Dictionar de Proverbe si Zicatori Romanesti

DIC|IONAR DE PROVERBE +I ZIC{TORI ROM~NE+TI Alc[tuire, prefa\[ Grigore BOTEZATU =i Andrei H}NCU Colec\ie ini\iat[ =i ...

Author: Grigore Botezatu | Andrei Hincu

232 downloads 1549 Views 2MB Size Report

This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
Report copyright / DMCA form

DOWNLOAD PDF

DIC|IONAR DE PROVERBE +I ZIC{TORI ROM~NE+TI Alc[tuire, prefa\[ Grigore BOTEZATU =i Andrei H}NCU

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev Coperta: Isai Cârmu

R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E : Mihai Eminescu, Marin Buga, George Co=buc, Ion Constantin Chi\imia, Valeriu Ciobanu, Pavel Rux[ndoiu, Efim Junghietu, Vasile Coroban, Nicolae Dabija, Tamara Ursu.

Editura „Litera Interna\ional“ O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, România tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected] Difuzare: S.C. David D.V. Comprod SRL O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, România tel./fax +(01) 3206009 Libr[ria „Scripta“ str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta edi\ie a ap[rut în anul 2001 în versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Petru Ghencea Tehnoredactare: Tatiana Chilimaru, Valentin Banaru Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 11055

CZU 398.9(038) D 39 Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Dic\ionar de proverbe =i zic[tori române=ti/ alc[t., pref. de Grigore Botezatu =i Andrei Hâncu; col. ini\. =i coord. de Anatol =i Dan Vidra=cu. – Bucure=ti; Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). – 272 • p• – (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 204) ISBN 973-99869-2-7 ISBN 9975-74-334-X 398.9(038)

ISBN 973-99869-2-7 ISBN 9975-74-334-X

© LITERA INTERNA|IONAL, 2001 © LITERA, 2001

CUPRINS Prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 UNIVERSUL, NATURA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Spa\iul cosmic, corpuri cere=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Soarele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stelele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P[m`ntul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Spa\iul ordinar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Timpul, anotimurile, vremea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fenomene atmosferice, geografice, climatice etc. . . . . Roci, metale, minerale.=.a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Flor[, faun[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Arbori, arbu=ti, erbacee etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . Plante de cultur[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Animale, p[s[ri, etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12 12 12 12 13 13 14 20 23 23 23 25 27

OMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Omul ]n general, b[rbatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lumea, societatea (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . Femeia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fizicul uman (p[r\ile corpului — tematic[ unitar[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P[r\ile corpului (tematic[ complex[) . . . . . . . . . . . . . Cinste, onestitate (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . }nv[\[tur[, =tiin\[ de carte (tematic[ unitar[

44 48 48 49 51 55

=i mixt[,combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . }n\elepciune, socoteal[, minte (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Frumuse\ea fizic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Vorb[ bun[, chibzuin\[, t[cere (tematic[ pur[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . S`rguin\[, h[rnicie (tematic[ complex[) . . . . . . . . . . Vitejie, t[rie, vrednicie, d`rzenie (tematic[ pur[ =i combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . Dragoste (tematic[ pur[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . St[p`nire de sine, r[bdare, cump[tare (tematic[ simpl[ =i combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . Calit[\i pozitive (tematic[ diferit[) . . . . . . . . . . . . . . . Calit[\i negative — vicii, cusururi (tematic[ unitar[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Be\ia (tematic[ simpl[ =i combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lene, tr`nd[vie (tematic[ direct[ =i indirect[) . . . . . . Fric[, la=itate, sl[biciune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Grab[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }nd[r[tnicie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }ng`mfare, fal[, l[ud[ro=enie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . L[comie, poft[ f[r[ m[sur[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lingu=ire, viclenie, =iretenie, slug[rnicie . . . . . . . . . . Obr[znicie, neobr[zare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A fi de ru=ine, de r`s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[r[cie spiritual[ (a duhului) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Surzenie, orbie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tr[dare, v`nzare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Uitucie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Minciun[, neadev[r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nechibzuin\[, nepricepere, nesocotin\[, ne=tiin\[ (tematic[ direct[ =i indirect[) . . . . . . . . . . . . . . . . Nebunie, prostie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Risip[, iroseal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . R[utate, ur[, g`lceav[, zaviste, invidie . . . . . . . . . . . . Vorb[rie, flec[real[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T`lh[rie, ho\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

56 58 59 60 61 61 61 63 64 65 66 69 73 74 74 75 75 77 77 77 78 78 78 78 78 81 85 89 90 92 94

Zg`rcenie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 Calit[\i negative (tematic[ diferit[) . . . . . . . . . . . . . . 97 Calit[\i negative =i pozitive (tematic[ mixt[) . . . . . . . 97 ACTIVIT{|ILE OMULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Munc[, meserii, ]ndeletniiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fenomenologie artificial[ (creat[ prin munc[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Locuin\a (casa), p[r\ile ei (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }mbr[c[mintea (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . Aimenta\ia, masa (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . St[ri psiho-fiziologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . M`nie, sup[rare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fric[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Foame, sete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[n[tate, boal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Via\a (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . Moartea (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . Via\[, moarte (tematic[ mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . Rela\ii de rudenie (tematic[ simpl[ =i complex[ etc.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Istorice, istorico-sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Patriotice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Juridice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dreptate, nedreptate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Adev[r, neadev[r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Filozofice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Apartenen\[ etnic[, rela\ii etnice . . . . . . . . . . . . . . . Rela\ii sociale de clas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[r[cie .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Bog[\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[r[cie, bog[\ie (melanj) . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

100 105 112 113 115 119 119 119 120 120 125 126 129 130 136 138 138 140 140 142 145 146 149 153 155

FILOZOFIE, RELIGIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 Credin\e, supersti\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

Norocul, partea, soarta etc. (nediferen\iate) . . . . . . . P[catul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mitologie precre=tin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mitologie ebraico-cre[tin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[rb[tori religioase (cre=tine, musulmane, =. a.) . . . Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Sfin\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }ngeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rai, iad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cele sfinte (tematic[ mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dracul (diavolul) (tematic[ nediferen\iat[) . . . . . . . Biserica, cele biserice=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cele umane ]n tangen\[ cu credin\a (jurispruden\[, lege dogmatic[) . . . . . . . . . . . . . . .

157 160 160 160 160 160 162 163 163 163 164 167 170

RELA|II, SITUA|II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172 Posibile, imposibile, probabile, improbabile. . . . . . 228 Pove\e, sfaturi, ]ndemnuri =. a.. . . . . . . . . . . . . . . . . 229 Concluzii, sentin\e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235 Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242 Bibliografie selectiv[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266

— Prefa\[ —

CUPRINS

PREFA|{ Colec\ii consacrate paremiilor sunt destul de numeroase. Începând cu cele ale lui Timotei Cipariu, Iordache Golescu, Petre Ispirescu, I. C. Hin\escu =i continuând cu cea capital[, în 10 volume, a lui Iuliu Zanne, urmate de altele ale lui C.B[rbulescu =i Gh. Ghi\[, Monica Rahmil, I.- A. Candrea, Tudor Vianu =i, în fine (ca s[ nu le enumer[m pe toate), cele ale lui Efim Junghietu, George Muntean =. a. (vezi lista bibliografic[). Majoritatea ]ns[ sunt destinate cititorului de mas[, „pentru to\i“, mai rar num[r`ndu-se printre ele ni=te voluma=e destinate elevilor =colii de cultur[ general[. F[r[ ]ndoial[, este un merit mare al alc[tuitorilor, mai ales al celor care s-au str[duit s[ cuprind[ exhaustiv materialul paremiologic. Dar, uneori, c`nd e vorba de nivelul =i interesele =colii, str[duin\a de a cuprinde totul este adesea ]n detrimentul procesului educa\ional, didactic. Aici, ca s[ folosim =i mai la figurat ni=te paremii de felul „A trece (]ntrece) m[sura“, „L[comia stric[ omenia“ =. a., are loc pe ici, pe colo =i ]nc[lcarea normelor bunului-sim\. Mai concret vorbind, colec\iile mari includ =i unit[\ile textologice, variantele paremice licen\ioase, cu sensuri indecente ori confuze etc., ce sunt greu de ]n\eles, sau nu sunt ]n favoarea bunei educa\ii a elevilor. Scopul edi\iei de fa\[, limitat[ ca volum (cuprinde doar lamura paremistic[), este tocmai de a da =colarului o lectur[ bun[, moral =i etic s[n[toas[. Deci, s-a urmat principiul proverbului „Mai bine mai pu\in, dar mai bun“. Paremiile sunt aprecieri universal morale, etice care reflect[, legifereaz[ nescris morala, etica uman[, ]n general umanitatea. Dar, obiectul lor este nu numai omul cu calit[\ile sale fizice, lumea sa interioar[, spiritual[ etc., ci =i lumea ]nconjur[toare (fenomenologia natural[) =i uman[, social[, pe care creatorul popular o reprezint[ obiectiv (realist) sau/=i imaginar. Acesta este specificul axiologic al paremiilor. }n epoca preistoric[ omul nu se concepea ca ceva aparte de Natur[, de fenomenologia ei ]nsufle\it[ =i ne]nsufle\it[ (neanimat[). Totul era, la nivelul prereligiei, personalizat (personificarea ini\ial[ ce nu este ]nc[ o religie). Omul vedea fenomenele din jur ca pe sine

7

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

]nsu=i (pentru el copacii, animalele etc. vorbeau, sim\eau, doreau =. a. m. d.). A=a se face c[ agen\ii paremiilor sunt adesea anume fenomenele Naturii, iar omul se raporteaz[ la aceste fenomene, la calit[\ile lor, ca =i la cele create artificial prin munc[; orice paremie se refer[ ]ns[ figurativ la spiritualitatea uman[. De aceea se disting urm[toarele niveluri ale reflect[rii ]n paremii: Natura cu spa\iul mare (cosmosul, corpurile cere=ti — Soarele, P[m`ntul, Luna etc.) =i spa\iul ordinar (dimensiunile mici spa\iale ale activit[\ii animale, umane etc.); timpul mare (ve=nicia, anul, anotimpul, ziua, noaptea =. a.) =i timpul ordinar (c`t se f[cea o ac\iune ordinar[ etc.) cu clasele interne: anima — animal, organism vegetal — organism vegetal, om — animal, om — organism vegetal, fenomen ne]nsufle\it — fenomen ]nsufle\it, om — fenomen ne]nsufle\it =. a., om — om (=i om — societatea uman[ — comunitatea) — rela\iile umane acute =i ordinare, om — fenomen (spiritual sau material) creat de om, fenomene imaginare mitice, mistice (credin\e, supersti\ii, spirite, idoli, zei, religii =. a.), cele sfinte (biseric[, preo\i, diaconi, dasc[li, preotese etc.). }n sferele creativit[\ii etnofolclorice formele mixte — de tranzi\ie, sintetice sunt, adesea, mai numeroase dec`t cele unitare ca tematic[, sens. Depinde =i de alt factor: este proverbul dat sau altul ]n proces de afirmare, cre=tere sau declin (e un rest, o reminiscen\[ =. a.). S[ zicem, forma „De c`nd H`ncu =i P[m`ntu“, „La moara H`ncului“ (zic[tori) au un singur sens (sunt monovalente: arat[ un raport de timp ]n trecut), pe c`nd proverbul „Vod[ da, iar H`ncu ba“ este bivalent — are dou[ nuclee tematice =i dou[ valori semantice: istoric[ =i social[ — doi agen\i isotrici neordinari se v[d implica\i ]n colizie la cele dou[ niveluri — temporal (fondalul istoric) =i social (conflictul dintre Vod[ =i boierul r[sculat la 1672 Mihalcea H`ncu cu tovar[=ii s[i de lupt[). Pornind de la principiul naturalului, paremistica se refer[ ]n liniile cele mai mari la urm[toarele sfere: Natura — Natura (fenomenele ei) nemistificat[, omul — Natura vie =i ne]nsufle\it[, nemistificat[, omul — omul =i societatea uman[, omul =i fenomenele create de el (lumea uman[ creat[ prin munc[ =. a.) — raporturi, ac\iuni, lucruri etc., omul — divinitatea (cele sfinte cu fenomenele specifice sociale), aici impun`ndu-se coraportate la fenomenologie rela\iile, preocup[rile =i calit[\ile moral-etice umane. }n acest plan se deosebesc o serie de teme obiectuale, naturale ce \in de fenomenologia natural[ (tematica fenomenal[): „Pe=tele mare ]l ]nghite pe cel mic“, „Rùrile mari le ]nghit pe cele mici“ etc., ca =i alt[ serie de nuclee tematice „sociale“ ]n sensul larg al cuv`ntului): erotice, istorice, juridice, filozofice, familiale =i propriu-zis sociale (]n sensul ]ngust al cuv`ntului: despre lupta de

8

— Prefa\[ —

clas[, inegalitatea social[ — s[r[cie, bog[\ie etc., apartenen\a de clas[, lupta iobagilor, =erbilor, haiducilor, r[zmeri\e, r[scoale, r[zboaie etc.; tot aici la sfera rela\iilor-atitudinilor sociale ]n sens larg se al[tur[ tematica „personal[“ (c`nd pricina metehnei moral-etice depinde de ]ns[=i persoana vizat[) ca =i tematica cea numenal[ (apocrific[) — un aspect al activit[\ii umane proiectate ]n ascendent — eshatologic (e vorba de toate cele sfinte: deiste, antideiste, credin\e, supersti\ii, mitologii, religii, clericale, anticlericale). O alt[ sfer[ o alc[tuie=te tematica calit[\ilor fenomenelor naturale umane: pozitive, negative, corporale, spirituale. De regul[, aceast[ tematic[ =i semantic[ circul[ mai rar ]n forme unitematice, unisemantice, de=i chiar acestea sunt numeroase, ]n temei fiind politematice — polisemantice. Dup[ apartenen\a etnic[ deosebim paremii: a) rom`ne=ti; b) de ]mprumut, adaptate din fondul popoarelor vecine, din cel interna\ional; c) zonale (locale) rom`ne=ti; d) generale rom`ne=ti etc.; e) zonal-interna\ionale; f) general umane. Termenul parimie (paremie), parimii (paremii) vine de la elenul vechi paroimia, adic[ proverb, av`nd derivatele paremiologie — =tiin\[ despre paremii, paremistica — totalitatea paremiilor, uneori ]ns[ aceast[ form[ fiind =i cu sensul de paremiologie. Termenul proverb vine din latinescul proverbium =i este de baz[, d`nd =i derivate locale rom`ne=ti: proverbial etc. Termenul zic[toare vine de la verbul a zice (lat. dicere, fiind =i el de baz[). De baz[ este =i termenul zical[, zicale ce consemneaz[ la un nivel mai general proverbele, zic[torile =. a. ca specii luate ]mpreun[ (cu sens de zicere). Exist[ =i o cantitate de termeni colaterali (laterali) =i care-s secundari de origine popular[: vorbe, voroave (orig. necunoscut[), vorbe vechi (vorbe + lat. veclus), vorbe cu t`lc (vorbe + v. slav ÒÀLKÚ), vorbe proaste, adic[ simple, din popor (verb + v. sl. ÏÐÎÑÒÚ), cuvinte adev[rate (lat. conventum + ad. deverum); este cam echivoc[ sintagma povestea vorbei aplicat[ de Anton Pann, ea nedesemn`nd strict expresia adev[rat[ „vorba ceea“, deoarece termenul poveste aici e arhaic ca sens =i de uz local. Alt[ serie de termeni desemneaz[ ni=te structuri apropiate de proverb: maxim[, aforizm, sentin\[, adagiu, pov[\uire, asem[nare, idiotism ce au respectiv urm[toarele origini (fr. maxime, gr. ¡for¯xw + suf. –c¨m¨s; polon. powodca — conduc[tor; lat. sententia; lat. adagium; lat. assimilare); fr. idiotisme, toate ]nsemn`nd contexte, exprim[ri scurte, compacte cu sens figurat (ales), destinat conduitei etice, morale. }n mare parte ace=ti termeni sunt sinonimi. Maxim[

9


]nseamn[ =i aforism, sentin\[, ca =i pova\[. La fel e =i cu alte nume: pova\[, idiotism. Asem[narea este o compara\ie =. a. Mai sus s-a vorbit doar ]n treac[t despre structura proverbului =i zic[torii. Proverbul este o structur[ bimembr[, const`nd dintr-o constatare („cine se scoal[ de diminea\[“) =i o concluzie-apreciere („departe ajunge“). Proverbul este un ra\ionament complet, av`nd subiect =i predicat, zic[toarea este o concluzie-apreciere, un ra\ionament axiomatic („I-a c`ntat cucul“) dat f[r[ constatarea expus[ aparte. Zic[toarea este totul: =i constatarea =i concluzia date ]ntr-un membru =i nu ]n doi (mai concis). La fel formele compozite maxima, sentin\a, pova\a =. a. au o structur[ complex[ ca =i proverbul. Se apropie adesea de zic[toare asem[narea. Proverbele, zic[torile (zicalele) sentin\ele, pove\ele, maximele, oricare ar fi originile lor (populare sau culte, c[rtur[re=ti) sunt specii moralizatoare-etice (]n ultim[ instan\[). De aici pe prim plan se plaseaz[ esen\ele calitative spirituale — (moral-etice) =i aprecierile date direct (mai rar) =i mai adesea figurativ, exprimate poetic cu ajutorul unor figuri cum este alegoria, simbolul, compara\ia, metafora etc. Alc[tuitorii

10

— Prefa\[ —

Proverbul l-a n[scut omul priceput

11


CUPRINS

UNIVERSUL, NATURA

SPA|IUL COSMIC, CORPURI CERE+TI CERUL

C`nd s-a lipi cerul de p[m`nt. Cerul curat de tr[snet nu se teme. Cerul limpede tr[snete nu aduce. Doar[ nu s-a f[cut gaur[ ]n cer. SOARELE

S[ n-ating luna Cu m`na, Nici soarele Cu picioarele! Se uit[ soarele ]nd[r[t, se stric[ vremea. Soare cu din\i. Soarele, c[-i soare, =i nu poate ]nc[lzi toat[ lumea. Soarele, de e soare, =i tot nu poate lumina toate v[ile. Soarele ]nc[lze=te =i pe buni =i pe r[i. Soarele nu r[sare numai pentru un om. Soarele nu st[ ziua la amiezi. Soarele r[sare, chiar dac[ nu c`nt[ cuco=ii. +i tina luce=te c`nd soarele o izbe=te. Unde nu intr[ soarele, intr[ boalele. Va r[s[ri soarele =i pe uli\a noastr[.

A apuca luna cu m`na =i soarele cu picioarele. A c[uta pete ]n soare. A se uita ca la soare. Astup[ soarele cu degetul. A-=i lep[da soarele cojocul. A trecut soarele de amiaz[. Dup[ ce apune soarele, laud[ ziua. E loc sub soare pentru to\i. STELELE }i mai cald soarele c`nd r[sare, dec`t c`nd asfin\e=te. C`te-n lun[ =i ]n stele. R[sare soarele ]n toat[ ziua, Sus stele, jos stele, dar nu se =i vede ]ntotdeauna. S[r[cu\a piele.

12

— Universul, natura — P{M~NTUL

A mo=teni p[m`ntul. Ca de la cer la p[m`nt. C`t e lumea =i p[m`ntul. De c`nd ]i lumea asta =i p[m`ntul. }n p[m`ntul negru se face pìnea alb[. Numai p[m`ntul astup[ gura flecarului. P[m`ntul bun roade bune aduce. P[m`ntul te na=te, p[m`ntul te cre=te, p[m`ntul te mistuie=te. P[m`ntului bun pu\in[ ap[ ]i trebuie. S[ nu simt[ nici p[m`ntul. SPA|IUL ORDINAR A apuca calea. A apuca c`mpii. A ie=i la liman. A-i fi peste m`n[. A lua c`mpii. A se duce unde a dus surdul roata =i mutul iapa. A se duce unde a ]n\[rcat dracul copiii. A-=i lua valea. A umbla =apte hotare. Bate toba ]n Moldova +i s-aude la Craiova.

CUPRINS

Calea b[tut[ este cea mai scump[. Calea de mijloc e cea mai bun[. C`nd aveam locul, n-aveam mijlocul; acum c[ am mijlocul, ]mi lipse=te locul. C`t ai da cu pra=tia. C`t ajungi (dai) cu pra=tia. C`t bate pu=ca. De o po=t[. De unde a ]ngenuncheat racul =i a b[ut ap[. De unde alergi, d-acolo m[n`nci. Drumul cunoscut pare c[-i mai scurt. }ncetul cu ]ncetul departe ajungi. Nici la deal, nici la vale. Nu-i cap[tul p[m`ntului aici! P`n[ ]n p`nzele albe. Peste nou[ m[ri =i nou[ \[ri. Se f[cuse dealul vale =i valea =es. Strig[ de la munte s[-l aud[ de la Dun[re. Unde dai =i unde crap[! Unde e a\a mai sub\ire, acolo se rupe. Unde e hoitul, acolo se adun[ corbii.

13


Unde g`nde=ti =i unde nimere=ti. Unde-i c[p[strul, acolo-i =i calul. Unde ]mbl[ cìnii cu covrigi ]n coad[. Unde ]nsereaz[, acolo doarme. Unde nu-i lac, nu-s broa=te. Unde nu te doare, nu te legi. Unde o m[n`nc[, acolo o scarpin[. Unde scuip[ un sat, umbl[ o moar[, dar unde un om, se usuc[. Unde =i-a ]n\[rcat dracu copiii. Unde topor nu taie. TIMPUL, ANOTIMPURILE, VREMEA A ajunge (veni) la spartul t`rgului. A c[dea o iarn[ grea. A c[uta ce n-a pierdut (ziua de ieri). A c[uta ziua de ieri. Acu’ nu c`nt[ cucul, ci url[ lupul. Adun[ vara, ca s[ ai iarna. A face din iarn[ var[. A fi de o sam[ cu t[tuca t[tuc[i.

CUPRINS

A intrat Alba ]n sat. A intrat Murga ]n sat. Ai sc[pat vremea, ai sc[pat roada. A ]mbla ziua cu lum`narea. A ]nsera f[r[ vreme. Am`narea e ho\ul timpului. An s-a ars =i estimp sufla. A nu fi de ieri-alalt[ieri. Anul cu zilele nu intr[ ]n desagi. Are s[ ne ]ntrebe iarna ce am f[cut vara. A se culca o dat[ cu g[inile. A se l[sa o iarn[ mosc[leasc[. A se scula cu noaptea ]n cap. A t[cut cucu, a trecut vara. A trecut Alba dealul. A-\i p[rea ziua ceas =i ceasul clip[. A veni la sp[latul str[chinilor. A venit luna r[pciuni, S-a=az[ \iganii pe t[ciuni. Azi aici, mìne-n Foc=ani. Bun[ ziua-n toat[ ziua. Ca vremea nici un dasc[l mai bun. C`nd a c`ntat cioc`rlia, s[ fie plugul ]n brazd[. C`nd a cre=te iarb[-n barb[.

14

— Universul, natura —

C`nd a cre=te p[r ]n palm[. C`nd a da lapte din piatr[. C`nd a face plopul mere =i r[chita vi=inele. C`nd a fi bunica fat[ mare. C`nd a ninge =i-a tuna. C`nd a pica frunza de pe brad. C`nd a ploua cu covrigi. C`nd a prinde m`\a pe=te. C`nd arde moara, =i =oarecii se pr[p[desc. C`nd a sta oul ]n cui. C`nd c`nt[ coco=ul, se scoal[ mo=ul. C`nd corabia se ]neac[, =oarecii fug. C`nd dai, c`nd nu iei. C`nd doarme =i p[m`ntul sub om. C`nd e minte, nu se vinde. C`nd e br`nz[, nu-i b[rb`n\[. C`nd este ]n sac, este =i pe mas[. C`nd gr[iesc femeile la izvor, s[ =tii c[-i drept. C`nd iese urzica, se las[ furca. C`nd ]i bine de tr[it, atunci am ]mb[tr`nit. C`nd ]nfloresc salc`mii, nu mai bate bruma. C`nd ]nflore=te m[rul, atunci s[ ]ncepi a ara.

C`nd la str`ns ]i vreme bun[, pìne mult[ se adun[. C`nd mai bine, c`nd mai r[u, P`n’ ajungi ]n pop`rn[u. C`nd mi-o cre=te iarb[-n barb[. C`nd mi-o cre=te p[r ]n c[lcìe. C`nd moare ciobanul, se ]mpr[=tie oile. C`nd nici nu g`nde=ti, atunci te tr`nte=te. C`nd o face salcia mere =i r[chita p[tl[gele. C`nd o fi o boab[ de mei =apte lei, Atunci se satur[ copiii t[i. C`nd o prinde m`\a pe=te, +i coada de urs o cre=te. C`nd or ]nflori c[p=unile iarna. C`nd or zbura porcii. C`nd pleci la drum, =tii, dar c`nd ai s[ te ]ntorci, nu po\i chiti. C`nd plou[ ]n luna mai, plugul ]i de aur. C`nd puterea se sf`r=e=te, Inima la ce sluje=te? C`nd seac[ lacul, se vede pe=tele. C`nd se b[teau oamenii cu lipii peste gur[.

15


C`nd se culc[ grùl, se scoal[ st[p`nul. C`nd se ]nsoar[, nu-i de moar[. C`nd se las[ cea\a jos, Este semn de timp frumos. C`nd se rupe o verig[, tot lan\ul se desface. C`nd se va putea face bort[ ]n ap[. C`nd se vede satul, nu mai trebuie c[ru\a. C`nd s-o ]ntoarce Oltu ]napoi. C`nd s-o mai face mama fat[ mare. C`nd s-o mai ]mpreuna malul [sta cu cel[lalt. C`nd s-or roade furcile p[m`ntului. C`nd =i apele dorm. C`nd te doare p`n’ la os, ui\i s[ mai vorbe=ti frumos. C`nd tragi clopotele la Hotin, s-aude la Ismail. C`nd untdelemnul se ispr[ve=te, candela se istove=te. C`nd va cre=te la cai coarne. C`nd va ]nverzi t`njala. C`nd va ]nvia bunica. C`nd vine apa la gur[, Toate trec peste m[sur[. C`nd vor ]nvia mor\ii.

C`t ai aprinde un chibrit. C`t ai sc[p[ra din amnar. C`t (cum) ar bea o lingur[ de ap[. Ce-am fost ieri nu sunt azi. Ceasul dimine\ii e aurul vie\ii. Ceasul pierdut nu-l ]ntoarce anul. Ce e ast[zi, mìne nu e. Ce e ]ntì, nu e pe urm[. Cine are vreme, s[ n-o piarz[. Cine ast[zi r`de, mìne pl`nge, c[ vremea e nestatornic[. Cine caut[ vreme, pierde vremea. Cine-i vara la ogor, iarna este la obor.. Cine se scoal[ mai de diminea\[ (acela) ajunge mai departe. Cine =tie ce aduce noaptea =i ziua? Cioc`rlia ne preveste=te prim[vara. Cum te-ai gr[bi, dar vremea trece. Cump[r[ la timp =i vei avea la nevoie. Cu o floare nu se face prim[vara. Cu o r`ndunic[ nu se face prim[vara.

16


Cu vremea toate se fac bune. Cu vreme =i cu r[bdare =i frunza de dud se face m[tase. Dac[ nu semeni p[pu=oii la vreme, pune melesteul pe foc. Dac[ nu \i se pleac[ \ie vremea, pleac[-te tu vremii. De c`nd cu potopul lui Noe. De c`nd cu moa=a Eva. De c`nd era lupul c[\el =i m[garul vi\el. De c`nd lumea =i Ardealul. De c`nd mun\ii ca mu=uroaiele =i copacii ca iarba. De c`nd ploua cu c`rna\i. De c`nd s-au l[rgit uli\ele, Au pierit credin\ele. De c`nd se b[teau ur=ii ]n coad[. De c`nd se potcoveau puricii. Dec`t la anul un bou, mai bine ast[zi un ou. Dec`t niciodat[, mai bine mai t`rziu. Dec`t o mie de ani r[i, mai bine unul bun. Dec`t un an nicoval[, mai bine trei zile ciocan. Decembrie m`ntuie anul, dar ]ncepe iarna. De joi p`n[ mai apoi. Diminea\a poart[ aur ]n gur[.

Dup[ furtun[ vine =i vreme bun[. Dup[ vreme rea, =i senin. E anevoie a nimeri vremea la vremea ei. Fata p`n[-i m[rita, Zile negre vei noda. F[urar cu frigul scoate din l[zi c`=tigul. Fie iarna c`t de rece, numai M[r\i=or de-ar trece. Fie iarn[, ori nu fie, numai F[urar nu vie. Fie ori=ic`t de rece, numai F[urar de-ar trece. Fie trei zile, cu cea de alalt[ieri. G`nde=te de azi ce vei m`nca mìne. Gre=eala unei clipe stric[ bucuria zilelor de apoi. Ianuarie ]ncepe anul, dar ]i mijlocul iernii. Iarna-i col\ de iad =i vara-i col\ de rai. Iarna-i grea, om[tul mare, vai de omul care n-are. Iarna lui Sucil[ (+iu=il[). Iarna nu-i bun[ cu s[racii. Iarna se ]ndulcesc perele acre. Iarna tot sperie vara, dar se tope=te afar[. I-a venit vremea, dar nu i-a venit ceasu(l).

17


}i cald de casc[ m`\ele. }i frig de crap[ oul corbului. }i ger de ]nghea\[ =i cenu=a ]n vatr[. }n august se v[d lunile de peste an. }nghea\[ =i apa-n cioc. }n luna lui R[pciuni vin copiii la t[ciuni. }ncet-]ncet departe ajungi. }ncetul cu ]ncetul pierzi timpul. }n noiembrie ]=i cump[r[ =i soarele cojoc. }ntoarce cojocul dup[ vreme. }ntru zadar te munce=ti noaptea ziu[ s[ o faci. }n vremea cea mai bun[ ia mantaua cu tine. }n vremea ninsorii se bucur[ lupii. }\i ]nghea\[ (str`nge) c[ma=a ]n spinare. La anul, c`nd a f[ta c`rlanul. La b[tr`ne\e nu se mai prinde minte. La b[tr`ne\e se simte cine nu s-a cru\at la tinere\e. La Cr[ciun se vede dac[-i bun[ nuca. La pa=tele calului. La sf`ntul a=teapt[. Lucrul de ast[zi nu se las[ pe mìne.

Lucrul la timp f[cut pre\uie=te ]ndoit. Lunge=te-i, Doamne, boala p`n[ s-o coace poama. Mai bine tr[ie=ti pu\in =i bine dec`t mult =i prost. Maiul alege, dac[ p[pu=oi vom culege. Maiul e luna de primblare pentru cel ce-n pung[ n-are. Maiul este luna lui Traist[-n b[\. Martie uscat, prier ud, maiul potrivit, fericit \[ranul care a sem[nat. Mic=uneaua c`t de frumoas[, dar p`n[ ]n var[ nu \ine. Mult[ ap[ a trecut de-atunci. Mult[ z[pad[ — va fi road[. Nici c`t ai da ]n amnar. Nici c`t s[ orbeasc[ un =oarece. Noaptea toat[ vaca-i neagr[. Noapte cu soare nu s-a pomenit. Nu aduce anul c`t aduce ceasul. Nu e praznic ]n toat[ s`mb[ta. Nu-i toat[ ziua duminic[. Nu pierde vremea, ca s[ nu te piarz[ =i ea pe tine. Nu se mai ]ngra=[ porcul ]n ziua lui Ignat.

18


Nu-s vremurile sub c`rma omului, da-i bietul om sub c`rma vremii. Nu =tii diminea\a ce te a=teapt[ seara. Om[tul, oprit iarna, d[ mul\i snopi vara. Orice lucru ]i bun la vremea lui. O zi de prim[var[ hr[ne=te un an. P`n[ nu te love=ti cu capul de pragul cel de sus, nu-l vezi pe cel de jos. P`n[ nu vine prim[vara, nu se face var[. P[rul, c`nd albe=te, Inima se tope=te. Pe c`nd ploua cu c`rna\i =i lipii calde. Pe iarn[ n-o m[n`nc[ lupul. Pe secet[ mare ]i bun[ =i grindina. Prier f[r[ ploaie, cheful \[ranului moaie. Prier prie=te, dar =i jupe=te. Prim[vara-i mama noastr[. Prim[vara nu vine cu colaci ]n coad[. Rabd[ un ceas =i vei tr[i un an. Rev[rsatul zorilor nu \ine toat[ ziua. S[ vii pe la noi c`nd a fi pa=tele joi.

Scoal[-te de diminea\[, dac[ vrei s[-\i lunge=ti via\a. +i-a g[sit vremea a \ese p`nza. +i cea mai frumoas[ diminea\[ are sear[ ]ntunecoas[. +i cu o floare =i cu zece Prim[vara tot se trece. Te-o ]ntreba iarna ce-ai lucrat vara. Te vei la c`nd a ploua, te vei unge c`nd a ninge. Timpul care a trecut nu se mai ]ntoarce. Timpul cump[r[ paiele =i nevoia le vinde. Timpul face =i desface. Timpul ]nva\[ pe aceia ce n-au =coal[. Timpul pierdut nu se mai ]ntoarce. Toamna se num[r[ bobocii. Toat[ ziua bun[ partea-=i adun[. Toate ]=i au vremea lor. Toate lucrurile trebuie s[ vie la vremea lor. Toate-s cu timp =i cu soroc +i ru=inea la al ei loc. Toate-s numai p`n[ la o vreme. Trei zile treap[dul =i un ceas praznicul. Un ceas diminea\a ]i c`t trei dup[ amiaz[.

19


Un ceas la vreme face c`t o mie la nevreme. Unde ]nsereaz[, nu ziueaz[, =i unde ziueaz[, nu ]nsereaz[. Un om nu-i o \ar[, o zi nu face o var[. Va fi bine =i la var[ cald. Vara cine ]=i c`=tig[, Iarna nu se ]nc`rlig[. Vara-i str`ng[toare, iarna-i m`nc[toare. Vara la umbr[ doarme. Vara-=i r`de ]n nas, iarna-=i pl`nge ]n gur[. Veacul ca un rù, mereu curge la vale, da ]nd[r[t niciodat[. Vine toamna cea bogat[, de toat[ lumea l[udat[. Vine vara, te-nc[lze=te, Vine iarna, te r[ce=te. Vremea anevoie vine =i fuge numaidec`t. Vremea arat[ pe cel drept, precum =i pe cel nedrept. Vremea a tuturor dasc[l =i ]nv[\[tor este. Vremea de vineri nu \ine. Vremea frumoas[ nu \ine mult[ vreme. Vremea ru=inii nu e trecut[. Vremea str`nsului hot[r[=te soarta anului.

CUPRINS

Vremea toate le g[se=te =i toate le tope=te. Vremea pe toate le rostuie=te. Vremea vine, vremea trece. Vremea vremuie=te, Floarea se p[le=te. Vremea vremuie=te =i omul ]mb[tr`ne=te. Vreme e a r`de, Vreme e a pl`nge. Z[pada ]ngra=[ p[m`ntul. Zilele nu intr[ ]n sac. Ziua bun[ mult[ vreme nu \ine. Ziua bun[ se cunoa=te de diminea\[. Ziua de azi n-o afli mìne. Ziua mare, lum`nare nu trebuie. FENOMENE ATMOSFERICE, GEOGRAFICE, CLIMATICE ETC. Apa c`nd se umfl[ =i pe mun\i ]i cufund[. Apa c`t de mare vine, piatra tot ]n vad r[m`ne. Apa, c`t de tulbure, tot stinge focul. Apa lin[ face mult noroi, iar cea repede =i pietrele le spal[. Apa lin[ mult te-n=al[. Apa lin[ rupe malul. Apa st[tut[ miroase.

20


Apa trage la matca ei =i omul la teapa lui. Apa trece, pietrele r[m`n. Apa tulbure e bucuria pescarilor. Apa, v`ntu =i gura lumii nu o po\i opri. Apa vine la matca ei. Ap[ limpede p`n’ nu vei vedea, Cea tulbure n-o lep[da. Apele line sunt ad`nci. Apele line sunt am[gitoare. Apele mari ]nghit pe cele mici. Apele mici fac rùrile mari. Are s[ curg[ mult[ ap[ pe g`rl[. Are s[ treac[ mult[ ap[ pe Dun[re. A se da dup[ v`nt. A se sparge ghea\a. A turna (ploua) cu g[leata. C`nd apa se umfl[, =i dealuri afund[. C`nd plou[, nimeni nu v`ntur[. C`t de mic[ pic[tura, =i tot g[ure=te piatra. Ceea ce v`ntul ne-aduce, cur`nd de la noi se duce. Ce v`nt te aduce pe la noi? Cine cade ]n g`rl[, de ploaie nu se mai fere=te.

Cine seam[n[ v`nt, culege furtun[. Cine se teme de brum[, s[ nu s[deasc[ vie. Cu o pic[tur[ (stropitur[) de ploaie p[m`ntul nu se moaie. Dac[ nu e ploaie, fie =i ninsoare. Dac[ nu plou[ ]n mai, Nu se m[n`nc[ m[lai. Dac[ nu =tii ce-i apa, nu te sui ]n luntre. D`mbovi\a ap[ dulce, Cine-o bea nu se mai duce. D`mbovi\a, ap[ rece, Cine-o bea de dor ]i trece. De nu plou[, m[car picur[. De ploaie repede s[ nu te sperii. Dup[ furtun[ vine vreme bun[. Din p`r[ie se face rùl. Din v`nt a venit, ]n v`nt s-a dus. Dup[ ploaie, =i c[ciul[ de oaie. Dup[ ploaie vine soare. Frig (ger) de crap[ pietrele. G`rla se ceart[ cu marea. Gerul Bobotezei. }n apa ]n care te scalzi, ]n aceea te vei ]neca. }n ap[ lin[ te ]neci u=or.

21


}i bate v`ntul ]n traist[. }i f[g[duie=te ce nu curge pe ap[. }i ger de crap[ pietrele. }l sufl[ v`ntul. }ntre doi mun\i este o vale. La p[m`ntul ud nu trebuie ap[ mult[. La vale, =i-un firi=or de ap[ vad ]=i sap[. Mai curge apa pe unde a mai curs. Munte cu munte se ]nt`lne=te, Dar om cu om c`nd nici g`nde=te. Muntele nu se teme de om[t. Norul, p`n[ nu se-ngroa=[, furtun[ nu aduce. Parc[ a tunat =i i-a adunat. Parc[ tot ]i plou[ =i ]i ninge. P`n[ nu plou[ nu se fac ciupercile. Pic[tura cea mai de pe urm[ vasul g[ure=te. Pic[tura mic[ roade piatra mare. Pic[tur[ cu pic[tur[ face lacul mare. Ploaia care vine cu putere mare nu dureaz[ mult. Ploaia de diminea\[ e ca hora de babe.

Ploaia din august r[core=te p[durea. Ploaia m[run\ic[ mult[ vreme \ine. Rùl cel mic c`nd se vars[ ]n cel mare ]=i pierde numele. Rùl lin are ap[ afund[. Rùl lin te ]neac[ cur`nd. +i v`nturile la vremea lor sunt foarte trebuincioase. Toate apele ]n mare se vars[ =i marea nu se mai umple. Tot o ap[. Trecui balta, luai alta. Tun[ =i fulger[. Umbl[ gonind v`nturile +i m[sur`nd c`mpurile. Unde vede g`rl[, ]nchide ochii. Va veni apa =i la moara mea. V`nt seam[n[ =i abur va secera. V`ntul aduce, v`ntul duce. V`ntul adun[ norii =i tot v`ntul ]i risipe=te. V`ntul aprinde focul =i tot el ]l stinge. V`ntul arunc[ =i pe cei mai mari copaci la p[m`nt. V`ntul a\`\[ focul =i vorba a\`\[ vrajba. V`ntul bate, cìnii latr[.

22


V`ntul la p[m`nt n-arunc[ buruieni, ci pe cei mai mari copaci. V`rtejul de v`nt adun[ ]mprejur orice ]nainte g[se=te. Vijelia culc[ =i trestia, =i stejarul. Vremea vine, vremea trece, azi e cald =i mìne rece. Udul de ploaie nu se teme. ROCI, METALE, MINERALE +. A. A nu se alege praful de... Aurul =i ]n glod str[luce=te. Aurul =i ]n gunoi, tot aur r[m`ne. De fierul r[u nici rugina nu se lipe=te. Diamantul se taie cu diamantul. Fier pe fier ascute. Fieru-i fier =i tot ]l m[n`nc[ rugina. Fierul c`t de tare tot se moaie la foc. Focul, c`nd se-ncinge, greu se stinge. Nu e aur tot ce str[luce=te. Nu tot ce str[luce=te ]i aur. Pe o\elul v`rtos rugina ]l tope=te. Piatra care se rostogole=te din loc ]n loc nu prinde mu=chi.

CUPRINS

Piatra c`nd se rostogole=te, multe alte pietre trage dup[ ea. Piatr[ moale anevoie g[se=ti. Rugina moale roade fierul tare. +i aurul, c`t de cinstit, murdal`c ]ntr-]nsul tot s-a g[sit. +i fierul spuze=te ]n fa\a soarelui. FLOR{, FAUN{ ARBORI, ARBU+TI, ERBACEE ETC.

A alege neghina din grù. A avea iarba fierului. A drege busuiocul cuiva. A fi busuioc de pus la icoane. A fi ca m[tr[guna l`ng[ trandafir. A fi lemn de tuf[. A pune floricele. A tr[i c`t trosne=te frunza ]n fag. A umbla frunza fr[sinelului. Auzi cum cre=te iarba. Buruiana cre=te =i ]n piatr[. Buruiana proast[ cre=te =i pe pietre.

23


Buruienile din sem[n[tur[ ]\i iau pìnea de la gur[. Ca iarba de leac. C`nd e un singur pelin pe ima=, de departe se vede. C`nd r[d[cina se usuc[, ramur[ verde pe copac nu se mai urc[. C`te flori sunt pe p[m`nt, Toate se duc ]n morm`nt. Cei mai frumo=i ghiocei prin m[r[cini se g[sesc. Cine culege trandafiri trebuie s[ se-nghimpe. Cine leap[d[ floarea nu simte mirosul ei. Copacul care sc`r\ìe nu cade degrab[. Copacul c`nd se sf[r`m[, +i p-al\ii mici cu el d[r`m[. Copacul cu r[d[cini ad`nci nu se teme de furtun[. Copacul din v`rful muntelui de orice v`nt se clatin[. Copacul dac[ ]nfrunze=te, umbre=te =i pe al\ii. Copacul mare nu se taie dintr-o lovitur[ (a=chie). Copacul t[iat iar[ odr[sle=te. Cu gogo=i de tuf[ nu se-negresc spr`ncenile. Cu un copac nu faci p[dure. Dac[ floarea \i-o p[ze=ti, Rod bun dob`nde=ti.

Dac[ p[durea n-ar da coad[ securei, p[durea n-ar putea fi t[iat[. De departe trandafir, de aproape bor= cu =tir. De flori de cuc. De la copacul c[zut =i babele adun[ cr[cile. Din orice lemn nu se face bucium. Din stejar stejar r[sare. Dintr-un m[r[cine iese un trandafir =i adesea dintr-un trandafir iese un m[r[cine. F[r[ r[d[cini nici pelinul nu cre=te. Fiecare pai are umbra lui. Floarea cea mai frumoas[, dac[ nu e c[utat[, se s[lb[tice=te. Floarea, cum se deschide, se vede ce rod d[. Floarea, p`n[ n-o pui la nas, n-o cuno=ti ce miros are. Floare la ureche. Flori frumoase sunt multe, dar nu toate au miros dulce. Florile trandafirului se scutur[, dar spinii r[m`n. Iarba ]n ograd[ e s[r[cie-n cas[. Iarba rea nu piere. }n cea mai bun[ gr[din[ g[se=ti buruieni.

24


}n copacul f[r[ road[ nimeni nu zv`rle cu pietre. Lemnul care se ]ndoie=te e mai bun dec`t cel care se rupe. Lemnul str`mb focul ]l ]ndreapt[. Mai mul\i m[r[cini dec`t trandafiri. Nici salcia cerc de bute, nici nerodul om de frunte. Nici salcia pom, nici dezm[\atul om. Nu e p[dure f[r[ usc[turi. Nu e trandafir f[r[ spini. Oric`t de nalt s[ fie copacul, frunzele cad tot pe p[m`nt. Orice lemn ]=i are viermele s[u. P[durea-i mare, dar securea-i tare. P[durea nu se sperie de cel care pune multe lemne ]n c[ru\[. Pe l`ng[ lemnul uscat arde =i cel verde. Plopul ]i ]nalt, dar umbr[ nu face. Plopul mare are =i crengi uscate. Pomul p[dure\ p[dure\e poame scoate. Pomul se cunoa=te din road[ =i omul din minte neroad[. R[d[cina \ine crengile.

CUPRINS

Salcia, c`t s[ c[zne=ti, Pom nu po\i s-o altoie=ti. Salcia nu se face pe dealuri.. Sub copacul frumos mul\i se ad[postesc. Sub frunza cea mai proast[, se g[se=te poam[ coapt[. +i stejarul ]i mare, dar ghinda la porci o d[m. +i plopul e ]nalt, dar ]l spurc[ ciorile. Tot copacul de la r[d[cin[ se usuc[. To\i copacii ]nfrunzesc, dar nu to\i dau roade. Trestia care se pleac[ v`ntului, niciodat[ nu se fr`nge. PLANTE DE CULTUR{

Adesea para cea mai bun[ pic[-n gura porcului. Altoiul face pomul pom =i =coala omul om. Bobi\[ cu bobi\[ se umple sacul. Bob num[rat. Cire=ele trec, da’ obrazul r[m`ne. De m[rul cel copt se bucur[ to\i. Din pomul bun road[ bun[ se face. Doar n-am m`ncat ceapacioarei.

25


Fiecare gr[unte are f[in[, dar are =i t[r`\[. Fructul, dac[ se desprinde de pom, ]napoi nu se mai ]ntoarce. Fructul nu cade departe de pom. La pomul l[udat s[ nu te duci cu sacul. Mai to\i copacii ]nfloresc, dar nu to\i rodesc. Mare pagub[-n ciuperci. M[rul nu cade departe de r[d[cin[. M[lura din grù se alege la rù. M[rul cel frumos ]l m[n`nc[ porcii. Merele putrede stric[ pe cele bune. Merele se stric[ unul de la altul. Nu e grù f[r[ neghin[. Nu o dat[ se altoie=te pomul =i se culege roada. Oric`t de nalt s[ fie copacul, frunzele tot pe p[m`nt cad. Para dup[ ce se coace trebuie s[ caz[ (cad[). Para bun[ pic[-n gura scroafei. P[cat de floare c[-i ]n spini. Pe deasupra m[r frumos, da-n[untru vierm[nos.

Pentru frag[ =i frunza \i-e drag[. P-]ntre grù m[lura cre=te. Plopul c`t ]i de ]nalt =i tot ]l clatin[ v`ntul. Plopul e destul de mare, dar pe d`nsul poame n-are. Plopu-i pomu-[l mai voinic, dar nu-i bun nici d-un otic! Plopul nu face pere, nici r[chita vi=inele. Poama coapt[ nu se caut[ dup[ fa\[, ci dup[ dulcea\[. Pomii cu mult rod ramurile =i le pierd. Pomul dup[ road[ se cunoa=te. Pomul neroditor se taie =i ]n foc s-arunc[. Se m[rit[ pom[tul cu gr[dina. Spicul plin st[ aplecat. Spicu-nc[rcat e aplecat, [l gol e ridicat. Spun nucile c[ din rodul lor sunt migdalele. Strici orzul pe g`=te. Tot bostanul cu s`mburii lui merge devale. Varza nu se ]nvoalve cu o foaie. Via cere sap[ ad`nc[ =i deas[, ca s[ ne dea nou[ leac de via\[.

26


Via zice: „Vezi-m[, c[ s[ te v[d =i eu pe tine.“ Vi\a de vie tot ]nvie, cea de boz pic[ jos. Vi\a ce n-aduce rod se taie. ANIMALE, P{S{RI ETC.

A ajunge nici cal, nici m[gar. A ajuns lupul de jocul cìnilor. A ajuns oul mai cuminte ca g[ina. A avea apuc[turi de vulpe =i suflet de lup. A avea burt[ de vi\el s[rac. A avea curaj de curc[ beat[. A avea casa cucului. A avea ]mbletul cìnelui. A avea ochi de lup. A b[ga musca-n lapte. A c[lca =arpele pe coad[. A c[uta iepuri ]n biseric[. A cere lapte de la o vac[ stearp[. A cre=te pui de n[p`rc[. Acu din alt[ parte c`nt[ cucul. A cui e iapa, e =i m`nzul. A cui e vaca s[-=i \ie vi\elul. A da iepurele la ima=. A da n[val[ ca porcul. A da oile ]n paza lupului. A da strechea ]n cineva.

CUPRINS

A dat peste mierea ursului. A da vrabia din m`n[ pe cioara din par. A dormi iepure=te. A duce cìnii la ap[. A face br`nz[ de pup[z[. A face din iepure leu. A face din \`n\ar arm[sar. A f[cut puiul aripi. A fi cal de b[taie. A fi cal de d`rval[. A fi (a ajunge) cal de po=te. A fi cap de cuc. A fi cìne cu oala-n cap. A fi cìne de u=i multe. A fi cìne plouat. A fi coad[ la (de) cìne. A fi cuc. A fi cuc =i alt[ pas[re. A fi cu g[rg[uni ]n cap. A fi cu g`sca-n barb[. A fi cu musca pe c[ciul[. A fi cu ochi de lup =i urechi de vulpe. A fi g`sc[ de jumulit. A fi iepure de hotar. A fi iepure de nou[zeci de hotare. A fi lup b[tr`n. A fi m`\[ bl`nd[. A fi oaie ]ntre lupi.

27


A fi o g[rg[ri\[. A fi rugumat de vac[. A fi =iret ca oaia. A fi vrabie b[tr`n[. A fi vulpe b[tr`n[. A fi vac[ de muls. A fugi de cìni =i a da peste lupi. A fugi de lup =i a da peste urs. A fugi iepure=te. A g[si g`sc[ de jumulit. A ]mp[ca (a p[stra) capra =i varza. A intra m`nzul ]n cineva. A intrat ]n borta =arpelui. A intrat lupul ]n co=ar. A intrat vulpea ]n sac. A i se n[z[ri cai verzi pe pere\i. A-i veni cuiva musca la nas. A ]nc[leca pe la coada calului. A ]nc[lzi =arpele la s`n. A ]nchide lupul ]n staulul oilor. A ]nv[\a g`sca s[ ]noate. A ]nv[\a vulturul s[ zboare. Albina are =i miere, are =i fiere. Albina cea bun[ nu se pune pe o floare ve=tejit[. Albina e cuminte c`t ai minte.

Albina te duce la miere =i musca la sc`rn[. A lua dou[ piei de pe un c`rlan. A lua purcica de coad[. A m`na porcii la jir. A m`ncat cucul cire=i. A murit boul =-a r[pus jugul. A murit g`sca care f[cea ou[le mari. A nu face purici ]ntr-un loc. A nu fi bun nici de ciori. A nu mai face boi b[l\a\i. A pa=te bobocii. Ap[r[-m[ de g[ini, c[ de cìni nu m[ tem. A poruncit cìnelui =i cìnele pisicii =i pisica =oarecelui, iar =oarecele de coad[ =i-a at`rnat porunca. A prinde cu m`\a-n sac. A prinde prepeli\a de coad[. A prins cioc`rlanul de coad[. A prins lupul (vulpea) la ran[. Apuc[-l pe porc de urechi, c[ mai tare va \ipa. A r[m`ne ca cìnele de-a nim[nui. A r[m`ne vi\el ]ntreg. Arde casa =i =oarecii-=i iau masa.

28


Are v[z de lup =i auz de vulpe. Are gustul mu=telor. Are ochi de vultur. Are =i el omenie ca c[\eaua lui Ilie. Ariciul cu me=te=ug se prinde, =i vrabia cu mei. Ar ]mpu=ca iepurele, dar n-are cine i-l presura cu sare pe coad[. Arm[sarul c`nd ]mb[tr`ne=te, ajunge la r`=ni\[. A sc[pa porcii ]n p[pu=oi. A sc[pa porcii ]n \arin[. A scoate (oaia) din gura lupului. Ascult[ cucul p`n[ ]\i c`nt[. A se aduna ca albinele la miere. A se arunca ]n gura lupilor. A se ascunde ]n bort[ de =arpe. A se pune musca cu m[garul. A se uita ca la urs. A se v`r] ca musca la ran[. A se zbate ca m`\a ]n sac. A speria lupul cu pielea oii. Asta-i alt[ g`sc[ (zeam[, br`nz[, c[ciul[). A strica orzul pe g`=te.

A tr`ntorilor urlete a albinelor sunete astup[. A=a ia =i ursu(l) ca=u(l). A =edea ca cìnele ]n t`rg. A =edea clo=c[. A =edea cuc. A t[cea chitic. A tr[i ca broasca sub roat[. A tr[i ca m`\a cu =oarecele. A tr[i ca pe=tele ]n ap[. A tr[i ca viermele ]n r[d[cina hreanului. A trece ca g`sca prin ap[. A \ine lupul de urechi. A \ine prepeli\a de coad[. A \ine ursul de coad[. A umbla calea m`nzului. A umbla cu m`\a-n sac. A umbla dup[ cai mor\i. A umbla dup[ cai mor\i s[ le iei potcoavele. Ba e ra\[, ba-i r[\oi. Bat[-l cucul! Bate hloaba s[ priceap[ iapa. Bate =aua s[ se priceap[ iapa. Belciug de aur la r`tul porcului. Bivoli\a este neagr[, dar laptele ei este alb.

29


Bivolul nu se teme de purice. Bobocii ]nva\[ g`=tele a ]nota. Bobocii vor s[ duc[ g`=tele la p[scut. Boii ar[ =i caii m[n`nc[. Boii b[tr`ni fac brazda dreapt[. Boii uni\i la p[=une, lupul nu-i poate r[pune. Boul are limb[ mare, dar nu gr[ie=te. Boul cu bivolul anevoie trag la jug. Boul hr[nit nu se culc[ pe brazd[. Bou la bou rage, prost la prost trage. Boul nu treier[ cu gura legat[. Boul se leag[ de coarne =i omul de limb[. Br`nza de capr[ stric[ =i pe cea de oaie. Br`nz[ de iepure. Broasca mic[ face gur[ mare. Broasca s-a m`niat pe balt[. Bufni\a nu cloce=te privighetori. Cal de b[taie. Calu-i bun =i ]nv[\at, r[u c[l[re\ l-a ]nc[lecat. Calu-i g`ndul omului.

Calul bun se cunoa=te ]n mers, omul bun se cunoa=te ]n prietenie. Calul bun se vinde din grajd. Calul de dar nu se caut[ ]n gur[. Calul e cu patru picioare =i tot se-mpiedic[. Calul este aripa omului. Calul merge la iesle, nu ieslea la cal. Calul potcovit niciodat[ nu lunec[ pe ghea\[. Calul rìos g[se=te copacul scor\os. Calul se cat[ de din\i =i omul se cat[ de p[rin\i. Calul singur nu =tie s[-=i aleag[ drumul. Calul trage la traista cu ov[s =i omul la cr`=ma cu vin ales. Calului s[-i dai m`ncare cu sacul =i s[-l mì ca pe dracul. Calul unde se tr`nte=te, acolo bate-l. Ca m[garul celor trei fra\i. Capra care zbiar[ o m`nc[ lupul. Capra c`t de b[tr`n[, vrea s[ ling[ =i ea sare. Capra, c`t de rìoas[, tot \ine coada sus. Capra e vaca s[racului.

30


Capra nu merge de bun[ voie la iarmaroc. Capra roade unde o legi. Capra sare masa, iada sare casa. Capra face, oaia trage. Caprei ]i pic[ coada de rìe =i ea tot sus o \ine. Capul m[garului nu albe=te niciodat[. Ca s[ ard[ =oarecii, nu da foc morii. Cat`rii cu mult mai buni dec`t m[garii cei mai buni. Ca ursul la prisac[. C[mila, cerc`nd coarne, urechile =i-a pierdut. C[prioara, orice frunz[ g[se=te, cu aceea se hr[ne=te. Cìne de dou[ u=i. Cìnele b[tr`n de nimic nu-i bun. Cìnele care latr[ nu mu=c[. Cìnele care latr[ nu mu=c[ pe furi=. Cìnele care s-a ]n\eles cu lupii, nu p[ze=te turma. Cìnele, c[-i cìne, dar =i el ]=i ia lumea ]n cap de la o vreme. Cìnele c`nd are s[ turbeze ]ncepe s[ urle cu o s[pt[m`n[ ]nainte. Cìnele c`nd e mai s[tul turb[.

Cìnele ce st[ la buc[t[rie nu e pentru v`n[torie. Cìnele, de este cìne, +i tot opre=te pe mìne. Cìnele de st`rvuri nu moare. Cìnele fl[m`nd viseaz[ oase. Cìnele flocos numai lui ]=i \ine cald. Cìnele fuge nu de-mbuc[tur[, ci de zbur[tur[. Cìnele ]mb[tr`ne=te de drum =i (iar) nebunul de grija altora. Cìnele latr[, ho\ul tace =i fur[. Cìnele latr[, iar lupul tace =i face. Cìnele latr[, ursul merge. Cìnele mic p`n[ la b[tr`ne\e-i c[\elu=. Cìnele mort nu mai mu=c[. Cìnele neam\ului m[n`nc[ =i mere p[dure\e. Cìnele nu fuge de colac, dar de ciomag. Cìnele nu intr[ dac[ nu-i u=a deschis[. Cìnele op[rit fuge =i de ap[ rece. Cìnele pe lup de g`t l-apuc[, iar pe porc de ureche. Cìnele s[tul nu degeaba fuge de la u=a st[p`nului.

31


Cìnele toat[ iarna ]=i face cas[, iar vara se duce la umbr[. Cìnelui care zace nici m[m[ligu\a nu-i place. Cìne pe cìne latr[ =i nici unul nu aude. Cìnii latr[, ursul joac[. Cìnii latr[, v`ntul bate. C`nd ai pisic[ b[tr`n[, =oarecii-n cas[-\i fac st`n[. C`nd ai vreo grab[, atuncea se sperie calul. C`nd ar face toate mu=tele miere, ar fi pe to\i pere\ii faguri. C`nd ar fi dup[ corbi, to\i caii ar fi mor\i. C`nd ar fi pe pofta cìnilor, n-ar r[m`ne vite-n sat. C`nd avem ]n cas[ sm`nt`n[, s[ ne p[zim de m`\a b[tr`n[. C`nd cìnii vegheaz[, lupii nu cuteaz[. C`nd e bolnav leul, iepurii ]i sar ]n spinare. C`nd g`=tele (g[inile) p[zesc stratul, pu\in r[m`ne gr[dinarului. C`nd joac[ m[gari ]mpreun[ , Se stric[ vremea cea bun[. C`nd mor vitele de boal[, toate javrele se ]ngra=[.

C`nd pisica nu-i acas[, =oarecii joac[ pe mas[. C`nd seac[ lacul, se vede pe=tele. C`nd se bat cap ]n cap berbecii, numai oaie s[ nu fii! C`nd se cose=te calul de picioarele de dinapoi, s[-i dai ]n cap potcovarului; c`nd se cose=te de picioarele de dinainte, s[-i dai ]n cap calului. C`nd se ive=te lupul, vulpea ]=i caut[ gaura. C`nd se tund oile, tremur[ mieii. C`nd taurii se bat ]n balt[, broa=tele pe mal salt[. C`nd vezi doi iepuri, uit[ de unul; c`nd vezi trei, uit[ de doi. C`nd zburd[ m[garii, se stric[ vremea. C`t de bl`nd s[ fie motanul, tot zg`rie c`nd se m`nie. Ce a m`ncat lupul, e bun m`ncat. Ce ar mai fi dac[ ar juca ursu de bun[ voie. Cei din neam =oricesc tot saci ciuruiesc. Ce intr[ ]n gura lupului, anevoie iese. Ce na=te din m`\[, =oareci m[n`nc[.

32


Ce na=te din ogar, tot iepuri prinde. Ce vierme te roade la inim[? Cine cìnele =i-l iube=te, n-are fric[ de t`lhari. Cine e mu=cat de =arpe, se p[ze=te =i de =op`rl[. Cine-i azi purcel, porc se face mìne. Cine ]ncalec[ m[garul, trebuie s[-i sufere =i n[ravul. Cine n-are g[ini, de vulpe nu se p[ze=te. Cine purcei hr[ne=te, porci va avea. Cine se face oaie, ]l m[n`nc[ lupii. Cine se ia dup[ musc[, ajunge la b[legar. Cine se simte cu musca pe c[ciul[, n-are hodin[ lini=tit[. Cine tr[ie=te la un loc cu porcii, miroase r[u la to\i cìnii. Cine umbl[ dup[ doi iepuri, nu prinde nici unul. Cine vrea s[ se fac[ oaie, se g[se=te cine s[-l despoaie. Cine vrea s[ miluiasc[ un cìne, g[se=te c`teva f[r`mituri ]n cas[. Cioc`rlia cu prim[vara =i r`ndunica cu vara. Cioar[ alb[ nu se poate.

Cioara e tot cioar[, ia pruna =i zboar[. Cioara ]n loc de privighetoare nu se poate vinde. Cioar[ la cioar[ trage. Cioar[ m`ndr[ =i fl[m`nd[. Clo=ca cu ou[ multe nici un pui nu scoate. Coco=easc[-se g[ina unde a vrea, numai s[ se ou[ acas[. Coco=ul care c`nt[ toat[ noaptea, ]l m[n`nc[ vulpea. Coco=ul c`nt[ =i sub covat[. Corbii simt hoitul de departe. Corb la corb nu scoate ochii. Corbul niciodat[ nu aduce veste bun[. Corbul numai la oameni mor\i scoate ochii, iar lingu=itorii la cei vii. Cucul c`nt[, iar lene=ul st[ =i num[r[. Cucul c`nt[, te-asurze=te, Vrabia ou[le cloce=te. Cucul ]=i c`nt[ numele. Cucul, p`n[ nu vede mugur, nu c`nt[.. Cu fuga nu prinzi iepurele. Cu miere se prind mu=tele. Cu o r`ndunic[ nu se face prim[var[. Cu o vac[ singur[ nu faci ciread[.

33


Cu papuci ]n picioare nu prinde pisica =oarecele. Cu pui =i cu ou[ =i cu clo=c[ gras[ nu po\i fi. Cu r`ma mic[ se prinde pe=tele mare. Curc[ plouat[. Cu un chitic, tot calic. Cu un gr[unte nu se ]ngra=[ g[ina. Cu un rac, tot s[rac. Dac[ ar cre=te mintea pe toate c[r[rile, ar pa=te-o =i m[garii. Dac[ ar face coco=ul ou[, ar fi g[in[. Dac[ ar face toate mu=tele miere, s-ar g[si faguri =i sub coada calului. Dac[ cìnele se ]nva\[ vara dup[ c[ru\[, se ia =i iarna dup[ sanie. Dac[ g[ina ar c`nta „cucurigu”, ar fi cuco=. Dac[ lupul s-ar teme de ploaie, ar purta manta. D-aia n-are ursu coad[ =i vulpea d-abia o duce. D[ voie porcului ]mprejurul stogului c[ el se suie deasupra. De aceea ursul n-are coad[. Dec`t o s[pt[m`n[ vrabie, mai bine o zi =oim. Dec`t un an cioar[, mai bine =oim o var[.

De lupul b[tr`n cìnii ]=i bat joc. De multe ori dintr-o iap[ bun[ iese un cat`r. Departe coteiul de iepure. De pe un bou nu po\i lua dou[ piei. De s-ar teme lumea de vr[bii, n-ar sem[na m[lai. De te latr[ vreun cìne, astup[-i gura cu pìne. De unde nu g`nde=ti, d-acolo sare iepurele. Din coad[ de cìne sit[ de m[tase nu faci. Doi cìni nu se-mpac[ la un os. Dou[ m`\e-n sac nu ]ncap. Dup[ c`ntec se cunoa=te pas[rea cea mai dulce. Dup[ ce leul moare, mul\i se g[sesc s[-l jupoaie. Dup[ gheare se cunoa=te leul. E c`t un \`n\ar =i se crede arm[sar. E mai mare porcul dec`t cote\ul. Fiecare m[gar cu povara lui. Fiecare oaie ]=i duce l`na ei. Fiecare pas[re cu pana ei se laud[. Fiecare vierme g[se=te borticica lui. Floare la ureche.

34


Foamea gone=te pe lup din p[dure. Fur[ oul de sub g[in[ =i vi\elul din vac[. Furnica, c`nd ]i vine moartea, scoate aripi =i zboar[. Furnica, c`t e de mic[, dac[ o calci pe picior se ]ntoarce =i ea s[ te mu=te. Furnic[ cu furnic[, fie c`t de mic[, face mare mu=uroi. Furnica ]=i str`nge hran[ de cu var[ pentru iarn[. G[ina b[tr`n[ face zama bun[. G[ina b[tr`n[ face zama bun[, dar =i zama de pui proast[ nu-i. G[ina care c`nt[ nu ou[. G[ina care c`rìe de cu sar[, nu face ou a doua zi. G[ina care cloce=te niciodat[ nu e gras[. G[ina care cotcodoce=te mult nu face ou[. G[ina c`nd va oua, aude o mahala. G[ina cu gr[untele umple gu=a de bucate. G[ina, cum face oul, la clocit g`nde=te. G[ina cur[tur[ viseaz[ =i vrabia mei. G[ina ]naintea coco=ului nu c`nt[.

G[ina, nu se poate cu dou[ — =i cu pui =i cu ou[. G[ina p`n’ nu scurm[ nu se \ine s[tul[. G[ina p-un ou face at`ta zgomot, c`t o aude vulpea. G[ina se hr[ne=te de unde scurm[. G[ina vecinului totdeauna-i curc[. Ghici, boule, pricepe-te, m[garule. Glasul m[garului nu se aude ]n cer. Greierele ]n vremea agoniselei c`nt[ =i iarna cere s[ se ]mprumute. Greu ]i s[ ]mpaci oaia cu lupul. Hr[ne=te-l pe lup c`t l-ai hr[ni, el tot la p[dure se trage. I-a c`ntat cucul ]n fa\[. I-a ie=it lupul ]nainte. I-a ie=it ursu-n cale =i-i pare c[ pu=ca-i moale. I-a m`ncat cioara colacul. I-a ouat g[ina-n c[ciul[. Iapa fl[m`nd[ ]=i uit[ de m`nzi. Iepura=ul nu-i fricos, numai c[ se cam d[ la dos. Iepurele, de unde sare, urm[ n-are.

35


Iepurele din frigare e mai bun dec`t gliganul din p[dure. Iepurele ]n culcu=ul s[u se-nvesele=te. Iepuroaica fat[ =i iepurele de inim[ se vaiet[. Iese ca =arpele la drum. }i ca =i cìnele ]n carul cu spini. }i ca un cìne \inut ]n lan\. }i c`nt[ puricele ]n ureche. }i mai ]nv[\at puiul dec`t cioara. }i mai h`tru oul dec`t g[ina. }i m[n`nc[ ra\ele din buzunar. }i pare m`\a c`t ursul. }i url[ cìnii la cas[. }nchide lupul ]n st`n[. }n co=ul gol nu-=i fac =oarecii cuib. }ncuie grajdul, dup[ ce i-a m`ncat lupii boii. }ntr-un sat f[r[ cìni buni de paz[, mul\i musafiri nepofti\i s-ar plimba. Jivinelor le st[ bine ]n p[dure =i oamenilor ]ntre oameni. Joac[ ursul prin vecini. La b[tr`ne\e s-a c[lug[rit motanul. La calul n[r[vit, pinten ascu\it.

Lac de ar fi, broa=te sunt destule. La f`n mai mult dec`t la aur pofte=te m[garul. La lupul mort cìnii nu latr[. La m`ncare lup =i la treab[ iepure. La m`ncare lup =i la treab[ vulpe. La munte m[garul e mai bun ca arm[sarul. L-a mu=cat albina de limb[. L-a mu=cat =arpele de inim[. Lapte de cuc. La t`rg nu se vinde pe=tele r[mas ]n ap[. L[custa-i mititic[, dar tare mult stric[. L[custe nes[tule sunt ]n \ar[ destule. L`na cea bun[ prin spini r[m`ne. Leag[ prietenie cu cìnele, numai nu l[sa b`ta din m`n[. Legea — ca p`nza de p[ianjen: t[unul o sparge, iar musca se prinde. Leoaica numai un pui face, =i bun. Leul nu prinde mu=te. Leul nu se uit[ c`nd ]l latr[ un c[\el.

36


Leului nu i-a fost ciud[ c[ l-a lovit v`n[torul, ci c[ l-a lovit m[garul. Limba boului e mare, dar nu poate gr[i. Lipsa pisicilor, bucuria =oarecilor. Lup ]mbr[cat ]n piele de oaie. Lupii nu se m[n`nc[ ]ntre d`n=ii. Lupii se \in dup[ oi =i corbii dup[ hoit. Lupul, c`nd ]i fl[m`nd, =i din ochi ]i fur[ oaia ciobanului. Lupul, c`nd ]mb[tr`ne=te, ]l latr[ =i cìnii. Lupul, c`nd ]mb[tr`ne=te, =i =oarecii ]ncalec[ pe el. Lupul, c`nd vrea s[ se apropie de turm[, latr[ ca cìnii, p`n[ prinde oaia. Lupul cioban =i capra gr[dinar. Lupul cu mielul nu pot pa=te ]mpreun[. Lupul cu slugi nu face g`tul gros. Lupul ]=i pierde m[selele, dar nu obiceiurile. Lupul ]=i schimb[ p[rul, dar n[ravul ba. Lupul moare de b[tr`n =i de rele tot e bun.

Lupul nu caut[ c[ oile sunt num[rate. Lupul nu m[n`nc[, c`t stric[. Lupul pl[te=te cu pielea lui oaia m`ncat[. Lupul s-ascunde de multe ori sub piele de oaie. Lupul s[tul =i oaia cu doi miei. Lupului b[tr`n ]i plac mieii tineri. Lupului d-aceea ]i este ceafa groas[, pentru c[ singur ]=i g[te=te de mas[. Lupul, unde a m`ncat mielul, nou[ ani cearc[ a-=i g[si hrana. Lupul, unde a m`ncat oaia, a trep[dat nou[ ani. Mai bine o zi coco=, dec`t o var[ g[in[. Mai bine un m[gar care te poart[ dec`t un cal care te tr`nte=te. Maimu\ei fes ]i lipse=te. Mare-i puterea boului, dar =i un copil ]i pune funia-n coarne. M[garul c`nd bole=te, atunci numai nu-\i munce=te. M[garul duce povara altuia. M[gar s-a dus, m[gar s-a ]ntors.

