Copacul care ne uneşte

BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

Nicolae

ESINENCU COPACUL CARE NE UNE+TE

LITERA CHIªINÃU 1998

2

CZU 859.0 (478.9)-3 E 76

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele sunt reproduse dup[: N i c o l a e E s i n e n c u, Copacul care ne une=te (Ed. Literatura artistic[, Chi=in[u, 1985), N i c o l a e E s i n e n c u, Doc (Ed. Literatura artistic[, Chi=in[u, 1989) =i N i c o l a e E s i n e n c u, Gaura (Ed. Hyperion, 1991), autorul revenind serios asupra limbii =i stilului.

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975-74-020-0

© LITERA, 1997

3

TABEL CRONOLOGIC 1940 La 13 august (dup[ alte informa\ii — 13 ianuarie) ]n satul Chi\cani, raionul Telene=ti, ]ntr-o familie de \[rani, se na=te Nicolae Esinencu. 1957 Viitorul scriitor absolve=te =coala medie din satul natal. 1960 Nicolae Esinencu absolve=te Tehnicumul Moldovenesc Republican de Cultur[ Fizic[ din Chi=in[u. 1961—1963 Se afl[ ]n r`ndurile armatei. 1963 Intr[ =i face g[l[gie un an =i jum[tate la Universitatea de Stat din Moldova, de unde p`n[ la urm[ este exmatriculat. 1964 Se c[s[tore=te cu Antonina Varfolomei, ucraineanc[ de na\ionalitate, rom`nc[ autentic[ prin dragostea pentru so\, pentru limba =i cultura rom`n[. Se apuc[ serios de scris. Public[ ]n ziarele =i revistele timpului. 1968 Debuteaz[ editorial cu Antene (versuri), Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, =i Sacla (povestiri), ]n aceea=i editur[. Este primit ]n Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. 1970 }i apare cartea Krupi\a jizni (“O f[r`m[ de via\[“), ]n limba rus[, Editura Lumina, Chi=in[u. Vede lumina tiparului cartea Portocala (povestiri), Editura Lumina, Chi=in[u. 1971 Nicolae Esinencu e prezent ]n libr[rii cu c[r\ile Sens (versuri), Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, P`nza cerului (pentru copii), Editura Lumina, Chi=in[u, =i Trompeta (povestiri), Editura Lumina, Chi=in[u. 1972 }i apar c[r\ile Toi (povestiri), Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, =i Harbuzul lui F[nel (miniaturi pentru copii), Editura Lumina, Chi=in[u. 1973 Absolve=te Cursurile Superioare de Literatur[ de pe l`ng[ Institutul “M. Gorki” din Moscova. 1974 Scoate volumul de versuri Dealuri, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u. 1977 }n Editura Lumina (Chi=in[u) ]i apare c[r\ulia pentru copii Bun[ diminea\a. 1978 Public[, ]n ruse=te, cartea Porog liubvi (“Pragul dragostei”), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.

4

Nicolae Esinencu

1979 }i apare Copilul teribil (poezii), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1980 Pti\a readom so mnoi (“Pas[rea de l`ng[ mine”), poezii, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Nunta (nuvele), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Lumina alb[ a p`inii, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1983 Stai s[-\i mai spun (versuri). Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1984 Idut muz`kant] (“Vin muzican\ii”, povestiri), ]n limba rus[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Roman de dragoste (povestiri), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1986 Cuvinte de chemat fetele (versuri), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Veriovka v nebo ili sovsem propa=cii (“Fr`nghie la cer sau cu totul pierdut”), poezii, Editura Sovetskii pisateli, Moscova. Moja-poleb (“Pojar-doc”), microroman, ]n limba estonian[, Editura Loomingu, Tallinn. Fumuarul (pies[), montat[ la Teatrul Na\ional din Chi=in[u. 1987 Moia semia i na=i stariki (“Familia mea =i b[tr`nii no=tri”), povestiri, ]n limba rus[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1988 L’orange (Portocala), pentru copii, ]n limbile francez[ =i spaniol[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Tunul de lemn (nuvele), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1989 Contraprob[ (versuri), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Doc (microroman), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. 1990 Ce facem cu cerul (pentru copii), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. V ojidanii konia (“}n a=teptarea calului”, poezii), ]n limba rus[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Un moldovean la ]nchisoare (roman), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Nicolae Esinencu este distins cu titlul “Om emerit ]n art[ din Republica Moldova”. }i apare o carte — Povestiri — ]n limba gruzin[, ]n editura Merani, Tbilisi. 1991 Gaura (nuvele), Editura Hyperion, Chi=in[u. Dereveannaia pu=ka (nuvele), ]n limba rus[, Editura Sovetskii pisateli, Moscova. Devine membru al PENclubului. 1992 Derevo na=ei jizni (“Copacul care ne une=te”), nuvele, Editura Hudojestvennaia literatura, Moscova. Nicolae Esinencu devine laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, pentru microromanul Doc. 1993 Cu mortul ]n spate (poem), Editura Universitas, Chi=in[u. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Rom`nia. 1995 Disciplina mondial[ (versuri), Editura Art & X, Chi=in[u. 1996 E distins cu ordinul Gloria Muncii. }n Editura Uniunii Scriitorilor (Chi=in[u) ]i apare c[r\ulia de versuri pentru copii Carul cu mere.

Copacul care ne une=te

5

COPACUL CARE NE UNE+TE

I Prin sat e purtat[ fotografia fratelui. Ieri a murit. Noaptea a fost adus[ fotografia lui ]n sat. M`ine va fi adus =i el. — }l cunoa=te\i? Fotografia o poart[ o feti\[. Nu se =tie a cui e feti\a, precum nu se =tie nici cine a adus fotografia ]n sat. Dar e dus[ de la poart[ la poart[. A fost la poarta lui Cucut[, acum s-a oprit la poarta lui |ang[. La Cucut[ nu era nimeni acas[, la |ang[, ca totdeauna, e v[dana cu copiii. Copiii se joac[ pe undeva pe dup[ cas[, iar ea se apropie speriat[ de poart[. Izbucne=te ]n pl`ns. Pl`nge. — +i-al cui e s[rmanul? — Al lui... — ]i r[spunde lini=tit feti\a. — Ion?! — Nu, clatin[ feti\a capul. — Andrei?! — Nu. — Micu, c[ nici nu =tiu cum ]l cheam[?! — Nu. — Sfinte! izbucne=te din nou v[dana ]n pl`ns. Boce=te =i strig[ la copii. Dr[g[la=ii mamei, veni\i ]ncoace c[ nu mai v[d nimic. Copiii se apropie, sfio=i. Dou[ feti\e =i un b[ie\el. Feti\ele s[ aib[ zece-doisprezece ani, b[ie\elul — vreo =apte. Copiii se uit[ la fotografie =i tac. — De ce t[ce\i, puilor?! }l cunoa=te\i? Copiii clatin[ din cap. Sunt prea mici ca s[-l cunoasc[ pe fratele meu. Tac. — Dac[ nu-l cunoa=tem, nu-l cunoa=tem... se c[ineaz[, pl`nge v[dana. — Pe to\i ]i cunosc, dar pe aista... of, al cui zici c[ e?! — Al lui... spune lini=tit feti\a.

6

Nicolae Esinencu

— +i ce-o s[ fac[ acum femeia ceea, mam[-sa, c[ o cunosc tare bine... — S[ nu-l uita\i, zice feti\a =i trece cu fotografia fratelui mai departe. — N-o s[-l uit[m, dr[gu\o, strig[, boce=te v[dana lui |ang[, str`ng`ndu-=i copiii la piept, nici eu n-o s[-l uit, nici copiii mei, c`t vor tr[i... s[-i fie \[r`na u=oar[!.. Feti\a cu fotografia se opre=te la poarta lui Bachiu. Bachiu are nenorocirea lui. Acum o lun[ i-a murit fiul. Unicul. S-a r[sturnat cu tractorul. Se zice, era la moar[, ]nc[rca ni=te saci cu f[in[. A pus c`t a pus ]n remorc[, dar c`nd a mai r[mas un sac al nu =tiu cui, fiul lui sare la volan =i hai s-o ia din loc. Lumea strig[. — S`rghi, d-apoi a mai r[mas un sac! — S[ r[m`n[! — I-al lui +ipu=or =i-i tot din satul nostru! — S[ fie m[car =i-al lui... de ce nu-i legat?! — }l leg[m ]ndat[... Stai, bre, c[ are omul copii! Dar el n-a a=teptat. A ap[sat pe accelerator =i-a smucit-o din loc. Cons[tenii nici n-au mai reu=it s[ se urce. Au r[mas ]n ora=, s[ vin[ de-acum cu autobuzul. Nu s-au sup[rat. Dar c`nd au ajuns ]n sat, au aflat de nenorocire. Undeva pe la o c`rnitur[, b[iatul a vrut s[ dep[=easc[ un camion, l-a dep[=it, dar s-a =i r[sturnat ]n aceea=i clip[. De trei ori s-a rostogolit tractorul =i a patra oar[, se zice, a trecut peste b[iat. Acum Bachiu e nenorocit. E nenorocit de dou[ ori. Peste o s[pt[m`n[ dup[ ]nmorm`ntarea fiului so\ia ]i nimere=te ]n spital. +i-i pe moarte. S[ vezi =i s[ nu crezi. Se zice, trecuse o s[pt[m`n[ de la ]nmorm`ntara fiului, de acum se deprinseser[ cu durerea, ce-i dus nu se mai ]ntoarce, c`nd ]n dup[ o amiaz[ so\ia-i intr[ dup[ te miri ce ]n =ur[ =i mai s[ moar[ pe loc. }n fa\a ei era fiul ei, ]mbr[cat a=a cum fusese ]nmorm`ntat nu demult. Costum negru, pantofi negri, chic[ lins[ pa cap. At`t doar c[ st[tea cu spinarea spre d`nsa =i f[cea ceva aplecat asupra unuia din cei patru saci pe care ]i \ineau dezlega\i ca s[ nu li se aprind[ f[ina. C`nd l-a z[rit, mama ]n prima clip[ era

Copacul care ne une=te

7

s[ moar[, dar se st[p`ni =i ]i vorbi poate cu cea mai lini=tit[ voce de mam[ din lume: — S`rghi, tu e=ti? — Eu, mam[, cic[ ]i r[spunde fiul, dar fa\a nu =i-o ]ntoarce spre d`nsa. — D-apoi ce faci tu acolo, S`rghi? — Leg sacul ista, mam[. — +i de ce-l legi, mamii? — S[-l pun ]n remorc[. — +i de ce s[-l pui ]n remorc[? — S[-l duc lui +ipu=or, mam[. — Care +ipu=or, scumpule? r[cni atunci mama, ]nc`t pe loc adun[ jum[tate de sat la poarta lor. S`rghi! Bachiu! S`rghi... mai strig[ ea, dar c`nd ]n pragul =urii ]=i f[cu apari\ia cu fa\a ]nnebunit[ de groaz[ Bachiu, so\ul ei, nu mai g[si pe nimeni ]n =ur[. So\ia lui st[tea ruinat[ la p[m`nt =i bolborosea ceva... Acum ea e la spital... =i, totu=i, e ceva ]n toat[ istoria asta, ceva care te pune pe g`nduri. Se zice c[ dup[ ce Bachiu =i-a dus nevasta la spital, s-a aruncat ]n =ur[, la cei patru saci de f[in[ =i mare, cic[, i-a fost mirarea, c`nd a g[sit unul din cei patru saci legat. A=a, se zice, a fost, dar care s[ fie adev[rul, nu =tie nimeni. Oricum, Bachiu are durerea lui acum. — }l cunoa=te\i? ridic[ feti\a fotografia fratelui meu. Bachiu las[ lucrul — pr[=ea ni=te cartofi ]n gr[din[ —, las[ lucrul, se apropie de poart[, ]=i scoate p[l[ria, s[rut[ fotografia fratelui meu, ]=i pune p[l[ria =i se ]ntoarce la munc[. }nainte de-a ridica sapa, ]=i =terge ochii. Pr[=e=te. La al lui Ocheanu feti\a cu fotografia fratelui nu g[se=te pe nimeni. Oamenii sunt ]n c`mp. Feti\a sare gardul, se ridic[ pe o prisp[, pe alta, ridic[ ]n fa\a unui geam, ]n fa\a altuia fotografia fratelui, o lipe=te de geamuri, o \ine o clip[-dou[, apoi face acela=i lucru =i la geamurile din spatele casei, sare gardul =i se-ndreapt[ la alt[ poart[. La poarta lui S`rbu feti\a cu fotografia fratelui este a=teptat[. Trei femei o a=teapt[: S`rboaica — bunica, S`rboaica — femeia lui S`rbu

8

Nicolae Esinencu

=i S`rboaica — nora. C`t fata se-ndreapt[ spre ele, aestea vorbesc ]ncet. Despre fratele meu Vologhi\[ vorbesc. — A cui zice\i c-o murit?! ]ntreab[ a nu =tiu c`ta oar[ S`rboaica— bunica. — Of, mam[, \i-am spus, o repede u=or S`rboaica—femeia lui S`rbu. Al lui... =i vorbe=te mai ]ncet c[ se apropie. — De-acum el n-o s[ se mai apropie... se a=eaz[ mai bine S`rboaica—bunica pe piatra din fa\a por\ii. — El n-o s[ se mai apropie, dar fotografia lui se apropie =i asta-i ca =i cum el s-ar apropia. S`rboaica—nora se pare c[ =tie ceva din felul cum a murit fratele meu Vologhi\[. O las[ pe S`rboaica—soacr[ s-o potoleasc[ pe S`rboaica—bunica =i repet[, de altfel, ceea ce a repetat poate de sute de ori azi. I-a spus soacrei, i-a spus S`rboaic[i—bunica, str[inilor cu care s-a ]nt`lnit azi, la f`nt`n[, la magazin, b[rbatului, desigur, socrului, =i iar S`rboaicei—soacra, S`rboaicei—bunica =i tot a=a. Acum, c`nd fotografia se apropie de poarta lor, iar spune ce-a mai spus: —...Se zice, a murit alerg`nd pe strad[. Alerga nu =tiu unde, =i cum alerga, de odat[ s-a oprit brusc, a-ntors capul ]napoi brusc =i-a r[cnit la fra\i c`t ]l \ineau baierele: “Andrei, Ion, Nicolae, Alexandru — mor!” A strigat, a c[zut =i mort a fost. — D-apoi Alexandru al lor e tot la Chi=in[u? — D-apoi ei ]s to\i la Chi=in[u, mam[. Aici au r[mas numai b[tr`nii — mama =i tata lor. — Pe ceilal\i nici nu-i prea cunosc bine... de mult sunt pleca\i din sat. Da pe d`nsul, pe Vologhi\[, ]l cuno=team destul de bine. — Apoi el venea des prin sat. Una-dou[ ]l vedeai alerg`nd la mama. Ba c-o ma=in[ de lemne, ba c-o ma=in[ de c[rbune... — Ce-o s[ fac[ acum s[rmana femeie... Of, ce-o s[ fac[?! — De ajutat de-acum or ajuta-o ceilal\i... — De ajutat or ajuta-o ceilal\i, dar ce-o s[ fac[ ea f[r[ Vologhi\[? Vologhi\[ era Vologhi\[... c`nd zici c-a murit?!

Copacul care ne une=te

9

— C`nd zici c-a murit? ]ntreb[ din nou =i S`rboaica—bunica, dar nu mai prime=te r[spunsul, c-o repede S`rboaica—femeia lui S`rbu. — Of, mam[, de c`te ori s[-\i spun?! +i taci c[ iat[ fata-i aproape. +i tot ea intr[ prima ]n vorb[ cu feti\a cu fotografia fratelui meu. Puic[-drag[, ce s-a mai ]nt`mplat, puic[-drag[, ]ntreab[, dar nu cu lacrimi. E pu\in speriat[, ]ncurcat[ la vederea fotografiei fratelui. — }l cunoa=te\i? — Cum s[ nu, puic[-drag[?! r[spunde S`rboaica—femeia lui S`rbu. — Cum s[ nu! r[spunde =i S`rboaica—nora. — De-acum n-o s[-l mai cunoasc[ nimeni, intr[ pe fir =i S`rboaica— bunica. — Of, mam[, c[ numai prostii ies din gura matale... — se strofole=te S`rboaica—femeia lui S`rbu. Mai bine, mam[, s[ m[ ierte Cel de sus, ]nchideai matale ochii, c[ e=ti de optzeci de ani! — Ce vorbi\i, mam[-soacr[, nu v[ certa\i c[ nu e frumos, le opre=te nora =i nora se pare c[ are un strop de lacrim[ ]n ochi. Se uit[ la fotografia fratelui Vologhi\[ =i-=i astup[ gura cu b[sm[lu\a. Se zice, a murit alerg`nd pe strad[. Alerga nu =tiu unde =i deodat[ a-ntors brusc capul ]napoi =i a-nceput s[ r[cneasc[ la fra\i: “Andrei, Ion, Nicolae, Alexandru — mor!” — Dar fra\ii nu erau cu d`nsul? ]ntreab[, poate a zecea oar[, S`rboaica—soacra. — Nu, ei nu erau cu d`nsul... El era singur pe strad[ =i de odat[... S[rmanul a murit f[r[ s[-i mai vad[... — Ce-ave\i de spus? ]ntreab[ feti\a =i ridic[ pu\in fotografia s[ fie mai bine v[zut[. — Da ce s[ spunem, ce s[ avem noi de spus, se vaic[r[ =i-i apare o lacrim[ S`rboaicei—femeia lui S`rbu. Ce s[ avem noi de spus! Nu ne-a f[cut nici un r[u. Ne-nt`lneam. “Bun[ ziua” — “Bun[ ziua”. Se spune c[ ultima dat[ a fost ]n sat acum o lun[. — Acum o jum[tate de an au fost cu to\ii, to\i fra\ii, explic[ S`rboaica—nora, dar =i noutatea asta i-a mai spus-o nu o dat[ soacrei, dar aceea parc[ tot uit[:

10

Nicolae Esinencu

— Iaca de asta n-am =tiut, se vaic[r[ S`rboaica—soacr[, cred c[ tare s-o mai bucurat mama lor, c`nd i-a v[zut ]mpreun[. — +i-acum tot ]mpreun[ o s[-i vad[, se v`r[ pe fir S`rboaica— bunica, numai c[ unul dintre ei o s[ fie mort. — Of, mam[, c[ mai bine mureai matale... Feti\a cu fotografia fratelui se duce mai departe, iar S`rboaicele r[m`n s[ se certe. S`rboaica—femeia lui S`rbu, pare s[ se fi sup[rat tare pe S`rboaica—bunica: — Da de ce =ezi, mam[, =i tot rozi piatra asta de la poart[ =i tot ba\i apa-n piu[?! C`nd ai de g`nd s[ alegi p[st[ile celea? — C[ tu numai p[st[i ai ]n cap... nu vezi cum se duce lumea?! se uit[ S`rboaica—bunica pe urma feti\ei cu fotografia fratelui, se uit[, dar n-o mai vede pe fat[. — Apoi tocmai de aceea trebuie s[ faci ce ai de f[cut... z[u c[ un an ]ntreg ai s[ alegi co=ul cela de p[st[i! — Las[, mam[-soacr[, c-am s[-i ajut =i eu, ]i ia b[tr`nei ap[rarea S`rboaica—nora, dar S`rboaica—soacra n-are ]ndurare. Ia nora la trei parale: — Da tu c`nd ai s[ termini v[ruitul prispei celea? Nu vezi unde-i soarele?! C[ dac[ vine b[rbatul, iar ai s[ te pl`ngi c[ te ciom[ge=te pe degeaba!.. Hai, la munc[!.. II Prin sat umbl[ fotografia fratelui. A murit ieri. Noaptea a fost adus[ fotografia lui ]n sat. M`ine va fi adus =i el. +i mama ]nc[ nu =tie nimic. Lu[m un cap[t de vorb[, ]l l[s[m, ne prindem de altul, ne abatem, c[ut[m altul =i nu =tim ce s[ facem. Fratele nostru Vologhi\[ e mort. Ieri a murit. Pe la dou[ de noapte am alergat ]n sat, acum e opt diminea\a =i noi ]nc[ nu =tim cum s[-i spunem mamei adev[rul. C`nd mergeam noaptea cu ma=ina spre satul nostru, ni se p[rea u=or, parc[ aveam =i cuvinte cu care s-o lu[m pe mama, s[-i spunem despre nenorocirea care a p[lit-o, care ne-a p[lit. De=i dac[-\i aminte=ti drumul...

Copacul care ne une=te

11

— Cum o s[ reziste mama? se tot ]ntreab[ cu lacrimi ]n g`t fratele Andrei. E a=a de b[tr`n[! Tata poate a suporta nenorocirea, a luptat pe front, a ]ndurat mai multe, dar mama... — Mama... vireaz[ u=or la st`nga fratele Ion, dep[=e=te o ma=in[ =i iar iese la ]ntinsul =oselei. M`n[. Ne gr[bim, dar fiecare din noi ]=i d[ seama c[ prea repede mergem. A= vrea s[-i spun fratelui Ion s[ nu m`ie ma=ina a=a de repede, m[-nv[luie ceva, ceva mi se ridic[ ]n g`t, a=tept, poate o s[-i spun[ Andrei. Dar =i Andrei tace. A=tept, poate o s[ izbucneasc[ unul din ei ]n pl`ns =i atunci o s[-i dau drumul =i eu cu pl`nsul. Nodul mi se ridic[ ]n g`t, m[-n[du=[. }nc[ nici unul din noi n-a pl`ns p`n[ acum. A ]nceput s[ r[cneasc[ so\ia mea c`nd a venit fratele Andrei la noi cu vestea, =i at`t. Vestea a fost at`t de ne=teptat[, ]nc`t, m[ g`ndesc, ]nc[ nici nu ne d[m seama ce s-a ]nt`mplat. Am s[ pl`ng, =tiu, mult mai t`rziu. De fapt, pl`ng =i acum. Lacrimile se sting ]n mine. Nodul se ridic[ p`n[ ]n g`t, m[ ]n[du=[, cade, =i iar se ridic[. — Cum o s[ suporte mama nenorocirea?! se vaic[r[ pe bancheta din fa\[ fratele Andrei. Cum o s[ suport[m noi nenorocirea asta? O via\[ ne-am =tiut cinci, =i acum... Dintre to\i fra\ii, ]n drum spre mama =i tata, mai lini=tit mi s-a p[rut Ion. Ba ne-a spus =i c`teva anecdote. Pentru o clip[ am sim\it c[-l ur[sc. Am vrut s[-i strig s[ tac[, s[ nu-ndr[zneasc[, dar ochelarii lui aruncau spre bancheta din urm[ o lumin[ stranie =i mi-am zis c[ =i lui ]i este greu, poate mai greu dec`t nou[, ]ncearc[ ]ns[ s[ glumeasc[, s[ ne abat[... Mai mare e Andrei, numai c[ Ion, de c`nd ]l =tim, are o ra\iune mai treaz[. Glume=te, mi-am zis, c[ vrea poate s[ ne u=ureze durerea, mie, poate c[-s cel mai mic din ma=in[. Dar mie lacrimile mi se ridic[ tot mai sus, m[-n[du=[ =i-s gata s[ sar din ma=in[. }mi zic, uite-a=a =i eu ]ntr-o bun[ zi am s[ mor =i ei, fra\ii mei, fratele meu Ion, foarte lini=tit o s[ conduc[ ma=ina spre sat s[ aduc[ vestea mamei =i tatei, ba chiar o s[ spun[ =i anecdote. Dar m[

12

Nicolae Esinencu

lini=te=te anume vorba lui Ion. Potrivi volanul, ]ntoarse capul spre bancheta din spate =i foarte lini=tit m[-ntreb[: — Cum te sim\i, Nicolae? Am sim\it ]n clipa aceea c[-l iubesc la nebunie pe Ion, pe fratele Andrei, pe to\i fra\ii, toate neamurile mele, omenirea ]ntreag[ =i, dac[ mi-ar fi cerut cineva, a= fi pus capul pentru primul din ei f[r[ s[ m[ g`ndesc. Am r[sturnat capul peste bancheta din spate =i am l[sat s[-mi curg[ lacrimile ]n voie. Vorbele fra\ilor Ion =i Andrei ajungeau la mine ca de pe alt[ lume. Pl`ngeam moartea lui Vologhi\[, ele ]ns[ nu m[ deranjau. P[reau at`t de fire=ti =i calde pentru atmosfera din ma=in[, ]nc`t f[r[ s[ vreau mi-am zis s[ ascult lini=tit dialogul fra\ilor. — O s[-l ]ngrop[m unde o s[ zic[ mama... — Nu, Andrei, s[rii eu, nici nu mi-am dat seama cum am f[cut-o, ]ncepui s[-l zg`l\`i pe Ion, pe Andrei. Acas[ o s[-l ]ngrop[m, ]n sat, ]n sat, auzi\i?! — D-apoi eu ce zic?.. ]ntoarse lini=tit fratele Andrei capul spre mine, ca =i cum ar fi vrut s[-mi pun[ m`na pe cap. O s[ facem cum o s[ zic[ mama. Va zice s[-l ]ngrop[m la ora=, la ora=, va zice... — Nu, r[cnii eu din nou, mama va zice ]n sat. Sunt sigur... Mama o s[ vrea s[ fie l`ng[ d`nsa, acolo unde ne-am n[scut, acolo, unde... =i m-am r[sturnat din nou pe bancheta din spate. Acum lacrimile ]mi curgeau =i mai tare. +i dac[ s-ar fi ]ntors fra\ii cu fa\a spre mine, nu mi-ar fi fost ru=ine. Pl`ngeam de-a binelea. Vas[zic[, m[ g`ndesc, ne ]ntoarcem ]n sat s[ auzim hot[r`rea mamei. Unde va zice ea s[-l ]ngrop[m pe fratele nostru Vologhi\[, acolo ]l vom ]ngropa... Vologhi\[, ce-ai f[cut, Vologhi\[?! — +i eu cred c[ mama o s[ vrea ]n sat... vine ca de peste perete vocea lini=tit[ a fratelui Ion =i-i mul\umesc pentru asta. Revin cu g`ndul =i cu privirea la fra\i. Ei sunt ]n fa\a mea. Trei suntem. Lipse=te al patrulea, Alexandru. — Da Alexandru, surorile, =tiu? ]ntreab[ a nu =tiu c`ta oar[ fratele Ion.

Copacul care ne une=te

13

Despre moartea fratelui nostru Vologhi\[ a aflat mai ]nt`i fratele mai mare, Andrei. El a alergat la mine. Ce f[ceam eu c`nd a venit el la mine? Am auzit soneria, cineva insista s[ deschidem, apoi vocea so\iei, c[ ea deschide u=a. — Andrei? +i tot ea, dar ]ngrozit[: — Ce s-a-nt`mplat?! — Nici nu =tiu cum s[ v[ spun, ]l auzii pe fratele Andrei. Vocea ]i era speriat[, str[in[. Am aruncat cartea pe care o citeam =i m-am repezit la u=[. — Vologhi\[ a murit, spune fratele Andrei =i se uit[ speriat la mine. Instinctiv, dar cred c[-n clipa ceea am`ndoi am sim\it un singur lucru — s[ ne adun[m cu to\ii c`\i suntem la Chi=in[u, c`t mai repede, s[ fim ]mpreun[. Patru fra\i =i dou[ surori. Fratele Ion, fratele Alexandru, sora Vera, sora Maria, Andrei =i eu. — Dar eu nu =tiu unde tr[ie=te fratele Alexandru! m-am prins eu url`nd. — Cum nu =tii?! se uit[ n[ucit fratele Andrei la mine. — N-am fost ]nc[ niciodat[ la d`nsul... Ne scoase din amor\eal[ so\ia cu r[cnetul ei: — L[sa\i, nu v[ certa\i, alerga\i la Ion, el are ma=in[, pe ceilal\i ]i informeaz[ Danu, fiul... Fugi\i ]n sat la mama... S[rmanii! Mai mult nu-mi amintesc nimic. +tiu c[ l-am g[sit pe Ion, apoi am urcat ]n ma=in[... — Alexandru cu surorile trebuie s[ fie de acum ]n sat, m[ prind eu zic`nd. — Nu se poate, m[re=te brusc fratele Ion viteza ma=inii. Noi trebuie s[ fim primii! zice =i iar apas[ pe accelerator. — Da, noi trebuie s[ fim primii, zice =i fratele Andrei. — Principalul acum e ca noi s[ ajungem primii ]n sat, m[re=te Ion din nou viteza, dar cum o m[re=te, observ[m, pe loc o reduce. Dep[=e=te o ma=in[, se aliniaz[ ]ncet pe partea dreapt[ =i-i zice ]ncet ]nainte. Nimeni ]ns[ nu-ndr[zne=te s[-i spun[ fratelui s[ m`ne ma=ina mai tare.

14

Nicolae Esinencu

Am ajuns primii. Era t`rziu, dou[ de noapte, satul dormea lini=tit c`nd fratele Ion a parcat ]ncet ma=ina ]n apropierea casei noastre, sub un gard de-al vecinilor. A stins farurile =i am r[mas cu to\ii ]n ma=in[, prin ]ntuneric. Nimeni nu vroia s[ coboare din ma=in[... St[m cu to\ii ]n jurul mamei =i nu =tim ce s[ facem. Au trecut =ase ore, s-a f[cut diminea\a, prin sat umbl[ fotografia fratelui, iar mama ]nc[ nu =tie nimic. +i e la fel bucuroas[ ca ]n clipa c`nd ne-a v[zut intr`ndu-i ]n cas[. Ne tot pune bucate pe mas[, ne tot ]ndeamn[ s[ m`nc[m, ne tot spune de tata c[ tot mai prost =i mai prost aude, vede\i, doarme =i acum, nici nu =tie c[ voi v-a\i ]ntors. — Scoal[, m[i! — strig[ mama, ]l bolde=te pe tata care mai doarme. }l bolde=te =i iar ne-ndeamn[ s[ lu[m din bucate, dar cine poate s[ m[n`nce? Vorbim despre una, despre alta, =i iar ne privim pe furi=. Fratele Ion st[ ]n fa\a mamei, Andrei ]n partea dreapt[, eu — ceva mai ]n st`nga, de aceea mamei ]i vine mai greu s[ m[ vad[. Lu[m un cap[t de vorb[, ]l uit[m, lu[m altul, ]l pierdem, c[ut[m s[ ne ag[\[m de al treilea... Soarele se ridic[, e sus de acum, din nou ne uit[m unul la altul. Poate ]ncepi tu, Ioane? Poate ]ncepi tu, Andrei? Dar ]n privirile lui Ion v[d aceea=i ]ntrebare: poate ]ncepi tu, Nicolae?! Poate ]ncepi tu, Andrei? +i ]n ochii lui Andrei, de=i e cel mai mare dintre noi, se ascund acelea=i ]ntreb[ri: poate ]ncepi tu, Ioane? Poate ]ncepi tu, Nicolae?! Am ie=it noaptea de mai multe ori afar[, c`nd eu cu Ion, c`nd Andrei cu Ion, c`nd eu cu Andrei. — S[ l[s[m s[ se lumineze, s-a ]n\eles Andrei cu Ion =i Ion mi-a comunicat =i mie hot[r`rea. }i prea b[tr`n[ =i noaptea organismul, inima, n-o s[ reziste... — Poate o s[ vin[ =i ceilal\i, am hot[r`t eu cu Andrei, apoi Andrei ]i comunic[ =i lui Ion =i Ion a fost de acord. — Tot at`ta, zice Ion, trebuie s[-mi mai odihnesc ochii, sunt prea obosit ca s[ conduc ]napoi ma=ina, mai a=tept[m. S-a pornit fotografia fratelui prin sat. Cineva a adus fotografia — poate c`nd veneam noi ]n sat cu vestea, ]n alt[ ma=in[, din urm[ sau poate ceva mai ]naintea noastr[, altcineva, dup[ obicei, aducea

Copacul care ne une=te

15

fotografia fratelui ]n sat =i, cum s-a luminat de ziu[, a pornit-o pe la case. — Oare cine s[ fi murit? se mir[ deodat[ mama, auzind bocete ba colo, ba colo. — De unde s[ =tim noi, mam[... ne uit[m noi unul la altul. — Apoi da, de unde s[ =ti\i voi, c[ voi tr[i\i la Chi=in[u... S-a auzi el de-acum mai ]ncolo... — S-a auzi, zicem noi =i iar ne uit[m unul la altul: poate ]ncepi tu, Ioane? Poate ]ncepi tu, Andrei? Poate ]ncepi tu, Nicolae?! — Iaca =i tata s-a sculat, sare bucuroas[ mama =i se apuc[ s[ str`ng[ a=ternutul de pe prisp[. Tata s-a trezit, ne-a z[rit =i acum vine z`mbind direct spre noi. +i eu nu mai pot r[bda: — Mam[, Vologhi\[ a murit!.. III Prin sat umbl[ fotografia fratelui. A murit ieri. Noaptea a fost adus[ fotografia lui ]n sat. M`ine va fi adus =i el. Fotografia s-a oprit la poarta lui Felioar[. — }l cunoa=te\i?!. Despre moartea fratelui s-a aflat de-acum ]n tot satul. Toat[ lumea =tie. Acum a r[mas doar s[ treac[ fata cu fotografia pe la poarta fiec[ruia, fiecare s[-l c[ineze sau s[-l huleasc[. C[rora nu le-a f[cut nici un r[u, s[ scape o lacrim[, c[rora le-a f[cut fratele vreun r[u — s[-l blesteme, ori s[-l ierte. — Ce-ave\i de spus? insist[ fata la poarta lui Felioar[ cu fotografia ]n fa\[. — Poate dac[ era viu, aveam ce-i spune... — +i acum se poate spune... — La ce? — A=a e obiceiul — trebuie s[ zicem cu to\ii ce-avem de zis... mata ce-i spui?!

16

Nicolae Esinencu

Niciodat[ n-o s[ =tim ce-a avut s[-i spun[ Felioar[ fratelui. Felioar[ locuie=te tocmai ]n cap[tul opus al satului, nu-mi amintesc s[-i fi f[cut vreo dat[ vreun r[u fratele. Dar dac[ omul zice c[ are de spus ceva =i nu-i spune c[ nu-i viu, ]nseamn[ c[ are. Posibil, ]n copil[rie s[ se fi ]nt`mplat ceva ]ntre d`n=ii. Ai lui Felioar[ sunt veni\i ]n satul nostru de la sud =i cei veni\i nu prea erau ]nt`lni\i cu ochi buni. Dac[ nou-venitul avea un fl[c[u, de obicei fl[c[ii satului ]l ciom[geau bine la sosire, cum spuneau ei — ca s[-i ia apele, s[-l spele de cele rele. Dac[ cel venit avea o fat[, o ocoleau — n-o scoteau la joc, ]i dau poarta cu dohot, dar p`n[ la urm[ tot unul dintre fl[c[ii satului o lua ]n c[s[torie. Ce-ar fi putut, m[ ]ntreb, s[-i fac[ fratele meu lui Felioar[? Copii Felioar[ n-a avut, dup[ c`te =tiu. A venit cu so\ia ]n satul nostru ]ntr-o toamn[, s-au aciuat la marginea satului ]ntr-o colib[, apoi =i-au ridicat cas[... m[ rog, dac[ spune Felioar[ c[ i-ar spune ceva fratelui dac[ ar fi viu... — I-a= fi spus s[ mai tr[iasc[... — zice de odat[ Felioar[. — Atunci m[ duc mai departe, zice fata =i se dep[rteaz[ de poarta lui Felioar[. Totu=i, avea el parc[ s[-i spun[ ceva fratelui, altceva, dec`t ]i spusese, =i nu i-a spus. La poarta celor =apte nurori ale lui Depe=u feti\a cu fotografia e nevoit[ s[ a=tepte mai mult. Nurorile se ceart[. De vreo trei zile se ceart[ =i nicicum n-o pot scoate la cap[t. S-a-nt`mplat ]ntre ele ceva, mai bine zis, s-a-nt`mplat ]n familia mare a lui Depe=u ceva =i acest ceva nicicum nu poate fi descurcat. Dac[ ar vorbi nora mai mic[, se zice, povestea s-ar termina mai repede, dar aceea tace. Lucreaz[ prin cas[, prin ograd[, celelalte nurori se \in de d`nsa, o mustr[, dar ea ]=i caut[ de lucru, pleac[ ochii =i lucreaz[. — Spune: ce \i-a spus? ]i tot strig[ cumnata mai mare, spune-ne, c[ p`n[ nu te descoasem, nu te l[s[m ]n pace, c[\eao!— strig[ cumnata mai mare =i o ]n=fac[ de p[r. — Ai! — Te doare? +i pe noi ne doare. Spune! — Dac[ a= avea ce s[ v[ spun, v-a= spune...

Copacul care ne une=te

17

— Noi =tim, dar vrem s[ auzim din gura ta, ce =i cum, c[\eao! Acum trei zile ploua cu g[leata. Ziua plouase, noaptea plouase =i spre diminea\[ parc[ s[ ]nceteze ploaia, c`nd la poarta lui Depe=u s-au auzit b[t[i gr[bite. — Cine-i?! ridic[ Depe=u-b[tr`nul capul de pe cuptorul pe care doarme nop\ile, ]ntreb[, dar de dat jos nu se d[du. — Un om bun! veni de la poart[ r[spunsul. — Ia deschide\i-i! porunci Depe=u =i, cum mai era p`n[ ]n ziu[, puse din nou capul pe pern[ =i iar adormi. }n casa lui Depe=u tr[iesc doar nurorile. Ele se culc[ ultimele, ele se scoal[ primele. Cei =apte b[rba\i ai lor dorm ]ntr-o camer[ mare, cum au dormit ]n copil[rie, a=a dorm =i acum, ]mpreun[. Nurorile dorm ]n alt[ camer[, la fel ]mpreun[. Rar c`nd se schimb[ ordinea, c`nd, s[ zicem, un b[rbat n-o s[ doarm[ ]ntre ceilal\i =ase b[rba\i =i o nor[ n-o s[ doarm[ ]ntre celelalte =ase cumnate. Poate o dat[, de dou[ ori pe lun[ se-nt`mpl[ una din nurori noaptea s[ nu doarm[ ]ntre nurori. Asta se ]nt`mpl[ atunci, c`nd b[rbatul ei ]=i aminte=te c[ e c[s[torit. Se ridic[ acela noaptea, trece din camera b[rba\ilor ]n camera femeilor, pip[ie prin ]ntuneric =i, g[sindu-=i nevasta dormind, ]i face semn s[ se scoale. Aceea se scoal[ f[r[ s[ zic[ nimic =i ]mpreun[ ies afar[ la patul dintre copacii de dup[ cas[. +i at`t. }n rest — femeiele dorm. +i b[rba\ii dorm. }n noaptea aceea plouase, parc[ se lumina de zi, c`nd nurorile auziser[ vocea socrului. S-au trezit brusc. Au s[rit, =i-au pus rochiile =i nu-=i mai amintesc care prima deschise u=a, poarta. Dar asta, zic ele acum, n-are ]nsemn[tate. Poarta a deschis-o una din ele =i a deschis-o la porunca socrului. Una din ele a deschis poarta =i s-au pomenit ]n pragul casei cu un b[rbat ud leoarc[. A=a de ud, de s[ te ]ngroze=ti, parc[ abia ie=ise dintr-o ap[. D`rd`ia din cap p`n[ ]n picioare =i limba abia de i se mi=ca ]n gur[, abia de putea spune c[ s-a r[t[cit, umbl[ de cu sear[ prin coclauri =i tare ar vrea s[ se ]nc[lzeasc[. B[rba\ii nurorilor dormeau, socrul adormi din nou pe prisp[ =i femeilor acum nu le r[m`nea dec`t s[ caute ele de str[in.

18

Nicolae Esinencu

— Ce s-a ]nt`mplat? se auzi vocea somnoroas[ ]n ]ntunericul din tind[ a unuia din cei =apte b[rba\i. — Ia un nenorocit, ]i r[spunse nu =tiu care din cumnate. — Hr[ni\i-l... m`r`i b[rbatul =i, dup[ ce c[sc[, disp[ru iar ]n camera b[rba\ilor. Nu era chiar a=a de devreme, cum se p[rea. Ploaia ]ncetase, dar p`n[ la ziu[ mai era, se mai putea dormi. B[rbatul cumnatei se-ntoarse ]n pat, iar cumnatele se ocupar[ de oaspete. }n primul r`nd, ]l poftir[ ]n cas[. — Dac[ o s[-mi da\i o p[tur[ s[ m[ ]nvelesc, am s[ v[ fiu foarte recunosc[tor, spuse str[inul. -- S-a g[si, intr[. Nurorile au l[sat s[ intre necunoscutul ]n camera lor =i au aprins lumina. Era un b[rbat ]nalt, chipe=, dar neb[rbierit. — M[ dor ochii, duse str[inul m`na la ochi, ceea ce f[cu pe nurori pe loc s[ sting[ lumina. — Trebuie s[-i d[m alte haine, ziser[ nurorile =i fiecare se apuc[ s[ scotoceasc[ prin hainele b[rbatului s[u. I-aruncar[ la picioare pe r`nd: pantaloni, c[ma=[ de noapte, c[ma=[ pe deasupra, chilo\i, =tergar, pieptene. — E=ti fl[m`nd?! — ]l ]ntrebar[ femeile dup[ ce-l v[zur[ ]mbr[cat curat =i uscat. — Dac[ e=ti fl[m`nd, te hr[nim... — Nu, nu, se gr[bi b[rbatul s[ r[spund[... tare a=i vrea s[ dorm. Azi, c`nd nurorile ]=i povestesc una alteia cum s-a-nt`mplat, fiecare spune c[ ultimele cuvinte le-a auzit prin somn. Deci, ultimele cuvinte le auzir[ ca prin vis, spun ele. +i cumnata mai mare, =i restul, cu excep\ia cumnatei mai mici, toate afirm[ c[ la cap[tul cuvintelor t[r[g[nate, nepoftitul de odat[ f[cu c`\iva pa=i, trecu printre cumnate, se aplec[ =i =opti ceva la ureche cumnatei mai mici. — Ce \i-a =optit?! strig[ de-acum a treia zi cumnatele la cumnata mai mic[, desigur f[r[ s[ aud[ b[rba\ii. — Nu =tiu, se tot opune cumnata mai mic[.

Copacul care ne une=te

19

— L-ai cunoscut?! — Prima dat[ ]l v[d... — C[\eao, o s[ te spunem la b[rbat... nu-i sl[be=te g`\a cumnata mai mare. Spune! Una din cumnate a observat feti\a cu fotografia fratelui la poart[. Caut[ s[ le struneasc[ pe surate. — Mai ]ncet, suratelor, a murit cineva... — S[ moar[! r[cne=te cumnata mai mare =i-=i ]nfige =i mai =i m`inile ]n p[rul cumnatei mai mici. Vorbe=ti sau te dau cu capul de perete?! ]i suce=te capul la spate. — Nu, nu l-am cunoscut p`n[ atunci, suspin[ cumnata mai mic[. — Ce \i-a spus la ureche? — Voi n-a\i auzit?! — Spune, c[\eao, odat[! — Mi-a spus c[ e fl[m`nd... — At`t? — At`t. S-a aplecat la urechea mea, a\i v[zut doar, =i mi-a spus c[ are o foame de lup. — Noi n-am auzit, r[cne=te cumnata mai mare, — =i de ce, m[ rog, anume \ie s[-\i spun[ c[-i este tare foame?!+i-apoi de ce \i-a spus la ureche?! — Nu =tiu dac[ el mi-a spus la ureche. Stam a=a cum st[tea\i =i voi ]n jur, c`nd am auzit c[-mi spune c[- i este foame. La ureche mi-a spus? — La ureche! — strig[ toate cele =ase cumnate. — +i de ce anume \ie s[-\i spun[?! De ce anume pe tine te-a ales din toate?! — De unde s[ =tiu eu, se fr[m`nt[ cumnata mai mic[, dar de sl[bit p[rul cumnata mai mare nu-l sl[be=te. O str`nge mai tare de mo\oc, ]i suce=te g`tul ca aceea s[ vorbeasc[, =i gata. — De unde s[ =tiu eu de ce anume pe mine m-a ales... =i-apoi cu ce-s eu de vin[?! +i ce-a fost mai apoi?! — Dar ce putea s[ fie... voi nu v[ aminti\i?! — +tim, dar vrem s[ auzim din gura ta!

20

Nicolae Esinencu

— Voi mi-a\i spus s[ m[ duc s[-l hr[nesc. — Noi am spus?! — Da, voi. Eu m-am opus, v-am ]ntrebat de ce anume eu, dar voi a\i ]nceput a v[ retrage spre paturi, zic`ndu-mi anume eu s[ m[ duc s[-l hr[nesc... L-am dus la buc[t[rie =i l-am hr[nit... — At`t? — At`t. — +i de ce diminea\[ dormea ]n patul de dup[ cas[?! — Dar unde aveam s[-l culc?! +i-apoi dormea, zice\i, diminea\[ ]n patul de dup[ cas[?! — Las-c[ mai st[m noi de vorb[, o amenin\[ cu degetul cumnata mai mare =i-i d[ drumul. Las[ cumnata mai mic[ =i se-ntoarce spre poart[, unde se afl[ feti\a cu fotografia fratelui. +i cum se-ntoarce, ]ncepe s[ boceasc[. Boce=te. +i altele bocesc. Pl`nge =i cumnata mai mic[. Toate pl`ng. Dar cum fata cu fotografia se dep[rteaz[, toate se-ntorc spre nora mai mic[, o-nghesuie ]n cas[ =i, c`nd o v[d ]n mijlocul camerei lor, iar r[cnesc: — Ori spui, ori te d[m pe m`na b[rbatului!.. Familia Scridonu\ sunt ni=te rude de ale noastre, dep[rtate, dar rude. Cum apare feti\a cu fotografia la poart[, se aude: — Du-te, fato, la alte por\i, r[cne=te Alexandra Scridonu\, porne=te spre noi, spre casa noastr[ bocind de se r[sun[ ]mprejurimile. Of, Vologhi\[, Vologhi\[!!! Ruda noastr[ frumoas[, cum s[ ne p[r[se=ti?! Ajunge la poarta noastr[, se apuc[ de parii din poart[, boce=te, boce=te, dar cum vede c[ nimeni n-o ia ]n seam[, ]=i =terge lacrimile, intr[ ]n ograd[, se uit[ s[ vad[ cine a venit =i cine nu. Da b[ie\ii de la Chi=in[u au venit?! ]ntreab[ de odat[. — Fra\ii?! — D-apoi =tiu c[ nu-ntreb de str[ini! — Ei au adus vestea... Dar au plecat ]napoi, s[-l aduc[... A r[mas numai unul din ei, Nicolae... +i cum ruda dep[rtat[ aude c-am r[mas numai eu, se porne=te bocind s[ m[ g[seasc[ printre oameni.

Copacul care ne une=te

21

— Ruda mea, Vologhi\[, ce-ai f[cut?! Femeia care st[ cu mama =i cearc[ cumva s[-i potoleasc[ r[cnetele e o vecin[, c[reia nu demult i-a fost dat s[ ]ngroape patru feciori. O cuprinde pe mama de dup[ umeri =i pl`nge ]mpreun[ cu ea de se stinge: — Femeie, te-a atins =i pe tine para... Mamele se cuprind =i r[cnesc ]mpreun[: — Vologhi\[!!! IV Nu mai cunosc satul =i gata. Aproape c[ l-am uitat. Mama printre lacrimi mi-a zis c[ groparii se cuvine s[ fie rude de-ale noastre, dar pe unde locuiesc rudele?! Bunica, bunelul au murit demult. Sunt nou[sprezece ani de c`nd am plecat din sat. Veneam s[-mi v[d mama =i tata =i iar ]napoi, adesea era noaptea, adesea nici nu z[boveam mai mult de-o or[. Am uitat satul. Mai aveam =i alte rude. Nepo\ii mamei erau tineri, acum o fi av`nd familii, o fi fiind b[rba\i ]n toat[ firea... dar unde-i g[sesc?! — Alearg[ la T[burceanu! ]mi vine ]n ajutor vecina din spatele casei noastre, care, cum a auzit vestea, ba fuge acas[, ba apare la noi ]n ograd[. Car[ oale, castroane, avem mort. — La care T[burceanu?! — ]ntreb eu =i ]ntorc fa\a ca s[ nu-mi vad[ lacrimile. Mama r[cne=te =i mai tare: — Vologhi\[, scumpul meu Vologhi\[!.. — Of, face vecina, cum s[-\i ui\i rudele?! Vladimir T[burceanu, tr[ie=te l`ng[ =osea!.. Ruda voastr[! A, da, cum s[-l uit. Chiar =tiu =i unde locuie=te. E v[rul meu, cel mai mare dintre veri=orii no=tri. A luptat, s-a ]ntors din r[zboi cu o m`n[ =i grad de sergent — poate primul gradat din satul nostru. S-a ]ntors din r[zboi cu pu\in[ carte =i cu \inut[ de om cult — c`t l-am tot =tiut dup[ ce s-a ]ntors din r[zboi a umblat curat, sp[lat, b[rbierit, tuns =i parfumat. Al\ii — cum s-au v[zut acas[, au schimbat hainele

22

Nicolae Esinencu

cazone, au ]mbr[cat hainele vechi, au pus m`na pe sape, pe pluguri, r[m`n`nd \[ranii din via\a lor de p`n[ la r[zboi. Au r[mas aceia=i. Veri=orul meu ]ns[ s-a pricopsit din nenorocirea asta cu ceva cultur[. Nu l-am v[zut de mai bine... de c`nd? L-am v[zut m[car ]n ultimii nou[sprezece ani?! Desigur, e c[s[torit. Are =i copii. +i am auzit c[ are mul\i. Mi-i ru=ine. N-am fost niciodat[ ]n casa acestui om, a acestei rude, a acestui veri=or =i acum, poftim, intru. Mai =tii, nici n-o s[ m[ cunoasc[. Are fete sau b[ie\i? — Trei am =i doi fl[c[i, ]mi spune. Cel mai mare e =i ]nsurat, prin Siberia. Dar a=az[-te, ce s-a ]nt`mplat? Veri=orul meu e tot a=a cum ]l =tiam cu ani ]n urm[. Nici un pic nu s-a schimbat. Nici fa\a, nici c[t[turile. Se b[rbierea. Aceea=i fa\[ ca de intelectual pe care am =tiut-o de copil. }mi mai cer o dat[ scuze c[ n-am intrat de at`\ia ani pe la d`nsul, dar dumnealui ]mi spune c[ nu-i nimic. Fiica lui e m[ritat[, zice, aici ]n sat, =i nu vine pe la d`nsul, pe la tata, a=a c[... — Are de-acum copiii ei, a-=a-i via\a... Se b[rbiere=te mai departe, ]=i cere scuze c[ trebuie s[ se b[rbiereasc[. C`t am fost ]n sat copil, apoi mai m[ricel, n-am avut, sau poate am avut, dar am uitat, prilejul s[ v[d cum se b[rbiere=te v[rul meu Vladimir T[burceanu cu o m`n[. Dac[ m-ar fi ]ntrebat cineva cum se b[rbiere=te cu o m`n[, a= fi spus c[-l b[rbiere=te nevasta. Nu, nevasta lui ]=i caut[ de lucru prin cas[. A-ntrebat dac[ s-aduc[ un pahar de vin, b[rbatul a spus c-o s[ aduc[ el, el vrea s[ coboare ]n beci, ba chiar o s[ coboare, a zis, =i veri=orul, s[ vad[ ce beci am, a zis, =i nevasta a r[mas s[-=i caute de lucru, mi se pare c[ taie p`ine. Veri=orul se b[rbiere=te. C-o m`n[ se b[rbiere=te =i nu se simte ]n mi=c[rile lui nici un pic de st`ng[cie. Cu o m`n[ ]nmoaie p[m[tuful ]n spum[, cu aceea=i m`n[ ridic[ briciul =i-l trece peste cureaua, un cap[t al c[reia e aninat de perete, iar altul e la veri=or ]ntre genunchi. Trece o dat[, de dou[ ori briciul peste curea, las[ cureaua =i ridic[ briciul spre fa\[.

Copacul care ne une=te

23

— Vladimir Mihalovici, ]i zic, altfel nu mi s-ar da limba s[-i zic. Vladimir nu, nu i-a= putea zice, e cu vreo dou[zeci de ani mai mare, veri=or s[-i zic — nici at`ta. }i spun ce s-a ]nt`mplat. — Hopa! face dumnealui =i las[ briciul pe marginea mesei, sentoarce spre nevast[. Avem c`=tig, ai auzit?! zice =i pe loc ]mi explic[. A=a se zice ]n ultimul timp la noi ]n sat c`nd moare cineva din rude. Am auzit, zice, bocete, dar nici prin cap s[-mi treac[ c[ avem c`=tig... Dar Ion, Andrei — unde-s?! — Au fost, ]i explic, au fost, am aflat unde dore=te mama s[-l ]ngrop[m =i s-au dus s[-l aduc[. — Mda... +i ce-a spus mama? — Ce s[ spun[ mama — pl`nge, strig[... aici a spus s[-l ]nmorm`nt[m, l`ng[ d`nsa. — Apoi de-acum to\i s[ fim gr[mad[, zice veri=orul Vladimir =i se-ncrunt[, chibzuie=te ceva. +i unde zici c[-s fra\ii? — Au plecat s[-l aduc[. Cum a spus mama unde o s[-l ]ngrop[m, am ]mp[r\it ]ntre noi ce avem de f[cut. Ei au plecat s[-l aduc[ — la ora= au s[ fac[ sicriu, obelisc, au s[-i cumpere haine, tot ce se cere pentru ]nmorm`ntare, iar mie mi-a revenit s[ dau o m`n[ de ajutor aici. Dar ce s[ fac, m[ ierta\i, habar n-am, n-am ]nmorm`ntat ]nc[ pe nimeni... — Da noi aici am ]ngropat pe mul\i... bunelul, bunica, fata lui... mda. — Se zice c[ mai ]nt`i e nevoie de gropari. — +tii ce, zice veri=orul meu =i mai trece o dat[, de dou[ ori cu briciul peste obraz, dar de-acum ]n fug[, iaca am terminat, pun bini=or briciul pe mas[, so\ia o s[ spele toate astea, =i strig[ la so\ie: nu-i a=a, Irin[?! Iar noi, zice ]ntors spre mine, ne ducem ]ndat[ la fratele meu Ion s[ nu-l sc[p[m la munc[, c[ =i el noaptea a fost la botez... da beciul ]l l[s[m, a=a-i, pe alt[ dat[?! — Niciodat[ nu l-a= fi g[sit, ]i spun ]n drum spre veri=orul Ion, care e mai mic dec`t veri=orul Vladimir =i care locuie=te undeva ]n cel[lalt cap[t de sat. }nainte, pare-se, pe aici se termina satul...

24

Nicolae Esinencu

— |i se pare... e-he, de c`nd am trecut casa care era pe timpuri ultima din marginea satului. Ai avut ]n vedere casa lui...?! — Huzun, mi se pare, nu?! — P[i de c`nd am trecut-o... +i cap[tul satului ]nc[ nu se arat[. Case noi, case noi, fe\e necunoscute de la fiecare poart[, de peste fiecare gard. Dar, se vede, pe aici a trecut fotografia fratelui de-acum. Ba ici, ba colo lumea =opte=te: — Aista care s[ fie — cel mijlociu sau cel mai mic?! Unii r[spund c[-s cel mijlociu, r[spunsul altora nu-l aud... Nici s[tenii nu m[ prea =tiu, nici eu nu-i prea cunosc. Am plecat de mult din sat =i-am uitat satul. Am pierdut satul =i-am c[p[tat ce?! Ah, dar alung g`ndurile astea, r[spund la ]ntreb[rile veri=orului care m[ duce spre cel[lalt veri=or, r[spund la ]ntreb[ri =i explic ce =i cum a spus mama c[ trebuie pentru ]nmorm`ntare. — Mama cere s[ fie ]nmorm`ntat cu colaci, cu pop[... cu muzican\i =i cu pop[. — Mda, cu pop[ o s[ fie mai greu... zice v[rul Vladimir. — Pl`nge =i spune c[ d[ totul, numai s[ fie ]ngropat ca nimeni altul... Dar cine are nevoie de banii ei?! De-ar tr[i Vologhi\[... zic eu =i simt c[-mi n[boie=te ]n g`t iar nodul cu lacrimi. Da, nu-l mai avem pe Vologhi\[! V[rul meu Vladimir a trecut prin r[zboi, a v[zut multe, ]i sunt recunosc[tor c[ nu-mi r[spunde nimic. M[ las[ s[ merg pl`ng`nd ]n voie =i numai c`nd ajunge la o poart[ mare, se-ntoarce =i zice: — P[i iaca aici locuie=te fratele Ion... dar p`n[ la marginea satului mai este... =i-acum numai dac[ l-am g[si acas[! se apuc[ =i bate-n poart[. Da, sigur c[ =i acest omule\ din fa\a mea e rud[ de a noastr[. Mi-l amintesc. Seam[n[ mult cu fratele s[u Vladimir, dar nu e at`t de zdrav[n =i are \inut[ \[r[neasc[. — Avem c`=tig, ]i spune fratele Vladimir, =i veri=orul meu Ion, care ne-a deschis poarta, mi-a z`mbit c`nd m-a v[zut, s-a-ntors mirat spre mine. C`nd s-a-nt`mplat?!

Copacul care ne une=te

25

— C`nd s-a-nt`mplat, s-a-nt`mplat, r[sufl[ ad`nc fratele lui Vladimir, iat[ ce se cere acum, zice el =i-i spune: Ai s[ fii unul din gropari, dar tot tu ai s[-i g[se=ti pe ceilal\i trei. — Mama a spus opt gropari s[ fie, intervin eu. — Aha, face veri=orul Vladimir, atunci o s[ g[se=ti opt... auzi, Ioane?! Nicolae nu prea =tie lumea ]n sat, a=a c[... cuno=ti rudele noastre, d[-i drumul... ]ngroparea e m`ine =i groapa trebuie ]nceput[ azi! — Eu, mai spune v[rul Vladimir, am s[ am grij[ de muzican\i... Veri=orul Ion r[m`ne s[ se ]mbrace, s[ dea fuga pe la ceilal\i gropari, veri=orul Vladimir se-ntoarce =i o ia spre prim[rie s[ se ]n\eleag[ cu conducerea ]n privin\a muzican\ilor, eu o iau de unul singur spre cas[. Merg pe drum =i pentru prima oar[ ]mi dau seama c-am f[cut r[u c-am r[mas ]n sat s[ m[ ocup de cele necesare. Trebuia s[ plec la Chi=in[u =i ]n sat s[ r[m`n[ unul din fra\ii mai mari, Andrei, s[ zicem. N-o mai pot auzi pe mama r[cnind. — Vologhi\[! — se repede, se smuce=te din m`inile rudelor mama c`nd m[ vede intr`nd ]n ograd[, se arunc[ spre mine. — Mamii, unde-i Vologhi\[?! Cum de l-a\i pierdut, mamii?! V Prin sat umbl[ fotografia fratelui. A murit ieri. Noaptea a fost adus[ fotografia lui ]n sat. M`ine va fi adus =i el. — }l cunoa=te\i? — }l cunoa=tem. Cei care au r[spuns sunt ni=te copii. Copiii lui Amu=. Patru la num[r. Unul mai mic dec`t altul. Tata =i mama au plecat de zor la munc[ =i ]n ograd[ au r[mas numai copiii. — Ce-ave\i de spus? — Mama a spus s[-l pl`ngem. — Atunci pl`nge\i-l. Copiii se uit[ unul la altul, se ghiontesc, se dau mai spre poart[ =i iar se ghiontesc.

26

Nicolae Esinencu

— Mama a spus s[-ncepi tu, Veronic[, zic fr[\iorii c[tre surioar[. — Eu?! Mama mi-a spus s[ v[ spun s[ c`nta\i... to\i s[ c`nt[m, s[ pl`ngem! }ncepem! — Dar o s[ ne dea bomboane?! La mort copiilor li se dau bomboane. +i pr[jituri. +i poam[, dac[-i toamna. +i mere. Printre altele, fra\ii mi-au l[sat o list[, lista cump[r[turilor pe care trebuie s[ le fac ]n lipsa lor. Bomboane — zece kilograme. Mere avem, v[ratice. Poam[ la ora asta nu se g[se=te. — O s[ v[ dea bomboane. — +i pr[jituri? — +i pr[jituri. — Atunci s[ pl`ngem, se hot[r[=te b[ie\elul, care a vrut s[ afle dac[ o s[ primeasc[ ceea ce =tie c[ se d[ pe la ]nmorm`nt[ri, =i ]ncepe de odat[, de unul singur, s[ pl`ng[, s[-l boceasc[ pe fratele meu Vologhi\[. Izbucnesc =i ceilal\i copii. Bocesc. De=i soarele e sus de tot, c`nd apare feti\a cu fotografia la poarta lui Ardei, mai g[se=te familia aceluia dormind pe acoperi=ul casei. Aici e nevasta, aici sunt cele dou[ fete de m[ritat. Dorm ghemuite ca ni=te g[ini pe copaci. Lumea le vede, nu r`de, ]nainte oamenii r`deau, dar s-au obi=nuit. Cine nu-l cunoa=te pe Ardei! Ardei =i be\iile lui! C`t a b[ut Ardei p`n[ ]n prezent, se vorbe=te ]n sat, se spune c-ar fi un lac, ba nu, o mare, chiar un ocean de alcool. A fost de vreo treipatru ori dus la tratament, dus cu for\a, amendat, arestat pe cincisprezece zile, dar ]n zadar — bea de zv`nt[. +i c`nd bea, nimeni nu se mai poate apropia de cas[. Alung[ copiii, so\ia, care nu mai =tiu unde s[ se doseasc[; p`n[ la urm[ se urc[ pe acoperi=. Diminea\a Ardei le vede, dar nu mai este at`t de beat ca s[ fac[ mare g[l[gie, strig[ la ele s[ se coboare, le bolde=te cu pr[jina, dar ]ntruc`t, spuneam, nu mai este at`t de beat ca s[ poat[ r[cni din nou, arunc[ pr[jina =i cu capul plecat iese din ograd[, fie c[ se duce iar la bufet, fie c-o ia spre primul om care mai are vin din anul trecut. }n diminea\a asta Ardei mai doarme. Fetele lui dorm pe acoperi= ]n b[taia c[ldu\[ a soarelui, el doarme unde s-a nimerit — ]n mijlocul ogr[zii cu bra\ele desf[cute =i fa\a spre cer, parc-ar fi ucis.