37


M[n`nci, calule, orz? M`\a bl`nd[ zg`rie r[u. M`\a c`nd ]mb[tr`ne=te, =oareci mititei dore=te. M`\a cu clopo\ei nu prinde =oareci. M`\a, dac[ nu ajunge la sl[nin[, zice c[ pute. M`\a ]ngr[=at[ nu prinde =oareci. Mielul bl`nd suge la dou[ oi. Miluie=te cìnele, de vrei s[ nu te mu=te. Moartea lupului — s[n[tatea oilor. Moartea pisicilor — bucuria =oarecilor. Molia pe t[cute roade chilimul. Motanului b[tr`n ]i plac puii de =oareci. Mul\i cìni latr[ pe urs, dar nici unul nu-l mu=c[. Musca c`nd ]=i v`r[ capul ]n miere, acolo =i-l las[. Musca, de=i nu mu=c[ tare, tot \i-aduce sup[rare. Musca trece prin flori =i se pune pe toate sc`rnele.. Nici cal, nici m[gar. Nici curc[, nici curcan. Nici din cìne sl[nin[, nici din c[\ea sm`nt`n[.

Nici oaia cu doi miei, nici lupul fl[m`nd. Nici oaie ]ntre lupi, nici lup ]ntre oi (s[ nu fii). Nici o fric[ de furnic[, de \`n\ar — nici habar. Nu bea porcul ap[ din ulcior. Nu crede capra c[ nu va roade pomul. Nu-i numai un cìne scurt de coad[. Nu-i place m`\ei pe=tele. Nu ]i sunt to\i boii acas[. Nu ]mbia cìnele cu colaci! Nu ]nt[r`ta viesparul, c[ te mu=c[ mai r[u dec`t albinele. Nu se ]ntov[r[=e=te albina cu tr`ntorul. Nu se mai v`r[ g[ina ]n oul din care a ie=it. Nu te speria de cìnele care latr[, ci de cel care se apropie pe furi=. Nu tot ce zboar[ se m[n`nc[. Nu trezi =arpele care doarme. Oaia care nu poate s[-=i \ie l`na trebuie t[iat[. Oaia care r[m`ne de turm[, o m[n`nc[ lupii. Oaia, c`t de hoa\[ ar fi, nime n-o va b[nui.

38


Oaia se duce la scai, nu scaiul la oaie. Oaia unde pa=te, acolo ]=i pierde l`na. Oare ce musc[ te-a mu=cat? Ochii de oaie, da inima de lup. Oile gr[mad[ merg, iar caprele se aleg. Omul la tinere\e ca calul f[r[ frù. O oaie rìoas[ stric[ toat[ turma. Oric`t[ ap[ bea un pe=te, toat[ o scoate pe urechi. Orice cal ajunge gloab[. Osul gol nici cìnii nu-l rod. Parc[ are orbul g[inilor. Parc[ gr[iesc g`=tele. Pas[rea ]n cuibul s[u nu piere. Pas[rea-n aer, c`rti\a-n p[m`nt =i lene=ul ]n rugin[ tr[ie=te. Pas[rea se cunoa=te dup[ c`ntec, =i omul dup[ vorb[. Pas[rea se prinde cu gr[un\e, omul cu minciunile. Pas[rea viclean[ d[ singur[ ]n la\. P[duchele le=inat mai tare pi=c[. P[s[rile fripte nu se g[sesc ]n parii gardului.

P[ze=te g`=tele c`nd se spovede=te vulpea. P`n[ treci g`rla, spui m[garului =i „mo=ule”. Pe cal s[ nu-l crezi c[ nu te-a tr`nti, pe cìne — c[ nu te-a mu=ca. Pe caii cei buni ]i m[n`nc[ hamul. Pe dinafar[ miel se vede, pe din[untru lup ]ntreg. Pe lup mul\i cìni ]l latr[, dar pu\ini ]l ]ncol\esc. Pe lup nu-l crede nimeni c[-i fl[m`nd. Pe lup picioarele-l hr[nesc. Pentru be-he-he ]i pr[p[di =i pe me-he-he. Pe m[gar unde-l legi, acolo r[m`ne. Pentru capr[ o p[\e=te oaia. Pentru carnea lupului trebuie din\i de cìne. Pentru o musc[ ]=i d[ palme. Pentru pizma= g[ina vecinului totdeauna e curc[. Pentru un purice nu azv`rli plapuma ]n foc. Pe leul mort =i =oarecii se ca\[r[. Pe unde sunt turme bl`nzi, sunt =i lupi mereu fl[m`nzi. Pe unde trece lupul, i se cunoa=te urma.

39


Pe=tele caut[ unde-i mai ad`nc, iar omul — unde-i mai bine. Pe=tele cel mare ]nghite pe cel mic. Pe=tele cu ap[ nu se pr[je=te. Pe=tele de la cap se-mpute. Pe=tele mare cu ]mbuc[tur[ mic[ se prinde. Pe=te, pe=te, m[m[liga pr[p[de=te. Pic[, par[ m[l[ia\[, ]n gura lui N[t[flea\[. Pisica, cum o dai, tot ]n picioare cade. Pisica r`zgìat[ nu prinde =oareci niciodat[. Porc la porc cel mai curat se pare, =i m[gar la m[gar cel cu glas mai frumos. Porcul, dac[ se satur[, r[stoarn[ treuca. Porcul ]l ba\i =i el zice c[-l scarpini. Porcul, ori ]ncotro face, lui tot noroiul ]i place; din ce e nu-l po\i preface. Porcul str`nge untur[ pentru al\ii. Porcul tot str`nge, se-ngra=[ bine, dar pentru al\ii, nu pentru sine. Porcului, dac[-i pui s`rm[-n bot, nu r`m[. Porcului ]i place ]n glod, iar be\ivului ]n cr`=m[.

Porumbeii nu zboar[ frip\i ]n gur[. Puica se cunoa=te dup[ creast[. Puii care vor s[ zboare ]nainte de vreme, cad =i se pr[p[desc. Puricele c`t de mic, dar sare c`t o c[prioar[. Racul ]nainte nicicum se-nva\[ a merge. Racul nu-=i schimb[ mersul. Ra\[ de=elat[. R[u i-a c`ntat cucul. R`de ra\a de balt[ =i baba de fat[. Roiul care matca p[r[se=te u=or se pr[p[de=te. S-a dus bou =i s-a ]ntors vac[. S-a dus cìne surd la v`nat. S-a dus lupul s[ ]ngr[deasc[ st`na =i vulpea s[ ]ngrijeasc[ g[in[ria. Se ceart[ pe umbra m[garului. Se pune \`n\arul cu m[garul. Se risipesc ca puii de pot`rniche. Se scoate miere din orice floare. Se sf[desc ca vr[biile pe m[laiul altora.

40


Se str`nge ca melcul ]n coaja lui. +ade pielea ursului ]n t`rg =i ursul ]n p[dure. +arpele, c`nd ]l doare capul, iese la drum. +arpele c`t de mult ]l vei m`ngìa, el tot te va mu=ca. +arpele nu-=i arat[ niciodat[ coada ]nainte. +arpele p`n[ nu-l calci, nu te mu=c[. +arpele p`n[ nu-l calci pe coad[, nu se-ntoarce s[ te mu=te. +arpele se prinde cu m`na nebunului. +i cìnele iese din iarn[, dar numai pielea lui =tie cum. +i cel mai tare stejar la topor se pleac[. +i cu oile toate =i cu lupii prieteni nu se poate. +i cu porcul gras ]n b[t[tur[ =i cu sl[nina-n pod nu se poate. +i dintr-o iap[ urs[reasc[ poate ie=i o dat[ un arm[sar boieresc. +i lupul s[tul =i mielul ]ntreg nu se poate. +i lupul s[tul =i oaia ]ntreag[.

+i m[garul are patru picioare, dar nu e cal. +i m[garul c`teodat[ bini=or =i el se poart[. +i m[garul se vinde tot ]n oborul arm[sarilor. +i o g[in[ chioar[ scurm`nd g[se=te c`teodat[ m[rg[ritare. +i p[ianjenul \ese p`nz[, dar din p`nza lui nu se fac haine. +i pentru calul =chiop se g[se=te surugiu. +i pisicii ]i place pe=tele, dar c`nd trece puntea ]nchide ochii. +i porcul m`nc[ jirul, da nu se poate sui ]n fag dup[ el. +i r`ma, c`nd o calci, ridic[ capul s[ te mu=te. +oarecelui nu-i lipse=te, C[ din vreme-=i gr[m[de=te. +oarecii, c`nd au pace cu pisica, se primejduiesc bucatele. +oarecii =i fierul ]l rod. Toat[ fiara-=i are lupul ei. Toat[ pas[rea pe limba ei piere. Toat[ vaca vi\elul ]=i linge. Tot boul l-am m`ncat =i la coad[ ne-am ostenit. Tot coco=ul pe gunoiul lui c`nt[.

41


Tot un cuc nu ne c`nt[ ]n toat[ vremea. To\i cìnii bat, iar el =ede-n pat. Trage ca =i calul la iesle. Trage n[dejde ca ursul de coad[. Tr[ie=te, murgule, p`n[ la Pa=ti, Ca s[-\i dau iarb[ verde s[ pa=ti. Tr[ie=ti cu lupii, urli ca lupii. |ara-i plin[ de nevoi =i vulturii — furi la miei. |`n\arul crede c[ el duce carul. |`n\arul cu c`nt[ri te s[rut[. |`n\arul pi=c[ arm[sarul. |ine capra de coarne =i jur[ c[-i =ut[. Unde a s[rit capra, sare =i iada. Unde c`nt[ coco=i mul\i, acolo ]nt`rzie a se face ziu[. Unde lipse=te p[unul, cioara se pare pas[rea cea mai frumoas[. Unde nu e iarb[ verde, nu pasc oile. Unde nu e pisic[, =oarecii steag ridic[. Unde nu sunt boi, ieslele sunt curate.

Unde umbl[ c`rti\a, i se cunosc urmele. Unde vulpea nu ajunge, zice c[-i ajunge. Ur`t[ pas[re este aceea care ]=i spurc[ cuibul. Urma lupului de a cìnelui pu\in se osebe=te. Ursu-i ]n p[dure =i-i vinde pielea ]n t`rg. Ursul, c`nd n-are de m`ncare, ]=i mu=c[ din labe. Ursul nu joac[ de bun[ voie. Vaca bun[ din ocol se vinde. Vaca care d[ cu piciorul ]n doni\[ poate s[ nu fie l[ptoas[. Vaca rea d[ cu piciorul c`nd umple ciub[ru(l). Vac[ la cas[ — laptele-i pe mas[. Vac[ pe vac[ se linge =i porc pe porc se scarpin[. Vaci n-avem, br`nz[ m`nc[m. Vai de dobitoc c`nd nu-l vede st[p`nul. Vai de oaia ce nu-=i poate duce l`na! Vai de pas[rea ce scap[ din colivie =i cade ]n la\! Vai de t`rla f[r[ cìni =i de casa f[r[ st[p`ni.

42


Vierme se g[se=te =i-n morm`nt de piatr[. Viespea dup[ ce miere nu face, mai =i ]mpunge. Vita se culc[ cu un ban =i se scoal[ cu doi. Vitei care treier[ nu i se leag[ gura. Vitele se adap[ cu ap[ =i oamenii cu vorbe ad`nci. Vi\el s-a n[scut, bou a murit. Vorbe=ti de lup =i lupu-i la u=[. Vrabia-i tot pui, dar dracul o =tie de c`nd este. Vrabia ]i pui toat[ via\a ei. Vrabia m[lai viseaz[ =i lene=ul praznic. Vulpea a m`ncat mierea, iar lupul trage durerea. Vulpea b[tr`n[ nu se prinde cu p[s[ruicile mici.

Vulpea care doarme nu prinde g[ini. Vulpea c`nd n-ajunge la struguri zice c[ sunt acri. Vulpea c`nd n-ajunge la g[ini zice c[ sunt sp`nzurate. Vulpea c`nd se prinde, se prinde de c`te patru picioare. Vulpea, dup[ ce a ]mb[tr`nit, s-a f[cut g[in[ri\[. Vulpea dup[ moarte de cojocari are parte. Vulpea g[ini viseaz[. Vulpea moart[-n cale o vezi =i tot parc[ nu o crezi. Vulpea nu se teme de v`n[torul care se laud[ seara. Vulpea putere ca leul nu are, dar cu vicleniile ei ]ntrece puterea leului. Vulturul c`nd ]i tai penele r[m`ne de batjocur[. Z[bala de argint nu face mai bun calul.

43


CUPRINS

OMUL

OMUL }N GENERAL, B{RBATUL

Mai bine s[ fii o dat[ om, dec`t de dou[ ori nimic.

A fi o dat[ om. A fi un om =i jum[tate A vorbit =i nea Ion, c[ este =i el om. Bine c[ nu a dat Dumnezeu omului mai multe guri. Ce drac mai mare, mai r[u =i mai f[r[ inim[ dec`t omul? Chipul omului e oglinda sufletului. Dac[ omul cade, ]i piere =i umbra. De-ar =ti omul ce-ar p[\i, nici din cas[ n-ar ie=i. De la omul cinstit e destul un cuv`nt. Dup[ poam[ se cunoa=te pomul, =i dup[ fapt[ omul. Fapta bun[ laud[ pe om. Fereasc[ Dumnezeu pe om de gura satului. Fericit omul care se mul\ume=te cu ceva mai pu\in dec`t are. G[si om me=te=ugos a-i ciopli obrazul gros. La voie bun[ oamenii s-adun[.

Nu averea face pe om, ci omul averea. Nu ]ntotdeauna ]i a=a cum vrea omul. Numai omul r[u la inim[ poate vorbi pe al\ii de r[u. Nu se cump[r[ omul pe c[ciul[. Nu tot omul e om. Oamenii buni te ]nva\[ s[ duci ap[ =i cu ciurul. Oamenii ]n sat nu ]ntreab[ de casa frumosului, da de-a mintiosului. Oamenii se cunosc dup[ ochi. Om bun, dar cu n[ravul dracului. Om cu dare de m`n[. Om de cuv`nt. Om de paie. Om drept cu funia-n traist[. Om ]n trup destul de mare =i minte de copil are. Om la om trage n[dejde. Omul alunec[ lesne la vale.

44

— Omul —

Omul are dou[ urechi =i o limb[: de dou[ ori mai multe s[ auzim dec`t s[ vorbim. Omul are un dulce =i un amar. Omul ast[zi este, mìne nu-i. Omul b[tr`n =i nebun, leag[-l de gard =i-i d[ f`n. Omul bl`nd ca apa lin[. Omul bl`nd fuge de g`lceav[. Omul bl`nd ]ncape oriunde. Omul bun e ca pìnea cea de grù. Omul bun nu are du=mani. Omul calic =i fudul =i lui Dumnezeu i-i ur`t. Omul calic =i obraznic merge nepoftit la praznic. Omul ca lum`narea, c`nd lumineaz[, atunci se sf`r=e=te. Omul ca oul, cum ]l atingi ]ndat[ se sparge. Omul care este harnic totdeauna are praznic. Omul care-i prost n-are nici un rost. Omul caut[ leac unde simte c[-l doare. Omul, c`nd e s[ se ]nece, se aga\[ =i de un pai. Omul, c`nd ]mb[tr`ne=te, copil[re=te. Omul, c`nd ]=i pierde drumul, nu g[se=te nici c[rarea.

Omul, c`nd n-are ce lucra, ]=i face de lucru. Omul, c`nd n-are ce s[ m[n`nce, m[n`nc[ =i pui frip\i. Omul, c`nd se boln[ve=te, cel mai mic ]i porunce=te. Omul, c`nd se porne=te, =tie, da c`nd a veni — ba. Omul, c`nd se pricopse=te, la ai s[i nu se g`nde=te. Omul, c`t ]l la=i, at`ta se ]ntinde. Omul, c`t tr[ie=te, du=manii-i spore=te. Omul cel mai iscusit uneori e p[c[lit. Omul cu me=te=ug nu piere. Omul cu me=te=ug tr[ie=te din bel=ug. Omul cuminte ]=i vede de treab[. Omul cuminte lini=te aduce. Omul cu n[dejde ]i tare ca o\elul. Omul cu pagub[ e =i cu p[cate. Omul cu =tiin\[ are poc[in\[. Omul cu toate se deprinde, numai s[ vreie. Omul dac[ se p[ze=te =i Dumnezeu ]l grije=te. Omul dator de multe ori trebuie s[ mint[.

45


Omul, d`nd peste nevoie, multe face f[r[ voie. Omul de ce-i place, de aceea se ]ngra=[. Omul de n-ar ofta, cu totul s-ar venina. Omul de nimic nu se teme ca de b[taie. Omul de omenie crede omului de omenie. Omul de omenie se afl[ la greu. Omul de=tept cump[r[ vara sanie =i iarna c[ru\[. Omul dup[ grai, ca clopotul dup[ sunet, ]ndat[ se cunoa=te. Omul e ca un pu\ cu ap[: cu c`t face mai mult bine, cu at`t mai mult ]i vine. Omul e dator c`nd nu e dator nimic. Omul e dator s[ cerce =i bune =i rele. Omul e dator s[ munceasc[, s[ nu-l g[seasc[ moartea =ez`nd. Omul e dator s[-=i m[soare lungul nasului. Omul e n[scut s[ umble, =i pas[rea — s[ zboare. Omul este ca oaia, lesne se ia dup[ altul. Omul este mai slab ca o floare =i mai tare ca o piatr[.

Omul este nes[\ios: cu c`t are, tot ar vrea s[ mai aib[. Omul este tare ca fierul =i slab ca oul. Omul face banii, nu banii pe om. Omul f[r[ amici e ca st`nga f[r[ dreapta. Omul f[r[ boi e ca robul legat de mìni. Omul f[r[ du=mani, ca rùl f[r[ bolovani. Omul f[r[ muiere, ca un om f[r[ c[ma=[. Omul f[r[ noroc e ca t[mìa f[r[ foc. Omul f[r[ so\ie, ca o cas[ pustie. Omul fricos totdeauna umbl[ cu gheata ]n s`n. Omul harnic caut[ a aduna la bog[\ii ca furnica la mu=uroi. Omul harnic n-are praznic. Omul harnic pl`nge nu de s[r[cie, ci de s[n[tate, ea e avu\ie. Omul inimos ca un pom frumos: el te umbre=te, el te hr[ne=te, el te ]nc[lze=te. Omul inimos e ca un pom frumos. Omul ]n copil[rie lesne-nva\[ orice fie.

46

— Omul —

Omul ]n lume c`t tr[ie=te ca fusul se ]nv`rte=te, de aceea orice gre=eal[ lesne de el se lipe=te. Omul ]=i schimb[ mintea ca o hain[-n toate zilele. Omul la m`nie cade-n nebunie. Omul la nevoie se cunoa=te. Omul la nevoie se prinde =i de ascu\i=ul s[biei. Omul la r[u alearg[ cu arm[sarul =i la bine merge cu carul. Omul lung e rar la carne. Omul moare, dar faptele sale se pomenesc ]n veci. Omul muncitor e ca un pom roditor. Omul nebun g[se=te de lucru. Omul nep[\it chiar v[z`nd nu vede. Omul nevoia= se ]neac[ pe uscat. Omul nu caut[ ce-i ]n inim[, ci ce-i ]n gur[. Omul nu iese cu dosul la oameni, ci cu obrazul. Omul numai o dat[-n via\[ d[ cu norocul fa\[. Omul nu se pricopse=te p`n[ nu munce=te. Omul nu tr[ie=te s[ m[n`nce, ci m[n`nc[ s[ tr[iasc[.

Omul oric`t tr[ie=te, ]nv[\`nd se folose=te. Omul poate pov[\ui pe altul, dar pe sine niciodat[. Omul prea bun e nebun. Omul prost bun odor la cas[ a fost. Omul prost crede tot. Omul prost, dac[ nu e fudul, nu are nici un haz. Omul prost tot de necaz a fost =i va fi c`t va tr[i. Omul r[u \i-e frate la cr`=m[ =i str[in la pagub[. Omul s[ poarte n[dragii =i femeiea — fustele. Omul s[rac are oglind[ mic[, dar se vede tot ]n ea. Omul s[rac e tot de r`s. Omul s[rac tot de necaz a fost. Omul seam[n[ cu apa – dac[ st[ mult, se stric[. Omul se culc[ unde-i moale. Omul se deprinde cu r[ul ca viermele ]n hrean. Omul se ]ndreapt[ dup[ oameni. Omul se \ine de cuv`nt =i boul de coarne. Omul sfin\e=te locul, nu locul pe om. Omul =ade l`ng[ un gard =i tot m[tur[ ]mprejur.

47


Omul trage la om =i dobitocul la dobitoc. Omul trage la teap[ =i apoi la matc[. Omul tr[ie=te cu speran\a. Omului cu st[ruin\[ toate ]i sunt cu putin\[. Omului doar coarne-i lipsesc. Omului ]i plac toate, dar s[ le road[ nu poate. Omului ]n\elept sfaturile-i sunt zadarnice. P[catele-s pe oameni, nu pe butuci. Pe om ]n via\[ p[\aniile-l ]nva\[. Pe omul bun ]l calc[ =i vacile. Pe omul bun nici cìnii nu-l latr[. Scump ]i omul, ieftin ]i omul. Tot omul bun prinde carne. Tot omul, c`nd e t`n[r, e frumos. Tot omul e dator s[ \ie o dat[ satul de vorb[. Tot omul e ]mp[rat ]n casa lui. Tot omul gre=e=te. Tot omul tr[ie=te pentru sine. Una spune omul =i alta face Domnul.

CUPRINS

LUMEA , SOCIETATEA (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) Dac[ n-ar fi pove=ti ]n lume, cum ar tr[i biata lume? De c`nd ]i lumea. Gura lumii =i borta v`ntului nu po\i astupa. Lumea-i mare =i cap[t n-are. Lumea nu-i c`t se vede prin fereastr[. Lumea nu-i numai c`t se vede cu ochii. Lumea nu s-a f[cut ]ntr-o zi. FEMEIA Bine este s[ ascul\i =i sfatul unei neveste. Casa e cas[, c`nd ai o gospodin[ ]n cas[. Cur[\enia este darul de c[petenie al femeii. Femeia bun[ e plug de aur ]n casa omului. Femeia cinstit[ e soarele casei. Muierea cu ochi frumo=i pe to\i ]i face voio=i. Muierea curat[ de miros te-mbat[. Muierea ]n\eleapt[, coroana b[rbatului.

48

— Omul —

Muierea t`n[r[, ca vinul nou fierbe. Nevasta nu e c`rp[ s[ o desco=i =i s[ o lepezi. Nu toate femeile cu cheile ]n brù sunt gospodine. FIZICUL UMAN (p[r\ile corpului — tematic[ unitar[) A avea gura slobod[. A avea urechi lungi. A c[dea ]n palm[. A cr[pa fierea ]n cineva. A da din coad[. A dat urechile la p[scut. A duce de nas. A fi bra\ul drept al cuiva. A fi cap sec. A fi cu dou[ fe\e. A fi cu inima ]mp[cat[. A fi cu ochii ]n patru. A fierbe s`ngele ]n cineva. A fi tare de cap. A fi u=or de cap. A freca chelia cuiva. A-i l[sa cuiva gura ap[. A-i r`de musta\a. A-i s[ri inima din loc. A-i veni cuiva inima la loc. Ales pe spr`ncean[.

CUPRINS

A-l lua gura pe dinainte. A lua (cam) peste picior. A m`nca capul cuiva. A m`nca palma pe cineva. A muri de inim[ rea. A nu avea la inim[ pe cineva. A o lua la mustea\[. A o lua la picior. A pune um[rul. A r[m`ne cu buzele umflate. A s[ri din piele. A sc[pa cu fa\a curat[. A se duce cu c[lcìele ]nainte. A se l[sa pe-o ureche. A se sui ]n capul cuiva. A se =terge pe bot. A i se t[ia cuiva picioarele. A se topi d-a-n-picioarele. A se uita ]n gura cuiva. A sta cu bra\ele ]ncruci=ate. A sta ]n capul oaselor. A suci capul cuiva. A-=i bate picioarele. A-=i c[lca pe inim[. A-=i cunoa=te lungul nasului. A-=i face de cap. A-=i lega capul. A-=i linge degetele. A-=i lua ]n cap. A-=i pierde capul. A-=i pl`nge ]n pumn.

49


A-=i r[ci gura degeaba. A t[ia ca din\ii babei. A trage cu urechea. A trage de limb[. A umbla cu nasul pe sus. A unge ochii cuiva. A vorbi cu dou[ guri. A vorbi cu jum[tate de gur[. Bun de gur[. Buzele cele mute vorbesc pe t[cute. Capul face, capul trage. Casc[ gura c`t po\i ]nghi\i. C`nd va face sp`nul barb[. C`t ai clipi din ochi. Chelul lesne se tunde. Cine are urechi, s[ aud[! Cine n-are cap, nu-l doare. Cine n-are cap, s[ aib[ picioare. Cu ochii ]n patru. Cu obrazul curat. Cu un g`nd s[ se duc[, cu zece nu. D[ din mìni s[ nu te ]neci. Din b[ierile inimii. Doi ochi v[d mai bine dec`t unul. Du=manul cel mai aproape omului este limba, =i prietenul cel mai dulce tot ea. E numai gura de el.

Este tare de urechi c[ n-are dou[ perechi. Fiecare este st[p`n pe capul lui. Fiecare =tie unde-l doare m[seaua. Fugi\i, c[lcìe, c[ v[ calc! Gura ]ndulce=te, gura am[r[=te. Gura lumii nu o po\i opri. Gura mereu cur[\at[, de dureri este cru\at[. Gura nu cere chirie, poate vorbi orice fie. Gura t[cut[ nu umbl[ b[tut[. I s-au aprins c[lcìele. }i mai mare urechea cea pe care iese, dec`t aceea pe care intr[. }ntre patru ochi. L-a luat gura pe dinainte. Limba c`nd gre=e=te, adev[rul gr[ie=te. Limba dulce mult aduce. Limba ]ndulce=te, limba am[re=te. Limba lung[ u=or se scurt[. Limba nu asud[. Limba tocme=te, limba stric[. Mai bine cu capul netuns dec`t cu el t[iat.

50

— Omul —

M`na care d[ nu se mu=c[. M`na omului tot c[tre el trage. Nici c`t ]i negru sub unghie. Nici ]n coate nu m[ doare. Nici ]n ruptul capului. Nu dorm to\i c`\i au ochii ]nchi=i. Ochii care nu se v[d se uit[. Ochii ]n\eleptului v[d mai departe. Parc[ umbl[ cu ochii lega\i. Patru ochi v[d mai bine dec`t doi. Pe-o ureche intr[ =i pe alta iese. Pe sub m`n[. Pe urechea cu care aude s-a culcat, c[-n aialalt[ de auzit s-a l[sat. Pielea groas[ greu se dube=te. Pielea rea =i r[p[noas[ ori o bate ori o las[.

CUPRINS

P{R|ILE CORPULUI (tematic[ complex[)

Barba las[ s[ se duc[, capul s[ tr[iasc[. Barb[ lung[, minte scurt[. Bine zice mo= Arvinte: vai de cap unde nu-i minte. Bra\e multe aduc mai mult[ road[. Bucate noi ]n gur[ veche. Burta omului n-are fereastr[ s[ se vad[ ce e ]n ea. Cap ai, minte ce-\i mai trebuie. Capul cel t`mpit hodoroge=te ca un butoi dogit. Capul face, trupul trage. Capul f[r[ griji c`t un bostan cre=te. Capul iscusit la vreme de nevoie se cunoa=te. Capul s[ fie s[n[tos, c[ belelele curg g`rl[. Ce are ]n m`n[ are =i-n gur[. Ce intr[-n gur[ nu e p[cat, ci Rabd[ inim[ =i taci, c[ tu ceea ce iese din gur[, aceea e mare p[cat. toate mi le faci. Ce spui la ureche, ]n p[dure Rabd[ inim[ =i taci, ce-ai se aude. f[cut s[ nu mai faci. Chelului nu-i trebuie ap[ Stomacul plin nu ]nva\[ bu- mult[. curos. Chip frumos la un cap prost. +i-a f[cut nasul m[tur[. Cinci degete la o m`n[ =i nu +i f[r[ cap =i f[r[ picioare. seam[n[ unul cu altul.

51


Cine are barb[, s[-=i cumpere =i pieptene. Cine nu deschide ochii, deschide punga. Cine scuip[ ]n v`nt, ]=i scuip[ barba. Cire=ele trec, dar obrazul r[m`ne. Coada cap c`nd ajunge crede c[ poate ]mpunge. Cu capul nu spargi zidul. Cu limba po\i face r[ul cel mai mare. C-un picior ]n groap[ =i cu altul afar[. Cu obrazul gros =i seme\ =i cu gur[ de orbe\. Cu o falc[ ]n cer =i alta ]n p[m`nt. Dac[ ai picioare, cat[-le =i ]nc[l\are. Dai un deget =i-\i ia m`na toat[. Degetele s[-mi tr[iasc[, inele se g[sesc. De multe ori ai gur[ =i n-ai limb[. De multe ori limba taie mai r[u dec`t sabia. De nu era nasul beleai obrazul. Din gur[ te unge, =i din inim[ te frige. Din inim[ rea, r[u g`nd purcede.

Dintele c`nd te doare, cu cle=tele se domoale. Din\ii i-au ie=it, mai sunt ochii. Doar nu-s tuns, nici ras pe cap. Dup[ ce-\i deger[ urechea degeaba mai pui c[ciul[. Dup[ gur[, lingur[. E b[tut la cap, tocmai ca un \ap. Fierbe s`ngele ]n el, ca ]ntr-un rac mort. G`ndul nebunului — la cap[tul p[m`ntului. Gura aduce ura. Gura de om =i de cìne caut[ aceea=i pìne. Gura desfr`nat[ mai tare alearg[ dec`t piatra din deal r[sturnat[. Gura e ca apa =i v`ntul: greu se opre=te. Gura nu cere chirie, poate vorbi orice fie. Gura omului numai p[m`ntul o astup[. Gura omului sparge cet[\i. Gura pripone=te m`na. Gura rea, inim[ rea. Gura sacului o legi, da a satului niciodat[. Gura se satur[, dar ochii niciodat[. Gura taie mai mult dec`t sabia.

52

— Omul —

Gura vorbe=te adev[rul =i minciuna. Gura zice, v`ntul duce. Gur[ mult[, treab[ pu\in[. I-a c[zut inima ]n c[lcì. I-a f[cut capul oboroac[. I-a s[rit \and[ra-n nas. Inima c`nd se-nvesele=te, fa\a ]nflore=te. Inima s[n[toas[ este via\a trupului. Inima =i limba sunt de o palm[ una de alta. I se bate limba-n gur[ ca (=i) calicii la poman[. I se face gura pung[. }i cere =i lui inima mere acre. }i crap[ pielea de al dracului ce-i. }i e gura pus[ la loc r[u. }i joac[ =oarecii-n c[lcìe. }i merge gura ca meli\a. }i merge gura ca o moar[ hodorogit[. }i tremur[ mìnile de mult ce a dat de poman[. }i umbl[ gura ca o moar[ (stricat[). }ncearc[ marea cu degetul. }ntì capul s[ g`ndeasc[ =-apoi limba s[ vorbeasc[. }=i pune gura ]n pod. La a=a cap, a=a c[ciul[.

La a=a obraz, a=a brici. Lacrimile moaie de multe ori =i pietrele. La m[seaua care te doare, te love=te limba mai des. Laud[-m[ gur[, c[ \i-oi da friptur[, c[ de nu m[-i l[uda, nici m`ncare nu \i-oi da. Laud[-te gur[, c[ al\ii nu sendur[. La urechi mari nu trebuie cercei. Lesne a at`rna tigva de coad[, dar anevoie a o purta. Limba e dulce ca mierea =i amar[ ca fierea. Limba-i lucreaz[ ]naintea capului. Limba nebunului este o moar[ f[r[ gr[un\e. Limba nu are oase, se ]ndoaie dup[ g`nd. Limba oase n-are, dar oase sf[r`m[. Limba oase n-are, dar unde atinge, doare. Limba rea este cu\it cu dou[ t[i=uri. Limba scap[-n gur[, spatele r[m`ne la m[sur[. Limba ta e capul t[u. Limba taie mai r[u ca sabia. Lui ]i cre=te barba =i sub d`nsul iarba.

53


Lung ]n m`n[, scurt ]n v`n[. Mai aproape-i pielea dec`t c[ma=a. Mai bine s[ cred ochii dec`t urechile. Mai bine s[ pierzi un deget dec`t m`na toat[. Mai credincio=i ochii dec`t urechile. Marea c[ e mare =i ]nc[ are fund, dar inima omului! M`na altuia nu te scarpin[ cum ]\i place. M`na care nu =tie s[ scrie d[ vina pe condei. M`na delicat[ sapa nu poart[. Mintea nu se cump[r[ cu bani. Multe mìni fac sarcina mai u=oar[. Mur[ ]n gur[. Noaptea ochi n-are. Nu ceea ce intr[-n gur[ spurc[ pe om, ci ceea ce iese din gur[. Nu e carne f[r[ oase. Nu pune degetul ]ntre ciocan =i nicoval[. Obrazului f[r[ nas ]i st[ r[u. Ochii sperie, picioarele bucur[. Ochii sunt oglinda inimii.

Ochii sunt oglinda sufletului. Ochii v[d, inima cere, dar e r[u c`nd n-ai putere. Ochi pentru ochi =i dinte pentru dinte. Ochiul omului e rupt din mare. O m`n[ spal[ pe alta =i am`ndou[ — obrazul. Orice fir de p[r ]=i are umbra lui. Parc[ se bat calicii la gura lui. P[rul c`nd albe=te, inima se tope=te. P`ntecele se satur[, dar ochii — niciodat[. P`ntecele se umple =i cu paie =i cu f`n. Pe cap bun st[ bine =i o c[ciul[ rupt[. Pere\ii au urechi =i str[zile ochi. Pe unde iese graiul, ias[ =i sufletul. Plini de barb[ =i goi de minte. Se obloje=te la nas, ca s[-i treac[ de deget. Stomacul cel tare =i pietre mistuie=te. Sub m[nu=[ st[ ascuns[ =i cea mai ur`t[ m`n[.

54

— Omul —

CUPRINS

Cinstea-i cum =i-o face omul. Cinstea-i mai scump[ dec`t toate. Cinstea-i pas[re s[lbatic[ — dac[ o scapi, n-o mai prinzi. Cinstea ]i r[splata muncii. Cinstea nu se cump[r[, nici nu se vinde. Cinstea odat[ pierdut[, greu se cap[t[ iar[. Cinstea pre\ n-are, fericit e cel ce-o are. Cinstea se adun[ greu, dar se risipe=te u=or. Cinstea se c`=tig[ prin munc[ =i fapte bune. Cinstea =i h[rnicia — iat[ omenia. Cinste dai, cinste ai. Cinste dai, cinste g[se=ti. Ho\ul ]=i bate joc de cinste, dar CINSTE, ONESTITATE la nevoie o cer=e=te. (tematic[ unitar[ =i mixt[, Lucrul cel mai scump e cinscombinat[ cu alte tea, dar ce folos — unii o v`nd elemente) prea ieftin. Bani au mul\i, ]ns[ cinste n-au Pe omul cinstit nici capul nu-l to\i. doare. Cinstea cu ru=inea nu pot sta ]mpreun[. Cinstea e cea mai mare avere a omului. Cinstea f[r[ bani e s[r[cie goal[.

+ede cu capul pe tipsie. +i-a f[cut nasul m[tur[. +i capul de ]mp[rat tot cu sabia e t[iat. +i nasul miroase florile cele mai frumoase =i din el iese zeama cea mai ur`t[. Taci, limb[, c[ nu te doare capul. Tot obrazul ]=i are necazul. |ine capul jos, da inima sus. Unde nu-i cap, vai de picioare. Un picior s[n[tos e mai cu putin\[ dec`t dou[ catalige. Vai de cap, c`nd talpa-i m`ncat[ p`n’ la os. Vai de picioarele care poart[ cap nebun. Zic`nd numai: „miere”, gura nu se face dulce.

55


}NV{|{TUR{, +TIIN|{ DE CARTE (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) A avea patru clase =i un coridor. Acela-i mai s[rac, care n-are ]nv[\[tur[. A da (cuiva) o =coal[ bun[. A fi cu buche. A fi om cu carte. A fi plin de carte. Ai carte, ai parte; n-ai carte, n-ai parte. A ]nv[\a ce-au uitat al\ii. A ]nv[\a ]nseamn[ a munci. A ]nv[\a niciodat[ nu e t`rziu. A lega cartea de gard. A m`nca c[r\ile cu m[m[lig[. A nu se l[sa dat la =coal[ (de c[tre cineva). A nu =ti o boab[ de carte. A scrie pe ap[. A se \ine de buchia c[r\ii. A se uita ]n carte ca pe ap[. A spune ca de pe carte. A =ti c`te ]n lun[ =i ]n stele. A =ti =i la deal =i la vale. A =ti =i toaca din cer. A te ]nv[\a minte. Banii nu aduc ]nv[\[tur[, ci ]nv[\[tura aduce bani.

CUPRINS

Cel ce caut[ =tiin\a caut[ via\a. Cel mai bun ]nv[\[tor este p[\ania. Ce n-a ]nv[\at Ioni\[, nu mai ]nva\[ Ion. Ce =tii, nu duci ]n spate. Cine are carte, are-n via\[ parte. Cine ]nva\[ la tinere\e, se odihne=te la b[tr`ne\e. Cine munce=te =i ]nva\[, devine om de=tept ]n via\[. Cine nu ]nva\[ la tinere\e, va pl`nge la b[tr`ne\e. Cine =tie carte, ajunge departe. Cine =tie carte, are patru ochi. Cu c`t mai multe vezi, cu at`t mai multe ]nve\i. Cu ]nv[\[tura omul nu moare de foame. Cuno=tin\ele multe cu r[bdare se adun[. Dac[-i mai =ti de toate, ]mb[tr`ne=ti f[r[ vreme. D[sc[li\a s[r[cie ]nva\[ pe om meserie. Dec`t ar fi un sac de carte =i-o m`n[ de minte, mai bine o m`n[ de carte =i un sac de minte. De cine nu ]nva\[, relele se aga\[.

56

— Omul —

Degeaba ai tr[it, dac[ nimic n-ai citit. Doftorul bun =tiin\a ]n cap, iar ierbile ]n c`mp le are. E bine s[ fii ]nv[\at, dar =i umblat. E bine s[ ]nve\i chiar de la du=mani. F[r[ silin\[ nu-i =tiin\[. }nva\[ de mititel, c[ \i-a fi mai u=urel. }nv[\[tura dat[ r[u se sparge ]n capul t[u. }nv[\[tura e cea mai bun[ avu\ie. }nv[\[tura e lumin[ ce-\i face via\a mai senin[. }nv[\[tura mintea ]mbog[\e=te, iar ne=tiin\a o s[r[ce=te. }nv[\[tura nu se c`=tig[ cu bani, dar se c`=tig[ cu ani. }nv[\ul are =i dezv[\. }nve\i ]nv[\`nd pe al\ii. La un car de ]nv[\[tur[ e bun[ =i o lingur[ de minte. La un car de ]nv[\[tur[ trebuie zece care de minte. Lesne e a ]nv[\a, greu a face. Mai multe =tie Stan P[\itul, dec`t to\i c[rturarii. M`na care nu =tie s[ scrie d[ vina pe creion. Me=te=ugul cere vreme =i ]nv[\[tura r[bdare.

Me=te=ugul vreme cere, nu se-nva\[ din vedere. Multe gre=e=ti, multe ]nve\i. Mult umbli — mult ]nve\i. N-am ]nv[\at carte, =i tot am m`ncat s[rat. Nevoia ]nva\[ pe om =i nuiaua pe copil. Nimenea nu poate s[ zic[: „acum le =tiu pe toate“. Nimeni nu se na=te ]nv[\at. Nu c`te =tii, ci cum le =tii. Nu cine tr[ie=te =tie multe, da’ cine ]nva\[. Nu e ]nv[\at cel ce cite=te, ci cel ce =tie ce cite=te. Nu e omul niciodat[ b[tr`n, c`nd e vorba de ]nv[\[tur[. Nu e orfan cel f[r[ tat[ =i f[r[ mam[, ci cel f[r[ ]nv[\[tur[. Nu e r[u omul s[ =tie. Nu ]nv[\[m pentru =coal[, dar ]nv[\[m pentru via\[. Nu s[ gr[ie=ti, ci cum s[ gr[ie=ti s[ te sile=ti a ]nv[\a. Oamenii cei buni te-or ]nv[\a s[ duci ap[ =i cu ciurul. O carte aleas[ e un bun prieten. Om cu carte. Omul care =tie carte, de toate are parte. Omul c`t tr[ie=te ]nva\[ =i tot ne]nv[\at moare .

57


Omul f[r[ ]nv[\[tur[ e ca p[m`ntul f[r[ ud[tur[. Omul ]nv[\at are stea ]n frunte. Omul ]nv[\at, dar nep[\it, e ca pu=ca f[r[ praf. Omul ]nv[\at poart[ ]ntotdeauna averea cu d`nsul. Omul ne]nv[\at e ca un copac ne]ngrijit. Omului cu ]nv[\[tur[ ]i curge miere din gur[. P`n[ nu dai cu capul de to\i pere\ii, nu te ]ndrep\i. Poart[ condei la ureche, ca s[ se ar[te ]nv[\at. Practica bate gramatica. Precum apa inima \i-o r[core=te, a=a =i ]nv[\[tura mintea \i-o limpeze=te. R[d[cina ]nv[\[turii e amar[, dar rodul ei e dulce. S[ ]nve\i pentru tine, dar s[ =tii =i pentru al\ii. S[ nu te ru=inezi a ]nv[\a ceva =i de la cel mai mic. +coala este locul unde ]\i \e=i norocul. +coala face omul om =-altoiul pomul pom. +i cel ]nv[\at moare ne]nv[\at. +tie carte p`n[ la genunchiul broa=tei.

CUPRINS

+tie multe, dar m[runte. +tie =i el o m`n[ de carte =-un sac de minciuni. +tiin\a este hrana sufletului. +tiin\a f[clia adev[rului este. Toat[ lumea este o =coal[. Toat[ lumea s[ te ]nve\e, dar din minte s[ nu-\i ie=i. Ucenicul vrea s[ ]nve\e pe dasc[l. Unde =coala se ive=te, p[m`ntul se-mbog[\e=te. Vorbele pl[cute ]nmul\esc ]nv[\[tura. Vremea ]nva\[ pe cei ce n-au ]nv[\[tur[. }N|ELEPCIUNE, SOCOTEAL{, MINTE (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) A avea clavir la cap. A avea glagore ]n cap. A avea gr[un\e ]n dohotni\[. A avea mintea lui Solomon. A avea un car de minte. A avea un ochi dup[ ceaf[. A fi ascu\it la minte. A fi copt la minte. A fi cu scaun la cap.

58

— Omul —

A fi cu stea ]n frunte. A fi ]n toat[ mintea. A fi om cu bour ]n frunte. Capul iscusit la vreme de nevoie se cunoa=te. Cel ]n\elept ]nva\[ din ]n=el[ciunea cea dintì. Chibzuin\a e sor[ cu iscusin\a. Cine are minte, nu se amestec[ ]n g`lceava altora. Cine p[gube=te, se ]n\elep\e=te. Cugetul bun e cea mai moale pern[. Cugetul curat nici se d[, nici se ia. Foaie verde-a bobului, scump[-i mintea omului. Gura ]n\eleptului c`nd se deschide, tu ]nchide pe a ta. Inima ]n\eleptului e ]n limb[ =i a nebunului ]n gur[. }n\eleptul adun[ =i prostul risipe=te. }n\eleptul f[g[duie=te =i nebunul trage n[dejde. }n\eleptul ]nv`rte=te de =apte ori limba ]n gur[ ]nainte de a vorbi. }n\eleptul tace =i face. La un car de minte e bine s[ fie =i un dram de noroc.

CUPRINS

Mai mult[ ]n\elepciune g[se=ti ]n fe\ele cele ur`te, dec`t ]n cele frumoase. Mintea domne=te, mintea ’mp[r[\e=te. Mintea nu-i dat[ tuturor. Ochii ]n\eleptului v[d mai departe. Omul ]n\elept face ce poate, nu ce vrea. Omul ]n\elept ]=i cump[r[ vara sanie =i iarna c[ru\[. Omul p`n’ nu p[time=te, nu se mai ]n\elep\e=te. P[\ita mult e priceput[. Pe omul umblat nu-l po\i am[gi. Prea mult[ minte stric[; prea pu\in[ nu-i bun[ de nimic[. Socoteala deas[ e fr[\iealeas[. Un om de=tept face c`t doi. FRUMUSE|EA FIZIC{ A avea (fi cu) obraz sub\ire. A avea pe (a fi plin de) vino-ncoace. A fi ca o rohm[ncu\[. A fi ca o z`n[. A fi coz de frumoas[. A fi frumoas[ de s-o sorbi ]ntr-un pahar de ap[.

59


A fi frumos ca un crai. A fi frumos ca un irod. A fi frumos ca un p[un. A fi frumos ca un soare. A fi pl[cut ca o gr[din[. A fi rupt din soare. A fi sc[ldat ]n lapte dulce. A fi =i frumoas[, =i h[zoas[. Are fa\a scris[ ]n icoane. Ce e frumos poart[ =i ponos. Ce e gras e =i frumos. Chipul cel frumos tare-i drag =i lipicios. Cine-i frumos ]i tot frumos =i din fa\[, =i din dos. Cu frumuse\ea nu \ii casa. Dec`t un car de frumuse\e, mai bine un dram de minte. De s-ar m`nca frumuse\ea cu lingura =i tot nu s-ar s[tura nimeni de ea. Fete ur`te la =aptesprezece ani nu sunt. Fe\i=oara m[rit[ feti=oara. Fie=tecare pizmuie=te ce-i mai frumos dec`t el. Frumosul la frumos trage, dar noi slu\ii ce vom face? Frumuse\ea cui nu-i place? Dar nu =tii ]n ea ce zace! Frumuse\ea f[r[ ]n\elepciune este ca o floare ]n tin[.

CUPRINS

Frumuse\ea la om, ca floarea la pom. Frumuse\ea nu se m[n`nc[ cu lingura. Frumuse\ea nu se pune pe mas[. Frumuse\ea vesteje=te, dar ]n\elepciunea cre=te. La soare te po\i uita, da la d`nsa ba. Nu-i frumos ce-i frumos, da-i frumos ce-mi place mie. Nu-i frumos cine se \ine, ]i frumos cui ]i st[ bine. Puiu, chiar de drac, =i tot e frumos. VORB{ BUN{, CHIBZUIN|{, T{CERE (tematic[ pur[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) A avea limba de aur. A avea scaun la vorb[. A avea slov[ frumoas[. A fi cu lipici la vorb[. A-i curge miere din gur[. A sta drept =i a vorbi str`mb. A unge la inim[ cu miere. Cine vorbe=te seam[n[, cine ascult[ culege. De gr[ie=ti pu\ine =i bune, ar[\i ]n\elepciune.

60

— Omul —

De vorb[ bun[ nu te doare gura. O vorb[ ]n\eleapt[ e un bun prieten la vreme de nevoie. R[spunsul bl`nd ]nl[tur[ m`nia. T[cerea e de aur. Vorba unui om cinstit face mai mult dec`t un zapis. Vorbele cele ferite, ]n pia\[ =i-n moar[-s vorbite.

CUPRINS

A se face Dun[re. Cine e viteaz, ]n urma r[zboiului se cunoa=te. Cu curaj =i cu silin\[, izbute=ti la orice te ]ndeletnice=ti. Cu voin\[ de o\el, totdeauna ajungi la \el. Nici de Vod[ nu-i pas[. O mie de frico=i nu fac c`t un viteaz. Omul vrednic se face luntre =i punte =i iese la mal. Se hr[ne=te =i ]n piatr[ S~RGUIN|{, H{RNICIE seac[. (tematic[ complex[) Voinicul g[se=te unde fricosul pr[p[de=te. A se da ]n v`nt dup[ trebi. Cu r[bdare =i cu s`rguin\[ la Voin\a inimii d[ aripi picioarelor. om toate-s cu putin\[. Vrednic este muncitorul de Gospodarul bun de la poart[ plata sa. se cunoa=te. Vrednicia f[r[ ]n\elepciune e S`rguin\a e muma noro- ca o frumuse\e f[r[ ochi. cului. Vrednicia omului se cunoa=te dup[ port. VITEJIE, T{RIE, VREDNICIE, D~RZENIE DRAGOSTE (tematic[ pur[ =i combi(tematic[ pur[ =i mixt[, nat[ cu alte elemente) combinat[ cu alte elemente) A da prin foc =i prin ap[. A fi copt la oase. A c[dea cu tronc la inim[. A fi tare de fire. A da peste mierea ursului. A fi tare de ]nger. A fi cu lipici. A-i fi drag ca sufletul. A nu se pierde cu firea. A-i mirosi (cuiva) a catrin\[. A nu-=i pierde curajul.

61


A i se lipi de inim[. Am`ndoi m[n`nc[ dintr-un blid. A purta (pe cineva) ]n bra\e. A tr[i ca doi huluba=i. A v[zut-o ]ntìa oar[ =i-a dat ]n s[pt[m`na chioar[. C`nd iube=ti, s[ ai r[bdare. C`nd n-ai ochi negri, s[ru\i =i alba=tri. C`t e baba de b[tr`n[, tot dore=te voie bun[. Ce folos de chip frumos, dac[ nu e lipicios? Cine iube=te, iart[. Cine se iube=te, ]n tot locul se-nt`lne=te. Cine te iube=te, acela te lecuie=te. Cu dragostea nu-i de glumit. Degeaba ai tr[it, dac[ pe nimeni n-ai iubit. Dep[rtarea dragostei nu amestec[. Dragoste chioar[ pe rogojin[ goal[. Dragoste cu sila nu se poate. Dragostele ]n=elate strig[-n veci dup[ dreptate. Dragoste pe-nnoite ca bucatele-nc[lzite. Dragostea are un dar — c`nd e dulce, c`nd amar.

Dragostea cea veche ]\i =opte=te la ureche. Dragostea de apoi e mai dulce dec`t cea dintì. Dragostea de nevast[ — ca garoafa din fereastr[. Dragostea de un’ se-ncepe? De la ochi, de la spr`ncene, de la s`n cu dr[g[nele. Dragostea e oarb[. Dragostea e treaba celor f[r[ de treab[. Dragostea ]i oarb[, dac[ c[s[toria ]i g[se=te leacul. Dragostea ]n\elege toate limbile. Dragostea n-are r[bdare. Dragostea n-are re\ete. Dragostea nu are ochi. Dragostea nu e o mo=ie, ca s[ o iei cu chirie. Dragostea nu se face cu sila. Dragostea nu se vinde la kilogram. Dragostea scurt[ e cu suspin lung. Dragostea seac[ cui dracu’ s[ plac[? Dragostea trebuie cucerit[ =i nu cer=it[. Dragu-mi-e b[di\a sp`n, c[-i =i t`n[r =i b[tr`n.

62

— Omul —

Iube=te c`t e=ti t`n[r, c[ dac[-i muri, nimeni nu te va iubi. Iubirea-i ca =i focul: se aprinde =i se stinge.

CUPRINS

ST{P~NIRE DE SINE, R{BDARE, CUMP{TARE (tematic[ simpl[ =i combinat[ cu alte elemente)

Iubirea nu-i pojar, dar c`nd A-=i \ine inima cu din\ii. se aprinde, n-o mai po\i Ca r[bdarea la necaz, nici un stinge. leac mai bun. Iubirea nu se cump[r[, ea vine Cine nu poate r[bda, nu de la sine. m[n`nc[ poam[ coapt[. Iubirea peste m[sur[ aduce la Cump[tul nu stric[ umbleur[. tul. }n dorul amorului, s[ru\i gura Cump[tul \ine s[n[tatea omucuptorului. lui =i h[rnicia — averea. }=i face de dragoste cu buCu r[bdare =i cu t[cere se face ruiene de ur`t. agurida miere. Mai bine legum[ pu\in[ =i Cu r[bdarea treci =i marea, dragoste mult[. dar cu r[ul nici p`r[ul. Nu-mi place c[-i frumos, Doftorul cel mai bun este da-mi place c[-mi place. cump[tul. Ochii v[d, inima cere. R[bdarea are =i ea marginile Parc[ are n[valnic. ei. S-a g[sit dor cu dor. R[bdarea e cea mai bun[ T`n[r l`ng[ t`n[r[, ca paiele doctorie. l`ng[ foc. R[bdarea-i din rai. Toat[ lumea are dor. R[bdarea la locul ei ]i bun[. Unde e dragoste mult[ e =i R[bdarea nu ]nseamn[ z[ur`ciune mult[. bav[. Unde-i dragoste, e =i cearUnde-i minte mult[, e =i t[. r[bdare mult[. Unde-i dragoste pu\in[, lesne-i a g[si pricin[.

63


CUPRINS

A fi un fagure de miere. A fi un stup neretezat. A fi u=or de m`n[. A avea ferestre =i prin v`rful A fi ve=nic cu c[ciula pe casei. cap. A arde locul sub ei. A g[si capac la toate. A avea cap. A-i curge din m`n[ numai A avea cap de fier. mirozn[. A avea gur[ de aur. A-i fierbe (cuiva) capul. A avea m`na curat[. A nu fi om de lep[dat. A avea obraz. Are casa sub c[ciul[. A avea obraz sub\ire. A avea obraz (urechi) de Aude cum cre=te iarba. Aurul se ]ncearc[ ]n foc =i saftian. A despica (a t[ia) firu-n prietenul la nevoie. patru. Averea cea mai de pre\ a omului e bun[tatea =i omenia. A fi ajuns de cap. Binele de r[u te scap[, s[-l A fi ca argintul viu. arunci chiar =i ]n ap[. A fi c[tan[ b[tr`n[. Binele ]ntotdeauna ]mpac[ A fi cu cap pe umere. r[ul. A fi miez de om. Binele nu se ]neac[. A fi numai ochi =i urechi. Binele te scap[ de foc =i de A fi om cu cheag. ap[. A fi om cu scaun la cap. Bl`ndul mo=tene=te p[m`nA fi om de n[dejde. tul. A fi om de zah[r. Bog[\ia cea mai mare a A fi om dintr-o bucat[. omului este modestia. A fi om, nu tureatc[. Bucuria mare ]i cea mai A fi P[cal[ ]ntreg. scurt[. A fi spornic ca sarea. Bun[tatea e mai pre\uit[ dec`t A fi stup de bani. bog[\ia. A fi tare de cap. Ceea ce e curat, n-are trebuin\[ de sp[lat. A fi tare ]n co=. CALIT{|I POZITIVE (tematic[ diferit[)

64

— Omul —

Cel t`rziu la m`nie e mai mare dec`t un viteaz. Celui cu economie suta ]i este o mie. Cine nu este dator, este foarte bogat. Cine trage a mare, mare ajunge. Este mai scump[ omenia dec`t avu\ia. Darea umple marea. D[-i cu cinstea s[ piar[ ru=inea. Dec`t un car de frumuse\e, mai bine o c[ru\[ de minte. E b[rbat la gur[. Fapta bun[ laud[ pe om. Fapta bun[ vorbe=te de la sine. La fapta bun[ pu\ini s-adun[. Nimeni nu ]ntreab[ de om frumos, dar de om ]n\elept =i harnic. Nimeni nu ]ntreab[ ]n sat de casa frumosului, dar de casa harnicului =i ]n\eleptului. Nu c[uta ce am fost, ci vezi acum ce sunt. Nu orice adev[r e bun de spus. Omenia, omenie cere, =i cinstea — cinste. Ru=inos, dar s[n[tos.

CUPRINS

S-a n[scut ]n zodia veseliei. +i cu sl[nina-n pod, =i cu curechiul uns. Unde este n[dejde mult[, acolo este =i de=ert[ciune. Unde-i fric[, ]i =i ru=ine. Unde-i minte, ]i =i noroc. Unirea biruie=te pe cel mai tare du=man. Voie=te =i vei putea. CALIT{|I NEGATIVE — VICII, CUSURURI (tematic[ unitar[) A face (pe cineva) albie de porci. A fi bun de trimis cu g`=tele. A fi cu ca= la gur[. A fi cu lapte. A fi fecior de ghind[ f[tat ]n tind[. A fi m`\[ bl`nd[. A fi nes[rat. A fi obial[. A fi un foc de paie. A nu fi nici Tanda, nici Manda. A pierdut c[rarea, c[ s-a ]nt`lnit cu desfr`narea. A =edea os. De sp[lat[ ce-i, o ling m`\ele.

65


Ca necinstea — nici o pedeaps[ mai grea. Capul ca maiul, g`tul c`t ]i paiul. Chelului scufie de m[rg[ritar ]i trebuie. De obiceiurile rele greu te dezbari. E om frumos, dar n[ravul ]l stric[. E foarte cinstit c`nd doarme. Eu am ajuns de r`s =i tu de ocar[. }i cioplit numai din bard[. }n vas spurcat orice-ai pune, ca vasul se spurc[. Minciun[ cu coarne. N-are nici cap, nici coad[. N[ravul din fire n-are lecuire. N[ravul din n[scare leac n-are. Nu este om f[r[ cusur. Nu face parale. Nu-l speli cu tot Prutul. Pocitului oglind[-i lipse=te. Un n[rav r[u trage dup[ sine un altul mai r[u. BE|IA (tematic[ simpl[ =i combinat[ cu alte elemente) A bea c`t =apte. A bea la botul calului.

CUPRINS

A bea la botul resteului. A bea pe credin\[. A cerca vinu pe-o ureche. A da paharul peste cap. A face g`tul leic[ =i p`ntecele balerc[. A fi afumat. A fi aghesmuit. A fi beat cri\[. A fi beat lemn. A fi beat turt[. A fi cioc`rlan de beat. A fi clei. A fi cu chef. A fi cu drojdii ]n cap. A fi ]nfr[\it cu p[h[relul. A i se ]mpletici limba. A lua un cap de vin. A merge pe dou[ c[r[ri. Arama omului la be\ie se arat[. A se aghesmui. A se face cuc. A se ]mb[ta ciatl[u. A se ]mb[ta =i cu ap[. A se pili. A se pune pe cinste. A se trece cu cinstea. A suge ca un burete. A=a-i omul — dac[ moare, nu mai bea.

66

— Omul —

A-=i bea min\ile. A-=i bea =i c[ciula din cap. A-=i bea =i c[ma=a. A-=i ]neca amarul. A trage la musta\[ A trage (suge) la m[sea. A zace de boala suptului. B[utura cine-o iube=te, la sf`r=it se prea c[ie=te. B[utura e mai bun[ la c`rcium[ dec`t acas[. B[utura e s[m`n\[ de vorb[. Bea cu oala s[ fug[ boala =i cu ploschi\a s[-=i ude guri\a. Bea de zv`nt[. Bea p`n[ cade ]n =an\. Bea p`n[-=i ]neac[ pipota. Be\ia e ]ntotdeauna nebunie. Be\ia e mare s[r[cie pe capul omului. Be\ia e nebunie cu voie. Be\ia e s[r[cie grozav[. Be\ia este mai rea dec`t moartea. Be\ia este u=a tuturor r[ut[\ilor. Be\ia ]i mama relelor. Be\ia nu e frumoas[ =i nici s[n[toas[. Be\ia o vindec[ sapa =i lopata.

67

Be\ia pierde omenia. Be\ia tinere\ii ]ntrece pe a vinului. Be\ivanul c`nd merge pe punte, ]nchide ochii s[ nu cad[. Be\ivul cu un g`nd =i c`rciumarul cu alt g`nd. Be\ivul ]=i bea =i straiele, =i min\ile. Be\ivul se ]nva\[ cu be\ia, ca t`lharul cu ho\ia. Be\ivului =i dracul ]i iese cu ocaua ]nainte. Be\ivului tot la vin ]i e g`ndul. C`nd doi spun c[ e=ti beat, du-te =i te culc[. C`nd v[d vinul ]n balerc[, umblu eu ca o suveic[. C`rciuma te pune pe drumuri. Ce-a c`=tigat ]ntr-o var[, a b[ut ]ntr-o sear[. Ce e ]n inima treazului, st[ ]n gura beatului. Ce face la be\ie, se c[ie=te la trezie. Cine bea, ]=i bea banii, mintea =i s[n[tatea. Cine bea p`n’ la-mb[tare, nume bun ]n lume n-are. Cine bea vin, ]=i bea punga, =i mintea, =i s[n[tatea.


Cine intr[ ]n c`rcium[, nu intr[ s[ se ]nchine. Cr`=ma cui ]i place, boi ]n jug nu face. Cu b[rbatul b[utor, nu faci pit[ ]n cuptor. Cu be\ia vine singur[ s[r[cia. Darul be\iei este cel mai r[u. De beau la b[utur[, m[ tocmesc la c[t[tur[. De ce beau la b[utur[, de ce am inim[ bun[. De fiecare pahar plin, be\ivul trage c`te-un suspin. De la pìne — putere, de la spirt — durere. De te potrive=ti paharului, nu e=ti om. Fericit este acel ce nu bea, c[ci din vin f[r[ vin[ iese cap[t de pricin[. }i cat[ must[\ile spre fundul oalei. }=i ]noat[ gura ]n vin p`n[ d[ dintr-]nsul. La ap[ cu m[sura, la vin f[r[ m[sur[. La be\ie omul este pisic[, maimu\[ =i la urm[ porc. La cel beat ce-i ]n inim[ e =i pe limb[. Mai mul\i se ]neac[ ]n b[utur[ dec`t ]n ap[.

M`ndra bea =i chefuie=te, m`ndrul tace =i pl[te=te. Nu e be\iv cine bea, ci cel ce se ]mbat[. Nu-i be\iv, dar setea ]l omoar[. Nu-i place b[utura, ca la c[\elu= untura. Nu vorbe=te el, ci tescovina. Omul beat nu =tie ce face. Omul beat se treze=te, dar prostul niciodat[. Omul be\iv la be\ie scoate din gur[ ceea ce are la trezie. Omul, c`nd e beat, se crede ]mp[rat. Omul de-ar fi c`t de bun, vinul ]l face nebun. Omul la be\ie cade-n nebunie. Omul la be\ie uit[ de s[r[cie. Omul se ]mbat[ =i de inim[ rea =i de inim[ bun[. Pe be\iv to\i ]l arat[ cu degetul. Pentru b[utur[ d[ =i calul, =i tr[sura. Picioarele nu-l mai \in, =i el strig[: „Ad[ vin!“ Rachiul nu te ]nt[re=te, dar te calice=te. Rug[ciunea be\ivului nu mult ajunge.

68

— Omul —

S-a ]mb[tat c[ciula mea, =i capul de-abia, de-abia. S-a jurat pe vin s[ nu mai bea rachiu. Salt[, be\ive, =i te vesele=te, ]mbat[-te =i te t[v[le=te. S[ bea omul vin p`n[ va \ine leul de ureche, nu p`n[-i va scoate ciorile ochii. S[ bei vinul, dar s[ nu te bea. +-am s[ beau, =-am s[ m[-mb[t, =-am s[ spun la lume tot. +i-a b[ut mintea. +i-a b[ut =i c[ciula din cap. Te spune nasul c[-\i place vinarsul. Tot cu glaja =i paharul st`mperi flac[ra =i jarul. Trezia pe om ]l ]nt[re=te, iar be\ia ]l sl[be=te. |ara moare de t[tari =i el bea cu l[utari. Umbl[ noaptea pe drum beat, ca un cìne turbat. Unde intr[ vinul, ru=inea iese d-acolo. Vinu-i bun =i dulci=or, dar te v`r[-n iarn[ gol. Vinu-i cap[tul min\ii: ]mbat[ =i sfin\ii. Vinul ai ]ndr[git — casa \i-ai pr[p[dit. Vinul dulce r[u te-aduce. Vinul ]l bei de bun =i el te face nebun.

CUPRINS

Vinul ]ntì te ]nvesele=te, iar pe urm[ te nebune=te. Vinul ]\i iese pe nas. Vinul, \uica cui ]i place, n-are cu ce s[ se ]mbrace. Vin, vinarsul cui ]i place, om de treab[ nu se face. LENE, TR~ND{VIE (tematic[ direct[ =i indirect[) A aduna surcele unde altul a t[iat lemne. A ajuta pe cineva la somn. A a=tepta s[-i cad[ mere m[l[ie\e ]n gur[. A bate apa ]n piu[. A bate cìnii prin sat. A bate c`mpii. A bate drumurile. A bate l[turile. A bate \urca. A c[ra v`nt cu sita. A c[sca gura. A fi bun de trimis dup[ moarte. A fi pierde-var[. A fi un cioflingar. A fi v`ntur[-lume. A ]mbla huciu-marginea. A ]nnoda coada la cìni. A l[sa lucrul balt[.

69


A l[tra la lun[. Am`narea e ho\ul timpului. A merge cu pa=i de melc. A nu da din pas. A nu face nici o br`nz[. A nu face nici o ceap[ degerat[. A nu fi bun de nici o br`nz[. A nu fi bun de nici o treab[. A num[ra pietrele. A o lua h[isa. A pa=te bobocii. A pa=te v`ntul. A scuipa ]n v`nt. A se culca pe-o ureche. A se duce la pr[=it f[r[ sap[. A se l[sa pe-o ureche. A se l[sa pe t`njal[ A se lua cu luleaua. A se muta de pe vatr[ pe cuptor. A se uita cu un ochi la gaie =i cu altul la tigaie. A sta cu burta la soare. A sta cu mìnile ]n buzunar. A sta cu mìnile ]ncruci=ate. Asud[ m`nc`nd =i ]nghea\[ lucr`nd. A =edea ]n coada sapei. A tot cerne =i a nu mai fr[m`nta.

A trage chiulul. A turna s[u ]n carne gras[. A umbla b[t`nd cìnii. A umbla brambura. A umbla creanga. A umbla cu =oalda. A umbla de-a nimica. A umbla de-a zbranca. A umbla de flori de cuc. A umbla de florile m[rului. A umbla de frunza fr[sinelului. A umbla dup[ borta v`ntului. A umbla dup[ cai verzi. A umbla gonind v`nturile =i m[sur`nd c`mpurile. A umbla handral[u. A umbla harhageaua. A umbla ]n bobote. A umbla ]n dorul lelii. A umbla ]nt[r`t`nd cìnii prin mahala. A umbla lela. A umbla pe urla\i. A umbla =apte hotare. A umbla teleleu T[nase. A umbla terchea-berchea. A umbla tralea-valea. A umbla v`j-margina. A vorbi de clac[. Bate laturile.

70

— Omul —

C[ile celor ce =ed f[r[ lucru sunt acoperite cu spini. C`nd aud de zi de lucru, mi se ]ngreleaz[ trupul. C`nd cei, n-are, c`nd dai, n-are. C`nd ]l cuprinde pe om lenea, s[r[cia i se suie-n spate. Cel ce doarme r[m`ne cu din\ii la stele. Cine cerne toat[ ziua nu m[n`nc[ m[m[lig[. Cine e ]ntì la mas[ e pe urm[ la lucru. Cine-i lene= =i tot doarme, c`nd ]l ca\i moare de foame. Cine la tinere\e e lene=, sufer[ la b[tr`ne\e. Cine se code=te mult, face pu\in. Cine vara petrece c`nt`nd, iarna r[m`ne fl[m`nd. Cine ziua e lene=, s[ m`ne fl[m`nd pe noapte. Cucul c`nt[, iar lene=ul st[ =i num[r[. Cu lene=ul nu te pricopse=ti. Cum se culc[, iar adoarme, cum se scoal[, iar i-i foame. Cu omul lene= mori de foame. Dac[ =ade el degeaba, g`nde=te c[ to\i n-au treab[.

D-alde terchea-berchea, trei lei perechea. De fus sari ]n sus; de furc[ ]\i faci n[luc[. De la sob[ p`n’ la foc pentru lene= e mult loc. De la u=[ p`n’ la prag, ]napoi obielele m[ trag. De lene ochi-=i ]nchide =i buzele-=i deschide. De lene= ce este, nici nu poate m`nca. De lucru e lenoas[, la joc nu are soa\[. Din tr`nd[vie se nasc toate relele. Face groap[ sub el. Hodor, hodor, =i ]n pod nimica. I-i a lucra ca =i cìnelui a linge sare. }i e lene s[ =i vorbeasc[, dar ]nc[ s[ mai =i munceasc[. }n casa lene=ului totdeauna e s[rb[toare. }n casa tr`ndavului e s[r[cie lucie. }nconjur[ lucrul =i cearc[ m`ncarea. }ntreab[ pe lene=, s[ te ]nve\e minte. }n ziua lucrului vine boala trupului. La casa cu dou[ fete mor pisicile de sete.

71


La c`ntare e vestit[, ]ns[ nu =ti face pit[. La cel ce joac[ bine, coasa nu taie. La cum[trul l[udat =ede f`nul ne-adunat. La hor[ m[ ]ndes, iar de furc[ fug c`t pot. La joc e ca focu, la lucru ca butucu. La leli\a juc[u=[ st[ gunoiul dup[ u=[. La o treab[ c`nd se scoal[ parc[ are ou[ ]n poal[. Lenea doarme =i s[r[cia o ap[r[ de mu=te. Lenea e cucoan[ mare care n-are de m`ncare. Lenea e ]nceputul r[ut[\ilor. Lenea e la om ca =i rugina la fier. Lenea face pe bogatul a i se ur] =i pe s[racul ]n nevoie a se t`r]. Lenea-i ]nceputul s[r[ciei. Lenea ]ncet p[=e=te, dar s[r[cia degrab[ o ajunge. Lenea pierde vremea. Lenea scurteaz[ via\a, iar munca o lunge=te. Lenea te las[ muritor de foame. Lene=a c`nd se scoal[, pare c[ are ou[ ]n poal[.

Lene=ii se ]n\eleg ]ntre ei. Lene=ul are gura-mpiedicat[, dar o tain[ o spune ]ndat[. Lene=ul cat[ de lucru, dar nu dore=te s[-l g[seasc[. Lene=ul, c`nd ]i este lene, viseaz[ c[ s-a ]n\epat. Lene=ul e frate cu cer=etorul. Lene=ul la toate zice c[ nu poate. Lene=ul m[n`nc[ pu\ini colaci. Lene=ul nici nu s-a sculat =i iar trage la pat. Lene=ul nu =tie dec`t a boli. Lene=ului i-i greu s[ se apuce de lucru, c[ci de l[sat se las[ oric`nd. Lene=ului orice treab[ ]i pare grea. Lenosul mult vorbe=te, dar pu\in lucreaz[. Lucr[ de-nghea\[ =i m[n`nc[ de-asud[. Muie\i ]s posmagii? Multe =tie, multe croie=te =i nici una nu ispr[ve=te. N-ai o para chioar[ =i lenea te omoar[. Ne ]nva\[ a nu judeca dup[ ]nf[\i=are. Nici nu pune, nici nu ia. Nu poate ]nchide u=a de gunoi.

72

CUPRINS

— Omul —

Nu =tii s[ torci, nici s[ \e=i, numai la hor[ te-nde=i. Omul lene= e bou la m`ncare =i vulpe la treab[. P`n[ calc[, seac[ balta. P`n’ se-ncal\[, soarele se-nal\[. P`n’ se g[te=te, soarele-asfin\e=te. P`n[ soarele se-nal\[, Ioni\[ abia se-ncal\[; de la u=[ p`n’ la pat, obielele toate cad. Presoar[ gunoiul cu sare, ca s[ nu se ]mput[. Pute locul pe unde umbl[. S`rguin\a \ese p`nza, iar[ lenea pierde vremea. Se culc[ devreme, ca s[ se scoale t`rziu. Somnul pentru lene= e pìnea cea de toate zilele. +apte fete, nou[ vedre =i le arde g`tul de sete. +ederea-i neaverea, odihna-i rugina. +ezi azi, =ezi mìne, lucrul tot ’napoi r[m`ne. Toat[ ziua doarme =i noaptea spune c[-i trudit. Trage m`\a de coad[. Tr`nd[via e muma tuturor r[ut[\ilor. Tr`ntorul m[n`nc[ miere de-a gata.

Vara-ntins la umbr[ doarme =i iarna moare de foame. V[t[=el de mahala a plecat a colinda. Vede arz`nd pe el casa =i i-e lene ca s[ ias[. Viermii te m[n`nc[ de viu. FRIC{, LA+ITATE, SL{BICIUNE A avea curaj de curc[ beat[. A avea curaj de p`sl[. A avea inim[ de cear[. A avea inim[ verde. A da bir cu fugi\ii. A fi o bab[. A fi o m[m[lig[. A fi slab de ]nger. A fi un fricos =i jum[tate. A fugi iepure=te. A-i intra frigul ]n oase. A-i ]nghe\a m[duva ]n ciolane. A-i tremura balamalele. A-i \`\ì vinele. A nu fi bun de nici o br`nz[. A o lua la papuc. A pune coada pe spinare. A purta fric[ de furnic[. Are har\ag la m[m[lig[ rece.

73


CUPRINS

A se teme (a-i fi fric[) =i de Nu merge la soare de fric[ s[ umbra lui. nu i se topeasc[ nasul. A-=i lua c[lcìele de-a ume- O mie de frico=i nu fac c`t un viteaz. re. P`n[ la lupt[ face gur[ =i-aA =terge putina. poi se teme de-mpu=c[tur[. A umbla cu frica-n s`n. Poart[ c[ciul[ degeaba. C`nd s[ fug[ =i el, s-a terminat S-ar duce ]n p[dure, dar se p[m`ntul. teme de =arpe. Cel fricos ]i ]nfrico=eaz[ =i pe Se face viteaz, c`nd ]l bat alal\ii. \ii. Cine mai mult se teme, acela Se teme de toate buruienile. uit[ u=a deschis[. Sufl[ =i ]n lapte acru. Cine se tot teme, nimica nu Taie m[m[liga-n dou[ de face. viteaz ce e. Dup[ b[t[lie (r[zboi), mul\i Toat[ lumea e voinic[ c`nd viteji se arat[. du=manul fuge. Frica are ochi mari. Voinic la dan\ =i la r[zboi ]n Frica mai mare dec`t spai- =an\. ma. Voinicos, dar cam fricos. Frica totdeauna aduce primejdie. GRAB{ Fricosu’ se teme =i de umbra Cine se gr[be=te, se poticne=te. lui. Fuga-i ru=inoas[, da-i s[- Graba stric[ treaba. n[toas[. La pl[cinte ]nainte =i la r[zboi ]napoi.

}ND{R{TNICIE

A fi ]nd[r[tnic ca un cat`r. La poman[ n[val[, =i la Omul ]nd[r[tnic =i pizma= ca r[zboi ]napoi. racul ]=i m[n`nc[ carnea La r[zboi coad[ =i la fug[ singur. fruntea. Omul ]nd[r[tnic toate le face pe dos. Leac de fric[ nu-i.

74

— Omul —

CUPRINS

}NG~MFARE, FAL{, L{UD{RO+ENIE

Fudulia mare m[m[lig[ n-are.

Cine se laud[ c[ nu e mincinos, trebuie crezut pe jum[tate. Fala mare traist[ n-are. Fal[ goal[, traist[ u=oar[.

A face burta butie =i gura p`lnie.

Lauda aduce pagub[. A avea cea\[ (fum) ]n creieri. Lauda de sine nu miroase a bine. A avea fumuri ]n cap. Lauda nu-i cu bani. A da bani de ciubot[. Laud[ mare, =i-n traist[ A fi buricul p[m`ntului. n-are. A fi mare br`nz[. Laud[-m[, gur[, c[ \i-oi da A fi tare (fudul) de urechi. friptur[. A-i pl[ti ciubote ro=ii. L[ud[rosul trage adesea ruA nu-=i ]nc[pea ]n piele. =ine. A se ]mbr[ca cu pene de L[ud[rosului ]i pute gura de p[un. minciuni. A se ]nfla ]n pene. M`ndrului ]i st[ Dumnezeu A se ]nfoia ca varza. ]mpotriv[. A se l[uda cu pielea lupului Nu-i ajungi cu pr[jina la nas. din p[dure. Omul fudul face toate numai A-=i ]nfla n[rile. de ochii lumii. A-=i lua nasul la purtare. S-a ales cu fudulia goal[. At`t l-au l[udat, p`n[ i-au Umbl[ cu capul pe sus, ca crescut coarne. spicul cel gol. A \ine nasul sus. A umbla cu capul mare. L{COMIE, POFT{ F{R{ A umbla cu ciubote ro=ii. M{SUR{ A umbla cu nasul pe sus. A avea burt[ de iap[. Cine pe sine se laud[, acela A dori c`te-n lun[ =i-n stele. mai tare se-njose=te.

A fi cu un ochi la f[in[ =i cu altul la sl[nin[. A fi sac f[r[ fund.

75


A lins p`n[ a pus vasul cu fundul ]n sus. A m`nca banii cu lingura. A m`ncat pit[ din nou[ cuptoare. A m`ncat =i mielul, =i purcelul, =i pe=tele c[lug[rului, =i tot mai vrea. A pune lumea ]n p`ntece. Are s[ zic[ p`ntecele c-a-nnebunit gura. A scoate dou[ piei de pe o oaie. Azi ai m`nca un cal, mìne doi. Buc[\ica mare trece cu ’necare. Cic[ m[laiul nu-i copt, =i el ]nfulec[ c`t opt. Cine apuc[ multe, pu\in are. Cine are m`n[ lung[, pierde =i ce are-n pung[. Cine ia o brazd[ lat[, r[m`ne cu ea nearat[. Cine ]mbr[\i=az[ multe, pu\ine gr[m[de=te. Cine l[come=te, nu se pricopse=te. Cine m[n`nc[ lacom, nu-i ticne=te. Cine mu=c[ bucata mare, singur se-neac[. D[ cu o m`n[ =i ia cu am`ndou[.

Dec`t s[ r[mìe br`nza, mai bine s[ crape r`nza. De ce are, de ce mai vrea s[ aib[. Dob`nda lung[ rupe ciochina. }l doare ]n burt[ =i m[n`nc[ o turt[. }l scurm[ paralele ]n pung[. Lacomii sunt de unde n-are m[rul coaj[ =i cirea=a s`mbure. Lacomul mai mult pierde =i lene=ul mai mult alearg[. Lacomul nici sie, nici altuia nu e de folos Lacomul se pl`nge de gur[, c[ n-are m[sur[. Lacomul, =i s[tul, fl[m`nd este. Lacomului, c`t s[-i dai, el nu zice ba. L[comia de la aur la gunoi =i de la diamant p`n[ la sticl[ se ]ntinde. L[comia este rea =i p[gubitoare boal[. L[comia pierde omenia. L[comia sparge sacul. L[comia stric[ omenia. M[n`nc[ =i buc[\ica calicului. P`ntecele se satur[, dar ochii niciodat[.

76

CUPRINS

— Omul —

Poftele omului n-au hotar. S[ curg[ ca Dun[rea =i tot nu-i ajunge. Se ]nchin[ p`ntecelui. Vrea s[ fie =i cu pui, =i cu ou[, =i cu g[ina gras[. LINGU+IRE, VICLENIE, +IRETENIE, SLUG{RNICIE A avea c[t[tur[ de vulpe. A avea suflet pestri\. A fi cu dou[ fe\e. A fi ]n doi peri. A fi taler cu dou[ fe\e. A fi un linge-blide. A linge cizmele cuiva. C[\el de dou[ u=i. F[\arnicul e ca un c[rbune acoperit care pe ne=tiute te arde. Linge melesteul. Linge talere. Lingu=eala dulce mult aduce. Lingu=itorul adoarme cu g`ndul numai la sine. Lingu=itorul este izvorul minciunilor. Lingu=itorul ]=i ap[r[ numai pielea lui. Lingu=itorul ]\i unge buzele cu miere =i-\i sf`=ie inima cu ghearele.

Lingu=itorul numai la ]mbog[\irea lui se g`nde=te. Lingu=itorul nu se prip[=e=te pe l`ng[ cei s[raci. Omul viclean se ]mbrac[ c`nd ]n piele de oaie, c`nd ]n piele de vulpe. +iret pe =iret cunoa=te. Viclenie pentru viclenie. OBR{ZNICIE, NEOBR{ZARE A avea obraz de scoar\[. A fi gros de obraz. A fi neobr[zat (cu dou[ obraze, cu alt obraz). A-i cr[pa (plesni) obrazul de ru=ine. A se sui ]n capul (cuiva). E obraznic, nu-i ca porcul. Musafirul obraznic scoate gazda din cas[. Nepoftitul scaun n-are. Obrazul gros aduce p`ntecelui folos. Omul obraznic merge nepoftit la praznic. A FI DE RU+INE, DE R~S A ajunge de r`sul curcilor (g[inior). A-i arde (cuiva) obrazul. A intra ]n p[m`nt de ru=ine.

77


A pune nasul ]n p[m`nt. A se da de ru=ine. A-=i p[ta numele. A umbla cu dangaua pe frunte. E ru=ine pentru acel ce linge unde a scuipat. I-a cr[pat obrazul, dar ru=inea tot nu i-a pierit. R`de ciob de oal[ spart[. Ru=inosul linge osul. Ru=inosul roade osul. S{R{CIE SPIRITUAL{ (A DUHULUI) A fi mic la suflet. A fi s[rac cu duhul. SURZENIE, ORBIE A avea ap[ (bumbac) ]n urechi. A avea perdea la ochi. A face pe surdul. Dup[ ce c[ e surd, nici n-aude. Pe o ureche-i intr[ =i pe alta-i iese. Po\i da cu tunul la urechea surdului.

CUPRINS

TR{DARE, V~NZARE Inima de v`nz[tor e venin otr[vitor. UITUCIE A uita de la m`n[ p`n[ la gur[. A uitat ce-a m`ncat asear[. Nu \ine minte de la gur[ p`n’ la nas. MINCIUN{, NEADEV{R A despica firu-n patru. A dezlega sacul cu minciuni. A face orz din grù. A fi cusut cu a\[ alb[. A fi sacul cu minciunile. A ]nghi\it un ac =i a scos (o s[ scoat[) un fier de plug. Am[ge=te de usuc[ p[m`ntul. A o coase cu gherghef, s[ mearg[ c[lare pe s`rm[. A pierdut cinstea ]n ocolul cu minciuni. A spune c[ laptele-i negru. A spune minciuni gogonate. A t[ia la chiroane. A umbla cu cioara vopsit[. A umbla cu gura c[scat[ dup[ minciuni.

78

— Omul —

A umbla cu minciuna-n din\i. A umbla cu traista cu minciuni. C`nd se ]nte\esc minciunile, se apropie na=terea. C`nd spui minciuna, s[ o crezi pe jum[tate. C`nd spui o minciun[, trebuie singur pe jum[tate s-o crezi. Cel ce ascult[ la minciuni e ca =i cel ce pa=te v`nt. Cine a min\it o dat[, nu se mai crede nici c`nd spune adev[rul. Cine a min\it o dat[ =i-a m`ncat credin\a toat[. Cine ]n=al[ o dat[, ]n=al[ =i a doua oar[. Cine min\e=te, lumea de el se fere=te. Cine poart[ burluiul cu minciuni, i se sparge odat[-n drum. Cine se laud[ c[ nu-i mincinos, trebuie crezut pe jum[tate. Cine se-nva\[ mincinos, c`nd spune adev[rul se boln[ve=te. Cine spune minciuna, e ca =i cel care fur[. Cine spune minciun[, ]ntì obrazul ]=i ru=ineaz[, iar mai pe urm[ sufletul ]=i ucide.

Cine umbl[ dup[ minciuni, nu m[n`nc[ nici gras, nici dulce. Cu cartea-n m`n[ =i cu minciuna-n gur[. Cu minciuna ]\i merge p`n[ la un timp. Cu minciuna pr`nze=ti, de cinat nu cinezi. Cu-o minciun[ boiereasc[ treci ]n \ara ungureasc[. D[ cu negru peste verde, c[ st[p`nul nu ne vede. De la adev[r p`n[ la minciun[ e un lat de palm[. De multe ori din \`n\ar lumea face arm[sar. Din gura mincinosului nici adev[rul nu se crede. E un mincinos de n-are margini. E un v`n[tor c[-\i nimere=te musca ]n ochiul st`ng. Face din l`n[ laie, l`n[ alb[. Face noaptea zi =i ziua noapte. Frumoas[ poveste, dar mare minciun[. }i ]ntrebi de bob =i-\i r[spund maz[re. }i merge minciuna ]n picioare. }ncheag[ apa ]n f`nt`ni. Lauda mincinosului, bucuria nebunului.

79


Mincinos pe mincinos greu ]n=al[. Mincinos pe mincinos nu poate ]n=ela. Mincinosul c`nd spune, adev[rul se boln[ve=te. Mincinosul, cu d-a sila, face musca c`t c[mila. Mincinosul face ziua noapte =i noaptea zi. Mincinosul ]ncornoreaz[ \`n\arul =i-l m[re=te c`t m[garul. Mincinosul ]ncoroneaz[ \`n\arul, de \i-l face c`t m[garul. Mincinosul mult pierde. Mincinosul se cunoa=te pe fa\[. Mincinosul se ]mboln[ve=te dac[ nu spune minciuni. Minciuna are picioare scurte. Minciuna are =i ea loc pe unde se trece. Minciuna are =i ea m[sur[. Minciuna a umblat c`t a umblat, p`n[ i s-a ]nfundat. Minciuna, ca glon\ul, ]n ap[ se afund[. Minciuna m[gulitoare place celui r[u. Minciuna nu te duce la bine. Minciuna se afund[ ca plumbul.

Minciuna se afund[ ca plumbul =i iese ca frunza. Minciuna sparge case de piatr[, dar alteori pre\uie=te mai mult ca un adev[r nespus la locul lui. Minciuna sparge =i case de piatr[. Minciuna uneori ]i bun[. Minciuna zboar[ ca glontele. Minciun[ cu coad[. Minciun[ cu coarne. Minciunile una pe alta se ajung. Minte de se-ncheag[ apa. Minte ca din carte. Minte de ]nghea\[ apele. Minte de se-ncheag[ apa. Minte de st[ soarele ]n loc. O minciun[ bine ticluit[ face mai mult dec`t un adev[r. O minciun[ mic[ poate da na=tere la o primejdie mare. O minciun[ spus[ cere alte =apte, ca s[ fie acoperit[. O s[ se m`ntuie el odat[ sacul cu minciuni. Pentru o minciun[ se face moarte de om. +i minciuna-i vorb[. +i minciuna prinde loc. +i-o dezlegat sacul minciunilor.

80

— Omul —

Toarn[ la minciuni de merg cu picioarele. |ine capra de coarne =i jur[ c[-i =ut[. Umbl[ cu plosca cu minciuni. Vede colac =i zice m[lai. NECHIBZUIN|{, NEPRICEPERE, NESOCOTIN|{, NE+TIIN|{ (tematic[ direct[ =i indirect[) A aduce ap[ dup[ ce s-a stins focul. A ajunge slug[ la m[gar. A aluneca cu mintea. A apuca cu din\ii. A bate apa s[ se aleag[ unt. A b[ga funia navei prin urechea acului. A c[ra apa cu ciurul. A c[ra ap[ la f`nt`n[. A c[ra ap[ la rù. A c[ra lemne ]n p[dure. A c[uta acul ]n carul cu f`n. A c[uta ou cu toart[. A c[uta peri ]n palm[. A c[uta pete-n Soare. A c[uta potcoave de cai mor\i. A c`nta surzilor. A cere l`n[ de la broasc[. A cl[di pe nisip.

CUPRINS

A culege pere din prun. A da cal =i a lua m[gar. A da cu b`ta-n balt[. A da cu botu-n balt[. A da cu c[ciula-n cìni. A da cu m[ciuca-n balt[. A da cu oi=tea-n gard. A da cu roata ]n pod. A dat burduful de br`nz[ ]n sama cìnilor. A face chiroane. A face din cal m[gar. A face din teie curmeie. A face gaur[ ]n ap[. A face gaur[ ]n cer. A fi bun s[ ]nc`lceasc[ fuioare. A fi cu luna-n cap. A fi un calc[-n str[chini. A fugit ]n pod s[ nu-i cad[ casa pe cap. Ai priceput =i tu c`t a priceput ciomagu’ lui mo= Neagu. A-i zbura min\ile pe dealuri. A ]nc[leca pe la coada calului. A ]nv[\at carte p`n[ la glezne. A ]nv[\at ce au uitat al\ii. Ajunge din vl[dic[ pop[. Alearg[ la lauda mare. A lega calul de coada ciupercii.

81


A lega cartea de gard. A-l pa=te pe cineva bobocii. A merge al[turi cu drumul. A merge cu pu=ca goal[ la v`nat. A merge la Bucure=ti pe Lotru. A mi=cat orice piatr[, ne=tiind sub care este pe=te. A nu avea nici cap, nici coad[. A nu mai =ti unde-i st[ capul =i picioarele. A nu pricepe nici o boab[. A nu spune nici laie, nici b[laie. A nu =ti nici bechi. A nu vedea mai departe de lungul nasului. A o apuca h[isa. A pleca la v`nat cu pu=ca goal[. A plecat c[lare =i se ]ntoarce cu =aua ]n spinare. A pofti urd[ de curc[. A pornit cu coasa s[ taie v`ntoasa. A prinde c[sc[uni. A prinde mu=te. A prinde pe=te cu cu=ma. A pune carul ]naintea boilor. A pune c[p[stru ]n coada calului.

A purta chiua-n spate. A pus oala cu m[nu=a c[tre foc. Ar pu=ca iepurele, dar n-are cine i-l pres[ra cu sare pe coad[. Ar vrea s[ fac[ ceva =i el, dar nu =tie ]n ce fel. A s[rit din ap[ ]n ciub[r. A scoate luna din f`nt`n[. A scrie cai verzi pe pere\i. Ascute coasa cu a\a m[m[ligii. A se arunca ]n gura lupului. A se arunca ]n urma trenului. A se duce f[r[ pu=c[ la r[zboi. A se juca cu coada ursului. A se pune ]n buza trenului. A-=i lua inima ]n din\i. A t[ia frunze la cìni. A tr[i cu capu-n sob[. A turna gaz ]n foc. A turna iaurt peste sm`nt`n[. A umbla ca c[scatul din om ]n om. A umbla cu cìne surd la v`nat. A umbla dup[ icre verzi. A umbla ]n dodii. A umbla s[ dezgroape (]nnoiasc[, ]nvie) mor\ii.

82

— Omul —

A v`ntura f[in[. A vinde castrave\i la gr[dinar. A vinde pe=tele ]n balt[. Baba b[tr`n[ are =apte vineri pe s[pt[m`n[. Baba c[l[toare n-are s[rb[toare. Bate apa s[ ias[ unt. Bate cr`ngu’ s[ sar[ iepurii. Bele=te boul p`n[ a nu-l t[ia. Bor=ul la foc =i pe=tele ]n iaz. Car[ ap[-n Dun[re. Cat[ Nanea iapa, c[lare pe ea. Caut[ luleaua =i ea e ]n din\i. Caut[ s[ ]mpleteasc[ l`na pe sub m[tase. C`nd de multe te apuci, mai pe toate le ]ncurci. C`nd se duce, parc[ vine. C`nd \i-a spune c[ plou[, crap[ lumea de sete. C`te fete se ridic[, nu pot face o m[m[lig[. Cel ce ]ncepe multe, nu ispr[ve=te nimic. Cel ce tot alege, pe urm[ culege. Cine deschide ochii dup[ ce cump[r[, cumpar[ totdeauna marf[ proast[. Cine nu =tie c[rarea, nu =tie nici drumul.

Cine umbl[ pe drum cu g`ndul acas[, ]=i pierde c[ciula ]n t`rg. Cump[r[ =a =i calu-i ]n t`rg. Cunoa=te la cai breji. D[ br`nza pe pe=te. D[ bun[ diminea\a g`=telor. D[ cu barda ]n lun[. Dintr-un fus de moar[ face o coad[ de tesl[. Duce p[m`nt din vale-n deal. Duce soarele ]n cas[ cu oborocul. Dup[ fete tot alergi =i nasul nu =tii s[ \i-l =tergi. Dup[ ploaie, c[ciul[ de oaie. E gata s[ deie pentru un ban =i opincile din picioare. Eu ]l trimit la foc =i el ]mi aduce busuioc. F[-m[, mam[, cu noroc +i m-azv`rle-apoi =i-n foc. Fr[m`nt[ f[ina cu picioarele =i lutul cu mìnile. Fuge la deal cu plinul ca’ n vale cu de=ertul. I-a dat Dumnezeu bog[\ie, numai nu i-a dat minte. I-au crescut ciuperci ]n urechi. I se pare dealul vale. }mpiedic[ la deal =i despiedic[ la vale.

83


}ncearc[ marea cu degetul. }n m`n[ ce-i pic[, sparge tot =i stric[. }n ziua de Pa=ti s-a dus s[ v`nz[ fasole. }=i caut[ umbra lui. L-a l[udat de l-a pricopsit. Le crede pe toate l[ptoase. Loc de cas[ ]n curtea bisericii. M[soar[ marea cu degetul. M`nzu-i ]n iap[, dar c[p[stru-i gata. Mi=c[ toate pietrele. Mul\i nerozi pasc v`ntul. N-are dup[ ce bea ap[ =i el se scobe=te ]n m[sele. Nesocotitul g[se=te bucurie ]n a face rele. Nu =tie a face deosebire ]ntre oaie =i berbec. Nu =tie ]nc[ cum se m[n`nc[ m[m[liga. Nu =tie s[ ]ncurce dou[ paie. Nu =tie s[ lege dou[ paie. Nu =tie s[-=i numere degetele. Nu te pricepi s[ ]mpar\i un pai la doi boi. Oala la foc =i iepurele ]n p[dure. Omul neslujit e ca lemnul necioplit. Pe carte nu prea poate, pe de rost =tie cam prost.

Pentr-un petic de mo=ie se stric[ un sac de h`rtie. Pentru un lucru de nimic[ joac[ baba de se stric[. Pe o ureche ]i intr[ =i pe alta ]i iese. Pl`nge r`sul de-ast[ var[. Pune c[p[strul ]n coada calului. Pune pu=ca jos =i prinde iepurele. Pune straj[ m`\a la lapte. R`de ca mirele cel surd. R`de v`r=a de v`r=og. R`de v`r=a de balt[ =i nu vede c[-i putreze=te coada ]ntr-]nsa. S-a dus la p[scut cu vi\ei =i a venit cu bobocei. Satul arde =i baba se piapt[n[. S[rb[torile le face zile de lucru =i zilele de lucru s[rb[tori. Seam[n[ bob pe sob[ =i maz[re sub lai\[. Seam[n[ castrave\i pe p[re\i. Se culc[ ]n tind[ ca s[-=i scurteze din cale. Se duce la f`nt`n[ f[r[ c[ldare. Se duce la vie cu struguri ]n poal[.

84

— Omul —

Stinge focul cu paie. +ede pe m[gar =i caut[ m[garul. +tie c`t au uitat ceilal\i. Toarn[ foc peste par[. Toate pe dos =i nunta mar\ea. Tot alege, p`n ’culege. To\i sap[, da el duce cìnii la ap[. Trage targa pe uscat. Una spune =i alta face. Vinde mo=ia =i cump[r[ sanie. Vinde via pe stafide. Vr`nd s[-=i fac[ spr`ncenele, =i-a scos ochii. Vrea s[ fac[ f`nt`n[ ]n pod. NEBUNIE, PROSTIE A ajunge ]n mintea copiilor. A asculta cu o ureche. A avea cap de cuc. A avea cap de fag. A avea cap de g`sc[. A avea cap de ]ntors furci. A avea cap f[r[ hart[. A avea capul ca dovleacul. A avea fluturi ]n cap. A avea fumuri ]n cap. A avea greieru=i la cap.

CUPRINS

A avea minte de cimpoia=. A avea orbul g[inilor. A avea p[s[rele. A c[lca prin str[chini. A c[ra ap[ cu ciurul. A c[ra ap[ la pu\. A c[ra lemne la p[dure. A cere l`n[ de la broasc[. A da ]n gropi. A da ]n gropi ziua ]n amiaza mare. A da prin b[\. A da sabia ]n m`na celui nebun. A fi b[l\at. A fi b[tut cu lopata. A fi b[tut de brum[. A fi bou ]nc[l\at. A fi bun de dus la balamuc. A fi bun de dus de c[p[stru. A fi bun de pus ]n c`nep[. A fi ca apucat. A fi (cam) ]ntr-o parte. A fi cam s[rit din gr[un\e. A fi cam zurliu la minte. A fi cap de bou. A fi c[lcat de ciread[. A fi ciocnit. A fi de d`rloag[. A fi f[cut din topor. A fi gur[-casc[.

85


A fi hop pe-o parte. A fi ]ntors de la \`\[. A fi ]ntr-o doag[. A fi ]ntr-o dung[. A fi ]ntr-o ureche. A fi lovit cu leuca. A fi p[lit din n[scare. A fi prost ca propca. A fi s[rit din balamale. A fi s[rit din \`\`ni. A fi smucit din botez. A fi stricat la cap. A fi T[nase. A fi tidv[ goal[. A fi tr[snit. A fi tulbur la cap. A fi verde la cap. A fluiera ]n biseric[. A-i cre=te cuiva coarne. A intrat vi\el =i a ie=it de nu-i ]ncap coarnele pe u=[. A-i lipsi o doag[. A-i r[s[ri cuiva luna ]n cap. A ]ncerca vadul cu nebunul. A-l linge iepurii. A-l r`de (pe cineva) =i cioarele. A m`ncat ceapa-ciorii. A nu avea gr[un\e ]n cap. A nu fi dat la rindea. A schimba calul pe m[gar.

A se face de basm. A se face ]ntr-o ureche. A se face T[nase. A-=i pierde capul. A umbla cu capul ]n traist[. A umbla cu capul ]ntre urechi. Au pierdut de=tep\ii mintea =i pro=tii au g[sit-o. Barb[ mare, minte n-are. Cap ai, minte ce-\i mai trebuie? Cap de crap, creieri de iepure. Cap la tine, minte la al\ii. Cap mare, minte pu\in[. Capul lui a mai fost la o cioat[ de r[chit[. C`nd te iei dup[ un prost, mai mare prost e=ti. Ce face un prost nu pot desface zece ]n\elep\i. Ce folos de noi ve=m`nte, dac[ deloc nu ai minte? Ce po\i face, dac[ ai bani =i n-ai minte? Chiar prostul, t[c`nd, de ]n\elept to\i ]l cred. Chip frumos la un cap prost. Cine nu cunoa=te pe prost, e mai prost dec`t el. Cine se na=te breaz, breaz moare. Cite=te ]n stele =i d[ ]n gropi.

86

— Omul —

Copilul r`de =i c`nd nu e de r`s. Crede c[ tot ce zboar[ se m[n`nc[. Cu alifia nu se lecuie=te prostia. Cu omul prost n-o mai sco\i la cap[t. Cu omul prost s[ nu ai a face nici ]n clin, nici ]n m`nec[. D[ dou[ jum[t[\i pe una ]ntreag[. D[ foc casei ca s[ arz[ =oarecii. De mare, mare, dar minte n-are. De omul prost r`d =i cìnii. Din nebunia str[in[ te ]nve\i minte. Dup[ ce c[ e prost (s[rac, slut) ]l mai cheam[ =i Vlad. E greu c`nd ajungi s[ cumperi orz de la g`=te. E smintit din botez =i lovit cu capul de cristelni\[. Fiecare nebun =tie s[ c`=tige bani, dar nu =tie s[-i p[streze. Frunz[ verde solz de pe=te, apa-n vale nu cotle=te, omul prost nu-mb[tr`ne=te. G`nduri multe f[r[ treab[, dovede=te minte slab[. Gur[-casc[ — minte proast[.

I-a fugit un iepure din cap. I=licul e mare, dar capul e mic. Iu\eala la m`nie cade-n nebunie. }i curg mucii pe nas =i el zice c[-i untur[. }i cu v`nt ]n cap. }i lipse=te o doag[. }i m[n`nc[ cìnii din traist[. }i zboar[ min\ile pe dealuri. }nalt ca bradul =i prost ca gardul. La a=a cap, a=a chiulaf. La orice ]i sare glasul =i r`de nebun cu ceasul. Lovit (b[tut) ]n cap cu leuca. Mintea de-ar cre=te pe toate c[r[rile, ar pa=te-o =i m[garii. Mintea prostului se c`nt[re=te cu prostia de=teptului. Minte la nebun, c`t glas la un pe=te. N-are obezile toate. Nebunia din n[scare leac n-are. Nebunii tulbur[ apa =i ]n\elep\ii pescuiesc. Nebunul bate balta =i tot pe el se strope=te. Nebunul nu asud[ nici la deal, nici la vale.

87


Nebunul nu r`de de ce vede, ci de ce-=i aduce aminte. Nebunul nu =tie =apte. Nebunul se laud[ cu nebunia lui. Nebunului nici s[-i faci, nici s[-\i fac[. Nerodul fr[m`nt[ f[ina cu picioarele =i lutul cu m`na. Nerodul ]ntì o croie=te, apoi se g`nde=te. Nerodul la orice fie pe loc zice c[ =tie. Nici bleg, nici om ]ntreg. Nu e botezat cu toat[ apa. Nu e nebun cine e nebun, ci e mai nebun cine se pune cu nebunul. Nu-i ajunge o s`mb[t[. Nu-i nevoie c[-i nalt, bine c[-i prost. Numai prostul se sup[r[ de adev[r. Numai pro=tii se tem de moarte. Nu vede mai departe dec`t lungul nasului. Omul prost bun argat la cas-a fost. Omul prost crede tot. Omul prost nu vede p[durea din cauza copacilor. Omul prost se m`nie repede. Ori gur[, ori v[g[un[, prostului ]i e totuna.

Parc[ a m`ncat m[tr[gun[ (m[s[lar). Parc[ are mintea ]n c[lcìe. Parc[ e=ti f[cut la meli\[. Parc[-i aruncat din furc[. Pe c`t ]i de prost, pe at`ta-i =i de fudul. Pe cel prost bate-l cu toat[ p[durea, c[ tot prost r[m`ne. Pentr-un bo\ de m[m[lig[, r`de prostu de se stric[. Pe proast[ mintea n-o doare; ea se pl`nge de picioare. Pe prost nu-l po\i aduce la adev[r. Po\i s[ despici lemne pe capul lui. Pr[p[de=te un bou pentru un ou. Proasta se duce la moar[ =i se-ntoarce cu gr[un\ele-n poal[. Prost cu prost c`nd tr[ie=te lesne se ]ng[duie=te. Prostia din n[scare leac nu mai are. Prostia e boierie mare. Prostia =i nerozia se rudesc cu nebunia. Prost se na=te, prost cre=te, prost moare. Prostu-i prost =i ]n ziua de Pa=ti. Prostul c`nd ]l bagi ]n seam[, se ]nal\[ ]n sus de-o palm[.

88

— Omul —

Prostul c`nd s-a f[cut ]mp[rat, mai ]ntì pe tat[-s[u l-a sp`nzurat. Prostul cearc[ g`rla-n glum[ =i se-neac[ ]nadins. Prostul crede pe oricine mai prost dec`t d`nsul. Prostul este ca orbul c`nd d[ de p[rete. Prostul face ce vede =i ce aude crede. Prostul intr[ r`z`nd =i iese pl`ng`nd. Prostul ]mb[tr`ne=te de grija altuia. Prostul ]ncearc[ g`rla ]n glum[ =i se ]neac[ ]nadins. Prostul ]ntì vorbe=te =-apoi se g`nde=te. Prostul nici s[-i faci, nici s[-\i fac[. Prostul nu r`de de ceea ce vede, da’ de ce-=i aminte=te. Prostul prost r[m`ne. Prostul r`de f[r[ s[ =tie de ce. Prostul r`de singur de prostia lui. Prostul se bag[-n frunte, cumintele st[ de-o parte. Prostul se cunoa=te dup[ r`s =i mers. Prostul se cunoa=te dup[ vorb[ =i =iretul dup[ ochi. Prostul socote=te c[ le =tie pe toate.

CUPRINS

Prostul spune tot ce =tie. Prostul taie copacul ca s[-i m[n`nce rodul. Prostului nu-i st[ bine dac[ nu-i =i fudul. Pro=tii nu se seam[n[, dar r[sar singuri. R`de ca prostul la poman[. S-a dus la p[scut vi\ei =i s-a ]ntors cu bobocei. Se face prost =i-i prinde bine. Se pricepe ca m[garul la c`ntar. +arpele se prinde cu m`na nebunului. +i-a b[tut un cui ]n cap. Taie t[ie\ei cu barda. Tare e de=tept, c`nd tace. Tontul nu =tie ce-i contul. To\i pro=tii r[stoarn[ p[m`ntul. Un nebun arunc[ piatra ]n balt[ =i zece cumin\i n-o pot scoate. Zv`rle nucile-n pod cu furca. RISIP{, IROSEAL{ A arunca banii ]n v`nt. A fi m`n[ spart[. A fi sac spart. A risipi poate, a aduna — ba.

89


CUPRINS

A c[uta ceart[ cu lum`narea aprins[. A c[uta peri ]n palm[. A da (a zv`rli) cu barda-n lun[. A face de mascara (pe cineva). A fi (a avea) ma\e-negre. A fi bun[ buc[\ic[. A fi bun[ poam[. A fi cu col\ii lungi. A fi cu draci. A fi de cei ce pu=c[-n lun[. A fi de r`s p`n[-n pr`nz =i de ocar[ p`n[-n sar[. A fi lup ]n piele de oaie. A fi negru la inim[. A fi poam[ bun[ (rea). A intra dracii ]n cineva. A lua ]n balon (pe cineva). R{UTATE, UR{, G~LCEAV{, A lua la rost (pe cineva). A m`nca lut =i p[m`nt. ZAVISTE, INVIDIE A nu fi prea mers la biseric[. A arunca cuiva =perl[ ]n Apuc[ luna cu din\ii. ochi. A pune ochiul pe ceva. A ascunde ac ]n miere. A scoate cuiva peri albi. A avea inim[ de cìne. A se face foc =i par[. A avea inim[ de piatr[. A se mesteca ]n toate, ca sarea A avea nag`\. ]n bucate. A avea peri r[i ]n ochi. A se sparge toate str[chinile A bruftui pe cineva. ]n capul cuiva. A stoarce lapte din piatr[. A c[ta cap[t de g`lceav[. Averea str`ng[torului trece ]n m`na cheltuitorului. Banii str`ng[torului intr[ ]n m`na cheltuitorului. C`=tig[ opt =i m[n`nc[ zece. Ce-a str`ns ]ntr-o var[ a cheltuit ]ntr-o sear[. Cine cheltuie peste ce c`=tig[, nare-n cas[ m[m[lig[. Cine nu cru\[ paraua, nu cru\[ nici galbenul. Cine nu se ]ndur[ de un cui, pierde =i potcoava. Str`nge cu acul =i risipe=te cu lopata. Ver=i cu pumnul =i aduni (culegi) c`te unul. Vinde cu toptanul s[ ia banii la anul.

90

— Omul —

A =edea cu buza pe dos. A-=i ar[ta unghiile. A-=i da arama pe fa\[. A-=i face de cap. A-=i lua piper ]n n[ri. A-=i pune carul ]n pietre. A tuna =i fulgera de m`nie. Bea ap[ clocotit[ =i m[n`nc[ foc. Ce apuc[ se usuc[. Ce au c[utat pe la nas le-a dat. Cine-i de treab[ cu cei r[i nu se adun[. E bun numai c`nd doarme. Fapta cea rea, c`ndva, se pedepse=te. I-a ie=it cu\itul prin sac. Iute la minte, r[u la fire. }i crap[ pielea de al dracului ce-i. }i ies ghearele prin sac. }i p`rjol pe unde trece. }n care c[ma=[ s-a m`niat, ]ntr-aceea s-a desm`nia. Lucrul r[u piere greu. Lucru’ r[u nu piere cu una cu dou[. M[n`nc[ p[m`ntul. M`nia de cu sar[ s-o la=i pe diminea\[. Ochii zavistnicului v[d =i ceea ce nu este.

Omul la m`nie cade-n nebunie. Omul r[u se cunoa=te de la o po=t[. Omului r[u d[-i =i c[ma=a =i fugi. Pe oamenii r[i nu-i iube=te nimeni. Pe tot ce pune m`na se usuc[. Pielea rea =i r[p[noas[ ori o bate ori o las[. Pizma este ca (=i) cariul ]n inima copacului. R[ul ce =i-l face omul singur, nimenea altul n-ar putea s[ i-l fac[. R[ul ]ntotdeauna ]=i prime=te pedeapsa. R[ul nu r[m`ne nepedepsit. R[ul nu trebuie r[spl[tit cu r[u. R[ul se ]nva\[ lesne. Rupe m`\a-n dou[. S-a m`niat Neagu pe sat =i trei zile n-a m`ncat. Sfada =i g`lceava aduc nenorociri. Te vorbe=te de bine =i d[ cu barda-n tine! Ura na=te ur[. Ura, zavistea =i frica nasc vicle=ugul. Zace de inim[ de bun ce este.

91


CUPRINS

Zavistea muma tuturor r[- A gr[i pleav[. ut[\ilor ]n lumea aceasta A-i cre=te p[r pe limb[. este. A-i ie=i limba de-un cot. A-i face (cuiva) capul calenVORB{RIE, FLEC{REAL{ dar (oboroac[). A-i ]nghe\a limba-n gur[. A apuca cu gura ]nainte. A-i r[m`ne vorba ]n v`nt. A arunca praf ]n ochi. A-i umbla gura moart[. A asculta la gura cuiva ca la A ]ndruga (spune, t[ia, vorbi) o carte. verzi =i uscate. A avea ap[ ]n gur[. A jurui cerul =i p[m`ntul. A avea g`dilici la limb[. A le spune calde. A avea gura ]mpu\it[. A lua piatr[ ]n gur[. A avea gura slobod[. A lucra cu limba. A avea limba lat[. A o lua razna. A avea m`nc[rici la limb[. A o \ine mor\i=. A pr[p[dit cheia de la gur[. A avea peri pe limb[. A purta po=ta (=tafeturile). A bate apa-n piu[. Are limb[ lung[ =i minte A bate gura de clac[. scurt[. A face slova cu piciorul de Ascult[-l, dac[ ai vreme. furnic[. A spune bra=oave. A face spume la gur[. A fi bun de gur[ =i r[u de A spune gogo=i. A spune povestea cu coco=ul lucru. ro=u. A fi buruienos la gur[. A spune pove=ti. A fi cu limba lung[. A spune toate din fir ]n p[r. A fi gur[ (limb[) de clopot. A spune vorb[ din torb[. A fi gur[-spart[. A sta la pove=ti. A fi r[u de gur[. A-=i da drumul la gur[. A fi scump la vorb[. A t[cea ca pe=tele. A fi talanca t`rgului. A umbla ]nt[r`t`nd cìnii prin A gr[i cam peste deal. sat.

92

— Omul —

A vorbi cai verzi pe pere\i. A vorbi c`te-n lun[ =i-n stele. A vorbi ]n dodii. A vorbi p`n[ \i s-a str`mba gura la ceaf[. A vorbi prin ]ntuneric. A vorbi tam-nisam. A vorbit =i nea Ion, c[ =i el e om. A vorbi una de la R[s[rit =i alta de la Apus. Bate toba la Moldova c[-=i m[rit[ Stroe fata. Bolnavul multe zice, doftorul face ce =tie. Bun[ ziua, c[ciul[, c[ st[p`nul n-are gur[. Butoiul de=ert sun[ mai tare. C`nd sfetnicii se iau cu limbu\ia, pr[bu=esc ]mp[r[\ia. Cel care vorbe=te mult, face treab[ pu\in[. Ce mai at`ta vorb[ pentru un c[u= de t[r`\e. Cine spune multe, spune mai pu\in dec`t cel ce tace. Cine vorbe=te multe, ori =tie multe ori minte multe. Cine vorbe=te mult, vorbe=te =i prostii. Cu cuv`ntul te m`ngìe, dar cu g`ndul te sfredele=te.

Cu limbutul e=ti ]n v`nt, cu mutul ]n morm`nt. Dac[ limba femeii ar fi mai scurt[, zilele b[rbatului ar fi mai lungi. Dac[ multe gr[ie=ti — flecar te nume=ti. De vorb[ bun[ nu te doare gura. Din gur[ ]n gur[ are s[ ajung[ p`n[ la urechile lui vod[. Din ochi miere, din gur[ fiere. Din vorb[ ]n vorb[ iese adev[rul. Din vorb[-n vorb[ ]\i aprinzi paie-n cap. Dulce la limb[, amar la inim[. Grabnic la auzire, z[bavnic la gr[ire. Gr[ie=te gura f[r[ d`nsul. Gr[ie=te p`n[ ]i ajunge gura la ureche. Gura aduce ura. Gura care singur[ pe sine se laud[, pute. Gur[ are de vorbit, dar cap n-are de tr[it. Haide\i s[ vorbim degeaba, c[ tot n-avem nici o treab[. I-i drag a gr[i.

93


}i toac[ gura meli\oiul. }i umbl[ gura f[r[ el. }n fa\[ te linge, ]n dos te frige. }n fa\[ te unge =i ]n dos te frige. Latr[ la lun[. L-au mu=cat albinele de limb[. Leag[ tei de curmei =i vorbe f[r[ temei. Limba lung[ — treab[ scurt[. Lumea o vede c`t oul =i o face c`t boul. Nici somn lung f[r[ visuri, nici vorb[ mult[ f[r[ minciun[. Nu-i sco\i vorba nici cu c`rligul. Numai cu vorba nu se face ciorba. Numai gura-i de el. Nu spun nim[nui, numai ]n pia\[ =i la moar[. Nu =tie s[ lege dou[ cuvinte. Omul care e flecar hodoroge=te ca un car. Parc[-i surd =i mut. Parc[ se bat calicii la gura lui. Pe =leau.

CUPRINS

Spune multe =i m[runte. Tot ]n=ir[ la gogo=i, spun`nd despre mo=i, str[mo=i. Una vorbe=te =i alta g`nde=te. Unde auzi vorb[ mult[, acolo-i spor pu\in, c[ =iretlicul o ]neac[. Unde-i vorb[ mult[, acolo ne=tiin\[ cu mult mai mult[. Vorba de r[u mai lesne se crede. Vorba dulce mult aduce. Vorba goal[ nu umple sacul. Vorba mult[ nu e f[r[ minciuni. Vorba mult[ o rubl[ nu face. Vorba spus[ n-o mai po\i prinde. Vorb[ de clac[. Vorb[ mult[, s[r[cia omului. Zice =i el c`nd =i c`nd c`te un cuv`nt, s[ nu-i fie de ur`t. T~LH{RIE, HO|IE A avea clei la m`n[. A avea degete lungi. A avea m`na lung[. A cump[ra un lucru cu cinci degete =i o c[t[tur[ rea.

94

— Omul —

A fi cu m`na ]n buzunar. A fi t`lhar cu funia ]n sac. A se face mort ]n p[pu=oi. A se face mort ]n p[pu=oi cu sacul legat la gur[. A trage la st`nga. A-\i fura ceva din ochi. Azi o ceap[, mìne o iap[, poimìne herghelia toat[. Azi un ou =i mìne un bou. Bag[-l ]n cas[ — te fur[, d[-l afar[ — te ]njur[. Bani =i t`lharii au, cinste n-au. Cei ce fur[, aceia mai tare jur[. Cine fur[ azi o ceap[, mìne fur[ =i o iap[. Cine fur[ azi un ac, mìne fur[ un g`nsac. Cine fur[ azi un ou, mìne fur[ (=i) un bou. Cine fur[ ]=i ia r[splata. Cine fur[, nu cump[r[, dar nici cinste nu are. De c`nd s-a ]nv[\at a fura, i-i ru=ine a cump[ra. Din furat — tot s[rac. Fur[ clo=ca de pe ou[. Fur[ oul de sub g[in[ =i vi\elul din vac[. Fur[ =i jur[. Fur[ =i se d[ de p[guba=.

Ho\ de ho\ se teme. Ho\ul de la ho\ ]nva\[. Ho\ul jur[ =i iar fur[. Ho\ul nu se g`nde=te la p[cat. Ho\ul prinde pe p[guba=. Ho\ul zice c-a glumit c`nd vede c[ l-a z[rit. I se cam lipe=te de m`n[. Lucrul furat nu ]nc[lze=te. Lui tetea curca nu-i place, dar nici ]n gard n-o las[. Noaptea fur[, ziua jur[. Ori fur[, ori \ine sacul, e tot lotru. Ori fur[, ori \ine sacul, tot ho\ e. Pentru ho\ul cel mare =i ziua =i noaptea-s lucr[toare. Pentru un ban furat pierzi o mie din cei munci\i. T`lhar pe t`lhar nu fur[. T`lharul cel mic se sp`nzur[ =i cel mare scap[. T`lharul din cas[ nu-l vei p[zi niciodat[. T`lharul niciodat[ nu se procopse=te. Te fur[ ziua ]n amiaza mare. Toate i se prind de m`n[. Tot ce se fur[ iese la soare.

95


ZG~RCENIE A fi cu br`nza ]n garaf[. A fi cu ma\ele pestri\e. A fi dintr-acei ce coc cartoafe ]n cenu=[ ud[. A fi zg`rie-br`nz[. A lega paraua cu zece noduri. A m`nca mucul lum`n[rii. Are nou[ baiere la pung[. A-=i m`nca negrul de sub unghie. Calc[ de dou[ ori ]ntr-o urm[. C`nd ]i dai, ]i fat[ iapa, c`nd ]i ceri, ]i moare m`nzul. Cel ce are avere e mai zg`rcit ca cel ce n-are. Cel zg`rcit moare cu pìnea-n traist[. Cu br`nza ]n =ip =i cu m[m[liga de-mprejur. E scump la t[r`\e =i ieftin la f[in[. Face m[m[lig[ ]n burlui =i o scoate cu fusul. }n casa zg`rcitului nici =oarecii nu se duc. }n loc de inim[ zg`rcitul are o pung[ mare. }=i m[n`nc[ buc[\ica de sub d`nsul. }=i m[n`nc[ de sub t[lpi.

CUPRINS

}=i m[n`nc[ de sub unghii. Mai degrab[ o vac[ stearp[ \i-ar da lapte dec`t zg`rcitul vreun ban. M[n`nc[ numai vinerea, =i atunci de post. Pentru o perj[ alung[ cioara trei hotare, =i dac[ n-o prinde, o d[ de sufletu’ taic[-s[u. Pentru un cui pierzi o potcoav[. Pentru un urcior de zar[ pune pisica ]n fiar[. Pune br`nza ]n sticl[ =i ]ntinge pe dinafar[. Pune br`nza, laptele ]n strachin[ =i ]ntinge aiurea. Pune pisica-n fiare c`nd mulge vaca. Sacul zg`rcitului gur[ n-are =i al risipitorului fund n-are. Scump la t[r`\e =i ieftin la f[in[. Scumpii laolalt[ nicic`nd nu se pot ]n\elege. Scumpul, ]n vis c`nd cheltuie=te, toat[ ziua se t`nguie=te. Scumpul mai mult p[gube=te =i lene=ul mai mult alearg[. Scumpul nu e st[p`n pe banii lui, ci banii ]l st[p`nesc pe d`nsul.

96

— Omul —

Scumpul pentru bani ar lua =i pe fata dracului. +i-o m`ncat lum`narea cu fe=til[ cu tot. Vrea s[ fie =i grùl scump =i f[ina ieftin[. Zg`rcitul are dou[ mìni: una lung[, cu care vrea s[ ia, =i alta scurt[, cu care ar vrea s[ dea. Zg`rcitul cump[r[ scump, r[u =i prost. Zg`rcitul e totdeauna s[rac. Zg`rcitul mai mult pr[p[de=te =i lene=ul mai mult alearg[. Zg`rcitul n-are prieteni. Zg`rcitul numai st`ng[ are, dreapta ]i e uscat[. Zg`rcitul orice apuc[ se usuc[. Zg`rcitul se bucur[ lu`nd, iar darnicul se m`ngìe d`nd. Zg`rie-br`nz[.

CUPRINS

La m`ncare — lup, la lucru — vulpe. La toate porc de cìne, numai la treab[ dobitoc. Lauda minciunosului — bucuria nebunului. Obraznicul trage folosul =i fricosul ponosul. Ocara cu necinstea ]i totuna. Prostia are de mam[ fudulia. R`sul are trei fra\i: pe nebun, pe nerod =i pe tine ]nsu\i. Sup[rarea aduce boli rele. Unde nu-i fric[, ru=inea nu se-ncurc[. Viclenia, r[utatea =i nebunia surori sunt. CALIT{|I POZITIVE +I NEGATIVE (tematic[ mixt[)

A avea venin la inim[. A dat cinstea pe ru=ine. Adun[rile rele stric[ deprinderile bune. CALIT{|I NEGATIVE A fi croit r[u =i cusut bine. (tematic[ diferit[) A fi cu suflet viteaz =i cu trup lene=. Ce mi-e prostul, ce mi-e A fi ho\ul ho\ilor. nebunul. A fi ]mbr[cat ca domn =i a nu De la nebun =i de la beat avea minte de om. adev[rul e greu de aflat. A-i c[dea cuiva bucuria ]n Fala =i be\ia aduc s[r[cia. sc`rb[.

97


A m`nca cinstea cu lingura =i ru=inea cu pumnii. A min\i c`te-n lun[ =i ]n soare. A pierdut cinstea ]n ocolul cu minciuni. A prinde orbul g[inilor. A se ]nt`lni cu sc`rba-n drum. A-=i pierde ru=inea =i obrazul. Barb[ lung[ p`n[-n burt[, =i minte p`n[-n g`t scurt[. Bucuria de s`rg se ]ntoarce ]n sc`rb[ =i sc`rba ]n bucurie. Bucuria =i sc`rba sunt dou[ surori care una dup[ alta alearg[. Ca femeia biat[, nici o vedere mai de pl`ns. Calic =i fudul. Cap ai, minte ce-\i mai trebuie. Cartea cum o la=i, te las[ =i ea ]ndat[. Ce e drept nu-i p[cat. Ce e frumos la to\i place, dar nu =tie ]n el ce zace. Ce folos c[ e=ti frumos, dac[ e=ti c[p[\`nos. Ce folos de statul t[u, dac[ \i-e n[ravul r[u?

Cel ]n\elept ca albina: din toate alege ce e mai de folos. Cu cump[na dreapt[, dar ]n m`na st`ng[. Cu ochii pe la icoane =i cu g`ndul la cucoane. De-ar fi Oltu’ c`t de ad`nc, tot o s[ trec s[ m[ duc. De departe — trandafir, de aproape — bor= cu =tir. Dobitocului ]i este fric[ de bici, omului de cuv`nt, iar ]nd[r[tnicului nici de una, nici de alta. E om frumos, dar n[ravul ]l stric[. Face pe prostul, da-i prinde bine. Face treab[ c`t o gheab[. F[\arnicul, ca o s[tan[, te cump[r[ de poman[ =i te vinde cu poft[ avan[. Fericirea =i s[r[cia nu pot sta ]mpreun[. Frumuse\ea gr[ie=te =i c`nd tace. Fudulia e sor[ bun[ cu prostia. Fudulul are doi tovar[=i: prostia =i s[r[cia. Gur[ are de vorbit, dar cap n-are de tr[it. Ho\ul ]nva\[ la ho\ie =i be\ivul la be\ie.

98

— Omul —

}n\eleptul adun[ =i prostul risipe=te. }=i face de dragoste cu buruine de ur`t. Jocul ]i e pl[cut, dar de lucru-i cam uituc. La Ilie-n pr[v[lie, joac[ =oarecii-n c[lcìe, joac[ =i m[rturisesc c[ nici m[lai nu g[sesc. La joc foc, la lucru ioc. La m`ncare lup =i la ]nv[\[tur[ butuc. M[n`nc[ cinstea cu lingura =i ru=inea cu pumnul. Minciuna, ho\ia =i dragostea nu se pot ascunde niciodat[.

Murd[ria pierde omenia. Nu-i frumos cine-i frumos, da-i frumos cine-i dr[cos. Obraznicu’ m[n`nc[ praznicu’, ru=inosu’ roade osu’. Omul =mecher nu-i niciodat[ om de=tept. Silin\a taie p`nza, iar lenea pierde vremea. +i ur`tul =ade unora frumos. Unde-ai v[zut copii buni =i babe frumoase! Un nebun arunc[ o piatr[ ]n ap[ =i zece ]n\elep\i nu o pot scoate. Vicleanul f[g[duie=te, nebunul trage n[dejde.

99


CUPRINS

ACTIVIT{|ILE OMULUI

MUNC{, MESERII, }NDELETNICIRI A aduce =i lapte de cuc. A ajuns un papugiu, \ip[ ca un surugiu. A alerga ]n sus =i-n jos. A avea condei bun. A avea de lucru p`n[ ]n g`t. A avea mìni de aur. A avea meserie ]n s`nge. A avea putere ciob[neasc[. A c[dea ]n br`nci. A da din mìni =i din picioare. A fi caimacan la trebi. A fi cioban f[r[ oi. A fi de la coarnele plugului. A fi doctor de ap[ dulce. A fi foc. A fi harnic nevoie mare. A fi n[scut ]n zi de lucru. A gre=it croitorul =i s-a sp`nzurat dulgherul. A-i arde (cuiva) c[lcìele de lucru. Ai lucrat bine vara, ai =i grù =i secar[.

A ]nv[\a b[rbieria pe capul altuia. A luat me=terul il[ul, stric[ bun =i face r[ul. A lucra c`t patru. A lucra din noapte ]n noapte. A lucra ]n sudoarea frun\ii. A merge treaba strun[. Am eu me=te=ug s[ ]mbl`nzesc =i pe dracul. A munci ca un hamal. A nu m`nca pìnea degeaba. A nu se prea omor] muncind. A plecat la munc[ c[lare pe piu[. A prinde iepurele. A pune (pe cineva) la plug. A pune um[rul la roat[. A r[sturna dealuri. A r[sturna mun\i. Ar[tura bun[ pururea ]\i d[ ]n gur[. A scoate (ap[, bani, lapte) din piatr[ seac[. A se rupe la ma\e muncind. A se sc[lda ]n sudoare. A se scula cu noaptea ]n cap.

100

— Activit[\ile omului —

A =edea degeaba e p[cat. A-=i ]ndoi spinarea. A-=i pune osu’ la munc[. A trage la sap[. A tr[i din bra\ele sale. Averea cr`=marului ]n fundul paharului. Banul muncit nu se pierde. C`nd omul se sile=te, =i Dumnezeu ]l ajut[. C`rciumarului ]i place be\ivul, dar fata dup[ d`nsul n-o m[rit[. C`rmaciul bun scap[ din furtun[. C`t[ p`nz[ ai lucrat, apusul soarelui \i-o arat[. C`te sate a umblat, at`tea me=te=uguri a ]nv[\at. Ceasul e bun, p`n[ n-a fost pe m`na ceasornicarului. Cel ce la seceri= nu se leneve=te, pìnea din gur[ nu-i lipse=te. Cel ce lucreaz[ la p[m`nt, ]nal\[ stoguri pe p[m`nt. Cel ce munce=te, acela trebuie s[ guste mai ]ntì din munc[. Cel ce nu lucreaz[ ziua, fl[m`nze=te noaptea. Celui cu meserii multe casa-i este f[r[ curte. Chiria de=teapt[ pe c[r[u=. Chiria face pe chirigiu.

Cine adun[ la tinere\e, are la b[tr`ne\e. Cine alearg[ mult, m[n`nc[ unt. Cine are o meserie, are o mo=ie. Cine are-un me=te=ug, nu trage ca vita-n jug. Cine lucr[, are, cine =ede, rabd[. Cine lucreaz[ =i tace, mai mult[ treab[ face. Cine mai ad`nc ar[, mai mult car[. Cine munce=te, hran[ agonise=te. Cine munce=te la tinere\e, are la b[tr`ne\e. Cine munce=te =i ]nva\[, om de=tept devine-n via\[. Cine nu lucreaz[ vara, n-are ce m`nca iarna. Cine nu munce=te, nu =tie ce-i odihna. Cine nu =tie nici o meserie, e ca ursul ]n vizunie. Cine nu vrea s[ lucreze vara, n-are ce m`nca iarna. Cine se scoal[ mai diminea\[, se scobe=te ]n din\i, cine t`rziu — se scarpin[ ]n cap. Cine =ede, coada-i cade, cine mi=c[, tot mai pi=c[. Cine toamna munce=te, iarna huzure=te.

101


Cine tr[ie=te din munc[, nu duce lips[. Cine treap[d[, cap[t[. Cine vara a lucrat, are totul de iernat. Cine voie=te s[ se ]mbog[\easc[ din plug trebuie s[-l poarte de coarne. Cinste=te munca c`mpului, ca s[ nu pieri de foame. Ciobanul bun p[ze=te turma =i noaptea. Ciubotarul nu umbl[ cu ]nc[l\[minte bun[. Cizmarul pentru cizme r[spunde, iar nu =i pentru n[dragi. Cizmarul umbl[ cu cizmele sparte. Cosa=ul mai mult face cu cutea, dec`t cu virtutea. Croitorul bun nu buc[\e=te materialul. Croitorul bun nu leap[d[ nici un petec. Croitorul umbl[ cu haina descusut[. Croitorul umbl[ rupt =i ciubotarul descul\. Cu dou[ buc[t[rese iese ciorba prea s[rat[ (nes[rat[). Cu h[rnicia se alung[ s[r[cia. Cum e marfa, =i mu=teriul.

Cum ]i ciobanul, a=a-i =i turma. Cu me=te=ugul nu mori de foame. Cu p[curarul c`nd tr[ie=ti, trebuie s[ te m`nje=ti. Cu =ederea nu faci averea. De-ar fi dup[ gura ciobanului, toate oile le-ar m`nca lupul. De c`=tigi, de p[gube=ti, tot negustor te nume=ti. Dec`t zece trebi =i rele, mai bine una =i bun[. De mocanul care face multe m[t[nii fere=te-\i calul. De muncit nu cade coada nim[nui. De=i trude=te, pe v`nt nu-l ]ntrece. Din buc[\ele cojocarul blan[ mare face. Dintr-o meserie c`t de mic[, dac[ nu curge tot pic[. Doctorul cu o buruian[ cea mai mare boal[ o scoate afar[. Doctorul scurteaz[ boala. Dou[sprezece meserii — treisprezece s[r[cii. F[r[ topor nu-i t`mplar, f[r[ lopat[ nu-i gr[dinar. Femeia harnic[ \ine casa cu fusul.

102


H[rnicia poart[ gospod[ria. }n casa l[utarului fiecare joac[. La omul harnic s[r[cia se uit[ pe fereastr[, dar nu ]ndr[zne=te s[ intre ]n cas[. La o treab[ c`nd se scoal[, parc[ are ou[-n poal[. La treab[ se vede omul ce poate. La v`n[tori s[r[cia le roade opincile. L[utarul c`nt[ mai bine c`nd ]=i c`nt[ lui. L[utarul coarde vede, coarde viseaz[. Lucru din topor. Lucrul are r[d[cini amare, dar fructe dulci. Lucrul bine ]nceput e pe jum[tate f[cut. Lucrul bun nu se face iute. Lucrul bun nu se ]ntreab[ ]n c`t timp e f[cut. Lucrul de azi s[-l faci azi, da’ m`ncarea de azi po\i s-o la=i pe mìne. Lucrul de diminea\[ ]\i face fa\[. Lucrul de tov[r[=ie miroase a s[r[cie. Lucrul f[cut ]n grab[ nu-i de nici o treab[. Lucrul f[cut nu se mai poate desface.

Lucrul la timp d[ruit pre\uie=te ]ndoit. Lucrul l[sat de azi pe mìne a=a r[m`ne. Lucrul lunge=te via\a, iar lenea o scurteaz[. Lucrul merge g[itan (strun[). Lunea, mar\ea n-am lucrat mai de c`nd m-am m[ritat. Lunge=te, Doamne, boala, p`n’ s-a m`ntui lucrul. Mai bine cu sapa-n m`n[, dec`t cu m`na-ntins[ la mil[. M[rg[ritarul ]l cunoa=te giuvaiergiul, nu fierarul. Mìni multe fac sarcina u=oar[. Meseria-i br[\ar[ de aur. Meseria nu cere de m`ncare. Me=terul cel bun umbl[ ca banul din m`n[ ]n m`n[. Me=terul e totdeauna cu banul ]n m`n[. Me=terul r[u niciodat[ nu-=i g[se=te scule bune. Me=terul stric[ =i drege de fric[. Me=te=ugul e br[\ar[ de aur =i g`tul p`lnie de argint. Me=te=ugul vreme cere, nu senva\[ din vedere. Morarul, c`nd are ap[ la moar[, bea vin, =i c`nd n-are ap[, nu bea nici ap[.

103


Munca aduce bog[\ie, iar lenea — s[r[cie. Munca arat[ destoinicia omului, ca focul mirosul t[mìei. Munca, c`nd \i-o cau\i bine, e =i Dumnezeu cu tine. Munca, cinstea =i economia sunt izvor de bog[\ie. Munca e blagoslovit[— c`nd te \ii de ea, ai pit[. Munca este mama s[racilor. Munca ]l ]ncoroneaz[ pe cel ce o cinste=te. Munca ]nal\[ pe om. Munca ne scap[ de trei mari rele: de ur`t, de fapte rele =i de neavere. Munca nu e de ru=ine. Munca pe om ]l hr[ne=te, iar lenea ]l p[gube=te. Munca sfin\e=te locul. Munca =i cru\area sunt izvoarele bog[\iei. Munca =i economia izgonesc s[r[cia. Munca te ]nt[re=te, iar lenea te ofile=te. Munca te ridic[, lenea te stric[. Munce=ti ast[zi ca s[ m[n`nci mìne. Muncitor cu gura.

N-are s[-mi ieie meseria din m`n[. N[dejdea f[r[ munc[ ]i ca f`nt`na f[r[ ap[. Negustorul fricos nu face c`=tig. Nici o munc[ nu-i mai grea, ca vara cu coasa rea. Nici pìne f[r[ munc[, nici munc[ f[r[ pìne. Nici un lucru nu-i greu, c`nd ]l faci din cheful t[u. Nici un zugrav mai bun ca oglinda. Nimenea nu se na=te me=ter. Nu e me=ter cel care g[te=te, ci cel care pune sarea. Numai cine se fere=te de trud[ nu asud[. Nu munca, ci necazurile ]l ]mb[tr`nesc pe om. Olarul pune toarta unde-i vine. O meserie pl[te=te c`t o mo=ie =i g`tul c`t o vie. Omul care munce=te m[n`nc[ =i gras =i dulci=or. Omul care munce=te mult are =i noroc mult. Omul deprins a face un lucru bun, nu =tie a lucra prost. Omul harnic merge la lucru =i c`nd plou[, =i c`nd spulber[.

104


Omul harnic n-are praznic. Orice fel de meserie nu-i r[u omul ca s-o =tie. Orice slujb[ cere cinstea ei. P`n[ nu tragi r`=ni\a, nu-\i ungi g`ti\a. Plugul c`nd taie ad`nc, p[m`ntul ]=i deschide s`nul. Rana dogarului ]n capul ciocanului. S-a deocheat munca. Silin\a \ese p`nza, iar lenea pierde vremea. Str`nge omul ca furnica, c`nd moare, nu ia nimica. +apte lei suta de raci =i pescarii tot s[raci. +tie ciobanul ce ]nseamn[ banul. +i cel mai bun c[r[u= r[stoarn[ carul pe cel mai bun drum. Tot ce-mi place, fac cum se cade; tot ce nu — din mìni ]mi cade. Unul adun[, altul risipe=te. Ur`t me=ter a croit-o, r[u ciocan a cioc[nit-o. Vai de turma f[r[ p[stori. V`n[tor cu punga lung[ =i f[r[ parale ]n pung[. V`n[torul, dac[ ar =ti unde-i iepurele, nu l-ar c[uta.

CUPRINS

V`n[torul ]=i preg[te=te arma de cu sear[. Vizitiul prost bate calul bun. FENOMENOLOGIE ARTIFICIAL{ (creat[ prin munc[) A alege br`nza de z[r. A arunca banii (]n balt[, pe fereastr[) ]n v`nt. A arunca la co=. A avea multe coarde la arc. A c[lca din pod. A c[uta acul ]n carul cu f`n. Ac de cojoc. Acesta mi-i plugul. A cheltui mult =i f[r[ nici o socoteal[. Acul este mic, dar scumpe haine coase. A da de fundul sacului. A destupa o alt[ putin[. A face cuie. A face din c[ma=[ izmene. A fi (se face) coad[ de topor. A fost o dat[ la moar[ =i de dou[ ori la r`=ni\[. A-i da oala ]n foc. A ie=i cuiva p[rul prin c[ciul[. A-i pune perdea la ochi. A-i sta cuiva plugul.

105


A ]ncresta ]n grind[. A ]ncropi din tei curmei. A ]ncurca i\ele. Ajunge un ciomag la un car de oale. A lega tei de curmei. Alta f[cut[ cu dalta. Alt[ f[in[ se macin[ acum la moar[. A luat cheia, dar l[cata a r[mas. Aluatul c`t de mic, toat[ fr[m`nt[tura o dospe=te. Am v[zut mai multe ciocane fr`nte dec`t nicovale sparte. A noua spi\[ la roat[. A nu avea nici ]n clin, nici ]n m`nec[. A nu-i sparge cuiva banii buzunarul. A nu-i t[ia coasa cuiva. A pica coasa ]n marmur[. A prinde m[m[liga coaj[. A pune potcapu(l) ]n cap. A pune sub saltea. A purta portul cuiva. A r[m`ne (ca) scris pe perete. A r[m`ne tablou. Arde focu-n paie ude. Are stof[ (bun[). Arvuna te leag[ =i plata te scap[.

A s[ri p`rleazu(l). A sc[pat p[l[ria pe ap[. A se afla ]ntre ciocan =i nicoval[. A se da dup[ perdea. A se ]ntoarce roata. A se juca cu banii. A se sim\i (cineva) ]n apele sale. A strica banii pe ceva. A=chia nu cade departe de trunchi. A-=i cump[ra cineva a doua lingur[ la cas[. A-=i pune sacii ]n car. A turna ulei ]n foc. A\a lung[ face noduri. A umbla cu opinci de fier. A venit obada cea rea deasupra. Averea e ca o balt[, cum ]i faci un =[n\ule\, toat[ se scurge. A vinde moara pe f[in[. A vorbi ]ntre patru pere\i. Bani ai, parale ce-\i mai trebuie? Bani che=. Bani ghea\[. Banii fac bani. Banii ]i g[se=ti ]n drum =i tot trebuie s[-i numeri.

106


Banii ]n=al[ ochii. Banii ]nvie mor\ii. Banii mei =i ai t[i stau ]n cui. Banii nu aduc ]nv[\[tur[, dar ]nv[\[tura aduce bani. Banii nu cer de m`ncare. Banii nu se culeg de la trunchi ca surcelele. Banii pe om ]l ]nva\[ ce s[ fac[-n via\[. Bani\a nu se umple cu vorbe. Banul ascuns ]n p[m`nt nici cre=te, nici rode=te. Banul deschide u=ile f[r[ chei. Banul e o mic[ roat[, cenv`rte=te lumea toat[. Banul este ochiul dracului. Banul face omenia, banul face ru=inea. Banul ]i cu dou[ fe\e. Banul ]ntunec[ =i cea mai ager[ minte. Banul la ban trage. Banul muncit nu se pr[p[de=te. Banul n-are miros. Banul =i pe prieteni ]i face vr[jma=i. Bate ap[ ]n piu[ s[ se aleag[ unt. B[\ul scurt se rupe greu.

Blidul gol se ia la b[taie cu lingura. Br`nza de capr[ stric[ =i pe cea de oaie. Br`nz[ bun[ ]n burduf de cìne. Bun[ cu=m[, dar nu-i nimeni sub d`nsa. Bun ciocan te-a cioc[nit, c[ frumos te-a potrivit. Butea ]\i d[ vinul ce are ]ntr-]nsa. Butoiul cu paharul se de=art[. Butoiul plin nu hodoroge=te. Buturuga mic[ r[stoarn[ carul mare. Bu\ile goale mai mult zgomot fac. Calea b[tut[ este cea mai scurt[. Carboava nu-i carboav[ f[r[ c`teva copeici. Car cu dou[ pro\apuri. Carul care sc`r\ìe, acela \ine mai mult. Carul gol hodoroge=te. Carul plin merge ]ncet, cel de=ert alearg[ =uchiet. C[ma=a c`t de proast[, acoper[ ru=inea. C[rbunele, ca s[ tr[iasc[, ]n cenu=[ se-nvele=te.

107


C`nd clopotul cel mai mare se trage, celelalte nu se mai aud. C`nd ]\i intr[ paraua ]n m`n[, leag-o cu zece noduri. C`nd se ridic[ =aua, se v[d coastele. C`=tigul =i paguba — fra\i de cruce. Ce e ]n gu=[ — =i dup[ u=[. Cei mai r[i bani sunt cei ne]ntrebuin\a\i. Ce-i scris cu peni\a nu se taie cu b[rdi\a. Cheia umblat[ nu rugine=te. Cine are piper mult, pune =i ]n m[m[lig[. Cine bate fierul rece, nimic nu folose=te. Cine se amestec[ ]n l[turi, ]l m[n`nc[ porcii. Cine va s[ m[n`nce miezul, trebuie mai ]ntì s[ sparg[ coaja. Ciocanul f[r[ g[l[gie nici un lucru nu s[v`r=e=te. Coasa rea, cosa=ul r[u, baterea lui Dumnezeu. C-o pic[tur[ ce cur[ butea se umple p`n[-n gur[. Corabia cu doi c`rmaci se ]neac[. Corabia mare, =i valuri mari o bat.