Copacul care ne une=te

27

— }l cunoa=te\i? Feti\a strig[ =i arunc[ cu un bulg[r pe acoperi=ul casei. O nimere=te pe fata mai mare, dar sare din somn mama. Se uit[ r[t[cit[ ]n jur, ]=i vede fetele =i ]ncepe s[ boceasc[ f[r[ a vedea bine fotografia fratelui la poart[. Pl`nge pe acoperi= de necazul ei: — Fetele mamei... dragile mamei... cum o s[ tr[i\i voi?! Cum o s[ tr[i\i, c[ cine o s[ v[ ia de neveste cu un asemenea tat[?! Ardei r[m`ne nemi=cat. Se vede, e cri\[. Se zice, c`nd bea grozav, r[m`ne c`te dou[ zile ]ntins ]n mijlocul ogr[zii. — Ave\i ceva de spus? “Ce-ave\i de spus?” se opre=te fotografia fratelui la o poart[. “Ceave\i de spus?” — se opre=te la alt[ poart[ +i tot a=a. La poarta lui Oproiu, fotografia st[ mai mult. Oproiu e fostul prieten al bunelului nostru, bunelul a murit demult, iar Oproiu mai tr[ie=te. E foarte, foarte b[tr`n, aproape c[ nu se mi=c[ de pe prisp[, dar de vorb[ nu se las[, ca pe timpuri. —...a=a-i omul, tr[ie=te c`t ]i c`nt[ coco=ul... Coco=ul meu, iaca, a r[gu=it, dar eu tot m[ mai \in. Coco=ul meu mai c`nt[, dar ]ntr-o bun[ zi simt c-o s[ moar[ =i coco=ul ista, eu ]ns[ o s[ mai r[m`n... al cui zici c[ e t`n[rul? Feti\a ]i spune, dar Oproiu nu r[m`ne s[ asculte, c[ tot nu =i-ar mai aminti al cui e t`n[rul din fotografie. —...iaca ]nv[\a\ii de azi caut[ s[ afle dac[ mai este =i alt[ via\[ dec`t asta de pe p[m`nt... — zice el mai departe =i strig[: Este! Mult timp lumea n-a crezut ]n a doua via\[, dar s[ v[ spun eu ce-au descoperit nu demult savan\ii americani. La radio s-a spus... Mo=ul spune ceva vecinilor, vocea i se pierde, apoi iar se aude. — Da, da, da! strig[ =i nu-l poate opri nimeni pe Oproiu. L`ng[ satul nostru mai este un sat, numai c[ nu to\i ]l v[d. Satul ista se vede, dar acela nu se vede. Cei care mor, trec ]n satul care nu se vede, cei care se nasc, vin ]n satul ]n care tr[im noi... spune multe =i ]ncurcate Oproiu =i deodat[ ]ncepe s[ strige =i s[ arate cu m`na spre panta dealului de deasupra satului. Iat[-l! Iat[-l! +ade =i sur`de! +i strig[ mai departe, spre pant[, la fratele nostru, pe care Oproiu zice c[-l

28

Nicolae Esinencu

vede. M[i b[iete-m[i! M-auzi, bunelul t[u e pe acolo, cat[-l, o s[ fi\i ]mpreun[... — =i dezn[d[jduit Oproiu se a=az[ pe prisp[. — Eu strig la d`nsul, dar el sur`de... — apu de-acum a=a o s[ =ad[, p`n[ n-o s[ se mute neamul lui acolo... al cui zici c[-i t`n[rul?! VI Intru ]n cas[, ies din cas[, m[-nv`rt prin ograd[ f[r[ s[ v[d, s[ aud ceva =i iar intru ]n cas[, =i iar ies din cas[, mereu pun`ndu-mi una =i aceea=i ]ntrebare, stupid[, poate, dar mereu e una =i aceea=i: oare am s[ te mai v[d vreo dat[, Vologhi\[?! M[ scoate din tulburare so\ia veri=orului Ion, care de-acum a =i sosit, comand[ pe celelalte femei de prin mahal[. }i cad ]n cale =i ea m[ scoate din tulburare. — De ce te-nv`r\i ]ncolo =i ]ncoace... groparii trebuiesc hr[ni\i! — Groparii! m[ opresc, m[ uit la ea buim[cit. Abia acum observ pe prispa noastr[ mai mul\i b[rba\i. Pe trei-patru ]i cunosc, ba pe =ase ]i cunosc, pe =apte, pe al optulea nu-l cunosc. — Ace=tia-s groparii, ]mi explic[ so\ia veri=orului Ion, =i trebuiesc hr[ni\i, c[-i t`rziu de-acum! — Au =i f[cut groapa?! m[ mir eu. — Of, Doamne, ofteaz[ ruda mea, e at`t de ]mpov[rat[ de problemele ]nmorm`nt[rii, ]nc`t s-a oprit =i ea ]n fa\a mea cu o oal[ ]n m`n[, se uit[ la mine, la oal[. Iaca vroiam s[ fac ceva cu oala asta =i parc[ mi-am pierdut min\ile!.. O scoate din amor\eal[ alt[ femeie. — Surato, trebuia s[ speli oala ceea, ai uitat?! — Of, c[ m-am tulburat cu totul! — se pl`nge ruda mea, toarn[ o c[ldare de ap[ ]n oal[, v`r[ m`na =i hai s[ spele oala, dar nici de mine nu se las[. — Cum, b[iete, s[ fie groapa gata c`nd groparii ]nc[ nici n-au fost pu=i la mas[. +i zice foarte sup[rat[: A\i plecat la ora=ul cela =i a\i uitat cum se ]nmorm`nteaz[ un om... +i adaug[: }nainte de-a ]ncepe

Copacul care ne une=te

29

groapa, groparii vin ]n ograda mortului, sunt pofti\i la mas[ =i numai dup[ aceea se duc s[ fac[ groapa... hai, pune-i la mas[, c[-i sear[... — Dar de ce eu s[-i pun la mas[?! m-aud ]ntreb`nd, ceea ce o sup[r[ =i mai tare pe rud[. — Doamne, m[ iart[, chiar nimic nu =tii... uite colo sub copaci e pus[ masa, dar la mas[ ]i pune o rud[ apropiat[ a mortului... nu e=ti tu ruda cea mai apropiat[ a mortului?! Se v`r[ pe fir =i veri=orul Ion, care p`n[ acum a stat lini=tit cu ceilal\i gropari pe marginea prispei. — Hai, Nicolae, c[-nt`rziem cu totul =i groapa trebuie ]nceput[ azi... }mi mai amintesc ]n clipa ceea =i de tata. Dar unde-i tata? El ar putea s[-i pun[ la mas[. }mi trece prin minte, dar tot atunci m[ lini=tesc, m[ ]mpac cu g`ndul c[ eu, totu=i, trebuie s[ pun groparii la mas[. Tata a adus iar dou[ c[ld[ri cu ap[, s-a a=ezat pe marginea prispei, vrea s[-=i suceasc[ o \igar[, sur`de. Sunt mai mult ca sigur c[ tata ]nc[ nu =tie cu adev[rat ce s-a ]nt`mplat. Aude at`t de prost, ]nc`t de c`te ori s-a interesat ce e cu at`ta lume =i de ce r[cne=te mama, a r[mas s[ sur`d[ mai departe. Se uit[ din c`nd ]n c`nd la mine, b[nuiesc c[ se bucur[ de ]ntoarcerea mea, a celorlal\i feciori, pe care acum nu-i vede, dar odat[ ce se preg[te=te at`ta m`ncare, b[nuie=te c[ au s[ se ]ntoarc[ =i o s[ facem o mare s[rb[toare. }mi scutur fruntea =i poftesc oamenii la mas[, groparii. — V[ rog, pofti\i la mas[... — Dac[ noi ne-am =i a=ezat, r`de groparul pe care nu-l cunosc. Restul sunt veri=orii Ion, Petre, Savunea, vecinii Dumitrachi, Ionic[, Scridon, Anton... dar pe cel care vorbe=te nu-l cunosc. — Ce trebuie s[ fac eu? m[ aud ]ntreb`nd, c[ s[ m[ a=ez la mas[ nu-mi vine, dar de poftit i-am poftit. — Dac[ ai s[ ne torni c`te un pahar de vin, o s[-l bem cu pl[cere, spune tot groparul necunoscut. Nu m[ cunoa=te\i? — Chiar nu v[ cunosc. — Apoi nu \i-i ru=ine?! sare cu gura la mine femeia care adineaori spunea so\iei veri=orului Ion s[ spele oala ceea. }i b[rbatul meu!

30

Nicolae Esinencu

Da, mi-i ru=ine. Nu-l cunosc =i gata. Dar nici pe ea n-o cunosc. +i mi se face =i mai ru=ine. Torn c`te un pahar de vin, dar so\ia veri=orului Ion, care, se vede, urm[re=te ce se face la masa la care m[n`nc[ groparii, strig[: — Of, m[i b[iete, la mort se serve=te cu un singur pahar... strig[ =i tot atunci strig[ =i la gropari. Da voi nu =ti\i?! Dac[ v-ar pune omul =i c`te o cad[ ]n fa\[, a\i t[cea, c[ =tiu c[ nu sunte\i la nunt[!.. Nu se sup[r[ nimeni. Ba groparii chiar s-au ]nveselit. S-au f[cut parc[ mai ]ndem`natici, trag mai aproape farfuriile, m[n`nc[, dar nici de pahar nu uit[ — mereu trag cu coada ochiului s[ vad[ pe unde se afl[ paharul... Am dat un pahar de vin lui Anton, acum umplu din nou paharul =i-l ]ntind lui Ionic[, vecinul din dreapta casei noastre. — Ia, Ionic[, un pahar de vin ]ntru pomenirea fratelui... — S[ fie pomenit, ridic[ Ionic[ paharul, ]l duce la gur[ f[r[ mult[ vorb[. L-a =i b[ut. — M[i Ionic[, mai ]ncet, bre, r`de groparul necunoscut. Mai ]ncet, bre, c[ mai avem de s[pat groapa. Ionic[ parc[ a ro=it pu\in, ceilal\i au izbucnit ]n r`s. R`d ca =i cum nu s-ar afla la ]nmorm`ntare. Dar nu r`d din r[utate, ci r`d c[-s oameni vii. R`d, m[n`nc[, dar tot cu grija la groap[ stau. — Chiar dac[ o s[p[m azi numai p`n[ la genunchi, tot bine e, zice veri=orul Ion. — Chiar =i de-o palm[ dac[ o facem, tot nu-i r[u. — Adic[? face groparul necunoscut =i mai umbl[ cu furculi\a ]n farfuria cu r[cituri. — Azi o ]ncepem c[ a=a spune obiceiul, c[ de terminat o putem termina =i m`ine. P`n[ va fi adus mortul... Dar c`nd va fi adus mortul? Eu nu =tiu ce s[ r[spund. — Da eu zic, pune groparul necunoscut furculi\a pe mas[ =i ia paharul, c[ i-a venit r`ndul la pahar. Da eu zic: chiar dac[ facem groapa numai de-o palm[, nu se-nt`mpl[ nimic. Crede\i-m[. Am ]ngropat numai ]n anul ista nou[ =i-nc[ nici unul n-a ie=it ]napoi...

Copacul care ne une=te

31

Gluma groparului necunoscut cere s[ se r`d[, groparii s-au =i junghit a r`de, dar se vede c[ =i-au dat seama c[ eu sunt l`ng[ d`n=ii, =i r[m`n serio=i. Se-ndeamn[ unul pe altul. — Hai, bre, ia paharul cela c[ ne ducem... Iau paharul de la groparul necunoscut =i torn veri=orului Petre. — }ntru pomenirea... — S[ fie pomenit... nu m-am mai g`ndit niciodat[ c[ eu o s[-i sap groapa veri=orului meu Vologhi\[. }mi dau lacrimile, dar tot atunci o aud pe mama r[cnind. Un timp n-o auzisem, acum iar se aude. — Of, Doamne, sare so\ia veri=orului Ion, se repede undeva ]n fundul gr[dinii. I-am spus s[ fie cu ochii pe ea... }mi l[muresc alte femei, care, nu =tiu de ce, deodat[ au l[sat por[iala =i s-au ridicat ]n picioare, s-au pornit spre col\ul casei. — Au dus-o pe maic[-ta la vecina Zinovia, s[ se odihneasc[ oleac[ =i s[ nu fie acas[ c`nd vor ap[rea fiicele... =i-au sc[pat-o! — Vin surorile?! ]ntreb ca un z[p[cit, dar pe loc ]mi dau seama, m[ r[sucesc pe c[lc`ie, cu fa\a spre poart[ =i abia acum aud =i alt r[cnet. Dinspre f`nt`n[ vin r[cnind surorile Vera, Maria... pe urma lor fratele nostru mai mic Alexandru. Deci, ei abia acum ajung acas[! Pe mama n-o mai poate opri nimeni. Femeile s-au dat la o parte, fiicele s-au aruncat la mama, mama a c[zut ]n bra\ele lor... — Vologhi\[, Vologhi\[!.. r[cnesc surorile mele. — Nu, nu... Nu se poate!.. r[cne=te mama =i, ca s[ nu asist la aceast[ ]nt`lnire, las sticla =i o iau aiurea ]n gr[din[, dar vocea so\iei veri=orului Ion m[ ajunge din urm[. Ce nu s-ar ]nt`mpla ]n ograd[, ea r[m`ne treaz[, strig[ la mine: — M[i b[iete, unde ai apucat-o... groparii i=tia trebuiesc du=i la \intirim. — De ce eu?! strig, dar pe loc m[ opresc. Dac[ am s[ duc groparii la \intirim, n-am s[ mai aud r[cnetele mamei. M[ opresc =i ascult sfatul rudei.

32

Nicolae Esinencu

— Groparii =tiu unde-i \intirimul, dar locul unde s[ sape groapa trebuie s[-l arate una din rude... S-au =i pornit — ajunge-i din urm[... stai, ia =i o sticl[ de vin cu tine. Ai s[ dai oamenilor un pahar de vin ]nainte de-a ]ncepe groapa. A=a-i obiceiul. Cineva ]mi pune sticla cu vin ]n m`n[, paharul... dovedesc s[-l z[resc pe tata, care adineaori se c[znea sur`z`nd s[-=i fac[ o \igar[ pe marginea prispei. Mi se pare c[ a priceput ceva din cele ce se ]nt`mpl[ ]n jur. A l[sat \igara, s-a ridicat ]n picioare, fa\a i-a devenit foarte, foarte serioas[... se uit[ la mama ]nconjurat[ de fiicele care r[cnesc de nu le mai poate opri nimeni. — Tat[, Vologhi\[ a murit!! strig eu =i o iau spre cimitir. Intru pe poarta \intirimului =i pe loc inima mi se str`nge. }n \intirimul ]n care n-am fost de mic copil, arunc o privire =i primul lucru pe care ]l descop[r e pomul care st[ de veghe la mormintele rudelor noastre. }n \intirim sunt mul\i copaci, p[rul nostru, c[ e un copac de pere, se vede de la o po=t[. Simt c[ m[-n[du=, dar ]n acela=i timp parc[ se lumineaz[ ceva ]n mine. S[ fie oare, m[ g`ndesc, copacul care ne une=te, nu ne las[ s[ ne pierdem de tot ]n timp?! Groparii m-au a=teptat la poarta \intirimului, sunt ]n jur, dar eu nu-i v[d, nu-i simt. Calc direct spre copacul, spre pomul care ne une=te =i sunt gata s[-l cuprind. Aici sunt ]ngropa\i str[bunica, str[bunelul, bunica, bunelul, foarte multe neamuri de-ale noastre, fra\i, surori, copii de =coal[ =i prunci, care ]nc[ n-au apucat s[ pronun\e cuv`ntul “mam[“ =i tot aici va fi ]ngropat =i fratele Vologhi\[. — }ncepem? m[ treze=te vocea unuia dintre gropari. Eu nu =tiu cine =i unde-i ]ngropat. Mormintele sunt aproape nivelate, doar unu-i mai proasp[t, m[ mir. — E fiica mea, face veri=orul Ion =i-=i scoate p[l[ria. — Era de dou[zeci =i doi de ani, ]mi explic[ un gropar =i, f[r[ s[ vreau, simt cum durerea mea trece la veri=orul Ion. }l privesc, mi se face mil[ de el. — Dar cum de-a murit?

Copacul care ne une=te

33

— A murit =i gata... zice el =i tot el g[se=te for\e s[ ]ntoarc[ vorba. }i facem lui Vologhi\[ groapa al[turi?! sunt to\i ai no=tri... Ne vine ]n ajutor pe nea=teptate veri=orul Vladimir. }nc[ de departe ]mi spune c[ s-a ]mp[cat cu muzican\ii, vor fi m`ine pe la dou[sprezece. }i torn =i lui un pahar de vin, ]l bea =i, cum ]i flutur[ m`neca goal[ ]n v`ntule\ul cald, m[ prinde cu privirea asupra pomului care ne une=te. }mi prinde, b[nuiesc, =i g`ndurile. — Nimeni nu =tie c`\i ani are copacul acesta, dar l`ng[ el tot ]ngrop[m de zeci de ani neamul nostru. Eu ]s, cum s-ar spune, dintre to\i noi, veri=orii, cel mai mare =i eu am apucat ce spunea =i tata, =i bunelul. Bunelul spunea c[ =i str[bunelul a apucat copacul pe locul ista. Dar nici acela nu =tia cine =i c`nd l-a s[dit. Nimeni din noi nu =tie c`nd a fost pus, dar c[ ne adun[ aici gr[m[joar[, e un lucru =tiut. Unde nu =i-ar g[si ai no=tri moartea, sunt adu=i aici =i ]ngropa\i l`ng[ tulpina lui. Bunelul, =tii, avea un frate, +tefan. +tii unde a murit? Tocmai la Podul Mare, l-au c[s[pit turcii ]n car. Dou[ s[pt[m`ni, se zice, a umblat prin p[duri p`n[ a g[sit carul r[t[cit cu fiul lui c[s[pit, dar l-a g[sit =i tot aici l-a ]ngropat... Auzi, Vologhi\[, acum pe tine o s[ te ]ngrop[m aici! Iat[ =i tata vine. S[rmanul, se vede c[ abia acum a ]n\eles ce =i cum... Vine pe de-a dreptul prin \intirim, direct spre noi. Pe urma lui vine fratele mai mic Alexandru. Fa\a lui e ca =i a tatei, speriat[. Se apropie, ]ncepe s[-mi vorbeasc[. Zice c[ feciorul meu Danu i-a anun\at, dar n-au putut veni p`n[ ]n prezent, deoarece nu s-au g[sit u=or unul pe altul. Pe Veru\a au g[sit-o ]ndat[, dar Maria era prin ora= =i unde s-o cau\i ]ntr-un ora= at`t de mare. Au g[sit-o, totu=i, =i s-au pornit, noaptea desigur, era de-acum dou[sprezece. De unde ]ns[ g[se=ti o ma=in[? +tii, ]mi spune, ne-am pornit pe jos. Desigur, e o nebunie s[ te porne=ti pe jos la a=a o dep[rtare. Dar ce-aveam s[ facem, ]mi spune. Ne-am pornit pe jos c[ nu puteam sta s[ a=tept[m c`nd ne-a c[dea o ma=in[. +tii c[ acum, ]mi spune el, nu se permite ca noaptea =i ]n zilile de s[rb[toare ma=inile s[ circule liber. Trebuie s[ a=tep\i autobuzul, dar autobuzele, =tii, pornesc abia la cinci diminea\a, zice. Ne-am

34

Nicolae Esinencu

pornit pe jos. Trei-patru ma=ini particulare care ne-au ajuns n-au vrut s[ opreasc[. Poate dac[ opreau, explicam ce =i cum, ne luau, c`te pe unul, ajungeam mai devreme. A=a ]ns[... Am mers p`n[ s-a luminat, p`n[ au pornit din nou autobuzele, dar aici d[ alta peste noi. Nici autobuzele nu ne iau. Este lege nou[, =oferul n-are dreptul s[ ia pasageri ]n drum. }ncarc[ ]n gar[ =i descarc[ ]n gar[. Chiar dac[ are trei-patru pasageri, porne=te, dar ]n drum nu se opre=te. Spre ziu[, ]mi explic[, pe la =ase, au pornit grosul ma=inilor. S-ar p[rea c[ trebuia, totu=i, s[ se g[seasc[ o ma=in[, dar de unde! +tii ce p[\esc =oferii dac[ iau pasageri! Nu se opresc =i gata. +uier[ pe l`ng[ tine. P`n[ nu ne-am pus de-a latul =oselei, nu s-a oprit nici o ma=in[. Ne-a luat un camion, ]mi spune fratele, fie c[ a v[zut fe\ele surorilor noastre pl`nse, fie naiba =tie ce, dar ne-a luat. Pe drum ]ns[ altceva d[ peste noi. Autocamionul are o pan[ =i dou[ ore ]ncheiate st[m pe marginea =oselei. Ajungem ]n sf`r=it la Orhei. Aici poli\istul ]i re\ine actele. Pl`ngem, spune fratele, ]i explic[m c[ ]n fond noi suntem de vin[, nu =oferul, ]i spunem despre nenorocirea noastr[, dar dumnealui nici nu vrea s[ stea de vorb[ cu noi. Zice, condolean\ele mele, dar eu vreau s[ stau de vorb[ cu =oferul care a ]nc[lcat legea. Am cobor`t =i am mers pe jos p`n[ la autogara din Orhei. Acolo am mai stat o or[. Se f[cuse zece c`nd ne-am urcat ]n autobuzul de Telene=ti. Ajungem la intersec\ie, cobor`m, dar aici sc[p[m autobuzul care vine ]n sat. Pe cel de la dou[sprezece l-am sc[pat. Cel de la unu =i cincizeci n-a venit azi nu se =tie de ce. Spun oamenii c[ cel de la unu nu vine ]n sat c[ nu prea are lume. Se vede c[ nici azi n-a prea avut, zice fratele. L-am a=teptat pe cel de la patru. Dar acela s-a defectat, cum s-a oprit la intersec\ie, acolo a r[mas. A venit un particular =i, cum eram mai mult[ lume, ]mi spune fratele, am n[v[lit cu to\ii, dar el ne-a luat numai pe noi. Se vede c[ aflase, zice, despre nenorocirea noastr[. — Am ]nt`rziat foarte mult, ]mi spune fratele, dar eu nu-l mai ascult. M[ uit la pomul care ne une=te =i m[ g`ndesc la fratele meu Alexandru, fratele de al[turi. C`nd l-am v[zut eu pentru ultima oar[? Tr[im ]ntr-un ora=, umbl[m pe acelea=i str[zi, dar c`nd l-am v[zut

Copacul care ne une=te

35

ultima oar[? Dar pe fratele Andrei? C`nd l-am v[zut ]n ora= pentru ultima oar[? Striga ieri la mine c[ nu =tiu unde tr[ie=te Alex... dar el c`nd a fost ultima dat[ la mine? Ieri, c`nd mi-a adus vestea?! Dar mai ]nainte? +i pe fratele Ion c`nd l-am v[zut pentru ultima oar[?! Tot ieri ori mai ]nainte?.. Dar pe fratele care nu mai este, fratele Vologhi\[, c`nd l-am v[zut pentru ultima oar[?! M[ clatin. Pe Vologhi\[ l-am v[zut ultima oar[ acum =ase luni. +i atunci datorit[ lui. Mai bine de zece ani, ba se poate spune, chiar de c`nd am plecat cu to\ii din satul ista, el s-a tot \inut, a insistat de sute =i mii de ori s[ ne adune pe to\i o dat[ gr[mad[ aici, la p[rin\i, acas[. N-a fost chip. Ba unul a lipsit, ba altul. Unul nu putea s[ p[r[seasc[ serviciul, altuia nevasta ]i era la maternitate, =i tot a=a. Veneau c`\iva, dar cineva tot lipsea dintre noi. El a fost totdeauna. Cu noi =i f[r[ noi. Acum era ]n sat, acum era la Chi=in[u. Venea ]n sat =i spunea ce-i la Chi=in[u, venea la Chi=in[u =i spunea ce-i ]n sat, bine]n\eles, dac[ ne g[sea pe noi, fra\ii. Toate informa\iile, nout[\ile, le aflam prin so\ia mea sau prin feciori, deoarece, c`nd venea fratele Vologhi\[, aproape niciodat[ nu m[ g[sea acas[. Spunea so\iei, copiilor ce mai nou e prin sat, ce face mama, tata =i disp[rea ca s[ apar[ iar peste un timp... Ultima dat[ l-am ]nt`lnit... Acum =ase luni venise de c`teva ori la mine, nu m[ g[sise, dar insistase, transmisese prin so\ie, prin copii, c[ are nevoie, mare nevoie, =i, ]n sf`r=it, ne-am ]nt`lnit. Mi-a ]ntins m`na ]nc[ de departe =i cu sur`sul lui — sfinte, ce sur`s molipsitor avea! }nc[ de departe ]mi spune: — Nicolae, s`mb[t[ mergem acas[! +tiu, zice, tu niciodat[ n-ai timp, dar acum ai s[ mergi, c[ mergem cu to\ii, ]n sf`r=it, pe to\i i-am convins! I-am =i transmis mamei c[ venim! Vologhi\[ era poate cu cea mai mic[ \`r[ de carte dintre noi =i-mi zic acum, poate asta =i-l lega mai mult de satul ]n care ne-am n[scut, ]l lega de mama =i tata. Restul fra\ilor =i surorilor, cu institute terminate, aveau alte probleme, el avea o singur[ problem[, s[ alerge la mama, s[ alerge la tata, la ei =i-apoi iar la noi =i, c`nd ie=ea de la noi, vedea c[ n-are unde se duce dec`t la p[rin\i. Abia acum ]mi dau sea-

36

Nicolae Esinencu

ma, s-a zb[tut singuratic ]ntre noi =i p[rin\i p`n[ s-a pierdut... C`nd l-am v[zut ultima oar[? — Dar, Vologhi\[, ]i spun, ]ntr-adev[r de data asta nu pot. — Po\i. Am fost la serviciu la tine, m-am interesat, nu se prevede nimic important. Am vorbit, zice, =i cu =eful. Mi-a spus c[ po\i, cu at`t mai mult cu c`t e vorba de s`mb[t[ =i duminic[... at`t c[ plec[m vineri... ce zici, a?! Te rog, Nicolae! Sur`sul nu-i lipsea de pe fa\[, dar nici ]ntrebarea nu lipsea din ochii lui alba=tri. — Bine, i-am spus, dar cu o condi\ie: s[ mergem cu to\ii! S-a bucurat ca un copil. — To\i =tiu! Le-am spus c[ =i tu mergi! M[ iart[, eram sigur c[ ai s[ mergi... Ce-o s[ se mai bucure mama =i tata! Bine]n\eles, iar n-am fost cu to\ii. Din cei =apte fra\i =i surori, c`\i suntem noi la Chi=in[u, ne-am adunat doar patru, patru fra\i. Eu, Ion, Andrei =i el. Dar, sfinte, bucuria lui n-avea margini. }n primul r`nd, c[ ne-am adunat, =i-apoi ]n componen\a asta n-am fost niciodat[ ]mpreun[ aici la p[rin\i din momentul plec[rii noastre ]n sat. Eram cei patru fra\i mai mari ]mpreun[ =i Vologhi\[ \op[ia ca un coco=. }n primul r`nd, cum sosisem noaptea, t`rziu, noi ne-am culcat s[ dormim, dar el nu s-a culcat, toat[ noaptea a sporov[it, a fost la pe=te, a t[iat lemne, i-a ajutat mamei s[ coac[, ]nc`t, trezindu-ne, ne a=tepta o mas[ cum nu s-a mai pomenit. +i iar el, Vologhi\[, neobositul, alearg[ ]n jurul nostru, ]n jurul mesei, ]n jurul p[rin\ilor =i iar ]n jurul nostru. Avea =i program pentru toat[ ziua, ba chiar =i pentru ad[uza. Cum terminam masa, trebuia s[ ne ducem, zicea el, s[ vedem r`ul. Avea acolo etrele aruncate, spunea c[ a=a pe=te noi o s[ murim =i n-o s[ vedem. Apoi zicea c[ r`ul avea o ap[, c[ nici marea, la care mereu alergam verile, nu face o para chioar[. Urma dup[ r`u s[ vedem viile, apoi =coala, stadionul, =i iar intra o mas[ copioas[ ]n programul lui, apoi iar urmau ]nt`lniri cu vechile noastre cuno=tin\e, pe care eu, recunosc, abia-abia de mi le aminteam. Sigur, ne-am l[sat t`r`\i la r`u, ]n vii, la =coal[, la stadion. Vologhi\[ jubila. Mereu cu ochii alba=tri sclipind, mereu cu z`mbetul

Copacul care ne une=te

37

molipsitor flutur`ndu-i pe buze. Au fost, ]ntr-adev[r, dou[ zile minunate. Am r`s, am glumit, am f[cut sport, am lenevit, ne-am sc[ldat =i iar ne-am lenevit. M-am sim\it poate cum nu m-am sim\it niciodat[ nic[ieri ]n lume. Dar dac[ m[ ]ntorc acum cu g`ndul =i cu sufletul la cele de atunci, ]mi dau seama c[, totu=i, =i ochii lui, =i z`mbetul lui erau tri=ti. Z`mbea, r`dea, se juca cu noi, dar p`n[ la urm[ r[m`nea trist — parc[ avea s[ ne spun[ ceva. Vroia oare s[ ne spun[ — s[-l ]ngrop[m, dac[ moare, aici, unde s-a n[scut, l`ng[ apele r`ului, l`ng[ vii, l`ng[ mama =i tata?! Asta ai vrut, Vologhi\[, s[ ne spui?! De aceea ai insistat atunci, Vologhi\[ drag[, at`t de tare s[ venim cu to\ii aici?! +i de aceea repetai mereu cu triste\e c[-\i pare foarte r[u c[ n-au venit =i cel[lalt frate =i surorile?! — Vologhi\[, ce-ai f[cut, Vologhi\[?! — }l cunoa=te\i? — Cum s[ nu-l cunoa=tem?! — Ce-ave\i de spus? — Se zice c-au venit =i surorile lui. — Trebuiau s[ vin[. — Se zice c-au chemat doctorul la mam[-sa... s[rmana!.. — Ce-ave\i de spus?! Umblu prin ograd[ =i toate mi se ]nv`rtesc ]n cap — fraze, comenzi, r[cnete =i iar fraze. — Bomboane =i biscui\i nu s-au cump[rat. — S-au cump[rat. — Cine a cump[rat? — Nicolae a fost la magazin. — Nicolae s-a dus cu groparii la \intirim. — Nu-l vezi c[ st[ la col\ul casei? — Dac[ s-au cump[rat biscui\i =i bomboane, e bine... dar cum r[m`ne cu scaunele? — Care scaune? — Of, c[ parc[ n-ai mai ]nmorm`ntat pe nimeni... scaunele de la masa la care se d[ de poman[.

38

Nicolae Esinencu

— Apoi de scaune s-o ]ntreb[m pe \aca Ecaterina, s[ ne spun[ ea. — S-o l[sa\i pe \aca acum... of, c[ ne-a auzit! — Scaune =i mas[ da\i, cele mai bune — totul da\i. Vologhi\[, ce-ai f[cut tu, Vologhi\[?! Unde am s[ te mai v[d eu acum, Vologhi\[?! Pl`nge ]n[du=it mama. — Veri=orul meu cel scump!.. Vologhi\[, Vologhi\[... — Da cine-i, fa, asta care boce=te pe veri=orul ei scump, c[ eu dup[ glas n-o cunosc, =i boce=te ]n cas[! — Apoi e a lui Miron... mama ei e sor[ cu \aca Ecaterina... E Anica. — Vologhi\[, Vologhi\[, mamii... — Veri=orul meu cel scump... — Scoate\i-o pe Anica afar[!.. +i spune\i-i s[-nchid[ gura... nu vede c[ o porne=te mai r[u pe \aca?! — Anic[! — Nu striga, du-te =i scoate-o afar[! — Ce r[cne=ti, fa Anic[, ca o proast[?! N-ai ce face? Cine crezi c-o s[ fac[ pomu=orii?! — D-apoi eu nu fac pomu=orii?! Ce crezi c[ f[ceam ]n cas[?! — Nu =tiu eu ce f[ceai ]n cas[, eu te-auzeam c[ boceai... s[ nu mai boce=ti! — Femeilor, s-a muiat bulgurul pentru g[lucele?! — V[leu, d-apoi ]nc[ nu s-a cump[rat orez. — S-a cump[rat, n-ai v[zut c[ s-au adus biscui\i, bomboane =i orez?! Nicolae a adus. — D-apoi Nicolae e la \intirim cu groparii... of, c-am mai spus o dat[ prostia asta... nici nu mai =tiu ce s[ fac... nu eu am ]nmuiat adineaori bulgurul?! — Veru\[, Marie, voi sunte\i fiicele mamei, c[uta\i de mama!.. — Vologhi\[, ce-ai f[cut, Vologhi\[!.. — De ce te amesteci, Anic[, le-ai pornit =i pe d`nsele... — Valerian[! Da\i valerian[! — Mam[! Mam[!