Cot de-un ort =i a\[ de-un zlot. Cu acul le str`nge =i cu lopata le risipe=te. Cu bani g[se=ti =i lapte de pas[re. Cu ciocanul se face banul. Cu doba nu prinzi iepuri. Cui cu cui se scoate. Cuiul lui Pepelea. Cu izmenele pe b[\. Cu o sc`nteie casa nu vei lumina. Cu resteu la brù nu se poate face nimic. Cutea v`rtoas[ nu se teme de coas[. Dac[ e s[ te frigi, apoi s[ te frigi m[car cu o ciorb[ bun[. Dac[ se taie hrinca de la pìne, ]napoi n-o mai lipe=ti. D-aia nu-mi fierbe mie oala ]n vatr[. Dai cu bani\a =i sco\i cu lingura. D-ar fi plugul ca grapa, =i grapa ca ogorul =i ogorul ca m[m[liga, ar fi =i \iganul gospodar. De-a fir-a-p[r. De c`nd n-am v[zut paraua, am uitat cum i-i turaua. Dec`t doi saci de=er\i, mai bine unul plin.

108


De haram a venit, de haram s-a dus. De la cinci pìni miezul =i de la nou[ coaja. De securea f[r[ coad[ n-are fric[ p[durea. Dezlega-voi sacul, vedea-vei pe dracul. Din bun — =i bun =i r[u, ca dintr-un lemn — =i cruce =i m[ciuc[. Din codin[ rea f[in[. Din doi t[ciuni nu se fac c[rbuni. Din lipsa unui cui se desface c[ru\a. Din pagub[ nu se poate scoate dob`nd[. Dintr-un lemn nu se face bucium. Doni\a se umple cu \`rìtul, fusul cu sf`rìtul. Dou[ ou[ c`nd se tot ciocnesc, unul trebuie s[ se sparg[. Dou[ pietre tari nu macin[ bine. Drumul bun face carul mai u=or. Dup[ arc, =i s[geat[. Dup[ ce r[stoarn[ carul, atunci vede drumul cel bun. Dup[ oal[, =i capac. Dup[ ploaie vine =i el cu ipingeaua.

Dup[ sac — =i petec. E lesne a zice pl[cint[, dar ]i mult p`n[ se face. Face v`nt carului la vale. F`n bun din iarb[ proast[ ]i anevoie a c[p[ta. Ferestrele au ochi, iar pere\ii — urechi. Fiecare pìne are f[r[miturile ei. Fiecare pune bucuros =aua pe iapa vecinului. Fiecare sac ]=i g[se=te petecul. Fierul ne]ntrebuin\at rugine=te. Fierul r[u, de ce-l ba\i, de ce crap[ mai r[u. Firele c`nd se ]ncurc[, anevoie se descurc[. Focul acoperit arde ]n[bu=it. Focul ]n p[dure din sc`nteie mic[ s-aprinde. Focul scormolit mai mult[ par[ d[. Fr`nele de aur nu fac calul mai bun. Gardul cu poprele cade pe v`nturi grele. Gardul r[u ]nva\[ vita viclean[. Halal de marf[, dar p[cat de parale.

109


Hambarul gol nu are =oareci. H`rbului gol to\i ]i dau cu piciorul. H`rtia multe rabd[. Hora nu \ine tot balul, mai sunt =i alte jocuri. }i pare gardu’ p`rleaz[. }l bag[ sub pat =i-l pune s[ c`nte coco=e=te. }n co=ul gol nu-=i fac cuib =oarecii. }ncotro-i acul, ]ntr-acolo-i =i a\a. }n dorul scrobului lingi coada tig[ii. }n oala acoperit[ nimene nu =tie ce fierbe. }ntre ciocan =i nicoval[. }ntre doi saci goi alegi p-[l cu paie. Lac[tul nu se pune la u=[ pentru ho\i, ci pentru oameni cinsti\i. La fa\[ veche nu trebuie c[ptu=eal[ nou[. L`na cea bun[ prin spini r[m`ne. Lesne-i a face c`rlig, dar s[ ai ce ag[\a de el. Lingura mare stric[ gura, dar drege fa\a. Lopata gr[m[de=te =i sapa risipe=te.

Lum`narea se aprinde pentru cei ce v[d, nu pentru cei orbi. Mai bine s[-\i spargi papucii dec`t s[-i \ii ]nveli\i. Mai mare daraua dec`t ocaua. Marfa gat[ bani a=teapt[. M-a= duce =i-mi st[ calea cruce. M[tura veche ajunge la grajd. M`n[ apa la moara lui. Mergi pe c[rare lin[ =i dai drept ]n tin[. Nodul u=or se face, dar greu se desface. Nu e bun[ coada care a mai slujit la un topor. Nu e c`=tig f[r[ pagub[. Nu e mai grea boal[ dec`t punga goal[. Nu e vin f[r[ drojdie. Nu face pielea c`t dubala. Nu po\i ascunde sula-n sac. Nu sun[ banul c`nd e unul singur ]n pung[. Oala =i \ucalul tot dintr-un lut am`ndou[. O nuc[ singur[ nu sun[ ]n sac. Opinci rupte =i zile pierdute. Osia neuns[ sc`r\ìe. O\etul tare ]=i sparge singur vasul.

110


Papucii de lac m[n`nc[ p[pu=oii din sìac. P[durea de coada toporului moare. P`n[ nu faci foc, nu iese fum. P`n[ nu te love=ti cu capul de pragul de sus, nu vezi pe cel de jos. Pe c[rarea b[tut[ nu cre=te iarb[. Pentru bani ]=i vinde sufletul. Pentru un cui pierzi o potcoav[. Pe unde t[iam lemne, acum adun[m surcele. Pilda rea stric[ obiceiurile cele bune. Plosca nu se cat[ pe dinafar[. Printr-o cr[p[tur[ mic[ str[bate apa ]n corabia cea mare. Punga mic[ tot ]n cea mare ajunge. Punga-n care banii nu sun[ nici de petice nu-i bun[. R`de ciob ( h`rb) de oal[ spart[. R`de ciocanul de nicoval[. R`de cofa de c[ldare, da ea ]ntì se pr[vale. R`de oala de ceaun, dar singur[-i neagr[ ]mprejur.

Rufele murdare se spal[ acas[. Sabia de aur taie mai tare dec`t cea de fier. Sacul cu dou[ guri nu-l po\i umple. Sacul gol nu st[ ]n picioare. Sacul plin ]n cur`nd se vars[. Sarea nu e bun[ ]n toate bucatele. S-a str`ns funia de par. Se laud[ oala c[ va sparge c[ldarea. Se m[rit[ casa cu via. Se-nvele=te cu ipingeaua =i se scarpin[ cu surceaua. Sita c`t e nou[ st[ ]n cui; la urm[ umbl[ =i pe sub pat. Surcica nu sare departe de la trunchi. +i-a nimerit coasa gresia. +i coada securii face r[u p[durii. +i la cuptorul mic se face foc mare. Toporul f[r[ coad[ nu taie. Tot cuiul ]=i afl[ gaura lui. Tot dou[ oale-mi fierb: una seac[ =i alta goal[. Tot sacul ]=i g[se=te petecul. Trei cor[bii ]nc[rcate n-a=teapt[ pe una de=art[. Ulciorul nu merge de multe ori la ap[.

111


Unde se gr[m[desc banii, vin =i grijile. Vasul de=ert mai mult[ g[l[gie face. Vasul gol c`nt[ a foame. Vasul plin se cearc[ des. Vasului gol to\i ]i dau cu piciorul. Voind s[ poarte cercei mai buni, ]=i pierde urechile. LOCUIN|A (CASA), P{R|ILE EI (tematic[ unitar[ =i mixt[) Acela strig[, c[ruia ]i arde casa. A face bordei cu cineva. A face cas[ cu cineva. A fi ca acas[. A nu face cas[ bun[ cu cineva. A-=i avea casa sub cu=m[. A sparge (strica) casa cuiva. A=a mai vii de-acas[. A tr[i pe cuptor. Bordeiul ]i r[u, da-i al meu! Ca acas[ la tine nu-i nic[ieri bine. Ca buna or`nduial[ ]n casa omului nu-i nimic mai de folos. Casa lor este cu u=a prin pod =i cu ferestrele pe sub pat.

CUPRINS

Casa f[r[ conduri, ca o cas[ pustie. Casa f[r[ perdele, ca femeia f[r[ spr`ncene. Casa nem[turat[ oaspe\i a=teapt[. Cas[ cu dou[ r`nduri: sus cìnii, jos st[p`nii. C`te sate =i bordeie, at`tea obiceie. Ce-i afar[ ]i =i ]n c[mar[. Ce =tie satul, nu =tie b[rbatul. De c`nd lumea =i p[m`ntul, pe cuptor nu bate v`ntul. Ferestrele au ochi, iar gardul =i pere\ii — urechi. Iarb[ ]n ograd[ — s[r[cie-n cas[. }n casa unde e ]n\elegere =i dragoste, chiar cele ce lipsesc prisosesc. }n vatra ta =i cenu=a arde. La satul ce se vede c[l[uz[ nu trebuie. La toat[ casa bate coasa, numai la mine n-are cine. Nici acas[ n-am de coas[. Nimenea nu ]ntreab[ de casa frumosului, ci de casa vrednicului. Nu mai sc`r\ìe u=a degeaba. Om cinstit ]n casa goal[. Pe-afar[ pere\i-s noi, ]n cas[ nu po\i intra de gunoi.

112


Primi\i-m[ ]n cas[, p`n[ ce ve\i g[si dumneavoastr[ alta. S-au aprins paiele de pe cas[ =i lui nici nu-i pas[. Uli\a te face f[r[ cas[. Un bordei s[ ai, numai s[ fie al t[u. Unde iese fum, g[se=ti =i m`ncare, =i foc pentru lulea. U=a deschis[ pe oricine prime=te. Vai de casa cu mul\i st[p`ni. Vai de casa omului, c`nd dracul ]=i v`r[ coada. Vai de casa unde cotcod[cesc g[inile =i coco=ul tace. Vara toat[ tufa d[ s[la=. }MBR{C{MINTEA (tematic[ unitar[ =i mixt[) A coase petic la petic. Acul ]mbrac[ casa. A fi ]mbr[cat ca o p[pu=[. A fi ]mpodobit[ ca o floare. A fi manta de vreme rea. A fi scos din cutie. A ]mbr[cat c[ma=a dracului. A r[mas badea f[r[ suman, c[ l-a dat pe suliman. A umbla rupt ca croitorul =i descul\ ca ciubotarul.

CUPRINS

C[ma=a b[rbatului e cinstea femeii. Cel dezbr[cat e gata s[ deie zece ierni pe o var[. Cine hainele =i le p[streaz[, le are pe jum[tate. Cine m[n`nc[ s[m`n\a de c`nep[, ]=i m[n`nc[ c[ma=a. Cine nu c`rpe=te sp[rtura mic[, are necaz s[ dreag[ borta mare. Cine-=i \ine hainele ne-mbr[cate, ale lui sunt numai pe jum[tate. Cine umbl[ c`rpindu-se, mai r[u se rupe. Cu tortul se \ine portul. Cu ciubotele dintr-o vac[ =i cu t[lpile din alta. Cum ai da, ]i tot cu ruptura la c[lcì. Dac[ n-ai papuci, sunt bune =i opincile. Despuiatului m[nu=i ]i lipsesc. Dup[ coaj[ se vede pomul, dup[ hain[ se cunoa=te omul. Dup[ ploaie nu mai trebuie c[ciul[. E croit r[u =i cusut bine. Fie-opinca c`t de bun[, ca ciubota nu mai sun[. Gata ca o c[ma=[ de soacr[. Gol de haine, puturos, a=a-i omul cel lenos.

113


Goliciunea ]nconjur[, da M`na m`nec[ singur[-=i coase, foamea d[ de-a dreptul. toporul coad[ singur ]=i face. Goliciunea te v`r[ ]n cas[, da’ Nu da c[ma=a pentru altu’, foamea te scoate. ca tu s[ r[mì ]n pielea Haina asta str[in[ a ta este? goal[. Haina deschide u=a, da’ banul Nu dup[ sucman trebuie judecat omul. vorbe=te. Nu face fa\a c`t a\a. Haina face pe om. Nu face omul c`t haina. Haina nu face pe medic. Haina nu face pe om, da omul Nu se caut[ haina, ci cel din pe hain[. hain[. Haina s[-\i fie cum e sacul =i Nu te uita ce-i pe cap, da’ ce-i peticul. ]n cap. Haina str[in[ nu ]nc[lze=te. Om ur`t cu haine bune ca =i Haine de Anglie, petice o mie. grùl cu t[ciune. Hainele ]mprumutate nu \in de Pantalonii vechi ]i fac pe cei noi. cald. Hainele nu fac pe om mai de Paralele ]l ]nva\[ pe om a gr[i, da’ hainele — a merge treab[. Hainele proaspete nu se bo\esc pe drum. Pe deasupra spoial[, pe de Haine scumpe pe spinare bag[ desubt — c[ma=[ nesp[lat[. Pe fa\[ numai a\[; pe dos tei omu-n lips[ mare. }i str`mt[ ]n =ale =i larg[ ]n pucios. de diminea\[.

poale.

Pe unde sco\i c[ma=a?

}mbr[cat pistol.

Pune-\i petic dup[ gaur[.

}mbr[cat sub\ire =i tremur[ R`de ruptul de c`rpit, c[ el e mai potrivit. gros. Mai bine un suman periat =i Straiul vechi, unde-l dregi, c`rpit dec`t un beni= zdren- al[turea se rupe. \uros =i t[v[lit. +i p[ianjenul \ese, dar din Mai mult a\[ dec`t fa\[. p`nza lui nu se fac haine.

114


Te-au cam str`ns ]n chingi bietele opinci. Toat[ fa\a-i bun[, dac[ c[ptu=eala-i c[lduroas[. Unul taie =i croie=te, =-altul st[ =i potrive=te. Ve=m`ntul bun face pe om. Voind s[ te c`rpe=ti, mai r[u te rupi. ALIMENTA|IA, MASA (tematic[ unitar[ =i mixt[) A bea ceai cu m[m[lig[ rece. A bea vin de unde c`nt[ broasca. A boteza vinul. A c[dea lipc[ pe m`ncare. A face m[m[liga cu ciomege. A fi ]n capul bucatelor. A fi trecut cu paharul. A-i fi tare soacra. A ]nghi\i cu noduri. Am avut noroc cu terciul, c[ m`ncam m[m[liga goal[. A m`nca ca cu gura altuia. A m`nca ca un cosa=. A m`nca c`t =apte. A m`nca pìnea degeaba. A m`nca pìne amar[. A m`nca pìnea =i sarea cuiva.

CUPRINS

A m`ncat pìne din mai multe cuptoare. A m`nca p`n[ ce te faci cimpoi. A m`nca praj. A m`ncat ru=inea cu m[m[lig[. A m`nca scrob cu polonicul. Am m`ncat de parc[ m-am dat pe ghea\[. A nu avea cu ce s[tura un =oarece. A nu duce la ureche. A nu pune nafur[ ]n gur[. A pune la inim[. A pune numai pe un dinte. Are =i cu\itu(l), =i pìnea ]n m`n[. A se c[uta (vinde) ceva ca pìnea cald[. A strica m`ncarea degeaba. A-=i pune gura la cale. Azima mai coapt[ mai buni oaspe\i a=teapt[. Baba b[tr`n[ nu se teme de pìnea moale. B[utura cere m`ncare, =i m`ncarea b[utur[. Bucatele fur[ bune, dar n-a =tiut na=a a le pune. Buc[\ica \ine vi\ica. Bucur[-te, p`ntece, c[ \i-oi da pl[cinte.

115


Bun ]i vinul, nu-i ca apa, nici friptura nu-i ca ceapa. Ca dorul de m[m[lig[ nici un dor nu te stric[. Carnea de l`ng[ os e cea mai dulce. C`nd e br`nz[, nu-i b[rb`n\[. C`nd e=ti poftit la vreo mas[, pleac[ s[tul de acas[. C`nd m[n`nci numai fasole, ai vrea s[ m[n`nci =i curechi. C`te ]mbuc[turi, at`tea ]nghi\ituri. C`\i se spal[, to\i la mas[ vor s[ =ad[. Cel cu masa e dator s[ pofteasc[, cel str[in s[ nu ]ndr[zneasc[. Cel s[tul de dulce vrea =i amar c`teodat[. Cic[ m[laiul nu-i copt =i el ]nfulec[ c`t opt. Cine are piper mult, pune =i-n cova=[. Cine e ]ntì la mas[ e pe urm[ la lucru. Cine m[n`nc[ pu\in, m[n`nc[ mai de multe ori. Cine n-are ce m`nca =tie c`nd e post. Cine n-are vara minte, iarna nu m[n`nc[ pl[cinte.

Cine s-a ars cu ciorb[, sufl[ =i ]n iaurt. Cine se culc[ nem`ncat se scoal[ f[r[ vreme. Cine socoate c`te foi intr[ ]n pl[cint[, niciodat[ nu m[n`nc[. Cine-=i m[n`nc[ s[m`n\a de c`nep[, r[m`ne gol. Cine \ine pìnea ]n s`nul altuia, de multe ori rabd[ de foame. Cu m`ncarea nu pr[p[de=ti c[rarea, dar cu berea-\i pr[p[de=ti averea. Dac[ nu e colac, e bun[ =i pìnea. De ai venituri mititele, mai opre=te din m[sele. Dec`t bucate stricate, mai bine ma\e sparte. De la o vreme numai miezul pìnii ]\i place. De pl[cinte gura r`de, de v[rzare =i mai tare. De ru=ine a= mai m`nca o pìne. Din pumni str[ini nu te saturi c`nd bei ap[. Dou[ m`nc[ri nu stric[, ci nici una stric[. Dup[ cum \i-e gura, s[-\i fie =i ]mbuc[tura. E pe duc[ =i tot ]mbuc[.

116


Eu umblu cu pìnea dup[ el =i el cu ciomagu’ dup[ mine. F[ buc[tura c`t \i-e gura. Friptura bun[ nu se face la fum. Halal de ce m[n`nc[, p[cat de ce poart[. I-a c[zut lapte (miere) ]n p[sat. }i b[iat hr[naciu, p`ntecele ca co=u’. }i dai pìne =i el te blestem[. }l a=teapt[ cu pl[cinte calde. }mbuc[ de pare c[ se bat lupii la gura lui. }mbuc[tura cea mare se ]nghite cu-necare. }mbuc[tura mare s-o v`ri ]n gur[, da’ vorba mare s[ n-o scapi din gur[. }\i d[ — m[n`nc[, te bate — fugi. La altu-n cas[ nu te-nghesui la mas[. La lucru cu priponele, la m`ncare cu opintele. La lucru uituc, la m`ncare numai lup. La masa gata se adun[ mul\i mu=terii. La m[m[liga mare vin multe haimanale. La m`ncare ca lupul =i la lucru ca butucul.

La m`ncare leu =i la lucru bou. La m`ncare lup, la treab[ vulpe =i la somn butuc. La m`ncare s[ ai cump[tare =i la b[utur[ s[ fii cu m[sur[. Lapte acru-n c[limar, chiu =i vai prin buzunar. Laptele tinerilor e vinul b[tr`nilor. Lesne-i a zice: pl[cint[! da anevoie se face. Mai bine dou[ m`nc[ri dec`t o b[taie. Mai bine m`ncare pu\in[ dec`t boal[ lung[. Mai bucuros ar m`nca dec`t ar sta. Mai mult[ pìne m[n`nci cu miere dec`t cu o\et. Mal de m[m[lig[ =i p`r[u de lapte nu s-a v[zut. Masa nu-i pentru cine se g[te=te, da’ pentru cine se nimere=te. M[m[liga-i st`lpul casei, pìnea-i cinstea mesei. M[m[liga nes[rat[ e ca nunta f[r[ l[utari. M[n`nc[ br`nz[ cu m[m[lig[ goal[. M[n`nc[ r[bd[ri pr[jite. M[n`nci linte, cre=ti la minte. M`ncarea de diminea\[ lunge=te via\a.

117


M`ncarea de diminea\[ =i ]nsur[toarea de t`n[r niciodat[ nu stric[. M`ncarea str[in[ ]ntotdeauna ]i mai bun[. N-are baba nici un bai, are pit[ =i m[lai. Nici ou copt s[ nu-i m[n`nci. Nimic nu e mai scump dec`t pìnea. Nu bea omul s[ se-mbete, dar bea s[-=i fac[ prieteni. Numai cu ap[ =i cu sare nu se fac v[rzare. Nu netezi calul cu biciul, da’ neteze=te-l cu ov[sul. Nu se m[n`nc[ ]n toate zilele pl[cinte. Nu stau colacii pe garduri. Nu =tie ce a m`ncat asear[. Nu vasul, dar ce pui ]n el miroase. Oaspetele nu m[n`nc[ ce g`nde=te, ci m[n`nc[ ce g[se=te. Omul tr[ie=te cu ce bag[ ]n gur[. Pahar f[r[ fund la mas[ nu se pune. Pìnea coapt[ buni oaspe\i a=teapt[. Pìnea nu vine singur[ la tine.

Pìnea te ]nt[re=te, vinul te ]nvesele=te. Pìnea uscat[ satur[ casa. Pìne cu sare e gata m`ncare. Pìne peste pìne nu stric[. P`n[ nu m[n`nci usturoi, nu-\i miroase gura. Pe c ` t p o a t e , p ` i n e a - = i scoate. Pe=te — m[m[liga pr[p[de=te. Pe om m`ncarea ]l \ine. Pilda-i pl[cinta, da-i mai bun[ ]nv`rtita. Pocalele des ardicate, te fac f[r[ bucate. Poftim la mas[ cu m`ncarea de acas[. R[u m`ncai, bine m[ s[turai; nici nu fuse, nici n-ajunse; dac[ mai era tot nu strica. R[u te hr[ne=ti cu m`ncarea ]n traista altuia. R`nza mare face pr`nzul mic. S-alege urda din z[r. S-a osp[tat p`n[ a cr[pat. S[tulul nu crede celui fl[m`nd. Stomacul ca moara, c`nd n-are ce m[cina, atunci se stric[.

118

CUPRINS


+i s[tul, =i cu punga plin[ nu se poate. Tare-ar mai m`nca, dac[ i-ar da cineva. Tot el la masa altuia =i la masa lui nimenea. Tu ]l tragi la mas[ =i el se v`r[ sub mas[. Unde m[n`nc[ doi, m[n`nc[ =i al treilea. Unde-s mas[ =i pahare, acolo =i Stan c[lare. Unul m[n`nc[ agurid[ =i altuia i se strepezesc din\ii. Vai de acela ce are pìne =i n-are din\i s-o m[n`nce. V`ntul alege gunoaiele din bucate. Vinul alege pe om. Vinul din bobi\[ merge bine la guri\[. Vinul din vi\[ de vie te ]nvie. Vinul e toiagul b[tr`ne\elor =i nebunia tinere\elor. Zece feluri de bucate, tot fasole mestecate.

A nu-i fi cuiva boii acas[. A se face negru de m`nie. A-=i ie=i din fire. A-=i ie=i din pepeni. A-=i ie=i din r[boj. Ciuda te orbe=te. Fierbe s`ngele ]ntr-]nsul. M`nia ma\e vars[. Nu i-s boii acas[. Parc[ tot ]i plou[ =i-i ninge. FRIC{

A fi cu frica-n s`n. A fi cu ghea\a ]n spinare. A i se sui p[rul ]n v`rful capului. A r[m`ne ca lovit de tr[snet. A r[m`ne lemn (a ]nlemni). A se pierde cu firea. A-=i pierde inima. Cine mai mult se teme, acela uit[ u=a deschis[. C`nd ajunge furca aproape de ochi, anevoie mintea s[ \i-o ai la loc. De fric[ ]i pare cu=ma piST{RI sic[. PSIHO - FIZIOLOGICE De fric[ nu vede lumea. Frica-i din rai. M~NIE, SUP{RARE Leac de fric[ nu-i. A avea spr`ncene posomor`te. Nu m[ tem, dar tot mi-i fric[. A nu fi ]n du=i buni.

119


FOAME, SETE

A avea (a fi cu) inima aproape de gur[. A da fl[m`ndului scobitoare. A fi fl[m`nd ca un lup. A fl[m`nzi dormind. A-i c`nta (cuiva) =oarecii ]n p`ntece. A-i chior[i ma\ele de foame. Aici =i-a rupt foamea g`tul. A-i juca mazurca ]n p`ntece. A i se lipi p`ntecele de spinare. A-i sp`nzura inima de foame. A-i sta soarele drept inim[. A-l roade (pe cineva) la inim[. Ar m`nca =i cu ochii. A se usca de sete ca gaia. A sta cu din\ii la stele. C`nd \i-e foame, nu ca\i c[ m[laiul e ]n cuptor. C`t trece cioara peste gard, copilul fl[m`nze=te. Cel fl[m`nd n-are urechi de ascultat. Cel fl[m`nd se viseaz[ m`nc`nd. Cu bun[tatea mori de foame. Cui e fl[m`nd, pita-i e ]n g`nd.

CUPRINS

De foame i se lungesc urechile. E mare necaz c`nd foamea nu-\i d[ r[gaz. Fl[m`nd ca un lup. Fl[m`ndul codri viseaz[. Fl[m`ndului =i o bucat[ de m[m[lig[ rece i se pare pl[cint[. Foamea e cel mai bun buc[tar. Foamea e sor[ bun[ cu setea. Foamea face bucatele bune. I-a mas =oareci ]n burt[. Mi-e foame de nu te v[d. Nasul sfor, iar ma\ul gol. S-a ]nt`lnit foamea cu setea. Setosul bea ap[ din orice lac. S{N{TATE, BOAL{

A apuca r[corile pe cineva. A avea brag[ ]n s`nge. A avea c[ldur[ la cap. A avea din\i de papur[. A avea inim[ verde. A avea m[tr[gun[ ]n creier. A avea o piatr[ pe inim[. A dormi butuc. A dormi ca mielul. A dormi dus. A dormi iepure=te.

120


A face ochi mari.

A i se lua (cuiva) picioarele.

A face z]mbre. A fi b[tut de brum[.

A i se rupe (cuiva) b[ierile inimii. A i se t[ia cuiva picioarele. A-i sf`r=i inima (cuiva). A-i sl[bi cuiva balamalele. A-i sta inima ]n loc cuiva. A-i suna cuiva doagele. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan. A-i veni (cuiva) inima la loc. A-i veni (cuiva) le= la inim[. A ]mpleti coad[ alb[. A-l apuca damblaua (pe cineva). A-l apuca (pe cineva) n[b[d[icile. A l[sa cu inima ars[. A lua (a pune) la inim[. A lupta cu cei fl[m`nzi. A nimerit orbul Br[ila. A nu fi ]n toate apele. A nu fi ]n toate min\ile. A nu fi nici de zeama ou[lor. A nu fi nici viu, nici mort. A nu-i trece (cuiva) nici prin vis. A nu mai avea scuipat ]n gur[. A nu se \ine dec`t de un fir de a\[. A nu vedea ]naintea ochilor.

A fi bub[ coapt[. A fi cu grija-n spate. A fi cu inima c`rcel. A fi cu inima de petic[. A fi cu sufletul ]n palm[. A fi galben ca ceara. A fi mai mult mort. A fi numai o gearb[. A fi numai osul =i pielea (oase ]n=irate, copt la os, cu oasele pestri\e). A fi numai piele =i oase. A fi parc[ fiert ]n oal[. A fi rupt ]n co=. A fi s[n[tos ca un cal. A fi trecut (a se ]ntrece) cu dedeochiul. A-i c`nta cuiva puricele ]n ureche. A-i fluiera v`ntul prin oase cuiva. A-i intra cuiva boala pe gur[. A-i luci (cuiva) ochii ca la m`\[. A-i s[ri (cuiva) inima din loc. A i se duce (cuiva) inima-n c[lcì.

121


A obosi ca un cal. A r[m`ne cu gura c[scat[. A r[m`ne cu inima fript[. A r[m`ne ]ncremenit. A r[m`ne numai sufletul ]n cineva. A r[m`ne numai umbra (cuiva). Are =i-ar mai avea, c-a-nc[put la boal[ grea. A scormoni o ran[ veche. A se bate cu g`ndurile. A se face covrig. A se face dob[ de pl`ns. A se lega ca boala de om s[rac. A se umple de suflet. A sim\i ghea\[ ]n spate. A-=i mu=ca buzele. A-=i r[cori inima. A-=i rupe p[rul din cap. A-=i uita anii. A= pl`nge da’ nu pot de r`s. A trage la aghioase. A trage un somn la opt sute. A trece un =arpe rece prin corp. A vedea verde ]naintea ochilor. A veni cu sufletul la gur[. B[tr`ne\ele nu aduc nim[nui frumuse\e.

B[tr`nii ajung ]n mintea copiilor. Boala cunoscut[ e pe jum[tate vindecat[. Boala de om se leag[ ca vi\a de par. Boala din fire n-are lecuire. Boala intr[ cu carul =i iese pe urechea acului. Boala lui ca s[n[tatea mea. Boala niciodat[ nu se d[ vinovat[. Boala nu ]ngra=[ pe om. Boal[ lung[ — moarte sigur[. Boli de-ar fi, c[ leacuri se g[sesc destule. Bolnavii de friguri de var[ — galbeni ca turta de cear[. Bolnavul multe zice =i s[n[tosul face ce =tie. Bolnavul nu se ]ntreab[. Bucura\i-v[ cu cei ce se bucur[ =i pl`nge\i cu cei ce pl`ng. Capul c`nd te doare, tot trupul bole=te. C[scarea cea dintì cere c[p[tì. C`nd ]mb[tr`ne=ti, nu-\i trebuie nimic. C`rna f[r[ nas moare de necaz. Ce folose=te bolnavului patul de aur?

122


Cel bolnav nu e bucuros nici de pat de aur. Cel s[n[tos n-are nevoie de doctor. Celui bolnav =i mierea i se pare amar[. Celui fl[m`nd pìnea-i ]n g`nd. Chiorul ]ntre orbi este ]mp[rat (rege). Cine doarme ]n asfin\it de soare, capul ]l doare. Cine doarme mult, tr[ie=te pu\in. Cine-i s[n[tos e destul de bogat. Cine se culc[ t`rziu =i doarme diminea\a, ]=i scurteaz[ via\a. Cine se gr[be=te, ostene=te. Cin’ va m`nca mult[ miere, o s[ verse =i fiere. Cu toat[ gem[tura duce lingura la gur[. Dac[ nu e=ti s[n[tos, nim[nui nu-i e=ti de folos. Dec`t s[ r[m`n[-n h`rg[u, mai bine s[-mi fie r[u. De o umbr[, de-o n[luc[ frigurile ]l apuc[. De multe ori necazul ]mbat[ mai r[u dec`t orice b[utur[. Din sg[ibuli\a (cea) mic[, bub[ mare se ridic[.

Doctoria babelor: nici nu-l scap[ de boal[, nici nu-l las[ s[ moar[. Dou[ be\e ]n pantalon — imita\ie de om. Durerile mari sunt mute. E bolnav: dintr-o pìne numai cu\itul ]i r[m`ne. E gras de-i numeri coastele. E ]ntr-o doag[. E slab de-l bate v`ntul (d[ v`ntul jos). Fiecare boal[ ]=i are leacul ei. Fiecare se leag[ acolo unde-l doare. Galben de gras, de-i curge untura pe nas. Haina b[tr`nului ]i grea. I-au obosit papucii. Iapa fl[m`nd[ ]=i uit[ de m`nz. I s-au ]nc[lzit urechile. }i trage cu oala, ca s[ treac[ boala. }i \ine sa\ ca calului; trec`nd drumul iar fl[m`nze=te. }l doare un deget, dar nu =tie care. }n trup s[n[tos, minte voioas[. La b[tr`ne\e m[ tem de poale cre\e. La b[tr`ne\e mintea se stric[.

123


La b[tr`ne\e nu se mai prinde minte. La b[tr`ne\e se simte cine nu s-a cru\at la tinere\e. L-a lovit damblaua. La lucr[torul r[u toamna inima pl`nge. Leac s[ fie, s[ nu fie, plata babei se =tie. Leacul ]i c`teodat[ mai r[u dec`t rana. Mai tare =i mai vr[jma=[ jiganie dec`t foamea nu este. M[n`nc[ =i mere p[dure\e. N[du=ala scoate boala. Nici o boal[ mai grea ca boala b[tr`ne\elor. Nici somn lung f[r[ visuri, nici vorb[ lung[ f[r[ minciuni. Nici viu printre vii, nici mort printre mor\i. Nu-i boal[ f[r[ leac. Numai acel de sufer[ =tie ce-i durerea. Nu m[ doare nici capul. Nu te ]ntrece cu dedeochiul. O boal[ vindec[ pe alta, c`nd vine una dup[ alta. Obrinteala r[nii de pe margini se cunoa=te. Omul caut[ leac unde simte c[-l doare.

Omul, c`nd ]i s[n[tos, ]=i caut[ singur boala. Omul dac[ ]mb[tr`ne=te, f[-i sicriu de odihnit. Omul de chinuri =i necazuri ]mb[tr`ne=te. Omul la m`nie cade-n nebunie. Orbul c`nd d[ de perete socote=te c[ s-a ispr[vit lumea. Orbul cu ]ntrebarea a nimerit Br[ila. Orbului degeaba ]i spui c[ s-a f[cut ziu[. Parc[ a tras ]n plug. Parc[ i-au luat p`nza de pe obraz. Pe durerea mare alta mai mare o t[m[duie=te. Rana c`t de mic[, dac[ nungrije=ti de ea, cur`nd se face mai rea. Rana dac[ se deschide, anevoie se ]nchide. Rana obrintindu-se =i patima ]nvechindu-se, a se vindeca cu nevoie va fi. Rana se vindec[, dar semnul r[m`ne. Rana veche u=or s`ngereaz[. Sara te culci pl`ng`nd =i diminea\a te scoli r`z`nd. S[n[tatea e cea mai bun[ avu\ie.

124


S[n[tatea e mai bun[ ca toate. S[n[tatea face banii =i banii s[n[tatea. S[n[tatea goal[, ca o oal[ goal[. Sc`rba e boala cea mai greu de lecuit. Sc`rba pe om mai tare ]l ]mboln[ve=te dec`t boala. Slab de-l bate v`ntul. Somnu-i rupt din moarte. Somnul dulce nimic n-aduce. Somnul dulce via\[ ne-aduce. Somnul e (oglinda) pilda mor\ii. Stomacul c`nd chior[ie=te, la dem`ncare g`nde=te. Surdul nu aude, dar o (le) potrive=te. +i-a uitat anii. +i-a uitat =i zilele. Tacu-i leacul! Tare-i bine =i frumos, c`nd e omul s[n[tos. Te g[se=te boala g[lbinarei =i frigurile pungii. Toat[ boala are leacul ei. Tusa =i junghiul ]s surori. Uit[-te la obraz =i m[-ntreab[ de necaz, uit[-te la fa\[ =i m[ntreab[ de via\[...

CUPRINS

Umbl[ dup[ somn ca =erpii dup[ lapte. Voinic, s[n[tos, numai galben de v`rtos. Vorbele nu potolesc foamea. VIA|A (tematic[ unitar[ =i mixt[) A avea nou[ vie\i (suflete). A avea zile c`te buruiene. A avea zile cu carul. A c[lca iarb[ verde. A fi cu zilele ]n m`n[. A fi v[zut de Soare. A se \ine ]ntr-un fir de a\[. A tr[i ani ]mprumuta\i. Cine se gr[be=te, pu\in tr[ie=te. Dup[ via\[ — =i m`ndrea\[. }i st[ via\a ]ntr-un fir de a\[. Via\a e scump[ ori=icui. Via\a f[r[ n[dejde ]i ca noaptea f[r[ zori. Via\a-i din buc[\i. Via\a ]\i petreci, cu n[dejdile seci. Via\[ c`rpit[ cu a\[, de toate zilele ]\i vine grea\[. Via\[ legat[ cu a\[.

125


CUPRINS

A-i c`nta aghiosul. MOARTEA (tematic[ unitar[ =i mixt[) A-i c`nta cucul ]n spate. A-i c`nta cucul r[u. A avea leac numai zama de A-i c`nta popa. h`rle\. A-i c[dea steaua. A avea moarte ]ntunecat[. A-i cunoa=te (cuiva) moarA avea oase moarte. tea. A b[ga pe cineva ]n morA-i da colac =i lum`nare. m`nt. A ie=i cu t[lpile ]nainte. A bea paharul mor\ii. A-i intra zilele ]n sac. A da colac =i lum`nare. A-i m`nca cioara colacul. A da gene-n gene. A-i m`nca coliva (cuiva). A da (l[sa) ortu popii. A-i muri cuiva moartea. A da m`na cu moartea. A intra ]n anul mor\ii. A da ochii cu moartea. A-i pune crucea la cap. A da ochii peste cap. A-i putrezi ciolanele (cuiva). A f[cut larg ]n cas[. A i se apropia (cuiva) funia de A fi cu un picior ]n groap[ =i par. cu unul pe mal. A i se curma firul vie\ii. A i se ]ntuneca steaua. A fi dus cu sania. A i se m`ntui a\a de pe ghem. A fi dus cu \olul. A i se n[z[ri sania. A fi dus pe n[s[lii. A i se rupe calea-n cruce. A fi ]n gura mor\ii. A i se trece becul. A fi ]n m`na mor\ii. A-i suna ceasul. A fi mort de viu. A-i suna coliva ]n piept. A fi oale =i ulcioare. A-i suna sc`ndura. A fi pe duc[. A-i veni doctor dup[ moarte. A fi pe lumea cealalt[. A ]nceta din via\[. A fi pe patul de moarte. A ]nchide ochii. A fi uitat de moarte. A ]nchide ochii sub cei patru A-i c`nta aleluia. co\i de p[m`nt.

126


A ]nchina steagul. A ]ntinde picioarele. A l[sa ceva cu limb[ de moarte. A lep[da potcoavele. A-l lua dracul pe cineva. A-l pupa pe cineva h`rca. A m`nca colacul (cuiva). A merge cu picioarele ]n sus. A mo=teni p[m`ntul. A muri cu zile. A muri f[r[ lum`nare. A murit ]nghesuit la poman[. A murit =i a putrezit foarte de mult, de s-a f[cut curat p[m`nt. A nu-l mai durea din\ii. A nu-l mai vedea Soarele. A nu mai avea zile. A nu mai bea ap[ rece. A nu mai vedea Soarele. A nu se alege nici cenu=a din cineva. A pune coasta la p[m`nt =i fa\a la r[s[rit. A pune corpul ]n p[m`nt. A pune mìnile pe piept. A pune ochii ]n grind[. A pupa p[m`ntul rece. A se ag[\a ca moartea de om s[n[tos. A se bate cu moartea.

A se da de ceasul mor\ii. A se duce cu c[lcìele ]nainte. A se duce cu zile ]n morm`nt. A se duce de veci. A se duce la zarz[ri. A se duce pe apa s`mbetei. A se duce pe ceea lume. A se duce pe drumul ne]ntors. A se duce s-o vad[ pe bunica. A se ]nsura cu =ase sc`nduri de brad. A se sf`r=i. A se trece. A sta cu \[r`na ]n gur[. A-=i da duhul. A-=i da rada. A-=i ]ncheia catastihul. A-=i juca ultima carte. A-=i pune cap[t zilelor. A-=i trage sufletul. A tr[it =i a vecuit, nu e p[cat s[ moar[. A tr[i un trai =i jum[tate. A trece drumul ]n cealalt[ ]mp[r[\ie. A vedea moartea cu ochii. A veni cu mìnile pe piept. Bun om, p[cat c[ mor al\ii ]naintea lui.

127


Ce apuc[ p[m`ntul, lesne se uit[. Cel de se teme de moarte, alearg[ dup[ ea. Cine a murit an, an s-a ]ngropat. Cine moare, groapa lui =i-o astup[. Cine moare, nu mai vine. Cine se ]nva\[, moartea ]l dezva\[. Co=ciugul acoper[ gre=elile doctorilor. Cu limb[ de moarte. Cu n[dejdea te duci =i-n groap[. Cu pl`nsul nu se ]nviaz[ mor\ii. Dac[ moare nevasta mea, se duce lumea jum[tate; dac[ mor =i eu, se ispr[ve=te lumea. D-aci ]nainte ciobu’ =i lum`narea. De-aici ]nainte sapa =i lopata. De ar muri omul de c`te ori se boln[ve=te, n-ar mai fi oameni pe p[m`nt. De-ar =ti omul c`nd are s[ moar[, =i-ar s[pa groapa singur. De moarte nimeni nu e gata c`nd sose=te ceasul.

De omul viteaz =i moartea face haz. Dup[ moarte, poc[in\[. Dup[ ultima baie, scapi de toate grijile. Era s[-l ieie buha. Fiecare-i dator c-o moarte. Fiecare moare pentru el. Gol ai venit, gol te duci, cu tine d-aici nimic duci. I-a apus steaua. I-a c`ntat ve=nica pomenire. I-a m`ncat sc`ndurile fa\a. I-a suflat ]n lum`nare. I-a venit doctorul dup[ moarte. I-a zis popa cu cadelni\a la cap. Ie=i\i, mor\i, din gropi, s[ intr[m noi viii. I s-a curmat firul vie\ii. }l caut[ moartea pe acas[ =i el umbl[ prin vecini (sat). }=i aprinde lum`nare d-am`ndou[ c[p[tìele. Lacrimile nu s-ar mai usca, dac[ mor\ii nu s-ar uita. La groapa altuia e u=or s[ c`n\i aleluia. Mai bine s[ mori mìne, nu azi. M`ngìerea s[racului e moartea.

128


Moare calul, ]i r[m`ne =aua, moare omul, ]i r[m`ne numele. Moartea ]i ]mpac[ pe to\i. Moartea le ]nchide gura la to\i. Moartea nu alege. Moartea nu mai are moarte c`t o fi p[m`ntul. Moartea nu spune c`nd vine. Moartea nu va s[ =tie de averi, de bog[\ie. Moartea nu vine la noi c`nd o chem[m. Moartea ocole=te pe cel viteaz. Moartea totdeauna ]=i caut[ pricin[. Mortul nu se (mai) ]ntoarce de la groap[. Mor\ii cu mor\ii, viii cu viii. Mor\ii nu se vorbesc de r[u. Nimenea n-o s[ tr[iasc[ lumea s[ o mo=teneasc[. Nu fac viii ce zic mor\ii. Numai c`nd moare omul se cunoa=te ce-a fost. Numai de nu i-ar muri mul\i ]nainte. Numai moartea-i f[r[ leac. Numai mortul nu-=i mai schimb[ portul. Numai pro=tii se tem de moarte.

CUPRINS

O dat[ moare omul. O moarte are omul. Omu-i cu moartea dup[ cap. Parc[ i-a luat p`nza de pe obraz. Parc[ i-a luat umbra. P`n[ la moarte sunt toate. S-a dus baba cu colacii. S-a dus ]nainte de a-i bate ceasul. S-a dus s[-=i vad[ moartea cu ochii. Somnul cu moartea fra\i gemeni s-au n[scut. Somnul peste m[sur[ este fratele mor\ii. +i-a dat mult de poman[. +i-a m`ncat norocul ca \iganul biserica. +i-a tr[it traiul, =i-a m`ncat m[laiul. Treci zi, treci noapte, apropiete moarte. VIA|{, MOARTE (tematic[ mixt[) A muri =i a ]nvia. A tr[i un trai =i cu al mor\ii, dou[. Azi tare, mìne mare, poimìne pe spinare. C`t de r[u s[ tr[iasc[ omul, tot nu se ]ndur[ s[ moar[.

129


C`te-n lume se nasc, mor toate. Ce ]nghite p[m`ntul, via\[ nu mai are. Ce se na=te, moare. Cine se teme de moarte, =i-a pierdut via\a. Cine vede na=terea, vede =i moartea. Dec`t via\[ cu necaz, mai bine moarte ]ntr-un ceas. De moarte nu te teme =i de via\[ nu fii cu grij[. De moarte =i de nunt[ nimeni, niciodat[, nu poate fi gata. La ]nsur[toare =i la moarte nu se poate s[ n-ai parale. Mai bine moarte cinstit[, dec`t via\[ pricopsit[. Mai bine s[ te ]nsori de dou[ ori dec`t s[ mori o dat[. Moartea unora este via\a altora. Moartea voinicului — din m`na calicului. Na=terea omului e pentru al\ii; moartea e a lui. Nici cu viii, nici cu mor\ii. Nici n-am la ce muri, nici la ce tr[i. Nu-i via\[ f[r[ vin[ =i moarte f[r[ pricin[. Nunt[ f[r[ r`s =i moarte f[r[ pl`ns nu se poate.

CUPRINS

Nunt[ f[r[ vorbe =i moarte f[r[ b[nuial[ nu se poate. Nu se =tie cine moare =i cine tr[ie=te. Omul, c`t de b[tr`n s[ fie, tot nu vrea s[ moar[. Omul c`t s[-mb[tr`neasc[ tot cere s[ mai tr[iasc[. Omul =i din nec[tare moare, =i zile c`nd are. Omului mare ]i sun[ clopotul =i la via\[ =i la moarte. Vai de moarte f[r[ r`s =i de nunt[ f[r[ pl`ns! Via\a-i scurt[, moartea-i ve=nic[. Via\a ur[=te, iar moartea ]mpac[. RELA|II DE RUDENIE (tematic[ simpl[ =i complex[ etc.) A c[utat c`t a c[utat, dar soacr[ bun[ =i-a c[p[tat. Aduci nora cu scripca =i n-o po\i scoate nici cu sapa. A fi (cuiva) =i mam[, =i tat[. A fi cu=m[ ]n cas[. A fi dintr-un aluat. A fi pentru unii mum[ =i pentru al\ii cium[. A fi piatr[ de moar[ ]n cas[.

130


A fi st`lpul casei. A fi un suflet ]n dou[ trupuri. Ai copii, ai griji mii, iar cel ce nu are cu dorul lor moare. Ai copii, ai =i necaz. A intrat nora-n blide. Ai =tiut a s[ruta, trebuie s[ =tii =i a leg[na. A nu cunoa=te neamurile. A nu-i fi jale nici de mam[-sa. Argintu’ =ede-n lad[ =i ur`tu’ jos pe vatr[. Ascult[ ]nv[\[tura tat[lui t[u =i nu uita pove\ele maicii tale. A se ]mp[ca ca fra\ii. A se lua (a fi) fra\i de cruce. Ast[zi copilul te vinde ]ntr-o lingur[ de ap[. A-=i c[uta cal de mire. A-=i c[uta soacr[. Azi joac[ na=u(l) la mine, mìne la tine. B[rbat bun =i usturoi dulce nu se poate. B[rbatul are ochi s[ vad[, femeia are ochi s[ fie v[zut[. B[rbatul duce greul, dar femeia e temeiul. B[rbatul m`n[ boii =i ar[, nevasta doarme-n c[mar[. B[rbatul poart[ p[l[ria =i nevasta gospod[ria.

B[rbatul s[ aduc[ cu sacul, muierea s[ scoat[ cu acul. Binecuv`ntarea p[rin\ilor ]nt[re=te casa fiilor. Blestemul de mum[, ca gheara de cium[. Blestemul de tat[, ca stana de piatr[. Blestemul p[rin\ilor e ca piatra mun\ilor. Bog[\ia =ede-n lad[ =i toanta =ede pe vatr[. Care o fi, tot un b[rb[\el mi-o fi. Casa f[r[ femeie ]i pustie pe din[untru, casa f[r[ b[rbat ]i pustie pe dinafar[. Cat[ nevast[ s[-\i plac[ \ie, nu altora. C[ma=a copilului arat[ ce mam[ are. C`nd eram la mama, =i eu =tiam s[ cos, c[ mama ]mpungea, =i eu tr[geam cu acul. C`nd se na=te b[iatul, r`d pere\ii; c`nd se na=te fata, pl`ng pere\ii. C`nd se-nsoar[, nu i-i de moar[. C`nd te ]nsori, s[ te ]nsori, iar nu s[ te m[ri\i. Ce a f[cut mama =i tata, o s[ fac[ fiul =i fata. Ce na=te din pisic[, =oareci m[n`nc[.

131


Cinci degete sunt la o m`n[ =i nu seam[n[ unul cu altul. Cine are b[tr`n, s[-l v`nd[, =i cine n-are — s[-l cumpere. Cine are fete multe, adun[ nebunii de pe drumuri. Cine are fete multe, se ]nchin[ la oricine. Cine caut[ nevast[ f[r[ cusur, ne]nsurat r[m`ne. Cine nu se ]ndur[ de varg[, pierde copilul. Cine se bucur[ la avere, ia f[r[ pl[cere. Cioarei i se par puii ei de p[un. Coco=ul nici mum[, nici sor[ are. Copiii ]s cinstea p[rin\ilor, iar p[rin\ii — lauda copiilor. Copii mici — griji mici, copii mari — griji mari. Copilul cu moa=e multe r[m`ne cu buricul net[iat. Copilul nepedepsit ajunge neprocopsit. Copilul spune c[-i b[tut, dar nu spune de ce. Cre=te puii t[i, c[ de ei ai s[ piei. Cu bani g[se=ti =i tat[ =i mam[. Cui i-e mil[ de copil, nu-l iube=te.

Cu l[uta =i cu toabe adusei ]n cas[ gloabe. Cum e tata, a=a-i =i fiul. Cu neamurile s[ m[n`nci, s[ bei, daraveri s[ n-ai cu ei. Dac[ badea ar avea cosi\e, i s-ar zice lele. Dac[ limba femeii ar fi mai scurt[, zilele b[rbatului ar fi mai lungi. Dac[ moare finul, se pierde cumetria. De ar muri socru’, ca s[-i apuc locu’! De r[m`neai, ]mi erai ca un frate, iar de nu, ]mi e=ti ca doi. Din fata cea hain[ nu mai faci gospodin[; iar din una s[r[cu\[ faci bun[ gospodinu\[. Din p[rin\i se trag =i copii r[i, =i copii cumin\i. Ea poate \ese sub pat, c-are mil[ de b[rbat. E tat[-s[u ]n picioare. Eu ]i sunt na=u(l). Fata care-alege mult, se m[rit[ dup[ mut. Fata cea mai mare m[rit[ pe cea mai mic[. F[-m[, mam[, =i pe mine, s[ m[ fac frumos ca tine. F[-mi, mam[, o cu=m[ bun[, s[-\i aduc o nor[ strun[.

132


F[r[ b[rbat ]i pustie ograda, f[r[ femeie — casa. Fecior de dup[ gard. Femeia bun[ e b[rbatului cunun[. Femeia bun[ e plug de aur la casa omului. Femeia care-i cuminte ]i mai mare dec`t un b[rbat. Femeia cine-=i love=te, norocul ]=i oropse=te. Femeia cinstit[ — piatr[ nepre\uit[. Femeia curat[ te ]ndeamn[ la via\[. Femeia ]n\eleapt[ ]=i zide=te casa. Femeile nem[ritate, ca bucatele nes[rate. Fericit este b[rbatul care are o femeie bun[. Fie ca o naib[, numai bani s[ aib[. Fiecare na= ]=i are na=ul. Fiec[ruia i se pare c[ copilul s[u e mai frumos, de-ar fi c`t de ur`cios. Fie un b[\ descojat, tot se nume=te b[rbat. Fine, fine, dar porc de cìne. Fl[c[ul care se \ine, ia fata care r[m`ne. Frate, frate, dar p`n[ unde se poate.

Fratele de cruce, c`nd te vede, fuge. Fratele ]\i scoate ochii. Frumoas[ nor[ dob`ndi=i, dar se uit[ cam piezi=. H`rtoapele m[rit[ toantele, ponoarele m[rit[ chioarele. Ieri se juca ]ntre fete =-ast[zi =ade-ntre neveste. }l trag copiii de poal[. }l trage vi\a. }mpreun[ cu apa zv`rle =i copilul. }n fa\[ mum[ =i ]n dos cium[. }ntre ai mei am fost =i ai mei nu m-au cunoscut. }=i cunoa=te mo=ul nepo\ii. Jup`neasa \ine casa, dar jup`nul \ine drumul. L-a b[gat mum[-sa ]n lad[ =i l-au m`ncat moliile. La culcare, fat[ mare, las[ nora s[ mai toarc[, s[ fac[ c[me=i de soacr[. L-a ]mbrobodit femeia. La unii mum[ =i la al\ii cium[. Lelea joac[ p`n[-n noapte, iar b[rbatu-i e pe moarte. Lesne a se ]nsura =i greu a se dessura. Mai aproape din\ii dec`t p[rin\ii.

133


Mai bun este prietenul cel de aproape, dec`t fratele de departe. Mai mul\i ]ntreab[ de mama dec`t de tata. Mai mul\i se uit[ la mireas[ dec`t la mire. Mama bate, mama pup[. Mama bun[ ]=i ceart[ b[iatul. Mama, c`nd m-a dat, tot m-a ]nv[\at. M[riti=ul te leag[ de mìni =i de picioare. M`ngìe copilul numai c`nd doarme. Mi-i ca =i un tat[. Mireasa vede masa. Mo=iile m[rit[ momìle, sutele m[rit[ slutele. Muierea c`nd lipse=te, casa se risipe=te. Mul\i alearg[ la nunt[, dar numai mirele se folose=te. Mul\imea copiilor — averea omului. Muma cea bun[ nu ]ntreab[ pe copii de le este foame. N-are taica (tetea) c[ \i-ar da. Na=ul boteaz[, na=ul cuteaz[. Nevasta cu mintea bun[ e b[rbatului cunun[.

Nevasta nu-i un petic, s[-l co=i =i pe urm[ s[-l desco=i. Nevast[ mai po\i g[si, dar mam[ ba. Nici un p[rinte nu-=i ]neac[ copiii. Numai tat[ =i mam[ nu po\i cump[ra pe bani. Nu pomeni pe tat[l t[u cu coliva altuia. Nu s-a ]nsurat cu fata, ci cu banii. O dat[ vede na=ul buricul finului. Omul cu rude nu piere. Palma de la neam te ustur[ mai r[u dec`t cea de la str[in. Parc[ am omor`t pe mama. P[catele p[rin\ilor — pedeapsa pruncilor. P[rintele cu un copil numai, ca orbul cu un ochi. Pìnea c`t de proasp[t[, vinul c`t de vechi =i nevasta c`t de t`n[r[. P`n[ nu m-oi vedea cununat[, nu m[ \iu c[ sunt m[ritat[. Pentru bani ia =i pe fata dracului. Podoaba la p[rin\i — copiii cei mul\i. Pui de lele. Puiul cel bun se cunoa=te dup[ creast[.

134


R[u e c`nd pl`ng p[rin\ii. Rubedenie la rubedenie trage. Ruda la vreme de nevoie se cunoa=te. S-a s[turat soacra de poam[ acr[. S[race b[rbate, c[ asear[ muri=i =i nu te mai putui uita. S[rmanul b[rbatul prost, bun odor la cas[-a fost. S[-\i iei nevast[ de cas[, nici ur`t[, nici frumoas[. S`ngele ap[ nu se face. S`ngele nevinovat cere r[zbunare. Se leap[d[ =i de tat[-s[u. Se pl`ng cele m[ritate c[ nu au de b[rba\i parte, dar cele v[duve ce s[ zic[ c`nd la inim[ le pi=c[. Se scald[ ]n zestrea muierii. Soacr[, soacr[, poam[ acr[! De te-ai coace, c`t te-ai coace, tot dulce nu te-ai mai face. Sor[ de scoar\[. Spune-mi cine-i mam[-sa, ca s[-\i spun cine-i fiic[-sa.

+i cioara-=i laud[ puii. +i fiara cea mai crud[ cinste=te neamul s[u. +tiu c[ m[-nsor la var[, dar mie-mi trebuie disear[. Tat[l adun[ paiele ca aurul, fiul risipe=te aurul ca paiele. Te iube=te soacr[-ta. Tineric[ o luai, de-o sut[ cincizeci de ai. Toat[ a lui nerozie e de la p[rin\i mo=ie. Toat[ pas[rea ]=i ap[r[ puii. Toat[ vaca vi\elul ]=i linge. Tot cam dup[ neam merg toate, din ce este nu-l po\i scoate. Tot na=u-=i are na=. Tr[iesc ca fra\ii =i se iubesc ca dracii. Uit[-te la mum[-sa =i cunoa=te pe fie-sa. Umbla cu m[m[liga-n traist[ =i nu-=i g[sea mireas[. Unde d[ mama, carnea cre=te. Unde nu-i b[rbat ]n cas[, nu e nici pìne pe mas[. Sunt rude dup[ iapa cea Un tat[ poate s[ hr[neasc[ alb[. zece fii, dar zece fii nu pot s[ Sunt rude, pentru c[ au uscat hr[neasc[ un tat[. c[m[=ile la un soare. Vai de nunt[, c`nd lipse=te +apte fra\i pe un copac. mirele!

135


CUPRINS

Vecine, s-a dus b[rbatu-meu la moar[; nu =tiu, s[ m[ m[rit sau s[-l mai a=tept. Vezi mama, apoi ia fata. Via =i mo=ia m[rit[ urgia. Via\a nec[s[torit[, la b[tr`ne\e e cea mai ur`t[. Vinde =i pe tat[-s[u. Vorbesc soacrei, s[ priceap[ nora. Zestrea =ade ]n lad[ =i el cu sluta ]n vatr[. Zestrea toate le astup[; ea =i pe dracu-l pup[. Zi c[ nu \i-e mam[.

A fi oastea lui Papuc-HogeaHogegarul. A-i trage cuiva ca la Sevastopol. A ]nc[lecat pe breazu’, ca un Mihai Viteazu’. A lua un lucru pe r[boj. A m`nca pita lui vod[. A pune pe vod[ ]n scaun. A scoate (vinde) la mezat. A se deprinde cu toate ca ogarul turcului cu mere p[dure\e. A spune dup[ r[bu=. A-=i aprinde paie ]n cap. A-=i aprinde rogojina ]n cap. ISTORICE, A-=i pune cenu=[ pe cap. ISTORICO –SOCIALE A =terge de pe r[boj. At`ta pagub[-n |ara Moldovei! A da bir cu fugi\ii. A tr[i ca Bimba=a-Sava. A da sfar[ ]n \ar[. A vedea pe B`cu. A fi Alexandru Macedon. A veni cu brazda ]n cap. A fi be=leag[. A veni cu jalba ]n pro\ap. A fi c`rjaliu. A fi de pe vremea lui Ciub[r- Bate toba la Craiova, de s-aude ]n Moldova. vod[. Bate v`ntul din Balcani de o A fi Ducipal. mul\ime de ani. A fi dup[ legea lui Carage*. Belu bele=te, Golescu gole=te, A fi joimir. Manu jupuie=te*. A fi Novac. *

Aluzie la codul de legi instaurat de domnitorul Caragea; prin extinderea sensului, a fi de lege veche, om învechit.

* Aluzie la boierii cu acest nume care, fiind mari demnitari în timpul lui Caragea-vod[, jefuiau poporul. Prin extensiune, satir[ la adresa spoliatorilor.

136


Binele l-a luat turcu’. Ca ]n codrul Vl[siei. Ca ]n \ara lui Papuc. Ca pe vremea lui L[cust[vod[. Ca pe vremea lui Pazvante. Ca pe vremea turcului. Ca =i c`nd au trecut turcii. C`nd era Cuza, ardea focul =i spuza. C`nd tragi clopotele la Hotin, se-aude la Izmail. C`t H`ncu =i p[m`ntul! Cum e turcul, =i pistolul. Cum ]i arcul, a=a-i =i t[tarul. De c`nd cu zavera. De pe vremea lui Ciub[rvod[. De pe vremea lui Papur[vod[. Din gur[ ]n gur[, are s[ ajung[ p`n[ la urechile lui vod[. Din vremea lui Han-t[tar. Doar nu-i \ara-n jac! Dreptatea a luat-o turcul. Dreptate turceasc[. Fuge, de parc[-l m`n[ turcii din urm[. Gerul lui Marcoci. Ho! stai, c[ nu dau turcii.

I-a crescut nasul cel t[iat* }n urma zaverei mul\i viteji se arat[. La moara H`ncului. Nici turc, nici turlac. Numai Dun[rea =tia c`te \ara suferea. Nu mai e timpul turcului. O iarn[ de-a lui Han-t[tar. Parc[-i ]n \ara lui Han-t[tar. Parc[-i ]n \ara lui Papur[vod[. Parc[-i pa=a din Rusciuc. Sara ghigar, diminea\a sp[tar. Schimbarea domnilor — bucuria nebunilor. Se bat turcii la gura lui. Se fur[ ca ]n (pe) vremea lui Caragea**. Se las[ ]n n[dejde ca turcu(l) ]n sabie. Se trage de la Ciub[r-vod[, pe care l-au m`ncat guzganii. * Aluzie la obiceiul de a se cresta conspiratorilor pretenden\i la domnie nasul. Prin aceasta ei erau sco=i pentru totdeauna din competi\ie. ** Aluzie la boierii cu acest nume care, fiind mari demnitari în timpul lui Caragea-vod[, jefuiau poporul. Prin extensiune, satir[ la adresa spoliatorilor.

137


Turcii gonesc iepurele cu carul. Turcul, de e turc, =i tot te las[ ]ntì s[ mai m[n`nci =i apoi te omoar[. Turcul pl[te=te! Turcul te bate, turcul te judec[. Turcul te taie, turcul te jupoaie. Turcului s[-i dai bani =i s[-i sco\i ochii. |ara moare de t[tari, Sdroan\a pune l[utari. |ara piere de t[tari, Stanca bea cu l[utari. Vinovatul pl[te=e din\ii (judecata) turcului. Vod[ da, H`ncu ba. Vod[ vrea =i H`ncu ba. PATRIOTICE

Ajut[-\i \ara, precum =i ea te ajut[. Bine sau r[u, dar e pe locul t[u. Cine caut[ spre str[in, ]nstr[inat va r[m`ne. Cine patria nu-=i iube=te, du=manul ei se nume=te. E mai bine ]n coliba ta, dec`t ]n palatul altuia. Fie pìnea c`t de bun[, nu-i bun[-n \ar[ str[in[.

CUPRINS

Fie pìnea c`t de proast[, tot se cheam[ \ara noastr[. Locul natal \i-i mam[ drag[. Mai bine ]n satul t[u cu m[laiul c`t de r[u. Mai bine pìnea mai proast[, s[ se zic[-n \ara noastr[. Mai bun[ hula din satul t[u, dec`t lauda din satul str[in. Pe du=manii \[rii tale s[-i soco\i ca pe ai t[i. Prin str[ini s[ fie miere =i zah[r, c[ tot ]i amar. JURIDICE

A b[ga la ap[ (pe cineva). A pune pravil[. A-=i face lege. Ca s[ ne bucur[m de libertate, trebuie s[ =tim s[ ne supunem legilor. C`nd ai vreo judecat[, preg[te=te-te de plat[. C`te bordeie, at`tea obiceie. Cea mai bun[ judecat[ ]i ]mp[c[ciunea. Cel ce pl`nge ]naintea judec[torului ]=i pierde lacrimile. Cerul, p[m`ntul, focul =i apa n-au judecat[. Chiar omul cu judecat[ gre=e=te c`teodat[.

138


Cine fuge de judecat[, dreptate nu are. Cine legea nu-=i cinste=te, f[r[ lege se nume=te. Cine se judec[ adesea, ori pierde un bou, ori c`=tig[ o pisic[. Cine umbl[ dup[ judecat[, s[ nu crezi c[ moare la el acas[. Cum e \ara, =i obiceiul. Dac[ n-ai treab[, f[-te martor. D[-i cu judecata, nu cu lopata. De atunci se-nmul\esc lotrii de c`nd se-nmul\esc =i legile. Dec`t o judecat[ dreapt[, mai bine o ]nvoial[ str`mb[. Din judecat[-n judecat[, a r[mas f[r[ o postat[. El judec[, el sp`nzur[. }ntì judec[-te pe tine =i apoi judec[ pe altul. }\i judec[ pe dracul =i \i-l scoate =i dator. Judecata e ca o tr[sur[ cu dou[ oi=ti — c`nd ]nainte, c`nd ]napoi o po\i m`na. Judecata e ]n capul omului. Judecata-i cu nasul de cear[. Judecata lui Papuc. Judecata nu o po\i face cu lopata. Judecat[ dup[ spr`ncean[.

Judec[torul c`nd ]\i e potrivnic, cu cine o s[ te judeci? Judec[ ]ntì pe om =i apoi ]l sp`nzur[. Judec[-m[ drept =i bate-m[ str`mb. Judec[torii m[n`nc[ miezul =i ]mpricina\ii coaja nucii. Judec[torul ca osia carului: cum o ungi, nu mai sc`r\ìe. Judec[torul e ca =arpele, niciodat[ nu umbl[ drept. Judec[\ile =tii c`nd le porne=ti, dar nu =i c`nd le opre=ti. Justi\ia e oarb[. Legea — ca p`nza de p[ianjen: t[unul o sparge, iar musca se prinde. Legea-i lege. Legile le fac oamenii. Lesne-i a judeca pe altul. Lipsa fr`nge legea. Lupul te p`r[=te, lupul te judec[. Mai bun[-i o pace dec`t o sut[ de procese. Nevoia schimb[ legea. Nu-i cu barda, ci-i cu judecata. Nu-i cu lopata, ci cu judecata. Nu judeca, ca s[ nu fii judecat.

139


Nu judeca dup[ cuvinte, judec[ dup[ fapte. Nu mi-e c[ m-a chior`t cioc`rlia, dar mi-e c[ m-a judecat corbul. Nu se judec[ omul de la prima vedere. Nu te v`r] ]n judec[\i. Obiceiul legii are putere. Obiceiul sluje=te ca lege. O s[ m[ judec p`n[-n p`nzele albe. S[ n-ajungi pe u=a tribunalului. S[ =edem str`mb =i s[ judec[m drept. Uit[-te ]n fa\[ =i judec[-i via\a. U=or te-ncurci ]ntr-o judecat[, dar greu scapi de ea.

CUPRINS

Dreptatea, cinstea =i cugetul curat sunt cele mai bune calit[\i ale omului.

Dreptatea n-are nevoie de laud[. Dreptatea nu moare niciodat[. Dreptatea pe toate le biruie=te =i adev[rul dec`t toate mai tare este. Dreptatea trebuie s[ \i-o faci singur. Mai bine pu\in cu dreptate dec`t mult cu str`mb[tate. Nedreptatea r[stoarn[ scaunele puternicilor. Omul nedrept se teme de to\i. Pentru dreptate se arunc[ ]n foc. Rar are numai unul dreptatea DREPTATE, NEDREPTATE =i atunci greu =i-o c`=tig[. A fi om drept la vorb[. Umbl[ pe calea drept[\ii, dac[ Ai dreptate, dar n-ai s-o iei. vrei s[ te nume=ti drept. Ai dreptate, numai nu \i-o ADEV{R, NEADEV{R cau\i. Cel ce iube=te nedreptatea, Adev[ru-i mai luminos dec`t ur[=te sufletul s[u. soarele. Cel ce sufer[ pe nedreptate, se Adev[rul a gr[i s[ nu te sfie=ti, ]nt[re=te. m[car c[ de prea pu\ini vei fi Cine nu are dreptate, acela ascultat. \ip[ mai tare. Adev[rul c`nd cercetezi, p[rDreptatea a pierit din lume. tinirea s-o ]ndep[rtezi.

140


Adev[rul de minciun[ se desparte, c[ nu-i place ]n spate s-o poarte. Adev[rul de multe ori doare. Adev[rul e dulce ca mierea, iar neadev[rul e amar ca pelinul. Adev[rul e frumos ca prim[vara. Adev[rul e mai bun dec`t orice jur[m`nt. Adev[rul e mai scump dec`t aurul. Adev[rul este cum te v[d =i cum m[ vezi. Adev[rul este iubit de to\i, dar nu to\i ]l primesc. Adev[rul e urma drept[\ii. Adev[rul iese deasupra ca untdelemnul. Adev[rul ]n de=ert =i nedovedit a r[m`ne nu poate. Adev[rul ]ntr-un cuv`nt, iar minciuna ]n mii =i sute. Adev[rul n-are nevoie de judecat[. Adev[rul n-are team[ de judecat[. Adev[rul nu-l po\i ascunde ]n sac. Adev[rul nu-=i schimb[ fa\a niciodat[. Adev[rul r[ne=te. Adev[rul =i dreptatea locuiesc

]mpreun[: de dai de unul, dai =i de cel[lalt. Adev[rul =i dreptatea nu se ve=tezesc niciodat[. Adev[rul =i dreptatea sunt fra\i de cruce. Adev[ru-l =tie satul, dar nu-l =tie ]mp[ratul! Adev[rul umbl[ cu capu’ spart. A pune m`na pe inim[. A scoate adev[rul din piatr[ seac[. At`tea drumuri a b[tut dup[ adev[r, c[ n-are pe cap at`tea fire de p[r. Cel mai drept pe lume este adev[rul. Cine ascunde adev[rul, acela vinde minciuna. Cu c`t adev[rul e mai amar, cu at`t e mai dulce. De la adev[r p`n[ la minciun[ e un lat de palm[. Din vorb[ ]n vorb[ iese adev[rul. Iube=te adev[rul, dar iart[ gre=eala. Lucrul cel mai cinstit este adev[rul. Nu c[lca adev[rul ]n picioare, dac[ vrei s[ ai trecere la oameni. S[ nu te pui ]n poar[ cu adev[rul =i dreptatea.

141


FILOZOFICE

A alege din dou[. A cunoa=te unde te doare buba. Adesea, una ad[st[m =i alta ]nt`mpin[m. A face bort[ ]n ap[. A face umbr[ p[m`ntului degeaba. A fi bun de pus la bub[. A-i da de fund. Alb[, neagr[ — asta e! A nu c[dea nu se poate, dar cinste ]\i face, c`nd cazi, s[ te scoli. Asta nu-i nici cea dintì, nici cea din urm[. Ast[zi e=ti, mìne nu e=ti. A-=i vedea visul cu ochii. A\a, unde-i mai slab[, acolo se rupe. A zg`nd[r] focul. Ba c[-i teac[, ba c[-i pung[. Ba e alb[, ba e neagr[. Binele a=teapt[ =i r[u. Binele cu bine se r[spl[te=te. Binele se uit[ mai lesne dec`t r[ul. Bine peste bine nu stric[. Calea b[tut[ este cea mai scurt[.

CUPRINS

Carnea f[r[ ciolan nu se poate. Ca s[ te aperi de fum deseori te arunci ]n foc. C`nd te g[se=te una, te g[sesc mai multe. C`te capete, at`tea p[reri. C`\i oameni, at`tea n[ravuri. Ce-a fost, a trecut, ce-o mai fi, o mai veni. Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a fost copt s-a scuturat. Ce-ai spus, s-a dus. Ce e ]ntì, nu e pe urm[. Ce-i prea mult, nu-i s[n[tos. Chelului scufie de m[rg[ritar ]i trebuie. Chipul omului e oglinda sufletului. Cine nu suie dealul, nu coboar[ coastele. Cu binele se face totul, da cu de-a sila — nimic. Cu nimic nu faci nimic. Cu pe=tele mic prinzi pe cel mare. Dac[ nu curge, tot pic[. Dec`t o sut[ de ani =i r[i, mai bine zece, da buni. Dec`t s[ tr[ie=ti murind, mai bine s[ mori tr[ind. Dec`t un filozof ofticos, mai bine un m[gar s[n[tos.

142


Dec`t un ]n\elept mort, mai bine un m[gar viu. De ce fugi, nu scapi. De ce te teni, de aceea nu scapi. De haram a venit, de haram s-a dus. De t[ceai, filozof r[m`neai. De unde iei, nu pui. De unde nu-i, de acolo nu se vars[. De unde tot iei =i nu pui, cur`nd se ispr[ve=te. Dou[ =i cu dou[ fac patru. Dou[ =i cu trei fac =apte. Dup[ bine vine r[u. Dup[ noapte vine ziu[. Este scar[ de suit, dar este =i de cobor`t. Este =i via\[, este =i moarte. Face albul negru =i negrul alb. Ferice de cel ce se mul\ume=te cu pu\inul ce-l are. Fiecare gr[unte are f[in[, dar are =i t[r`\[. Firea, dec`t deprinderea, mai veche este. Foc dup[ foc, r[u dup[ r[u. }nc[lze=te-te c`t arde focul. }n cea mai frumoas[ gr[din[ g[se=ti =i buruieni. }nceputu-i anevoie; urma vine de la sine.

}n dar a venit, ]n dar s-a dus. La deal greu, la vale r[u. Las[ s[ fie, bine c[ nu-i. Las’ c[-i bine, cu toate c[-i r[u. La toate urma alege. La tot r[ul este =i un bine. La vale lesne aluneci, iar ]n sus anevoie te urci. Mai bine ceva dec`t nimic. Mai bine s[ ]ntreac[ dec`t s[ nu ajung[. Mintea de-ar cre=te pe toate c[r[rile, ar pa=te-o =i m[garii. N[dejdea este m`ngìerea oamenilor. Negru pe alb. Nenorocirea, c`nd vine pe capul omului, nu vine singur[, ci mai trage =i altele dup[ ea. Nici alb[, nici neagr[. Nici carnea cu oase, nici frigarea ars[. Nici carne f[r[ oase, nici p[dure f[r[ usc[turi. Nici c[lare, nici pe jos. Nici h[isa, nici cial[. Nici ]n car, nici ]n c[ru\[. Nici ]n ciur, nici ]n ve=c[. Nici laie, nici b[laie. Nici ploaia ]l ud[, nici focul ]l arde.

143


Nici una, nici alta, Nu se face cu una cu dou[. Nimenea nu poate =ti c`t e de ad`nc[ borta =arpelui. Nimeni nu =tie ce-i ]n sacul legat. Nimeni nu =tie zilele omului. Nu-i cum trebuie, ]i bun cum este. Nu-i deal f[r[ vale. Nu-i r[u f[r[ bine. Nu-i sui= f[r[ cobor`=. Nu-i totdeauna cum se chite=te, ci-i cum se nimere=te. Nu sunt vremile sub c`rma omului, ci bietul om sub vremi. Omul are multe valuri ]n via\[. Omul azi este, mìne nu-i. Omul, c`t are zile, nu se pierde. Omul nu tr[ie=te c`t lumea. Ori la unul, ori la o sut[, tot o lum`nare lumineaz[. Pe l`ng[ cele uscate ard =i cele verzi. Piatra care nu se mi=c[ prinde mu=chi. R[u cu r[u, dar mai r[u f[r[ r[u. R[ul cu r[u se alung[. R[ul vine iute, binele ]ncet.

R`de bine cine r`de la urm[. Scrie pe lum`nare pentru neuitare. Sub piatra cea mai frumoas[, scorpia ascuns[ zace. +ezi str`mb =i gr[ie=te drept. +i azi =i mìne, ]n urm[ nimic[ r[m`ne. +i r[ul c`teodat[ prinde bine la ceva. Te las[ una =i te g[sesc altele zece. Toat[ gre=eala are iertarea ei. Toate ]=i au leacul. Toate ]=i au vremea lor. Tot ce e prea mult nu e s[n[tos. Tot ]nceputul are =i sf`r=it. Tot vine =i cel ce ]nt`rzie. Totu-i nou =i totu-i vechi. |[r`n[ e=ti =i ]n \[r`n[ te vei ]ntoarce. Una dreapt[ =i zece str`mbe. Unde a fost, are s[ mai fie. Unde dai =i unde crap[! Unde e a\a mai sub\ire, acolo se rupe. Unde e calabal`c, e =i bucluc. Unu-i una, =i dou[-s mai multe. Unul trage s[ moar[ =-altul joac[, se-nsoar[.

144


Vorba-i de argint, t[cerea-i de aur. Vor veni b[tr`ne\ile s[-l ]ntrebe unde sunt tinere\ile. Vremea vremuie=te =i omul ]mb[tr`ne=te. Zilele omului sunt ca floarea c`mpului. APARTENEN|{ ETNIC{, RELA|II ETNICE A brodit-o ca \iganul miercurea la st`n[. A c[dea (a =edea) muscal pe capul cuiva. A fi cazac. A fi deprins cu nevoile, ca \iganul cu sc`nteile. A fi rom`n nu glum[. A-i fi mil[ ca \iganului de pil[. A m`nca c`t un turc de cei s[raci. A nimerit (brodit) ca \iganul miercurea la st`n[. A nimerit ca \iganul la ]mp[rat. A o p[\i ca \iganul cu iapa. A p[\i ca \iganu’ c`nd s-a culcat ]n tind[ ca s[ scurteze din cale. Arapul de n-ar vedea pe tat[l s[u =i pe mo=u-s[u negru, s-ar omor].

CUPRINS

A se schimba (]n ceva) ca \iganul ]n cai. Ca ]n traista \iganului. C[ bietul rom`n, s[racul, ]nd[r[t tot ca racul. Crap[ pietrele de frig =i \iganii ]n ilic. Cum e \iganul, a=a =i ciocanul. De-a valma ca \iganii toamna. Dumnezeu s[ te fereasc[ de rom`n ciocoit =i de \igan boierit. Dumnezeu s[ te p[zeasc[ de \iganul turcit =i de mojicul grecit. Mintea moldoveanului (rom`nului) cea de pe urm[. Mun\ii no=tri aur poart[, noi cer=im din poart[-n poart[. Mun\ii no=tri cu aur plini =i noi slugi pe la str[ini. Nu da obraz lui Ivan, c[ se suie pe divan. O dat[ au vrut ovreii s[ plece la secer[ =i s-a ]nt`mplat s[ fie s`mb[t[. Parc[ e=ti turc. Parc[ se bat turcii la gura lui. Rom`nul e t[cut, dar e de temut. Rom`nul nu piere. Rom`nul =tie multe-a suferi, dar nu uit[.

145


Rom`nul tace =i face. Rom`nului po\i s[-i iei cu de-a sila, dar s[-i dai nu. Stai cu \iganul, ]nve\i \ig[ne=te, cu turcul turce=te, cu neam\ul nem\e=te. Tata rus, mama rus, iar Ivan moldovan. — Tat[, am prins un t[tar! — Las[-l =i vino-ncoace! Tot \iganul ]=i laud[ ciocanul, dar eu barosul meu, c[ e mai greu. Tot \iganul ]=i laud[ ciocanul =i \iganca nicovala. Turcul te bate, turcul te judec[. Turcului s[-i dai bani =i s[-i sco\i ochii. |iganul a cerut =i el la pop[ un sf`nt ca s[-l poat[ pr[znui. |iganul c`nd a ajuns la mal, atunci s-a ]necat. |iganul c`nd s-a v[zut ]mp[rat, ]ntì pe taic[-s[u l-a sp`nzurat. |iganul c`nt[ de foame. |iganul d[ cu ciocanul =i cap[t[ banul. |iganul dup[ ce =i-a dat c[ciula pe ap[ a zis: s[ fie de sufletul tatii!

CUPRINS

|iganul m[n`nc[ c`nd are, rom`nul c`nd ]i e foame. Unguru-i l[ud[ros, numai c[-i fricos. Urma str[inului s-o arzi cu nou[ care de lemne. — Vai, s[race neam\ule, cum ]\i cur[ zdren\ele! — Las’ s[ cure, c[-s destule. RELA|II SOCIALE DE CLAS{ Abia am sc[pat de coas[ =i ne-a pus la secer[. Acela-i mare, care-i tare. Ac =i a\[, c-a venit zapciul ]n sat! Adormi duman =i te treze=ti mare ban. A fi vit[ de beilic. A-i lua (cuiva) =i l`na, =i pielea. A-i lua cuiva =i lemnul de pe foc. Ai r[mas crai pe balt[. A-i scoate =i bucata din gur[. A jupui de viu. A-l m`nca (pe cineva) Hotinul. A lua cuiva =i cenu=a din vatr[. A lua =apte piei de pe cineva.

146


A lucra de beilic. A pune la Gherl[. A pune pe cineva la gloab[. Argat vrednic cine are, se cunoa=te pe m`ncare; c`nd m[n`nc[, ]i trosnesc f[lcile. A se primbla ca un ciocoi. A sp[la cu\itu’ ]n cineva.A sp[la cu\itu’ ]n cineva. A-=i bate capul cu ]mp[r[\iile. A =terge de pe r[boj. A t[ia =i a sp`nzura. A trage la jug. A trage pe cineva pe roat[. A tr[i pe spinarea cuiva. A umbla ]n opinci de fier. Averea bogatului m[n`nc[ buc[\ica s[racului. A vinde la daraban[. Boala bogatului ]i ca s[n[tatea s[racului. Bogatul a gre=it =i s[racul ]i cere iert[ciune. Bogatul cu s[racul nu pot tr[i laolalt[. Bogatul ia =i c[ma=a de pe s[rac. Bogatul nu crede celui s[rac. Bog[\ia-i gard de nuiele, s[r[cia-i gard nestricat.

Boierii \in fumul de pe urma s[racului. Boierul ]i ca dracul: te las[ s[ te pr[p[de=ti, nu-i pas[ de tine ca de cìne. Capul plecat sabia nu-l ia, dar nici soarele nu vede. Capul plecat sabia nu-l taie. C`nd bogatul vorbe=te, lumea amu\e=te. C`te slugi ai, at`\ia du=mani hr[ne=ti. Ce-i ciocoi — tot ciocoi. Cei mici muncesc pentru cei mari =i cei s[raci pentru cei boga\i. Cel tare despoaie pe cel slab. Cine caut[ st[p`n, devine slug[. Cine e mare, e =i tare, cine e mic, tot nimic. Cine-i slug[, nu-i domn. Ciocoiul ca cìnele de multe u=i. Ciocoiul este ca r[chita, de ce-l tai, de ce r[sare. Cu greu se m[n`nc[ pita lui vod[. Cum e boierul, =i sluga. C-un caftan de domn taie cap de om. Dec`t catan[-n =irag, mai bine-n codru pribeag.

147


Dec`t slug[ de trei lei, mai bine st[p`n de-un ban. Dec`t slug[ la ciocoi, mai bine cioban la oi. Dec`t slug[ mare, mai bine st[p`n mic. Dec`t st[p`n calic, mai bine slug[ bogat[. De la vl[dic[ p`n[ la opinc[. Dreptatea-i cum o fac domnii. F[g[duin\a domnilor, n[dejdea nebunilor. Ferice de cel ce nu deschide u=a domnilor. Glasul norodului este cea mai mare putere. Ho\ii nu sunt azi prin p[duri, sunt prin cancelarii. I-a pus jugul dup[ cap. }i ia boii =i-l las[ cu carul ]n drum. }i trage pielea de pe el. }i tunde l`na cu piele cu tot. }l str`nge ]n chingi. }n casa bogatului intri lesne, dar ie=i anevoie. }n loc de plat[ spatele-\i arat[. }n urma dijma=ilor multe b`rfesc babele. Jugul c`nd \i l-ai pus de g`t, trebuie s[ suferi.

La domn n-ai ce c[uta cu m`na goal[. M[ duc s[-mi caut st[p`n; d[ Doamne s[ nu g[sesc. Nici din salcie cerc de bute, nici din ciocoi om de frunte. Nu e st[p`n f[r[ st[p`n. Nu pot ]nc[pea dou[ s[bii ]ntr-o teac[ =i nici doi domni ]ntr-o \ar[ s[rac[. Nu po\i sluji la doi st[p`ni deodat[. Nu te ]ncrede ]n ciocoi. O dat peste calul boierului. Pe lanul cuconului prime=ti v`rca bastonului. Plou[ cu bulbuci — hodin[ la slugi. Satul mic ]l ajunge podvoada des. S[rac ]i cine munce=te =i bogat cine jupuie=te. Schimbarea domnitorilor, bucuria nebunilor. Se bat cei mari =i rabd[ cei mici. Sluga bun[ nu duce lips[ de st[p`n. Sluga nevrednic[ st[p`nii des ]=i schimb[. Slug[ veche, mascara b[tr`n[. Solului nu i se taie capul. St[p`n nu po\i ajunge, dar slug[ totdeauna.

148


+i piperu’ e negru, dar m[n`nc[ vod[ cu el la mas[. |ara taie scara. Un bogat c`nd moare, s[racul fluier[. Unde-\i stau picioarele, ]\i va sta =i capul. Unul te tunde =i altul te rade. Vai de cel ce arat[ minte, c`nd la temni\[ ]l trimite. Vechilul ca omida, pe ce se pune tot istove=te. S{R{CIE

A ajunge de la moar[ la r`=ni\[. A ajunge la sap[ de lemn. A ajunge la resteu de alun. A apuca s[r[cia de coad[. A avea casa cucului. A avea coastele lipite. A avea doi strujeni ]n trei c[ru\e. A cere (umbla) cu talerul. A da de fundul sacului. A duce o via\[ de cìne. A face un lucru =i a nu c[zni nu este cu putin\[. A fi cu pielea =i cu mìnile ]n buzunar. A fi cu =erpar de a\[. A fi cu traista-n b[\. A fi f[r[ c[p[tì.

CUPRINS

A fi ]mbr[cat ca broasca ]n p[r. A fi lulea. A fi s[rac nu e ru=ine, ci a fi necinstit. A fi un ma\e goale. A-i bate v`ntul ]n pung[. A-i bate v`ntul ]n traist[. A-i c`nta cucul ]n pung[. A ie=i la covrigi. A ie=i p[rul din c[ciul[. A-i fi ]ntuneric ]n pung[. A-i fi punga ofticoas[. A-i ie=i p[rul prin p[l[rie. A-i ]nghe\a cenu=a sub foc. A i se oua (cuiva) g[ina ]n c[ciul[. A i se zbate sufletul ]n tind[. A-l m`nca cìnii sub garduri. A m`nca ciuperci. A m`nca om[t fript. A m`nca r[bd[ri fripte. A nu avea cu ce chior] o g[in[. A nu avea cu ce-=i stropi m[seaua. A nu avea dec`t ciomagul. A nu avea de ce-l trage cìnii. A nu avea dup[ ce bea ap[. A nu avea nici cas[, nici mas[. A nu avea nici c[\el, nici purcel.

149


A nu avea nici o le\caie. A nu avea (nici) o para chioar[. A nu avea nici o para fr`nt[. A nu avea nici sare de m[m[lig[. A nu avea nici un ban la suflet. A nu avea unde s[-=i pun[ capul. A o duce cìne-cìne=te. A pr[ji urzicile cu zama m[m[ligii. A pune din\ii pe poli\[. A r[m`ne cu a\a m[m[ligii. A r[m`ne cu traista-n b[\. A r[m`ne pe drumuri. Are o potcoav[ =i-i mai trebuie trei =i calul. A sufla ]n fundul oalei. A =edea cu din\ii la stele. A-=i lua lumea ]n traist[. A-=i lua traista =i ciubucul. A t[ia din poale =i a pune la um[r. A umbla cu doi bani ]n trei pungi. B[gai m`na-n buzunar, doar cremene =i amnar. Boala =i s[r[cia nu le po\i ascunde. Bogatul se scarpin[ =i s[racul crede c[ se caut[ s[-i dea.

Buc[t[reasa s[racului e nevasta. Casa s[racul o are, tot ca melcul, ]n spinare. Ca= m`nc[m s[raca ceap[, =i bem vin s[raca ap[. C`nd g`nde=ti s[ tr[ie=ti bine, atuncea e vai de tine. C`nd m[lai are, n-are sare, c`nd sare are, m[lai n-are. C`nd n-are cu ce s[racul, r[bdarea ]i este leacul. C`nd se ]nsoar[ s[racul, noaptea-i mai mititic[. C`t ]i pe mine, at`ta-i =iacas[, fereasc[ Dumnezeu de foc! C`\i peri ]n palm[, at`ta blag[ ]n casa lui. Ce folos de cu=m[ lung[, dac[ nu-s parale-n pung[? Cinci c`=tig, =apte m[n`nc, ce r[m`ne bag ]n pung[. Coada lung[, sapa lat[, =i cu haina rupt[-n spate. Copilul s[rman unde g[se=te m[n`nc[. C-un finic, tot calic. Cu o f`=ie, tot n-avem mo=ie. Cu un rac tot s[rac, c-un chitic tot calic. Dac[ e=ti s[rac, ai mìni =i picioare s[ munce=ti. Dac[ n-ai, din umeri dai.

150


Dec`t ar fi omul calic, mai bine s[ n-aib[ nimic. De coate goale =i de ma\e fl[m`nde nime nu se vait[. De s[rac ce e, nici cenu=[ ]n vatr[ n-are. De s[rac ce-i, nici unghii n-are s[ se scarpine. De s[r[cie nu-mi pas[, c[ =ede sub pat acas[; a ouat =-acum cloce=te. Din casa lui n-o s[ mai ias[ popa cu f[r`mituri ]n barb[. Din doi s[raci s-a f[cut o pereche de calici. Dup[ ce e s[rac, mai e =i cu nasul pe sus. E cu casa ]n spinare ca melcul. E de neam mare, dar crescut ]n s[r[cie. E negur[ ]n pung[. F[ hat`r calicului c[-i duci traista. Fericirea =i s[r[cia nu pot sta ]mpreun[. Geaba binele cu sacul dup[ ce a murit s[racul. Gospodar cu moara ]n tind[. Haine noi, de joi p`n[ apoi. }i bate v`ntul ]n traist[. }i c`nt[ greierul ]n sob[. }i sufl[ v`ntul cenu=a.

}n casa lui s[ ]nv`rte=ti o m`\[ de coad[, n-are de ce s-apuca. }n casa s[racului nu se nasc =oarecii. }nc[l\at cu ghetele de la botez. La cel nevoia= st[ bruma p`n’ la Ispas. La cel s[rac nici luleaua nu arde. La cel s[rac nu se \ine banul. La cel s[rac =i cìnii parc[ bat mai tare. La cel s[rac =i m`\a-i chioar[. La cel s[rac =i noaptea-i mic[. Lacrimile s[racilor nici soarele, nici v`ntul nu le poate usca. La omul s[rac nici boii nu trag. La omul s[rac toate nevoile trag. La r[u s[rmanul alearg[ cu po=ta, iar la bine merge cu carul. La u=a s[racului nu vine nici un cìne. L[ca=ul s[racului foc =i via\a par[ de foc este. Mai bine s[rac curat dec`t negustor ]ncurcat.

151


Mai bine s[rac =i curat. M[ uitai ]n fundul pungii, v[zui a\a m[m[ligii. N-are cu ce s[tura un =oarece. N-are nici o le\caie chioar[. N-are pe sine n[dragi =i ]=i cump[r[ desagi. N[pasta cade tot pe omul s[rac. Nici cerul cerc de bute, nici mojicul om de frunte. Nu este s[rac acela ce nu are bani, dar acel ce nu are minte. Numai cu vitele se scoate s[r[cia din cas[. Oi albe n-are nici una, dar negre mai pu\ine. Omul nevoia= se ]neac[ pe uscat. Omul s[rac atunci face pa=tele, c`nd ]mbrac[ c[ma=[ nou[. Omului s[rac nici boii la jug nu-i trag, nici lemnele ]n foc nu-i ard. Oropsi\ilor nu le arde de glume. Pìne, ap[, ceap[, sare — patru feluri de m`ncare. Pìne =i sare — toat[ m`ncarea. Pe cel s[rac nici somnul nu-l prinde de g`nduri =i de voie proast[.

Peste cel s[rac toate n[pastele dau. S-a dus de la moar[ la r`=ni\[. S-a suit s[r[cia pe coada cociorvei. S[ fii c`t de s[rac numai s[ ai bani mul\i. S[rac la s[rac alearg[. S[rac lipit p[m`ntului. S[rac nu-i acel care munce=te, da cel care risipe=te. S[racul c`nd cap[t[, atunci m[n`nc[. S[racul, c`t de s[rac, dac-a prins un com[nac, scoate coarne ca de drac. S[racul cu g`ndul se ]mbog[\e=te. S[racul cump[r[ mai scump. S[racul dob`ndit se mira ce l-a g[sit. S[racul n-are nici hain[, nici la inim[ vro tain[. S[racul n-are soare, nici zile de s[rb[toare, numai zile lucr[toare. S[racul niciodat[ nu m[n`nc[ s[ se sature. S[racul nu se teme de t`lhari. S[racului nu-i trebuie pung[. S[r[cia afl[ me=te=uguri. S[r[cia c`nd \i-e-n vatr[ e ca o stan[ de piatr[.

152


S[r[cia este de nou[zeci =i nou[ de feluri. S[r[cia intr[ pe u=[ =i dragostea iese pe fereastr[. S[r[cia ]nva\[ pe om. S[r[cia ]nva\[ pe om ca s[ fie econom. S[r[cia nu-i ru=ine. S[r[cia nu-\i iese din cas[ nici p`n[ te ]mbraci. S[r[cia st[ ]n co=ni\a pescarului =i ]n tolba v`n[torului. S[r[cia unde s-a-ncuibat, anevoie de sc[pat. — S[r[cie, ce-ai cu mine? — M-am avut cu tat-t[u bine +i nu m[-ndur nici de tine! S[r[cie cu ciucuri. S[r[cie lucie. S[rmanul f[r[ n[dejde ca o candel[ f[r[ untdelemn. Sub p[l[rie toat[ gospod[ria. Suspinul s[racilor nu r[m`ne ]n de=ert, m[car c`t de t`rziu. +i f[in[ =-aluat, tot ]mprumutat. +i s[tul =i cu punga plin[ nu se poate. Toat[ vara „h[is“ =i „cea“, da-n chimir nici o para. Toat[ vara la ogor =i iarna cu t[g`r\a la obor. Tot calabal`cul, traista =i ciubucul.

CUPRINS

Traista goal[ te omoar[. Tr[iesc bine, dar nec[jesc r[u. Tr[ie=te ca paraua ]n punga s[racului. |[ran de la \ar[ cu limba amar[. |[ranu-i ca r[chita, unde-l pui ]i prie=te. Unde e s[r[cie, e =i sfad[. Via\a s[racului ]i legat[ cu a\[. Vorba de om s[rac nimeni n-o ascult[, fie c`t de scump[. BOG{|IE

A avea ce pune pe mas[. A avea =i lapte de pas[re. A fi ca floarea ]ntre urzici. A fi chiabur cu trei c[m[=i. A fi crescut ]n divan de puf. A fi cu s[u la inim[. A fi dob[ de bani. A fi fecior de bani gata. A fi gros la pung[. A fi plin de bani, ca r`pa de bolovani. A fi putred de bogat. A m[sura banii cu dimerlia. A m`nca aur cu lingura. A m`nca banii cu lingura. A r`ni banii cu lopata.

153


A se culca pe bani.

De la masa bogatului te scoli A sl[bit „s[racul“, c[ nu-l fl[m`nd. ]ncape c[ma=a. De la masa boiereasc[ scapi Averea bogatului — mìnile cu fuga pe fereastr[. satului.

E u=or a fi bogat, dar greu a fi Averea-i ca o balt[: cum ]i fericit. faci un =[n\ule\, se scurge Fecior de bani gata. toat[. Fere=te-te de boierii noi =i de Averea-i cìne u=ernic: azi e fetele b[tr`ne. la mine, mìne — la tine. Gre=eala bogatului o astup[ Bogatul are inim[ de cìne. punga, da’ gre=eala doctorului Bogatul c`t tr[ie=te, niciodat[ o astup[ p[m`ntul. nu se mul\ume=te. La cel bogat merge =i dracul Bogatului i se arat[ multe cu colaci. rude. Lacom la bog[\ie =i s[rac la Boga\ii stau la mas[ numai cu minte. lingu=itorii Nu d[ bogatul, ci d[ vinovaBog[\ia a\`\[ poftele ho\ilor. tul. Numai lapte de pas[re ]i Bog[\ia stric[ pe om. lipse=te. Bog[\ia stric[ pe omul slab. Omul cel bogat e mai l[uBog[\ia trece dealu’ =i eu dat. r[m`n cu amaru’. Ori ploaia s[-=i verse apa ]n Bog[\iile trec, dar faptele bune mare, ori s[-i dai bogatului r[m`n. m`ncare. Boieria =i prostia cu mare Prin gardul bogatului nu bate cheltuial[ se \in. nici v`ntul. Cel bogat doarme =i noaptea Punga boiereasc[ n-are cu banii-n pat. fund. Celui bogat =i dracul ]i leag[n[ Tr[ie=te de nu-=i ]ncape ]n copiii. piele. Cine a avut, o s[ mai aib[.

154


S{R{CIE, BOG{|IE (melanj)

Arde lum`narea s[racului ca s[ scotoceasc[ banii bogatului. Are cal, n-are livad[; are livad[, n-are cal. A sc[pa deasupra nevoii. Averea bogatului m[n`nc[ buc[\ica s[racului. Averea-i gard de nuiele, s[r[cia-i zid de piatr[. Azi are, satur[ zece, mìne fl[m`nd petrece. Azi cu bani, mìne f[r[ bani. Bete=ugul bogatului e ca s[n[tatea s[racului. Bogatul gre=e=te =i s[racul cere iertare. Bogatul ia cu d`nsul ]n p[m`nt toat[ s[r[cia sufletului s[u. Bogatul m[n`nc[ c`nd voie=te =i s[racul c`nd g[se=te. Bogatul nu crede nevoile s[racului. Bogatul nu crede niciodat[ celui s[rac, nici s[tulul celui fl[m`nd. Bogatul se pl`nge mai r[u dec`t s[racul. Bogatul tr[ie=te cu averea, s[racul cu n[dejdea. Boieria-i cu bani, s[r[cia-i pe degeaba.

CUPRINS

Boierii se bat, da’ penele sar de pe cei s[raci. Boierul c`t de s[rac, tot ]=i odihne=te bucatele dup[ mas[. Boierul p[ze=te pe \[ran s[ nu ]mbog[\easc[ =i s[ nu mai ]nmul\easc[ de la o vac[ =i doi boi. C`nd e sare, nu e f[in[, c`nd e f[in[, nu e sare, =i c`nd le ]mpreun[ pe toate, iese apa ]n vatra focului. Cel bogat face cum vrea, cel s[rac — cum poate. Cel ]nc[l\at cu papuci nu-l cunoa=te pe cel cu opinci. Cine schimb[ st[p`nii, slug[ ]mb[tr`ne=te. Dac[ \[ranii nu i-ar hr[ni, boierii ar m`nca bani. Dec`t bogat =i bolnav mai bine s[rac =i s[n[tos. Dec`t la boier dup[ c`=tig, mai bine cu ma\ul c`rlig. De la bogat s[ n-ai s[ iei, s[racului s[ n-ai s[ dai. Fudulia intr[-n cas[, s[r[cia-i dup[ u=[. Greu e s[ te \ii cu cei mari, r[u e =i cu mojicii s[ fii. Greu ]i e s[racului a tr[i =i bogatului a muri. }i s[rac, dar tr[ie=te bine.

155


La cel bogat =i dracul car[, iar la cel s[rac nici boii nu ar[. Lacom la bog[\ie =i s[rac la minte. Mai bine s[rac =i curat, dec`t bogat =i p[tat. Mai bine s[r[ci cu fruntea ]n[l\at[, dec`t bog[\ia cu ]njosire c`=tigat[. Mai bine s[ tr[ie=ti ]n s[r[cie, dec`t s[ fii bogat din ho\ie. Mai bine \[ran ]n picioare dec`t boier ]n genunchi. Mai bine un \[ran viu, dec`t un ]mp[rat mort. Mai mult[ fericire e ]n bordeiul s[racului dec`t ]n palatul bogatului. Necazul nu-i numai de un fel. Nevoia fr`nge fierul. Nevoia intr[ =i prin urechea acului. Nevoia te duce =i pe unde nu \i-e voia. Nevoile alungate pe o poart[ se ]ntorc ]nzecite prin alte por\i. Nu pl[te=te bogatul, ci s[racul.

P`n[ ce grasul scade, cel slab detot cade. P`n[ vine cheful bogatului, ]i iese sufletul s[racului. Pielea boierului nu se ]ntinde pe gard ca a s[racului. R[ze= c-un sac de h`rtie =-un petic de mo=ie. S[racul num[r[ averea bogatului. S[racul sap[ =i munce=te, boierul bea =i chefuie=te. S[racul \ine vaca, da boierul o mulge. S[r[cia este zid de piatr[ =i bog[\ia gard de nuiele. S[r[cia stric[ domnia. +i nenorocirea ]i c`teodat[ bun[. |[ranu-i g`t de g[in[, iar boierul picior. |[ranul pa=te vaca =i arenda=ul o mulge. Un bogat c`nd moare, s[racul fluier[. Unde st[p`nul e tare, =i \[ranul e fudul. Un st[p`n avut c`nd are, la mai mul\i d[ de m`ncare. Vai de boierul ce se roag[ mojicului.

156

— Filozofie, religie —

CUPRINS

FILOZOFIE, RELIGIE

CREDIN|E, SUPERSTI|II A c[lcat ]n loc r[u. A-i fi cuiva bobii num[ra\i. A se scula cu piciorul st`ng. A trage bobii. Corbul niciodat[ nu aduce veste bun[. De ce te temi, de aceea nu scapi. NOROCUL, PARTEA, SOARTA +. A. (nediferen\iate) A avea mai mult noroc dec`t minte. A avea noroc c`t[ frunz[ =i iarb[. A avea noroc c`t p[r ]n palm[. A avea noroc cu carul. A da norocul peste cineva. A da peste noroc. A dat m`na cu (a prins) norocul. A dormit, dar norocul nu i-a dormit. A fi om cu norocu-n spate.

A fi plin de noroc ca broasca de p[r. A-i ar[ta (cuiva) valea norocului. A-i c[dea br`nza ]n barb[. A-i c`nta cucul din st`nga. A-i c`nta cucul ]n cas[. A-i c`nta cucul ]n fa\[. A-i curge norocul g`rl[. A-i dormi norocul. A-i fi norocul ple=cat. A-i fi norocul t[rcat. A-i ie=i norocul ]n cale. A-i merge ca din ap[. A-i merge norocul ca piatra la deal. A-i merge plugul bine. A-i nimeri norocul ]n palm[. A-i r`de cuiva norocul. A-i sta norocul. A ]ntoarce roata norocului. A-l ajunge norocul. A-l p[li norocul. Am avut noroc cu terciul c[ m`ncam m[m[liga goal[. A m`nca norocul cu lingura.

157


A nu-i r[m`ne cuiva pe=tele pe uscat. A pus piciorul ]n pragul soartei. A se ]ntoarce roata norocului. A se na=te ]n c[ma=[. A se na=te ]n zodia ra\elor. A se na=te ]n zodia porcului. A se \ine norocul de cineva ca pulberea dup[ cìne. A sta c[lare pe noroc. A=a i-a fost partea =i norocul. A=a i-a fost zodia. A-=i arunca norocul ]n g`rl[. A-=i m`nca norocul. A vorbi ]ntr-un ceas bun. Cat[ norocul ]naintea mrejei. C`nd ai bani, ai =i noroc. C`nd ]i merge omului, ]i merge ]n toate. C`nd norocu-=i schimb[ pasul, n-aduce anul c`t aduce ceasul. C`nd s-au dat noroacele, eu eram cu vacile. C`nd sunt zile =i noroc, scapi din ap[ =i din foc. Ce-a da t`rgul =i norocul =i lelea cu iarmarocul. Cine noroc are, pune-n piatr[ =i r[sare.

Cine are noroc, seam[n[ =i pietre =i cre=te, da cine n-are noroc — nici busuioc nu r[sare. Cine-i cu noroc, e =i cu minte. Cine n-are noroc — s[-l caute. Cine =ede, ]=i leag[ norocul. Cui i se croie=te r[u, r[u ]i merge. Cum \i-i partea =i norocul, a=a \i-i pe lume locul. Dac-ai =ti unde-ai c[dea, m[car paie \i-ai a=terne. Dac[ are omul noroc, m[car s[ samene =i c[rbuni =i tot se face. Dac[ n-ai noroc =i parte, degeaba te scoli de noapte. Dac[ nu-i cap, nu-i noroc. Dac[ nu-\i merge de diminea\[, s[ =tii c[ nu-\i merge ziua ]ntreag[. Dec`t un car de minte, mai bine un dram de noroc. F[-m[, mam[, cu noroc =i m-azv`rle apoi =i-n foc. Fiecare cu norocul lui tr[ie=te. Fuge de noroc ca dracul de t[mìe. Fugi de noroc, da’ el dup[ tine. I-a b[tut ceasul norocului.

158


I-a ie=it iepurele ]nainte. }l \ine norocul de p[r. La casa cu noroc fierbe oala f[r[ foc. Mintea e bun[ dac[ e sor[ =i cu norocul. Munca omului noroc ]i aduce. N-a pierdut nimenea norocul, s[-l g[sesc eu. Nenorocul se \ine de om ca umbra. Nici nu =tii unde te a=teapt[ norocul. Nici nu-\i trebuie s[ fii frumos, c`nd e=ti norocos. Norocu-i ca o scar[: unul c`nd se suie, altul se coboar[. Norocu-i dup[ cum =i-l face omul. Norocul ajut[ pe cei ]ndr[zne\i. Norocul calc[ ]n urma min\ii. Norocul e nimic, ]n\elepciunea e totul. Norocul e schimb[tor: c`nd nu =tii s[-l \ii, el te las[. Norocul ]i orb. Norocul ]ntì r`de, apoi pl`nge. Norocul nu fuge dup[ om, ci omul dup[ noroc.

Norocul nu ]mparte cu oborocul, ci unora vars[, iar altora nici pic[. Norocul nu st[ ]n drum. Norocul ocole=te locul, unde-i sfad[ =i batjocur[. Norocul prostului. Nu cu ghiocul se face norocul. Numai degeaba te iei la tr`nt[ cu p`rdalnica soart[. Numai de noroc s[ nu te pl`ngi. Nu sta, c[-\i st[ norocul. Nu va sc[pa omul de ce e ursit s[ p[\easc[. Om frumos f[r[ ponos nu se poate. Omul c`t tr[ie=te de noroc se pl`nge. Plin de noroc ca oaia de curnu\i. Prost s[ fii, noroc s[ ai. Prostului nici norocul nu-i ajut[. Se va ]ntoarce ea, roata norocului. +ede, da norocul ]i cre=te. +i-a m`ncat norocul fript.. Unde intr[ cearta-n cas[, de acolo norocul ias[. Unde-i tot la loc, este =i noroc. Vai de omul f[r[ noroc.

159


P{CATUL A-l ]mpinge p[catul. A-l trage p[catul. Ce-i drept, nu-i p[cat. }l pa=te p[catul. P[catele-s pe oameni, nu pe butuci. P[catul intr[ r`z`nd =i iese pl`ng`nd. P[catul m[rturisit este pe jum[tate iertat. P[catul vechi aduce ru=ine nou[.

Parc[ e=ti de pe vremea lui Noe. +i-a pierdut credin\a ca =i Eva raiul. S{RB{TORI RELIGIOASE (cre=tine, musulmane =.a.) A face ramazan. A fi n[scut ]n ziua de Pa=ti. A trage un bairam. Cr[ciunul s[tul, Pa=tele fudul. S[rb[torile ]nvrednicesc putorile.

MITOLOGIE PRECRE+TIN{

DUMNEZEU

A dat Dumnezeu boale, dar a dat =i leacuri. A fi (sta) dup[ spatele lui Dumnezeu. Ai ]nceput s[ te ui\i numai la Dumnezeu ca g[ina c`nd bea ap[. A i se p[rea (cuiva) c[ l-a apucat pe Dumnezeu de piMITOLOGIE EBRAICOcioare. CRE+TIN{ A nu avea nici sf`nt, nici Dumnezeu. A face comorile lui Iov. A nu fi de nici un Doamne A fi Iuda. ajut[. A fi luat de rusalii. A se lua cu luleaua lui DumneA-l tot m`na de la Ana la zeu. Caiafa. A se lua de piept cu DumneA tr[i ca ]n s`nul lui Avram. zeu. A fi baba Dochia. Baba Dochia ]=i scutur[ cojoacele. Parc[ e Muma-P[durii. Zoril[ p`n[ se scoal[, se duce zama din oal[.

160


A=a-i c`nd n-are Dumnezeu st[p`n. A vorbit ]ntr-un ceas r[u c[ l-a l[sat Dumnezeu. Berzei oarbe ]i face Dumnezeu cuib. C`nd d[ Dumnezeu, d[, iar c`nd ia, apoi ]\i ia =i cenu=a din vatr[. C`nd Dumnezeu nu-i acas[, sfin\ii ]=i fac de cap. C`nd ]i d[ Dumnezeu, nici dracul n-are ce-i face. C`nd te-a sc[pa Dumnezeu, dracu’ te =i apuc[. C`nd te bate Dumnezeu, nu te mai poate milui nimeni. Ce-i drept, =i lui Dumnezeu ]i place. Cine e bun, place =i lui Dumnezeu. Cine ]ncepe cu Dumnezeu, cu Dumnezeu sf`r=e=te. Cine n-are belea, Dumnezeu s[-i dea. Cine-ntr-alt[ lege sare, nici un Dumnezeu nu are. Cine nu ]=i va binele, s[ nu i-l dea Domnul. Cu g`ndul la Dumnezeu =i cu m`na prin s`nul meu. Dac[ Dumnezeu ar fi dat porcului coarne, r[sturna p[m`ntul. D[ Doamne cui ai mai dat,

c[ de-i da cui n-ai mai dat, s-o mira ce l-o aflat. D[-mi, Doamne, puterea t`n[rului =i mintea b[tr`nului. De c`nd urzea Dumnezeu p[m`ntu’. De nu =tii ca Christos, bat`r ca Sf`ntul Petru! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu are ce lua. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Dumnezeu a=a ]mparte: la unul — prea mult, la altul — nimic. Dumnezeu d[, dar nu aduce acas[. Dumnezeu d[, Dumnezeu ia. Dumnezeu d[ omului, dar ]n traist[ nu-i bag[. Dumnezeu d[ tot la cel ce are mai mult. Dumnezeu giuruie=te =i nebunu’ trage n[dejde. Dumnezeu nu bate cu ciomagul. Dumnezeu nu r[m`ne la nimeni dator. Dumnezeu nu r[spl[te=te ca du=manul, ci gone=te cu anul. Dumnezeu s[ te p[zeasc[ de \iganul turcit =i de mojicul grecit. Dumnezeu te fere=te p`n[ te nimere=te.

161


Fiecare pentru sine, Dumnezeu pentru to\i. I-a pus Dumnezeu m`na ]n cap. Iart[-l, Doamne, c[ nu =tie ce face. Iuda pentru treizeci de argin\i a v`ndut pe Hristos. }i ar[\i pe Dumnezeu =i zice c[ e dracu’. Mai bine roag[-te la Dumnezeu dec`t la sfin\i. Mare e Dumnezeu, dar me=ter e =i dracul. M[rul cel cre\esc e dumnezeiesc. N-a apucat s[-i ias[ sufletul =i-i d[ cu „Dumnezeu s[-l ierte“. Nimene n-a dat zapis cu Dumnezeu c`t o s[ tr[iasc[. Nu-i cum g`nde=te omul, ci cum vrea Domnul. Numai la Dumnezeu e dreptate. Nu-mi da, Doamne, c`t pot r[bda. Nu toate maicile sunt surorile lui Hristos. Om al lui Dumnezeu cu coarne. Omu’ lui Dumnezeu cu firea (g`ndul, n[ravul) dracului. P`n[ ajungi la Dumnezeu, te m[n`nc[ sfin\ii.

P`n[ la Hristos iese pielea lui Bedros. P`n’ s-ajungi la Dumnezeu, mii de sfin\i ]n drumul t[u, to\i cu m`na-ntins[ ceu. Roag[-te lui Dumnezeu =i munce=te tot mereu. S`ngele Domnului stric[ mintea omului. +i-a uitat Dumnezeu de el, numai dracu-l mai \ine ]n slav[. +i cìnii m[n`nc[ din f[r`m`turile ce cad de la masa Domnului. +tie Dumnezeu al cui e sacul cu f[in[ =i podul cu sl[nin[. +tie numai Dumnezeu =i vaca. Unde Dumnezeu nu se pomene=te. Unde este pace =i lui Dumnezeu ]i place. Unde nu este st[p`n, nu este nici Dumnezeu. Un Dumnezeu d[ =i zece iau. SFIN|I A fi sf`ntul zilei. A fi Toma necredinciosul. A-i c`nta Isaia d[n\uie=te. A nu =ti la ce sf`nt s[ se ]nchine.

162


A se ]nchina la toate icoanele. Cine este sf`nt, pe a=ternut moale nu doarme. Cine se duce s[ se roage sf`ntului, s[-i duc[ lum`nare =i t[mìe. Cum e sf`ntul, a=a-i =i t[mìa. De sf`nt, sf`nt s[ fii, dar de fric[ tot s[ =tii. Fiecare sf`nt trage cu m`na c[tre el. Fiecare sf`nt vrea o lum`nare. La Dr[g[=ani =i sfin\ii sunt cu nasurile ro=ii. Mai =tie sf`ntul =i de fric[. Nici un proroc nu se cinste=te ]n patria sa. Nu foarfecele bune fac croiala dreapt[, =i nu te ruga sf`ntului care nu te ascult[. Nu te ]nchina p`n[ a nu =ti cine-i sf`ntul. Nu te ruga de sf`ntul care nu-\i ajut[. Nu to\i sfin\i-s deopotriv[. Parc[-i b[tut de to\i sfin\ii. Pe fa\[ sfin\i, pe ascuns draci cumpli\i. +i sf`ntul ca s[-\i ajute trebuie s[-i aprinzi candel[. +i Sf`ntul Petru v[muie=te cu aur la por\ile raiului.

Tot ]n via Fotii bate piatra. Voie=te s[ dezbrace un sf`nt =i s[ ]mbrace pe altul. }NGERI Din ]nger curat se face drac ]ntunecat. }nger de balt[ cu suli\a de papur[. RAI, IAD A fi cu sufletul ]n rai. A tr[i ca ]n iad. Cu chei de aur =i de argint se deschid por\ile raiului. Cu vrajba =i cu urgia raiul n-o s[ dob`nde=ti. Dar din dar se face raiul. }n zadar numai cu postul raiul vei n[d[jdui. Multe p`n[ la rai, dar p`n[-n iad e numai un gard =-[la-i tot spart. Nici la rai nu-i bine singur. Raiul dup[ via\a rea. S-a dus la rai cu cerga-n cap. CELE SFINTE (tematic[ mixt[) A avea fa\a scris[ ]n icoane. A bea ap[ ne]nceput[.

163


A c[dea cerul pe cineva. A-i da cu c[delni\a pe la nas. A-i lua mirul. A-i pune cruce. A lua cuiva mirul. A m`nca joia post =i vinerea carne. A pune pirostiile ]n (pe) cap. Aude clopotul, dar nu =tie de unde. A umbla chiraleisa. C`nd se trage clopotul cel mare, cele mici nu se mai aud. Clopotul numai atunci sun[, c`nd ]l tragi. Cu dreapta pe Vanghelie jur[ =i cu st`nga fur[. D[ din mìni, =i ceru-\i va ajuta. De aude toaca ]n cer. Dreptul e du=m[nit de to\i p[c[to=ii. Gre=eala are =i iertare. Iart[ pe to\i, numai pe tine nu. Iertarea e r[zbunarea cea mai bun[. La ce-i bun[ poc[in\a dup[ moarte? O venit vremea de-apoi, ]nc[rcat[ cu nevoi. Rabd[, sufle\ele, =i la bune =i la rele. R[bdarea-i m`ntuire.

Toat[ gre=eala are iertarea ei. Trupul, sluga sufletului. Unde e pomana aia. Unde vezi m[t[nii multe, departe s[ nu te mu=te. DRACUL (DIAVOLUL) (tematic[ nediferen\iat[) A arde dracului t[mìe. A avea pe dracu-n pung[. A avea spiridu=. A c[uta pe dracul. A da de dracul. A da m`na (a fi ]nsurat) cu dracul. A dezlegat sacul =i a v[zut pe dracul. A dormi ca dracul pe ciulini. A face pe dracul ghem. A face pe dracul ]n patru. A fi comoara dracului. A fi dracu(l) gol. A fi jucat la nunta dracului. A fi talpa iadului. A fugi ca dracul de t[mìe. A-i v`r] pe dracu’ ]n c[ma=[ (]n s`n). Am sc[pat de dracul =i am dat peste tat[-s[u. A se uita la cineva ca dracul la pop[.

164


A sparge cojocul dracului. A trage pe dracul de coad[. A tr[i ca dracul cu popa. Aurul este ochiul dracului. A v`ndut pe dracul =i a cump[rat pe m[-sa. A vrut s[ fug[ de Stana =i a dat peste Satana. Baba e calul dracului. Baba e talpa iadului. Caut[ pe dracu’ =i nu-l g[se=te. C`nd geme mortul =i dracul moare de necaz. C`nd \i se pune dracul pe \undr[, trebuie au s-o tai, au s[ i-o la=i. C`ndu-i s[ te ia dracul, te ia =i din biseric[, ca pe Macehala. Ce-=i face omul singur, nici dracu’ nu-i desface. Cine caut[ pe dracu’, ]ntotdeauna ]l g[se=te. Cine nu caut[ pe dracul, ]l g[se=te, darmite cine ]l caut[? Cine pune cu dracul ]n plug, scoate boii f[r[ coarne. Cine se joac[ cu dracu’, d[ =i peste tat-s[u. Cu dracul n-o po\i duce-n cap[t. Cum ]i dracu’, a=a-i =i tat[s[u.

Dec`t s[rac, mai bine drac. De la dracul t[mìe nu sco\i. Drac mort n-a v[zut nimenea (vreodat[). Drac pe drac nu se trag de cap. Dracul c`nd a ]mb[tr`nit, atunci s-a c[lug[rit. Dracul c`nd n-are de lucru, ]=i aprinde luleaua. Dracul c`nd n-are de lucru, ]=i c`nt[re=te coada. Dracul ]=i \ine capul ]n poalele m[sii =i cu coada r[stoarn[ carele. Dracul nu e a=a de negru cum ]l zugr[vesc oamenii. Dracul nu face biserici nici pu\uri pe la r[sp`ntii. Dracul numai oaie nu se poate face. Dracul =ade =i ]n v`rful acului. Dracul toate ar vrea s[ fie, numai ucenic nu. Dracului la cr`=m[-i place, c[ la biseric[ n-are ce face. Dracului nu-i pas[ dac[ faci una sau mai multe cruci. Dracu’ st[ ]n deal =i pr[vale carul ]n vale. Dracu-=i bate joc de om la b[tr`ne\e.

165


Dracu’ zace ]n inima prostului. E bine s[ fii st`ngaci ca s[ ]mpu=ti pe dracu’. F[ina dracului se preface toat[ ]n t[r`\e. F[-te frate =i cu dracul, p`n[ treci podul. F[-\i cruce mare, c[ e dracu’ b[tr`n. Fuge ca dracul de sc[ld[toare. Fuge ca dracul de t[mìe. Fuge de dracu’ =i d[ peste satana. I-a dat dracul cu coada pe la nas. Ia pe dracu-n bra\e p`n[ treci g`rla. I-a pierdut dracul m[sura. Iese dracu’ dintr-o bort[ c-un papuc =i c-o ciubot[. }l fur[ Aghiu\[. }n balta lini=tit[ tr[ie=te dracul. }n inima omului t[cut st[ dracul ascuns. }n inima smeritului =ede dracul grece=te. }n tacul zace dracul. }nve\i pe dracu’ s[ dea cu pu=ca. La dracu ‘n praznic. L-a luat Aghiu\[.

M[n`nc[ sfin\i =i fat[ (scuip[) draci. Mic ca acul =i r[u ca dracul. N-a rupt dracul degeaba opincile p`n[ i-a adunat. Nepotul e salba dracului. Nu-i a=a de negru dracul, cum ]l fac babele. Nu-i dracul drac, ca str[inul ]n conac. Nu po\i fi =i cu dracul ]n buzunar =i cu sufletul ]n rai. Nu se fur[ t[mìe de la dracu’. Nu te b[ga-n c`rd cu dracul. Omul c`nd suspin[, =i dracului i-e mil[. Parc[ a arat dracul cu ei. Parc[ i-a ]njugat dracul. Parc[-i naiba pe uscat. Parc[-i scap[r[ dracu-n f[lci. Pe dracu’ a c[utat, pe dracu’ l-a g[sit. Pe dracu du-l la cruce ori nu-l duce, om de pace nu-l vei face. Pe dracu’ nici s[-l vezi, nici s[ te vad[. R`de dracul de porumbrele negre =i nu se vede pe el. R`de om de om =i dracul r`de de to\i. Sai =i ]n spatele dracului p`n[ vei trece g`rla.

166


S-a sp`nzurat ca dracu-n c`nep[. Scoate, drace, ce-ai furat c[ te bat sp`nzurat, cu m[ciuca tot ]n cap. S-o suit dracu’ pe cas[. +ede ca dracul pe comoar[. +ede dracul ]n balt[ =i r`de de altul. +i-a b[gat dracul coada ]ntre ei. +i-a g[sit dracu’ capacu’. +i-a pus dracul coada pe el. +i-a rupt dracul opincile. +i dracul pare frumos c`nd e t`n[r. Tr[ie=te ca dracu-n ap[ mic[. Tr[ie=te ca dracu’ n spini. Trebuie s[ dai c`teodat[ o lum`nare =i dracului. |i-e mil[ de dracul =i el scoate coarne. Ucig[-l-toaca. Unde baba face, dracul nu desface. Unde-i mai mare sfada, acolo-=i v`r[ dracul coada. Unde =i-a ]n\[rcat dracul copiii. Unul trage la dracu’ =i altul la tat[-s[u. Ziua se arat[ sf`nt[ =i noaptea \ine pe dracul ]n bra\e.

BISERICA, CELE BISERICE+TI A avea burt[ de pop[. A avea meteahna popii. A c[dea (a fi) popa’ n belea. A c[uta pop[ \ig[nesc. A c`nta ca un pop[ aghezmuit. A da (a fi purtat, a-l purta) cu capul pe la icoane. A da cu crucea peste cineva. A fi botezat cu zeam[ de varz[. A fi botezat de-un pop[ beat. A fi cruce de biseric[. A fi fl[m`nd ca un pop[. A fi fra\i de cruce. A fugit de popa =i a dat peste dracul. A i se duce vestea ca de pop[ tuns. A-i zice popii „m[i“. A juca ca popa ]n porumbrei. A m`nca ca un pop[. A nu fi prea mers la biseric[. A-=i pune capul s[n[tos sub Evanghelie. A umbla ca fuiorul popii. A umbla cu crucea-n s`n =i cu dracu(l) ]n inim[. Burt[ de pop[.

167


Ca paraua-n punga popii. Cìnele uneori intr[ ]n biseric[, dar nici biserica nu se spurc[, nici cìnele nu se sfin\e=te. C`nd popii n-au de lucru, boteaz[ vi\ei. C`nd va Domnul vine =i dracul cu colaci. C`nt[ dracu’ ]n casa popii. C`te un colac, c`te un pitac, popa umple un sac. Cele sfinte nu se spurc[. Ce mi-e popa Stan, ce mi-e Stan popa. Cine altarului sluje=te, din altar m[n`nc[. Cine boteaz[, cuteaz[. Cine caut[ iepuri ]n biseric[, se ]ntoarce f[r[ v`nat acas[. Cum nu-s eu pop[. Cotoiul s-a c[lug[rit =i s-a jurat c[ nu mai m[n`nc[ =oareci. Cre=tin cu crucea-n s`n =i cu dracul de-a spinare. Cu crucea-n m`n[ =i cu piatra ]n s`n. Cu dreapta-=i face cruce, iar cu st`nga se \ine de m`n[ cu dracul. Cu Dumnezeu pe buz[ =i cu dracu’ pe inim[. Cu g`ndul la Maica Domnului =i cu m`na ]n traista omului.

Cu popa =i cu \iganii totdeauna s[ tr[ie=ti bine. Cu trupul ]n biseric[ =i cu g`ndul la dracu(l). Dasc[lul ]i cu ochii la Dumnezeu =i cu m`na ]n punga omului. D[-\i, pop[, pintenii =i bate iapa cu c[lcìele. De pop[ nu scapi nici mort. De pupat, de s[rutat, popa nu ne d[ p[cat. Desagii popii sunt totdeauna plini. Dracul nu face biserici. Dumnezeu face casa, dracu’ aduce musafirii. El pop[, el preuteas[. Era s[-i c`nte popa, dar a s[rit groapa. Eu nu-s prea dus la biseric[. E u=or cu foalele plin a predica de post. Fere=te-te de pop[ sp`n =i f[r[ nevast[. Fiecare caut[ s[ aib[ icoan[ la care s[ se ]nchine. Fiecare voie=te a avea biserica lui. G`tul popii, litr[ dreapt[. Gustul dasc[lului nu-i ca al preutesei. Hat`rul popii hotar n-are. Hopa, hopa, joac[ popa, u-iuiu =i dasc[lu’.

168


Ia de pe vii =i de pe mor\i. I-a ie=it popa ]n cale. }n burta unui pop[ s-a g[sit =i un fier de plug. }nchin[-te la Dumnezeu, dar nu te strica nici cu dracul. }n gur[ cu Dumnezeu =i ]n inim[ cu dracul. }s lungi poalele vl[dichii. Lucrul dracului ]n casa popii (a n[na=ului). Mai bine eu cu pandurul =i el cu popa, dec`t eu cu popa =i el cu pandurul la cap. M[n`nc[ c`t un pop[ ]n s[rb[tori. Mìne vom vedea cine-i pop[ =i cine-i porc. Nici toate ale doftorului, nici toate ale duhovnicului. Nimenea nu e u=[ (lemn) de biseric[. Nimeni nu-i cheie de biseric[. Nu i-a ]n[lbit barba de c[r[rile bisericii. Nu-i nici u=[ de biseric[, nici lemn de icoan[. Numai pop[ n-am fost. Numai popa poate umbla cu c[delni\a. Nu m-a m`ncat calea bisericii. Nu te face pop[ ]n biseric[ str[in[.

Nu te juca cu n[ravu(l) popii. Nu tot ce poart[ ras[ =i camilafc[ e c[lug[r. Omul cu credin\[ dreapt[ scap[ din r[zboi. Omului s[rac i se stinge lum`narea ]n biseric[. Pe calea bisericii mi-am sclintit piciorul. Pe dinapoi bun de pop[ se crede, pe dinainte m[gar se vede. Pe dracu’ la cruce nu-l po\i duce. Pentru o bab[ surd[ popa nu toac[ de dou[ ori. Popa are m`n[ de luat nu de dat. Popa bat =i Ivan nici gustat. Popa c`nd sluje=te ]n altar, tot nu uit[ de buzunar. Popa c`nd t[mìe=te, la banii t[i g`nde=te. Popa-i c`nt[ aleluia =i el trage cu ochiul la femeia altuia. Popa legat nu face bucluc. Popa m[n`nc[ la dou[ pomeni =i tot fl[m`nd este. Popa m[n`nc[ =i de pe viu =i de pe mort. Popa ni-i bosumflat c[ n-are slujb[ ]n sat. Popa p`n[ =i-n pridvor cat[ s[ aib[ izvor.

169


Popa pl`nge c`nd nu are mor\i de ]ngropat. Popa se duce la biseric[, pun`nd piedici la fete. Popa spovede=te =i oi\ele z[p[ce=te. Prost pop[ l-a mai botezat. Rasa nu te face c[lug[r. R`de dracul de porumbe negre, =i pe d`nsul nu se vede. Ruga p[c[tosului n-ajunge la cer. S-a c[lug[rit de mult motanul. Sacul popii ]i f[r[ fund. S[ crezi ]n Dumnezeu, dar nici pe dracul s[ nu-l ui\i. S[ te fereasc[ Dumnezeu de fat[ de pop[ =i de mo=ie l`ng[ cale. S[tul ca =oarecele ]n biseric[. Seam[n[ cu tat-so, numai potcapul ]i lipse=te. Se bucur[ ca popa la clopot. Se ]nchin[ la icoane =i cu ochii la cucoane. Se scarpin[ dracul ]n deal =i tr[sne=te p[duchele ]n vale. Sus, p[rinte, c[ se ud[ Evanghelia! +i-a g[sit icoan[ s[ se ]nchine. +tie bine un vl[dic[ pe cine ia de chic[.

+tie vl[dica pe cine pope=te. T[icu\a face la biserici =i nenea le surp[. Tipicul se ]nva\[ c[lc`nd des pragul bisericii. Trebuie dus pe la biseric[. |[ranul pa=te vaca =i popa o mulge. Uite popa, nu e popa. Unde a dus mutul iapa, surdul roata =i c[lug[rul baba. Unde sunt popi mul\i, moare pruncul nebotezat. Unuia ]i place popa =i altuia preoteasa. Unul merge la biseric[, altul nu merge la cr`=m[. V[zut-ai vreun drac pop[? Zv`rli cu b[\ul ]ntr-un cìne =i love=ti un pop[. CELE UMANE }N TANGEN|{ CU CREDIN|A (jurispruden\[, lege dogmatic[) Acel cu pricin[ =ede ]n odihn[ =i cel f[r[ vin[, pl`nge =i suspin[. A fi cusut cu a\[ alb[. A fi drept ca lumina cea dreapt[. A jura cu traista ]n cap. A nu se pune de pricin[. A pune degetul.

170


A r[spunde cu capul. A scoate pe cineva basma curat[. A str`nge ]n chingi pe cineva. A=a-i obiceiul p[m`ntului. A trage (cuiva) butucul. A vorbit adev[rat =-a venit cu capul spart. Ce-i al t[u e pus de-o parte. Cei ce fur[, aceia mai tare jur[. Ce-i drept, nu-i minciun[. Ce-i drept, nu-i p[cat. Celui f[r[ de lege, cel f[r[ de suflet ]i vine de hac. Cine a face ca mine, ca mine s[ p[\easc[. Cine cuteaz[ s[ spun[ adev[rul, poate lesne umbla b[tut ca m[rul. Cine e cheza=, e =i p[tima=. Cine jur[, lesne minte. Cine mo=tene=te, pl[te=te. Cine nu ]n\elege de cuv`nt, nu ]n\elege nici de ciomag. Dac[ n-ai treab[, f[-te martor. De n-ar fi ho\i, n-ar trebui temni\[. }nmul\indu-se p[catul, se na=te pedeapsa.

La unul f[r[ suflet trebuie unul f[r[-de-lege, =i la unul f[r[ lege trebuie unul f[r[ suflet. Limba drept[\ii este de argint. Mai bine pu\in cu dreptate, dec`t mult cu str`mb[tate. Minciuna umbl[-n lume, iar dreptatea st[ la un loc. Nu-i fapt[ f[r[ r[splat[. Nu-i vinovat cine m[n`nc[ =apte pite, ci cel ce le d[. Obiceiul ]nvechit nu-i u=or de lecuit. Orice pravil[ cu deosebirea ei. Os`nda nu iart[, nici trece pe om. P[catul ]=i caut[ vinovatul. P`n[ o fi s[ ias[ dreptul, ]mi plesne=te mie pieptul. Pedeapsa la cel nebun, ca doftoria la cel bolnav. Pe roat[ de aur se ]nv`rte legea. Pricinile mici g`lcevi mari pornesc. R[ul nu r[m`ne nepedepsit. +i minciuna e vorb[, dar vremea descoper[ adev[rul. Tot p[catul ]=i cat[ vinovatul. Vinovatul mai mare gur[ face.

171


RELA|II, SITUA|II

A aduce (a ajunge, a r[m`ne) la sap[ de lemn. A aduce cuiva =i lapte de cuc. A aduce pìne de la iepuri. A aduce pe cineva cu nasul la teic[. A ajunge cu\itul la os. A ajunge de batjocura lumii. A ajunge de clac[. A ajunge de poveste ]n \ar[. A ajunge de r`sul curcilor (g[inilor, lumii). A ajunge din cal m[gar. A ajunge ]n mintea copiilor. A ajunge la aman. A ajunge la u=a str[inilor. A ajunge obial[. A ajunge p`n[ la (]n) p`nzele albe. A ajunge pe cineva cu t`rgul. A ajunge slug[ la d`rloag[. A ajuns la lulele. A ajuns la mucuri de \ig[ri. A ajuns treaba (vremea) s[ nu se mai ]ncread[ omul nici ]n c[ma=a lui.

A albit (]n\[rcat) =i pe dracu’. A alege una din dou[. A alerga (a a=tepta) cu limba scoas[. A alerga ]ntr-un picior. A alerga la colaci. A alerga (veni) tot ]ntr-un suflet. A ales p`n[ a cules. A aluneca al[turea cu drumul. A aprinde f[clia cuiva. A apuca cap de funie. A apuca cu m`na de sabia goal[. A apuca foc cu gura. A apuca h[isa. A ar[ta c[lcìele. A ar[ta cu degetul pe cineva. A ar[ta (cuiva) u=a. A arde (pe cineva) la fica\i. A arunca (azv`rli) banii pe fereastr[. A arunca bani ]n v`nt.

172

— Rela\ii, situa\ii —

A arunca cu piatra-n =atr[ A arunca cu pietrele ]n cineva. A arunca cu scalda =i copilul. A arunca din\ii ]n pod. A arunca piatra ]n gr[din[ str[in[. A arunca sare-n ochi. A arunca umbr[ asupra cuiva. A asculta la fereastra altuia. A asuda =ez`nd. A a=tepta mur[-n gur[. A a=tepta pe cineva cu colaci calzi. A a=tepta s[-i pice mur[-n gur[. A at`rna (cuiva) ceva de coad[. A atinge ambi\ia (cuiva). A atinge (pe cineva) cu cuv`ntul. A atinge (pe cineva) unde-l doare. A auzi cu urechea altuia. A avea ac de cojocul cuiva. A avea (a fi cu) mìnile legate. A avea b[s[u. A avea b[taie de cap. A avea ceva pe suflet. A avea de ceva nevoie ca de v`ntul care bate. A avea de furc[ cu cineva.

A avea gur[ mare. A avea inim[ de piatr[. A avea ]n m`n[ =i pìnea =i cu\itul. A avea m`na lung[. A avea m`n[ u=oar[. A avea mila cucului. A avea multe pe spinarea sa. A avea nas. A avea n[dejde ]n cineva ca ]n =apte boi. A avea n[dejde ]n cineva ca ]ntr-un cui de tei. A avea nou[ b[ieri la pung[. A avea obraz de cioric. A avea ochi r[i. A avea o coast[ de drac. A avea o limb[ de un cot. A avea o piatr[ pe inim[. A avea pìnea =i cu\itul ]n m`n[. A avea (pe cineva) la cheremul s[u. A avea pe cineva la inim[. A avea poxie* pe cineva. A avea proptele. A avea s[u la r[runchi. A avea spete. A avea =apte vineri ]ntr-o s[pt[m`n[. A avea un cui la inim[.

173

*

Necaz, ciud[


A avea (un) ochi la spate (la ceaf[). A bate capul cuiva. A bate din picior. A bate ]n retragere. A bate m[r. A bate m`na. A bate obrazul (cuiva). A bate palma. A bate pragurile. A bate toba. A bate (toca) la papuc. A bate vat[ ]n urechi. A b[ga (cuiva) frica-n oase. A b[ga fiori ]n oase. A b[ga ]n buzunar (pe cineva). A b[ga ]n draci (pe cineva). A b[ga ]n r[cori (pe cineva). A b[ga ]n sac (pe cineva). A b[ga ]n v[tal[ (pe cineva). A b[ga (pe cineva) cu zile ]n p[m`nt. A b[ga pe cineva de p[r ]n r[u. A b[ga (pe cineva) ]n boale. A b[ga pe cineva ]n p[p[dii. A b[ga pe cineva ]n sperie\i. A b[ga (pe cineva) ]n vitez[. A b[ga pe cineva sub covat[. A b[ga sula ]n coast[. A boi pe cineva.

A (cam) b[gat-o pe m`nec[. A c[dea (a pica) cerul pe cineva. A c[dea (a prinde, a se prinde) ]n capcan[. A c[dea cu inima pe cineva. A c[dea cu tronc la inim[. A c[dea ]n capcan[. A c[dea ]n gura cuiva. A c[dea ]n m`na cuiva. A c[dea la picioarele cuiva. A c[l[tori ]n rele ape. A c[lca pe b[t[turi (pe cineva). A c[lca pe bec. A c[lca pe cineva ]n picioare. A c[lca pe coad[. A c[lca pe col\ul i=licului. A c[lca pe j[ratic. A c[lca str`mb. A c[ptu=i pe cineva. A c[ta cu coada ochiului. A c[ta s[ g[seasc[ urme pe mare. A c[uta ceart[ cu lum`narea. A c[uta clenci ]n pepene. A c[uta cuiva ]n barb[. A c[uta cu lum`narea Ziua ]n amiaza mare. A c[uta ]n cinste cuiva. A c[uta ]n coarnele cuiva.

174


A c[uta nod ]n papur[ =i pete-n soare. A c[uta potcoave de cai mor\i. A c[uta s[ ]mbete lumea cu ap[ rece. A c[uta s[m`n\[ de vorb[. A c[uta sfada cu lum`narea. A c[uta ziua de ieri. A c[zut cu nasul ]n terci. A c`=tiga borta covrigului. A c`=tiga m`necile de la jiletc[. Acela ce n-are mil[ de dobitoc nici de om n-are deloc. Acel oaspete este mai scump, care =tie c`nd s[ plece. A cere c`t dracul pe tat[-s[u. A cere luna. A cerut traista s[ goleasc[ desagii. A chior] pe cineva. Aci se duce, aci se-ntoarce.

A cunoa=te (pe cineva) de ur`t =i de frumos. A da (a se da) de gol. A da (a se da) pe brazd[. A da bani pe miere. A da buzna. A da ca ]n popu=oi. A da c[r\ile pe fa\[. A da chiorii (chior`=) unii peste al\ii. A da chi=ca la to\i. A da cinstea pe ru=ine. A da colb ]n ochi. A da cu (a pune) gheara peste cineva. A da cu barda-n lun[. A da cu fa\a ]n glod. A da (cuiva) cu genunchiul. A da (cuiva) bob`rnace. A da (cuiva) de \`\`n[. A da cuiva frù liber. A da cuiva ]n obraz. A da cuiva nas. Aci te bucur[, aci te scutur[. A da cuiva peste nas. A coace pe cineva la inim[. A da cuiva =i pe nas =i pe A cobor] milit[ria din pod. gur[. A da cuiva un ciolan de ros. A col[ci pe cineva. A da cu m`na ]n foc. A crede dup[ r[boj. A da cu m`na prin =perl[. A cui e iapa, e =i m`nzul. A cunoa=te (pe cineva) ca pe A da cu ochii ]n foc. A da cu oi=tea ]n gard. un cal breaz.

175


A da cu o m`n[ =i a opri cu cealalt[. A da cu \[rn[ ]n ochii cuiva. A da de (a se certa, a sta, a \ine) furc[. A da de bucluc. A da de g`t pe cineva. A da de miere. A da de nod. A da de prad[. A da de sminteal[. A da din coad[. A da din col\ ]n col\. A da din groap[ ]n groap[. A da din sit[ prin d`rmoi. A da h[\urile ]n alte mìni. A da inima din cineva. A da ]n gropi. A da ]n obraz cuiva. A da ]n surle. A da m`na cu cineva. A da o m`n[ de ajutor (cuiva). A da o rait[ pe la cineva. A da p`nz[ pe fuioare. A da (pe cineva) la brazd[. A da (pe cineva) prin ciur =i prin d`rmoi. A da peste calul v[tafului. A da peste cineva cu nasul. A da peste nas (cuiva).

A da =i buc[\ica de la gur[. A dat urechile la ima=. A da un lucru pe fa\[. A dejuga la rea moar[. A deschide urechile ]n patru. A descoase pe cineva. Adeseori ]n dosul unei vorbe dulci se ascunde o inim[ otr[vit[. Adev[rul este cum te v[d =i cum m[ vezi. Adev[rul umbl[ cu capu(l) spart. A dezlega calul de la gard. Adio =i-un praz verde! A dogor] obrazul cuiva. A dormi (ca un) bu=tean. A dormi sub stre=in[. A drege busuiocul (cuiva). A duce (a pip[i) vorba cu bra\ul. A duce de m`n[ pe cineva. A duce (p[stra, p[zi, purta, \ine) cuiva s`mbetele. A duce pe cineva de nas. A duce pe urm[ (pe cineva). A duce vergile cuiva. Adun[ unde n-a risipit. A face (a deschide) ochi-n patru (roat[). A face (a intra ]n) t`rgul altuia. A face (a sta pe) cuie.

176


A face cuiva chica m[ciuc[ (topor). A face cuiva o of`=tanie. A face (cuiva) s`nge r[u. A face (cuiva) zile amare. A face (cuiva) zile fripte. A face de lingur[ (pe cineva). A face de petrecanie cuiva. A face gaur[ ]n cer. A face g`t. A face gura c`t toate zilele. A face haz de necaz. A face hostrop[\ cu cineva. A face lea=c[ pe cineva. A face marafeturi. A face ochi. A face ochi dulci. A face o spolocanie (cuiva). A face pe cineva albie de cìne (de porci). A face pe cineva cu ou =i cu o\et. A face (pe cineva) cu sare =i cu piper. A face (pe cineva) de d`rval[. A face (pe cineva) de nimica. A face (pe cineva) de ru=ine. A face pe cineva de trei parale. A face pe cineva om.