Copacul care ne une=te

39

Strig[ Veru\a, r[cne=te Maria... A venit doctorul din sat. S-a aplecat asupra mamei, d[ lumea la o parte =i l[mure=te c[ nu-i nimic. }i d[ s[ miroase amoniac =i zice s[ fie dus[ ]n cas[. M[ ofer s-o ajut pe mama, dar femeile m[ dau la o parte... M[-ntorc =i-l v[d pe tata venind de la f`nt`n[ cu dou[ c[ld[ri de ap[. Mereu car[ ap[ cu dou[ c[ld[ri. Aduce c[ld[rile, femeile le de=art[ prin oale =i din nou se duce la f`nt`n[. C`nd calc[, se leag[n[. M[ z[re=te =i tresare. I s-o fi n[z[rit c[-i Vologhi\[. S-a buim[cit. Se uit[ ]n st`nga, ]n dreapta, caut[ parc[ un loc unde ar putea dispare, vede c[ld[rile de=arte, le-n=fac[, dispare pe poart[. Vreau s-o iau =i eu ]n gr[din[, dar vecina m[ apuc[ de m`n[. — Colacii, ce se aude cu colacii?! — }nc[ diminea\[ am f[cut comand[, zic, fiindc[ ]ntr-adev[r miamintesc c-am f[cut... dar am f[cut? Am f[cut sau numai mi se pare?! Colaci la brut[ria din satul nostru nu se coc, p`ine se g[se=te, dar colaci o s[ trebuiasc[ s[ comand[m la Negureni, peste r`u. E vorba de peste o sut[ de colaci =i p`n[ m`ine e tare greu s[-i coci. Mama a spus s[ facem ce vrem, c[ ea nu mai poate face nimic, dar vecinele =i rudele au zis c[ pot ele s[ coac[, dar tot mai bine ar fi dac[ s-ar comanda la Negureni. Ele s-ar ocupa de r[cituri, sarmale, dar colacii ar fi bine s[ fie comanda\i la Negureni. }mi amintesc... Ah, am comandat, mi-am amintit. La \intirim mi-a amintit veri=orul Vladimir. Vorbea nu =tiu despre ce =i de odat[ m[-ntreab[ ce-i cu colacii. +i-am luat-o de-acolo drept peste r`u. Doamne, parc[ de un an s-au petrecut toate. +i ce ni s-a spus la Negureni?! — Of, dragul m[tu=ii, fi\i aten\i s[ fie colacii, c[ noi, femeile, n-avem c`nd... dac[ v-a\i apucat voi, \ine\i-v[, se c[ineaz[ femeia care m-a ]ntrebat de colaci. — S-a f[cut comand[, totul o s[ fie bine. M`ine diminea\[, ]n zori, trebuie s[ ne ducem s[-i lu[m. — Cum s[-i lua\i, d-apoi nu-i aduc ei?! Au ma=in[! C`nd au murit ai lui Bachiu, i-au adus ei cu ma=ina. — Ba ei ]i aduc, noi numai o s[ trebuiasc[ s[ ne ducem din zori s[ pl[tim.

40

Nicolae Esinencu

— D-apoi nu i-a\i pl[tit acum?! +tiu c[ se pl[te=te c`nd se face comanda?! Brusc ]mi amintesc cum am f[cut comand[ de colaci. C`nd am ap[rut la poarta brut[riei, am fost opri\i. — Ce c[uta\i? ne-a ie=it un mo= ]n poart[, ridic`nd degetul ar[t[tor spre o inscrip\ie de pe poart[. Dac[ vre\i colaci, nu se mai fac. — Avem nevoie de =efa brut[riei... cine \i-a spus c[ pentru colaci am venit... se r[ste=te veri=orul. Este?! — Raionul a interzis. Nu striga\i la mine. Nu dovedim s[ facem p`ine pentru oameni =i ni s-a spus: s[ se fac[ colaci numai cu semn[tura lor... este =efa, trece\i. — +tiu de nenorocirea dumneavoastr[, se uit[ speriat[ =efa brut[riei, se uit[ la mine, la veri=orul Vladimir =i iar la mine. Eu n-o cunosc, satele noastre sunt desp[r\ite numai de apele r`ului, dar eu n-o cunosc. I-am uitat pe ai mei, dar mite de peste r`u... Dumneaei ]ns[ ]mi l[mure=te c[ nu-i din Negureni, dar l-a =tiut pe Vologhi\[. Pe mine nu m[ cunoa=te, dar pe Vologhi\[ l-a cunoscut. Ea e din centrul raional, din Telene=ti, =i-l \ine minte pe Vologhi\[ ]nc[ de pe c`nd era prin sat =i venea cu echipa de fotbal la competi\iile raionale. Echipa dumneavoastr[ era cea mai bun[, Vologhi\[ era portarul echipei. Nici s[ crezi, o femeie la patruzeci de ani, ]mi vorbe=te despre fotbal... oricum, se ofer[ s[ ne fac[ colaci. — }n\elege\i, ne explic[ dumneaei, ni s-a interzis categoric s[ mai coacem colaci, dar pentru Vologhi\[ am s[ fac... Nu, nu pl[ti\i. Veni\i m`ine ]n zori careva dintre dumneavoastr[ =i atunci o s[ pl[ti\i. Pl[ti\i =i ma=ina vi-i aduce... — I-am pl[tit, ]i mai spun o dat[ vecinei, care m-a-ntrebat ce e cu colacii. Vecina mai spune ceva, dar vocea ei se pierde din cauza r[cnetelor mamei, care umplu din nou ograda. — Vologhi\[, dragul mamii... — Of, =i copiii i=tia ai \ac[i, sunt cu carte, dar au uitat s[ dea telegram[ Elenei =i-acum \aca =i-a amintit c[ aceea nici nu =tie =i iar s-a pornit pe bocit.

Copacul care ne une=te

41

— D-apoi cine-i Elena?! — Fa, c[ parc[-ai tr[i pe alt[ lume — fiica ei care e prin Siberia c[s[torit[... fiica mai mare. — V[leu, c-aceea n-a avut unde s[ se m[rite mai aproape... d-apoi cum s[ uite ei s-o anun\e! — Da t[ce\i odat[, femeilor, c[ a fost anun\at[ fata... Veru\a i-a trimis telegram[, zice, ]nc[ ieri i-a trimis. Cum a aflat, a alergat la po=t[ =-a trimis, a=a spune. }i sunt recunosc[tor Veru\ei c[ i-a trmis telegram[ surorii Elena. Eu am uitat cu totul de sora cea din Siberia. }i mul\umesc ]n g`nd Veru\ei, dar nu m[ las p`n[ o g[sesc pe sora prin cas[ =i o ]ntreb. — Am trimis, Nicolae... =i pl`nge. Am trimis, dar degeaba. Crezi c-o s[ reu=easc[ s[ vin[ p`n[ m`ine diminea\[? Patru-cinci zile face de-acolo =i-apoi acum e var[, aerog[rile sunt ticsite de turi=ti... Vologhi\[, fratele meu cel scump, Vologhi\[!.. M[ dep[rtez, m[ prind c[ ]nnopteaz[ =i m[ prind c[ cineva strig[ de mai multe ori la mine, iar eu stau la col\ul casei. — Hr[ni\i, oameni buni, groparii i=tia c[ mai bine de o or[ stau =i a=teapt[. }ntorc privirea =i descop[r pe marginea prispei groparii. S-au ]ntors de-acum, m[ mir, de=i e t`rziu, dar mi se pare c[ n-a trecut un sfert de or[ de c`nd ne-am desp[r\it la \intirim. — Am s[pat, spune nu =tiu care din ei. Am s[pat groapa, am l[sat numai dou[ r`nduri de h`rle\e pentru m`ine... Ne scul[m de diminea\[ =i p`n[ ]l aduc, o d[m gata... pe la zece ]l aduc?! — Ar trebui s[-l aduc[... lua\i un pahar ]ntru pomenirea fratelui Vologhi\[. — S[-i fie \[r`na u=oar[... — S[-i fie... lua\i un pahar ]ntru pomenirea fratelui Vologhi\[. — S[-i fie \[r`na u=oar[. — S[-i fie... Lua\i un pahar... =i nu mai termin fraza. Mi-amintesc cum am ie=it ieri din cas[, l[s`nd so\ia r[cnind ]nconjurat[ de cei patru copii ai mei =i nu m-am mai ]ntors, iar m`ine e ]nmorm`ntarea.

42

Nicolae Esinencu

Cum au s[ vin[ ei? Cu ce? To\i l-au iubit pe Vologhi\[. V`r sticla =i paharul ]n m`na veri=orului Ion =i-o iau spre poart[, dar m[-ntorc. — Veru\[, Marie, eu plec la Chi=in[u, dar le spun ]ncet, s[ n-aud[ nimeni. — Cum la Chi=in[u?! — M[ duc s[-mi aduc so\ia, copiii — so\ia n-o s[-mi ierte dac[ n-o s[ fie m`ine aici... A \inut foarte mult la Vologhi\[ =i nici nu =tiu dac[ are bani de drum. — +i ce vrei de la noi? — m[ mustr[ privirile surorilor. — Nimic. V[ spun ca s[ =ti\i. Parc[ totul e gata, scot carne\elul, ]n care am scris ]mpreun[ cu fra\ii cam ce ar trebui eu s[ fac r[m`n`nd ]n sat =i citesc: — Muzican\ii — s-a f[cut; colacii — s-a f[cut; groparii — s-a f[cut... Stop — m`ine diminea\[ ]n zori cineva trebuie s[ se duc[ dup[ colaci. — Spune ce ai de spus lui Alexandru, se-ntorc surorile, ce ne spui nou[, nu vezi cum arat[ mama?! — Sta\i. Mamei s[ nu-i spune\i unde-am disp[rut. P`n[ la nou[zece diminea\a apar =i eu cu ai mei... Dar unde-i Alexandru, c[ nu-l v[d?! — De unde s[ =tim noi?! }ntr-adev[r, de unde s[ =tie surorile, ele sunt distruse. Cum o v[d pe mama, izbucnesc ]n r[cnete =i o pornesc =i pe mama. Se cuprind ]n trei =i nu le poate opri nimeni. — Vologhi\[, ce-ai f[cut tu, Vologhi\[?! — Alexandru, care =tie unde-i Alexandru? — Car[ mese de prin sat. — Pentru ce mese? — D-apoi lumea unde o s[ ia masa?! Abia acum descop[r ]n gr[din[ printre copaci dou[ r`nduri de mese de c`te dou[zeci de metri =i un al treilea r`nd pe jum[tate... A, iat[ =i fratele Alexandru t`r`nd cu nu =tiu cine o mas[. }l iau de o parte =i ]i explic ce-i cu colacii. — Vai, de ce anume eu s[ m[ ocup de... exclam[ fratele, am ]nc[

Copacul care ne une=te

43

at`tea de f[cut ]n noaptea asta... poate nu te duci... ai t[i au s[ vin[ cu Ion =i Andrei! — }n primul r`nd, n-o s[-ncap[ ]n ma=in[, ]n al doilea r`nd, crezi c[ Ion =i Andrei au numai at`ta pe cap? Nu uita c[ mai sunt =i nevestele lor! — Poate au s[ angajeze ]mpreun[ un autobuz?! — +i dac[ nu?! De unde =tiu eu ce se face acolo... cum am ie=it ieri din cas[, nu mai am nici o veste, ei nici nu =tiu c`nd are s[ fie ]nmorm`ntarea. — Despre ce e vorba? se v`r[ pe fir veri=orul Vladimir. Eu m[ duc diminea\[ dup[ colaci, l[sa\i. VIII So\ia pl`nge, r[cne=te: — Cum de-ai ]ndr[znit s[ m[ la=i singur[... stau ca o proast[ aici =i nu =tiu nimic... c`nd e-nmorm`ntarea? — M`ine, adic[, azi... c`t e ora? — De unde s[ =tiu? Ieri noaptea n-am ]nchis un ochi, te-am tot a=teptat, nimeni nu intr[, nimeni nu-mi spune nimic... ce pot eu face cu patru copii... cu copil de \`\[... E trei de noapte, =tii?! — Azi o s[ fie ]nmorm`ntarea =i-am venit dup[ voi... — Cum a=a, tat[, s[ nu te-ar[\i dou[ zile, m[ proboze=te =i fiul mai mare, =i noi vrem s[-l mai vedem o dat[ pe unchiul Vologhi\[. Zice, dar maic[-sa ]l repede pe loc. — N-ai auzit c[ tat[-t[u a venit s[ ne ia?! =i se-ntoarce spre mine. Bine ai f[cut c-ai venit, nu =tiu dac[ am fi putut noi veni f[r[ tine. }n\elegi, de la serviciu \i s-a dat o ma=in[, o “Latvia”. Au venit, mi-au spus c[ m`ine, ptfiu, de ce m`ine, adic[ azi ma=ina pleac[ ]n sat dup[ tine! So\ia vorbe=te =i le-ncurc[ pe toate. — Cum dup[ mine ]n sat?! — Te miri?! +i eu m-am mirat c`nd am auzit, dar omul care m-a informat, a spus c[ el nu =tie nimic. A venit asear[ pe la opt =i mi-a

44

Nicolae Esinencu

spus c[ a=a =i a=a, totul e organizat. Pricepi — ei au ]n\eles c[ tu ai nevoie de ma=in[ s[ te aduc[ de acolo... tu le-ai spus?! — Eu?! =i de odat[ ]mi amintesc. A, da... a fost a=a ceva, dar eu nu le-am spus s[-mi trimit[ ma=in[ ]n sat. C`nd Andrei =i Ion s-au pornit ]ncoace, le-am spus s[ fac[ un telefon la mine la serviciu... — A=a spuneau =i ei, c[ le-a telefonat cineva =i le-a spus c[ e=ti ]n sat =i ai nevoie de ma=in[... =i i-au spus =oferului s[ se duc[ azi din zori spre sat. — +i voi? — Ce noi? — +i acum unde s[-l g[sesc?! — Asta m[ ]ntreb =i eu de asear[: unde s[-l g[sesc?! La serviciu era t`rziu s[-l mai caut, omul cela nu =tia unde locuie=te =oferul... — Eu =tiu unde locuie=te! — Stai, unde te duci? Mama cum se simte?! }n fine, mergem spre sat, mai bine zis, am urcat ]n ma=in[ =i pornim la drum. Cum am c[utat =oferul, cum l-am g[sit, cum am c[utat paznicul de la garaj, cum l-am g[sit, beat turt[ =i f[r[ chei, c[ el c`nd are de g`nd s[ se-mbete, ascunde cheile, iar c`nd se treze=te, trei zile nu le poate g[si... Ascunde cheile ca s[ nu se urce ]n vreo ma=in[, apoi... despre toate astea n-are rost s[-\i mai aminte=ti. Suntem, ]n sf`r=it, la drum. — Stai, dar pe la Ion, Andrei, nu intr[m?! ]ntreab[ de odat[ so\ia. — Ce s[ facem?! Nu vezi, se lumineaz[. — Cum ce s[ facem?! S[ afl[m, poate au probleme aici, =tii cum e la morg[... — De unde s[ =tiu eu... =tii tu?! — M[ iart[... dar ar trebui s[ intr[m pe la ei, s[ afl[m cel pu\in ce e cu nevestele lor, s-au pornit sau nu... poate lu[m pe cineva ]n ma=ina asta... ma=ina-i mare. Nici nu =tiu ce s[ fac. }mi sf`r`ie mintea. Sigur c[ ar trebui s[ intru s[ aflu ce au f[cut fra\ii, c`nd se pornesc... dar c`t e ora?! Opt?! — Bine, dar o s[ ]nt`rziem... +i-apoi eu nu =tiu unde locuie=te Ion!

Copacul care ne une=te

45

— Danu =tie. — Tat[, eu =tiu... Eu l-am ajutat c`nd a primit apartament. — Asta-i bun[, el =tie, eu — nu! — Nu v[ certa\i, se aude vocea ]mp[ciuitoare a =oferului. Alt[ dat[ ar fi fost foc c[ a fost ridicat noaptea, acum ]ns[ e foarte ]n\eleg[tor. }l cunosc. M[ prive=te cu comp[timire =i zice: O s[ dovedim s[ fim la timp ]n sat... spune\i unde locuie=te fratele, fra\ii. Ne arunc[m la Ion — u=a e-ncuiat[, nu r[spunde nimeni. Ne arunc[m la Andrei, dar ]ntre casele lor e foarte mare distan\[ — unul locuie=te la un cap[t de ora=, altul — ]n cel[lalt cap[t, cearc[ =i f[ o asemenea cale. E vorba iar de-o or[ pierdut[. Oricum, ne repezim ]napoi, spre ie=irea din ora=, stop[m la fratele Andrei la Gr[tie=ti. — Au plecat de vreo or[ =i ceva... ne r[spunde o vecin[ de-a fratelui. — S-au =i pornit, anun\ so\ia =i m[-ntorc spre =ofer. M`n[, drag[! Asta-mi mai lipse=te acum, s[ ]nt`rzii la ]nmorm`ntarea fratelui. — Dar poate ]nc[ n-au ie=it din ora=?! zice =oferul. — Crezi c[-s la morg[?! Asta ]nseamn[ iar s[ ne ]ntoarcem ]napoi, ]nseamn[ ]nc[ o or[ pierdut[... =i-n genere — ce s[ afl[m?! Dac[ s-au pornit, ]nseamn[ c[ s-au pornit... m`n[! Ma=ina alearg[, copacii de pe marginea =oselei zboar[ ]n urm[, so\ia =ade ]ndurerat[ ]ntre copiii care tac ]n\eleg[tori, iar g`ndurile mele alearg[ la Vologhi\[. Pe alt drum sau poate tot pe acesta, poate pu\in mai ]nainte sau pu\in mai ]n urm[, alearg[ =i ma=ina ]n care este acum dus spre satul copil[riei noastre fratele Vologhi\[, mort. Eu m[ duc ]n sat ca s[ m[ mai ]ntorc, el este dus ca s[ nu se mai ]ntoarc[ niciodat[. M[ uit la lacrimile so\iei care ]i curg ]n lini=te pe obraji =i caut s[mi amintesc de c`te ori m-am ]nt`lnit eu cu Vologhi\[ ]n ora=ul ista. — Dac[ nu-l l[sa\i singur... pl`nge ]ncet. Fraza asta am mai auzit-o. Mama, mi se pare, a aruncat-o, mama sau cineva dintre rude a rostit-o prin ograd[, ieri a rostit-o. — Dac[ nu-l l[sa\i singur...

46

Nicolae Esinencu

A, vorbeau femeile care se por[iau cu sarmalele. Careva spunea alteia: — To\i sunt ]nv[\a\i, da el n-avea carte... iat[ c[ s-a r[t[cit de ei! }mi mu=c buzele. Prostie, prostie, prostie! Ce are cartea cu moartea?! Parc[ moartea te-ntreab[ c`t[ carte ai?! — Are. Ei cu cartea lor erau ocupa\i... =i n-au c[tat de d`nsul, iar el, s[rmanul, dac[ era tot singur, s-o mai fi dat =i cu paharul... — Crezi c[ de be\ie a murit? — De inim[, dar putea =i din be\ie s[ i se trag[... Dac[ ]l c[utau fra\ii... Vologhi\[ alerga de la unul la altul. Alerga la Andrei, dar Andrei era la lec\ii. Alerga la Ion, acesta era la consf[tuire. Alerga la mine, care eram prin ora=. Se ducea. De c`te ori a fost? De c`te ori ne-am ]nt`lnit, am stat de vorb[?! Chiar de c`te?! Se adun[... Se poate num[ra... Ne-am ]nt`lnit... C`nd?! Din toate — mi-l amintesc o singur[ dat[, clar. Asta s-a ]nt`mplat c`nd eu am decis s[ m[ c[s[toresc. Eram cu ea =i l-am ]nt`lnit ]n plin[ strad[. Ochii i s-au f[cut =i mai alba=tri, venea direct spre noi, mi-a-ntins m`na. — Am auzit c[ te c[s[tore=ti, Nicolae? — Asta-i, i-o prezint pe viitoarea =i actuala mea so\ie. I-a ]ntins m`na =i ei. I-a z`mbit la fel. Doamne, ce z`mbet! — S[ nu face\i prostii... — ne-a zis el la am`ndoi, dar ca s[-mi fie mai clar, a ad[ugat, ca Ion. Ion a mai fost o dat[ c[s[torit, s-au desp[r\it. Asta avea ]n vedere fratele, scumpul =i pierdutul meu frate Vologhi\[, pe care... am s[-l mai v[d eu oare vreo dat[?! Ma=ina alearg[, dar mintea repet[ una =i aceea=i: Vologhi\[ a obosit alerg`nd de la unul la altul. A alergat, a alergat, a alergat, a tot vrut s[ ne vad[, s[ ne adune =i-a obosit... — Dac[ a\i fi fost tot timpul ]mpreun[... aud vocea so\iei. “Dac[ ar fi fost to\i tot timpul ]mpreun[“ aud vocea femeilor din ograd[.

Copacul care ne une=te

47

— Mamii, cum de l-a\i pierdut?! “Andrei, Ion, Alexandru, fra\ilor =i surorilor, l-am pierdut pe Vologhi\[, auzi\i?!” — Am ajuns, fr`neaz[ ]ncet =oferul l`ng[ f`nt`na de l`ng[ gardul nostru =i abia acum v[d: toat[ ograda, mai bine de jum[tate de sat adunat ]n jurul casei noastre se ridic[ =i se-ndreapt[ ]ncet spre ma=ina noastr[. Pe fa\a =oferului au =i ap[rut broboane de sudoare. Ne-au luat drept ma=ina cu mortul... zice el. Dar lumea se apropie =i trece pe al[turi. Sar din ma=in[ =i abia atunci observ c[ la spatele nostru s-a oprit =i alt[ ma=in[. Ma=ina cu Vologhi\[ ne-a ajuns din urm[. — Vologhi\[, mamii!.. IX Toat[ via\a mama a a=teptat s[ ne vad[ pe to\i cinci intr`nd, cinci fra\i, intr`nd ]mpreun[ pe poart[, =i acum noi patru ]l ducem pe al cincilea ]n sicriu. Nu v[d pe unde calc, n-aud nimic, doar fr`nturi de fraze, r[cnete, printre care pe unul ]l deosebesc mai mult — e al uneia din surori, dar nu =tiu care. Apoi totul se-ncurc[ ]n capul meu =i nu mai re\in nimic dec`t o singur[ fraz[ care ]mi sfredele=te capul. M[ prind c[ stau pe o sc`ndur[ ]n fundul gr[dinii, fanfara c`nt[, iar fraza ]mi sfredele=te mintea. Nu =tiu cine a spus-o, dar poate nici n-a spus nimeni nimic?! Caut s-o alung, ]ns[ ea persist[. Nu, a spus-o cineva, unul din oamenii rezema\i de gard, anume o femeie a spus-o. Intram cu sicriul pe poart[ =i cineva a aruncat fraza. Vreau s[ alung fraza, nu pot =i mi-i ru=ine. Din c`t[ nenorocire e ]n ograda copil[riei mele, eu nu re\in nimic, ci ]mi sfredele=te mintea o fraz[ aruncat[ de naiba =tie cine. M[ ridic. Caut s[-mi g[sesc ceva de lucru, dar simt c[ picioarele n-au s[ m[ \in[ =i m[ a=ez ]napoi. M[ z[re=te, se vede, fratele mai mic, Alexandru, vine =i f[r[ s[ se a=eze ]mi spune c[ totul e aranjat.

48

Nicolae Esinencu

Tot ce trebuia s[ se fac[ ]n lipsa mea, s-a f[cut. Totu-i gata de ]nmorm`ntare. — Colacii s-au adus, groparii au fost hr[ni\i =i acum sunt la \intirim. Au s[ vin[ c`nd o s[ fie adus mortul... trebuie s[ vin[ =i ei. Fraza ceea ]mi sfredele=te mintea. +i n-are nimic cu tot ce se ]nt`mpl[ ]n jur, dar n-o pot alunga. Se apropie =i ceilal\i fra\i de mine. Dup[ ce am dus sicriul ]n cas[, fra\ii s-au retras =i ei care =i unde. Au ie=it afar[, dar ]n ograd[ nu-=i pot g[si loc — e str`mt nu =tiu cum. Rudele, lumea s-a-nghesuit ]n cas[, acolo, unde st[ ]ntins fratele Vologhi\[, iar ei ca =i mine nu =tiu ce s[ fac[. Aud vocile lor ca prin vis. Ion =i Andrei, povestesc fratelui mai mic drumul f[cut de ei ]ncoace. S-au re\inut din cauza c[ morga — n-au prev[zut asta — lucreaz[ de la nou[ diminea\a, pe ore. Au crezut c-au s[-l ia ]n zori, c`nd colo morga lucreaz[ de la nou[ =i, p`n[ s-au deschis u=ile, ei au ]njurat sub poarta acestei organiza\ii afurisite. Ieri au preg[tit tot ce se cere pentru mort — acte, haine, sicriu, dar c`nd s[-l ia — pacoste pe capul lor. +i spun c[ foarte, foarte greu au scos actele. Ieri toat[ ziua s-au v`nzolit cu actele. Niciodat[ n-au b[nuit c[ moartea unui om poate s[ creeze at`tea complica\ii. Acte, acte, acte, acte... Fra\ii vorbesc, dar eu nu-mi pot scoate fraza aceea din cap, blestemata. Fratele Andrei m[ ]ntreab[ ceva, eu ]ns[ nu-l aud. Mi se pare, se intereseaz[ cum stau lucrurile aici, ]n sat, vrea s[ =tie dac[ s-a f[cut totul pentru ]nmorm`ntare. }i explic[ fratele mai mic. }i spune c[ eu noaptea am fost la Chi=in[u, c-am venit abia cu o secund[ ]naintea lor, ma=ina care s-a oprit ]n fa\a lor era ma=ina ]n care am venit eu, eu cu familia, dar, ]i mai spune s[ fie lini=tit, c[ m`ncarea, groapa, colacii, mesele, muzican\ii, poftim, c`nt[, tot ce se cuvine la o ]nmorm`ntare — s-a f[cut. Simt: dac[ n-am s[ scap de fraza blestemat[, o s[-mi plesneasc[ timpanele, t`mplele. M[ ridic =i o iau aiurea printre oamenii din fa\a casei. Oamenii ]mi fac loc, se =u=otesc din urma mea — unii spun c[-s cutare frate, al\ii c[-s cutare. De mult nu vin prin sat =i lumea a ]nceput s[ m[

Copacul care ne une=te

49

confunde. Trec aiurea dintr-o parte ]n alta, m[ prind c[ vreau s[ urc pragul casei, ]mi dau seama la timp, o iau ]ntr-o parte =i iar aud fraza de adineaori, dar acum o aud din gura vecinei: — Of, Doamne, c[ =i directorul ista taman acum trebuia s[ vin[!... Exact fraza asta am auzit-o adineaori, n-are nimic enervant ]n ea, e o fraz[ ca toate frazele, dar mi-a intrat at`t de ad`nc ]n g`nd, dac[ n-o scot, simt c-am s[-nnebunesc. Nu rabd =i re\in vecina, m[ aplec spre ea =i-o ]ntreb ]n =oapt[: — Dar ce, m[ rog, nu v[ place c-a venit directorul =colii la ]nmorm`ntare? — Numai el lipsea aici! Nu vezi: copiii satului =ed numai ]n jurul lui =i chicotesc?! — De ce s[ chicoteasc[?! ]ntreb =i m[ uit s[ v[d pe unde e directorul. Nu-l cunosc, nu-i din satul nostru, =i-apoi nu v[d de ce ar trebui ni=te copii s[ chicoteasc[ ]n jurul directorului. A, iat[ acolo ni=te copii se zg`iesc la... cred c[ acela-i directorul? +i de ce chicotesc copiii? — D-apoi cine nu =tie: peruca! — P[rul de pe cap nu-i p[rul lui? — De unde! +i noi am crezut a=a, dar c`nd s-a aflat... =tii c[ nu-i din satul nostru. — Am auzit. — Apoi iat[, dac[ era un om de treab[, nu se apuca el s[ fac[ gimnastic[ cu copiii diminea\a. Au mai fost directori ]n satul ista, dar nu ei f[ceau dimine\ile gimnastica, ci profesorul de sport, dar aista — mai h`tru — hai s[ fac[ el. Are o p`lnie =i strig[ ]n fiecare diminea\[ ]n ea p`n[ nu se termin[ gimnastica la =coal[. Dar cred c[ n-o s[ mai pun[ m`na pe ea. — De ce? — De ce! A b[gat copiii mai deun[zi ]n boale... cu peruca lui. Credeam cu to\ii c[ a=a i-i p[rul, frumos, dar mai deun[zi, cum r[cnea diminea\a ]n p`lnia lui la gimnastic[, vine, ca din senin, un v`nt =i-i smulge, hop, peruca de pe cap... au fugit, drag[, copiii de-au cr[pat. }nt`i au crezut c[-i dracu — n-are nici un fir de p[r pe cap —, dar pe

50

Nicolae Esinencu

urm[ copiii =i-au dat seama, s-au ]ntors =i r`d =i azi de se pr[p[desc... Fantomas, ]i zic... la ce-a mai trebuit s[ vin[ aici?! Prostia din cap ]mi fuge, lucrurile ]ncep s[ mi se limpezeasc[, m[ simt mai u=or, observ ce se face ]n jur, dar ]n jur este foarte mult de f[cut, fiindc[ to\i umbl[ ]ncolo =i ]ncoace =i nimeni nu =tie de ce s[ se apuce. Dealtfel, nici eu nu =tiu de ce s[ m[ ocup. M[ scoate tot vecina din amor\ire. — De ce =ede\i, b[ie\i? ]mi repro=eaz[ ea. +i de ce a\i ]nt`rziat at`t?! +ti\i c`t e ora?! +i mul\umi\i-i lui Dumnezeu, c[ s-a putut s[ n-ave\i acum nici un om ]n ograd[. Simt c[ iar ]mi fierbe capul. Fratele e mort, dar eu ascult naiba =tie ce. Dac[ nu arunc din g`nd ceea ce spune vecina, am s[ turbez. O ]ntreb, =i o ]ntreb frontal, obraznic: Dar de ce, m[ rog, s[ nu fie lume? — N-ai auzit, iar a ap[rut monumentul cela ]n iaz! — Care monument, m[ rog?! +i-n care iaz? — Care — am vrea s[ =tim =i noi... =tii iazul de la B[lteni? — Cum s[ nu... dar e la B[lteni. — Apu-iaca de la o vreme tot apare acolo din ap[ un monument. }mi duc m`inile la t`mple. Alexandru, fratele mai mic, care noaptea a r[mas ]n sat, se apuc[ s[-mi dea explica\ii. — Naiba =tie ce se-nt`mpl[ pe aici. Se spune c[-n iazul cela de la B[lteni, de la o vreme, cum scad apele, apare un monument. Diminea\[ cineva a adus vestea c[ iar scad apele ]n iaz =i toat[ lumea a alergat ]ntr-acolo... — +i-al cui e monumentul?! — D-apoi cine s[ =tie! — Nu l-a v[zut nimeni?! — L-au v[zut, dar cum l-au v[zut... de fric[, se zice, nici ei nu =tiu bine c[ l-au v[zut. Cred c[-\i dai seama, =ezi pe mal =i de odat[ vezi c[ din ap[ se arat[ un cap, un chipiu! — Monumentul e cu chipiu ]n cap? — A=a se spune... c[ acei care l-au v[zut prima dat[ au fugit de le-a plesnit inima... iar unii nici nu cred c[ exist[ monument ]n iaz.