A face (pe cineva) s[ moar[ de r`s. A face pe cineva s[ te cunoasc[. A face pe dracu’ ]n patru. A face picioare. A face piftie pe cineva. A face saftea. A face sat cu cineva. A face s`mbrie cu cineva. A face scar[ la cer. A face st`nga-mprejur. A face z`mbre. A faptelor rele ]ncep[tur[ spre r[u sf`r=it pleac[. A f[cut el poc! cu m[ciuca, dar =i eu fli=! cu biciu=ca. A f[g[dui c`te-n lun[ =i-n soare. A f[g[dui ce nu curge pe ap[. A f[g[dui marea cu sarea. A f[g[dui marea cu sarea =i Oltul cu totul. A f[g[dui mun\i de aur. A fi a cincea roat[ la c[ru\[. A fi afumat. A fi (ajunge) la cu\ite. A fi alfa =i omega. A fi ar[tat cu degetul. A fi (a se \ine) de brù cu cineva.

177


A fi boboc. A fi bra\ul drept al cuiva. A fi bun de ald[ma=. A fi bun de gur[. A fi bun de pus la bub[ (ran[). A fi bun de pus la plug. A fi bun de t[iat m[lig[. A fi cal de b[taie. A fi cal de olac. A fi cap sec. A fi carne =i unghie cu cineva. A fi ca un pui de bogdaproste. A fi cìne ]n dou[ labe. A fi cheia =i l[cata cuiva. A fi cheia tuturor. A fi coad[ de cìne. A fi coad[ de topor. A fi codi\a cuiva. A fi col\i=. A fi crescut ]n bumbac. A fi crescut ]n buruienile dracului. A fi cu bor=ul la foc =i cu pe=tele ]n iaz. A fi cu bra\ele deschise. A fi cu cu\itul la brù. A fi cu dou[ fe\e. A fi cu draci.

A fi cu ghea\a-n s`n. A fi cu gura dulce. A fi cu gura mare. A fi cu inima deschis[. A fi cu inima ]mp[cat[. A fi cuiva ca =i un tat[. A fi cu mìnile legate. A fi cu musca pe c[ciul[. A fi cu ochii ]n patru. A fi cu o falc[-n cer =i cu una ]n p[m`nt. A fi cu spuza-n buz[. A fi cu stea ]n frunte. A fi cu toane. A fi cu \`fna-n nas. A fi cu zilele ]n m`n[. A fi dat ]ntr-un obraz s[ crape cel[lalt. A fi de (a tr[i cu) chiu =i vai. A fi de foc =i de cri\[. A fi de haram. A fi de o baie. A fi de o zeam[. A fi din opinc[. A fi doctorul cuiva. A fi dulce la cuv`nt. A fi dus la moar[ =i la r`=ni\[. A fierbe (pe cineva) f[r[ ap[. A fi fata banului, sora c[pitanului.

178


A fi f[cu\i to\i pe un calup. A fi f[r[ propteli la vorb[. A fi f[r[ suflet. A fi frate cu cucul. A fi gata s[ pui ]n s`n pe cineva. A fi gros ]n ceaf[. A fi gura satului. A fi hurducat. A fi ]mbr[cat domne=te =i a tremura Doamne-p[ze=te. A fi ]mbrobodit. A fi ]mflat cu \ava. A fi ]n capul mesei. A fi ]nc[ cu ca=ul la gur[. A fi ]n du=i buni. A fi ]n fruntea cozii. A fi ]n pielea cuiva. A fi ]n r`nd cu cineva. A fi ]nv[\at cu greutatea jugului. A fi ]nvelit ca ceapa. A fi la cheremul cuiva. A fi la grai cu dr[ganele. A fi lins. A fi lung de m`n[. A fi mai breaz dec`t altul. A fi mare cu cei mici =i mic cu cei mari. A fi mare =i tare. A fi m[m[ligar.

A fi m`na dreapt[ (a cuiva). A fi negustor de piei de clo=c[. A fi oltean cu gura plin[ de m[sele. A fi om cu r`nza tare. A fi om de m`na a doua. A fi om de treab[. A fi (om) de zah[r. A fi p[pu=a cuiva. A fi pìne =i ca=. A fi pe dric. A fi pe =apte drumuri. A fi plin de jinti\[. A fi poam[ bun[. A fi poam[ rea. A fi po=ta satului. A fi prea din cale-afar[. A fi prieten de toart[ (cuiva). A fi prieten la cataram[ cu cineva. A fi prins ]n capcan[. A fi propteaua gardului. A fi r`sul r`surilor. A fi sc[ldat ]n lapte dulce. A fi scos din min\i. A fi scos din p`rtie. A fi scump la vorb[. A fi sigur de sine. A fi slab (tare) ]n br[cinar. A fi slug[ la m[gar. A fi spin ]n ochi cuiva.

179


A fi Stan-P[\itul. A fi str`ns cu u=a.

A-i ar[ta (cuiva) lungul nasului.

A fi tare de ]nger.

A-i at`rna lingura de g`t.

A fi t[ciune acoperit.

A-i bate (cuiva) un cui ]nro=it ]n inim[. A-i c[dea (cuiva) bucuria-n sc`rb[. A-i c[dea (cuiva) cineva tronc la inim[. A-i c[dea (cuiva) podul ]n cap de ru=ine. A-i c[uta cuiva cinstea. A-i c[uta (cuiva) ]n obraz. A-i c`nta (a-i bate) ]n strun[. A-i cr[pa (cuiva) obrazul de ru=ine. A-i curge Oltu’ n gur[. A-i da cu ardei pe la nas. A-i da (cuiva) pinteni. A-i da (cuiva) un perdaf. A-i da cu u=a ]n nas. A-i da de cheltuial[. A-i da papucii. A-i da pinteni. A-i da sufletului de toate. Ai dat spuza =i ai luat cenu=a. Ai dat un cazan mare =i ai luat o c[ldare. A-i da un cu\it ascu\it ]n inim[. Ai de grij[ s[ nu-\i moar[ mul\i ]nainte!

A fi t`rìe-brù. A fi topor de oase. A fi tot o p[nur[. A fi trecut prin ciur =i prin d`rmoi. A fi trecut prin foc =i ap[. A fi trei de o para. A fi trup =i suflet cu cineva. A fi un bou =i o belea. A fi un las[-m[-s[-te-las. A fi un om =i jum[tate. A fi un pap[-lapte. A fi vai de steaua cuiva. A fi vechi ]n grad. A forfeca pe cineva. A fost dup[ u=[, c`nd i-au m[surat pantalona=ii. A fost st`lpul casei =i acum a ajuns poprea. A freca ridichea cuiva. A fugi ca de cium[. A fugit cu coada ]ntre picioare. A g[sit sat f[r[ cìni (=i) se plimb[ f[r[ ciomag. A gr[i cu o jum[tate de gur[.

180


A-i desfunda (a-i roade, a-i toca) urechea (pentru ceva). Aide\i s[ vorbim degeaba, c[ tot n-avem nici o treab[. Ai dreptate, numai nu te cau\i. A ierta e u=or, a uita e greu. A ie=i basma curat[. A ie=i cu bra\ul ]n m`n[. A ie=i cu vorba ]naintea cuiva. A ie=i din hor[. A ie=i din r[bu= afar[. A ie=i la liman. A-i face capul calendar. A-i face c[\ei pe inim[. A-i face cuiva bucata. A-i face (cuiva) capul oboroac[. A-i face (cuiva) o baie bun[. A-i face (cuiva) o nunt[. A-i face (cuiva) una bun[. A-i face cu ulcica. A-i face de petrecanie. A-i face de ur`t. A-i face zile fripte. Ai f[cut pozna, nu te da ]n l[turi. A-i fi cuiva b`ja de ceva. A-i fi cuiva prieten de c[ciul[. A-i fi drag ca ochii din cap. A-i fi drag ca cìnelui a linge sare. A-i fi negru ]naintea ochilor.

A-i ie=i ]nainte cu pìne =i cu sare. A-i intra cuiva noaptea-n cap. A-i intra prietenia ]n cap. Ai intrat ]n hor[, trebuie s[ joci. A-i ]ntoarce (cuiva) vorba. A-i juca (a face) festa. A-i l[comi (a-i lic[ri, a-i sclipi) ochii (dup[ ceva). A-i lua (cuiva) apa c`nepa. A-i lua cuiva apa de la moar[. A-i lua (cuiva) boii de dinainte. A-i lua cuiva lemnul de pe foc. A-i lua (cuiva) musca de pe nas. A-i lua cuiva v[zduhul de la gur[. A-i lua pìnea de la gur[. A-i lua =i c[ma=a. A-i lua vorba de la gur[. A-i m`nca cuiva cìnii din traist[. A-i merge colbu(l). A-i merge (cuiva) din plin. A-i merge drept la inim[. A-i merge fulgii. A-i muia oasele. Ai, n-ai, trebuie s[ dai. A intra (a se b[ga) pe sub pielea cuiva.

181


A intra ]n c`rcot[ cu cineva. A intra ]n gura lumii. A-i pl[ti poli\a. A-i pune belciug la nas. A-i pune capac. A-i pune c[lu=ul ]n gur[. A-i pune cruce. A-i pune (cuiva) o pup[z[ ]n obraz. A-i pune (cuiva) s`rm[ ]n bot. A-i pune (cuiva) suli\a (sula) ]n coaste. A-i pune (cuiva) unghia ]n g`t. A-i pune (cuiva) un ghimpe la inim[. A-i pune g`nd r[u. A-i pune juv[\ul ]n g`t. A-i pune picioarele peste cap. A-i pune =treangu(l) ]n g`t. A-i rupe nasul. Ai s[rit din par ]n par =i-ai dat peste nas cotar. A-i sc[pa iepurele din m`n[. A-i sc[p[ra c[lcìele (cuiva) dup[ cineva. A-i scoate (cuiva) buc[\ica din gur[. A-i scutura cojocul. A i se aprinde c[lcìele (cuiva). A i se face (cuiva) inima c`t un purice.

A i se ]ncurca cuiva c[r[rile. A i se ]ncurca (cuiva) i\ele. A i se muia cuiva gura. A i se n[luci. A i se n[z[ri (cuiva) ceva. A i se ridica (cuiva) o piatr[ de pe inim[. A i se scurta potecile. A i se sl[bi b[l[m[lile. A i se topi scuipatu’ ]n gur[. A i se uita (cuiva) r[bojul. A i se umplea cuiva r[bd[ul. A i se umplea sacul. Ai spus „da“, nu zi „ba“. A-i sta cuiva ca un ghimpe ]n coaste. A-i sta cuiva ca un gunoi ]n ochi. A-i sta ]n drum. A-i sta ]n g`t cuiva. A-i sta pe limb[. A-i strica cuiva inima. A-i suci (cuiva) capul. A-i sufla cuiva ceva sub nas. A-i =ti voia =i nevoia. A-i t[ia coasa cuiva. A-i t[ia (cuiva) nasul. A-i trage (cuiva) o c[lc[tur[. A-i trage un ibri=in pe la nas. A-i trebui (cuiva) ca mie dr`mba. A-i trece (cuiva) de ap[ rece. A-i turna le=ie pe inim[. A-i turti fesul.

182


A iubi (pe cineva) ca pe un ]nger. A-i umbla prin gur[. Ai umblat c`t ai umblat, dar acum \i s-a-nfundat. A-i veni (cuiva) acru de cineva. A-i veni (cuiva) ap[ la moar[. A-i veni cuiva de hac. A-i veni s[ sar[ ]n Olt. A-i zburda cuiva ov[zul. A ]mb[ta cu apa rece. A ]mboldi (pe cineva). A ]nc[leca pe nevoie. A ]nc[l\a bine pe cineva. A ]nchide (cuiva) u=a ]n nas. A ]nchina steagul. A ]ncurca i\ele. A ]ncurca zilele (cuiva). A ]nghi\i amarul. A ]nghi\i g[lu=ca. A ]nghi\i hapul. A ]nghi\i la noduri seci. A ]nghi\i =i cu ochii. A ]nota ]n miere. A ]nota ]n s[u. A ]nt`lni pe cineva cu pìne =i sare. A ]ntinde (pe cineva) ca pe cureaua cea scurt[. A ]ntoarce cojocul pe dos.

A ]ntoarce ochii pe dos. A ]ntoarce placa (foaia) pe cealalt[ parte. A ]ntoarce spatele cuiva. A ]ntoarce =urubul cuiva. A ]n\[rcat B[laia. A ]nv[\at ce au uitat al\ii. A juca c[r\i mari. A juca (pe cineva) pe degete. Ajunge de la moar[ la r`=ni\[. Ajunge din cal m[gar =i cat`r din arm[sar. Ajut`nd pe al\ii, te aju\i pe sine. A-l aduce (pe cineva) cu halca. A-l ajunge (pe cineva) c[lare pe pr[jin[. A-l ajunge pe cineva cu\itul la os. A-l amesteca cu p[m`ntul. A-l avea ]n buzunar. A l[sa buza. A l[sa de la tine. A l[sa ]n plata Domnului. A l[sa la alegerea cuiva. A l[sa la boal[. A l[sa pasul ]n jos. A l[sa pe cineva buzat. A l[sa (pe cineva) cu inima ars[. A l[sa (pe cineva) sub mas[. A l[sa toate balt[.

183


A-l bate de tocmeal[ (pe datorie). A-l b[ga (pe cineva) ]n friguri. Alb la cap =i pestri\ la ma\e. A-l da din brazd[ afar[ A-l durea inima dup[ cineva. A lega cap[t de vorb[. A lega cobz[ pe cineva. A lega gura p`nzei. A lega la gard. A lega negustoria de gard. A lega tei de curmei. A le pune pe toate la inim[. A le=ina de r`s. A-l face chis[li\[. A-l face pastram[. A-l face pe cineva una cu p[m`ntul. A-l face pe dracul ]n patru. A-l face s[ nu aib[ ce lua de jos. A-l face talme=-balme=. A-l face t[r`\e de porci. A-l fura pe cineva Aghiu\[. A lins miere de pe degete p`n[ ce =i le-a m`ncat. A lipsit de acas[ nou[ ani =i s-a ]ntors cu doi bani. A-l ]neca pe cineva ]ntr-o lingur[ de ap[. A-l l[tra =i cìnii (pe cineva).

A-l lovi unde-l doare. A-l lua ]n pinteni. A-l lua pe cineva ca din oal[. A-l lua (pe cineva) de beregat[. A-l lua pe „nu =tiu“ ]n bra\e. A-l mai str`nge din c[p[stru. A-l m[sura cu scutur[tura. A-l m`nca barba pe cineva. A-l m`nca pe cineva t[lpile de duc[. A lovi (pe cineva) unde-l doare. A-l ponegri pe l`ng[ cineva. A-l prinde cu m`\a-n sac. A-l prinde cu oca mic[. A-l pune cu botul pe labe. A-l r`de (pe cineva) =i cìnii. A-l scoate (pe cineva) apa la mal. A-l str`nge de g`t (pe cineva). A-l t[ia (pe cineva) la ramazan. A-l trage pe cineva cìnii pe drumuri. A-l trage pe sfoar[. Altuia ]i d[ pova\[, dar pe sine nu se-nva\[. Altul s[ te laude, nu gura ta. A lua ap[ ]n gur[. A lua cu bombonica. A lua cuiva apele.

184


A lua cuiva pielea de viu. A lua cuiva =i cenu=a din vatr[. A lua cu japca. A lua cu pr[jina din urm[. A lua foc cu gura. A lua foc cu m`na altuia. A lua g`tul cuiva. A lua ]n unghii pe cineva. A lua la dep[nat (pe cineva). A lua la ochi (pe cineva). A lua o piatr[-n gur[. A lua (pe cineva) cu nepus ]n mas[. A lua pe cineva cu resteul. A lua pe cineva cu vorba dulce. A lua (pe cineva) cu z[h[relul. A lua pe cineva cu zburlita. A lua (pe cineva) ]n b[=c[lie. A lua (pe cineva) ]n c[ru\[. A lua (pe cineva) ]n coarne. A lua (pe cineva) ]n pr[jin[. A lua (pe cineva) ]n r[sp[r. A lua (pe cineva) la dep[nat. A lua (pe cineva) la rapanghel. A lua (pe cineva) la trei parale. A lua (pe cineva) la treip[ze=te.

A lua pe cineva la vale. A lua (pe cineva) peste picior. A lua (pe cineva) peste um[r. A lua (pe cineva) pe sus. A lua (pe cineva) primprejur. A luat-o de diminea\[, s[ nu-l ]ntreac[ al\ii. A lua u=a-n spate. A-l umple de bogdaproste. Am ajuns ce n-am g`ndit =i m[ mir ce n-am g[sit. A m[sura vorba cu ]mbl[ciul. A m[turat casa cu el. A m`na (pe cineva) ca pe vite. A m`na pe cineva din mìne ]n mìne. A m`nca (cuiva) zilele. A m`nca dintr-un blid cu cineva. A m`nca dintr-un taler cu cineva. A m`nca drele. A m`nca foc. A m`nca fript pe cineva. A m`nca pìne =i sare cu cineva. A m`nca pìne udat[ cu lacrimi. A m`nca (pe cineva) de viu. A m`nca pielea pe cineva. A m`nca v`nt.

185


A m`ngìa cu ghimpi. A merge din unt ]n unt. A merge ]n fruntea cozii. A mirosi a p`rlit. A muri cu zile. A muri de ciud[. A muri de ru=ine. A muri ]nghesuit la poman[. A nu avea nas. A nu avea nas la bor=. A nu avea nici ]n clin nici ]n m`nec[. A nu avea nici un chichirez. A nu avea ochi s[ vad[ pe cineva. A nu avea pe cineva la stomac. A nu c[uta cuiva de ce-i e cojocul. A nu cur[\i de coaj[ pe cineva. A nu face br`nz[ (cu cineva). A nu face nici o para chioar[. A nu fi nici zeama ou[lor. A nu g[si cap[t de vorb[. A nu ie=i din cuv`ntul cuiva. A nu-i fi (cuiva) boii acas[. A nu-i fi moale. A nu-i pune (cuiva) degetul ]n gur[. A nu-i =ti de nume.

A nu umple bor= cu cineva. A nu-l ajunge capul =i mintea s[ fac[ ceva. A nu-l ajunge punga pe cineva. A nu l[sa pe cineva s[-\i sufle ]n bor=. A nu-l cur[\i pe cineva de coaj[. A nu-l duce de nas u=or pe cineva. A nu linge unde e scuipat. A nu-l trage pe cineva inima la ceva. A nu-l \ine cureaua pe cineva. A nu nimeri u=a. A nu sc[pa bine de una =i a da peste alta. A nu se da b[tut. A nu se da cu una cu dou[. A nu se da poftit. A nu se ]mpu\ina la inim[. A nu se ]nghi\i unul pe altul. A nu se potrivi la vorb[. A nu se pune ]n poar[. A nu se sp[la (cineva) nici cu Prutul. A nu-=i c[lca spusele ]n picioare. A nu-=i da chica ]n m`na cuiva. A nu-=i da cu parul ]n cap de r[ul cuiva.

186


A nu-=i ]nc[pea ]n piele. A nu-=i pune c[p[strul ]n m`na cuiva. A nu-=i vedea capul de... A nu =ti nici cu spatele. A nu trage la cump[n[. A nu tr[i cu mintea altuia. A nu trece pe dinaintea cuiva. A nu vorbi pleav[. A nu zice nici c`rc. A nu zice nici c`r, nici m`r. A nu zice nici p`s. A o b[ga (o lua) pe m`nec[. A o c`rpi bine. A o duce de azi pe mìne. A o face de oaie. A o face fiart[. A o face lat[. A o face pe chelbosul. A o face pe grozavul. A o ]nfunda. A o l[sa moart[ ]n p[pu=oi. A o lua de-a dreptul prin p[pu=oaie. A o lua la picior. A o lua la s[n[toasa. A op[ri cu ap[ rece. A (o) pune de m[m[lig[. A o sfecli. A o \ine pe-a lui. A pica pe cineva cu lum`narea.

A piept[na pe cineva. A pierde drumul =i c[rarea. A pierde (pe cineva) din ochi. A pl[ti gloaba. A pl[ti la s`ntu-a=teapt[. A pl[ti m[m[liga. A pl[ti oalele sparte de al\ii. A plecat c[lare =i vine cu =aua-n spinare. A plecat la biseric[ =i a nimerit la c`rcium[. A plefturi (pe cineva). A potcovi bine pe cineva. A pr[p[di o copeic[ =i a g[si o carboav[. A primi cu bra\ele deschise. A prinde cineva la cheag. A prinde cu arcanul. A prinde cu ra\a-n traist[. A prinde la aripi. A prinde la minte. A prinde la s[u. A prinde pe cineva cu oca (ocaua) mic[. A prinde r[d[cin[. A prinde =arpele cu m`na altuia (nebunului). A privi nu ]nseamn[ a vedea. A pune ban la ban. A pune be\e ]n roate. A pune botul pe labe.

187


A pune c[ciula pe-o spr`ncean[. A pune c[p[stru(l) ]n coada calului. A pune coada pe spinare. A pune coarne cuiva. A pune (cuiva) belciug la nas. A pune (cuiva) capacul. A pune cuiva flori dup[ urechi. A pune (cuiva) sare pe coad[. A pune (cuiva) venin la inim[. A pune funia-n coarne. A pune g`tul pentru cineva. A pune ]n picioare pe cineva. A pune la punct (pe cineva). A pune m`na ]n foc. A pune m`n[ de la m`n[. A pune-n cof[ pe cineva. A pune obrazul pentru cineva. A pune (pe cineva) cu botul pe labe. A pune pe cineva cu picioarele ]n papuc. A pune pe cineva ]n pìne. A pune (pe cineva) ]n traist[. A pune pe cineva la cale. A pune (pe cineva) la ham. A pune pe cineva la punct.

A pune (pe cineva) pe roate. A pune pe to\i ]ntr-o ciorb[. A pune picioru(l) ]n prag. A pune sare pe ran[. A pune \ara la cale. A pune ulei pe foc. A pune um[rul la ceva. A pune unghia ]n g`t cuiva. A purta c[ciula pe-o ureche. A purta cuiva de grij[. A purta cuiva s`mbetele. A purta cu vorba. A purta hat`rul. A purta lumea pe degete. A purta pe cineva cu vorba. A rade barba (cuiva). A rade pe cineva. A rade =i a drege pe cineva. A r[bdat, p`n[ s-a s[turat. A r[mas din gol cu pielea. A r[m`ne cu buza umflat[. A r[m`ne de c[ru\[. A r[m`ne gol-chistol. A r[m`ne ]n drum. A r[m`ne la ciuperci. A r[m`ne pe jos. A r[m`ne tablou. A r[scoli cerul =i p[m`ntul. A r[spl[ti poli\ele. A r`de (z`mbi) pe sub musta\[.

188


Arde casa, dar arde =i a vecinului. Arde-m[, frige-m[, pe c[rbune pune-m[. Are Chira socoteal[. Are o gur[ c`t o =ur[. Are patru boi =i o sut[ de nevoi. Are r`nz[ domneasc[. Are s[-mi deie foc la ar[tur[. A ridica capul. A ridica pe cineva ]n slava cerului. A ridica perdeaua. A roade capul cuiva. A roade (cuiva) urechile. A rupe calul de la poarta cuiva. A rupe cuiul. A rupe cuiva m`necile la hain[. A rupe m`\a ]n dou[. Arvuna te leag[ =i plata te scap[. A s[ri din piele. A s[ri peste cal. A s[ri peste garduri. A s[rit din lac ]n pu\. A s[ri \and[ra cuiva. A sc[pa cu obrazul curat. A sc[pa cu zile. A sc[pa din gura lupului.

A sc[pa ieftin. A sc[pa (a i se duce) c[ciula pe ap[. A sc[pa un lucru printre degete. A schimba c[ciula cu c`rpa femeii. A schimba muzica. A scoate (afar[) din \`\`ni. A scoate castanele din foc cu m`na altuia. A scoate c[rbunele cu m`na altuia. A scoate coarne. A scoate (cuiva) b[rz[unii din cap. A scoate (cuiva) peri albi. A scoate din piatr[-seac[. A scoate dracii din cineva. A scoate la hat. A scoate ochii (cuiva). A scoate panglici pe nas. A scoate pe cineva de sub p[m`nt. A scoate pe cineva din b[l[m[li. A scoate (pe cineva) din brazd[. A scoate pe cineva din noroi. A scoate pe cineva din pepeni. A scoate pe cineva din r[bd[ri.

189


A scoate pe cineva din r[boj. A scoate (pe cineva) din s[rite. A scoate (pe cineva) din \`\`ni. A scoate sufletul din om. A scoate vorbe din traist[. A scurta (cuiva) ghearele. A scurta (]nchide, t[ia) c[r[rile cuiva. A scurta pe cineva de bani. A scutura puricii cuiva. A se amesteca ]n ciorba cuiva. A se arunca ]n bra\ele cuiva. A se arunca ]n foc pentru cineva. A se ascunde dup[ deget. A se avea de bine cu cineva. A se bate ca orbii. A se bate cu palma peste gur[. A se b[ga sub pielea (cuiva). A se c[ciuli. A se certa cu cineva la cu\ite. A se crede buricul p[m`ntului. A se crede cobor`t cu h`rzobul din cer. A se culca o dat[ cu g[inile. A se culca pe-o ureche. A se da b[tut.

A se da cu capul de to\i pere\ii. A se da de gol. A se da dup[ cum bate v`ntul. A se da dup[ v`nt. A se da ]n v`nt dup[ ceva. A se deprinde cu hamul. A se duce de r`p[. A se duce ]n lumea alb[. A se duce ]nv`rtindu-se. A se duce unde =i-a sc[pat dracul opincile. A se face (a se pune) luntre =i punte. A se face de basme. A se face de r`s. A se face Dun[re de m`nie. A se face ghem. A se face ]n patru. A se face leu-paraleu. A se face mort ]n p[pu=oi cu sacul plin. A se face om neom. A se face prost. A se face mare =i tare. A se ]nc[rca de bogdaproste. A se ]ngloda ]n datorii. A se ]njuga cu cineva. A se ]ntinde pecingenea. A se ]ntoarce cu coada ]ntre picioare. A se ]ntrece cu =aga.

190


A se juca (cu cineva) ca m`\a cu =oarecele. A se juca (cu cineva) de-a ochii lega\i. A se l[sa mai moale. A se l[sa p[guba= de ceva. A se l[sa pe t`njal[. A se lega de cineva ca orbul de gard. A se lua de mìni cu cineva. A se lua ]n col\i cu cineva. A se lua la har\[ cu cineva. A sem[na v`nt =i a culege furtun[. A se pr[p[di cu tot cu piele. A se prinde ]n la\. A se prinde ]n undi\[. A se pune cruci= =i curmezi=. A se pune cu \ara. A se pune ]n buza tunului. A se pune ]n cap =i ]n picioare. A se pune ]n gur[ cu cineva. A se pune ]n lungi= =i curmezi=. A se pune pe capul cuiva. A se r[sufla cuiva. A se ridica pe um[rul cuiva. A se ridica (rena=te) din cenu=[. A se s[tura de cineva ca de hrean. A se sc[lda ]n dou[ ape.

A se sf[di furc[. A se sf[di pe pielea lupului din p[dure. A se sim\i (cineva) cu musca pe c[ciul[. A se sim\i ]n al =aptelea cer. A se sim\i ]n largul s[u. A se sparge oalele ]n capul cuiva. A se sp[la (cineva) pe bot (de ceva). A se sp[la de cineva. A se str`nge funia la par. A se t[ia cuiva mìnile =i picioarele. A se t[v[li de r`s. A se \ine b[\. A se \ine ca rìa (de cineva). A se \ine ca scaiul (de cineva). A se \ine de capul cuiva. A se \ine de poalele cuiva. A se \ine din urma (cuiva) ca ni=te c[\ei. A se \ine gaie (de cineva). A se \ine ]ntr-un fir (]ntr-o a\[). A se \ine la brù cu cineva. A se \ine lan\. A se \ine lipc[ (de cineva). A se \ine mare. A se \ine plug de cineva. A se \ine scai de...

191


A se \ine =i cu din\ii de ceva. A se uita cu ochii pe dos. A se uita dup[ gura cuiva. A se uita ]n gura cuiva. A se uita (la cineva) ca la soare. A se v`r] ]n sufletul omului. A sim\i ]ncotro bate v`ntul. A sorbi cu ochii pe cineva. A sorbi dintr-o lingur[ de ap[. A sp[la funia. A sp`nzura cuiva lingurile la brù. A spune (cuiva) verde ]n ochi. A spune ]n t`rg =i la moar[. A spune lumii c[ mortul \i-e dator, nu ai f[cut nici un spor. A sta ca pe ghimpi (cuie, ace). A sta ciocan pe capul (cuiva). A sta cu din\ii la stele. A sta cu mìnile subsuori. A sta cu toporul (barda) la brù. A sta de parc[ ai fi un musafir. A sta ]n cump[n[. Asta nu e de nasul vostru (t[u). A sta pe capul cuiva.

A sta smirna. A sta sub c[ciul[. A str`nge b[erile pungii. A str`nge cureaua. A str`nge frùl (cuiva). A str`nge la perete (pe cineva). A str`nge pe cineva cu u=a. A str`nge pe cineva ]n balamale. A str`nge pe cineva ]n cle=te. A str`nge =urubul. A strica bor=ul cu cineva. A strica br`nza (cu cineva). A strica cum[tria. A suci cuiva capul. A sufla (cuiva) ]n bor=. A =edea cu nasul umflat. A =edea ]n dou[ luntri. A =edea la berdeag. A-=i afla na=ul. A-=i afla omul. A-=i ar[ta arama pe fa\[. A-=i ar[ta c[lcìele. A-=i ar[ta col\ii. A-=i ar[ta din\ii. A-=i ar[ta unghiile. A-=i astupa gura. A-=i bate capul cu ]mp[r[\iile. A-=i b[ga capu-n la\.

192


A-=i c[lca cuv`ntul. A-=i c[lca pe inim[. A-=i c[uta cal de mire. A-=i c[uta de drum. A-=i c`nta singur c`ntecul. A-=i cunoa=te lungul nasului. A-=i da arama pe fa\[. A-=i da barba pe m`na cuiva. A-=i da ifose (aere). A-=i da peste om. A-=i da =i c[ma=a de pe sine. A-=i dezlega limba. A-=i face de cap. A-=i face de ur`t. A-=i face drum ]n via\[. A-=i face inim[. A-=i face mil[ =i poman[. A-=i face partea leului. A-=i face s`nge r[u. A-=i face ur[ capului. A-=i face voie bun[. A-=i fi singur sie =i opinc[ =i vl[dic[. A-=i fr`nge g`tul. A-=i g[si ar\agul (cu cineva). A-=i g[si beleaua cu cineva. A-=i g[si cu cineva p`r\agul. A-=i g[si n[na=ul. A-=i g[si st[p`nul. A-=i ie=i din piele. A-=i ie=i din r[bd[ri.

A-=i ]ntoarce cojocul (pe dos). A-=i linge buzele. A-=i lua ale trei fuioare =i lumea ]n cap. A-=i lua catrafu\ele. A-=i lua c[lcìele de-a umere. A-=i lua inima ]n din\i. A-=i lua lumea ]n cap. A-=i lua lumea ]n traist[. A-=i lua nasul la purtare. A-=i lua papucii. A-=i lua p[catu-n cas[. A-=i lua plata. A-=i lua rindeaua. A-=i lua t[lp[=i\a. A-=i lua traista =i ciubucul. A-=i m`nca lefteria. A-=i m`nca unghiile. A-=i mu=ca mìnile. A-=i p[stra (g[si, deschide, l[sa) o porti\[ (de sc[pare). A-=i pierde cump[tul =i umbletul. A-=i pl[ti datoria. A-=i pleca urechea. A-=i pune b[s[ul. A-=i pune boii ]n c`rd cu cineva. A-=i pune boii ]n plug cu cineva. A-=i pune c[ciula pe-o ureche. A-=i pune ceru’ n cap.

193


A-=i pune frù limbii. A-=i pune g`tul la mijloc. A-=i pune mìnile ]n cap. A-=i pune mintea cu... A-=i pune obrazul pentru cineva. A-=i pune pofta-n cui. A-=i pune singur cahla. A-=i sc[rpina limba. A-=i schimba c[ciula. A-=i schimba c[r[rile. A-=i scoate capu’ din m`na cuiva. A-=i scoate ochii pentru cineva. A-=i sp[la obrazul. A-=i t[ia creanga de sub picioare. A-=i teme cojocul. A-=i toarce pe limb[. A-=i v[rsa ciuda pe toat[ lumea. A-=i v[rsa veninul asupra (cuiva). A =oldi ceva. A= pl`nge, dar nu pot de r`s. A= spune un vis, dar nu pot de r`s. A =terge pasul (cuiva). A =terge putina. A =ti buba cuiva. A =ti c`t c`nt[re=te (cineva).

A =ti c`te parale face (cineva). A =ti numai de b[\. A =ti (pe cineva) ce poam[ este. A =ti unde se leag[ =i unde se dezleag[. A =ti (vedea) ]n ce ap[ se scald[. A= veni desear[ la voi, dar mi-e ru=ine de cìni. A t[cea chitic. A t[ia cu biciul ]n carne vie. A t[ia cu fer[str[ul. A t[ia frunz[ la cìni. A t[ia ]n carne vie. A t[ia cuiva nasul. A t[mìa pe cineva. A te l[sa mai mititel. A toca pe v[trai. A trage calupul cuiva. A trage clopotele. A trage cuiva butucul. A trage (cuiva) cu ibri=in pe la nas. A trage (cuiva) de la obraz. A trage (cuiva) limba din gur[. A trage (cuiva) m`\a pe spinare. A trage (cuiva) o s[puneal[. A trage cu piciorul pe la cineva.

194


A trage cu urechea. A trage de m`nec[ pe cineva. A trage o refenea (cuiva). A trage p[catul cuiva. A trage pe cineva de limb[. A trage (pe cineva) pe sfoar[. A trage sforile. A tr[i ca m`\a cu =oarecele. A tr[i din seul s[u. A tr[i pe cuptor. A tr[i pe picior larg. A tr[i pe socoteala altuia. A tr`nti cuv`ntul. A tr`nti u=a de perete. A trece g`rla. A trece prin foc =i sabie. A trecut baba cu colacii. A tremura pentru un ban. A trimite pe cineva dup[ icre verzi. Atunci po\i zice c[ nici un vr[jma= nu mai ai, c`nd nimic nu mai ai. A turna ap[ la moara cuiva. A turna cu cofa. A \ine (bate) tot marginile. A \ine din scurt (pe cineva). A \ine hangul cuiva. A \ine isonul. A \ine ]n palme.

A \ine leul de urechi. A \ine lupul de urechi. A \ine (pe cineva) ]n h[\uri. A \ine pe cineva sub aripa sa. A \ine (pe cineva) sub papuc. A \ine piept cuiva. A \ine (purta) pe cineva ]n (pe) bra\e. A \ine una =i bun[. A uita de la m`n[ p`n‘ la gur[. A umbla cu fof`rlica. A umbla cu iscoade. A umbla cu momele. A umbla cu plosca. A umbla cu =oalda. A umbla din m`n[ ]n m`n[. A umbla f[r[ (nici un) c[p[tì. A umbla (merge) ]n dorul lelii. A umbla pe =apte c[r[ri. A umblat dup[ r[gaz =i a dat peste necaz. A umblat =i ]n c[ru\[ =i ]n telegu\[. A v[rat la Umbr[re=ti =i acum ierneaz[ la Gole=ei. A v[rsa lacrimi de crocodil. A v[zut pe dracul. A v`r] (b[ga) ]n boal[ (boale, toate bolile) pe cineva. A vedea pe coada m[turii.

195


A vedea stele verzi. A veni bob-sositor. A veni luna lui traist[-n b[\. Averea cr`=marului — ]n fundul paharului. A vinde ap[ la sacagiu. A vinde gogo=i cuiva. A vinde pielea ursului din p[dure. A vorbi al[turea cu drumul. A vorbi cu gura altuia. A vorbi cu limba de scoar\[. A vorbi ca din carte. A vorbi pere\ilor (cu pere\ii). A vorbi vrute =i nevrute. Azi mie, mìne \ie. Baba a c[zut din pod =i tot s-a hodinit la jum[tate. Baba b[tr`n[ nu se teme de vorba groas[. Baba c[l[toate n-are s[rb[toare. Bac=i=ul s[ fie c`t de mic, c[-l vrea domn =i calic. Bag[-l ]n cas[, te fur[, D[-l afar[, te ]njur[. Banii str`ng[torului intr[ ]n m`na cheltuitorului. Bate fierul c`t e cald. Bate toba la urechea surdului. Bate toba surdului, d[ oglinda orbului.

Bat-o vina de gur[ c[ n-o po\i ]nconjura. B[rbatu’ zice-n fluier, muierea pl`nge de foame. B[t[u= nu-s, c[ to\i m[ bat. B[tr`ne\ile nu vin singure, ci cu multe nevoi. B[tr`nu-=i aminte=te, t`n[rul tr[ie=te. Beleaua lui Costache o trage Iordache. Bine faci, bine g[se=ti; r[u faci, r[u g[se=ti. Bog[\ia trece dealu(l), =i tu (da’ eu) r[mì cu amaru(l). Bolnav de moarte =i m`nc[ de toate. Buc[\ica din m`na str[in[ pare mai mare. Bucurie goal[, traist[ u=oar[. Bun[tatea stofei nu st[ ]n ]nfloritur[, ci ]n \es[tur[. Care ascult[ la u=[, ]=i aude defaima. Care-i din vi\[ =i din s[m`n\[, =tie ce-i cìnia =i omenia. Care ]ncepe bine, sf`r=e=te frumos. Carele ]nsu=i face, face c`t trei. Casa-i goal[, ca o oal[, de n-are de ce se prinde m`\a.

196


Ca s[ scurteze din cale, de cu sar[ a plecat =i ]n tind[ s-a culcat. Ca s[ te po\i sc[rpina bine, trebuie s[ ai de cine. Caut[ ce n-a pierdut =i g[se=te ce n-a vrut. Caut[ luleaua, =i e cu ea ]n gur[. Caut[ nod ]n m[m[lig[. Caut[ unde n-a pierdut. Caut una =i dau peste alta. C[ doar nu piere lumea. C[-i laie, c[-i b[laie, ba una, ba alta. C[in\a din urm[ s[ nu fie mai mare dec`t cea dintì. C[in\[ t`rzie-i de prisos. C[l[torie spr`ncenat[! C[l[torului ]i =ade bine cu drumul, ca =i calului cu frùl. C[l[torului ]i =ade (st[) bine cu drumul. C[lug[rul =i cer=etorul sunt totuna. C[ma=a-i mai aproape de piele. C[p[stru are, ]i mai trebuie cal. C[scatul dintì cere c[p[tì. C[t[tura dulce la dragoste aduce. C`nd ai bani, ai =i du=mani.

C`nd ai nevoie, ]ndr[zne=ti f[r[ a mai a=tepta s[ fii poftit. C`nd ai zor, Nu pune m`na pe topor; Nici pe cu\it, C`nd e=ti am[r`t. C`nd ajunge prostul la m[rire, }n\eleptul — la pieire. C`nd are toate adunate, atunci la to\i este frate. C`nd ar fi numai un cer=etor, to\i cu zahar l-ar hr[ni. C`nd ba\i pe cocona=, ori bate-l cum se cade, ori nu te mai ]ncurca. C`nd casa ta are sete, nu v[rsa ap[ pe drumuri. C`nd cei de jos gre=esc, este n[dejde de t[m[duire. C`nd dintr-un r[u vrei s[ treci ]n alt r[u, r[mì mai bine cu cel dintì, cu care te-ai deprins. C`nd doi se bat (se ceart[), al treilea c`=tig[. C`nd e=ti cu el, ca =i cum ai fi singur. C`nd e=ti poftit la o mas[, pleac[ s[tul de acas[. C`nd eu cump[r, nimeni nu vinde, c`nd eu v`nd, nimeni nu cump[r[. C`nd ]i b[t[lia mai mare, ]=i ia picioarele-n spinare.

197


C`nd ]i dai, ]i fat[ iapa, c`nd ]i ceri, ]i moare m`nzul. C`nd ]i vorbi, pune-\i trei l[c[\i: la inim[, la g`t =i la gur[. C`nd ]mi merge bine, to\i ]s cu mine, c`nd ]mi merge r[u, r[m`n numai eu. C`nd ]nghea\[ balta, se duce =i el s[ prind[ pe=te. C`nd malai are, sare n-are, c`nd are sare =i malai, n-are legum[. C`nd m-am s[turat de bor= cu sfecl[, ]mi aduce purcel fript. C`nd mi-i sete s[-mi dai ap[, iar nu fierea dup[ ce-mi crap[. C`nd mi-oi (\i-i) vedea ceafa. C`nd n-ai frumos, pupi =i mucos. C`nd n-are plugarul, nici n[dr[garul. C`nd nenorocirea doarme, fere=te-te s-o de=tep\i. C`nd nimeni nu va vorbi de tine, mai bine s[ te ]neci. C`nd norodul te ur[=te, cinstea =i puterea ta ]ndat[ se sf`r=e=te. C`nd nu ajung multe la toate, cum o dai — tot rupt[-n coate.

C`nd nu este socotin\[, socoteala merge r[u. C`nd nu-i prietenie, spor ]n lucru n-o s[ fie. C`nd nu putem face ce voim, trebuie s[ voim ce putem. C`nd nu te g`nde=ti, atunci te tr`nte=ti. C`nd o fi la mijloc banii, nu se mai ]ntreab[ anii. C`nd pici ]n m`na calicului, te sp`nzur[. C`nd plou[, spal[ str[chinile, =i c`nd bate v`ntul, m[tur[ casa. C`nd puterea se sf`r=e=te, inima la ce sluje=te? C`nd se ceart[ ]ntre ei ]mp[ra\ii, mor solda\ii. C`nd =ezi ]ntre ]n\elep\i, s[ ascul\i mai mult dec`t s[ vorbe=ti. C`nd te-a ]n=elat cineva odat[, e de vin[ el; c`nd te-a ]n=elat a doua, e=ti de vin[ singur. C`nd te arde c[rbunele, ]l arunci =i ]n barba lui tat-t[u. C`nd treci \ara orbilor, ]nchide =i tu un ochi. C`nd \i-e br`nza mai proasp[t[, n-ai sm`nt`n[. C`nd vede omul nevoia, vorbe=te ce nu-i e voia.

198


C`t de str`mb vrei s[ =ezi, dar vorba dreapt[ s-o a=ezi. C`te belele, C`te bube rele, Toate-n capul babei mele. C`te capete, at`tea p[reri. C`t e mo=ul de b[tr`n, tot dore=te m[r din s`n. C`t tai r[zorul altuia, at`ta taie altul pe al t[u. C`t \ine nunta, slugile sunt scutite de b[taie. C`\i cu n[dr[gi, to\i ]i sunt dragi. Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a fost dulce s-a m`ncat. Ce-ai m`ncat? De ne-ai uitat? Ce-ai b[ut De ne-ai ur`t? Ce-am avut =i ce-am pierdut?! Ce dai s[racilor, \ie-\i dai. Ceea ce nu voie=ti ca s[ afle du=manul, s[ nu spui prietenului. Cei buni nu sunt buni, dac[ las[ pe cei r[i s[ fac[ r[u. Cei ce se potrivesc, lesne se-mprietenesc. Ce-i frumos la to\i le place, dar nu =tii ]n el ce zace. Cei mari de cei mici picioarele =i le =terg.

Ce-i pas[ surdului de ce vorbe=te altul. Cei tineri gr[iesc ceea ce fac, cei b[tr`ni ceea ce au f[cut, iar cei nebuni ceea ce vor s[ fac[. Cel ce are r`nduial[, cru\[ mult[ osteneal[. Cel ce d[ mil[, nu s[r[ce=te. Cel ce doarme, r[m`ne cu din\ii la stele. Cel ce ]ncepe multe, nu ispr[ve=te nimic. Cel ce pr[p[de=te drumul, ]i bucuros =i de c[rare. Cel ce r`vne=te la mil[, moare fl[m`nd. Cel ce se g`nde=te numai la sine, r[m`ne singur. Cel ce se uit[ la v`nt, nu va sem[na, cel ce caut[ la nori, nu va secera. Cel ce umbl[ pe drum cu g`ndul acas[, ]=i pierde c[ciula ]n t`rg. Cele mai tari ]nnod[tori mai lesne se rup. Cele mici le-ai lep[dat, Cele mari ai c[utat, Acum ]noat[ ca un cìne, Ca s[ po\i sc[pa mai bine. Cele rele s[ le scrii pe apa ce curge, iar facerea de bine ]n piatr[ s[ o sapi.

199


Cel mai greu lucru din lume e s[ dai socoteal[ unui om prost. Cel mai mare minte n-are, cel mai mic e mai voinic. Cel mai u=or lucru e s[ dai sfaturi. Cel ne]ndr[zne\ pierde multe bunuri. Celor ce duc mai mult dorul, le pare mai dulce odorul. Cel pe jos cu cel c[lare, anevoie se ]nvoiesc. Cel voinic =i pe sub p[m`nt r[zbate. Ce mi-e drag fuge de mine =i ur`tul calea-mi \ine. Ce-oi p[\i, cu nimeni n-oi ]mp[r\i. Ce strici orzul pe g`=te, c`nd e iarba la genunchi? Cine a aflat un prieten adev[rat, acela comoar[-n via\[ a c`=tigat. Cine-ajunge mare, nu te-ntreab[ ce te doare. Cine alearg[ dup[ pomeni, nu se vede s[tul niciodat[. Cine alege prea mult, ia ce e mai r[u. Cine alege, r[u culege. Cine a m`ncat papara, =tie: dulce-i ori amar[. Cine a pierdut ru=inea, s-o g[seasc[ el?

Cine are cozi multe, anevoie se t`r[=te. Cine are minte mult[, tace =i-ascult[. Cine are str[in, are ]n cas[ spin. Cine are tovar[= nerod, ajunge ]n pod. Cine arvone=te, acela pl[te=te. Cine a =tiut s[ tr[iasc[ cu r[u, tr[ie=te =i cu bine. Cine bate la poarta altuia, o s[ bat[ =i altul la poarta lui. Cine bea ap[ din pumni str[ini, nu se satur[ niciodat[. Cine bea pe datorie, se ]mbat[ ]ndoit. Cine blast[m[ pe al\ii, urgii asupra lui cheam[. Cine caut[ ceart[, g[se=te b[taie. Cine caut[, o g[se=te. Cine caut[ prieteni f[r[ cusur, f[r[ prieteni r[m`ne. Cine cere, nu moare, dar nici cinstire nu are. Cine cere, nu piere, dar nici nume bun n-are. Cine cerne toat[ ziua, nu m[n`nc[ m[m[lig[.

200


Cine cuteaz[ s[ spun[ adev[rul, poate lesne umbla b[tut ca m[rul. Cine d[ cu o m`n[, ia cu am`ndou[. Cine d[ din mìni, nu se ]neac[. Cine defaim[ pe altul ]n fa\a ta, are s[ te defaime =i pe tine ]n fa\a altuia. Cine de glum[ nu =tie, acela nu-i om de omenie. Cine de oameni nu se ru=ineaz[, nici de Dumnezeu nu se ]nfrico=az[. Cine deschide ochii dup[ ce cump[r[, cump[r[ totdeauna marf[ proast[. Cine doarme pe p[m`nt, n-are fric[ s[ caz[ c`nd se ]ntoarce. Cine dore=te mult, pierde =i pe cel pu\in. Cine face, Lui ]=i face, Cine d[, Lui ]=i d[. Cine face tot la rele, el nu scap[ de belele. Cine fuge de la moar[, se ]ntoarce f[r[ m[lai. Cine gre=e=te, p[time=te. Cine ia ]n r`s pe altul, singur se face de r`s.

Cine ia pe datorie, pl[te=te de dou[ ori. Cine ]mparte, parte-=i face. Cine ]ntreab[, nu gre=e=te. Cine ]=i pierde vremea numai ]n jocuri =i petreceri, nu are cu ce s[ se ]mbrace. Cine merge pe al[turea cu drumul, cade jos. Cine minte, =i fur[. Cine mo=tene=te, pl[te=te. Cine mult te-mbr[\i=az[, nu =tie s[ te str`ng[. Cine n-a gustat amarul, nu =tie ce e zaharul. Cine n-o ]ndurat suferin\e, nu se ]ndur[ de al\ii. Cine nu adun[ pentru sine, adun[ pentru al\ii. Cine nu deschide ochii, deschide punga. Cine nu poate r[bda, nu m[n`nc[ poam[ coapt[. Cine nu se mul\ume=te de pu\in, de mult niciodat[. Cine nu se satur[ m`nc`nd, nu se satur[ ling`nd. Cine nu =tie de vorb[, nu ]n\elege nici de ciomag. Cine nu te =tie, te vinde, iar cine te =tie, te cump[r[. Cine piatr[ rostogole=te, pe el se love=te.

201


Cine pl`nge pentru toat[ lumea, orbe=te. Cine poate — oase roade, cine nu — nici carne moale. Cine r`de la urm[, r`de mai bine. Cine sap[ groap[ altuia, cade singur ]ntr-]nsa. Cine sare peste garduri, cade adesea ]n pari. Cine scarpin[ rìa altuia, r[scole=te pe a lui. Cine seam[n[ cu lacrimi, culege cu bucurie. Cine seam[n[ v`nt, culege furtun[. Cine se aseam[n[, se adun[. Cine se ]ndestuleaz[ cu pu\inul, se face vrednic de mult. Cine se porne=te cu graba, se-nt`lne=te cu z[bava. Cine se =tie cu musca pe c[ciul[, se ap[r[. Cine singur ]=i g[te=te, cu mare poft[ pr`nze=te. Cine spal[ capul m[garului, ]n zadar pierde osteneala =i s[punul. Cine =ade pe dou[ scaune, cade r[u, c`nd cade. Cine-=i calc[ jur[m`ntul, nu-l prime=te nici p[m`ntul. Cine-=i p[ze=te limba, ]=i cru\[ capul.

Cine tr[ie=te n[d[jduind, moare jinduind. Cine \ine doi pepeni ]ntr-o m`n[, r[m`ne f[r[ nici unul. Cine \ine pìnea ]n traista altuia, nu m[n`nc[ c`nd i-i foame. Cine umbl[ dup[ doi iepuri, nu prinde nici unul. Cine umbl[ dup[ pl[cere, s[ s-a=tepte =i la durere. Cine umbl[ pe toate drumurile, nu ajunge nic[ieri. Cine vine prea t`rziu la mas[, acela roade oasele. Cine vorbe=te, seam[n[, cine ascult[, culege. Copiii cresc u=or ]n ograda vecinului. Copilul de cu vreme mustrat, ajunge b[rbat =i d[ =i altora sfat. Copilul p`n[ nu pl`nge, \`\[ nu suge. Cre=te de parc[ ar avea ap[ la r[d[cin[. Cu adev[rul ]n gur[, nimeni ]\i d[ ]n gur[, d-aceea trebuie =i c`te-o minciun[. Cu cìnii c`nd stai de vorb[, trebuie ca ei s[ latri. Cu c`t mai multe auzi, cu at`t mai multe ]nve\i. Cu ce m[sur[ dai, cu aceea iei.

202


Cu ce-mi ]nchin[, cu aceea-i ]nchin. Cu chiorii, chior[=ti, cu g`ngavii, g`ng[ve=ti. Cui ]i dai pe datorie, nu-l mai vezi ca s[ vie. Cui nu ai s[-i dai ajutor, nu-i da nici sfat. Cui =i-a pr[p[dit cinstea, d[-i colac =i lum`nare. Cui voi pl[cea, s[ m[ ia, cui nu, s[ m[ lase. Cu lingura ]\i d[ miere =i cu coada ]\i scoate ochii. Cu m[nu=i pe m`n[ nu torci m[tase. — Cum[tre, f[-mi bine cu toporul. — |i-a= face da’ nu-i acas[. — Iat[-l dup[ u=[. Cu m`na str[in[ numai foc s[ iei. Cum e bun[ ziua, a=a e =i mul\[mita. Cum ]i c`nt[, a=a joac[. Cum ]l dai, tot ]n picioare pic[. Cum ]l ]ntorci, a=a st[. Cum ]l mai rabd[ p[m`ntul. Cum ]nnozi, a=a deznozi. Cum ]\i vei a=terne, a=a vei dormi. Cum ]\i vei g[ti, a=a vei pr`nzi.

Cum s-a c`=tigat, a=a s-a m`ncat. Cum \i-i spusul, a=a-i =i r[spunsul. Cu n[dejdea din sat, tot cu capul spart. Cu o m`n[ te m`ngìe, da’ cu alta te zg`riie. Cu t[cerea ]i rupi pielea. Cu un ochi la sl[nin[ =i cu altul la f[in[. Cu un ochi r`de =i cu altul pl`nge. Cu vasul gol nu pofti oaspe\i. Cuv`ntul bun unge, =i cel r[u ]mpunge. Cuv`ntul ]ntì s[-l ciople=ti, apoi s[-l ar[\i. Cuv`ntul dulce la-ntristare leac aduce. Dac[ a luat dracu’ vaca, poate lua =i vi\elul. Dac[ este, este, Nu mai da la to\i de veste. Dac[ faci azi un bine, mìne de la altu-\i vine. Dac[ fata nu =tie a juca, zice c[ l[utarii nu =tiu a c`nta. Dac[ ]i dai mult nas, \i se urc[ ]n cap. Dac[ lumea nu-l laud[, se laud[ singur.

203


Dac[ n-ai putere, nu ]nt[r`ta g`lceava. Dac[ nu ai du=mani, ]mprumut[ bani. Dac[ nu dai omului ap[, nu-i da nici m`ncare. Dac[ =ade el degeaba, g`nde=te c[ to\i n-au treab[. Dac[ te ]n\elegi dintì, nu te cer\i pe urm[. Dac[ te la=i moale, te bag[ ]n foale. Dac[ to\i ar fi c[rturari, cine s[ mai fie v[cari? Dac[ vrei bine, nu face altuia r[u. Dac[ vrei s[ nu te cread[, spune adev[rul. Dac[ vrei s[ p[strezi taina, strig-o surdului. Dai cu m`na =i alergi cu picioarele. Dai un deget =i-\i ia m`na toat[. Darul dat la vreme, e dar ]ndoit. Datoria e plin[ de griji. Datoria m[n`nc[ cu omul din blid. Datoria veche, comoar[ nesf`r=it[. Datoria veche nu putreze=te. Dator nu-s, c[ nu-mi d[ nimeni pe datorie.

D[ celui ce-\i cere, dar nu f[g[dui. D[ cu o m`n[, ca s[ ieie cu dou[. D[, Doamne, tot s[rb[tori =i numai o zi de lucru =i atunci s[ fie nunt[. D[-i s[ bea, c[ n-o m`ncat. D[-i =i c[ma=a =i fugi. D[ ]n mine =i-l doare pe el. D[-mi o lulea de tutun =i-\i laud calul de bun. D[-mi o pace, s[-\i dau dou[. D[-te, Zgribulea, ]n dosul meu, c[ eu cr[p de frig mai r[u. De-ai =ti unde ai s[ pici, \i-ai a=terne paie. De ai turme mari de oi, ai =i turme de nevoi. Deal cu deal se ]nt`lne=te, dar[mite om cu om. De-ar =ti omul ce-ar p[\i, dinainte s-ar p[zi. De-at`ta fal[, st[ pe cuptor goal[. De b[tr`n nu r`de, pentru c[ b[tr`n ai s[ fii. De cap =i-a f[cut, de cap i-a fost. De c[ldur[ ]i trec genunchii la gur[. Dec`t ai fi vorbit, mai bine te-ai fi g`ndit.

204


Dec`t doi “\i-oi da”, mai bine un “na”. Dec`t ]ncercelat[, m[rgelat[ =i fl[m`nd[, mai bine ciul[ =i s[tul[. Dec`t ]n \ar[ str[in[, cu pit[ =i cu sl[nin[, mai bine ]n satul t[u, cu m[laiu’ c`t de r[u. Dec`t orb =i c[lare, mai bine =chiop =i pe jos. Dec`t s[ ]ntingi cu ur`tu-n unt =i s[ te ui\i la p[m`nt, mai bine s[-ntingi ]n sare =i s[ te ui\i la soare. Dec`t s[ munce=ti degeaba, mai bine s[ =ezi degeaba. Dec`t s[ pl[te=ti pagube, mai bine s[ nu le faci. Dec`t s[ pl`ng eu, mai bine s[ pl`ng[ ei. Dec`t s[-\i dau, s[ ne sf[dim, mai bine prieteni s[ fim. De ce ai, de ce ai mai avea. De cine nu ]nva\[, relele s-aga\[. De cu var[, pentru iarn[, de cojoc s[ te-ngrije=ti. De deasupra te ninge =i de desupt te frige. De departe calul ]\i bate, da’ de-aproape ochii ]\i scoate. De dorul bogatului, luai fata dracului. De drag ce-mi e, l-a= b[ga de p[r ]n s`n.

De drag ce-mi e=ti, te-a= v`r] ]n s`n, dar nu ]ncapi de urechi. De fa\[ te linge, de dos te frige. De ho\ii din cas[ nu te po\i feri. De la cine nu te a=tep\i, acela te vinde. De la ho\ niciodat[ s[ nu furi. De la m`n[ p`n’ la gur[, pierde-mbuc[tura. De la mine pu\in, de la Dumnezeu mai mult. De la o vreme numai miezul de pìne-i place. De la un datornic r[u nu vei lua nimic dec`t la poarta raiului. De la un datornic rù =-un sac de paie este bun. De la zis[ p`n’ la fapt[, tot mai este o bucat[. De multe ]n lume am dat =i tot nu m-am ]nv[\at. De n-ar fi ho\ii, n-ar fi nici pu=c[rii. De nebun =i de muierea rea fiecare ]n\elept fuge. De necaz m[n`nci =i pl[cinte. De oaspe\i se bucur[ de dou[ ori: c`nd vin =i c`nd se duc.

205


De om bun =i de vreme bun[ nu te mai saturi. De om ro= =i de cal b[lan s[ te fere=ti ca de satan. Deprinderea din tinere\e r[m`ne =i la b[tr`ne\e. Deprinderea se face fire. De ru=ine a= m`nca o pìne. De s[r[cie nu scap[, n-are dup[ ce bea ap[. De unu’ mi-i mil[, de altu’ mi-i sil[. Din coarnele \apului Pun poman[ b[rbatului; Iar din carnea cea mai mult[ O s[-mi trag mie o nunt[. Din gura omului bun vorba de r[u nu iese niciodat[. Din ]ncurc[tur[, ]n ]mpleticire. Din omul bun, bun lucru iese. Din petic c[ptu=al[, mare gre=al[. Dintr-o vorb[ ]\i aprinzi paie ]n cap. Doar[ nu-i \ara ]n sabie. Doar n-am m`ncat ciuperci. Doar n-am omor`t oameni la drum. Dor mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima. Dorul de cine se leag[, nu-l las[ cu mintea-ntreag[.

Dou[ cu\ite t[ioase nu pot sta ]ntr-o teac[. Dup[ adev[r a umblat =i de minciun[ a dat. Dup[ care a= merge nu m[ cere, care vine nu-i de mine. Dup[ ce e carnea gras[, mai pune =i seu. Dup[ ce fr`ngi carul, mul\i se g[sesc s[-\i arate drumul. Dup[ ce-l bate grindina, ]l mai bate =i pr[jina. Dup[ ce nici n-are de cercei urechi, umbl[ s[-=i cumpere dou[ perechi. Dup[ ce r[stoarn[ carul, vede calea cea bun[. Dup[ ce-\i deger[ urechea, degeaba mai pui c[ciula. Dup[ r[zboi se vede capul viteazului =i urma fricosului. Du=manului care se duce, f[-i pod. Du=manul cel mai r[u cu pìne \i-l c`=tigi Du-te cu sacul, c`nd ]\i f[g[duie purcelul. Du-te unde a dus surdul roata =i mutul iapa. Ea ]=i c`nt[, ea ]=i desc`nt[. E bun de sp`nzurat de o crac[ uscat[, c[-i p[cat s[ strici una verde pentru el.

206


El de boal[ p[time=te =i p-al\ii de leac sf[tuie=te El m[n`nc[ un purcel =-altuia d[ un puricel. E mai bine s[ te culci nem`ncat, dec`t s[ te scoli ]ndatorat. E mai u=or a zice “ba”, dec`t toat[ ziua “na”. E nevoie La coada oii; Dar la a \apului +i mai a dracului. Era vai de mine, acum e vai de noi. Este la largul lui =i la str`mtul altuia. Eu nu-s coada lemnelor, c[-s fruntea surcelelor. Eu str[lucesc ]n cas[ =i ale mele h`rburi pe mas[. E u=or a r`de de pe uscat de cel ce e ]n v`rtej. Face hat`rul bogatului =i m[n`nc[ pomana s[racului. Face poman[ f[r[ voia lui. Face =i el umbr[ p[m`ntului. Face voie de nevoie =i haz de necaz. Faci omului bine =i el se ia cu m[ciuca dup[ tine. F[ bine =i-l arunc[-n balt[, c[ nici nu =tii cum iese la iveal[.

F[ cum faci, c[ bine faci. F[g[duiala dat[ e datorie curat[. F[ =ag[ cu cel nebun, c[ el sare cu toporul la b[taie. F[-te frate cu dracu’ p`n[ treci puntea. F[-te tu a m[ trage =i eu oi merge pl`ng`nd. Fecior la topor, feti\[ la furculi\[. Femeia vede chiar unde b[rbatul abia z[re=te. Fereasc[ Dumnezeu de fuga =chiopului =i de b[taia orbului. Fere=te-m[, Doamne, de ho\ii din cas[, c[ de cei de-afar[ m[ feresc singur. Fere=te-m[, Doamne, de prieteni, c[ de du=mani m[ feresc eu. Fiecare m[tur[ ]ntì ]naintea por\ii lui. Fiecare pentru sine croitor de pìne. Fiecare pune bucuros =aua pe iapa vecinului. Fiecare se \ine mai cuminte dec`t altul. Fiecare trage foc la oala lui. Fie cum zici, s[ nu fie cum =tiu eu. Fl[m`nzilor nu le trebuie poftire mult[.

207


Foamea =i s[r[cia stric[ omenia. Focul cu apa nu se ]mprietenesc. Frate, frate, dar br`nza-i (pita-i) cu bani. Frica p[ze=te bost[n[ria (p[durea, via). Frunz[ verde lobod[, gura lumii-e slobod[. Fuga-i (e) ru=inoas[, dar ]i (e) s[n[toas[. Fuge de-i scap[r[ c[lcìele. Fuge de-i sf`rìe c[lcìele. Fuge de scap[r[ pietrele. Fuge de-=i scoate ochii. Fuge de un r[u =i d[ peste altul. Fugi de cei r[i, ca s[ nu te faci ca ei. Fur[ bine, ascunde r[u — pic[ vina-n capu’ meu; fur[ r[u, ascunde bine — pic[ vina-n cap la mine. Fur[ ou[le de sub clo=c[. G`nd ]n g`nd cu cel fl[m`nd. Geaba faci vecinului bine cu ce ai furat de la al\ii. Geaba vii, geaba te duci, geaba m[m[liga strici =i mai rupi ni=te papuci. Geme nebolind =i caut[ nepierz`nd.

Giuvaierul bun ]=i cunoa=te diamantul. Glumele nevinovate sunt ca sarea ]n bucate. Gr[itorul de r[u =i pe mor\i ]i judec[. Gura p[c[tosului adev[r gr[ie=te. Gura satului e ca poarta v`ntului. Hai la deal ca la vale, c[-\i ajut eu pe spinare. Hai, Lic[, =-om gr[i nimic[! Hai, minte, =i te-om vinde, =-oi lua parale multe. Haina str[inului nu ]nc[lze=te. Hainele nu-l fac pe om mai de treab[. Ho\ de ho\ se teme. Ho\ia merge m`n[-n m`n[ cu domnia. Ho\ pe ho\ anevoie ]n=al[. Ho\ pe ho\ cunoa=te. Ho\ul de la ho\ ]nva\[. Ho\ul de la ho\ nu fur[. Ho\ul e cu un p[cat =i p[guba=ul cu zece. Ho\ul nedovedit e negustor cinstit. Ho\ul numai cu un p[cat, iar p[guba=ul cu dou[. I-a c[zut la inim[ tronc, ca clo=ca pe ou[ clonc.

208


I-a dat bor=ul ]n foc. I-a dat p[durea toporului coad[. Ia dintr-un buzunar =i bag[ ]n altul. Ia dintr-un s`n =i bag[ ]n altul. I-a ie=it bun[tatea pe fa\[. I-a intrat barba ]n gur[. Ia-l de pe mine c[-l omor. Ia (le) de unde nu-i(s). I-a (mi-a) trecut f[ina prin traist[. Ia pe unul de picioare =i love=te pe cel[lalt ]n cap. I-a picat r`sul ]n picioare. I-a pus botni\a ]n nas. I-a pus ghimpe la stomac. I-a pus sare ]n sc[ld[toare. Iarna-i grea, om[tul mare, vai de omul care n-are. Iart[-i pe to\i, numai pe tine nu. Ia seama sub nas, nu te uita sub picioare. Ia-te bine cu nerodul p`n[ treci podul. I-a venit apa la moar[. Iei c`te unul =i dai cu pumnul. Inima-mi crap[ de foc =i lui ]i arde de joc.

Intr[ ]n doi ca ]n doisprezece =i nu-l poate scoate nici dou[zeci =i patru. I s-a umplut paharul. I s-a ur`t cu binele. I se prinde vorba ca nuca de perete. I se vede p[rul prin c[ciul[. Iube=te pe aproapele t[u ca pe tine ]nsu\i. Iubirea peste m[sur[ aduce ]n urm[ ur[. }i bun de presurat cu sare =i de pus la p[strare. }i dai cu bani\a =i-\i d[ cu ciurul. }i dai un ort =i-\i ia un cot. }i dai voie ]n cas[ =i el se suie pe mas[. }i dedei bun[ diminea\a =i-mi g[sii beleaua. }i f[g[duie=te marea cu sarea =i-i d[ ce nu curge pe ap[. }i greu p`n[ se porne=te, c[ pe urm[ =i mai greu se opre=te. }i m[n`nc[ cìnii din traist[. }i merge vestea =i povestea. }i place vorba dulce mai mult dec`t adev[rul amar. }i prieten cu tine =i cu du=manul de m`n[ vine.

209


}i st[-n ochi ca spinul +i-i iese-nainte cu plinul. }i trage cu oala, ca s[-i treac[ boala. }i url[ cìnii ]n cas[. }i vedea datoria, c`nd \i-a cre=te p[r ]n palm[. }l bag[ sub pat =i-l pune s[ c`nte coco=e=te. }l trimi\i dup[ surcele — el aduce floricele. }mbl[ ca vulpea cu coada ]n toate p[r\ile. }mbr[\i=area f[r[ s[rutare nici un dar nu are. }mpr[=tie bra=oave =i-adun[ potcoave. }mprumutul se d[ cu v`rf =i ]ndesat. }nainte de a porunci, ]nva\[ a te supune. }n[l\area f[r[ sc[dere, ca sui= f[r[ scobor`=, nicicum nu se g`se=te. }n casa l[utarului fiecare joac[. }n cel mai bun grù g[se=ti =i c`te un fir de neghin[. }ncepi c-o minciun[ =i trebuie s[ spui o mie pe lun[. }nchide ochii, ca s[ nu-l vad[ nimeni.

}n hat`rul dumneavoastr[, iaca, m-arunc pe fereastr[. }n loc de dob`nd[ se pomene=te cu os`nd[. }n loc de plat[ spatele-\i arat[. }nnegrind pe altu(l), nu te albe=ti pe tine. }n nevoie e scump sfatul bun. }n ochi cu gura te unge, =i-n dos cu ac te ]mpunge. }n sacul legat, nu =tii ce-i b[gat. }n tacu’ zace dracu’. }ntì ascult[ =i pe urm[ vorbe=te. }ntinde-te c`t \i-e pielea. }ntinde-te c`t \i-i plapuma. }ntrebarea vin[ n-are. }ntre dou[ Nu te plou[; L`ng[ una Totdeauna. }ntr-o teac[ nu ]ncap dou[ s[bii. }ntr-un sat de oameni nu te po\i ascunde. }ntru zadar s[rut[rile, c`nd nu-i dai de m`ncare. }n unire st[ t[ria. }n urma focului mul\i dasc[li se arat[. }n vremea r[zboiului e mai scump fierul dec`t aurul.

210


}nzadar faci co=arul dup[ ce a m`ncat lupul oile. }n ziua de azi c`t ]i apuca cu m`na, at`ta e al t[u. }=i aminte=te de tine c`nd nu i-i bine. }\i d[ cu lingura, =i-\i scoate cu furculi\a. }\i d[ o m[slin[ =i-\i cere un butoi de untdelemn. }\i slujesc ca un cìne, dar voi s[ m[n`nc ca tine. Joac[ ursu’ la cum[tru’, vezi s[ nu vie =i la noi. Joci cu tichia chelului, ajungi =i tu ]n felul lui. L-a apucat hachi\ele. La casa aprins[ =i vecinul vr[jma= alearg[ s[ o sting[. La chip frumos, la inim[ g[unos. La cuptorul cald pu\ine lemne trebuiesc. L-a f[cut de n-avea ce lua de jos. L-a f[cut de nu nimerea u=a. La intrat lesne p[=i, dar nu =tiu cum va ie=i. L-a ]nc`ntat cu migdale amare. La ]nceputul st`nii se m[n`nc[ cìnii, la spartul st`nii se bat st[p`nii. L-a l[udat, de i-a pus coarne. L-a luat gura pe dinainte.

La masa nebunilor s-adun[ cei cu minte. La m[tura din u=[ nu se bag[ nimeni. La moar[ cine se duce, se umple de f[in[. La nevoie se cunoa=te prietenul =i la boal[ nevasta. La noi am m`ncat =i la voi m-am s[turat. La o fapt[ bun[ mul\i voinici s-adun[. La o m`n[ de ]nv[\[tur[ se cere un car de purtare bun[. La omul harnic s[r[cia se uit[ pe fereastr[, dar nu ]ndr[zne=te s[ intre. La ora= =ed cìnii cu colaci (covrigi) ]n coad[. La pl[cinte ]nainte, la r[zboi ]napoi. La r[zboi ]napoi =i la poam[ d[ n[val[. La r[zboi se vede fa\a voinicului =i spatele fricosului. L-ar vinde, dac[ l-ar cump[ra cineva. Las[ a=a c[-i bine a=a; c-a mai fost a=a =i tot a fost a dracului. Las[-l s[-=i joace calul. Las[ lumea s[ vorbeasc[, numai puica s[-mi tr[iasc[. Las[-m[, l[sa-te-oi; stai, pit[, m`nca-te-oi.