Copacul care ne une=te

51

— Dar lumea spune c[ este =i se presupune c[ l-o fi aruncat cineva acolo... iar acum, c`nd scad apele... dar diminea\[ lumea s-a ]n=elat. Apele n-au sc[zut. Dimpotriv[ — au ]nceput s[ creasc[. Se vede c[ undeva a plouat, iar cuiva i s-a p[rut... =i lumea s-a ]ntors... — Hai, dragul m[tu=ii, cinsti\i lumea asta — sunte\i at`\ia fra\i =i nimeni nu toarn[ un pahar de vin, ne ghionte=te o femeie, e vecina. — Da ce, noi trebuie s[ turn[m? m[ mir eu. — D-apoi numai c[, rudele cele mai apropiate toarn[ lumii un pahar de vin... Hai c[-i timpul s[ scoatem mortul... Nu se v[d groparii? X C`nd apare mortul ]n sat, fotografia lui dispare. Fotografia dispare =i feti\a dispare. +i nimeni nu =tie unde dispare fotografia, c[ n-a mai fost v[zut[ niciodat[ de nimeni. Fotografia fratelui a disp[rut din sat =i toat[ lumea e ]n ograda noastr[. P`n[ =i Oproiu s-a t`r`t nu =tiu cum. Dac[ nu c`nt[ muzican\ii, numai gura lui se aude. —...materia — asta-i totul. +i c`t este materia o s[ fim =i noi. }n natur[ nimic nu se pierde... Iaca, s[ lu[m m[rul ista, — ]l m[n`nc, l-am m`ncat. Nu-i? Este! }n mine este. Sucul lui este, miezul. +i c`nd sunt eu — este =i m[rul. Mor eu — r[m`ne m[rul. Unde? }n energia care r[m`ne dup[ moartea mea. Care energie? Pe care o are ]n sine fiecare fiin\[. Tu, tu, tu — to\i avem putere =i puterea nu se pierde! Zice\i de nepo\elul prietenului meu de r[zboi... s[ nu-l pl`nge\i... — Of, de ce oare n-ar t[cea m[car Oproiu ista? Lumea munce=te, da el ascult[ radio =i cite=te ziarele... — ofteaz[ cineva, dar asta ]l ]nt[re=te, ]l ]nt[r`t[ =i mai mult pe b[tr`n. — S[ tac, zici?! Zici fiindc[ e=ti chioar[! Cei care mor nu se pierd. Eu =tiu ce spun! Satul, care ]l vede\i acum ]n jurul vostru, nu-i unicul — mai este un sat tot ca aista, numai c[ voi nu-l vede\i, dar este. E satul celor mor\i, care, dealtfel, ]nc[ nu se =tie care sunt mor\i — ei

52

Nicolae Esinencu

sau noi. Uita\i-v[ pe dealul de deasupra satului... =i, cum zice, ]ncepe s[ strige, se ridic[ =i ]ncepe din nou s[ strige spre panta dealului, de mai sus de \intirim, ceea ce face s[ hohoteasc[ ograda =i mai mult de bocete. Asta ]ns[ nu-l opre=te pe Oproiu, care strig[ =i strig[: — Iat[-l, iat[-l! M[i b[iete, m[i!.. Iaca eu strig la el, da el sur`de. Se uit[ la vale, se uit[ ]ncoace, la noi, =i sur`de. Noi pl`ngem, da el sur`de... }i el, Vologhi\[, ]l cunosc! Vologhi\[, zice\i, a murit?!. Ca s[ nu izbucnesc =i eu ]n hohote de pl`ns, iau un ulcior =i intru ]n cas[ s[ cinstesc oamenii care stau ]n jurul sicriului, oamenii care intr[, ]l privesc pe fratele, pe care n-au s[-l mai vad[, =i ies. Intru, dar acolo m[ ]nt`lne=te fratele Andrei. — Eu ]s aici, tu du-te afar[... — Las[-m[ =i pe mine un pic aici, m[ rog, du-te tu afar[. Fratele e mai mare =i ]n\elege starea mea. Nu zice nimic. Ia ulciorul, ia paharul cu care a cinstit lumea din cas[ =i iese. Torn vin =intind paharul spre a cinsti lumea care a venit s[-l vad[ pentru ultima dat[ pe fratele nostru Vologhi\[. — Lua\i ]ntru pomenirea fratelui... — S[ fie pomenit... — S[ fie... — Lua\i ]ntru pomenirea fratelui... — S[ fie pomenit... — S[ fie... Abia acum aud vocea p[rintelui. Nici nu =tiam c-a ap[rut =i p[rintele. “{sta s[ fie p[rintele?! Un omulean ras pe cap, c[runt — aproape de v`rsta tatei. F[r[ ras[, f[r[... +ade la o mas[ =i cite=te ]n psaltire... Dau s[-l ascult. Nu, nu pot prinde. }n primul r`nd c[ cite=te dumnealui ]n psaltire cu o voce stins[ =i, ]n afar[ de asta, cite=te un r`nd-dou[ =i, cum vede pe altcineva intr`nd ]n camera unde se afl[ ]n sicriu fratele, las[ cititul =i-l ]ntreab[: — Al cui e=ti? — Al... — +i prime=ti pensie?

Copacul care ne une=te

53

Omul ]ntrebat spune ceva, n-aud ce spune, dar spune ceva, pleac[ apoi fruntea ]n fa\a sicriului fratelui meu =i ia paharul din m`na mea. — Lua\i ]ntru pomenirea fratelui. — S[ fie pomenit... }n spate iar se aude vocea p[rintelui: — Al cui e=ti? — D-apoi nu m[ cuno=ti, Ilie? — Tu, Scridonu\? — Eu. — +i prime=ti pensie?.. F[r[ s[ vreau ]ntorc capul din nou spre p[rinte. Are o fa\[ palid[, ochi ad`nci\i. De pe unde s[ fie? Veri=orul Vladimir, care o fi prins privirea mea aruncat[ spre p[rinte, se apleac[, ]mi spune la ureche: — N-am g[sit p[rintele... ]i bolnav... dar face =i b[tr`nul Ilie treab[. — Nu-l cunosc. — E de la Negureni. — E dasc[l? — Nu... =tie a citi psaltirea =i, c`nd nu-i pop[, oamenii ]l aduc pe dumnealui... — Vologhi\[, mamii... Au sc[pat-o pe mama iar ]ncoace. Surorile, care p`n[ acum boceau ]ncet deasupra sicriului fratelui, se-arunc[ deodat[ la mama, se cuprind =i r[cnesc ]mpreun[, de nu le mai poate opri nimeni. — Mam[, Vologhi\[ nu mai este, mam[... Dau s[ ies afar[, dar de afar[ se aud vorbele lui Oproiu: —...S[ =ti\i, totdeauna au murit cei mai buni. Dar de ce mor? Mor c[ =i acolo trebuie s[ munceasc[. +i acolo trebuie construit satul, cel[lalt sat. Dar mor cei mai buni, fiindc[ ei se duc s[ preg[teasc[ locul pentru ceilal\i care au s[ vin[ din urm[. Iat[, s[ lu[m oamenii i=tia nec[ji\i. Tata =i mama, sunt oameni foarte b[tr`ni, dar cum puteau ei s[ moar[ ]nt`i? Cine avea s[ le preg[teasc[ acolo casa? Unde aveau ei s[ tr[iasc[ dac[ mureau ei primii?! Nu, natura =tie ce face, ]l

54

Nicolae Esinencu

ia pe cel mai bun, mai harnic. Cine era cel mai harnic dintre to\i copiii Ecaterinei? B[iatul ista care a murit. Apu, s[ v[ spun, el n-a murit — s-a dus s[ preg[teasc[ totul... Iat[ z`mbe=te pe deal... A=teapt[. Caterino, pe tine te a=teapt[, pe tine, Gavril!.. — strig[ Oproiu la tata =i la mama. Ca s[ nu mai aud nimic, iau ulciorul de=ert =i m[-ndrept spre beci. Am s[ mai scot vin. Trec printre oameni f[r[ s[ simt c[-i ating, f[r[ s[-i v[d. }mi fac loc cu respect, unii ]mi exprim[ condolean\e, [=tia o fi fiind prietenii mei de copil[rie, dar eu trec mai departe. Dar cine s[ fi ]ncuiat u=a beciului? M[-ntorc, ajung la pragul casei, dar nu ]ndr[znesc s[ m[ ridic, ]n cas[ ]i Vologhi\[. Nici s[ m[ mai ]ntorc nu pot. }n spate — toate privirile satului, =i toate se unesc ]ntr-o singur[ privire lung[, grea: — B[ie\i, cum de l-a\i pierdut pe Vologhi\[?! Plec ochii =i r[m`n cu capul plecat =i cu ulciorul gol ]n m`n[. M[ treze=te vorba veri=orului spus[ la ureche, ]n treac[t: — Du-te =i mai ad[ vin... — Da, da... zic =i-i mul\umesc ]n g`nd c[ m-a f[cut s[ m[ mi=c, s[ scap de privirea grea a s[tenilor. M[-ntorc, trec printre oameni, dar acum v[d pe unde calc, v[d cine ]mi face loc =i aud ce se vorbe=te ]n jur. — S[rmanii fra\i... — Tot satul se m`ndrea cu familia asta... cinci fra\i. — Tata lor pl`nge la vecini — nici nu vrea s[ vin[... se spune c[ el a aflat abia... dac[-i b[tr`n! — Nicolae... Ridic privirea =i ]n ochi ]mi ]n[boiesc lacrimile. }n fa\[ e un prieten de copil[rie =i adolescen\[ al fratelui. — Alexei... — =i, ca s[ nu izbucnesc ]n hohote, ]ntorc capul, ]mi amintesc de vin, m[-ndrept hot[r`t spre beci. Deschid u=a, fac un pas pe scar[ =i-ncremenesc. Mam[, vreau s[ r[cnesc, dar ]mi mu=c buzele. Nu se poate, zic, doar e mort, e ]n cas[ ]n sicriu. Vologhi\[ st[ cu spatele la mine, scurge vun din butoi.

Copacul care ne une=te

55

— Vologhi\[, tu? murmur eu. — Eu, zice, dar nu ]ntoarce capul. — Ce faci aici, frate? — Alexei a venit, n-ai v[zut?... Vreau s[-i dau un pahar de vin... Nu poate s[ fie, ]mi =terg fruntea, =i iar ]mi =terg fruntea. Doar u=a era adineaori ]ncuiat[, c[utam cheile, cum atunci am intrat ]ncoace?! Vreau s[ v[d unde m[ aflu, =i-ntorc capul s[ v[d dac[ este lac[tul ]n u=[. Trosne=te ceva la spate =i ]ntorc brusc capul spre butoi. Nu mai este nimeni. Dar era! +i era el, fratele meu scump, Vologhi\[! Ca s[ nu r[cnesc, am mu=cat buza ulciorului. Str`ng buza ulciorului ]ntre din\i, str`ng, ceva trosne=te, ceva fierbinte mi se prelinge pe barb[ =i aud numai o voce: — Groparii! Au venit groparii s[-l ia... ...Ma=ina alearg[, iar noi ne uit[m cu to\ii ]n t[cere spre satul care r[m`ne ]n urm[, spre panta verde a dealului, spre \intirim, spre pomul care de azi ]nainte mereu ne va aduna.

56

Nicolae Esinencu

DOC Copiilor mei Dan, +tefan, Octav, Nicoleta.

I Am cincisprezece ani, lumea ]mi spune Doc =i, trebuie s[ recunosc, nu-s acoperit ]nc[ de slav[. Ziarele nu-mi public[ numele cu litere de-o =chioap[; televiziunea nu-mi ]nghesuie mutra ]n ecranul azuriu; la s[rb[tori directorul =colii ]mi tot scap[ numele; la competi\iile sportive florile i se ofer[ celui de al[turi =i tot a=a. Pot fi z[rit adesea =terg`nd tabla, mereu pocit ]n gazeta de perete a =colii “Ariciul” =i zilnic dus pe g`nduri la col\ul str[zii: oare ]ncotro s[ apuc? Cam at`t despre mine. Mai pot spune c[ azi, 13 octombrie, la 6,57, respir =i mai am speran\a c[ mama m[car peste trei minute o s[-=i aminteasc[ de existen\a mea: “Da tu nu e=ti ]nc[ la =coal[?!!” Deocamdat[ stau ]n pat, \in ochii ]nchi=i, ca s[ nu-mi v[d at`t de bine viitorul, =i las ]n voie urechile s[ urm[reasc[ dialogul vie\ii conjugale a iubi\ilor mei p[rin\i. — Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc ]n cap... Mama. —Da ce, m[ rog, s-a mai ]nt`mplat? Tata. —Vino ]ncoace =i-am s[-\i ar[t! —Ia s[ m[ mai r[re=ti... se dezbar[ tata. Dialog de-o secund[. Pe loc se schimb[ tema =i, de obicei, mama o schimb[. — Laptele! strig[ =i zboar[ spre buc[t[rie. Laptele d[ ]n foc!

Copacul care ne une=te

57

Calmul cu care tata ]nt`mpin[ disperarea mamei e mare. Cu calmul tatei po\i scoate pe oricine din balamale. — Arunc[ ceaunul afar[, o sf[tuie printre altele tata, =i rezultatul sfatului e pe loc. — Sfinte, ce-am f[cut: l-am op[rit pe cineva! — Bandajeaz[-l... ]i r[spunde tata cu acela=i calm. — Ce-ai spus? n-aude mama de spaim[, iese de la buc[t[rie. — Strope=te-l cu ap[ rece, zic... r[m`ne indiferent tata. Explozia mamei n-are margini: — Tu =i numai tu m[-nnebune=ti!— se \ine ea, prin camere, din urma tatei. Tu ai spus s[ arunc ceaunul afar[! — Eu?! — Da cine?! — Mai arunc[ atunci =i m[m[liga. — Care m[m[lig[? — Cea din cui. — Aaa... tu-\i ba\i joc de mine! Oare chiar a aruncat mama ceaunul peste balcon?! S[ fiu nu =tiu cine, c`nt[ cineva afar[. Mi-ar pl[cea s[-i fi c[zut tipului ceaunul cu lapte fierbinte ]n cap, iar el s[ c`nte! — Aoleu, mi-a ars rochia! mama a =i s[rit la alt[ tem[. A uitat de lapte, de ceaun... =i-a amintit de fierul de c[lcat. Pot sta lini=tit ]nc[ dou[ minute =i cincizeci =i opt de secunde. Acum tata o s[ ias[ la balcon s[-=i trag[ \igara, iar mama o s[ r[scoleasc[ dulapul. — Asta-i rochie?! Asta-i bluz[?!.. Toate femeile au o hain[, numai eu, proasta... Ilarion! Ilarion e numele tat[lui meu. +i c`nd mama strig[ “Ilarion”, e ca =i cum ar striga “Pojar!” — Ilarion! Pojar. — Ia s[ m[ mai r[re=ti! vine de la balcon glasul lini=tit al tatei. — Ce-o s[-mbrac?

58

Nicolae Esinencu

— Scafandru. — Iar ]ncepi? — Dac[ m[-ntrebi... Cojocul! — A nins?! se arunc[ mama buim[cit[ la geam. A uitat de tata, de rochii. S-a proptit prostit[-n geam. Afar[-i mijlocul verii, desigur. — Sfinte! Sfinte! Sfinte! R[cnetele mamei nu mai ]ncap ]n cas[. — Da ce vrei s[-mbrac? Tata r[m`ne pe culmile sale. Mama ]ns[ s-a =i aruncat ]n vale: — S[ vede\i c[ o s[-nt`rzii! }n vocea ei e spaim[, ]ngrijorare, amenin\are, explozie. — La naiba... arunc[ tata \igara =i, dac[ n-o s[ intre ]n baie, o s[ intre la veceu. Bine]n\eles, dac[ acolo n-o s[ fie fr[\iorul meu mai mic. —Ie=i! smuce=te tata u=a de la veceu. Aha, e acolo; l-au sc[pat, vas[zic[. — Ie=i, c[ te scot cu u=[ cu tot! Fr[\iorul meu are o sl[biciune, da poate asta nici nu e sl[biciune, ci fericire. Unde se a=az[, acolo adoarme. +i face tot ce vede c[ fac al\ii. Vede c[ lumea merge — merge =i el. S-a oprit lumea — se opre=te =i el. +i tot a=a. Vede un copil juc`ndu-se la poart[ — se las[ ]n pirostrii l`ng[ copil =i r[m`ne s[ se joace. Vede, s[ zicem, la televizor pe cineva c`nt`nd — se a=az[ ]n fa\a televizorului =i hai s[ c`nte =i el. +i c`nt[. Sau defileaz[. E foate u=or s[-l pierzi pe strad[. Mereu trebuie s[-l \ii de m`n[. }l la=i pentru o secund[ - nu-l mai g[se=ti. Odat[ am ie=it cu d`nsul ]n ora= =i-apoi l-am c[utat tustrei dou[ zile. El nici azi nu =tie unde a fost. Mult mai t`rziu m-am dumerit cum de s-ant`mplat s[-l pierd. }nt`lnisem un coleg, m-am oprit s[ mai flec[resc cu acela =i, c`nd m[ uit, nu-i. Dau ]ncolo, dau ]ncoace — nu-i =i gata. Cineva ]mi spune c[ a trecut o gr[dini\[ de copii pe al[turi. S-a luat

Copacul care ne une=te

59

cu copiii, ]mi spune. Calc[ ]n pas cu copiii pe undeva. Se duc aceia c`nt`nd mai departe, se duce =i el c`nt`nd. “+ti\i, ne explica educatoarea de la gr[dini\a la care l-am g[sit, e foarte cuminte, ca =i ai no=tri, de aceea nici n-am observat cum s-a al[turat la grupul nostru. Am fost, spunea ea, cu copiii la lac, la circ =i nic[ieri n-am b[gat de seam[ c[ avem un copil mai mult. L-am fi putut descoperi seara, mai zicea ea, la culcare, c[ n-avem paturi ]n plus, dar de unde, e un copil foate-foarte cuminte, ca =i ai no=tri. Cum am spus “la culcare”, s-a culcat =i el l`ng[ primul copil =i a adormit. E foarte educat”. “Bine, dar ceilal\i copii cum de n-au f[cut g[l[gie?” s-a mirat mama. “Dacum s[ fac[? s-a mirat foarte mult =i educatoarea, copiii no=tri sunt foarte-foarte educa\i. Dac[ n-ave\i cumva unde-l da, aduce\i-l la noi”, ne oferi ea cu mult[ sinceritate un loc la gr[dini\a lor, numai c[ noi n-am putut accepta, motiv`nd c[ fr[\iorul meu o ]ncheiase deja cu gr[dini\a, avea =apte ani, peste o s[pt[m`n[ se ducea la =coal[. “E de =coal[?” exclam[ atunci educatoarea. “D-apoi cum!” “Nici n-o s[ spui”. Istorioara s-a ]nt`mplat, dealtfel, ]n vara asta, acum o lun[ =i ceva. Ultima isprav[, cum s-ar spune, a fr[\iorului meu. Deci, face el ce face toat[ lumea =i unde se a=az[ — adoarme. Toate i se trag, cred eu, de la gr[dini\a de copii, la care a umblat p`n[ la =apte ani =i la care p[rin\ii l-au \inut cu s[pt[m`nile. M-am =i certat din cauza asta cu p[rin\ii. Eu am fost dat la gr[dini\[ cu ziua, pe fr[\iorul meu ]ns[, nu =tiu de ce, p[rin\ii au hot[r`t s[-l dea cu s[pt[m`na. }l duceau lunea =i ]l aduceau s`mb[t[ seara. Ba c`teodat[ ]l \ineau cu lunile la gr[dini\[. Se-nt`mpla ca p[rin\ii duminicile s[ aib[, s[ zicem, o vizit[, un spectacol, un film =i atunci la ce s[-l mai aduc[ s`mbetele acas[ s[ le fac[ probleme. }l l[sau la gr[dini\[. O duminic[ =i-apoi alt[ duminic[, =i-apoi ]nc[ una. “Vinde\i-l!” le-am propus eu odat[, v[z`nd c[ propriul lor fiu le-a devenit povar[. Tata n-a auzit, dar mama, care mereu e cu g`ndul la serviciul ei, nici n-a ]n\eles despre ce era vorba. “Crezi, zice, c[ ne-ar da cineva ceva pe el?!”

60

Nicolae Esinencu

“Da\i-l mai ieftin”, zic eu atunci. “Cu c`t mai ieftin? zice mama =i parc[ pe loc se lumineaz[: tu despre ce vorbe=ti?!” “Despre fr[\ior vorbesc”. “Cum despre fr[\ior?!” “A=a, despre fr[\ior. Zic s[-l vinde\i, dac[ nu v[ trebuie”. +i c`nd s-a pornit mama! +i c`nd s-a pornit tata! “Cum de-ndr[zne=ti?” \ip[ mama. “Tu =tii c[ el e fratele t[u?!” tr`nte=te cu talpa ]n podele tata. +i c`nd s-a pornit fr[\iorul meu! “Nu vreau s[ fiu v`ndut, nu vreau! url[ fr[\iorul, rage, zbiar[, se apuc[ de poala mamei, de picioarele tatei, pl`nge. Nu m[ vinde\i!” N-a= zice c[ m-am speriat. Ba, dimpotriv[, mi-am dus lini=tit g`ndul mai departe, ]n glas mi l-am dus =i f[r[ de ocoli=uri: “Dac[ nu vre\i s[-l vinde\i, atunci da\i-l la orfelinat!” Am m`ncat o palm[ de la tata =i mai multe de la mama. Dar din ziua aceea, fie c[ li s-a f[cut =i lor mil[ de fr[\ior, fie c[ mi-au v[zut mahna, nu l-au mai l[sat duminicile la gr[dini\[. S[pt[m`na ]ntreag[ — da, ]l \ineau la gr[dini\[, dar s`mb[ta, neap[rat, era adus acas[. Deprinderile ]ns[ i s-au p[strat. Poftim, eu =ed, m[ fr[m`nt ]n a=teptarea strig[tului mamei, da el doarme la veceu f[r[ nici o grij[. +i-apoi cine =tie dac[ doarme. S-ar putea s[ citeasc[. Are =i sl[biciunea asta. +tie a buchisi =i, cum ]i cade o c[r\ulie ]n m`n[, se v`r[ la veceu =i nu iese p`n[ nu sparge cineva u=a. C`nd silabise=te fr[\iorul, trage cu tunul — n-aude. Din cauza lui s-au scris pe u=a de la veceu dou[ lozinci: “Las[ cartea!” =i “Ie=i!” “Las[ cartea!” e scris pe partea din fa\[ a u=ii. “Ie=i!”— pe partea din dos a u=ii. Material didactic. Adic[, las[ cartea, apoi intr[ la veceu =i ie=i ]ndat[, c[ n-ai de ce te re\ine acolo. Dar, cum vede\i, lozincile nu prea ajut[ — iar l-au sc[pat =i, cred, iar e cu cartea, deoarece tata tot mai strig[, iar el nici c`r nu zice. Ce-o fi silabisind el acolo? }i plac istoriile cu partizani, spioni...

Copacul care ne une=te

61

Dac[ a pus m`na pe volumul “R[zboiul al treilea mondial”, mult timp n-o s[ intre nimeni la veceu. — Num[r p`n[ la trei: dac[ nu ie=i p`n[ la trei, te scot cu tot cu u=[, cu carte =i cu oal[ cu tot!.. r[cne=te tata. — Tu la cine strigi? Mama. — La tine! Tata. — +i-apoi de ce m[ cau\i la veceu? Mama. — Ca s[-\i str`ng m`na. Tata. — +tii ce... — Ia s[ m[ mai r[re=ti... Ie=i! Mda, mai departe n-o s[ fie chip s[ urm[resc lupta dintre tata =i fr[\iorul meu, nici mie nu mi-a mai r[mas s[ =ed ]ntins ]n pat dec`t o secund[. Acu=i trebuie s[ apar[ ]n camera mea mama. Poftim — iat-o, ]n sf`r=it, m-a z[rit. — Tu ]nc[ nu e=ti la =coal[?! a strigat =i pe loc m-a uitat. Se rote=te prin camer[, se-nv`rte. Oare ce caut[? — S[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. S[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. S[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. S[ vede\i c-o s[-nt`rzie. S[ vede\i c-o s[-nt`rzie. Asta-i— c-o s[-nt`rzie! Problema ei de baz[. Nu-=i bate capul c[ eu a= putea s[-nt`rzii, fratele, tata, ci ea! Unde te gr[be=ti, mam[?! Te scoli — “s[ vezi c-o s[-nt`rzii!” Te a=ezi la mas[ — “s[ vezi c-o s[-nt`rzii!” Urci ]n troleibuz — “s[ vezi c-o s[-nt`rzii!” +i tot a=a. C`nd ajunge la serviciul cela al ei — e frizeri\[ la o frizerie ]n care clientul e o raritate —, se a=az[ pe scaun, =ade =i se uit[ prin geam c`nd o s[ se abat[ un nesp[lat spre frizeria lor.

62

Nicolae Esinencu

+i dac[ nu se abate? Nu m-a pus parc[ s[-i aduc b[ie\ii din clas[ s[-i tund[, numai ca s[-=i fac[ planul?! “Mam[, dar astea-s fete!” “+i-apoi ce dac[-s fete?” “Cum s[ le tunzi chilug?” “Da?! Las`, n-o s[ le fie nimic, mai u=or au s[ se spele”. Numai ca s[ tund[, numai ca s[-i ias[ planul. Vai de capul meu c`nd se-nt`mpl[ s[ nu-i ias[ planul =i e sf`r=it de lun[. }ntr-o zi am fost tuns de trei ori. M-a tuns, apoi m-a sp[lat pe cap =i, ca s[-i ias[ banul, m-a =i ras pe cap. +i totul — ca =efa s[ vad[ c[ ea nu e o oarecare, ci o frizeri\[ care mereu face planul, lupt[ pentru onoarea frizeriei. Mam[, cu pre\ul acesta vrei s[ ]mpline=ti tu planul?! Dac[ a=a-i moda azi — lumea s[ umble cu plete lungi, nu \i-i ru=ine s[ te cer\i cu lumea ]n strad[ c[ nu se tunde?! Asta \i-i graba, mam[? Mam[, m-ai observat tu oare vreo dat[ cu adev[rat?! +tii tu, mam[, cum tr[iesc eu?! |i-aminte=ti ce te-am rugat asear[?! Nu, n-am s[ m[ ridic... Mama se rote=te prin cas[ — n-aude, nu vede. — Eu mai mult nu strig la voi — v[ pun masa =i fug!.. Ilarion! Hop — Ilarion! +i-a amintit iar de Ilarion. +i ce zice Ilarion? — La naiba!.. Nu vezi c[ stau la mas[... ce strigi?! Frumoas[ priveli=te, n-ai ce zice: eu stau ]ntins ]n pat, mama v`ntur[ casa, fr[\iorul e la veceu, iar tata ia masa. P[i da, strig[ mama, p`n[ nu-\i pun eu — nu te a=ezi! Tata r[m`ne pe culmile calmului s[u. — De azi ]nainte, am s[ iau masa ]n picioare. — Ce-ai spus?

Copacul care ne une=te

63

— Azi la col\ o s[ se v`nd[ timp. — +i c`\i litri vrei s[ iei?! ]ntreab[ din z[p[ceal[ mama, dar pe loc se de=teapt[. — Sfinte! Sfinte! Sfinte!.. S[ vezi c-o s[-nt`rzii! Mda, o s[ trebuiasc[ s[ m[ scol... dac[ nu m[ ridic, ce c`=tig? M[ ridic. — O! uite c[ m-a v[zut =i tata, ]=i ridic[ fulger[tor c[ma=a =i se ]ntoarce brusc cu spatele la mine. Ia f[-mi oleac[ de masaj la spinare! — }nceta\i! strig[ mama. — Da ce s-a ]nt`mplat? se uit[ z[p[cit tata. — P[c[to=ilor, sunte\i la mas[... s[ vezi c-o s[-nt`rzii! Tata nu =tie ce s-a ]nt`mplat, mama - s[ vezi c-o s[-nt`rzii! Tata ]=i las[ c[ma=a, v[dit nemul\umit c[ nu i-a mers. A naibii deprindere mai are =i el. Cum d[ cu ochii de mine, ]=i ridic[ c[ma=a, se-ntinde pe unde apuc[ — pe podele, divan, scaun, mas[ — =i hai s[-i masez spinarea. }i place s[-i fac mereu masaj, =i gata. C`teodat[ chestia asta dureaz[ ore ]n =ir. Eu ]l masez, iar el dormiteaz[ de pl[cere. Fratelui mai mic ]i e interzis s[ se apropie de spinarea tatei. Odat[ tata l-a pus s[-i maseze spinarea, iar acela, cum este pornit numai ]ntr-o singur[ direc\ie, sco\`nd-o la cap[t cu spinarea, s-a apucat de cap, de fa\[. +i nu-l masa ]ncet, cu buricele degetelor, ci cu palma, cu pumnii, ba la un moment dat s-a apucat s[-l pi=te. Sare tata =i fuge. Iar fr[\iorul — dup[ d`nsul! “Stai c[ mai am oleac[!” strig[ fr[\iorul. “Te ucid!” url[ tata =i \`=ne=te ]n baie. S-a ]nchis tata ]n baie, s-a oprit fr[\iorul, dar s-a oprit numai cu pasul, nu =i cu g`ndul. “Tat[, mai ai mult de stat acolo?!” bate ]nceti=or fr[\iorul ]n u=[ =i nu se dep[rteaz[. “Fugi, c[ dac[ ies...” “Bine, eu te a=tept...” Z[u c[ odat[ =i odat[ am s[ fac =i eu ceva, ]nc`t tata n-o s[ m[ pun[ s[-i fac masaj. Am s[ iau ceva ]n m`n[, o m`\[, ce s-a nimeri, =i

64

Nicolae Esinencu

cum o s[ =ad[ a=a ]ntins =i tulburat de pl[cere, z[u... dar =tiu c-o s[ scap odat[ pentru totdeauna de masaj. Astea-s planuri, visuri deocamdat[. P`n[ una-alta, ia s[ m[ a=ez s[ iau masa... lingur[ am? — Pe unde umbli?! vrea tata s[ =tie, e nemul\umit c[ nu i-a mers la masaj, dar mama-i taie pofta de vorb[. — S[ vezi c-o s[-nt`rzii! S[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. Ce-a=tep\i? — Da ce s[ facem? ]ntreab[ tata. — M`nca\i sau nu? — Eu am m`ncat!.. — C`nd ai m`ncat?! II Am cincisprezece ani, lumea-mi spune Doc =i, trebuie s[ recunosc, nu-s acoperit ]nc[ de slav[. N-am aruncat grenade ]n ambrazura inamicului; nu eu am ]nh[\at, ca Lionea Golikov, importanta geant[ a importantului general neam\; nu eu l-am scos cu m`inile ]n sus din cas[ pe tata, care ascundea p`inea ce trebuia dat[ statului, =i nici alte fapte viteje=ti nu-mi amintesc s[ fi s[v`r=it. La ora asta, se poate spune, am scos-o la cap[t cu masa. Acum mi=carea ]n casa noastr[ cap[t[ propor\ii neobi=nuite. Timp — berechet, dar to\i alearg[ ]n toate p[r\ile. Chiar =i tata se ]nvioreaz[. N-ai zice c[ se mi=c[ mai iute ca de obicei, comenzile lui pic[ ]n ordinea obi=nuit[, dar anume asta face s[ par[ c[ =i el strig[ ca =i mama. — Cravata. — Ia-o! i-o arunc[ mama. — Acul de la cravat[. — |i l-am dat! strig[ mama. — Pantofii! — Pantofii! r[cne=te mama f[r[ adres[, =i faptul ar trebui s[ ne mi=te, strig[tul ne-a fost adresat nou[, copiilor, ]n fond mie. Dar cum s[ te mi=ti, c`nd nimeni nu se uit[ la tine?

Copacul care ne une=te

65

— Care pantofi? ]ntreb =i eu ]ntr-o doar[. — Care pantofi? ]ntreab[ mama de tata. — Negri, zice tata. — Negri! strig[ mama. — O! zice tata, c`nd m[ vede cu pantofii ]n m`n[, zice =i fulger[tor vrea s[-=i scoat[ iar c[ma=a, dar pe loc cedeaz[, mama e prin apropiere =i n-o s[ fie chip s[-i fac masaj. — Ei, cum ]mi =ade? se r[suce=te mama de pe un picior pe altul. Parc[-i alta acum. Numai c`nd ]mbrac[ ceva nou, mama pare alta. — Cum e rochia, zici? — Ia s[ m[ mai... tata nu e mul\umit c[ iar a fost ab[tut de la idee —, doar te ui\i ]n oglind[! — Ratatule, oglinda n-are gur[ s[-mi spun[... Mam[, cum vorbe=ti?! Tat[, ce-i cu dumneata? Cine mai vorbe=te ]n curtea noastr[ a=a, mam[, tat[?! C`nd o s[ v[ da\i seama, mam[, tat[, c[ al[turi sunt eu, suntem noi, copiii vo=tri?! — Vii =i azi s[ te tund? a schimbat mama tema discu\iei, =i inima nu-mi mai ]ncape ]n piept. Asear[ am rugat-o s[ m[ tund[, dar ea ]l cheam[ pe tata la tuns. — Mam[, dar pe mine c`nd m[ tunzi? — |i-am spus: tu e=ti ]n rezerv[. — Ce fel de rezerv[, mam[, uite ce coam[ am! — |i-am spus: e=ti rezerva mea. Se poate ]nt`mpla s[ nu fac planul nici luna asta =i atunci te iau pe tine. Am s[-\i tot scurtez p[rul de at`tea ori, de c`te va fi nevoie. Las’ s[-\i creasc[ p[rul c`t mai mare! — Mam[, dar profesoara nu m[ prime=te la lec\ii! +i-apoi, voi a\i uitat ce v-am rugat asear[?! — Iar ]ncepi cu trecerea ]n alt[ =coal[?! — Dar, mam[... Mama ]ns[ m-a =i uitat. S-a =i ]ntors spre tata.

66

Nicolae Esinencu

— Vii azi s[ te tund? — Alalt[ieri m-ai tuns! se revolt[ tata. Cu tata problema tunsorii e =i mai complicat[ — de =apte ori pe s[pt[m`n[ mama ]l tunde. Nimeni la frizerie nu =tie c[ tata e b[rbatul ei, =i mama grozav se mai bucur[. }n ochii celorlalte frizeri\e, ]ndeosebi ai =efei, mama e o lucr[toare care zilnic are clien\i. — Dac[ te mai tund, nu stric[... nu se las[ mama. — Tunde-\i =efa. — Ce-ai spus?! — +efa s[ \i-o tunzi, strig[ tata, dar mama e de-acum cu g`ndul ]n alt[ parte. — N-ai bilete la troleibuz? — Port eu vreo dat[ bani cu mine? arunc[ tata ]nfuriat cravata cerut[, c[ci banii ]n casa noastr[ e tem[ ve=nic[. Mai este vreo cravat[ ]n casa asta? A doua ]ntrebare a tatei mama o las[ s[-i treac[ pe l`ng[ urechi, ]ns[ se anin[ s[n[tos de prima ]ntrebare =i s[n[tos se \ine: — Bani, mai ]nt`i trebuie s[ aduci, =i-apoi s[-i por\i! — Da?! r[m`ne tata prostit, c[, ]n fond, dup[ c`te =tiu, n-are ce-i r[spunde. Mama ]ns[ e tare ]n problema asta. — Ia ]ntoarce buzunarele... — ... — Unde-i leafa? — ... — C`t ai dat pe condeiul [sta?! — ... — +i ce-i cu guma asta de mestecat ]n buzunare?! Tu mesteci gum[ pe ascuns?! Am uitat s[ v[ spun: tata-i doctor. De aici mi se trage numele, mai bine zis porecla: Doc. Doc — doctore, prescurtat. +i naiba =tie de unde s-a aflat =i ]n =coala nou[ c[ tat[l meu e doctor — ziua ]ntreag[ to\i m[ declin[ Doc!

Copacul care ne une=te

67

“Doc, treci =i-\i prive=te mutra, care ]nfrumuse\eaz[ =i de data asta noul num[r al gazetei de perete «Ariciul!»” “Doc, nu crezi c[ e timpul s[ =tergi tabla ceea?” +i tot a=a. Cum m[ strig[ colegii, a=a =i profesorii. Matematicianul alt[ vorb[ nici c[ =tie. “Doc, =terge =i asta... =i asta. Doc... =i asta, Doc... E, da asta, Doc, nu trebuia s[ =tergi... da, da, mai departe =terge totul”. Dac[ n-am s[-l p[lesc pe cineva cu c`rpa ceea, s[ nu mi se mai spun[ Doc! Auzi\i?! Dar despre altceva era vorba. Ziceam c[ tata e doctor. +i cum e doctor, aduce o sum[ bunicic[ acas[. E at`t de bunicic[, ]nc`t, dup[ socotelile tatei, pe care nu o dat[ le roste=te ]n glas, s-ar putea ca mama nici s[ nu lucreze, =i noi, copiii, s[ ar[t[m mai altfel. “Ocup[-te de copii, ]i spune nu o dat[ tata, =i o s[ avem mai mare c`=tig “. +i vecinii de la palier o sf[tuiesc la fel. “Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii”, acesta-i r[spunsul mamei, =i gata. Banii tatei sunt grei, dar nimeresc ]n m`inile mamei: se prefac ]n b[nu\i. B[nu\i care zilnic se duc pentru ]mplinirea planului la frizeria ]n care lucreaz[ mama. }l tunde pe tata =i pentru tunsoare pl[te=te mama. M[ tunde, c`nd arde planul, pe mine =i pentru tunsoare pl[te=te mama, =i tot din banii tatei! “Las[ lucrul =i noi o s[ ar[t[m altfel!” o tot sf[tuie=te tata. “Crezi?” — se dumere=te mama. “Nu cred, ci a=a este. Eu nu =tiu dac[ am o c[ma=[ cu bumbi!” “Eu vrei s[ \i-i cos?” “D-apoi cine? }mi e=ti so\ie!” “+i cu stagiul de munc[ cum r[m`ne?!” “+i ce folos c-o s[ ai stagiu mare de munc[, dac[ n-o s[ ai familie? +i-apoi stagiu pe banii mei... s[ m[ ier\i!” “Tu chiar vrei s[ n-am stagiu?!” “E-he-he!”, =i tata nu vrea s[ discute mai mult. Asta ]nseamn[ c[ gata, =i-a amintit din nou cum mama odat[ de dragul stagiului, la un

68

Nicolae Esinencu

control, a pl[tit la trei floco=i, doar ca aceia s[ fie tun=i ]n ziua c`nd s-a pus problema ]nchiderii frizeriei. +i ]nc[ de c`te ceva =i-a amintit. Banii tatei se mai duc =i pe reclamele pe care mama le afi=eaz[ zilnic pe u=a =i ]n geamurile frizeriei. “Cine poart[ p[r zburlit — fetele nu l-au iubit!” “Ai p[r mare =i flocos — vin’ la noi, =i \i-l d[m jos!” “Omul tuns =i ras pe cap — niciodat[ n-a fost drac!” +i tot a=a. Aiureli n[scocite de mama =i scrise de pictori pe bani ghea\[. A=a c[ tata niciodat[ n-are bani de cheltuial[, dar nici el nu se pierde cu firea. Cum fac trei pa=i pe scar[, cum aud vocea tatei din urm[: “Ia stai!” “Da ce vrei?” “Ia scoate b[nu\ii”. “Care b[nu\i?” sar eu. “Care \i i-a dat mama”. Procedur[ de fiecare diminea\[. +i cum s[ nu-i scot, dac[ tata-mi cere? Mama ]mi d[ b[nu\i pentru o cafea cu lapte la recrea\ia mare, iar tata mi-i ia. Odat[ m-am pl`ns mamei. “Cum \i-i ia?” s-a mirat mama. “Eu \i-i iau?” s-a mirat tata. M[ rog, firul vie\ii familiei noastre ]n diminea\a asta a ajuns, dup[ cum vede\i, iar la bani. Iar banii, dup[ cum socoate mama, sunt apogeul vie\ii: — Bani mai ]nt`i trebuie s[ aduci =i-apoi s[-i por\i... — Eu n-aduc bani?! se-nvesele=te tata, c[ mama vrea cu orice pre\ s[-l coboare de pe culmile calmului s[u. — Dac[ ai aduce... \i-am spus: ]nva\[-te a scoate din\i! Totdeauna se g[se=te un dinte de scos! — Tu vrei s[ spui c-ar trebui s[ le scot oamenilor =i din\ii buni?! — |i-am spus: totdeauna, dac[ vrei, se g[se=te ]n gura omului un dinte de scos! — E-he-he!..

Copacul care ne une=te

69

Asta ]l face pe tata s[ refuze orice cravat[, pantofi, c[ma=[. Se duce ]n odaia de al[turi, acolo, ]nfuriat, ]=i scoate costumul bun de pe d`nsul =i apare ]n costumul lui de toate zilele, c-o gaur[ la genunchi =i una la fund — descheiat la g`t =i ]n pantofi ro=ii, scof`lci\i. }n halul acesta niciodat[ n-o s[ spui c[-i doctor — Eu m[ duc, zice el =i se uit[ s[ vad[ pe unde e mama =i, dac[ ea ]l vede, ce are de zis despre ]mbr[c[mintea lui. Degeaba se str[duie=te ]ns[ — mama are g`ndurile sale. Mama cu g`ndurile ei, tata cu g`ndurile lui, eu... — Aoleu, da’ unde-i copilul cela?! strig[ mama deodat[, ca s[ m[ fac[ s[-mi zic: n-a uitat mama cu totul de noi. — Care? ]l face tata pe prostul, c[ci, dac[ la ora asta s-a adus vorba despre bani, nu mai vrea nimic. — Micu, cine mai vrei s[ fie! strig[ mama. — D-apoi n-a fost cu noi la mas[?! — Pe dracu! tun[ mama, =i toate cad pe capul meu. Din clipa c`nd Micu se ridic[ de la mas[ — eu trebuie s[-l ]mbrac, s[-l ]ncal\, apoi neap[rat s[-l duc p`n[ la =coala la care ]nva\[ el =i abia dup[ aceea s[ c`rnesc spre =coala mea. El ]nva\[ la =coala num[rul patru, =coal[ cu ]nclina\ie francez[. La ce le-a trebuit p[rin\ilor s[-l dea la francez[, nu pricep. Pe Micu po\i s[-l dai =i la chinez[ — lui i-i totuna. Dac[ nu e primit la =coal[, c`nt[ pe la por\i, umbl[ pe la gr[dini\e, alearg[ dup[ biciclete =i tot a=a. P`n[ la =apte ani, l-am tot dus la gr[dini\[, acum zece ani am s[-l duc la =coal[. De la =coal[ ]l aduce un copil din curte, care ]nva\[ ]n aceea=i clas[. S-au terminat lec\iile, acela ]l apuc[ pe Micu de m`n[ =i p`n[ acas[ nu-l sl[be=te. Pentru asta copilul prime=te de la mama o ciocolat[ c`t palma de mare, cump[rat[ tot din banii tatei =i pe care, z[u, a= m`nca-o =i eu cu poft[. “De ce, femeie, ]i dai at`ta ciocolat[?” strig[ de fiecare dat[ tata, doar e vorba de bani cheltui\i aiurea. “D-apoi ]l aduce pe Micu de la =coal[...” se ap[r[ mama. “De ce nu-l aduci tu?”

70

Nicolae Esinencu

“Eu?! face mama ochii c`t bilele de biliard. S[ vezi c-o s[-nt`rzii!” O s[-nt`rzii, o s[-nt`rzii, o s[-nt`rzii! Azi ]nc[ n-am ajuns la ciocolat[. — Sfinte, scoate mama deodat[ un r[cnet de s[-\i cad[ limba din gur[ de fric[. Biberonul nu-i! — Care biberon?! nout[\i de astea ]l sperie =i pe tata. Doar eu l-am aruncat alalt[ieri, face el. — Era altul! — \ip[ mama =i scotoce=te mai departe ]n dul[piorul de la buc[t[rie. Iat[, aici, l-am pus eu, cu m`na mea! Cobor`t de pe crestele calmului, tata se-nfurie r[u. Tata e-nfuriat de-a binelea =i e gata s[ lase geanta din m`n[. Acum pare s[ ia el h[\urile-n m`n[, strig[: — Dar de ce l-ai pus acolo?! Nu \i-am spus eu s[ nu v[d umbr[ de biberon ]n cas[?! — L-am aruncat! De ce strigi la mine?! L-am aruncat, explic[ mama. Era alt biberon. Naiba =tie unde l-a g[sit, ieri l-am prins c[-l sugea pe ascuns sub plapum[. I l-am luat =i l-am aruncat aici, ]n dulap! Mda, fr[\iorul meu are =i alt[ deprindere proast[. +i anume — ziua-ntreag[ s[ sug[ biberoane. Deprinderea asta vine tot de la gr[dini\a de copii. Ca s[ nu pl`ng[, se zice, ziua-ntreag[ educatoarele ]l \ineau cu biberonul ]n gur[. Pl`nge un copil c[ vrea la mama — un biberon ]n gur[. Sc`nce=te altul c[ vrea o bomboan[ — un biberon ]n gur[. Boce=te altul c[ vrea acas[ — un biberon ]n gur[. +i tot a=a. Toat[ ziua cu \uflicul ]n gur[. Azi a=a, m`ine a=a, p`n[... Prima zi de =coal[ a fost o mare ru=ine pentru noi =i o mare veselie pentru =coala num[rul patru. Se zice, cum st[tea mama a=a m`ndr[ =i asculta cuvintele de salut ale derectorului, rostite cu ocazia noului an de ]nv[\[m`nt, deodat[ aude o voce: “Aoleu, dragul mamei, d-apoi se poate s[ stai cu biberonul ]n gur[ la =coal[?” Mama, la ]nceput, n-a priceput cine vorbe=te =i despre cine vorbe=te. Asculta mai departe cuv`ntarea ]nfl[c[rat[ a directorului,

Copacul care ne une=te

71

dar c`nd vocea servitoarei a mai r[sunat o dat[, mustr`ndu-mi fr[\iorul, mama a-ntors capul, dar era t`rziu deja. “Uita\i-v[, uita\i-v[!” — s-au adunat =i mic, =i mare ]n jurul mamei =i al fr[\iorului. R`sete, strig[te. “Da\i-i degetul s[ sug[!” “Da\i-i un b[\ s[ sug[!” Au izbucnit ]n r`s =i ]nv[\[torii, hohotesc. To\i arat[ spre fr[\iorul meu, iar el \ine biberonul ]n gur[ =i-l suge f[r[ de grij[. Nici m[car nu pricepe de ce se ]nghesuie=te lumea ]n jurul lui, de ce-l arat[ cu degetul. Mama a le=inat. Nici ea, s[ vezi, nu observase cum luase copilul biberonul la =coal[. Mai bine zis, cum mai luase un biberon cu el la =coal[, c[ci ]n drum spre =coal[ mama ]i smulsese unul din gur[. I-l tr[sese din gur[ =i-l aruncase c`t colo, explic`ndu-i cum trebuie s[ se poarte un copil care nu mai era copil, ci din momentul cela se num[ra elev al unei frumoase =coli, pe care din clip[ ]n clip[ avea s-o vad[. }i aruncase biberonul, dar fr[\iorul meu, s[ vezi, =i mama n-a observat, a scos alt biberon din buzunar, l-a v`r`t ]n gur[, =i zi-i. Mama a le=inat, dar cum putea, se fr[suia ea mai t`rziu, cum putea s[ stea le=inat[, c`nd =tia c[ el, fr[\iorul meu, \oc[ia al[turi biberonul ]n lini=te. A s[rit fript[ =i, aproape cu nas cu tot, i-a tras fr[\iorului meu biberonul din gur[. Dar hohotul a fost =i mai mare. Acum r`dea =i lumea de pe strad[. “Al cui e acela, bre?” “Aduce\i-i o vac[!” “Iu-hu-hu!” chiui careva, c[ lumea r`de =i-=i bate joc c`nd... Adev[rul era c[ fr[\iorul meu nu s-a prea pierdut cu firea, v[z`nd c[ mama i-a smucit biberonul din gur[, el a b[gat m`na ]n buzunar =i a scos alt biberon, al treilea, =i acum lumea hohotea de s[ plesneasc[... De-atunci cred c[-=i d[ fiecare seama c[ ne str[duim cu to\ii s[ nu se mai repete o scen[ asem[n[toare. }n primul r`nd, am arun-

72

Nicolae Esinencu

cat biberoanele din cas[. Le-am aruncat, dar cazul s-a repetat. Deci, mai r[m[seser[! +i iar le-am m[turat, dup[ ce am cotrob[it fiecare col\ al casei. Ah, sfinte, de unde a luat el alt biberon? Pariez c[ l-a extras ieri, ]n troleibuz, din gura vreunui copil. Doar a f[cut =i de astea. Te urci cu el ]n troleibuz, ]l a=ezi pe un loc liber — =i adesea se ]nt`mpl[ s[-l a=ezi al[turi de o mam[ cu copil sugaci — =i, c`nd cobori, ]\i vezi fr[\iorul cu biberonul copilului ]n gur[. C`nd i l-a scos, cum i l-a luat, cred, nici el nu =tie. Adev[ru-i c[ le scoate copiilor, din gur[, ]n troleibuz sau ]n curte, biberoanele, =i zi-i, frate, \oc[ie=te. — Dar a fost el ieri undeva? ]ntreb eu. — Ce import[?! zbiar[ tata. — Import[, nu m[ las nici eu. Eu sunt de vin[ de c`te se ]nt`mpl[ ]n casa asta. — L-am dus ieri p`n[ la frizeria mea =i l-am tuns, se dest[inuie=te mama. — +i iar pe banii mei?! rage tata. +i iar te-ai urcat ]n troleibuz?! De c`te ori s[ mai spun: nimeni, niciodat[, s[ nu se urce cu el ]n troleibuz! — Ai fi vrut s[-nt`rzii? face mama. — Las[ dul[piorul! url[ tata la mama. Vezi pe unde-i copilul! — E la veceu! se face deodat[ lumin[ ]n capul mamei. Sau ai uitat? strig[ mama. — Nu-i! ]i ]ntunec[ min\ile din nou tata. L-am scos! — S[ =ti\i c[ suge biberonul pe undeva sub pat, acesta-i ultimul cuv`nt al mamei. Ia s[ m[ mai lase ei. Micu nici la mas[ n-a fost... ei n-au v[zut? — Eu am spus s[ te ui\i sub pat! \ip[ mama. — Sub patul meu nu-i, spun eu ]ntr-o doar[. — Vezi pe sub celelalte paturi. — Nici pe acolo nu-i, spun eu =i m[ g`ndesc: c`t de bine ar fi, dac[ mama nu s-ar gr[bi niciodat[. Diminea\a s[ se scoale lini=tit[, =i primul lucru pe care ar trebui s[-l fac[ — s[ caute de fr[\iorul meu, de mine. M[car de fr[\ior.

Copacul care ne une=te

73

— Atunci e ]n dulap! se r[ste=te mama. Vocea tatei, care vine de la geam, ne \intuie=te pe loc. — Iat[-l! Iat[-l! E la intersec\ie... merge la =coal[! Ce v-am spus! E cu biberonul ]n gur[! Eu cu mama nu ne mai arunc[m la geam, o zbughim pe u=[. Trebuie s[-l ajungem, s[-i smulgem la timp biberonul din gur[. C`t[ ru=ine trag eu din cauza fr[\iorului ista... Lumea care ]l vede cred c[-=i face cruce: elev cu geanta ]n spinare =i cu biberonul ]n gur[. A= putea s-o-ntrec pe mama, dar nu vreau. Mereu se gr[be=te, alearg[ spre serviciul ei, las[ acum s[ alerge dup[ fr[\iorul meu, s-alerge ]naintea mea. — Vezi c[ la mas[ nu avea biberonul! g`f`ie mama. — Ba nici n-a fost la mas[, spun =i a=tept reac\ia mamei, dar mai bine t[ceam. — Cum n-a fost?! se cruce=te mama, ]nc`t to\i locatarii scot capetele s[ vad[ ce se ]nt`mpl[. Cum n-a fost la mas[, dac[ eu l-am hr[nit?! Se opre=te, se uit[ cu ochi mari la mine. — Mam[, ce-i cu tine, mam[?! — Tu m[ mai ai =i de proast[?! r[cne=te mama, nu se las[. Tu vezi c[ el nu-i nici la cel[lalt col\ de strad[?! — Iat[-l, ]l descop[r eu deodat[. L-am ajuns la sta\ia de troleibuz. Da, avea biberon ]n gur[. C`nd ne-a z[rit, nu s-a mirat. Ne-a fixat doar cu privirea =i a r[mas s[ sug[ mai departe biberonul. Mama strig[, s-a pus chiar s[ stoarc[ =i o lacrim[, el ]ns[ ]=i caut[ de treab[ =i a=teapt[ lini=tit troleibuzul! C`nd se opre=te troleibuzul, vrea s[ urce, parc[ n-am fi =i noi al[turi, parc[ nici n-am fi alergat dup[ d`nsul. — Stai, unde te duci?! boce=te mama, ]l apuc[, eu ]ns[ nu m[ amestec, o las s[ se descurce. — Mai ai biberoane? cere mama, ]i pip[ie buzunarele. Ai sau nu? — Nu, m`r`ie fr[\iorul meu. — Nu te cred, ]ntoarce buzunarele!.. Da’ aista ce-i, de unde l-ai mai luat?! +i unde \i-i prietenul? — strig[ mama, calc[ biberonul ]n picioare.

74

Nicolae Esinencu

Eu m[ dep[rtez. — Care prieten? se aude vocea fr[\iorului meu. — Care ar trebui s[ te duc[ diminea\a la =coal[... Doar ]i dau zilnic ciocolat[! III “Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!” — cu fraza asta s-a sculat mama, a strigat la mine, ne-a pus masa, cu fraza asta a alergat dup[ frate-meu, l-a dus la =coal[ =i... poftim, cu aceea=i fraz[ o s[ ne piseze, ba chiar ne piseaz[ ]n aceste minute care au mai r[mas p`n[ la opt. Mai avem zece minute p`n[ c`nd vom ie=i din cas[, =i mama ne piseaz[ cum ]i vine mai bine. — Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc ]n cap! — Da’ ce, m[ rog, s-a mai ]nt`mplat? se intereseaz[, totu=i, tata din camera lui, pe unde, se vede, ]=i caut[ ]nc[ p[l[ria. — Vino ]ncoace =i am s[-\i ar[t... ]i r[spunde mama. — Ia s[ m[ mai r[re=ti... — Ilarion! — Da. — Spuneai c[ luna asta o s-ave\i prim[! — Dou[ o s[ avem. — Dou[?! — Poate chiar trei. — Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. Mi-ai aprins =i mie o \igar[? Cu cinci-=ase minute ]nainte de plecare mama =i tata ]=i aprind totdeauna c`te o \igar[ =i fumeaz[, cum s-ar spune, ]n duet, din mers, prin cas[. Mama fumeaz[ de c`nd lucreaz[ la frizerie. Zice: ]i dai clientului o \igar[, =i nu te uit[, mai vine s[-l tunzi. Mama ]=i mai potrive=te o dat[ coafura, rochia =i fumeaz[. Tata ]=i mai arunc[ o dat[ privirea ]n oglind[, mai verific[ ]nc[ o dat[ con\inutul gen\ii sale =i ]n acest r[stimp fumeaz[. Constat: mama pare un b[rb[toi cu \igara ]n gur[. — De unde-ai luat \ig[rile? se intereseaz[ mama pe nea=teptate.

Copacul care ne une=te

75

— Import[? sloboade tata fum. — De c`te ori s[-\i spun, nu lua \ig[ri de prin chio=curi — sunt carbonizate de soare =i praf... Aprinde-mi-o, c[ iar s-a stins! — Nu vezi chibriturile?! — Era vorba s[ v[ aduc[ la serviciu portocale... cum r[m`ne?! — Cum a fost. — Da’ cum a fost? — A r[mas s[ ni se aduc[... — Deci r[m`ne s[ vi se aduc[?! +i pe loc: — Ah, dac[ a= avea azi noroc de clien\i! Mi-ai tot promis c[-ntr-o zi ]mi aduci o duzin[ de doctori s[ \i-i tund. — Las[, sunt tun=i! — Dup[ list[, pe =coli ar trebui lumea tuns[, pe ]ntreprinderi, ]n mod organizat... |i-am spus, intereseaz[-te, poate vin la clinic[ =i-\i tund pacien\ii. P`n[ ]i tratezi, eu \i-i tund. Ar trebui s[ ac\ion[m ]n complex. Nu-s eu mai mare pe ora=ul ista, c[ =tiu ce-a= face! A= alerga cu ma=ina dup[ floco=i. Unde s-a mai v[zut, Doamne, din fa=[ ]=i las[ barb[! Nici tu s[ caute spre mine, nici tu s[ m[-ntrebe de s[n[tate, de lec\ii. A strigat o dat[ la =apte s[ m[ ridic — at`t. Aceasta e poate unica adresare direct[ ]ntr-o zi a=a de mare. }n rest — f[ ce vrei. Pariez c[ ei nici nu-=i dau seama c[ sunt =i eu ]n cas[. Dac[ le spun acum “ la revedere” =i ies pe u=[, ie=it o s[ fiu. Poate o s[-mi r[spund[ tata, care are grij[ s[ nu m[ scape ]nainte de-a m[ scutura, pe sc[ri, de b[nu\i, dar se prea poate nici el s[ nu observe ]ndat[ plecarea mea. Ei, unde te gr[be=ti tu, mam[, =i tu, tat[?! C`nd m-a\i privit ]n ochi ultima dat[?! +ti\i m[car culoarea ochilor mei?! De ce nu m-a\i ]ntreba: vreau eu s[ m[ duc azi la =coal[ sau nu? +ti\i voi oare c[-n =coala ]n care am fost trecut m[-n[du=? M-a\i ]ntrebat m[car o dat[ ]n aceste opt-nou[ luni de c`nd ]nv[\

76

Nicolae Esinencu

]n alt[ =coal[: ]mi place =coala nou[ sau nu, mi-am f[cut prieteni sau nu, cum sunt ]nv[\[torii, ]n care banc[ =ed, cu cine =ed... Te-ai interesat vreo dat[, tat[, de toate astea? Iar tu, mam[? Poftim, s-a ]nceput un nou an de ]nv[\[m`nt, azi suntem ]n a doua lun[ de =coal[... A\i ]n\eles m[car de ce am pl`ns asear[?! Mam[! Tat[! — Zici c[ azi vii s[ te tund? ]l fixeaz[ mama pe tata cu privirea, trage din \igar[. — S[ m[ razi! trage tata din \igar[. — Brut[!.. Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii! Mam[, tat[, ]ntoarce\i-v[ cu fa\a la mine, doar pentru o clip[. Eu sunt aici, la spatele vostru. Vreau s[ ies, s[ plec la =coal[, ]ntoarce\i-v[ =i spune\i-mi ceva la plecare... Sunt fiul vostru doar! Mam[, tat[, pe Gec, fostul meu coleg de banc[ din fosta mea =coal[, chiar =i c`nd se duce la veceu, mama ]l ]ntreab[ unde se duce. Ca s[ nu mai vorbim de mas[ =i a=a mai departe. Am fost odat[ poftit s[ iau masa ]n familia lor. Mam[, tat[, c`t am stat la mas[, p[rin\ii nu l-au mai sl[bit cu ]ntreb[rile. Un sfert de or[ Gec a fost cople=it de aten\ie. “Tu o s[ m[n`nci omlet[, Gec?” “Gec, s[-\i mai ung o hrinc[ de p`ine cu unt?” “Gec, cafelu\[ cald[ sau fierbinte?” “E gustos, Gec?” Mam[, parin\ii lui Gec mi-au pus =i mie zeci de ]ntreb[ri pline de aten\ie =i dragoste. “Poate tu, Doc, nu m[n`nci omlet[?” “Vrei s[-\i fac ochiuri, Doc?” “Doc, c`teva fire de coad[ de ceap[ verde s[-\i presor peste omlet[?” Dar de ce am vorbi de Gec, c`nd foarte u=or pute\i asculta ce se face la vecinii de deasupra noastr[ la aceast[ or[. Asculta\i cum ]=i petrec vecinii fiica la =coal[.

Copacul care ne une=te

77

“Albinu\[, stai.” “Da, mam[. Eu m[ duc.” “Condei, creion, lam[ ai luat?” “Da, mam[. Eu m[ duc, mam[.” “Albinu\[, stai.” “Da, mam[?” “Fundi\a \i-ai pus?” “Da, mam[. Eu m[ duc.” “Stai, Albinu\o!” “Da, mam[?” “Capul nu te doare?.. Burta?.. Ochii nu te dor?” “Nu, mam[, m[ simt bine. Eu m[ duc.” “Ei, hai, puica mamei, du-te, fii atent[ la trecerea str[zii =i stai la lec\ii cu m`na ]n sus, c[ mama pentru tine se ostene=te. Stai s[ te s[rut... Pantofii nu te str`ng?! Aoleu, te str`ng!..” Mam[, mi-ai pus tu mie m[car o dat[ ]n via\[ asemenea ]ntreb[ri? Printre altele, =i mama Albinu\ei lucreaz[, =i nu la frizerie, ci la uzin[, =i cred c[ =i ea are plan. Dar tu, tat[? Mam[, tat[, chiar dac[ mi-a= aprinde =i eu acum o \igar[, voi tot nu m-a\i observa! Pentru voi eu, pur =i simplu, nu exist. Vre\i — v[ demonstrez! +tiu c[ elevul nu trebuie s[ fumeze, =tiu c[ nu-i frumos =i a=a mai departe, dar eu vreau s[ v[ demonstrez c[ voi n-o s[ m[ lua\i ]n seam[ nici chiar dac[ eu fumez. Voi tr[i\i numai pentru voi... — Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. — Stai, mam[, s[-mi aprind... Poate nu trebuia s-o opresc, ]ntr-adev[r se gr[be=te, dar nu mai pot. Odat[ ce-am tras din pachetul de pe mas[ o \igar[, merg mai departe, trebuie s-o aprind. Pun \igara ]n gur[ =i m[ aplec spre \igara mamei. — Mam[, d[-mi s-aprind \igara. — Ce vrei, iaca tata, eu ]nt`rzii! ]mi arunc[ mama f[r[ s[ ]n\eleag[ bine ce doresc.

78

Nicolae Esinencu

Ce s[-i faci, va trebui s[ m[ ]ntorc spre tata. Potrivesc mai bine \igara ]ntre degete. Tat[, d[ s[-mi aprind \igara de la \igara ta! — Ce! sare tata. Cum ceva — tat[, tat[!.. Chibriturile sunt pe mas[! El nici n-a priceput ce aveam de g`nd s[ fac. +i m[-ntorc spre mama. — Mam[, d[ s-aprind \igara de la \igara ta, c[ tata se sup[r[... — Numai ia seama s[ nu mi-o stingi pe a mea... m[ previne mama =i at`t. Abia pe urm[: Ce?! A=a, ]n sf`r=it, m-a obsevat =i scumpa mea mam[. Gura c[scat[, ochii — c`t cepele. Dar eu am s[-l fac mai departe pe nebunul. Chiar de-a fi nevoie s[ adun[m publicul. Am s[ fumez mai departe. Trag un fum de \igar[, a=a cum am v[zut c[ trage c`teodat[ tata, =i slobod lini=tit fumul ]n fa\a mamei. Ba m[ las pe primul scaun ce-mi cade ]n cale, pun picior peste picior, scot fum, trag fum. — S-a-nt`mplat ceva?! m[ uit eu foarte lini=tit ]n ochii mamei, care ]ntre timp s-au m[rit =i mai =i. — Ilarion! ]n sf`r=it, explodeaz[ ea, d[ din m`ini =i v[d c[ nu-i mai ajunge aer, se-n[du=[. Ilarion! — +i de c`nd fumezi? m[ ]ntreab[ tata foarte lini=tit. Parc[ ar sta doi fum[tori de for\[ la vorb[. Tata se uit[ la mine, eu — la tata. Tata sloboade fum, eu — slobod fum. — De mult, zic. — Anume de c`nd? — N-a\i obsevat? culeg eu o moned[ din punga de pe frigider, din care ]mi este ]ng[duit s[ iau zilnic c`te dou[zeci de b[nu\i pentru cafea. Hm, cere zilnic \ig[ri de la mine =i nu =tie de c`nd fumez! — Ilarion! — trage aer mama =i iar d[ ochii peste cap, dar tata o ]nfrunt[, e gata, mi se pare, s[ coboare pu\in de pe culmile calmului s[u. — Tu s[-nchizi gura! strig[ tata la mama =i m[ ia =i mai din scurt. Concret, de c`nd fumezi, ziua, data?!