211


Las[-m[ s[ te las. L-a sp[lat cu zah[r la gur[. Las’ s[ zic[ cum[tra, bine c[ nu-i adev[rat. La st[p`nul scump, sluga-i hoa\[. La stup de miere, roi de mu=te. L-a= l[sa, dar nu m[ las[. La to\i nu le po\i intra ]n voie. L-a tr[snit ca din senin. La unii nevoie, iar la al\ii bun[voie. L`ng[ femeia ]n cojoc, te-nc[lze=ti ca l`ng[ foc. Le-a dat toate pe una =i nici (m[car) aceea nu e bun[. Leag[ paraua cu zece noduri. Leag[ sacul p`n[ e plin. Leg`nd r[nile altora, ]\i vei alina =i ale tale dureri. Lelea cu =or\ de m[tas[ ]i bun[ de preoteas[, p[cat c[ nu =tie a coas[. Lucr[torul m[n`nc[ de unde lucreaz[. Lucrul =i cump[tul ]nchid medicului u=a. Lumea crap[, da’ m`ndra se piapt[n[. Lumea piere de belea, lelea pune s[ se la.

Lumea piere, du=m[nia nu. Lumea s[ te laude, cìnii las[ s[ te latre. Lunge=te, Doamne, boala, p`n’ s-a coace poama. Lupta o\ele=te pe cel slab. Mai bine ast[zi un ou, dec`t la anul un bou. Mai bine b[tut de un mintios, dec`t l[udat de un prost. Mai bine cu ]n\eleptul a purta povara, dec`t cu nebunul a bea vin la mas[. Mai bine cu muta dec`t cu limbuta. Mai bine cu un ]n\elept s[ cari pietre la cas[, dec`t cu un prost s[ =ezi la mas[. Mai bine cu un ]n\elept s[ duci o piatr[ de moar[ la g`t, dec`t cu un nebun s[ pleci la drum. Mai bine cu un om zdrav[n la pagub[, dec`t cu un nebun la c`=tig. Mai bine cu vorba dec`t cu resteul. Mai bine fata cinstit[ dec`t zestre gr[madit[. Mai bine ]n bordeiul meu, dec`t ]n palatul t[u. Mai bine ]n\elept ]ntre cei mor\i, dec`t prost ]ntre cei vii.

212


Mai bine la ]nceput s[ ne tocmim, dec`t ]n urm[ s[ ne g`lcevim. Mai bine o dat[: ba! dec`t ]n toat[ ziua: na! Mai bine o dat[: na! dec`t tot: stai c[ \i-oi da! Mai bine pizma=, dec`t p[tima=. Mai bine prigonire la hold[, dec`t g`lceav[ la arie. Mai bine s[ fii du=man deschis, dec`t prieten f[\arnic. Mai bine s[-i sco\i omului un ochi, dec`t s[-i strici cheful. Mai bine s[ ]ntingi ]n sare =i s[ te ui\i ]n soare, dec`t s[ ]ntingi ]n unt, =i s[ cau\i ]n p[m`nt. Mai bine s[ mergi pe jos dec`t s[ r[mì pe jos. Mai bine s[-mi fie r[u, dec`t s[ r[mìe ]n h`rg[u. Mai bine s[ mori de foame dec`t s[ iei pìnea s[racului. Mai bine s[rac =i curat, dec`t negustor ]ncurcat. Mai bine s[ te pizmuiasc[ cineva, dec`t s[ te pl`ng[. Mai bine un vr[jma= ]n\elept, dec`t un prieten nerod. Mai bine: vai de noi! dec`t: vai de mine! Mai bine varz[ acr[ cu ]nvoial[, dec`t zah[r dulce cu c`rteal[.

Mai lesne s[ ciople=ti pomul dec`t omul. Mai mare peste mai mici =i staroste=te pe calici. Mai r[ru\, mai dr[gu\. Mai stai, plecare-ai, c-acum veni=i, duce-te-ai. Mai u=or a gre=i, mai greu a ierta. Mai u=or e s[ opre=ti v`ntul dec`t gura satului. M-am ]nv[\at cu traiul r[u =i tr[iesc bine. Manta de vreme rea. Mare-i puterea boului, dar =i un copil ]i pune funia-n coarne. Mare s[ fii, dar de fric[ tot s[ =tii. M-ar r`de =i ciorile (=i cìnii, =i curcile) de pe gard. M[ bucurai de marele t[u =i fu vai de capul meu. M[ duc pe lume s[-mi caut nume. M[ duc s[ m[ ]nec unde-i lacul mai sec. — M[i chiorule, vezi tu acul ]n v`rful =urii? — Acu-l v[d, dar[ =ura ba. M[n`nc[ de la tine =i sluje=te la mine. M[n`nc[ dintr-un blid cu to\ii =i se p`ndesc ca ho\ii.

213


M[tura cea nou[ ]n cui se at`rn[. M[tura nou[ m[tur[ bine. M[ture fiecare la u=a lui. M`na altuia nu te scarpin[ cum ]\i place. M`na risipitorului ca un ciur plin de g[uri. M`ndria vine ]naintea c[derii. Merge contra apei. Mi-am b[tut capul cum s[ cap[t, bat[-=i =i el capul cum a scoate de la mine. Mi-a veni =i mie apa la moar[. Mic, dar voinic, nu mare =i de nimic. Mic de trup, dar tare de v`n[. Mic =i mare ]ntr-un cazan fierbem. Mie-mi arde casa =i el ]=i p`rle=te b`ta. Mi-i drag omul cel frumos =i c[lare =i pe jos. Mi-i drag omul voinic, dar s[ aib[ =i minte. Mii =i sute de voinici nu pot dezbr[ca pe cel gol =i despuiat. Mil[ de sil[ =i dor de zor nu se poate. Mil[ mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima. Minciuna ca nourul ]ntunec[

adev[rul, iar buna ]n\elegere ca soarele ]l descop[r[. Minciuna m[gulitioare place. Minciunile ]mp[ratului sunt adev[rurile s[racului. Minte de b[tr`n, putere de t`n[r =i ]ndr[zneal[ de nebun la r[zboi se cere. Moar[ stricat[. Mo=iile m[rit[ urgiile =i oile ]nsoar[ nevoile. Muierea c`nd lipe=te, casa se risipe=te. Muierea cu ochi frumo=i pe to\i ]i face voio=i. Mult[ lume-i nec[jit[, dar mai mult[ p[gubit[. Multe-am tras =i nu m-am ras, nici de asta nu m-oi tunde. Mult tr[ie=ti, multe auzi; mult umbli, multe vezi. Mul\[mita sac[ nim[nui nu-i drag[. Mul\i chema\i, pu\ini ale=i. Mul\i ]ncep, dar pu\ini sf`r=esc. Mul\imea de boale, la dohtor pìne moale. Mul\i nu sunt ceea ce par a fi. Musafirul numai p`n[ la trei zile se \ine, pe urm[ se pune la lucru.

214


N-ai v[zut din porc stup =i din cioar[ cuc. N-a lucrat nimic =i mai st[ un pic. N-are de ce lega frica. N-are de ce s[ i se prind[ ochiul (ochii). N-are dup[ ce bea ap[. N-are urechi =i umbl[ s[-=i cumpere cercei. Na-\i-o bun[, c[ \i-am dres-o. Na-\i-o bun[, c[ \i-am fr`nt-o. N[pasta nu cade pe butuci. Nebunii dau mese =i ]n\elep\ii m[n`nc[. Nebunii tulbur[ apa =i ]n\elep\ii pescuiesc. Nebunul bate balta =i tot pe el se strope=te. Nebunul n-asud[ nici la deal =i nici la vale. Nedreptatea r[stoarn[ scaunele puternicilor. Negustorul are trei mìni: una de dat, dou[ de luat. Negustorul fricos nici nu c`=tig[, nici nu p[gube=te. Negustorul vinde cu cotul =i ho\ul fur[ cu totul. Nemul\umitul tr[ie=te nenorocit. Nemul\umitului i se ia darul. Nenorocirea, c`nd vine pe

capul omului, nu vine singur[, ci mai trage =i altele dup[ ea. Nerodul =i cu nebunul am`ndoi sunt fra\i ca unul. Nevoia=ul cade ]n nunt[ c`nd este lumea mai mult[. Nevoia=ul la toate zice c[ nu poate. Nevoia te aduce (=i) pe unde nu \i-e voia. Nevoie s[ fie, c[ bani se g[sesc. Nici cìne, nici ogar. Nici de vod[ nu-i pas[. Nici ]n car, nici ]n c[ru\[. Nici ]n clin, nici ]n m`nec[. Nici ]n ruptul capului. Nici la lucru, nici la vorb[. Nici n-ai cu cine tr[i, nici cu cine muri. Nici n-am r`s c`nd a\i venit, nici n-oi pl`nge c`nd v[-\i duce. Nici nu-i ninge, nici nu-i plou[. Nici nu-l scoal[ dup[ (din) boal[, nici nu-l las[ ca s[ moar[. Nici nu-mi pas[ de N[stase, de Nichita — nici at`ta. Nici Oltul nu-l satur[. Nici p[dure f[r[ vreascuri, nici om f[r[ cusur.

215


Nici toate a doftorului, nici toate a duhovnicului. Nici v`nt rece nu m[ ajunge. Nimeni nu fuge de bine. Nimeni nu-\i pune sare ]n m[m[lig[. Nimica nu-i f[r[ osteneal[. Noi n-avem pìne =i cìnii umbl[ cu colaci ]n coad[. Noi r`dem de unul, de doi, dar patruzeci r`d de noi. Nu alerga dup[ tr[sura care nu te a=teapt[. Nu cau\i =i o g[se=ti. Nu c[ta ce am fost, vezi ce sunt. Nu c[ta ce vezi cu ochii, cat[ ce-\i spun eu. Nu cerca butea — numai ce-i ]n bute. Nu da cinstea pe ru=ine. Nu da orbului br`nci, c[ci cade el singur. Nu da pova\[ celui ce nu \i-o cere, c[ci nu te-ascult[. Nu dorm to\i c`\i au ochii ]nchi=i. Nu e b[nuial[ unde e tocmeal[. Nu e dup[ cum vrea omul, ci dup[ cum poate. Nu e frumos cine se \ine, ci-i frumos cui ]i st[ bine. Nu e fum f[r[ foc, nici prost f[r[ noroc.

Nu e ]nv[\at cel ce cite=te c[r\i, ci cel ce =tie ce cite=te. Nu e mai grea boal[ dec`t punga goal[. Nu e mai orb dec`t cel ce nu vrea s[ vad[. Nu e me=te=ug a g[ti m`ncare, ci e me=te=ug a o potrivi de sare. Nu e nimic mai scump dec`t s[n[tatea. Nu e omul niciodat[ b[tr`n c`nd e vorba de ]nv[\[tur[. Nu e poman[ ]n toate s`mbetele. Nu face\i ce fac eu, ci face\i ce zic eu. Nu face un ban. Nu gre=e=te numai acela care nu face nimic. Nu i-a venit r`ndul la moar[. Nu ]n mult st[ bunul, ci ]n bun st[ multul. Nu-l ajunge nici umbra lui. Nu-l ajunge nici v`nt rece. Nu-l ajungi nici cu arm[sarul, nici cu ogarul. Nu-l doare ]n c[ciul[. Nu-l duci nici cu caru(l) cu boi. Nu-l nimere=ti nici cu cald, nici cu rece. Nu-l po\i prinde nici de cap, nici de coad[.

216


Nu m[ plec d-a= =ti c[ m-a= t`r] cu inima pe p[m`nt. Nu m[ tem de d`nsul, m[ tem de limba lui. Nu-mi place pentru c[-i frumos, ci-i frumos pentru c[-mi place. Nunt[ f[r[ l[utari =i ceart[ f[r[ b[taie nu au haz. Nu pier caii c`nd vor cìnii, nici slugile c`nd vor st[p`nii. Nu pofti ce nu-i al t[u, c[ \i se ia =i ce-i al t[u. Nu se ]n\elege nici ]n cer, nici ]n p[m`nt. Nu se prinde carnea pe el. Nu =tie =apte. Nu-\i par[ m[riti=ul papur[. Nu-\i place, ia-\i valea. Oaspetele bun =tie c`nd s[ plece. Oaspetele nechemat n-are scaun. Oaspetele nepoftit este bun de p[lmuit. Obraz de scoar\[. Obrazul gros aduce p`ntecului folos. Obrazul sub\ire cu mare cheltuial[ se \ine. Ochi au =i nu v[d, urechi au =i nu aud. Ochii au v[zut, ochii s[ sar[.

Ochii ]n\eleptului v[d mai departe. Ochii s[racului sunt ]n m`na bogatului. Ochii se ]nveselesc =i inima rabd[-n sec. Ochii v[d, inima cere, dar e r[u c`nd n-ai putere. Ochii zavistnicului v[d =i cele ce nu sunt. O d[ de coad[ c`nd \i-e lumea mai drag[. Om mare f[r[ vr[jma=i nu este. Omul c`nd i-i bine, caut[ „vai de mine“. Omul de nevoie se suie =i ]n patul altuia =i m[n`nc[ pl[cinte calde. Omul ]n casa lui e slug[. Omul nec[jit se cunoa=te pe p[=it. Omul nemul\umit fuge de bine =i d[ peste m[r[cine. Omul nu face ]ntotdeauna ceea ce vrea. Omul r[u e ca un c[rbune, dac[ nu te arde, te ]nnegre=te. Omul =ugub[\ are loc la mas[. Omului de mult bine ]i vine a zburda. Omului la sc`rb[ dr[gaic[ ]i lipse=te. Opincile s[ se rup[, st[p`nul s[ tr[iasc[.

217


Orbu’ duce pe orb =i am`ndoi cad ]n p`r[u. Orbul cu ochi nu-i p[cat s[-l ]n=eli. Orbul de noapte nu se grije=te =i udul de ploaie nu se teme. Orbul ]=i caut[ acul ]n aria cu paie =i surdul ]l pov[\uie=te unde sun[. Orbul la vedere r`vne=te. Orbul pe orb pov[\uind cad am`ndoi ]n morm`nt. Orbului degeaba-i spui c[ s-a f[cut ziu[. Ordinul nu se discut[, se execut[. Oric`t de mare ar fi averea, ]ncetul cu ]ncetul se duce. Orice faci e ]mprumut — =i ce-i r[u =i ce-i pl[cut. Orice fa\[ nu e =i frumoas[ =i orice om smerit nu e sf`nt. Ori Stan, ori c[pitan. Ori taci sau zi ceva mai bun dec`t t[cerea. O s[-i ias[ toate pe nas. O s[-\i car la nunt[ ap[ cu ciurul. O singur[ vorb[ e deajuns celui ce va s[ te ]n\eleag[. O vorb[ bun[ stinge focul mai cur`nd dec`t o bute de ap[.

O vorb[ rea r[ne=te mai mult dec`t o sabie ascu\it[. O vrea =i frumoas[ =i m[noas[, =i devreme acas[. O zi treap[dul =i un ceas praznicul. Palma primit[ de la un prieten e mai grea dec`t cea de la du=man. Paraua e mic[, dar loc mare prinde. Patru ochi v[d mai bine dec`t doi. Paza bun[ trece primejdia rea. P[cal[ judec[ pe T`ndal[. P[catul vechi aduce os`nd[ nou[. P[guba=ul pl[te=te =i gloaba. P[m`nt f[r[ viermi nic[ieri nu g[se=ti. P[ze=te-te de cel ce n-are ce s[ mai piard[. P[ze=te-te singur, dac[ vrei ca =i Dumnezeu s[ te p[zeasc[. Pe arap, c`t de mult ]l vei sp[la, tot negru va r[m`ne. Pe brum[ descul\ =i pe rou[ ]nc[l\at. Pe cel care nu-l cost[, nu-l doare. Pe cine l-a mu=cat cìnele, se teme =i de l[tr[tur[.

218


Pe cine nu-l la=i s[ moar[, acela te omoar[. Pe cine nu-l la=i s[ moar[, nu te las[ s[ tr[ie=ti. Pe cine prime=ti ]n cas[, te scoate din cas[. Pe ciobanu’ f[r[ cìne lupii-l las[ f[r[ pìne. Pe ciocoi ]l cuno=ti de pe fapt[, pe m[gar de pe urechi. Pe dinafara horii mul\i dasc[li se g[sesc. Pe dracul a c[utat, pe dracul l-a aflat. Pe m[gar la nunt[ c`nd ]l pofte=te, acolo ori lemne, ori ap[ lipse=te. Pe mul\i ]i ]ngroap[ m`nia. Pe naiba nu-l c[uta cu lumin[, c[-l afli =i la ]ntuneric. Pe nevoia= =i lene= cu o funie s[-i legi =i p-am`ndoi s[-i ]neci. Pentru g[ina de mìne oul de ast[zi se las[. Pentru o bab[ surd[, popa nu toac[ de dou[ ori. Pentru o fapt[ bun[ nu a=tepta r[splat[. Pentru o para ]=i pune =treangul de g`t. Pentru o vorb[ de nimic[ joac[ baba de se stric[. Pentru st[p`n =i pe cìne m`ngì.

Pentru =oric a pierdut sl[nina. Pentru un purice nu pui cerga-n foc, nici nu-\i la=i casa =i fugi. Pe om ]l leag[ cuv`ntul mai mult dec`t p[m`ntul. Pe omul cu ochi verzi niciodat[ s[ nu-l crezi. Pe omul r[u nici dracu’ nu-l vrea. Pe omul r[u umbli s[-l ]mbl`nze=ti =i mai r[u ]l ]ndr[ce=ti. Pe sub m`nec[. Pe =apte drumuri. Pe una o \ine de coarne =i pe alta o mulge. Pe unde nu-l cau\i, pe acolo ]l g[se=ti. Piatra ce-o arunci ]n capul altora va c[dea ]n capul t[u. Pietrei rotunde din v`rful dealului pu\in[ urnire ]i trebuie. Pilda cea rea o dau oamenii mari. Pildele rele stric[ n[ravurile bune. Pl[cerea d[ prin piele. Pl[cerea scurt[, c[in\[ lung[. Pl`nge p[m`ntul sub el. Pl`nge pl`nsul lui P[cal[.

219


Plecai s[ m[ tocmesc, dare-ar Dumnezeu s[ nu g[sesc. Plete lungi =i minte scurt[, judecat[ mai m[runt[. Poftim la mas[ cu ce \i-ai adus de-acas[. Poveste bun[ de adormit copiii de \`\[. Praznicu-i plin de babe =i toate se pl`ng c[-s slabe. Prieten adev[rat este acela care te sf[tuie=te spre bine, iar nu aceea care ]\i laud[ nebuniile. Prietenia nu se m[rturise=te, se simte. Prietenii nu se cump[r[. Prietenii se \in cu cheltuial[. Prieteni la cataram[. Prieteni noi s[-\i faci, dar d-ai b[tr`ni s[ nu te la=i. Prietenul adev[rat ]ntotdeauna la fapte bune te ]ndeamn[. Prietenul bun e traista cu pìne =i punga cu bani. Prietenul la vreme de nevoie se cunoa=te. Prietenul vechi ]i ca vinul: cu c`t se ]nveche=te, cu at`t e mai bun. Prieten vechi, cìne vechi. Priete=ugul f[r[ dragoste, ca pìnea f[r[ sare. Primi\i-m[ ]n cas[ p`n[ v[ ve\i g[si dumneavoastr[ alta.

Prinde chelul =i ia-i p[rul. Prinde orbul, scoate-i ochii. Prin unire cresc lucrurile mici, =i prin vrajb[ pier =i cele mici. Prostul se cunoa=te dup[ vorb[ =i =iretul dup[ ochi. Pune-\i frù la gur[ =i lac[t la inim[. Pune-\i pofta ]n cui. Pu\ini sunt care nu au viermi la inim[. Pu\in =i des face mult. Rabd[ c`t e=ti slab. Rabd[ parc[ e de fier =i-i crap[ ochii de ger. Rana de cu\it se vindec[ lesne, da cea de la inim[ niciodat[. Rara ]nt`lnire e mai cu iubire. R[p[no=ii nu se scarpin[ dec`t ]ntre d`n=ii. R[spunsul bl`nd ]nl[tur[ m`nia. R[t[cirea din urm[ e mai rea ca cea dintì. R[u cu r[u, dar mai r[u f[r[ r[u. R[u cu r[u se vindec[. R[u cu r[u =i bun cu bun se ]nso\esc. R[u de vei sem[na, mai r[u vei secera.

220


R[u faci, r[u g[se=ti.. R[zbunarea-i arma toromacului. R`de bine cine r`de la urm[. R`de om de om =i dracu’ de to\i. R`de r`sul de r`s. R`de surdul de =chiop, =i am`ndoi nu au noroc. R`de =i leag[, pl`nge =i dezleag[. R`de Tanda de Manda. R`sul e frate cu pl`nsul. R`sul r`de \ara =i mascaraua mahalaua. R`sul se primbl[ cu pl`nsul. Ridic[-\i n[me\ul dinaintea u=ii tale =i nu ]ngriji de bruma ce cade pe casa vecinului t[u. Rogojina nu te ]nvele=te. S-a ales =i el primar, a umplut satul de amar. S-a b[gat p`ndar la cimitir. Sac f[r[ fund. Sacul gol nu st[ ]n picioare. Sacul plin cur`nd se vars[. Sacul spart nu se mai umple. S-a dus oaie =i s-a ]ntors porc s[lbatec. S-a dus omul la colac =i-a c[p[tat un ciomag. S-a dus =i el la st`n[ =i a ajuns vinerea.

S-a face la voi, vom avea =i noi. S-a g[sit P[cal[ cu T`ndal[. Sai =i alearg[ dac[-\i vine, numai bag[ seama bine. S-a ]nsurat Curgolea cu fata S[r[ciei =i i-a cununat Ucig[-l toaca. S-a ]nt`lnit ]n drum P[cal[ cu frate-s[u nea T`ndal[. S-a ]nv[\at dezbr[cat =i i-e ru=ine-mbr[cat. S-a jurat pe vin s[ nu mai bea rachiu. Sara te culci pl`ng`nd =i diminea\a te scoli r`z`nd. S-a trecut iarba de coas[ =i leli\a de frumoas[. S-au adunat boierii ciotc[. S[ cumperi vecinii ]ntì =i apoi casa. S[ facem ce-om face =i pe urm[ iar om m`nca. S[ fugi de omul ]nsemnat ca de dracu’. S[ mor cu cheful meu, iar nu cu gustul lor. S[ munce=ti =i noaptea c[ nu faci str[inul frate. S[ n-am parte de oale sparte. S[n[tos tun. S[raca p[\it[, mult e priceput[. S[rac tare ]nc[-i r[u; gazd[ mare ]nc[-i greu.

221


S[ te duci p`n’ ]i da de berze pìne f[c`nd. S[ te fere=ti de omul c[ruia toate-i plac. S[-\i par[ r[u c`nd f[ptuie=ti, nu c`nd te poc[ie=ti. S[ vorbim, s[ n-adormim. S`nge cu s`nge nu se spal[. S`ngele v[rsat c[rbune arz[tor =i foc p`rjolitor se face. Sc`rbit e calicul c`nd bate v`ntul ]n traist[. Scoal[ tu, s[ =ed eu. Se amestec[ unde nu-i fierbe oala. Se ceart[ pentru umbra m[garului. Se d[ pe (la) brazd[. Se duce de r`p[. Se ]nc[lze=te la fa\[, iar spatele ]i ]nghea\[. Se ]neac[ cu banii ]n gur[. Se ]nt`mpl[ s[ caz[ ]n curs[ =i acela care se p[ze=te de ea. Sem[n[m ]n c`mp =i cump[r[m din t`rg. Se m[n`nc[ ca cìnii printre gard. Se num[r[ de neam mare, dar cinste de c`t`r n-are. Se pl`nge c[ n-are din\i =-apoi roade la coji\i. Se pl`nge =i cel de are, se pl`nge =i cel de n-are.

Se tot ]nal\[ p`n[ d[ cu capul de grind[. Se \ine de cuv`nt, ca iarba de p[m`nt. Se vaiet[ de noroc =i n-are de-at`ta bog[\ie loc. Se vede c[ are vecini r[i, de se laud[ singur. Se vindec[ cu zam[ de clopot. Sfada grabnic[ aprinde foc =i vrajba grabnic[ vars[ s`nge. Sf[tuie=te-te cu cel mic =i cu cel mare =i pe urm[ hot[r[=te-te tu ]nsu\i. Sluga vrednic[ p[cat s[ fie st[p`n. Slugile dup[ st[p`n ca umbra dup[ pom. Socoteala deas[ e fr[\ie aleas[. Socoteala la t`rg =i vulpea la cr`ng. Socotelile vechi ]ntre\in du=m[nia. Spal[-mi cojocul, dar nu mi-l uda. Spre bine c`nd apuci, a=a trebuie s-o duci. Spune-mi cu cine te ]nso\e=ti, ca s[-\i spun cine e=ti. Spune unde te duci, ca s[-\i spun de unde ai s[ vii. St[ ca ou-n cui.

222


St[ satu-n gura lui. St[ sup[rat parc[ toat[ lumea ]i este datoare. Str[inul totdeauna te love=te =i te chinuie=te. Str`mbii m[n`nc[ \ara. Str`mbii m[n`nc[ \ara, c[ drep\ii nu mai apuc[. Sub p[dure vede, da’ sub nas nu vede. Sufl[ ]n ciorba ta, c[ de a mea oi avea eu grij[ s[ nu m[ frig. Surdul caut[ la buze, prostul la laud[. Surdul n-aude, dar le potrive=te. Surdul se folose=te de urechile altuia. Surdului degeaba ]i c`n\i de jale. +ade ]ntr-o sut[ de cojoace =i tot nu zice c[ nu-i este frig. +apte pe unul nu-l a=teapt[. +chiopul =i orbul la un loc trec r`pa. +ede cu nasul umflat. +ede cu ochii-n podele =-a=teapt[ s[-i cad[ stele. +ezi, c[ \i se r[ce=te locul. +i-a ie=it din brazd[. +i-a petrecut calendarul. +i-a pierdut cump[tul ca calul umbletul.

+i-a pus c[ciula pe-o ureche =i s-a dus ]n sat la fete. +i b[tut[, =i cu vi\eaua pierdut[. +i cel bun =i cel r[u dintr-o mum[ am`ndoi, ca oala =i \ucalul dintr-un aluat. +i cu porcul gras ]n b[t[tur[ =i cu porumbi ]n p[tul. +i din f[in[ parte, =i din t[r`\e merinde. +i g[ina oarb[ nimere=te c`te un gr[unte. +i nesp[la\ii se-nc[lzesc la soba alb[. +i-n m[m[lig[ caut[ spini. +i r[bdarea are margini. +i s[rac =i nesupus, umbl[ cu nasul pe sus. Taie m[m[liga-n dou[ de viteaz ce e. Taie =i sp`nzur[. Tainele voastre ]n urechile noastre. Tanda, Manda, trei lei bucata. T[cerea nu sparge capul. T[g`r\a a-mprumutat =i sac nou acum cere. T`rgove\ul nu =tie ce-i p[dure\ul. T`rgul se face cu bani =i nunta cu l[utari.

223


Te-am prins ca cioc`rlanu’ n la\. Te las[ unul de slab =i te ia altul de gras. Te-mbat[ cu vinul =i te am[r[=te cu pelinul. Teme-te mai mult de pizma rudei, dec`t de a str[inului. Te miri ce m[n`nc[ =i te miri ce mai las[. Te p[ze=ti p`n[ te nimere=ti. Te po\i opri c`nd te sui, dar anevoie c`nd te cobori. Te pup[-n bot =i-\i ia din pung[ tot. Terchea-berchea, trei lei perechea, ciubote ro=ii. Te tocme=te du=m[ne=te =i pl[te=te omene=te. Te vinde f[r[ bani. Tic[itul, procopsitul, unde se duce nu-i mai ajunge. Tinerii ]naintea b[tr`nilor s[ aib[ ochi nu gur[. Toat[ ziua ]l por\i ]n bra\e =i seara tot pe el ]l dor picioarele. Toat[ ziua \op =i trop, sara nu-i ce da la porc. Toate se fac =i se desfac prin gura satului. Tocmai c`nd s-a repezit, =i lumea s-a ispr[vit. Tocmeala n-are sup[rare.

Tot bog[ta=ul mintios =i t`n[rul frumos. Tot cel ce se ]nal\[ se smere=te. Totdeauna desf[tarea are sor[ ]ntristarea. Totdeauna te poticne=ti c`nd mergi ]nainte =i te ui\i ]napoi. Tot grasul e frumos =i tot slabul tic[los. Tot obrazul ]=i are necazul. Tot omul are un dar =i un amar =i unde prisose=te darul, nu se mai bag[ ]n seam[ amarul. Tot p[catu’ ]=i caut[ vinovatu’. Tot p[guba=ul pl[te=te oala spart[. Tot p[\itu-i priceput. Totuna-i, ori cu capul de piatr[, ori cu piatra de cap. Tot unul =i unul. Tot vine =i cel ce ]nt`rzie. To\i de la orb =i de la s[rac =i s[racul de la nimeni. To\i la coas[, dar el la mas[. To\i sap[, da el duce cìnii la ap[. Tovar[= numai la c`=tig, la pagub[ pune c`rlig. Tov[r[=ia cu cei r[i =i vicleni este totdeauna p[gubitoare.

224


Tov[r[=ia e bun[ numai la punga ta. Trage m`\a de coad[. Trage targa pe uscat. Traiul cu v[traiul, cina cu pr[jina. Tras de p[r. Trebuie s[ m[n`nci un car de sare cu cineva ca s[-l po\i cunoa=te. Trece-l cu vederea, p`n[-i crap[ fierea. Trei lucruri te scot din cas[ afar[: ploaia, fumul =i femeia rea. Trei zile \on\ovai, iar de acolo chiu =i vai. Tu mare, eu mare, cine-o s[ ne trag[ cizmele? Uit[-te la obraz =i m[-ntreab[ de necaz; uit[-te la fa\[ =i m[-ntreab[ de via\[. Uli\a lung[ te face f[r[ pung[. Umbl[ ca paraua din m`n[ ]n m`n[. Umbl[ cu capu-n traist[. Umbl[ cu nasul pe la dracul. Umbl[ gur[-casc[, pierdevar[. Umbl[ ]nt[r`t`nd cìnii prin mahala. Umbl[ pe drum cu alai =i ]n cas[ n-are m[lai.

Umbli cu graba, te ]nt`lne=ti cu z[bava. Una vorbim =i ba=ca ne ]n\elegem. Un bou =i o belea. Un bun c-un r[u, a=a a l[sat Dumnezeu. Unde aurul vorbe=te, toat[ lumea amu\e=te. Unde e gust, nu ]ncape ceart[. Unde e marf[, trebuie s[ fie =i pagub[. Unde e mult c`=tig, e =i mult[ pagub[. Unde e s[r[cie, e =i ceart[. Unde este fric[, nu ]ncape dragoste. Unde este puterea, acolo-i =i dreptatea. Unde e una, se str`ng mai multe. Unde e vorb[ mult[, acolo e treaba scurt[. Unde-i bine Nu-i de mine; Unde-i r[u Hop =i eu. Unde-i dragoste, e =i ceart[. Unde-i dragoste pu\in[, lesne-i a g[si pricin[. Unde-i mai bine, acolo se ]nv`rte=te lumea cu tine.

225


Unde-i unul, nu-i putere, unde-s mul\i, puterea cre=te. Unde-i vorb[, nu-i m`nie. Unde-l ba\i =i unde-l doare (ustur[). Unde m[n`nc[ doi, m[n`nc[ =i al treilea. Unde m`nia cu puterea se-mpreun[, acolo tr[snetul mai tare sun[. Unde nu-i b[rbat ]n cas[, nici m[m[liga pe mas[. Unde nu po\i prinde, m`na nu-\i ]ntinde. Unde nu te m`nc[, nu te sc[rpina. Unde-o doare =i unde-o leag[! Unde omul a pus m`na, a pus =i Dumnezeu mila. Unde s-a dus mia, se duce =i suta. Unde sunt multe pravile, acolo e =i mult[ nedreptate. Unde tun[, r[sun[. Unii cu ura =i al\ii cu ud[tura. Unii dumic[ =i al\ii m[n`nc[. Unii gust[ din l[mìe =-altora li se strepezesc din\ii. Unii sunt ferici\i mai devreme, al\ii mai t`rziu, iar al\ii niciodat[. Unii trec =i-mb[tr`nesc, al\ii cresc =i ]nfloresc.

Unii vorbesc ce =tiu =i unii =tiu ce vorbesc. Un necaz abia ]l treci, =i vin ]n locul lui zece. Un necaz na=te pe cel[lalt. Un nume bun e ca o mo=ie. Un prieten face mai mult dec`t o pung[ cu galbeni. Un r[u niciodat[ nu vine singur. Un singur du=man e destul s[ d[r`me ce au luat o mie de prieteni. Uns pe p[r =i uscat la ma\e. Unu, ca nici unu, doi, ca dou[zeci. Unu-i mare, altu-i tare. Unui om f[r[ de lege ]i trebuie unul f[r[ suflet. Unul bea =i altul se ]mbat[. Unul casc[ gura =i altul ]nghite. Unul croie=te =i altul c`rpe=te. Unul duce ponoasele =i altul trage foloasele. Unul ]\i d[ =i zece ]\i iau. Unul nu g[se=te pod pe ap[, altul nu g[se=te ap[ de b[ut. Unul pl[te=te nou[sprezece =-[lalt dou[zeci f[r[ unu. Unul spore=te la glum[ =-altul te-njur[ de mum[. Unul taie =i croie=te, altul st[ =i potrive=te.

226


Unul te las[ de ostenit, altul te ia de odihnit. Unul te tunde =i altul te rade. Unul \ine fr`nghia =i altul m[n`nc[ friptura. Unul umbl[ =i str[bate =i pe altul fericirea-l bate. Unu mare, altu tare. Unu trece, altu vine, ce folos s[ n-ai cu cine. Urmele r[ului sunt ne=terse. U=or e a da din a altuia. U=or e de c`=tigat, greu e de p[strat. Vai de cel ce se de=teapt[ c`nd temni\a ]l a=teapt[. Vai de cel ce strig[ la urechea celui surd. Vai de ho\ul care-i s[rac =i de s[racul care-i ho\. Vai de oaia ce nu-=i poate duce l`na. Vai de om c`nd n-are a lui, c[ci c`nd cat[, atunce nu-i. Vai de omul cel ur`t, nici la moar[ n-are r`nd. Vai de \ara ce-o pun copiii la cale. Vai de \ara f[r[ domn =i de casa f[r[ st[p`n. Vars[ foc =i par[. V`ntur[-\ar[. Vecin bun ai nimerit, mare bine-ai dob`ndit.

Vede c[ nu-i mai ]ncape =i toarn[ p`n[ s[ crape. Vede totul ]n negru. Veni-\i-ar numele. Veni\i pe la noi =i-\i pupa un l[c[toi. Ver=i cu pumnul =i aduni (culegi) c`te unul. Vezi-m[ cu un ochi, ca s[ te v[d cu doi. Vina apuc[ pr[jina. Vin[ pe la cinci, c[ la patru m[ duc eu. Vino-ncoace, =ezi bini=or, dar nu-mi da pace. Vino c`t te roag[, c[ci pe urm[ ]\i d[ cu piciorul. Vinovatul mai mare gur[ face. Voinic t`n[r =i cal b[tr`n r[u se ]nvoiesc la drum. Voinicul mi=elului ]i caut[ urma, mi=elul voinicului ]i caut[ capul. Vorba b[tr`neasc[ mul\i bani pre\uie=te. Vorba bun[ mult adun[. Vorba bun[ Pu\in r[sun[; Vorba rea O duce vestea. Vorba ce zboar[ odat[ nu se mai ]ntoarce. Vorba de azi nu se potrive=te cu cea de mìne.

227


Vorba de r[u mai lesne se crede. Vorba de r[u se duce peste nou[ \[ri =i nou[ m[ri. Vorba dreapt[ laud[ n-a=teapt[. Vorba dulce mult aduce. Vorba lung[, s[r[cie-n pung[. Vorba mult[, s[r[cia omului. Vorba nou[ merge ca glontele. Vorba rea merge din gur[-n gur[ ca fulgerul. Vorb[ din topor. Vorb[ s[ fie c[ t`rg se face. Vorb[ s[ fie =i nimica s[ r[mìe. Vorbele cele dulci deschid u=a cea de fier. Vorbele cele ferite ]n pia\[ sunt auzite. Vorbe=te satul, nu vorbe=te capul. Vorbe=te vorba-ng`nat[, parc[ e gura legat[. Vorbi =i nea Ion, c[ =i el e om. Vr[jm[=ia acoperit[ mai mult r[u aduce. Vr`nd s[-=i fac[ spr`ncenele, =i-a scos ochii. Vrea s[ fie =i grùl scump, =i f[ina ieftin[.

Vrednicia omului se cunoa=te dup[ port. Vrei nu vrei, bea Grigore agheasm[. Zace de lingoare =i nimica nu-l doare. Zecile M[rit[ secile; Sutele M[rit[ slutele; Miile M[rit[ urgiile. Zestrea femeiei nu se pierde nici ]n ap[. Zg`rcitul nici el nu m[n`nc[, nici pe altul nu va s[ vaz[ m`nc`nd. Zic[, p`n[ i s-a duce gura la ureche. Zice alb =i face negru. Zile fripte. Zis =i f[cut. Ziua fuge de bivoli =i noaptea apuc[ pe dracu’ de coarne. Ziua fuge de bivoli =i noaptea-i trece Dun[rea. Ziua m[n`nc[ colaci =i noaptea umbl[ dup[ draci. POSIBILE, IMPOSIBILE, PROBABILE, IMPROBABILE A altoi ceapa. A auzi cìnii-n cer.

228


A cere stele fripte din cer =i smochine rupte din pomii Rusalimului. A fi c[lcat de ciread[. A fi un suflet ]n dou[ trupuri. A fost la nunta cìnilor. A ]ntoarce dealurile. A m`nca =i din barb[ a nu mi=ca nu se poate. A scos luna din f`nt`n[. A secat p`r[ul cu lingura. Broasca s-a m`niat pe balt[. C`nd s-or tunde aricii pe cas[. Ce-i pe inim[, aceea-i =i pe limb[. Dec`t s[ mai tr[ie=ti, mai bine s[ nu mori niciodat[. E r[u c`nd nu e bine, e bine c`nd nu e r[u. Face gunoi =i se pl`nge de cur[\enie. Fereasc[ Dumnezeu s[-i creasc[ porcului coarne! Mal de m[m[lig[ =i p`r[u de lapte nu s-a v[zut. O fi, n-o fi, dar s-o nimeri. Parc[ l-au zmuls rusaliile. S-a stricat drumul ]n mijlocul c[ru\ii. Trei lucruri nu se pot pe lumea asta — scar[ la cer, punte peste mare =i m[duv[ ]n fier.

POVE|E, SFATURI, }NDEMNURI +. A. Adun[ cu firu’, ca s[ ai cu gr[mada. Adun[ de unde ai sem[nat. Adun[ (str`nge) la tinere\e, ca s[ ai la b[tr`ne\e. Ai ]nceput s[ crapi lemnul, despic[-l. Ap[ limpede p`n[ nu-i vedea, pe cea tulbure n-o lep[da. Aprinde lum`narea ]nainte de a se face noapte. Ar[tura bun[ ]\i d[ pìne-n gur[. Arunc[ binele t[u ]n dreapta =i ]n st`nga =i la nevoie ai s[-l g[se=ti. Ascult[ cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura. Ascult[ pe cei care =tiu mai multe dec`t tine. Ascunde-\i ciomagul de cìni, c[ mai r[u te mu=c[. Bate samarul s[ priceap[ m[garul. Bate =aua s[ priceap[ iapa. Bate =i \i se va deschide, cere =i \i se va da. Calul de dar nu se caut[ la din\i. Calul hr[ne=te-l cu sacul =i m`n[-l ca pe dracul.

229


Ca s[ stingi un foc trebuie s[ te arunci ]n el. Casc[ ochii la tocmeal[, iar nu dup[ ce te-n=al[. Caut[ =i vei g[si. C`nd a c`ntat cioc`rlia — s[ fie plugul ]n brazd[. C`nd arde casa vecinului, ud-o cu ap[ =i pe a ta. C`nd bei ap[, g`nde=te-te la izvor. C`nd latr[ un cìne b[tr`n, s[ ie=i afar[. C`nd nu po\i face ce vrei, trebuie s[ faci ce po\i. C`nd pleci la drum, ia-o mai cu domolul. C`nd se culege, atunci se alege. C`nd ver=i bor=ul, nu v[rsa =i hu=tele, c[ poate-\i mai trebuie. Ceea ce nu voie=ti ca s[ afle du=manul, s[ nu-i spui prietenului. Cel mai cuminte b[rbat de la altul trebuie s[ cear[ sfat. Ce nu po\i, nu ridica. Ce nu =tii, nu vorbi. Cheltuie=te, dar vezi ce mai r[m`ne. Cine are b[tr`n, s[-l v`nd[, =i cine n-are, s[-l cumpere. Cine n-are cal, s[ urce pe jos la deal.

Cine-ncalec[ m[garul, s[-i sufere =i n[ravul. Cine se teme de brum[, s[ nu s[deasc[ vie. Cine se teme de lup, s[ nu se duc[ cioban. Cinste=te pe al\ii, dac[ vrei s[ te cinsteasc[ pe tine. Cinste=te pe b[tr`ni, c[ =i tu ai s[ fii b[tr`n. Coasa rea trebuie b[tut[ de =ase ori pe zi. Copilul trebuie p[zit =i b[tr`nul respectat. Cu cei mai mari dec`t tine s[ nu fii ]ndr[zne\ la vorbe =i nesocotit la r[spunsuri. Cu ce =tii sf[tuie=te, cu ce po\i ajut[. Cu funia altuia nu te l[sa ]n pu\. Cu funia du=manului nu-\i da drumul ]n f`nt`n[. Cuibul t[u s[ \i-l p[ze=ti, dac[ nu vrei s[ r[ce=ti. Cui ]i este fric[ de vr[bii, s[ nu semene m[lai. Culc[-te ]n pod, c[ nu umbl[ vacile. Cu m`na du=manului numai foc s[ iei. Cump[r[ la timp =i vei avea la nevoie. Cump[r[ =a dup[ cal.

230


Dac[ este, este, nu mai da la to\i de veste. Dac[ nu =tii ce-i apa, nu te sui ]n luntre. Dac[ nu =tii drumul, ]ntreab[ de al\ii. Dac[ nu te doare capul, nu \i-l lega. Dac[ vrei s[ nu-\i rupi opincile, umbl[ descul\. D[-i cu cinstea, s[ piar[ ru=inea. D[, \igane, cu ciocanu’, dac[ vrei s[ cape\i banu’. De ai venituri mititele, mai opre=te din m[sele. De ascultat, ascult[, dar mintea ta s-o ai. Dec`t s[ te c[ie=ti pe urm[, mai bine s[-\i par[ r[u la ]nceput. De g[se=ti, nu te bucura, iar de pierzi, nu te ]ntrista. De-i p[\i ceva, numai tu s[ =tii unde te str`nge ciubota. De la v`rf se-ncepe stogul. Descurc[ ]ndoiala =i vei cunoa=te adev[rul. De te vom pofti la mas[, nu te trage sub mas[. Din dar ai luat, ]n dar s[ dai. Din dou[ rele alege pe cel mai mic. Drumul b[tut s[ nu-l la=i niciodat[.

Dup[ carul care nu te a=teapt[, nu alerga. Dup[ ce au furat caii, ]nzadar ]ncui grajdul. Dup[ coaj[ nu te lua, c[ de miez amar vei da! (E) mai bine s[ ]ntrebi de dou[ ori, dec`t s[ gre=e=ti o dat[. F[ ]mprumuturi =i te g[te=te de sup[r[ri. Fere=te-te de b[tr`na fat[ mare, ca de-o vac[ ]mpung[toare. Fere=te-te de cìne mut =i de om t[cut. Fere=te-te de fapte de ru=ine. Fere=te-te de gura lumii. Fere=te-te de lupi ]mbr[ca\i ]n piele de oaie. Fere=te-te de prietenul guraliv. Fere=te-te de r[u =i f[ bine. Fii bun, ca s[ tr[ie=ti mult. Fii cuminte Ca-nainte; Nu fi prost Precum ai fost. Fii dup[ cum te arat[ chipul. Fii, inim[, r[bd[toare, ca p[m`ntul sub picioare. Fii ]n\elept ca =arpele, muncitor ca albina =i dornic ca turturica.

231


Glumele s[-\i fie cump[tate, ]ntocmai ca sarea ]n bucate. Graba stric[ treaba. Gr[be=te-te ]ncet. }ncalec[ calul, ca s[-i afli n[ravul. }nc[lze=te-te c`t arde focul. }ncet vei merge, departe vei ajunge. }ndoaie nuiaua p`n[ se poate. }n fa\a b[tr`nilor s[ ai urechi de auzit, nu gur[ de vorbit. }noat[ cu n[dejde, s[ po\i ajunge la mal. }nsoar[ c`nd vrei, m[rit[ c`nd po\i. }nsoar[-te p`n[ nu-\i trece vremea. }ntì ascult[ =i pe urm[ vorbe=te. }ntì g`nde=te, apoi porne=te. }ntreab[ de p[tima=, nu ]ntreba de druma=. La m`ncare s[ ai cump[tare =i la b[utur[ — m[sur[. Las[ boul ]n voia lui, dac[ vrei s[ mergi departe. Las[ lumea s[ cam treac[, s[ vedem ce-o s[ s-aleag[. Las[ m`nia de sear[ pe diminea\[.

La st[p`n nu te b[ga f[r[ tocmeal[, c[ ie=i f[r[ socoteal[. Leag[ punga cu o sut[ de noduri. Leag[ sacul p`n[-i rotund, nu c`nd ]i dai de fund. Lucrul de ast[zi nu-l l[sa pe mìne. Mai bine f[ azi tot =i mìne te hodine=te. Mai bine l`na s-o dai, dec`t oaia s-o pierzi. Mai bine mai t`rziu dec`t niciodat[. Mai bine s[ ceri, dec`t s[ furi. Mai bine s[ ]ntreac[ dec`t s[ nu ajung[. Mai bine s[-\i petreci vremea singur, dec`t ]n adunare rea. Mai bine te ]ntoarce dec`t s[ r[t[ce=ti. Mai ]ncet cu gura =i mai iute din mìni. Mai ]ntì s[ vedem =i apoi s[ ne l[ud[m. Mai ]ntì vezi-\i de tine. M[soar[ de zece ori =i o dat[ taie. Nici un lucru s[ nu crezi, cu ochii p`n[ nu vezi. Nu am[gi calul cu sacul de=ert.

232


Nu arunca cu piatra ]n cìnele care te latr[. Nu ascunde m`\a ]n sac, c[ i se v[d unghiile. Nu a=tepta mil[ =i omenie de la du=man. Nu bate unde nu \i se deschide. Nu bea p`n[ te vei ]mb[ta, c[ pe urm[ te vei v[ieta. Nu c[lca =arpele pe coad[, dac[ nu vrei s[ te mu=te. Nu c[ta la cìne, uit[-te la st[p`n. Nu c[ta pe dracul, c[-l g[se=ti pe tat-s[u. Nu cerca marea cu degetul, nici apa fiart[ cu b[\ul. Nu cerca vadul cu nebunul. Nu cheltui mai mult dec`t c`=tigi. Nu cheltui tot ce ai, mìne nu =tii de ce dai. Nu cump[ra ce nu-\i trebuie, c[ pe urm[ ai s[ vinzi ce-\i trebuie. Nu da ap[ la vadul du=manului. Nu da pìne cìnilor altuia, c[ te latr[ ai t[i. Nu da pova\[ celui ce nu \i-o cere, c[ci nu te ascult[. Nu dispre\ui pe nici un inamic, fie oric`t de mic. Nu face r[u, c[ te va ajunge.

Nu fi foc de diminea\[, c[ te p`rle=te p`n[ la amiaz[. Nu-i da binelui cu piciorul, c[ pe urm[-i duci dorul. Nu ]mprumuta pe cel ce voie=ti s[-l aibi prieten. Nu ]nchide lupul ]n st`n[. Nu ]ncurca urda cu z[rul. Nu ]nt[r`ta cìnii ]n sat, dac[ vrei s[ ie=i nemu=cat. Nu pune leului degetul ]n gur[. Nu r`de de capr[, c[ poate veni vremea s-o mulgi. Nu rupe floarea, dac[ vrei s[ vezi rodul ei. Nu s[pa groap[ altuia, c[ singur cazi ]n ea. Nu scoate gunoiul din cas[. Nu scuipa ]n f`nt`n[, c[ vei bea ap[ din ea. Nu spune tot ce =tii, nu crede tot ce auzi. Nu sta ca un nemernic, dac[ te sim\i vrednic. Nu te amesteca ]n t[r`\e, c[ te m[n`nc[ porcii. Nu te da r[pus la nevoie. Nu te face din bun s[n[tos bolnav. Nu te face mort ]n secar[ cu picioarele afar[. Nu te hr[ni numai cu n[dejde =i f[g[duin\[.

233


Nu te ]mprieteni cu cei care c`rtesc prietenii. Nu te ]ncrede celor t[cu\i. Nu te ]ncrede ]n tot cìnele care d[ din coad[. Nu te l[uda singur, las[ s[ te laude satul. Nu te lua dup[ gura lumii, c[ ]i da ]n gropi. Nu tr[i cu mintea altuia. Nu trece g`rla, dac[ nu-i vezi fundul. Nu tulbura f`nt`na care \i-a potolit setea. Nu-\i b[ga capul c`nd doi cìni se m[n`nc[. Nu-\i cheltui c`=tigul ]nainte de a-l avea ]n m`n[. Nu uita ziua de mìne, ca s[ nu duci dorul de pìne. Nu umbla cu \`fna ]n nas. Nu umbla din u=[ ]n u=[, c[ nu te mai pricopse=ti. Nu vinde pe=tele neprins. Nu vinde pielea vulpii din p[dure. Nu zi: hop! p`n[ n-ai s[rit. O mie s[ auzi =i una numai s[ crezi. Omul cuminte nu se cat[ dup[ ve=minte. Omul nu trebuie s[ se potriveasc[ inimii.

Patul s[ fie cald, m`ncarea poate s[ fie rece. Paza bun[ trece primejdia rea. P[streaz[ lucrul c`t e nou. P`n[ a nu intra, socote=te cum ai s[ ie=i. Pe m[gar s[-l ]ncarci dup[ a lui putere, dac[ nu vrei s[ te ]ncarci tu ]n locul lui. Pe orice b[tr`n s[-l cinste=ti ca pe un p[rinte. Pe to\i s[-i ascul\i, dar din mintea ta s[ nu ie=i. Prinde ho\ul c`nd ]\i vine, c[ te prinde el pe tine. Prive=te sub nas, apoi mai departe. Pune la loc de unde iei. Pune-\i frù la gur[ =i lac[t la inim[. Rabd[ un ceas =i-i tr[i un an. S[ bei, dar s[ nu-\i bei min\ile. S[ fii bun p`n[ unde se poate. S[ fii totdeauna la mijloc de mas[ =i la col\ de \ar[. S[ n-o ]ntinzi prea mult, c[ se rupe. S[ nu fii u=or la limb[ =i greu la fapt[. S[ nu la=i drumul mare pentru c[rare. S[ nu-l ]ntrebi pe cel b[tr`n, da’ pe cel umblat.

234


S[ nu te faci viteaz la apa mare. S[ nu te sperii de noroc, c[ norocu-i pus pe foc. S[rut[ m`na pe care n-o po\i mu=ca. S[ te fereasc[ Dumnezeu de judecata femeiasc[ =i de b[taia prostului.

Tinerii ]naintea b[tr`nilor s[ aib[ ochi iar[ nu gur[. Tunde oaia, dar nu-i lua =i pielea. Ud[ ]ntì gr[dina ta =i, de-\i mai r[m`ne ap[, ud[ =i pe a vecinului. Urmeaz[ celui ]n\elept =i te du dup[ cel drept. S[ te fere=ti de boierul nou =i Voie=te =i vei putea. de cer=etorul vechi. Vremea plugului c`nd vine, s[ S[ te fere=ti de omul cu fa\a nu te g[seasc[ ]n pat. de prieten =i cu inima de Ziua caut[-\i de lucru, iar noaptea de somn. du=man. S[ te ]ntinzi c`t po\i s[ cuprinzi.

CONCLUZII, SENTIN|E Sc`rba de sear[ s-o la=i pe A avea ap[ la moar[. diminea\[. Acela doarme mai bine, care Scoal[-te mai diminea\[ =i nu sim\e=te t[ria patului. culc[-te mai t`rziu. Acela tr[ie=te mult, care Scute=te sacul c`t ]i rotund, nu tr[ie=te bine. dup[ ce ai dat de fund. Adesea la casa cu =apte femei Seam[n[ p[pu=oi =i ai s[ b[rba\ii umbl[ cu bernevecii rup\i. culegi sl[nin[. Sf[tuie=te-te cu cel mic =i cel Adev[rul este ur`t de vr[jmare =i pe urm[ hot[r[=te-te ma=i. A fi cu stem[ (stea) ]n frunte. singur. Str`nge bani albi pentru zile A fi ]n pìne. negre. A fi un cuco= de f[cut bor=. T`rgul de diminea\[ s[-l A fi un lemn de ars ]n foc. str`ngi ]n bra\e. A i se trece cuiva iarba de Teme-te de cel ce se teme de coas[. A-i veni cuiva berbecii. tine.

235


Alt[ f[in[ se macin[ la moar[. A m[rita o fat[ este a arde o dat[. Am`narea nu-i pierzare. Amenin\area f[r[ putere e de=art[. Are f[in[, n-are sl[nin[, are sare, n-are lum`nare. Asemenea cu asemenea se folose=te. Asta-i alt[ m`ncare de pe=te. Averea nu e scris[ nim[nui ]n frunte. Baba b[tr`n[ nu se sperie de furc[. Baba b[tr`n[ nu se teme de pìne moale. Bate v`ntul, curge untul. B[tr`ne\ele tac. Binele de diminea\[ se uit[ peste zi. Bog[\ia nu vine la nimeni pe ap[. Bog[\iile trec, dar faptele bune r[m`n. Brezaia c`t de mult se va g[ti, tot brezaie r[m`ne. Buc[\ica ]ngra=[ vi\ica. Bun[ marf[, p[cat de parale. Bun, bun, dar nu-i chiar bine! Care se scoal[ mai diminea\[, ]=i =terge gura.

Ca unealt[ lucrezi, unealt[ r[mì. Cau\i binele cu sacul =i nu-l g[se=ti nici cu acul. C`nd de multe te apuci, mai pe toate le ]ncurci. C`nd e=ti ]n luciul m[rii =i tun[, anevoie o s[ scapi de furtun[. C`nd ]i t`n[r, omul tot de=ert[ciuni pofte=te. C`nd te ba\i cu cineva ]n noroi, ori te tr`nte=te, ori ]l tr`nte=ti, tot te murd[re=ti. C`nd vei avea ]n pung[ banul, el ]\i face planul. C`t avem, nu p[str[m, dar c`nd pierdem, pl`ngem. C`t e (de c`nd) lumea =i p[m`ntul, pe cuptor nu bate v`ntul. Ce-a fost, a trecut. Ce-i ]n m`n[, nu-i minciun[. Ce-i scris cu peni\a, nu tai cu b[rdi\a. Cel ce are r`nduial[, cru\[ mult[ osteneal[. Cel ce nu lucreaz[ ziua, fl[m`nze=te noaptea. Cel ce pierde drumul, e bucuros =i de c[rare. Cel cu minciuna se simte totdeauna cu musca pe c[ciul[.

236


Cel cu zile are leac. Cel s[n[tos n-are nevoie de doctor. Celui cu economie suta ]i este o mie. Cerul senin de tr[snet nu se teme. Cine alearg[ mult, m[n`nc[ unt. Cine are mintea-ntreag[, ]n sfada altora nu se bag[. Cine are patru boi, n-are grij[, nici nevoi. Cine a=teapt[ mur[-n gur[, nu ajunge ziu[ bun[. Cine a =tiut s[ tr[iasc[ cu r[ul, tr[ie=te =i cu binele. Cine ce caut[, aia afl[. Cine cheltuie=te peste ceea ce c`=tig[, n-are-n cas[ m[m[lig[. Cine d[ cu-amnaru-n cremene, d[ c`teodat[ =i-n degete. Cine este vara la ogor, iarna este la obor. Cine face gustare cu ]mbel=ugare, pr`nze=te cu s[r[cia =i cineaz[ cu ru=inea. Cine ]ncepe bine, sf`r=e=te frumos. Cine n[d[jduie=te f[r[ sminteal[, ajunge om. Cine nu cru\[ c`nd are, va r[bda la lips[ mare.

Cine nu deschide ochii, deschide punga. Cine nu e dator, e destul de bogat. Cine nu e mul\umit de pu\in, nici de mult n-are parte. Cine nu p[streaz[, nu are. Cine nu =tie s[ munceasc[, nu =tie nici s[ agoniseasc[. Cine poate face bine =i nu face, p[c[tuie=te. Cine sare multe trepte deodat[, i se fr`nge piciorul. Cine s-atinge de m[r[cini, nev[t[mat nu scap[. Cine scoate sabia, de sabie va pieri. Cine seam[n[ cu lacrimi, culege cu bucurie. Cine se ]nc[lze=te la soare, nu-i pas[ de lun[. Cine =ede cu mìnile-n s`n, ]nzadar n[d[jduie=te. Cine =tie a c`=tiga, =tie =i a p[stra. Cine tace ]n mijlocul g[l[giei, acela-i om ]n\elept. Cine tr[ie=te numai n[d[jduind, moare jinduind. Cine umbl[ cu fier, se umple de rugin[. Cine umbl[ cu g`ndul acas[, ]=i pierde c[ciula ]n t`rg. Cine umbl[ cu gura c[scat[, ]i intr[ mu=tele.

237


Cine umbl[ la Cr[ciun ]n c[ma=[, la Pa=ti umbl[ cu cojoc. Cine vara n-are minte, iarna nu gust[ pl[cinte. Cine vara petrece c`nt`nd, iarna r[m`ne fl[m`nd. Copilul cu dou[ moa=e r[m`ne cu buricul net[iat. Corbul ]nzadar se spal[, c[ negrea\a nu =i-o pierde. Cu bobi\a se umple cofi\a. Cu bun[tatea mori de foame. Cu c`t mai ad`nc intri ]n p[dure, cu at`ta de mai multe lemne dai. Cu „doar“ =i „poate“ nimic nu se poate. Cui dai pit[ =i sare, te m[n`nc[ mai tare. Cum a fost s[dit, a=a a r[s[rit. Cu m[nu=i pe m`n[ nu torci m[tase. Cu mìnile ]n buzunar nu se ispr[ve=te treaba. Cu n[dejdea din sat r[mì cu capul spart. Cu n[dejdea =i via\a-i mai u=oar[. Cu prietenul de n[dejde nu te pr[p[de=ti. Cuv`ntul omului b[tr`n are greutate.

Cu vinul =i cu somnul uit[ grijile omul. Cu vorbe dulci mai mult[ pìne m[n`nci. Dac[ umbli cu m`na pe miere, trebuie s[-\i lingi degetele. Dai cu m`na =i alergi cu picioarele. Darea trece (umple, vede) marea. De apuci s[ croie=ti r[u, r[u va merge tot mereu. De atunci e r[u ]n lume, de c`nd a ajuns coada cap. De colac te saturi, dar de pìne niciodat[. De la g`nd =i p`n[ la fapt[ e departe. De necaz =i de belea nu mai scap[ nimenea. Deprinderea-i a doua natur[. Deprinderea u=ureaz[ povara. De unde n-a r[s[rit, n-ai ce culege =i n-ai ce t[ia. Diminea\a poart[ aur ]n gur[. Din ap[ uscat nu ie=i. Din cenu=[ alb[ nu se face turt[. Din inim[ rea r[u g`nd purcede. Din vorb[ ]n vorb[ iese adev[rul.

238


Dou[ cu\ite t[ioase nu pot sta ]ntr-o teac[. Dou[ s[bii ]ntr-o teac[ nu ]ncap. Drumul cel mai scurt — pe unde-i de al\ii rupt. Dup[ poft[, =i r[bdare. E lesne a zice pl[cint[, dar e mult p`n[ se face. E mult de la m`n[ p`n’ la gur[, dar de azi p`n[ mìne. E r[u c`nd te ajunge s[r[cia ]n haine domne=ti. Faci numai bine =i tot uneori \i se r[spl[te=te cu r[u. Fapta bun[ este pentru om cunun[. Fapta bun[ nu cere laud[. Fapta bun[ nu moare niciodat[. F[r[ leac numai moartea la muritori este. Felul cum dai face mai mult dec`t ceea ce dai. Fiecare are c`te o nevoie, altul c`te nou[. Fierul ne]ntrebuin\at rugine=te. G[ina b[tr`n[ face zama bun[. Gre=eala unei clipe stric[ bucuria zilelor de apoi. Ieftin iei, ieftin por\i.

}i bun un cap, dar dou[ ]s mai bune. }n casa m[turat[ dormi cu pl[cere. }nceputu-i anevoie; urma vine de la sine. }ncercarea vin[ n-are. }n trup s[n[tos — minte s[n[toas[. }ntunericul ]i cel mai mare vr[jma=. }n\elept e acela ce =tie a \ine piept nevoilor. La vreme de lips[ =i unealta rea-i bun[. Lucrul bine ]nceput e pe jum[tate f[cut. Mai bine cu sapa ]n m`n[, dec`t cu m`na ]ntins[ la mil[. Mai bine o pace str`mb[, dec`t o judecat[ dreapt[. Mai bine un \[ran viu, dec`t un ]mp[rat mort. M[rg[ritarul st[ ]n fundul m[rii =i mort[ciunea plute=te pe d-asupra apei. M[sura astup[ gura. M`nia ]mb[tr`ne=te, r`sul ]ntinere=te. Moarte f[r[ b[nuial[ =i nunt[ f[r[ vorbe nu este. Mul\i v[d, pu\ini pricep. N[pasta cade =i pe cei drep\i.

239


Necazurile sunt pentru oameni =i oamenii pentru necazuri. Nevoia e mama n[scocirilor. Nevoie de-ar fi, c[ g[sim de toate. Nici un lucru nu r[m`ne ner[spl[tit. Nimeni nu fuge de bine. Nimeni nu poate sluji la doi domni. Nu da ciomag cui nu-i e=ti drag, nici sabia ]n m`na vr[jma=ului. Nu-i cu putin\[ s[ v`ri g[ina ]n oul din care a ie=it. Nu-i greu s[ te sui ]n sus, ]i greu s[ te \ii acolo. Nu lupul cel ]mpu=cat a m`ncat toate oile. Numai miere zic`nd, gura nu se ]ndulce=te. Numai un pic nu-i bine =i iar[-i r[u. Nu to\i cu urechile mari sunt din vi\[ de m[gar. Nu-\i este puterea c`t ]\i este vrerea. Oala ]mprumutat[ nu o vezi curat[ niciodat[. Obiceiurile cele nou[ fac risipa \[rilor =i pieirea domnilor. O gre=eal[ =i de la Bagdad te ]ntoarce ]napoi.

Omul de sc`rb[ nu moare, dar nici multe zile n-are. Omul ]i mai tare ca fierul, c[ din fier po\i rupe, dar din om ba. Omul se deprinde cu locul. Orice cu b[taie de cap se agonise=te. Orice rar se vede, mai dulce \i se pare. Paraua para c`=tig[. Pasul p[ze=te nasul. P`n[ n-ai v[zut greul, nu cuno=ti binele. P`n[ nu faci foc, nu iese fum. P`n[ nu iei =aua de pe cal, nu-i vezi rana-n spate. P`n[ nu m[n`nci cu omul o bani\[ de sare, nu-l cuno=ti. Pe c[rarea b[tut[ nu cre=te iarb[. Pe craca uscat[ nu c`nt[ privighetoarea. Pe durerea mare alta mai mare o t[m[duie=te. Pe l`ng[ dou[ surcele arde =i-un cr`ng de nuiele. Plou[, ninge, drumul nu =ede. Priete=ugul ]ntre pu\ini mai mult[ vreme \ine. Printr-o cr[p[tur[ mic[ r[zbate apa ]n corabia mare. Rana de cu\it se vindec[ lesne, dar cea de la inim[ — niciodat[.

240


R[ul vine iute, binele ]ncet. Ro\ile se gonesc una pe alta =i nu se ajung niciodat[. Sabia vr[jma=ului e lung[. Sacul din care tot iei =i nu mai pui, se gole=te. Scorpia cu limba dulce te linge =i cu coada te ]mpunge. Sfatul dup[ fapt[ e manta dup[ ploaie. Sf`r=itul laud[ ]nceputul. +i ]n colib[ se nasc oameni mari. +i marea are fund. +i om[tul e bun la vremea lui. +i piatra prinde mu=chi, dac[ =ede mult ]ntr-un loc. +i r[ul c`teodat[ prinde bine la ceva.

+i stafida e uscat[, dar dulcea\a ei nu =i-o pierde Tot copacul ce va s[ fie bun de c`rlig de timpuriu ]ncepe a se str`mba. Una-\i spune firea =i alta g`ndirea. Un ceas la vreme face c`t un an. Unde \i-e g`ndul, acolo \i-e =i capul. Unde \i-i inima, acolo \i-e =i g`ndul. Unele a=tept[m =i altele ne vin. Vase de lut =i copii nicic`nd nu-s mul\i la cas[. Ve=mintele luate cu ]mprumut nu \in de cald. Viteazului ]i vezi capul =i lene=ului urma.

241


REFERIN|E ISTORICO-LITERARE £...¤ Limba noastr[ nu e nou[, ci din contra veche =i sta\ionar[. Ea e pe deplin format[ în toate p[r\ile ei... Pe de alt[ parte, veche fiind, ea e =i bogat[ pentru cel ce o cunoa=te, nu în cuvinte, dar în locu\iuni. Bog[\ia unei limbi nu const[ în num[rul de cuvinte. Adev[rata bog[\ie consist[ totdeauna în locu\iuni, în acele tiparuri neschimbate care se formeaz[ în curs de mii de ani =i dau fiec[rei limbi o fizionomie proprie... C[ci la urma urmelor e indiferent care sunt apuc[turile de care se sluje=te o limb[, numai s[ poat[ deosebi din fir în p[r gândire de gândire. Un singur cuvânt al[turat cu altul are alt în\eles £...¤ Aceast[ parte netraductibil[ a unei limbi (locu\iunea) formeaz[ adev[rata ei zestre de la mo=i-str[mo=i, pe când partea traductibil[ este comun[ gândirii omene=ti în genere. £...¤ Mihai EMINESCU, Despre limba c[rturarilor români din Ardeal, în M. Eminescu, Opere, vol. VI. Edi\ie îngrijit[ de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucure=ti, 1963, p. 623—624. Cum se nasc proverbele? Zicem c[ ele sunt create de popor, dar poporul e un nume al mul\imii =i mul\imea nu poate crea nici proverbe, nici versuri, nici basme. Pe toate le creeaz[ un singur om, din popor, iar poporul le r[spânde=te. Iat[ cum se nasc proverbele: a) Din experien\a de toate zilele. Din experien\a c[ un om, care a pornit repede pe drum =i mergând pân[ la un loc, a obosit, pe când altul, care a pornit mai încet, n-a obosit =i a ajuns la \int[ înaintea celui ce a plecat repede, poporul a scos înv[\[tura: Mergi încet =i ajungi departe.

242

— Referin\e istorico-literare —

Experien\a e mama proverbului. Fiecare om are ocaziunea s[ pat[; p[\ania lui =i-o exprim[ într-o form[ oarecare, =i de aici înainte p[\ania îi serve=te ca înv[\[tur[, s[ se fereasc[ de cazurile analoage. Înv[\[tura lui =i-o ridic[ deci la rangul unui adev[r experimentat. Iar dac[ vin p[\anii analoage ale altora, adev[rul acesta se generalizeaz[. Zicem ca exemplu: un \[ran s-a încrezut în rudele sale, în afaceri b[ne=ti, iar ele l-au tras pe sfoar[. El atunci din p[\ania sa a scos înv[\[tura: Cu rudele s[ bei =i s[ m[nânci, dar daraveri s[ n-ai. El =i-a spus p[\ania sa în lume, deodat[ cu înv[\[tura ce-a scos-o din ea. Dac[, dup[ aceea, au p[\it =i al\ii tot a=a, ace=tia repeteaz[ vorba celui ce-a p[\it întâi =i zic: Bine a zis X c[ cu rudele s[ bei =i s[ m[nânci etc. În cazul acesta înv[\[tura devine proverb =i e introdus cu vorbele: În legea celui sau vorba [luia, adic[ a primului care a dat înv[\[turii o form[ mai plastic[. Aceea=i înv[\[tur[ scoas[ dintr-o p[\anie poate fi redat[ de mai mul\i p[\i\i, în mai multe feluri. Cea care e mai plastic spus[, mai precis biruie=te pe celelalte =i, generalizându-se cu totul, pentru toate cazurile analoage, devine proverb. F[r[ îndoial[, la început când se na=te proverbul — ele se pot na=te zilnic — se pomene=te mai totdeauna numele aceluia care a dat înv[\[turii forma cea mai plastic[ =i mai iubit[ de mul\ime. A=a se zice: Nu da bani cu împrumut, c[ci vorba lui Toader podarul: dac[ dai, n-ai. Acest Toader a fost acela care l-a exprimat mai întâi, în forma dai, n-ai, înv[\[tura scoas[ din p[\ania sa. Cu timpul sau cu locul, dispare din amintire numele propriu, dispare =i amintirea c[ unul Toader podarul a zis întâi aceste vorbe, =i atunci genera\iile viitoare — sau locuitorii satelor vecine care nu cunosc =i nu în\eleg ce caut[ Toader în proverb — îi repeteaz[ vorbele, devenite proverbiale, în chipul acesta: Nu dai bani, c[ci vorba [luia: Dai, n-ai. Cu timpul nu mai =tie nimeni cine a zis întâi cutare vorb[, dar vorba a r[mas, a fost cu încetul primit[ de întreg poporul, a devenit proverb. Mai bine se observ[ acest lucru la na=terea zic[torilor. Dup[ cum numirea multor lucruri în via\[ a r[mas proverbial[, dup[ numele aceluia ce le-a inventat, d. e: p[l[rii à la Rembrandt, fiindc[ el în tablouri d[ damelor aceast[ p[l[rie, a purta barba à la Napoleon III etc., frizur[ à la Maria Antoinetta etc. =i dup[ cum un nume propriu devine

243


apelativ, d. e. o Panama, o Mecca, un Ierusalim, un Mefisto etc. tot a=a o vorb[ cu spirit a unuia, o întors[tur[ e fraz[ fericit[. Unul o fi zis întâi: d-aia n-are ursul coad[, =i ceilal\i au g[sit c[ vorba e plastic[, voind s[ ar[\i în mod ridicol nepotrivirea între cauz[ =i efect. Zicem: o minciun[ cu coarne, o minciun[ cât toate zilele, unul a venit cu gândul s[ fac[ o compara\iune nou[ =i a zis: Minciun[ cât turnul Col\ii. Vorba a pl[cut, ea a r[mas =i azi, când turnul Col\ii nu mai exist[. Într-o mahala în Bucure=ti era o v[duv[ a unui boier Manta, =i curtea i s-a ruinat; trec[torii, ca s[ se apere de câini, rupeau din gard. În urm[ gardul a disp[rut. Atunci unui glume\ i-a venit în gând s[ parafrazeze zic[toarea a da de unde nu-i cu a da din gardul Mântulesei =i vorba fiind plastic[ a r[mas. Foarte multe localit[\i, râuri, mun\i etc. î=i au numele dup[ vreun lucru oarecare, devenit proverbial. În Bucure=ti e locul la Episcopie =i nu în\elegi de ce, c[ci nu e nici o episcopie acolo. Dar a fost. Episcopia a disp[rut, numele a r[mas. Un munte numit Trec[toarea t[tarilor, ori Vârful cu dor, ori Cruce de piatr[, ori Pietrele arse sunt numiri proverbiale. Stradele prin ora=e tot a=a (strada Doamnei, Foi=orului, a Zaverei etc.). Acestea intr[ în domeniul tradi\iilor =i al legendelor. Un exemplu nou: Caragiale într-o comedie are un tip de be\iv care întreab[ mereu: Da noi cu cine vot[m? Vorba a ajuns proverbial[, pân[ acum, bineîn\eles, numai în literatur[. De câte ori unul e z[p[cit =i nu =tie ce face, se zice despre el: Vorba lui Caragiale, noi cu cine vot[m? Exemplul arat[ =i altceva: numele Caragiale fiind necunoscut ori neîn\eles e înlocuit cu alta: vorba [luia: noi cu cine vot[m? b) Istoria. În\elegem fapte istorice, bine =tiute, vorbe istorice ale unor personagii cunoscute. De la Alexandru L[pu=neanu avem vorba: Pro=ti, dar mul\i. Zic[tori care ar fi având origine istoric[: Vod[ da =i Hâncul ba, a lua lumea în cap ca Vod[-n lobod[ etc. Vestite vorbe proverbiale au neamurile, în comun, ca Veni, vidi, vici a lui Cezar, cunoa=te-te pe tine însu\i, a lui Socrate, Galileene, ai biruit, a lui lulian Apostatul, E pour si muove, a lui Galilei, Iube=te pe aproapele t[u ca pe tine însu\i, a lui Christos, S[ fie lumin[, a lui Zebaot spuse de Moise, Statul sunt eu, a lui Louis XIV. Din geografie: a se face Dun[re, a f[g[dui Oltul cu totul =i marea cu sarea, cât e Prutul =i p[mântul, cât o fi Ardealul.