Copacul care ne une=te

79

S[ vezi c[ nu-i indiferent. Vrea ziua, data... anchetator, nu alta. Stai c[ nici eu nu m[ las. Trebuia mai ]nainte, drag[ tat[, s[ fii atent. +i-apoi, interesant, pentru ce-i trebuie lui ziua, data concret[ de c`nd am ]nceput s[ fumez! — De c`nd m-am ]ntors din America! tr`ntesc =i trag mai departe lini=tit din \igar[. +tiu, acum scandalul e pornit, dar nu mai are importan\[. Vorbesc =i eu cum vorbesc ei. Mai trag un fum, ]mi iau lini=tit geanta, mi-o salt pe um[r =i deschid u=a de la ie=ire. Nu m[ intereseaz[ nici \ipetele mamei, nici urletele tatei. Mama e cu totul z[p[cit[. — Tu ai auzit, Ilarion, el a fost =i-n America!? — }n America, ]n Anglia =i m`ine plec ]n Tanganica... mai declar eu =i ies. — Tanganica! face mama. Tata e ]nfocat de-a binelea, r[cne=te c`t poate la mama. — Taci! Taci! }nchide gura — nu vezi c[ el ]=i bate joc de noi?! IV Fac primul pas pe scar[ ]n jos, =i o fierbin\eal[ ]mi aprinde fa\a. Desigur, m[ g`ndesc, Nicoleta a auzit tot t[r[boiul de adineaori, c`nd eu cu mama alergam ca apuca\i dup[ fr[\iorul meu. Ea locuie=te cu un etaj mai jos =i, dac[ nu ne-a auzit alerg`nd pe sc[ri, atunci ne-a v[zut alerg`nd prin curte. Bunica ei =ade mereu cu fruntea lipit[ de geam, =i nop\ile se uit[ afar[, a=a c[ neap[rat ne-o fi ar[tat Nicoletei. “Treci =i-\i vezi z[p[citul”. “Bunico, de c`te ori te-am rugat s[ nu-i zici a=a...” Sau: “Care z[p[cit?” Sau: “S[ se duc[ pe pustii z[p[citul...”

80

Nicolae Esinencu

Mi s-au aprins obrajii. Mai fac un pas pe scar[, =i g`ndurile ]mi fug la prima ]nt`lnire cu Nicoleta. St[team coco\at pe g[rduceanul din fa\a blocului nostru, la paz[, urm[ream din c`nd ]n c`nd joaca fr[\iorului meu, ca nu cumva s[-l pierd, c`nd, pe nea=teptate, sim\ii c[ cineva ]mi pune u=or m`na pe um[r. M[ ]ntorc =i v[d la un pas de mine o feti=can[. — E=ti din blocul nostru? m[-ntreab[ ea. — Da, zic eu =i a=tept s[ v[d ce-o intereseaz[. Habar n-aveam cine era. — Vrei s[-mi faci un serviciu? Nu-mi amintesc s[ m[ fi rugat vreodat[ o fat[ s[ fac ceva pentru d`nsa. +i-apoi o fat[ cu ochi a=a de mari =i care a=tepta doar la un pas de mine. Am s[rit ]ndat[ de pe gard, =terg`ndu-mi cu un gest foarte nelalocul lui pantalonii. — Da, desigur... m-am gr[bit s[-i r[spund. — Urmeaz[-m[ atunci, ]mi porunce=te feti=cana =i, spre marea mea mirare, =i nu numai a mea, ci a ]ntregii cur\i, c[ci mai era lume afar[, o ia ]nainte spre poart[, =i eu, vrei-nu vrei, ce s[ fac, m[ \in de ea. — Dar unde ne ducem? ]ntreb, c[ci nu mi-a pl[cut s[-mi porunceasc[ o fat[. O pu=toaic[! — Ai spus c[-mi faci un serviciu! ]mi arunc[ ea peste um[r. +i nu po\i merge mai repede? Acum o vedeam foarte bine. Era poate cu o =chioap[ mai joas[ dec`t mine, avea un mers drept, pas m[runt, pantofi pe tocuri ]nalte =i fusti\[ verde, care abia-i ajungea la genunchi. Nu mai mersesem dup[ o fat[ care m[ ducea nu =tiu unde =i unde mai pui c[ nu o v[zusem niciodat[ ]n via\[. Faptul m-a amuzat. — Dac[ nu spui ]ncotro mergem, nu merg, ]i strig ]nveselit. — +tii unde-i libr[ria? — La libr[rie ne ducem? — Te mir[? Ce te ui\i a=a la mine? — Fiindc[ nu te cunosc.

Copacul care ne une=te

81

— Cum, nu m[ cuno=ti? m[ prive=te ea uluit[. Sunt locatara cea nou[! A, auzisem c[ avem un vecin nou, dar c[ avea =i o fat[ care s[-mi comande la tot pasul... Sur`d. — Nu =tiam, dar s[ facem cuno=tin\[...Doc, zic =i-i ]ntind m`na. Puteam s[ m[ prezint cu numele adev[rat, dar ce rost avea — totuna a doua zi avea s[ m[ numeasc[ a=a cum m[ numea curtea: Doc. — Nicoleta, ]mi ]ntinde =i ea m`na. — Foarte cople=it... =i-ncotro, zici? — +tiut c[ n-o s[ merg singur[ la libr[rie!.. Mi-am amintit de fr[\ior =i mi-am dat seama pe loc ]n ce situa\ie stupid[ m[ aflam. Ea avea nevoie s[-=i procure literatur[ artistic[, iar eu puteam s[-mi pierd fr[\iorul. +i st[team ]n cump[n[. — Mi=c[-te odat[! porunce=te ea =i se duce mai departe. C`nd iese din libr[rie, ]i iau c[r\ile s[-i cunosc gustul. Erau dou[ c[r\i. “Partida de biliard de la ora opt =i jum[tate” de Böll =i “De veghe-n lanul de secar[“ de Salinger. — A=teapt[-m[ aici, ]mi porunce=te ea scurt =i dispare. — }h]... i-am promis eu cu ochii la c[r\ile pe care le consideram foarte interesante. N-am mai ridicat privirea s[ v[d ]ncotro dispare, m-am g`ndit ]ns[ c[ mai vrea s[ intre prin alt magazin. R[sfoiesc, deci, un timp c[r\ile, ba chiar citesc la repezeal[ treipatru pagini din Böll, ridic privirea =i ]n aceea=i clip[ izbucnesc ]n hohote. R`d, dar simt c[ nu mi-i a r`de. A=a ceva nu mi s-a mai ]nt`mplat nici c`nd am fost ]nconjurat numai de b[ie\i, care, se =tie, sunt mai n[zb`tio=i =i de la ei te po\i a=tepta la orice. Vas[zic[, ridic privirea =i ce s[ v[d: stau ]n fa\a cafenelei de pe strada Dosoftei, iar Nicoleta, care mi-a cerut s[-i acord un sfert de or[ =i din cauza c[reia mi-am l[sat fr[\iorul f[r[ supraveghere ]n curte, =ade la una din mesele de dincolo de geam =i m[n`nc[ ]n lini=te ]nghe\at[.

82

Nicolae Esinencu

Primul lucru pe care am vrut s[-l ]ntreprind a fost s[-i tr`ntesc c[r\ile pe asfalt, apoi m-am g`ndit s[-i trag o palm[, de=i ]n via\a mea n-am ridicat m`na la o fat[. M-am g`ndit c-ar trebui s[ mai fac ceva, dar nimic nu-mi venea ]n cap =i =tiu de ce: mi se p[rea c[ toat[ lumea care trecea pe strad[ =i cei de la mesele din cafenea se uitau la mine =i a=teptau s[ vad[ mai departe c`t de n[t[r[u am s[ fiu. Mi-am dat seama c[ mult n-a= putea sta a=a, dar tot atunci mi-am amintit c[ fata e venit[ nu de mult la ora=. O necioplit[, mi-am zis, dar nu m-am hot[r`t s-o p[r[sesc. Ba chiar am s-o a=tept, s[ v[d p`n[ la urm[ ce fel de tipes[ mai este =i asta. +i-a cere scuze, la ]ntoarcere, sau nu? Pe naiba! Vine, =terg`ndu-=i cu o b[sm[lu\[ rozovie degetele, ]=i ia c[r\ile =i porne=te ]naintea mea. Negru =i ro=u ]naintea ochilor. C`nd am ajuns ]n ograd[, era ]ntuneric, fr[\iorul meu st[tea singur ]n mijlocul cur\ii, cu un biberon ]n gur[, ne=tiind ]ncotro s-o ia. Cum m-a v[zut, s-a dat spre mine. — Ce-i cu d`nsul? m[ ]ntreab[ ea, ar[t`nd cu m`na la fr[\ior, la biberon. — E fratele meu, m[ b`lb`ii. — Da? se mir[ ea. Totu=i, ]nainte de a ne desp[r\i, nu uit[ de buna cuviin\[: }\i mul\umesc... Ne-am ]nt`lnit =i a doua zi. La fel era pe ]nserate, la fel st[team de paz[ ]n preajma fr[\iorului, c`nd am sim\it o m`n[ u=oar[ a=ez`ndumi-se pe um[r. Am ghicit c[-i m`na Nicoletei. Am tr[it un fior nea=teptat. Nu inten\ionasem, dar cred c[ undeva ]n ad`ncul sufletului visam s-o rev[d. }ntorc privirea =i o v[d. E ]ntr-o fusti\[ alb[, bluzi\[ albastr[ ]ncheiat[ doar la un bumb, ]mi vorbe=te ceva, dar n-o aud. M[ uit ]n ochii ei, care acum ]mi par =i mai mari. — E=ti surd? m[ st[p`ne=te ea cu privirea. — Ce s-a ]nt`mplat? m[ gr[besc eu s-o ]ntreb, dezmetecindu-m[, dar pe loc ]mi dau seama c-o fac lat[ =i ]ntorc vorba. Nu, adic[, cum s[-\i spun... m[ iart[, n-am auzit ce-mi vorbeai!

Copacul care ne une=te

83

— Te-am ]ntrebat: e=ti un derbedeu? Am sim\it c[ m[ trec sudorile. Curtea-mi zice derbedeu. Derbedeu =i z[p[cit. — Cine \i-a spus?! sar de pe gard, pun`nd ]ns[ astfel ]ntrebarea, ]ntr-un fel recunoscusem c[ sunt un derbedeu... Am plecat privirea... — Lumea spune c[ tot umbli din =coal[ ]n =coal[... e adev[rat? V`r m`inile ]n buzunare =i m[ dep[rtez. Fluier. Ce s[-i mai spun c`nd le =tie, v[d, pe toate? Da, am ]nv[\at la =coala nr. 10, apoi la nr. 1, acum ]nv[\ la nr. 17. Dar ce vin[ am eu c[ am devenit o pas[re c[l[toare? — Doc! strig[ Nicoleta ]n urma mea. Stai, condu-m[ la terenul de tenis! M[ dep[rtez =i abia acum observ c[ de pretutindeni vecinii m[ urm[resc hlizindu-se, a=teapt[ s[ vad[ ce mai am de spus. +tiu, numi iart[ c[ le-am jucat festa cu cei cinci lei. Da, eu am legat bancnota ceea de cinci cu o a\[. Da, eu am l[sat bancnota ]n ograd[, =i m-am ascuns cu a\a-n m`n[ dup[ gard. Da, recunosc e o fapt[ ur`t[. Dar eu sunt de vin[ c[ unii oameni din curtea noastr[ nu-s chiar a=a cum vor s[ par[? Cine e de vin[ c[ unii dintre ei sunt ni=te sec[turi lacome? +i-apoi nu trebuie s[ m[ fac[ la tot pasul derbedeu! Da, sunt o pas[re migratoare, dar eu sunt de vin[? De ce nu s-au interesat ei de ce umblu din =coal[ ]n =coal[? Hm, derbedeu. Se-nt`mpl[ ceva ]n curte — cine-i vinovat? Derbedeul! Nu arde lumina la scar[ — cine-i vinovat? Derbedeul! Pere\ii sc[rii sunt zg`ria\i — derbedeul! Derbedeul! Derbedeul! A=a-mi strig[ tovar[=ul Ro=ior de la etajul trei, a=a ]mi strig[ Defileu de la etajul doi, a=a ]mi strig[ tanti Ioana. +tiu, nici unul nu-mi iart[ ru=inea pe care au tras-o. Hm, eu sunt r[u, iar dumnealor sunt buni, oameni cu \inut[ =i cu con=tiin\[ ]nalt[. Ha-ha, s[ m[ l[sa\i! Am v[zut eu ce fel de poam[ e=ti, tovar[=e Ro=ior. C`nd ai z[rit bancnota la picioare, de erai un om cinstit =i curat, de, o ridicai, e p[cat s[ la=i s[ se piard[,dar nu cum ai ridicat dumneata banul acela. Ca un ho\. Cum ai z[rit bancnota, ai =i c[tat speriat ]n

84

Nicolae Esinencu

jur, nu te vede cineva, te-ai ]ntrebat, apoi o ]nh[\a=i =i — hop ]n buzunar. Dar a\a era la mine ]n m`n[ |i-a zburat bancnota ]ntr-o clip[... Sau dumneata, tovar[=e Defileu. Ce-ai f[cut dumneata, z[rind pe asfalt cei cinci lei? Ai pus repede talpa pe bancnot[ =i \i-ai aprins o \igar[... A=a-i sau nu-i a=a?! A=a-i, tov[r[=ele! Aproape zece minute ai stat cu piciorul pe bancnot[. }\i ]ncurcau s-o ridici ni=te copii, care se jucau ]n preajm[. +i ce-ai f[cut p`n[ la urm[? Ai fug[rit copiii, chipurile, s[ nu se joace ]n fa\a casei, c[ fac g[l[gie... Nu-i a=a?! Dar nici dumitale nu \i-a mers, ]n ultima clip[ \i-am zmucit bancnota din buzunar... Eu sunt derbedeu sau dumneata?! Sau dumneata, tanti Ioan[, de=i bancnota era prins[ cu a\[ =i un cap[t de a\[ era legat de m`na mea, c`nd ai v[zut c[-\i sare leul din m`n[, ai ]nceput s[ r[cne=ti c`t te \inea gura: ho\ul, s[ri\i, mi-a furat banii, mi-au c[zut din buzunar =i el i-a ]nh[\at, =i tot a=a. S[ tac[ unii tovar[=i din curtea noastr[, c[ nu =tiu ce-am s[ le fac ]ntr-o zi — am s[-i dau la ziar!.. }n fine, nu-i vorba despre asta. Vorba e c[ Nicoleta a auzit t[r[boiul de adineaori... +i dup[ mas[ trebuia s-o ]nso\esc la terenul de tenis. C`nd ajung la cap[tul de jos al sc[rii, aud vocea tatei, care m[ strig[ din cap[tul de sus. — Doc, ia stai pu\in. Hm, =i-a amintit c[ nu mi-a luat b[nu\ii =i acum se gr[be=te ]n jos pe scar[. “}ntoarce sacii!” o s[-mi spun[, =i eu o s[-ntorc buzunarele. Cineva poate s[ nu ]n\eleag[ despre ce va s[ zic[, eu ]ns[ m-am deprins cu vorba tatei. Dac[ are tata ceva care s[-mi plac[, acesta-i felul cum nume=te de fiecare dat[ lucrurile. La creion ]i zice ciomag. La peni\[ — ghear[. La lingur[ — lopat[. La geant[ — talaghir... Dealtfel, tot zic s[ m[ uit ]n dic\ionar s[ v[d ce ]nseamn[ talaghir... Trebuie s[ fie ceva mare =i greu. }l a=tept pe tata. +tiu, dup[ ce o s[-mi scuture buzunarele, o s[-mi spun[ o nou[ anecdot[ =colar[. E ceea ce intr[ ]n obliga\iunile lui de fiecare diminea\[. Personal, ur[sc bancurile, tatei ]ns[-i plac la nebunie. La serviciu, se zice, pacien\ii lui ies din clinic[ hohotind.

Copacul care ne une=te

85

— Doc, hai ]ntoarce sacii. — Dar mai mult n-am, asta-i tot, z[u. — Caut[, poate mai g[se=ti. — Dar n-am! — Atunci e=ti liber!.. tata d[ s[ se dep[rteze, dar ]=i aminte=te de anecdot[. Da, memorizeaz[, zice: Un cump[r[tor se apleac[ peste tejghea. “Caete ]n linie ave\i?” “Nu”, ]i r[spunde v`nz[torul. “}n p[tr[\ele?” “Nici ]n p[tr[\ele n-avem”. “Da’ ]n cercuri?!” se intereseaz[ atunci cump[r[torul. “Nici ]n cercuri nu avem” r[spunde v`nz[torul. “Bine” zice cump[r[torul =i se ]ndep[rteaz[. Un alt cump[r[tor, care era al[turi =i, se vede, a auzit dialogul dintre cump[r[torul precedent =i v`nz[tor, se apleac[ =i el peste tejghea. “To\i pe aici sunt nebuni?” ]ntreab[. “Ba nu, ]i r[spunde v`nz[torul, numai c`te unul”. “Aha, face cump[r[torul al doilea =i cere: Mie ]mi da\i cerneal[ pentru clasa a =asea =i cerneal[ pentru clasa a =aptea... da, =i dac[ ave\i, globul Moldovei!” Tata sur`de, a=teapt[ s[ vad[ reac\ia mea la noul lui banc, dar bancul lui nu-mi st`rne=te nici o veselie... De unde le scoate oare? — O! zice tata, de parc[ acum m-ar descoperi, =i vrea s[-=i ridice c[ma=a, pe loc ]ns[ ]=i d[ seama c[ nu ne afl[m ]n cas[ =i se las[ p[guba=. V`r[ banii ]n buzunar =i porne=te fluier`nd ]n sus pe scar[. Orice-ai spune, a s[v`r=it omul o fapt[. V }n dreptul =colii nr. 10 ]ncetinesc pasul. Las trotuarul, sprijin fruntea de gardul de =tachet[ =i r[m`n s[ privesc printre sc`nduri ]n curtea =colii. Iat[ =coala ]n care am ]nv[\at din clasa ]nt`i p`n[ ]n clasa a =aptea. Aici mi-i prima ]nv[\[toare, aici am ]nv[\at prima liter[, aici mi-s prietenii de copil[rie.

86

Nicolae Esinencu

Totul a fost bine ]n =coala aceasta pentru mine p`n[ ]n ziua c`nd a ap[rut un nou director. “Doc, tu de m`ine treci ]n clasa a =aptea “G”, ]mi spune doamna profesoar[ ]ntr-o zi. “Eu?” “Da, Doc, ]mi pare r[u, dar alt[ ie=ire nu-i”. Doamna profesoar[ desface bra\ele, apoi le las[ s[-i cad[ de-a lungul trupului. “Dar de ce?” strig eu =i ]ncep s[ tremur. “C[ trebuie... =i nu treci numai tu, ci =i Briceag, Pot`rniche, Ulei =i al\ii... acu=i ]i citesc pe to\i din list[!” Clasa, care mai zumz[ia dup[ recrea\ia mare, se face deodat[ t[cut[, to\i devenim numai ochi =i urechi. +i ne-n[du=im. +apte ani am ]nv[\at cu to\ii ]mpreun[, niciodat[ nu ne-am g`ndit c[ ]ntr-o zi va trebui s[ ne desp[r\im =i acum, poftim, vorbele rostite de doamna profesoar[ ne sf`=ie. “Dar eu nu vreau s[ trec!” sare Pot`rniche. “Nici eu nu vreau s[ trec!” sare Briceag. “Nici eu nu vreau s[ trec!” sare =i Ulei. Sar =i ceilal\i anun\a\i: sar ca sc`nteile, ard, se sting =i iar se aprind. “Nici nu mai vin la =coal[!” izbucne=te ]n lacrimi una din fetele noastre, care a fost =i ea ]n=tiin\at[ c[ va trece din clipa ceea ]n clasa paralel[. Nici nu =tiu care din ele. Mai izbucnesc =i alte dou[ fete ]n lacrimi, dar profesoara desface neputincioas[ bra\ele. “Scumpii mei, se apuc[ ea s[ ne explice, dar de data aceasta cu lacrimi ]n ochi, dragii mei, nici eu n-a= vrea s[ m[ despart de voi. }mi sunte\i, cum =ti\i, scumpi, ca ni=te fii =i fiice, dar, crede\i-m[, nu v[ pot re\ine mai mult ]ntre pere\ii clasei acesteia. Este ordin”. “Dar noi n-o s[ ne supunem ordinului” strig[ pentru to\i Ulei. Ulei e cel mai lini=tit copil din clasa noastr[, ba chiar ]l poreclisem “mutul”, acum ]ns[ striga cel mai tare. “N-o s[ ne supunem, =i nimeni n-o s[ ne fac[ nimic!”

Copacul care ne une=te

87

“Dragii mei, iar =i iar ]ncearc[ s[ ne potoleasc[ pe noi, cei nenoroci\i, scumpa noastr[ profesoar[. Nu se mai poate face nimic. V[ spun doar, ordinul e semnat. +apte elevi din clasa noastr[ trec ]n clasa a =aptea “G”. “De ce, ]n ce scop?!” am ]nceput noi din nou s[ url[m ]n cor. Strigam noi, cei ]n cauz[, dar poate mai tare dec`t to\i strigau b[ie\ii =i fetele care r[m`neau s[ ]nve\e mai departe ]n clasa doamnei profesoare. Niciodat[ n-am b[nuit c[ la o nevoie clasa noastr[ poate fi at`t de unit[. P`n[ ]n ziua aceea eu eram certat cu Andrie=, colegul meu de banc[. Ne certasem de la o radier[, ba chiar =i ne ]nc[ierasem la b[taie. Fusese cu o s[pt[m`n[ ]naintea ordinului =i ]nc[ nu ne ]mp[caser[m. }ns[ c`nd Andrie= auzi c[ e vorba s[ ne desp[r\im, striga mai tare dec`t to\i. “De ce, Doc, s[ treci?” “Andrie=, v-am explicat doar, spunea profesoara, este ordin!” “Atunci trece\i-m[ =i pe mine!” P`n[ la urm[ toat[ clasa pune piciorul ]n prag, strig[ c[ nu vede de ce ar trebui s[ fie ref[cute clasele a =aptea =i ochii doamnei profesoare se umezesc, ne cuprinde pe r`nd pe fiecare =i ne s[rut[, ne m`ng`ie ca pe copiii ei. “Dragii mei, scumpii mei... poate n-ar trebui s[ v[ spun, dar =i voi, cred, pricepe\i ]n ce scop se face schimbarea asta... Doc ]nva\[ pe trei =i patru, dar e silitor, nu-i a=a?” “A=a-i!” izbucne=te ]ntreaga clas[. “+i Pot`rniche e silitor...” “+i Pot`rniche e silitor!” se gr[bi s[ r[spund[ clasa. “To\i ace=ti numi\i mi-s dragi =i-s silitori, a=a i-am explicat =i eu directorului, am luptat cu g`ndul acesta la consiliul pedagogic, ba chiar m-au sus\inut =i al\i pedagogi, dar, vai, dragii mei, n-a ie=it nimic. Directorul sus\ine ca elevii buni s[ fie ]n clase bune, elevii mai slabi — ]n clase mai slabe... Vrea din trei clase de a =aptea s[ fac[ dou[ bune, exemplare, cu care s-ar putea m`ndri =coala ]n fa\a oric[rei comisii”. “Dar noi declar[m protest — nici unul din noi nu vine m`ine la =coal[!” sare ]ntreaga clas[ ]n picioare.

88

Nicolae Esinencu

Am r[mas s[ =edem ]n b[nci, m-am uitat, doar noi, cei =apte. Unii aveau privirile ]nc[ pline de speran\[, una din fete pl`ngea, iar eu =edeam cu capul plecat. Sim\eam c[ totul e-n zadar, totu-i pierdut. Clasa ]ns[ se opunea. “Nu venim =i gata! +i ei sunt elevi buni, striga ]n continuare clasa. Buni, ca =i noi! +i nu ]n\elegem de ce ar trebui s[ ne desp[r\im!” Scumpei noastre profesoare din nou i s-au umezit ochii. “Dragii mei, nu se poate... v[ sunt dirigint[ din clasa ]nt`i, v[ cunosc foate bine pe to\i =i v[ ]n\eleg, dar nu se poate... Cuv`ntul directorului!” +i-atunci u=a se deschide brusc =i ]n clas[ apare figura ]nfocat[ a noului nostru director. “Ia sta\i, ce se-nt`mpl[ aici?! d[ dumnealui la o parte profesoara =i se posteaz[ sprijinit cu bra\ele de mas[. Care, a= vrea s[-l v[d, ]ncalc[ ordinul direc\iei?!” “Eu...” d[du Andrie= s[ se ridice, dar tot atunci fu lipit ]napoi de banc[. “+ezi! tun[ scurt directorul. +i dac[ mai r[cne=te unul, pe loc e eliminat din =coal[, pentru totdeauna!..” Strig[tul a fost at`t de tare =i de t[ios, ]nc`t chiar =i doamnei profesoare i se t[ie r[suflarea. Directorul ne \inu trei-patru secunde sub privirea lui rece, apoi cu aceea=i voce aspr[ ordon[: “Cei =apte s[ mi se scoale ]n picioare!..” Ne-am sculat. “ Sunt to\i?” “To\i”, confirm[ doamna profesoar[ cu greu, dar directorul se apuc[ s[ ne numere. “Unu, doi, patru, =apte. A=a. Lua\i c[r\ile =i tot acum s[-mi trece\i ]n clasa a =aptea “G”. Am pl`ns ]n ziua aceea la =coal[. Am pl`ns acas[. Am pl`ns pe ascuns, am pl`ns deschis.

Copacul care ne une=te

89

“Mam[...” “Tat[...” Am rugat-o pe mama, l-am rugat pe tata, s[ se duc[ m[car unul din ei s[ vorbeasc[ cu directorul, cu profesoara, cu cine =tiu ei, dar s[ nu m[ lase ]n clasa a =aptea “G”. }n clasa acea se adunaser[ b[ie\i =i fete de tot felul, unii chiar se bucurau c[ nimeriser[, cum s-ar zice, r[i cu r[i. “Mam[, te rog!” “Tat[, ]\i cad ]n genunchi!” Dar at`t mama, c`t =i tata mi-au spus c[ directorul =i profesorii =tiu mai bine ce fac =i s[ nu cred c[-s mai de=tept dec`t sunt. Am t[cut. M-am resemnat cu totul. Umblam ]n clasa a =aptea “G”, dar la recrea\ii sau cum mi se ]nt`mpla s[ am c`t de c`t timp liber, fugeam ]n clasa a =aptea “A”, la ai mei. Clasa m[ primea cu drag — =i elevii, =i doamna profesoar[. Doamna profesoar[ se interesa de succesele mele ca o mam[. Ba chiar ]n c`teva cazuri a stat de vorb[ cu noul meu diriginte, explic`ndu-i ce caracter am. La s[rb[tori, c`nd se ]nt`mpla, sau la adun[rile generale din =coal[ totdeauna m[ a=ezeam ]ntre fo=tii mei colegi. Ba chiar odat[, c`nd clasa a =aptea “A” a fost s[ sus\in[ un meci de volei cu clasa a =aptea “G”, cu noua mea clas[ cum s-ar spune, eu am strigat =i am urlat pe marginea terenului p`n[ la extenuare ]n favoarea clasei a =aptea “A”. Noul meu diriginte se f[cuse foc, ba chiar strigase c-o s[ vorbeasc[ cu directorul s[ fiu pedepsit. N-a f[cut-o ]ns[, fie c[ a uitat, fie c[ au fost alte motive la mijloc, fie c[ doamna profesoar[ a intervenit, dar cazul p[rea dat uit[rii. }ns[, pe c`nd m[ aflam ]n clasa a opta =i pe la jum[tate de an, pic[ vestea c[ mul\i din =coala noastr[ vor fi trecu\i dup[ Anul Nou ]n =coala nr. 17, ce s-a construit ceva mai jos, tot pe strada noastr[, eu am fost numit printre primii. Tat[lui, care, la insisten\ele mele, totu=i, veni s[ stea de vorb[ cu dirigintele, i se spuse: “+tiu c[ n-am s[ dau, zice dirigintele ]n ap[rare, elevii cei mai buni din clas[“.

90

Nicolae Esinencu

“Dar eu n-am note proaste”, protestai, c[ci =i ]n clasa “G” ]nv[\am ca =i mai ]nainte: potrivit. Eminent n-am fost niciodat[, dar totdeauna am =tiut materia pe o not[ de mijloc. “Dar note foarte bune n-ai!” ]mi t[ie pofta de vorb[ dirigintele. “Nici nu vreau s[ am!” tr`ntii eu atunci, ]n\eleg`nd c[ nu mai am cu cine vorbi... Mi-am luat c[r\ile =i am ie=it. Starda ne-a adus ]n =coala nr. 17, unde ]nv[\ ]n prezent =i spre care ar trebui acum s[ m[ gr[besc, ca s[ nu-nt`rzii. — Doc?! ]mi ]ntinde m`na fostul meu coleg de banc[ din prima =i scumpa mea =coal[, de gardul c[reia ]mi sprijineam p`n[ acum fruntea. — Andrie=?! Andrie= a mai crescut, ba chiar e mai ]nalt dec`t mine. De c`te ori se-nt`mpl[ s[ m[ ]nt`lneasc[ ]n drum spre =coala nr. 17, ]mi ]ntinde m`na, ]mi sur`de. Nu mai este copilul care striga odinioar[ c[ pleac[ =i el din clas[, dac[ plec eu. — Ne duci dorul?! m[ prive=te el cu drag, ]mi sur`de. — O, Doc! m[ ]nconjoar[ =i al\i elevi din fosta mea clas[. M`n[lung[, Doru, Ulmu. +i ei sunt cu gen\ile pe um[r, numai c[ ei vor r[m`ne aici, ]n =coala asta, iar eu trebuie s[ merg mai departe. — Doc! Ia te uit[, mama m-a z[rit. Oare ce-o s[ fie! — Doc, m-auzi, cu tine vorbesc. Pe partea opus[ a str[zii — mama, care se gr[be=te la serviciu. Se gr[bea s[ ias[ prima din cas[ dar a ie=it ultima. — Tu ]nc[ n-ai ajuns la =coal[? strig[ ea =i se duce alerg`nd. C`teva clipe m[ clatin ]ntre prieteni =i mam[, apoi m[ smuncesc din loc. — Mam[! caut eu s-o ajung pe mama, care fuge spre sta\ia de troleibuz. Mam[! Strig =i lacrimile simt c[-mi n[boiesc ]n fa\[. Am uitat =i de fo=tii colegi, =i de oamenii din jur.