244


c) Ridicolul. C[utarea unei însu=iri reale a oamenilor dintr-alte p[r\i ale \[rii, zeflemisirea obiceiurilor provinciale. De ex.: gur[ de Târgovi=te, a spune bra=oave, oltean cu 24 de m[sele, la Dumnezeu =i în |ara Româneasc[ toate sunt cu putin\[. Batjocorirea neamurilor vecine: Cal verde =i sârb cuminte, a vorbi sârbe=te, a fi \igan, drept ca neam\ul. Numele ciorii — al \iganului, capr[ — al grecului etc. d) Observa\iile naturii. A=a sunt observa\iile asupra obiceiurilor animalelor, aplicate la un om: a tr[i ca câinele cu pisica. +i r`ma, când o calci, se întoarce s[ te mu=te. G[ina bea ap[ =i se uit[ la Dumnezeu. Pe=tele de la cap se împute. Cioara trage la cioar[. A-=i spurca casa ca pup[za cuibul. A sta cât cioara-n par. Caprei îi cade coada de râie =i tot în sus o \ine. Pân[ nu-ncaleci calul nu-i cuno=ti n[ravul. Ariciul cu me=te=ug se prinde =i vrabia cu mei. A umbla ca o curc[ beat[. Dar =i alte observa\ii ale lucrurilor din natur[: Ziua bun[ se cunoa=te de diminea\[ etc. Apa trece, pietrele r[mân. Câinii latr[ =i luna trece. e) Snoava, fabula, tradi\ia, legenda. Aici avem acele proverbe mai ales care au o poveste a vorbei =i sunt de cele mai multe ori înv[\[turi scoase dintr-un fapt întâmplat. A=a: |iganul ajuns împ[rat, întâi pe tat[-s[u l-a spânzurat. Anton Pann în colec\ia lui a adunat =i versificat o mul\ime de-acestea. A tunat când i-a adunat. A venit la spartul târgului. Aici toate acelea au nume proprii: A dat ca Eremia cu oi=tea în gard. Bea, Grigore, aghiazm[, D[ nas lui Ivan c[ se suie pe divan. Dup[ ce e prost, îl cheam[ =i Vlad. Tronc Marico! E de observat c[ precum snoavele (adic[ întâmpl[rile) vesele, care au r[mas de pomeneal[, pot da na=tere la proverb, tot a=a se poate întâmpla dimpotriv[, ca un proverb s[ fie motivul unei snoave alc[tuite anume. f) Literatura, mai ales „Biblia“. Am dat exemplul noi cu cine vot[m, a lui Caragiale. Alecsandri a dat literaturii zic[toarea: Cuiul lui Pepelea din farsa sa Arvinte =i Pepelea. Vorbe din literatur[ r[mase proverbiale: Viitor de aur România are a lui Bolintineanu; Românul are =apte vie\i (Alecsandri), De=teapt[-te, române (Mure=anul), Unde-s doi puterea cre=te (Alecsandri). Din Biblie: Ca-n sânul lui Avram. Apelativul Iud[. A vinde ceva pe un blid de linte (din povestea lui Esau). Ca în\eleptul

245


Solomon. Ca Pilat în „Crez“. S-a lep[dat ca Petru de Christos. A purta pe cineva de la Ana la Caiafa. +i-a sp[lat mâinile ca Pilat. Ce \ie nu-\i place altuia nu-i face. Inel de aur în râtul porcului. g) Spiritul. În\elegem toate acele vorbe care au ajuns proverbiale numai pentru spiritul lor =i au fost spuse de un om spiritual, ca simple sc[p[r[ri intelectuale, f[r[ ca ele s[ fie bazate pe experien\[ ori observa\ii ale naturii, ori pe un adev[r. De ex. Bate =eaua s[ priceap[ iapa. Poate c[ un hazliu a facut într-adev[r a=a, =i-o fi pus =eaua jos =i a b[tut-o, chipul ca s[ în\eleag[ calul c[ are s-o pa\[. A trage pe dracul de coad[. Nu-i ajungi cu pr[jina la nas. +i-a luat nasul la purtare. Culc[-te pe urechea aia. Pân[ la Dumnezeu te m[nânc[ sfin\ii. M[nânc[ sfin\i =i scuip[ draci. A prins prepeli\a de coad[. Îi sfârâie c[lcâiele. Scump la t[râ\e, ieftin la f[in[. Nu atât fondul, cât forma lor e cauza c[ proverbele sunt ce sunt =i c[ tr[iesc. Poporului îi place forma lor, =i numai prin form[ pot ele s[ se întip[reasc[ în mintea mul\imii. Proverbele au o form[ stereotip[, cristalizat[. Nimeni n-o poate schimba, tocmai pentru c[ poporul atâta a sucit =i a r[sucit la o form[ pân[ a redus-o la cea mai simpl[ =i mai plastic[ expansiune. De aceea proverbele sunt tipuri de sintactic[ popular[. Ca s[ dea proverbului fel de fel de mijloace artistice. 1. O scurtime neobicinuit[. Urma alege. Dac[ dai, n-ai. Ai carte, ai parte. Cine face lui î=i face. Azi mie, mâine \ie. Stai strâmb =i judec[ drept. Greu la deal =i r[u la vale. +i-a g[sit sacul peticul. Toate merg dup[ neam. 2. Rima. Mai bine azi un ou decât mâine un bou. Nu e sui= f[r[ coborâ=. Bun[ \ar[ rea tocmeal[. Cu un rac tot s[rac. Ori Stan ori c[pitan. Sutele m[rit[ slutele. Din \ân\ar arm[sar. N[ravul din fire n-are lecuire. Câte bordeie atâtea obiceie. Marea cu sarea. Gura duce ura. Capul face, capul trage. 3. Spiritul =i gluma. |iganul la mal se-neac[. Prinde orbul, scoate-i ochii. Nu strica orzul pe gâ=te. Ca nuca-n perete. Du-l la nunt[, s[-\i zic[ =i la anul. Trage n[dejde ca spânul de barb[. Frate ca frate, brânza pe bani. Femeia a îmb[trânit pe dracul. Se uit[ ca dracul la pop[. Brânza bun[ în burduf de câine. Pe uli\[ Chiri\[ =i acas[ chiseli\[. 4. Tropi =i figuri, fraze eliptice, fraze enigmatice, paradoxale, contrastul. Na-\i-o frânt[ c[ \i-am dres-o. Soarele

246


s[-mi fie bun, luna s-o m[nânce vârcolacii. Bun e Dumnezeu, me=ter e dracul. F[ bine =i a=teapt[ r[u. Bani albi pentru zile negre. La a=a cap, a=a c[ciul[. Unde nu-i cap, vai de picioare. Cine d[ lui î=i d[. Formele gramaticale stereotipe ale proverbelor sunt cam acestea: a) Nici-nici. Nici drac s[ vezi, nici cruce s[ nu-\i faci. Nici carne cu oase, nici frigare ars[. Nici în car, nici în telegu\[. Nici s[-l vezi, nici s[-l visezi. b) Mai bine. Mai bine s[rac =i cinstit. Mai bine azi un ou etc. Mai bine la col\ de \ar[ =i la mijloc de mas[. Mai bine o zi =oim decât o var[ cioar[. Mai bine cu un voinic la pagub[ decât cu un nevoia= la câ=tig. c) Cum-a=a. Cum e turcul, a=a e pistolul. Cum e sfântul, a=a e t[mâia. Cum e domnul, a=a e sluga. Cum î\i a=terni, a=a vei dormi. Cum î\i cânt[, a=a =i joci. Cum e \iganul, a=ai ciocanul. Cum \i-e bun[ ziua, a=a \i-e mul\umita. d) Cine. Cine d[, lui î=i d[. Cine mânec[ nu întunec[. Cine-ntreab[ nu gre=e=te. Cine are b[trân s[-l vând[ =i cine n-are s[-l cumpere. Cine nu-n\elege de vorb[ nu-n\elege de ciomag. Cine tace mai mult[ treab[ face... George CO+BUC, Na=terea proverbelor, în vol. George Co=buc, Elementele literaturii poporale, Antologie, prefa\[ =i note de I. Filipciuc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p. 267—274. În folclorul românesc, proverbele au început s[ fie înregistrate înc[ într-o epoc[ veche =i anume în c[r\i populare scrise, în cronici, în manuscrise diverse. Când, de pild[, în Albinu=a (tradus[ în române=te la sfâr=itul sec. al XVI-lea) întâlnim: „Albina \ine în gur[ mierea =i în coad[ fierea“, aceasta nu-i decât o form[ a unui proverb cu multe variante la diferite popoare. Notat de Pann în Povestea vorbii: ,,În fa\[ miere =i în dos fiere“, proverbul are =i varianta: „În gur[ (fa\[) miere, în inim[ fiere“ pentru a caracteriza pe cei perver=i, în fran\uze=te corespunzând: „Langue de miel et coeur de fiel“, apoi „Volto di mèle, cor di fiele“ (it.) „Boca de mel, maos de fel“ (portughez[); „Honig im Munde, Galle im Herzen“ (germ.); „A honey tongue, a heart of gall“ (eng.). Cum se explic[ aceast[ r[spândire a proverbului, vom vedea

247


mai pe urm[. Deocamdat[, constat[m circula\ia lui larg[ =i înregistrarea într-un text românesc vechi (al[turi de alte proverbe). Interesant din punctul acesta de vedere este romanul popular Archirie =i Anadan, care în original con\ine un =ir întreg de proverbe, ce trebuiau transpuse în traducere, uneori prin corespondente locale. Versiunile române=ti vechi con\in un num[r de proverbe de larg[ circula\ie. De exemplu, ms. rom. 1155 din Biblioteca Academiei Rom`ne, copiat în anul 1784, consemneaz[ proverbe, cu drum lung ulterior în paremiografia româneasc[: „S[ nu sapi groapa altuia c[ vei c[dea într-însa“ (f. 96 r): „Cuvântul (ie=it) nu-l mai po\i ajunge nici cu calu’, nici cu ogariu’“ (f. 96 v)1; „Minciuna se afund[ ca plumbul în fundul apei, iar apoi iese ca frunza în fa\a apei“ (f. 96 v)2; „Sacul s[-l cru\i de la gur[, dicât de la fund“ (f. 97, v), ceea ce corespunde cu „Leag[ sacul pân[ e rotund, nu când îi dai de fund“. În sec. al XVIII-lea s-au înregistrat proverbe nu numai în contexte, unde se cereau introduse, ci s-au f[cut =i liste speciale de proverbe =i maxime, în diferite manuscrise miscelanee. Astfel din ms. rom. 2218 al Bibliotecii Academiei Rom`ne, not[m: „Ce poate face oala c[tre c[ldare: ea va izbi =i iar ea se va zdrobi“ (f. 227 r) cu explica\ia în text a culeg[torului c[ a=a e =i situa\ia omului s[rac fa\[ de cel bogat: se revolt[ înzadar. Proverbe con\in de asemenea alte manuscrise din sec. al XVIII-lea =i de la începutul sec. al XIX-lea3. În secolul al XIX-lea, interesul pentru proverb a crescut. Un mare merit, ca valorificator al proverbului, îl are Anton Pann =i meritul acesta de paremiograf nu a fost îndeajuns de remarcat. A. Pann a folosit din plin tezaurul popular. De pild[, în Istoria în\eleptului Archir (1847) el nu s-a rezumat la proverbele originalului, ci a introdus masiv proverbe autentic populare 1

A. Pann, Povestea vorbii, ed. N. Cartojan, Craiova, 1943, p. 132: „Cuv`ntul e ca v`ntul: nu-l po\i ajunge nici cu arm[sarul, nici cu ogarul“. 2 Ibidem, p. 137. Vezi =i A. Pann, Istoria prea ]n\eleptului Arhir, ]n Pagini alese, ed. I. Fisher, Bucure;ti, 1953, vol. I, p. 31: „Minciuna ca plumbul ]n ap[ se afund[, iar ]n urm[ iese ca frunza pe und[“. 3 Vezi ]nc[ manuscrisele din Bibl. Acad. Rom`ne, 3698 =i 1281: „Copacul g[unos arat[ la ramuri (s[n[tos)“ etc.

248


române=ti. Traducerile din sec. al XVIII-lea ale acestei c[r\i au un mic num[r de proverbe, fa\[ de ceea ce a introdus Pann. Dintre culegeri merit[ s[ fie amintit[ cea a lui Iordache Golescu (1768—1848), r[mas[ în manuscris: Pilde, pov[\uiri =i cuvinte adev[rate 1 . O culegere a dat I. C. Hin\escu: Proverbele românilor, Sibiu, 1877, VIII ¢ 21O ¢ V p. Apoi P. Ispirescu a cules un num[r de proverbe =i le-a publicat sub titlul Zic[tori populare în „Revista pentru istorie, arheologie =i filologie“, I (1882), p. 224—235; 450—460; III (1884), p. 144—163; V (1885), p. 153—165; 377—384. Interesant[ este culegerea pe care o public[ E. B. Mawr: Proverbele românilor, Bucure=ti—Londra, 1882, care pe lâng[ originalul românesc d[ =i corespondente în englez[. Notând înc[ lucrarea lui Filip Laz[r, Mângâierea s[teanului. Proverbe, anecdote =i istorii, Craiova, 1888, care denot[ lips[ de metod[ =i în care autorul a cules din c[r\i =i „a prelucrat“ proverbe pentru s[teni, trebuie s[ preciz[m c[ o culegere de baz[ a dat numai Iuliu A. Zanne în Proverbele românilor, 10 volume, Bucure=ti, 1895—1903. Autorul a trecut în culegere variante române =i str[ine, cu trimiteri =tiin\ifice, în special la variantele române=ti. Ulterior s-au publicat noi culegeri de Christea N. |apu2, N. P[sculescu3, I. - A. Candrea 4, Teodorescu-Kirileanu 5 etc. Între studiile paremiologice G. Dem. Teodorescu se situeaz[ pe primul plan cu lucrarea sa: Cercet[ri asupra proverbelor române, cum trebuiesc culese =i publicate, Bucure=ti, 1877, 107 p. G. Dem. Teodorescu pune =i discut[ întâia oar[ problema culegerii =i public[rii =tiin\ifice a proverbelor, comb[tând atitudinea de „prelucrare“ =i „=lefuire“, care domina înc[ în folclor. Autorul vorbe=te de necesitatea indicelui alfabetic, a glosarului de expresii rare, a comentariilor etc. Iuliu Zanne mai târziu a \inut seam[ de aceste indica\ii. 1 Din aceste proverbe a extras mai t`rziu Iuliu Zanne pentru culegerea sa. 2 Chr. N. |apu, Proverbe din Oltenia, ]n Gr. Tocilescu, Materialuri folclorice, T. I., Bucure=ti, 1900, p. 707—726. 3 N. P[sculescu, Literatur[ popular[ româneasc[, Bucure=ti, 1910, p. 106—112. 4 I.- A. Candrea, Dic\ionar de proverbe =i zic[tori. Bucure=ti, 1912. 5 S. Teodorescu-Kirileanu, Proverbe agricole, înv[\[turi pentru plugari, Bucure=ti, 1923, p. 106.

249


Cu tot interesul manifestat în vremea aceasta pentru proverbe în \ara noastr[, totu=i studiile în sine paremiologice au r[mas la o treapt[ joas[, de=i materialul oferea posibilit[\i de considera\ii diverse de con\inut, de limb[, valoare artistic[ etc. Când zicem stilistic[ zicem limb[ =i proverbele sunt, în fond, mijloace stilistice populare de exprimare a gândurilor =i judec[\ilor. Ele sunt, am putea spune, „prefabricate“ plastice pe care poporul le are la îndemân[ =i le folose=te la momentul =i locul potrivit în limbajul s[u. Nici un proverb =i nici o zic[toare nu se aud izolat (ceea ce nu s-a observat), ci numai într-un context, c[ruia îi dau precizie =i mai ales culoare. Chiar când cineva roste=te un singur proverb, el se leag[ de o convorbire sau de un context tacit. Faptul c[ proverbele au fost culese izolat nu înseamn[ c[ în practic[ ele se spun izolat, ci exact ca =i cuvintele din dic\ionare sunt elemente constitutive din graiul popular. Dar pe când cuvintele sunt elemente constitutive de limb[, proverbele sunt elemente constitutive de art[ literar[. Judec[\ile =i ideile, pe care ele le exprim[, se pot exprima =i în limbajul obi=nuit. Dac[ omul din popor (=i în ultim[ instan\[ orice om) folose=te proverbul, face lucrul acesta pentru c[ simte c[ exprim[ mai bine =i mai frumos, ceea ce are de gând s[ comunice celui sau celor care îl ascult[. În felul acesta, spre deosebire, de pild[, de ghicitori care au existen\[ proprie, independent[ de un context precis, proverbele sunt instrumente de limb[, formul[ri experimentate îndelung în leg[tur[ cu traiul =i limbajul uman. Lucrul acesta nu a fost pân[ acum scos în eviden\[ de cercet[tori. Ion Constantin CHI|IMIA. Paremiologia, ]n: „Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor“. An. IX (1960), nr. 3, p. 472—474; 479—480. Bog[\ia de con\inut a proverbelor =i zic[torilor rezult[ nu numai din num[rul mare de crea\ii de acest gen existente în popor, ci =i din bog[\ia de sensuri pe care o poate avea unul =i acela=i proverb. Cu cât ideea exprimat[ de proverb este mai general[, cu atât semnifica\iile lui practice sunt mai numeroase =i mai variate, lucru care se întâmpl[ mai ales cu acele proverbe care pornesc de la observa\ii concrete =i le

250


dep[=esc, precum: „Buturuga mic[ r[stoarn[ carul mare“. Ignorând total sensul lui concret, acest proverb poate fi în\eles =i dezvoltat ca un concept filosofic, poate fi aplicat ca un sfat practic în leg[tur[ cu o anumit[ situa\ie etc. Toate aceste sensuri se subordoneaz[ îns[ unei idei generale (raportul între mic =i mare), =i pot fi aplicate pozitiv (aprobator) sau negativ (reprobator) la cele mai variate domenii de via\[. În unele proverbe accentul cade pe aprecierea filosofic[ a problemelor fundamentale ale vie\ii (via\[ =i moarte, dragoste =i ur[, bine =i r[u, legi care guverneaz[ lumea, fericire =i suferin\[, soart[, om, munc[ etc.), tr[dând tendin\a c[tre o cunoa=tere a esen\elor, efortul de a-l pune pe om de acord cu toate datele existen\ei =i a dezv[lui ceea ce e frumos, în[l\[tor, în aceast[ existen\[. Moartea, de exemplu, privit[ ca o lege a firii: „Câte-n lume nasc, mor toate“, este în\eleas[ materialist, f[r[ implic[rile unei vie\i viitoare. „Ce înghite p[mântul via\[ nu mai are“ =i acceptat[ ca o inevitabilitate: „Fiecare-i dator cu o moarte“ de care nu trebuie s[ se team[ nimeni: „Numai pro=tii se tem de moarte“, dar în fa\a c[reia durerea e legitim[: „Lacr[mile nu s-ar mai usca, dac[ mor\ii nu s-ar uita“. Alte proverbe con\in definiri =i sfaturi practice în leg[tur[ cu omul fizic =i psihic, în raport cu el însu=i, cu natura =i cu societatea. Ele vorbesc despre calit[\i =i cultivarea lor: „Decât un car de frumuse\e, mai bine un dram de minte“, despre defecte =i combaterea lor: „Minciuna e scurt[ de picioare“, despre sentimente =i m[sura lor: „Tân[r lâng[ tân[r[, ca paiele lâng[ foc“, despre rela\iile etice =i sociale dintre oameni: „Tot omul e dator s[ \in[ o dat[ satul de vorb[“, despre familie, despre munc[ =i, în general, despre ce este în leg[tur[ cu via\a =i activitatea omului în societate. Un num[r foarte mare de proverbe, dep[=ind sfatul sau simpla apreciere, exprim[ direct atitudinea de revolt[ a poporului fa\[ de nedreptatea social[. Ele vorbesc despre egalitatea oamenilor: „Din acela=i aluat sunt f[cu\i to\i oamenii“; „Soarele ne înc[lze=te pe to\i“, =i condamn[ absurditatea inegalit[\ii, generatoare de mizerie =i suferin\[. În asemenea proverbe poporul înfiereaz[ parazitismul: „Unde sunt bucate =i pâine, sunt =i =oareci“, exploatarea: „Abia sc[par[m de coas[ =i ne puse la secer[“; „Boii ar[ =i caii m[nânc[“, via\a

251


de huzur a bogatului în opozi\ie cu mizeria s[racului: „Unii oameni muncesc pân[ mor =i al\ii beau cu capul gol“, dezumanizarea provocat[ de avere: „Bog[\ia stric[ pe om“; „Câinele când e mai s[tul, turb[“ =i — privind cu ur[ pe boga\i =i cârd[=ia dintre ei: „Lupii nu se m[nânc[ între dân=ii“; „câine pe câine nu mu=c[“ — ajunge la îndemnuri f[\i=e de lupt[ împotriva lor: „R[bdarea are =i ea marginile ei“; „+i scânteia mic[ poate face p[l[laia mare“; „Unde scuip[ un sat se face un lac“. Nici fe\ele biserice=ti, în special preo\imea satelor, nu scap[ de ascu\ita ironie popular[: „Popa are mân[ de luat, nu de dat“; „Fecior de pop[, om cinstit nu e“, pentru c[, în general, în proverbe s-a încet[\enit o atitudine antireligioas[: „Cine crede în cruce, ca crucea se usuc[“. Concep\ia de via\[ exprimat[ în proverbe =i zic[tori nu este unitar[, ci bogat[ în contradic\ii care reflect[, în spe\[, evolu\ia istoric[ a mentalit[\ii populare =i str[duin\a de a surprinde realitatea în toat[ diversitatea manifest[rilor ei contradictorii. Dac[ soarta este privit[ uneori ca o fatalitate: „Ce \i-e scris, în frunte \i-e pus“, adeseori este exprimat[ =i ideea c[ omul î=i poate conduce singur via\a: „Cum î\i vei a=terne, a=a vei dormi“; „Norocul e cum =i-l face omul“, bazându-se pe încrederea pe care omul trebuie s-o aib[ în propriile lui for\e =i determinând astfel o atitudine activ[ fa\[ de via\[: „Sârguin\a e muma norocului“; „Norocul calc[ în urma min\ii“. Atitudinea fa\[ de înv[\[tur[ este în general profund[ =i plin[ de în\elegere: „Omului cu înv[\[tur[/Îi curge miere din gur[“, dar poate fi =i naiv[: „Unde e înv[\[tur[ mult[ e =i nebunie mult[“ sau limitat[: „N-am înv[\at carte =i tot am mâncat s[rat“. În general, fenomenele negative sunt mai frecvente în con\inutul proverbelor decât cele pozitive, pentru c[ din r[u po\i înv[\a mai mult decât din bine: „Pân[ nu p[\e=ti, nu te cumin\e=ti“, proverbele reprezentând în esen\[ o atitudine fa\[ de aspectele negative ale vie\ii, fa\[ de ideea de r[u. Aceast[ caracteristic[ este determinat[ de îns[=i func\ia educativ[ a proverbelor, frumuse\ea moral[ fiind reliefat[ =i direct, dar mai ales prin combaterea viciului =i urâ\eniei de caracter. Foarte adesea îns[ fenomenul negativ apare în opozi\ie cu reversul s[u pozitiv, antiteza simplificând ideea, precizând-o =i asigurându-i o for\[ de convingere sporit[: „În\eleptul adun[

252


=i prostul risipe=te“. Alteori, la acela=i rezultat se ajunge prin împerecherea =i cararterizarea paralel[ a dou[ defecte: „Lene=ul mai mult alearg[, scumpul mai mult p[gube=te“. Valeriu CIOBANU, Pavel RUX{NDOIU, Marin BUGA. Proverbele =i zic[torile, ]n Istoria literaturii române. Vol. I. Folclorul. Literatura român[ în perioada feudal[ (1400— 1780). Bucure=ti, 1964, p. 196—197. Proverbele =i zic[torile sunt specii separate ale folclorului „gnomic“, din care fac parte =i astfel de crea\ii poetice cum sunt formulele-ur[ri, impreca\iile, formulele de bine\e, binecuv`nt[rile, calambururile, jocurile de cuvinte, formulele meteorologice =. a.1 Ele se disting de celelalte formule gnomice prin caracterul lor aforistic =i didactic. Anume dup[ aceste particularit[\i ale proverbelor =i zic[torilor unii cercet[tori din trecut le plaseaz[ la „genul aforistic“ al crea\iei populare (B. P. Hasdeu) sau la „folclorul etic“ (B. Istru) ca fiind adev[ruri general aprobate de to\i vorbitorii limbii noastre de-a lungul secolelor. Proverbele plac =i surprind prin gândurile profunde, observa\iile subtile asupra naturii =i vie\ii umane sub toate aspectele ei, prin exteriorizarea plastic[ a ideilor. Spre deosebire de alte crea\ii ale folclorului, ele sunt mai accesibile, le poate lesne relua din uzul cotidian oral oricine. Debitarea nu presupune prezen\a unor condi\ii speciale. Pentru a le folosi nu avem nevoie de o dispozi\ie sufleteasc[ propice (ca atunci când se interpreteaz[ o doin[, o balad[, o strig[tur[, un bocet), nici de integrarea ]n cadrul unui ritual sau datini (ca ]n cazul colindelor, plugu=oarelor, conoc[riilor), nici de vreo recuzit[ special[ (ca ]n piesele de teatru popular), nici de un anturaj anumit (ca la practicarea desc`ntecelor, farmecelor, vr[jilor). Ele sunt integrate organic ]n actul de comunicare verbal[ sau epistolar[ ]ntre oameni. Principala particularitate a proverbelor =i zic[torilor o constituie laconismul formal ]mbinat cu un con\inut de idei profund. B. 1 Aceste specii folclorice au atras prea pu\in, iar unele chiar deloc, aten\ia cercet[torilor. Folcloristica noastr[ se afl[ ]n prezent la stadiul consemn[rii lor pe teren =i al acumul[rii de texte. Nu ]ncape ]noial[ c[ valorificarea lor sistematic[ =i integral[ va proiecta lumini noi asupra structurii =i tematicii folclorului nostru.

253


P. Hasdeu le numea „filosofie a vie\ii“1, „tezaur de filosofie =i satir[ poporan[“ 2 . M. Eminescu se referea la marea lor vechime =i la specificul lor na\ional. El le privea ca pe ni=te „tiparuri neschimbate, care se formeaz[ ]n curs de mii de ani =i dau fiec[rei limbi fizionomia ei proprie“3. }nalte aprecieri ale paremiilor rom`ne afl[m la V. Alecsandri, C. Negruzzi, G. Asachi, la B. Istru, G. Meniuc, N. Dabija =. a. Termenul specie „gnomic[“ vizeaz[ numai aspectul exterior al proverbelor =i zic[torilor. Referitor la fondul de idei, la tematica =i nomenclatura tipurilor folosirea lui nu este ]ndrept[\it[. Nimeni nu este ]n stare s[ stabileasc[ cu precizie num[rul total al paremiilor unui popor. Totu=i materialele de arhiv[ =i colec\iile publicate p`n[ ]n prezent ne permit s[ afirm[m c[ fondul nostru paremic con\ine circa 7000 de tipuri =i c[ nu toate circul[ cu aceea=i intensitate. Bagajul individual de proverbe =i zic[tori difer[ de la om la om =i este ]n direct[ dependen\[ de receptivitatea fiec[ruia la limbajul aforistic figurat =i la crea\ia folcloric[ ]n genere. Proverbele =i zic[torile au o serie de particularit[\i comune. +i unele, =i altele sunt expresii scurte, uneori figurate, u=or de memorizat, au aproape aceea=i func\ie ]n uzul lor. Cu toate acestea exist[ =i unele deosebiri esen\iale, care ne fac s[ le privim ca specii de sine st[t[toare. Proverbele (din lat. proverbium) sunt crea\ii de dimensiuni reduse, izvor`te din experien\a de via\[ a maselor, recreeaz[ ]n mod concis, sub forma unor expresii finite din punct de vedere gramatical =i logic, constat[ri, aprecieri, pove\e, sfaturi cu valoare general recunoscut[. Ele circul[ at`t oral, c`t =i ]n scris. Din punct de vedere func\ional au menirea s[ plasticizeze g`ndul expus. }n majoritatea cazurilor sunt crea\ii orale. O parte dintre ele au fost create (de savan\i, scriitori, oameni de cultur[ =. a.). Cele mai multe proverbe au sens direct =i figurat. De exemplu: „Apa trece, pietrele r[m`n“, „Unde dai =i unde crap[!“, „Pas[rea pe limba ei piere“, „Limba oase n-are“, „Nu-i p[dure f[r[ usc[turi“ =. a. Sunt, ]ns[, =i unele, care au numai sens nominal: „S[ nu te apuce iarna 1

Hasdeu B.P., Studii de folclor, Cluj-Napoca, 1979, p. 28. Ibidem. p. 36. 3 Eminescu M. Opere, vol. VI, Literatura popular[. Bucure=ti, 1963, p. 16. 2

254


f[r[ p`nz[ =i f[r[ br`nz[“, „Om[tul oprit iarna aduce snopi vara“, „Ce \ie nu-\i place, altuia nu-i face“ =. a. Zic[torile (din „a zice“) sunt expresii figurate, f[r[ sens finit =i presupun folosirea lor ]n anumite contexte, care le limpezesc sensul. Ele au menirea a conferi enun\ului oral sau scris un surplus de expresivitate =i plasticitate. Una este s[ spui c[ cineva n-a izbutit s[ fac[ ceva =i alta e s[ zici c[ „a nimerit cu oi=tea ]n gard“. Iar pentru a sublinia c[ cineva st[ruie ]ntr-un lucru f[r[ rost, ce spune cu ironie c[ „duce lemne ]n p[dure“ sau „car[ ap[ la f`nt`n[“. At`t pentru proverbe, c`t =i pentru zic[tori a fost adoptat termenul grecesc paremie — „cugetare din scriptur[ sau din epistolele apostolilor“. }n vorbirea curent[ nu se face distinc\ie ]ntre cele dou[ specii paremice, spun`ndu-li-se: vorbe din b[tr`ni, zicale, ziceri, vorbe de duh, vorbe ]n\elepete, povestea celuia, vorbe vechi, cuvinte adev[rate =. a. Dintre ace=ti termeni sinonimi numai „cuvinte din b[tr`ni“, „vorbe b[tr`ne=ti“ nu sunt totdeauna adecva\i, deoarece procesul de creare a proverbelor n-a ]ncetat. +i apoi se =tie c[ printre creatori de proverbe sunt =i persoane, c[rora deloc nu li se potrive=te calificativul „b[tr`n“ sau „tata-mare“. Prin caracterul lor oral, prin forma specific[, prin vechimea considerabil[ a celor mai multe dintre ele =i prin aria ]ntins[ de circula\ie, proverbele =i zic[torile se deosebesc de crea\iile aforistice individuale, cunoscute sub denumirile de aforisme, maxime, sentin\e, adagii, slogane, apologuri, pilde, velerisme, cuvinte ]naripate =. a. Proverbele =i zic[torile constituie obiectul de cercetare al =tiin\ei, numite paremiologie. Dar aceasta nu ]nseamn[ c[ ele nu pot fi aduse =i ]n centrul aten\iei unor cercet[tori din alte domenii: filosofi, istorici, lingvi=ti, biologi, meteorologi =. a. m. d. Mai mult ca at`t, unele =tiin\e noi, cum ar fi frazeologia, care nu =i-au determinat ]n definitiv obiectul de cercetare, „pretind“ s[ includ[ ]n nomenclatura textelor ce au a le studia =i paremiile. Principalul =i cel mai ]nsemnat izvor al proverbelor =i zic[torilor este via\a, care s-a reflectat ]n fondul lor prin prisma experien\ei maselor populare ]n procesul de cunoa=tere a realit[\ii. Din cele mai str[vechi timpuri, oamenii au fost curio=i fa\[ de ceea ce se afl[ =i se ]nt`mpl[ ]n jurul lor. }n consecin\[, au ap[rut unele formul[ri lapidare, care

255


exprimau adev[ruri simple, nu aveau =i sensuri figurate, metaforice. Proverbele =i zic[torile fac parte din folclorul literar, nec`ntat =i nedeclamat, nelegat de ceremonii =i ritualuri. Ele sunt str`ns legate de comunicarea verbal[ cotidian[, c`t =i de comunicarea ]n scris. Toate aceste fapte au determinat constituirea unui sistem poetic specific al lor. Spre deosebire de zic[tori, care nu formeaz[ propozi\ii, ci sunt ni=te expresii, pentru care pot fi g[site sinonime ]n fondul lexical al limbii (de ex.: „A nimeri cu oi=tea ]n gard“ — „a da gre=“; „A-=i ar[ta arama“ — „a se demasca“ etc.), proverbele au din punct de vedere compozi\ional forma unor propozi\ii simple („Moartea ocole=te pe cel viteaz“), compuse („Nu judeca omul dup[ cuvinte, judec[-l dup[ fapte“), enun\iative („Nimeni nu se na=te me=ter“), interogative („Ai v[zut bab[ frumoas[ =i copil cuminte?“) sau exclamative („Unde dai =i unde crap[!“). Caracteristic[ limbii proverbelor este folosirea verbelor la modul imperativ, determinat[ de tendin\a de a pov[\ui, ]nv[\a pe al\ii, ferindu-i de pericolul de a gre=i („Nu zi «hop» p`n[ nu-i s[ri!“, „Nu-\i b[ga nasul, unde nu-\i fierbe oala!“). Sunt frecvent folosite antiteza („Ori laie, ori b[laie“, „Tu-i spui una, el \ie — alta“, „Vorb[ lung[ — treab[ scurt[“); paralelismul („C`nd ]i dai, ]i fat[ vaca; c`nd ]i ceri, ]i moare vi\elul“), paralelismul ]n oglind[ („Nu tr[im ca s[ m`nc[m, ci m`nc[m ca s[ tr[im“, „Ori cu capul de piatr[, ori cu piatra de cap“). O mare parte dintre proverbele rom`ne=ti sunt bimembre. Aceast[ compozi\ie contribuie la sporirea for\ei de evocare a lor („Vrabia m[lai viseaz[ =i calicul praznicul“, „Oricine poate s[ c`=tige, dar nu oricine poate s[ p[streze“). Dar ]n vorbire =i ]n scris deseori ]nt`lnim proverbe neterminate, neduse p`n[ la cap[t, ]n form[ eliptic[: „Na-\io bun[!“ ]n loc de „Na-\i-o bun[, c[ \i-am fr`nt-o!“ sau „Laud[m[, gur[!“ pentru „Laud[-m[, gur[, c[ \i-oi da friptur[“ etc. Procedeul este folosit pentru o exprimare mai laconic[ =i rapid[, sau pentru omiterea unor cuvinte indecente din corpul proverbului. Proverbele =i zic[torile se prezint[ ]n unele cazuri =i ]n calitate de depozitare de lexic arhaic, dialectal, argotic =i de jargon. }nt`lnim numai ]n canavaua lor cuvinte vechi ca: aghios, bairam, colaf, dimerlie, joimir, zapciu, caimacan, cherem, sau dialectisme ca: rada, bechi, bas[u, dangau[,

256


zbranc[, =oald[ =. a. Deseori ]n paremii sunt incluse diferite antroponime. Uneori se procedeaz[ ]n a=a fel, pentru a ob\ine o ]nviorare a ritmului expresiei sau de dragul rimei. („Ori Stan, ori c[pitan“, „Cum ]i Tanda, a=a-i =i Manda“). Alteori zicala p[streaz[ numele individului, care „s-au f[cut de poveste“, p[\ania c[ruia a devenit proverbial[: („A nimerit ca Ieremia cu oi=tea-n gard“, „Lumea moare de t[tari, Stanca bea cu l[utari“) sau nume din mitologia popular[, din basme =i snoave („A venit mo= Ene pe la gene“, „L-a furat Aghiu\[“, „A fi ur`t ca Muma P[durii“, „A se ]n\elege ca P[cal[ cu T`ndal[“). Lexicul proverbelor =i zic[torilor este foarte bogat, bazat pe cel al limbii vorbite. Sintaxa lor este determinat[ de necesitatea exprim[rii laconice =i precise, caracteristic[ comunic[rii verbale. Pe l`ng[ sensuri directe ele trezesc diferite asocia\ii, imagini =i chipuri metaforice. Efectul acesta se ob\ine prin folosirea unei serii de tropi: personific[rii („Se m[rit[ casa cu via“, „}i zboar[ min\ile pe dealuri“), compara\iei („A iubi ca sarea ]n ochi“, „Femeia cinstit[ e soarele casei“), metaforei („A fi un bou =i o belea“, „Pas[rea pe limba ei piere“), hiperbolei („A face din \`n\ar arm[sar“). Deseori este folosit[ ca procedeu de realizare artistic[ ironia („A fi rugumat de vac[“ — cu hainele bo\ite; „}l tragi la mas[, =i el se bag[ sub mas[“; „}i obraznic, nu-i ca porcul“; „A =edea ca un \ap logodit“; „A c[uta ou cu toart[“). Efim JUNGHIETU. Proverbele =i zic[torile. — Crea\ia popular[. Curs teoretic de folclor rom`nesc din Basarabia, Transnistria =i Bucovina. Chi=in[u, „+tiin\a“, 1991, p. 377—379; 391—392. Cronicarii moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce =. a. au atrac\ie spre proverbele =i zicalele populare, socotindu-le ]n mod tacit formule ]n\elepte de apreciere — deseori ironic[ — a faptelor omene=ti. D. Cantemir, ]ns[, nu numai c[-i ]ntrece pe to\i cu num[rul proverbelor, dar este aproape primul care se intereseaz[ intens de proverbe, cimilituri =i alte crea\ii similare populare ]n scopuri v[dit literare. Iat[ o serie de proverbe =i zicale din Istoria Ieroglific[, unele din ele extrem de pitore=ti: „cu m`na altuia =erpele din bort[ s[ sco\i ai vrut =i pre mine cle=te ]mpotriva j[ratecului

257


m-ai f[cut“ (I, p. 58); „din pricinile mici mari g`lcevee se scornesc =i \in\ariul se face arm[sariu“ (I, p. 66); „din limb[-i fericire =i din gur[-i bun[ vestire ]i cur[“ (I, p. 72); „de multe ori ce nu biruie=te omul biruie=te pomul“ (I, p. 99); „nici nebunul coarne, nici ]n\eleptul aripi are, de pre carele de ]n\elept sau nebun s[ se cunoasc[“ (I, p. 101); „gura desfr`nat[ mai tare alearg[ dec`t piatra din deal r[sturnat[, pre care un nebun cu piciorul poate a o pr[v[li =i o mie de ]n\elep\i a opri nu o pot“ (I, p. 102); „lucrurile grele pre c`t sunt mai t[inuite, pre at`ta ies mai iu=oare (u=oare)“ (I, p. 126); „sula de aur zidurile p[trunde =i l[comia ]=i vinde neamul =i mo=ia“ (I, p. 132); „voi afla ac de cojocul lui“ (II, p. 23); „pre leul mort =i =oarecii se ca\[r[“ (II, p. 49); „inima ]n r[ut[\i ]ngr[=at[ de g`ndul c[ielii s[ vitione=te“ (II, p. 52); „r[ul r[u pate“ (II, p. 68); „precum s[ dzice dzic[toarea, c[ de oi gr[i, oi muri, de oi t[cea, oi plesni, =i din dou] r[ut[\i carea de mai bun[ s[ aleg mintea nu-mi poate nimeri“ (II, p. 88); „un nebun o pietricea ]n fundul m[rii arunc[, pre care o mie de ]n\elep\i s[ o scoat[ vrednici (]n stare — n. n.) nu sint“ (II, p. 89); „tot cuv`ntul ascultat, tot sfatul de ]ntrebat“ (II, p. 98); „ce pietrii r[tunde din v`rful dealului pu\in[ urnire ]i trebuie“ (II, p. 107); „o, pielea dracului supt p[rul dracului“ (II, p. 117); „de multe ori noaptea fat[ =i dziua \ine ]n bra\[“ (II, p. 132); „cum dzice cuv`ntul, cu o falc[ ]n ceriu =i alta ]n p[m`nt“ (II, p. 140); „cu cuvinte =icuite =i voroave c[ptu=ite“ (II, p. 142); „apa doarme, iar neprietenul nu doarme“ (II, p. 151); „de multe ori unde cuv`ntul a ispr[vi nu poate, ispr[ve=te b[\ul“ (II, p. 162); „socoteala de acas[ cu cea din t`rg netocmindu-i-s[“ (II, p. 169); „obrinteala r[nii de pre margini s[ cunoa=te“ (II, p, 169); „precum s[ dzice dzic[toarea, capul ]n poale lu`ndu-=i“ (II, p. 188); „unde norocul pizmuie=te toat[ socoteala bun[ s[ sminte=te“ (II, p. 194); „pre cela ce-l mu=c[ =arpele =i de =op`rl[ s[ fere=te“ (II, p. 207); „glasul cucului din glasul pup[dzii nedeos[bind“ (II, p. 208); „precum dzice cuv`ntul sau fericirea pe cap sau corbul pe st`rv s[-i puie a=tepta“ (II, p. 210); „]n groapa carea singur au s[pat, ]ntr-aceea=i singur au c[dzut“ (II, p. 220); „cine nu va s[ fr[m`nte toat[ dziua cerne“ (II, p. 226); „ap[ ]n piu[ b[tut[“ (II, p. 234); „}ntre miere amestec[ fiere“ (II, p. 237); „lene=ul mai mult alearg[ =i scumpul mai mult pl[te=te“ (II, p. 243); „norocul nu ]mparte

258


cu oborocul, ce unora vars[, iar altora nici pic[“ (I, p. 136); „de vreme ce din r[s[rite dziua =i de pre ]ncepute fapta s[ cunoa=te“ (I, p. 141) =. a. }n Hronic proverbele sunt mai rare, dar deseori impresioneaz[ prin simplitate =i iscusin\a folosirii. Iat[ c`teva: „se leag[ ca orbul de gard“ (p. 197); „lup ]n piele de oaie“ (p. 251); „lupul pu\in[ carte ]nva\[ =i ]n locul slovelor vede cum ]ntr[ mieii ]n p[dure“ (p. 251); „toate ispite=te dragostea; toate biruie=te nevoin\a“ (p. 298); „precum se dzice cuv`ntul, =i ostenin\a, =i untelemnul ]nzadar a= fi fost cheltuit“ (p. 298); „cum dar[ s[ prinde sula ]n sac, =i m[ciuca ]n pung[“ (p. 488) =. a. E vorba aici numai de o parte de proverbe, deoarece unele sunt at`t de parafrazate ]n expresii noi, ]nc`t e greu de recunoscut ]n ele prototipul, de la care s-a pornit. }n scopuri umoristice, de pild[, se spune c[ „lupul cu acest me=te=ug pe arm[sariu ]l ]ntoarce ]n \in\ariu“ (I, p. 101) sau „cine lutul (la scar[: aur — n. n.) galb[n pentru dziua neagr[ scoate“ (I, p. 179), ]n dosul c[ruia se cunoa=te proverbul „bani albi pentru zile negre“. Proverbele, ca =i sentin\ele, sufer[ mari transform[ri, fiind adaptate ]mprejur[rilor =i introduc`ndu-se ]n ele ceva din temperamentul eroului sau al scriitorului. S-a spus c[ unele proberbe =i sentin\e nu exprim[ g`ndul vorbitorului, c`nd sunt cuprinse ]n cuv`ntarea lui, dar e punctul de vedere obiectiv al c[r\ii, care apreciaz[ viciul sau virtutea, fapta sau g`ndul personajului. De aceea ]n prefa\a romanului cititorul e prevenit c[ poate trece peste sentin\e, dac[ acestea devin o dificultate pentru ]n\elegerea ac\iunii. Vorbind, ]ns[, Inorogul le folose=te ca ale sale sentin\ele =i proverbele. }n sf`r=it, aforistica nu poate fi atribuit[ totdeauna personajelor, cum cred unii cercet[tori, c[ci atunci ea s-ar afla ]n adev[rata contradic\ie cu mentalitatea lor. }n cuv`ntarea Papagaiei sunt inserate, de pild[, sentin\e care nu-i apar\in ei. Acestea ]i completeaz[ numai unele g`nduri ale ei: „doftorul bun =tiin\a ]n cap, iar ierbile ]n c`mpie are, =i unde chichi\ele v[ruite =i pilulele =icuite sint, acolo bolnavul s[ am[je=te, iar[ nu s[ t[m[duie=te“ (I, p. 147); „c[ci pravul casii dup[ m[turat de s[ =i ridic[ =i ]n radzele soarelui jioac[, ]ns[ nici radzele soarelui a nu lovi opre=te, nici pa=ii celui ce prin cas[ ]mbl[ contine=te“ (I, p. 147) =. a.

259


}mbinarea de expresie popular[ =i de construc\ie logic[ =i filosofic[ e caracteristic[ pentru imaginile pitore=ti ale romanului. Elementul de cugetare popular[ e foarte activ la Cantemir. El cuno=tea bine folclorul =i speciile lui variate. Vasile COROBAN. Dimitrie Cantemir — scriitor umanist. Chi=in[u, „Cartea Moldoveneasc[“, 1973, p. 220—222, 227. Examin`nd proverbele =i zic[torile, maximele =i sentin\ele din hronic1, constat[m, c`t de variate sunt izvoarele din care s-a inspirat D. Cantemir: lucr[ri de filosofie =i istorie, literatur[ =i vorbire oral[. Ele refelct[ spiritul de erudi\ie al autorului. Multe sentin\e =i maxime ]=i au izvorul ]n cultura greco-latin[: Variantele latine:

}n „Hronicul…“: „peste putin\[ iaste ]n céle omene=ti cineva t[v[lindu-s[, ceva omene=te s[ nu pat[“ 76/r „lupt[-te pentru mo=ie“ 5/v

Homo sum: humani nil a me alienum puto

„prieatin ]mi iaste Platon, prieatin ]mi iaste =i Socrat, iar[ dec`t am`ndoi mai prieatin[ adeverin\a“ 68/r

Amicus Plato, sed magis amica veritas

Pro patria nostra fortiter pugna

“de pre unghe leului” 50/r

Ex ungue leonem

O ]nsemn[tate deosebit[ au proverbele =i zic[torile de factur[ popular[: „nici un trandafir f[r[ ghimpi“ 249/r, „s[ leag[ ca orbul de gard“ 122/v, „gura carea singur[ pre sine s[ laud[ pute“ 62/r, „precum singur c`nt[, a=é singur gioac[“ 66/r. 1 Dimitrie Cantemir. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Manuscrisul original al lucr[rii este depozitat la Arhiva central[ de stat a actelor vechi din Moscova, fondul nr. 181, registrul nr. 1420.

260


Varietatea izvoarelor de unde provin dictoanele =i maximele, inserate ]n nara\iune, determin[ =i varietatea con\inutului lor, iar varietatea con\inutului face posibil[ bog[\ia nuan\elor =i a func\iilor lor stilistice. }n func\ie de context ele ]ntregesc, confirm[, rezum[, clarific[, totalizeaz[ ori concretizeaz[ ]n mod concis =i plastic anumite ac\iuni, st[ri, obiecte, ]nsu=iri, circumstan\e. Folosirea m[iastr[ a lexicului, a procedeelor sintactice =i a figurilor de stil ]n proverbe =i maxime opre=te expresivitatea stilului lucr[rii ]n ansamblu. Repetarea cuvintelor de acela=i fel sau cu aceea=i r[d[cin[ accentueaz[ calitatea ori subiectul: „R[ul r[u au pierit, Semel mendax, semper mendax“. Zic[torile =i proverbele imprim[ nara\iei note de ironie =i umor: „oaia au tulburat apa lupului din josul apei b`nd“ 266/ r, „cum dar[ s[ prinde sula ]n sac =i m[ciuca ]n pung[“ 283/ v. Topica neobi=nuit[ accentueaz[ uneori calitatea: „F[r[ margine iaste ocheianul a toat[ =tiin\a“ 68/v. Procedeul introducerii ]n lucrare a proverbelor, zic[torilor =i maximelor apare, de obicei, ]n leg[tur[ str`ns[ cu alte mijloace de zugr[vire artistic[ a realit[\ii. Autorul tindea s[ stabileasc[, pe l`ng[ o leg[tur[ de sens, =i o leg[tur[ de form[ a unit[\ilor frazeologice cu contextul, introduc`ndu-le, rareori direct, de cele mai multe ori prin anumite formule, care sugereaz[ izvorul de unde au fost luate: „carile dzic b[tr`nii no=tri“ 302/r, „vechiul cuv`nt carile dzice“ 62/r, „prost cuv`ntul turcesc“ 123/r, „Ce dup[ cum s[ dzice prost cuv`ntul“ 156/r; izvorul =i gradul de circula\ie al lor: „purtat ]ntre ritori cuv`ntul“ 80/r, „precum s[ dzice“ 178/ v; atitudinea autorului fa\[ de con\inutul lor, c`t =i izvorul din care provin: „adev[rat cuv`nt… de la Seneca dzis“ 11/v, „Bine dzice un cuv`nt a prostimii ar[pe=ti“ 136/r. Proverbele =i maximele din alte limbi sunt traduse, comentate, completate, uneori perifrazate =i apreciate de autor. Sentin\a de care s-au condus istoricii care au descris via\a lui E. Silvius („prieatin ]mi iaste Platon, prieatin ]mi iaste =i Socrat, iar[ dec`t am`ndoi mai prieatin[ adeverin\a“ 68/r), o interpreteaz[ astfel: „adec[ pentru adev[r nici a prieatinilor, c`t de mari, c`t de cinsti\i =i c`t de ]nv[\a\i, voia a le c[uta nu s[ cade: nici pentru pl[cérea lor adev[rul a min\i“ 68/r. Apoi o aplic[ la un caz concret: „Prieatin ]mi iaste Eneas Silvius, prieatin ]mi iaste papa Pius, dar[ mai

261


prieatin adev[rul, pentru acela pentru adev[r prec`t vom putea, vom sta“ 69/r. Maxima: „Dictum unius, dictum nullius“ o comenteaz[ ]n felul urm[tor: „dzisa unuia, ca dzisa nem[ruia a fi, de necrezut, adec[ =i ca cum nici =-ar fi dzis-o cineva“ 231/r. Acela=i proverb putea s[ aib[ mai multe variante ]n Hronic: „precum singur c`nt[, a=é singur gioac[, iar[ pre al\ii la hora =i dan\ul s[u nici au tras, nici a trage poate“ 66/r — „ce noi s[ l[s[m pe cei ]npotrivnici singuri s[-=i c`nte =i singuri s[ joace“ 144/v; „ce nici a=é adev[rul s[ poate c[ptu=i, precum nici soarele cu tin[ s[ poate lipi“ 70/r — „Ce nu =tim cu ce chip frunte at`ta de nesiit[ =-au ivit socotind, precum vor puté, soarele cu tin[ s[ lipasc[ =i ceriul cu palma s[ c[ptu=asc[“ 20/v .Mai multe variante ale aceluia=i proverb pot fi atestate ]n diverse lucr[ri ale lui D. Cantemir. De exemplu: ]n „Hronicul…“:

]n „Istoria ieroglific[“:

„de pre unghe leului“ 50/r

„de pre unghe leul cu to\ii cunosc“ 294

„nime nu poate =ti mai mult pe altul dec`t singur pe sine“ 302/r

„nime mai mult pe altul, dec`t pre sine a se cunoa=te poate“ 60

„i s-au f[cut =i lui ce i-au pl[cut altuia s[ fac[“ 129/r

„cine face, face-i-s[“ 190

cu m[sura caré au m[surat m[sur`ndu-i-se 128/r Ce \ie a-\i fi nu ]nvoie=ti altuia s[ nu faci 128/v „gura carea singur[ pre sine s[ laud[ pute“ 62/r

„gura, carea singur[ pre sine s[ laud[, pute“ 219

„precum singur c`nt[, a=a singur joac[“ 66/r

„C[ de va fi din tir[nii, adev[rat atuncea c`ntecul \ist singur mie s[ mi-l c`nt, singur mie s[ mi-l joc, s[ cade“ 147.

O parte dintre proverbele =i zic[torile atestate ]n Hronic nu mai sunt azi ]n circula\ie. De exemplu: cum s[ dzice cuv`ntul

262


nici o piatr[ necl[tit[ =i nici un unghiu nescocior`t n-am l[sat 175/r, (precum s[ dzice proste=te ca caia ma\ul) 163/v, precum s[ dzice cuv`ntul =i ostenin\a, =i undelemnul ]nz[dar a= fi fost cheltuit 186/v, ]nz[dar va cheltui undelemnul =i truda 143/v. Unele proverbe =i zic[tori se ]nt`lnesc ]n lucr[rile din sec. XVII—XVIII (de exemplu: „Orb norocul la sui=…, grabnic =i de s`rg, pornitor la cobor`=“ la M. Costin, ori „cine face, face-i-se“ la I. Neculce). Proverbele =i zic[torile: „…Cine face, face-i-se, =i nu e nici o fapt[ f[r[ de plat[“, „Nu te lega de mine ca orbul de gard, c[ nu-i ie=i bine la cap[t“, „Dup[ unghii se cunoa=te leul“, „Trebuie s[ joci, dup[ cum ]\i c`nt[ vremea“, „Ce \ie nu-\i place altuia nu-i face“ apar =i ]n scrierile de mai t`rziu. Transmi\`ndu-se din genera\ie ]n genera\ie, aceste formule, mai mult sau mai pu\in modificate, s-au men\inut p`n[ ]n prezent: Dup[ fapt[ =i r[splat[, Lauda de sine nu miroase-a bine; Laud[m[, gur[, c[ \i-oi da friptur[, Se leag[ ca chiorul de gard, Precum ]i c`nt[, a=a joac[; Dac[ te-ai b[gat ]n joc, trebuie s[ joci, sau Dac[ ai intrat ]n hor[, trebuie s[ joci, Adev[rul nu se bag[ ]n sac, Nu e trandafir f[r[ spini, Lup (]mbr[cat) ]n piele de oaie =. a. }n limba din trecut existau ]n poten\[ elementele necesare pentru apari\ia unor unit[\i frazeologice, a unor zic[tori =i proverbe, cu timpul acestea au suferit schimb[ri, s-au cizelat, ap[r`nd ]n prezent ]ntr-o form[ mai perfect[. Comp., de exemplu, ]n Hronic: sau ]n p[m`nt s[ fie ]ntrat sau ]n ceriu s[ fie zburat 217/v =i ]n limba actual[: parc[ a intrat ]n p[m`nt sau precum od`n[oar[ chinicul Dioghenis cu f[clia aprins[ amiadzizdi pe ulli\[… a-l cerca 8/v =i ]n prezent: a c[uta (ceva) cu lum`narea =. a. Proverbele =i zic[torile din Hronic, ]n special, cele populare, ne permit s[ observ[m unele particularit[\i proprii limbii epocii, limbii lui D. Cantemir, care a fost influen\at[ de graiul poporului. Tamara URSU. Limba Hronicului lui Dimitrie Cantemir. Chi=in[u, „+tiin\a“, 1973, p. 221—224. Proverbele constituie fondul ]n\elepciunii populare, o filosofie a poporului, cu preceptele ei, concentrat[ ]n cuvinte nu prea multe. Proverbele au fost cele care au stabilit norme de conduit[, principii de via\[ — ca ni=te legi nescrise, constituind pe

263


baza „obiceiului p[m`ntului“ un prim cod de comportare =i ]ntìele forme de legisla\ie, mult ]naintea apari\iilor de „pravile“ domne=ti. Ele alc[tuiesc, luate ]mpreun[, un manual de etic[. Un manual de filosofie. Un manual de poezie. Un manual de ]n\elepciune. Un popor se reflect[ ca ]ntr-o oglind[ ]n proverbele sale. Din acestea putem stabili caracterul unui popor, felul lui de a fi, firea, istoria lui. Proverbele sunt aforismele poporului. Create de un Creang[ anonim, proverbele vin s[ sublinieze g`ndurile sau s[ le ascund[. Proverbul e rostit pentru a abstractiza realul. Sau ]ntru a-l sublinia. El vine ca un comentariu al realit[\ii =i ca o prelungire a ei ]n cuv`nt. Tr[s[turile de baz[ ale proverbului =i zic[torii sunt concizia =i expresivitatea. Exist[ o tain[, care ne tulbur[ mereu, ]n rela\ia dintre verb =i proverb. Unele proverbe aproape c[ n-au cuvinte. Altele se afl[ mai mult ]ntre cuvinte. Sau — ]n spatele lor. Altele trimit mai ]ntì c`teva cuvinte sau toate cuvintele, ca Zmeul din poveste — buzduganul ce-i anun\a sosirea, apoi apar =i ele. C[ci proverbul e, ]ntì de toate, Sens. Proverbele =i zic[torile se st[ruie s[ spun[ c`t mai multe ]n cuvinte c`t mai pu\ine. }n unele dintre ele ai impresia c[ aceste, cuvintele, aproape nu exist[ („Gura aduce ura“, „Norocu-i orb“ =. a.). Sensul se afl[, adesea undeva ]n afund, lumin`nd din interior proverbul, din str[fund, ca lum`narea care arde cu flac[ra ]n[untru. Existen\a proverbelor e milenar[, unele s-au n[scut odat[ cu poporul. Transmise pe cale oral[, din gur[ ]n gur[, de la genera\ie la genera\ie, de la om la om, din tat[ ]n fiu — ele au str[b[tut secole. Poate pentru aceast[ facultate a lor, ]ntìul poet al lumii, orbul Homer, le vedea cu aripi, ca pe ni=te sirene sau harpii, numindu-le „cuvinte ]naripate“. Istoria unui popor e reflectat[ ]n proverbele lui. Unele proverbe circul[ prin univers, trec`nd de la popor la popor, f[r[ a da seama vame=ilor de la frontiere. Altele le avem ]mprumutate ]n negura vremurilor, c`nd anumite popoare migratoare, trec`nd ]n goana mare pe aici c[tre pr[zile Europei, au l[sat s[ le pice din carele lor =i c`te-un

264


proverb sau zic[toare, preluate =i adaptate de str[mo=i la ]mprejur[rile lor. Cele mai multe sunt rod al realit[\ilor istorice concrete na\ionale. Autorii maximelor culte au luat drept model proverbul. Fabula ]ns[=i se pare c[ are de cele mai multe ori ca pretext, dac[ nu un proverb, cel pu\in starea unui proverb. Unele proverbe par mai degrab[ ni=te morale ale unui Esop rom`n. Proverbele, ca =i moralele fabulelor, trag dintr-o ]nt`mplare sau o ]mprejurare, o concluzie, fiind folosite ]n contextul unei ac\iuni concrete. Eminescu considera proverbele „adev[rate nestemate ale g`ndirii poporului“. Proverbului poporul ]i mai spune =i zical[ sau zic[toare, f[r[ a face deosebire. Zic[toarea, totu=i, ar ]nsemna o zicere „mai altfel“, poetic[, ]nsemn`nd la primii no=tri scriitori =i recital de poezie. Zic[toarea caracterizeaz[ o situa\ie, un om, o atitudine, o norm[ de conduit[, o tr[s[tur[ de caracter mai mult sugerate dec`t expuse. Ea e mai mult o podoab[ a vorbirii. Zic[toarea mi se pare starea ini\ial[ a unui proverb, un proverb ]njum[t[\it sau care abia se constituie. Dintr-un proverb — ]ntr-o epoc[ de economisire a cuvintelor — se putea face, cu acela=i material de cuvinte, c`teva zic[tori. Un proverb e o metafor[, o alegorie, o compara\ie. Ar trebui, probabil, s[ l[s[m proverbele ]nsele s[ vorbeasc[ despre ele… C[ci vorba dulce mult aduce, iar vorba bun[ scap[ barba din m`n[, precum orice vorb[ ]=i are =i ea vremea ei. Boului coarnele, p[s[rii aripile — povar[ nu sunt. Urma alege, ce ai sem[nat vei culege, c[ci cine vorbe=te seam[n[, iar cine ascult[ culege. }nva\[ la tinere\e, Ca s[ =tii la b[tr`ne\e… Nicolae DABIJA. La =coala proverbelor. Prefa\[ la culegerea Apele mici fac rùrile mari. Proverbe =i zic[tori. Selec\ie =i postfa\[ de Efim Junghietu. Chi=in[u, Literatura Artistic[, 1984, p. 5-8.

265


BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ (]n ordine cronologic[) Pann Anton, Culegere de proverburi sau povestea vorbei, — Bucure=ti, 1852. Ispirescu Petre, Legende sau basmele rom`nilor. Ghicitori =i proverbe, — Bucure=ti, 1872. Hin\escu I. C., Proverbele rom`nilor, — Sibiu, 1877. Laz[r Filip, M`nghìerea s[teanului, proverbe =i anecdote, — Craiova, 1890. Dumitrescu AL. Galici, Proverbe, maxime, barbarisme, — Bucure=ti, 1894. Tocilescu Gr. G., Materialuri folcloristice, — Bucure=ti, 1894. Zanne Iuliu A., Proverbele rom`nilor, vol. I—X, — Bucure=ti, 1895—1903. P[sculescu Nicolae, Literatura popular[ rom`neasc[, — Bucure=ti, 1910. Candrea I.- A., Dic\ionar de proverbe =i zic[tori, — Bucure=ti, 1912. Teodorescu-Kirileanu S., Proverbe agricole, — Bucure=ti, 1923. Mugur Gh. D., Voiculescu V., Proverbe, — Bucure=ti, „Cartea vie\ii nr. 3“, 1928. R[dulescu-Codin C., Comorile poporului, — Bucure=ti, 1930. Rahmil Monica, Ghicitori =i proverbe, — Bucure=ti, 1957. Eminescu Mihai, Opere, vol. VI, — Bucure=ti, 1964. Iordachi Golescu, Porverbe comentate. Edi\ie ]ngrijit[ de G. Paraschiva, — Albatros, 1973. Cartea ]n\elepciunii populare. Proverbe. Edi\ie ]ngrijit[, prefa\[ =i bibliografie de Ion Dodu B[lan, — Bucure=ti, 1974. Hin\escu I. C., Proverbele rom`nilor. Edi\ie ]ngrijit[ de Const. Negreanu =i Ion Bratu. Cuv`nt ]nainte de I. C. Chi\imia, — Timi=oara, 1985. Vorbe cu t`lc. Proverbe =i zic[tori, — Chi=in[u: Cartea

266

— Bibliografie selectiv[ —

moldoveneasc[, 1964. Folclor moldovenesc. Crestoma\ie, — Chi=in[u: Cartea moldoveneasc[, 1966. Folclor din p[r\ile codrilor, — Chi=in[u: +tiin\a, 1973.Folclor din Bugeac, — Chi=in[u: +tiin\a, 1982. Proverbe =i zic[tori. Alc[tuirea, articolul introductiv =i comentariile de E. V. Junghietu, — Chi=in[u: +tiin\a, 1981.Folclor din Nordul Moldovei, — Chi=in[u: +tiin\a, 1983. Folclor din stepa B[l\ilor, — Chi=in[u: +tiin\a, 1986. Crestoma\ie de folclor moldovenesc, — Chi=in[u: Lumina, 1989. Folclor din c`mpia Sorocii, — Chi=in[u: +tiin\a, 1989. Folclor din |ara Fagilor, — Chi=in[u: Hyperion, 1993. C`t ]i Maramure=ul..., — Chi=in[u: +tiin\a, 1993.Pl[cint[ Vasile, Slobozia Mare prin fereastra istoriei, — Gala\i: EPLA, 1996. Don\u Nicolae, Talmaza, Ermoclia, Ciobruciu. Tezaur folcloric. Edi\ie ]ngrijit[ de Vasile Grosu =i Gr. Botezatu. — Chi=in[u, Moldacom, 1999. Mocanu Maria, Giurgiule=ti. Monografie etnofolcloric[,— Chi=in[u: Cartier, 1999. Furtun[ Alexandru, Noi m[rturii despre Hiliu\i, — Chi=in[u: Civitas, 2000. De la lume adunate. Proverbe rom`ne=ti, — Chi=in[u: Hyperion, 1992 Ion Bratu. }n\elepciunea d`mbovi\ean[. Dic\ionar de proverbe, zic[tori, sfaturi ]n\elepte =i expresii proveribale din jude\ul D`mbovi\a, — T`rgovi=te: EB, 1999. STUDII, ARTICOLE Baronz G., Limba rom`n[ =i tradi\iile ei, — Gala\i: Tipografia Triangul, 1872. Teodorescu G. Dem., Cercet[ri asupra proverbelor rom`ne, — Bucure=ti, 1877. Chi\imia I. C., Paremiologie. — Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, — Bucure=ti, 1960. Florea Petre. — Pan Halippa =i folclorul. — Memoriile Comisiei de Folclor. Tomul IV, Bucure=ti, 1990, p. 31—71. Papadima Ovidiu, Literatura popular[ rom`neasc[, — Bucure=ti, EPL, 1968. Istoria literaturii rom`ne, — Bucure=ti: B. A. R., 1964. Proverbe rom`ne=ti, — Bucure=ti, 1967 (Prefa\[ de G.

267


Munteanu). Theodorescu Barbu, P[un Octav, Folclor literar rom`nesc, — Bucure=ti: ED, 1967. Pop Mihai, Rux[ndoiu Pavel, Folclor literar rom`nesc, — Bucure=ti, BDP, 1976. Schi\e de folclor moldovenesc, — Chi=in[u: Cartea moldoveneasc[, 1965. Crea\ia popular[. (Curs teoretic de folclor rom`nesc din Basarabia, Transnistria, Bucovina), — Chi=in[u: +tiin\a, 1991 (cap. E. Junhgietu). MANUSCRISE Halippa Pantelimon, Proverbe, — Arhiva de Folclor a Institutului de Etnografie =i Folclor „C. Br[iloiu“ al Academiei Rom`ne*.

* Într-o not[ Pan Halippa indic[ persoanele care i-au ajutat s[ adune proverbele =i zic[torile populare: „În acest carnet au intrat =i ziceri de ale moldovenilor de peste Nistru, pe care în parte mi le-au dobândit alde Filimon, Dumitra=cu, Bulat, Durbailî, Ciobanu =. a. Au mai ajutat cu scrisul lui fratele Grigora=, venit de la p[rin\elul Inochentie din Gr[dina Raiului de la Balta. Încolo material tot din p[r\ile de sus ale \inutului Sorocii, adus de Vasile Secar[...“

268

Dictionar de Proverbe si Zicatori Romanesti

Dictionar de civilizaţie greacă

Naufrago de si mismo

Descentralizacion Si O Si

Narcis si Gura-de-Aur

El Conocimiento De Si Mismo

Renovacion Realizacion De Si Mismo

La Educacion de Si Mismo

Narcis si Gura-de-Aur

El Dominio De Si Mismo

Charlie si fabrica de ciocolata

Soroc de viata si soroc de moarte

Dincolo de Bine si de Rau

Si Conta E Si Racconta

Si encuentran ustedes este mundo malo, de

GOVERNO DE SI E DOS OUTROS, O

Si una noche de invierno un viajero

Si Usted Tiene Cancer De Mama

SOA, le guide de l'architecte du SI

Si encuentran ustedes este mundo malo, de

Societatea de consum: Mituri si structuri

Si, carino

Porque Si

Orasul si stelele

Zgomotul si furia

Nero si Acteea

Pardaillan si Fausta

Dictionar de Proverbe si Zicatori Romanesti

Dictionar de civilizaţie greacă

Naufrago de si mismo

Descentralizacion Si O Si

Narcis si Gura-de-Aur

El Conocimiento De Si Mismo

Renovacion Realizacion De Si Mismo

La Educacion de Si Mismo

Narcis si Gura-de-Aur

El Dominio De Si Mismo

Charlie si fabrica de ciocolata

Soroc de viata si soroc de moarte

Dincolo de Bine si de Rau

Si Conta E Si Racconta

Si encuentran ustedes este mundo malo, de

GOVERNO DE SI E DOS OUTROS, O

Si una noche de invierno un viajero

Si Usted Tiene Cancer De Mama

SOA, le guide de l'architecte du SI

Si encuentran ustedes este mundo malo, de

Societatea de consum: Mituri si structuri

Si, carino

Porque Si

Orasul si stelele

Zgomotul si furia

Nero si Acteea

Pardaillan si Fausta

Recommend Documents