Copacul care ne une=te

91

M[ tot \in de mama =i tot strig, =i mama tot fuge. — Mam[, ascult[-m[!.. Mam[, m[car o dat[ ]n via\[ ascult[-m[! +coala asta, mam[, e mai aproape =i apoi =i fr[\iorul meu ]nva\[ aici, a= putea s[-l duc =i s[-l aduc... Mam[, te implor, du-te, mam[, =i roag[-te la director s[ m[ primeasc[ ]napoi!.. M-auzi, mam[?! Mama m[ aude, ]n sf`r=it, dar m[-ntreab[ cu totul altceva. — Cu cine st[teai de vorb[? — Aceia sunt prietenii mei din =coala nr. 10, mam[. Colegii cu care am ]nv[\at p`n[ ]n clasa a =aptea. }i =tii! — +i-apoi de ce umbl[ a=a de floco=i? — Mam[, strig eu, dar mama a =i s[rit pe scara troleibuzului. Strig[ din mers: — Ia s[ le spui s[ vin[ s[-i tund. VI — Cine-i z[p[cita asta? M[ ]ntorc, =i numai la trei pa=i de mine — Nicoleta. — Care? ]ntreb eu, f[r[ s[-mi dau bine seama despre cine ]ntreab[. — Asta care a s[rit ]n troleibuz. — S[ nu-ndr[zne=ti! Auzi, s[ nu-ndr[zne=ti! Mi s-a urcat s`ngele la cap, r[cnesc. Pietonii se abat spre noi, se opresc, ne iscodesc cu privirile, vor s[ ]n\eleag[ ce se ]nt`mpl[. Iscoditorii ace=tia m[ tulbur[ =i mai mult. Niciodat[ n-am sim\it o dragoste mai mare pentru mama ca ]n clipa asta. Sunt gata s[-i zg`rii fa\a primului trec[tor care ar mai cr`cni un cuv`nt despre d`nsa. Doar ea m-a n[scut. — S[ nu-ndr[zne=ti... strig la Nicoleta, dar ea nu-mi d[ nici o aten\ie. Se uit[ undeva ]n dep[rtare peste capul meu =i bate u=or cu talpa cizmuli\ei ro=ii asfaltul. Bate talpa, ca =i cum ar vrea s[-mi spun[ c[ mama ei, dac[ e mam[, uite ce cizmuli\e i-a cump[rat. M[ simt, nu =tiu de ce, ]nfr`nt.

92

Nicolae Esinencu

}mi plec privirile. — Te-ai potolit? deschide gura ]n sf`r=it Nicoleta. +i-acuma ascult[ ce scrisoare am mai primit! Na, \ine geanta =i urmeaz[-m[... De ce o urmez? De ce o ascult? +i de ce ]mi cite=te mie aceste scrisori scrise de m`na ei =i pe care le d[ drept scrisori primite de la b[ie\ii din =coala ]n care a ]nv[\at ea acolo la \ar[? Eri mi-a citit o scrisoare, alalt[ieri mi-a citit alt[ scrisoare... De c`te ori ]mi r[sare ]n cale, ]mi cite=te scrisori, scrisorele. Fie c[ mi le cite=te direct pe scara noastr[, fie c[ mi le d[ s[ le citesc la terenul de tenis. Ea joac[ tenis, iar pe mine m[ pune s[-i citesc scrisorile ei de dragoste. “Cum ]\i place?!” strig[ =i love=te mingea. Nu-mi place s[ citesc scrisorile ei de dragoste. “Unde ai ajuns cu cititul?” strig[ =i love=te mingea. “}\i place cum ]mi descrie picioarele?” strig[ =i love=te mingea. “Da cum ]mi descrie gura?” — strig[ =i love=te mingea. Dac[ se-nt`mpl[ c[ mingea zboar[ prea departe, eu m[ duc =i i-o aduc, iar ea r[m`ne s[ citeasc[ scrisoarea. Partenera ei, o fat[ ro=cat[, cu picioroange groase =i la fel de ro=cate, nu manifest[ nici un pic de curiozitate fa\[ de scrisorile ei, ceea ce-o ]nfurie foarte mult pe Nicoleta. De aceea, cred, face ce face =i cite=te scrisoarea ]n glas. “...dac[ o s[ vezi copaci l[crim`nd, s[ =tii c[ astea-s lacrimile mele; dac[ o s[ vezi p[s[ri \ip`nd, s[ =tii c[ astea-s strig[tele mele de dragoste...” Eu caut mingea. “Doc, s[-l cred sau nu?!” ]mi strig[ Nicoleta. Le aduc mingea, le-o dau, Nicoleta ]mi v`r[ scrisoarea ]n m`n[ =i iar se av`nt[ pe teren. De ce o urmez eu la terenul de tenis, m[ ]ntreb zilnic =i zilnic, dup[ mas[, m[ pomenesc la terenul de tenis de pe stadionul din ap-

Copacul care ne une=te

93

ropierea cartierului nostru. Fr[\iorul meu se joac[ ceva mai la o parte, c[ ea nu-l poate suferi, zice, v[z`ndu-l \oc[ind vreun biberon =terpelit de la vreun copil mic, fr[\iorul meu se joac[ ceva mai la o parte, eu ]ns[ sunt pus s[ citesc scrisorile ei de dragoste, s[-i aduc mingea =i s-o ascult ca un netot. “Doc, =i-acum cite=te-o pe asta!” “Doc, =i-acum cite=te-o pe asta!” “Doc, =i-acum cite=te-o =i pe asta!” “Doc, asta, Doc, =tii, mi se pare c[ e de la fostul meu ]nv[\[tor de educa\ie fizic[!..” “Doc, crezi c[ m[ iube=te cu adev[rat?!” aceea=i ]ntrebare ]mi pune =i azi Nicoleta. Nicoleta merge ]nainte, eu, ca prostul, merg ]n urma ei. Fa\a-mi arde, fa\a-mi arde, fa\a-mi arde... Doar nu-s chior — ]n m`n[ str`nge scrisoarea mea, cu care am vrut s-o controlez: ea sau nu ea ]=i scrie scrisorile? Am uitat cu totul de mama. — Tu ascult[, Doc, ce-mi scrie!!.. Ea desface scrisoarea, iar eu s[ intru ]n p[m`nt de ru=ine. — Ascul\i, Doc? +i cite=te, cite=te: “... a= vrea s[ te v[d iar s[rind “calul”, urc`ndu-te pe fr`nghie, s[ltat[ la paralele... A= fi foarte fericit, dac[ a= putea s[-\i fac un teren de tenis, pe care diminea\a =i seara s[ alerge siluieta ta superb[, iar eu s[-\i aduc mingea...” — Nu cred, b[lm[jesc de odat[, c[ altceva nu pot zice, =i sunt ro=u ca racul. Doar n-am s[-i spun adev[rul. — Nu crezi?! se m[resc ochii Nicoletei, se opre=te. — D[ s-o v[d, strig. — Nu te-atinge! Fa\a i s-a-mbujorat, ochii ]i ard. — Ce te ui\i a=a la mine?! m[ ]ntreab[, str`nge scrisoarea la piept ca o proast[ =i viseaz[ cu ochii deschi=i: Ah, dac[-ai vedea c`t de frumos e ]nv[\[torul acesta... Tu crezi c[ m[ iube=te?!

94

Nicolae Esinencu

Ro=esc =i mai mult. — Dac[-\i scrie... ]ng`n. Nicoleta str`nge scrisoarea la piept, foarte atent, cum n-a str`ns nici una din scrisorile pe care mi le v`ra cu for\a s[ le citesc, =i mi se uit[ drept ]n ochi. — Tu crezi c-o s[-mi mai scrie =i azi?! +i-nc[: — Crezi c-o s[-mi trimit[ =i o fotografie?! +i-nc[: — Toate scrisorile pe care le-am primit p`n[ ]n prezent au fost o nimica toat[ ]n compara\ie cu aceasta... nu crezi, Doc?! Ro=esc =i mai mult. — Tu m[ auzi, Doc? O iau razna spre =coal[. — Doc, ]ncotro?! +i-nc[: — Doc, nu uita — dup[ mas[ m[ ]nso\e=ti la terenul de tenis! +i-nc[: — Da ce s-a ]nt`mplat diminea\[ cu voi, de ce alerga\i?! +i ultima: — Cine era, zici, z[p[cita ceea?! Sem[na cu mama ta, nu?! — S[ nu-ndr[zne=ti! ]ntorc eu brusc capul, dar ochii ei mari, alba=tri m[ privesc f[r[ pic de r[utate. — Da ce-am spus r[u, Doc?! VII Sunt o fire z`mb[rea\[, Toat[ ziua c`nt. Miau! Mi-am f[cut col\un din via\[, }n col\un m-av`nt. Miau!

C`ntecul se aude, dar st[p`nul nu se vede. Dar e =tiut — Gondea c`nt[. E ]ntr-o clas[ cu mine, =i-i tot din cei aduna\i la =coala nr. 17 de prin =colile dimprejur. E un b[iat ]nalt, de=irat, oric`nd e cu chi-

Copacul care ne une=te

95

tara ]n m`n[. Afon complet, n-are pic de auz muzical, dar nici de c`ntec nu se las[. }n fiecare diminea\[ apare de dup[ o cl[dire ro=ie, pe un pat pe rotile, ]mpins de doi colegi din clasa a noua paralel[ =i, c`t \ine drumul p`n[ la =coal[, e vai de norocul acelor copii =i b[tr`ni, care se-nt`mpl[ s[-i cad[ lui Gondea ]n cale. Pe micu\i ]i scutur[ de b[nu\i, pe b[tr`ni ]i pune s[-=i fac[ cruce. Nu se teme nici de b[rba\ii maturi. Am v[zut cu ochii mei cum unui b[rbat c`t un munte Gondea i-a tras \igara din gur[ =i acela nici m[car n-a cr`cnit. V[ ]nchipui\i, Gondea i-a luat \igara din gur[, acela a r[mas cu gura c[scat[. — Helo, Doc! ]mi strig[ Gondea, ]mi flutur[ cu m`na. Iar e pe un pat vechi, cu rotile. Ba mai mult, =i prietenii lui ]n diminea\a asta sunt pe c`te un pat cu rotile. G[l[gie de te ia groaza. Ma=inile claxoneaz[, ei — habar n-au. }nainteaz[ pe paturile cu rotile. Vor col\unul s[ mi-l ia. Vai, m-au =i g[bjit. Miau! Dac[ nenea n-o s[-l dea, Chiar de-s ciom[git — miau!

C`nt[ Gondea, c`nd ajunge ]n dreptul meu, sare de pe pat, patul o ia aiurea la vale, iar el o ia c`nt`nd pe trotuar, dar cum ajunge ]n dreptul unui telefon public se opre=te din c`ntec, face semn unuia dintre colegi, acela sare de pe patul lui, ]n=fac[ receptorul, ]l smuce=te, rupe cablul, d[ un picior receptorului =i pornesc mai departe, de-acum ]n trei, c`nt`nd: Ce-i cu tine, m`\[ trist[, Stai s[ te desc`nt. Miau!

C`ntecul este ]ntrerupt. +i l-a ]ntrerupt Gondea. — |ine chitara, a =i trecut Gondea chitara unui coleg de al[turi, ]ndrept`nde-se hot[r`t spre o m[tu=ic[ ce =ade ceva mai departe de lumea ce se ]nghesuie la intrarea ]n troleibuz =i o ]n=fac[ de m`n[. — Ce vrei s[ faci? se opune b[tr`nica, dar Gondea de-acum o =i t`r`ie spre u=a troleibuzului. — La o parte! strig[ Gondea =i-=i face loc cu coatele spre intrare.

96

Nicolae Esinencu

+i nu sl[be=te m`na b[tr`nic[i. Da\i voie s[ urce m[tu=a mai ]nt`i! La o parte! La o parte, dac[ zic! — Dac[ eu nu urc ]n troleibuzul acesta, se dezmetice=te, ]ncepe s[ se zbat[ deodat[ b[tr`nica, dar str`nsoarea lui Gondea o face neputincioas[. — }n acesta sau ]n altul, dar b[tr`nii trebuie s[ urce primii ]n troleibuz! r`de Gondea =i t`r`ie b[tr`na printre oameni spre u=a troleibuzului. — Nu permit! D[-mi drumul! se opune m[tu=ica. Eu n-am nevoie de troleibuzul =apte, eu a=tept troleibuzul trei. Dar e t`rziu de-acum. Gondea a =i ridicat m[tu=ica de la p[m`nt, o duce pe sus, ]i face v`nt ]n u=a deschis[ a troleibuzului =i se-ntoarce r`njind spre echipa sa din strad[. Ia chitara =i iar ]ncepe s[ c`nte. Ce-i cu tine, m`\[ trist[, Stai s[ te desc`nt. Miau!

M[tu=ica se zbate dup[ geamul troleibuzului, face semne, chipurile, n-a nimerit unde trebuie, de alt troleibuz are nevoie, dar nimeni, pare, n-o ia ]n seam[... Troleibuzul se duce. Un copil, s[ fie de prin clasa a treia, care =i el s-a pornit spre =coala nr. 17 =i care a v[zut ]nt`mplarea cu m[tu=ica, d[ s[ fug[, dar e t`rziu. Cei doi g[ligani de l`ng[ Gondea au pus m`na pe el. — B[nu\ii! — Dac[ tata azi nu mi-a dat. — D[-le pe-ale mamei. — Mama... — Z`t! ]i trage un picior ]n fund Gondea =i-=i caut[ mai departe de drum =i de c`ntec. De ce vrei s[-mi ei ciorapul? N-ai ciorapul t[u? Miau! Stai, s[ vezi, c[ dai de dracul, Tu =i neamul t[u. Miau!

Ace=tia sunt elevii din noua mea =coal[, colegii, cum s-ar zice, din adun[tur[.

Copacul care ne une=te

97

Un elev, tot de prin clasele primare, d[ s[ fug[, dar =i el e prins de c[tre Gondea =i coechiperii s[i. — Ia scoate m`ncarea! — Dac[ numai doi biscui\i am, ]ng`n[ copilul. — Pe-al treilea s[-l m[n`nci tu! ]i arde un picior ]n fund Gondea, dar tot atunci ]l opre=te. Stai! strig[ =i-i tr`nte=te geanta sa ]n spinare. Interesant, ce au de g`nd s[ fac[ ceilal\i doi g[ligani? }i mai arunc[ =i gen\ile lor. T`r`ie copilul, se clatin[. Dar n-are dreptul s[ r[m`n[ ]n urm[. — Hai, cat`re... ]l ]ndeamn[ Gondea. Merg ]ncet din urma companiei ce tot cre=te-n drum spre =coal[. — Helo, Lighian! salut[ Gondea pe un alt elev. — Helo, Gondea! r[spunde acela, ]i str`nge m`na =i se al[tur[ companiei noastre. +i iar veselie. +i cum s[ nu fie, dac[ se adun[ r[ii aduna\i de pretutindeni. }nainte era c`te un r[u ]ntr-o =coal[ — acuma sunt to\i la un loc. +i Gondea-i vesele=te cu chitara. }ntr-un timp direc\ia =colii ]i luase lui Gondea chitara, dar Gondea nu s-a prea sup[rat. I-a luat-o, foarte bine, =i-a zis, =i a ]ncetat s[ mai vin[ la =coal[. Au trimis elevi dup[ d`nsul. I-a fug[rit. S-a dus la el diriginta. Nici nu i-a permis s[-i treac[ pragul. I-a spus mai ]nt`i s[-i aduc[ directorul chitara =i atunci or mai sta de vorb[. Tata? Tata lui a murit ]ntr-un accident de strad[, se zice. Mama? Ce s[ fac[ mama lui, femeie slab[, bolnav[? N-au avut ]ncotro, ]ntr-o zi directorul i-a adus chitara, numai s[ vin[ la =coal[. +i Gondea iar s-a pus pe c`ntat. C`nt[ c`nd se duce la =coal[ =i c`nd vine de la =coal[ c`nt[. De c`teva ori a fost luat la poli\ie, dar ]ntruc`t nimeni n-a venit s[ depun[ m[rturie cum c[ el, Gondea, e acela care se poart[ necuviincios pe strad[, insult[ b[tr`nii =i copiii, defecteaz[ mereu telefoanele, a fost eliberat. To\i spun c[-i bandit =i-ntr-o zi ar putea s[-\i v`re un cu\it ]n spate, to\i se tem. Mie, ]ns[, Gondea mi se pare b[iat bun, at`t c[-i mereu am[r`t, dar eu =tiu de ce-i am[r`t. Tat[ n-are. L-am v[zut ]ntr-o zi cum se uita la tat[l unui copil, venit nu se =tie de ce la

98

Nicolae Esinencu

=coal[. Sfinte, cu c`t[ dragoste se uita el la tat[l copilului! Se mai zice c[ Gondea ]nva\[ la =coala nr. 2, care e una din cele mai bune din ora=. — Doc! m[ strig[ Gondea, vrei o bucat[ de biscuit? — Nu, zic, de=i a= m`nca un biscuit. Nu vreau s[ intru ]n compania lui. }l admir, dar de la distan\[. — Cum vrei, zice Gondea =i c`nt[ mai departe: Merg cum merg a=a pe strad[ — Hop, motani o droaie! Miau! Dezbr[ca\i-v[, b[ie\i, C-avem de b[taie! Miau!

Ce-ar fi oare, m[ g`ndesc, s[-mi procur =i eu o chitar[, s[-l fac pe nebunul?! O chitar[ sau o tob[?! Bum, bum, bum... — s[ vin cu toba la =coal[... “}nceteaz[! }nceteaz[!” ar striga diriginta. “Afar[! Afar[ din =coal[!” ar r[cni directorul. “D[-i! D[-i b[taie, Doc!” - ar urla cu gura p`n[ la urechi Gondea. Dar tata, mama, oare m-ar observa?! VIII Cu c`t ]naintam mai mult spre =coal[, cu at`t mai mult[ lume se aduna ]n jurul nostru. Grecu, Izb`nd[, Topal[, Dada... =i to\i sunt din clasa mea, clasa a noua “A”. +i ei sunt veni\i de prin alte =coli, nici ei n-au fost fruntea clasei ]n =colile lor. }n primele zile erau cam tri=ti, dar s-au deprins. Dada nici chiar o secund[ n-a fost ab[tut[. Cum a intrat ]n clas[, a zv`rlit geanta pe una din b[nci =i s-a aruncat la b[ie\i. — B[ie\i, sta\i s[ v[ spun... cu vorba asa a ap[rut ]n clas[, cu asta umbl[ p`n[ ]n prezent. Mereu are ceva nou de comunicat, de=i, ]n fond, totul se reduce la ni=te observa\ii m[runte, pur femeie=ti. — B[ie\i, =ti\i c[ o elev[ din =coala nr. 13 s-a c[s[torit?!

Copacul care ne une=te

99

— Nu mai spune! — V[ spun eu, mi-a fost coleg[! — Dar tu c`nd te c[s[tore=ti?! se-nt`mpl[ s[-i opreasc[ cineva pornirea. — Eu?! face ea atunci ochi mari, ]i cuprinde pe to\i cu privirea. Uite-o s-a =i al[turat c`rdului nostru. Interesant, ce nout[\i ne mai aduce azi. — B[ie\i, sta\i s[ v[ spun! — S-a c[s[torit o elev[ din clasa ]nt`i! o-n\eap[ Grecu. — Ah nu... Sta\i s[ v[ spun! — O elev[ din clasa a treia! nu se las[ Grecu. — Ah, nu... sta\i s[ v[ spun! — Asear[ te-ai s[rutat pentru prima dat[! Izb`nd[ ]i sare ]n ajutor lui Grecu. — Eu?! face ea ochii mari, ne cuprinde cu privirea. Mai bine m[ sp`nzur... voi, pur =i simplu, nu m[ asculta\i? — S[ fie lini=te! strig[ autoritar Gondea, =i ]n lini=tea ce se las[ r[sun[ clar vocea Dadei. — Am v[zut-o ieri pe mama lui Lucic. — Care Lucic? de data asta Gondea s-apuc[ s[-l fac[ pe nebunul. — Lucic din clasa noastr[, mai este parc[ =i altul? — A... =i ce-i cu mama lui Lucic? — E frumoas[ ca o actri\[. — +i? — Cum =i? Mi-a ]ntins m`n[, m-a-ntrebat ce nout[\i mai avem ]n clas[. — +i tu? — Eu... eu am condus-o p`n[ la taxi... toat[ lumea se uita numai la noi! — +i b[tea din palme. — Cine b[tea din palme? ]l prive=te z[p[cit[ Dada. — Lumea. Se uita la voi =i aplauda! — Nou[ ne aplauda?

100

Nicolae Esinencu

— Vou[! Ba careva a =i strigat “Ura”! — De ce, m[ rog? — C[ ar[ta\i ca ni=te actri\e! At`t? — At`t, bate ]n retragere Dada, dar acum o atac[ Gondea. — Da cum faci straj[ zilnic pe l`ng[ Lucic al ei, nu i-ai spus? — Ba i-am spus, se aprinde iar Dada. I-am spus =i despre aceea cum a fost primit Lucic dup[ opera\ie; cum diriginta a f[cut o mic[ adunare cu ocazia ]ntoarcerii lui Lucic; cum la adunare diriginta a spus s[ fim foarte-foarte aten\i cu Lucic... — C[ Lucic a fost operat de apendicit[... — Da, c[ Lucic a fost operat de apendicit[... — +i de azi ]nainte trebuie s[ umbl[m tot c`te doi str[jeri prin preajma lui Lucic ca s[ nu fie lovit cumva... un str[jer — ]n st`nga, altul — ]n dreapta. — Da, i-am spus, c[ mereu ne afl[m c`te doi elevi ]n preajma lui, =i dumneaei s[ fie ]n pace, c[ noi... — Se duce Lucic s[ bea ap[... — Doi ]l ]nso\esc la ap[! — Se duce Lucic la bibliotec[... — Doi ]l ]nso\esc la bibliotec[! — Ah, b[ie\i, voi r`de\i, dar eu am aflat de la mama lui Lucic o mul\ime de lucruri. }n primul r`nd... — C[ tat[l lui Lucic iar a fost avansat! nu se las[ Gondea, o-n\eap[ =i ne sur`de cu ]n\eles. — Exact! ochii Dadei s-au f[cut =i mai mari. De unde =ti\i?! — +i c[ ]n cur`nd va fi din nou avansat? — Absolut! N-o mai ascult[ nimeni mai departe pe Dada. O l[s[m s[ flec[reasc[. Despre Lucic se =tie totul. Cuvintele directorului, spuse dirigintei noastre la transferul lui Lucic din =coala nr. 2 ]n =coala noastr[, au fost auzite de ]ntreaga clas[: “Copilul e o pramatie, dar tat[-s[u... =ti\i cine-i? Fi\i aten\i cu d`nsul!”

Copacul care ne une=te

101

— T[b[citu! strig[ careva, =i la grupul nostru, ce ]nainteaz[ spre =coal[, se mai al[tur[ cineva. T[b[citu. Ciudat, ]mi place b[iatul acesta. E un elev retras, t[cut, numai c[ nu-i merge ]n via\[, nu se =tie de ce. Aproape zilnic se ]nt`mpl[ ceva cu d`nsul, e zdup[cit. Doi fra\i gemeni din clasa a =asea s-au pus pe capul lui =i-l co=esc. Alalt[ieri T[b[citu a m`ncat b[taie, ieri — din nou avea s-o ]ncaseze. +i tot cam pe degeaba. Alalt[ieri a avut o poveste la vestiar cu fra\ii gemeni, care nitam-nisam l-au luat la t[b[cit numai pentru c[ impermeabilul lui T[b[citu era exact ca =i al fra\ilor gemeni. M[rimea aceea=i, culoarea — aceea=i, croiala — aceea=i. L-au b[tut fra\ii p`n[ s-a dumerit careva ce-i povestea. Impermeabilul unuia dintre fra\ii gemeni era sub alt[ hain[, dar ce se mai putea face, c`nd b[taia fusese ]ncasat[?! Ieri T[b[citu ]=i schimbase haina, nu mai ploua, =i-a luat o scurt[, fra\ii ]ns[ iar au s[rit asupra lui la vestiar. +i iar numai din cauza c[ scurta lui T[b[citu era exact ca a fra\ilor gemeni. “Dezbrac-o!” strigau fra\ii. “Dar e a mea...” b[lm[jea ]ncurcat T[b[citu. “Dac[ e a ta, atunci...” +i d[-i, =i d[-i. C`te odat[ m[ g`ndeam: oare nu cumva fra\ii gemeni ]=i potrivesc hainele inten\ionat cu hainele lui T[b[citu, ca apoi s[-l ciom[geasc[? — Fra\ii gemeni te a=teapt[, ]l ia peste picior ]nc[ de departe nu se =tie care pe T[b[citu. — De ce s[ m[ a=tepte? face el stingherit, uit`ndu-se la hainele sale. E costumul meu. — T[b[citule, tu ar trebui s[ vii ]n chilo\i la =coal[... ]l sf[tuie Gondea. — Cat`rul... anun\[ cineva al[turarea lui Cat`ru la grupul nostru, dar o face ]ncet. Cat`ru nu-i numele, ci porecla acelui b[iat. “Ce s-a ]nt`mplat?” ap[ru fulger ]ntr-o bun[ zi ]n clas[ un om

102

Nicolae Esinencu

zdrav[n c`t un munte. Habar nu aveam pe atunci c[ zdrahonul e tat[l lui Nic[ =i c[ fusese chemat la =coal[ ]n leg[tur[ cu notele rele ale fiului s[u. “Dumneavoastr[ sunte\i tat[l lui...” se interes[ profesoara. Nic[ al nostru se =i ridicase ]n picioare, leit b[rbatul din prag. “Da, eu sunt... Dar ce s-a ]nt`mplat, v[-ntreb?! aproape strig[ b[rbatul =i pe loc uit[ parc[ de ]nv[\[toare, de prezen\a noastr[, de tot. Se-ntoarce brusc spre feciorul s[u =i zi-i, zi-i, ]nc`t am ]ncremenit cu to\ii. — Tu, m[i b[ie\ele, unde te afli?! Tu =tii c[ pentru cerneala ta muncesc? Tu =tii c[ pentru haina ta muncesc?! Tu =tii c[ muncesc ca un cat`r, ca s[ te ]ntre\in pe tine?!” +i tot a=a. O-ntrebare mai anevoioas[ dec`t alta. C`nd a spus acel p[rinte c[ munce=te ca un cat`r, noi am t[cut; ]ns[ cum numai dumnealui a ie=it din clas[, am izbucnit cu to\ii ]ntr-un hohot stra=nic: Cat`ru! }nv[\[toarea nu ne-a putut opri din r`s, r[cnetul lui Nic[ de fiar[ r[nit[, care ne-a spus c[ ne face una cu p[m`ntul dac[ mai cr`cne=te cineva la adresa lui =i a tat[lui s[u, ne-a potolit, porecla, totu=i, i-a r[mas, cred, pentru mult[ vreme — Cat`ru, Cat`ru, porecla este rostit[ ]ncet. }mi place =i Cat`ru. E un b[iat, z[u, bun, at`t c[ nu se prea \ine de ]nv[\[tur[. Cite=te, cite=te, dar nimic nu-i r[m`ne ]n cap. “Dar ce vre\i de la mine?! se r[sti el ieri la dirigint[, care se apucase s[-l probozeasc[ pentru faptul c[ ]nh[\ase not[ rea la francez[. Am citit!” “Trebuie s[ cite=ti de dou[ ori”, insist[ profesoara. “Am citit de dou[ ori”. “Atunci trebuie s[ cite=ti de trei ori”. “Am citit de trei... de zece ori, dac[ vre\i s[ =ti\i! Ce vre\i de la mine?!” Eu ]l ]n\eleg. Cic[ el striga la fel =i-n =coala din care a venit ]n =coala nr. 17. “Dar acolo aveai not[ slab[ la francez[“, ]i obiecteaz[ diriginta. “Aveam chiar =i not[ bun[, fiindc[ acolo m[ luam dup[ cei buni, pe c`nd aici dup[ cine s[ m[ iau?! Dup[ Stratu? Dup[ T[b[citu?!

Copacul care ne une=te

103

Sau dup[ Lucic?” — tr`nti ]n ]ncheiere Cat`ru =i p[rea c[ se speriase =i el de cele spuse, de=i vorbea adev[rul pur. — Cum vorbe=ti, s[ri atunci profesoara, ]n clas[ avem =i elevi buni! — Care sunt, m[ rog, cei buni? m-am prins atunci =i eu deschiz`nd gura. }n =coala ]n care am ]nv[\at, =coala nr. 10, erau elevi buni, buni ]n sensul adev[rat al cuv`ntului. Aici ]ns[... Care? zic. — Dar pe tine, Doc, cine te trage de limb[? se-nfurie de-a binelea diriginta. Speia, Cociu nu sunt elevi eminen\i? — Frunta=i! Frunta=i ]ntre coda=i... mi-am dat eu cu p[rerea, dar poate nu era cazul. Diriginta s-a n[pustit asupra mea cu strig[te, iar la ]ntrerupere directorul, z[rindu-m[, mi-a =i spus: — Stratu, te joci cu focul... Nu-\i place =coala noastr[ — =tii ce... Nu, nu-mi place. Nu-mi place =i pot s-o spun oriunde =i oricui. Auzi\i, nu-mi plaaaace!.. Vreau ]napoi ]n prima mea =coal[, la primii mei profesori, la colegii mei!.. Mam[! — Iat[ =i ferma noastr[! ar[t[ Gondea spre poarta =colii ap[rut[ pe ne=teptate ]n fa\a noastr[. Ne “ferice=te”, cum s-ar spune, =i mai trage un c`ntec, ]n prim[ audi\ie: Au fost slobode oi\e — B`r-b`r-b`r... Azi sunt toate =col[ri\e... B`r-b`r-b`r...

IX C`nd nici ]n clasa a =aptea “G” a =colii nr. 10 nu s-a g[sit un loc pentru mine, de luat actele din =coal[ le-am luat, dar nu m-am gr[bit s[ le depun la =coala nr. 17. Am ie=it de la director fluier`nd: ]ncotro s-o iau?! }ntr-un t`rziu, m-am pomenit ]n fa\a frizeriei ]n care lucreaz[ mama. Mama taman se r[zboia cu un client, care venise s[ se tund[, mama ]ns[ \inea s[ =i-l rad[.

104

Nicolae Esinencu

“V[ spun, se ]mpotrivea omul, m[ rad acas[, cu o ma=in[ electric[“. “Dar eu cu ce, crezi, vreau s[ ta rad... avem =i noi ma=in[ electric[... =i-nc[ german[!” “Eu vreau s[ fiu tuns numai =i tunde\i-m[ mai repede, c[-nt`rzii...” “Acu=, se poate spune c[ te-am =i tuns, f[tul meu, dar de ras, totu=i, o s[ te rad...” “Nu vreau!” sare clientul. “+ezi, zic” ]l preseaz[ mama ]n scaun. Stau un timp ]n u=a frizeriei, rezemat de u=or, trec apoi =i, f[r[ s[ zic ceva, m[ a=ez ]n primul scaun care ]mi cade. “Dar ce, m[ rog, a=a devreme?!” a dat cu ochii de mine mama. M[ ]ntreab[ =i-=i vede de treab[: Ha=chi, ha=chi — cu foarfecele; f`=chi, f`=chi — cu pieptenele. “Am terminat =coala”, ]i spun ]ntr-o doar[, c[ci =i ea ]ntr-o doar[ m[ ]ntrebase. “E=ti fericit, ]mi zice =i-=i caut[ de lucru, pe tine te a=teapt[ vacan\a, iar eu, din nou, n-am s[-mi v[d capul de trebi o var[ ]ntreag[. Planul trimestrial se duce dracului. Ah, nu vreau s[ ajung la pensie f[r[ stagiul de munc[ respectiv!” Tunde =i deodat[ ]mi zice: “Cum, adic[, ai terminat =coala?” “S-a terminat anul de ]nv[\[m`nt, zic aiurea, nu =tii?!” “A”, face =i mama tot aiurea =i-=i caut[ de treab[ mai departe. De tuns l-a tuns pe client, acum ]l rade =i nu se =tie dac[ acela ]=i d[ seama ce i se ]nt`mpl[, mama ]i r[suce=te capul, ]ncolo-]ncoace, =i at`t de repede, ]nc`t eu, a= ame\i dac[ a= fi ]n locul lui. “Sper, ]mi zice, c[ n-ai cozi?!” “De unde, zic, sunt eminent!” “Da?! se opre=te mama pentru o clip[ din b[rbierit, ]mi arunc[ o privire, ]n clipa urm[toare ]ns[ se ]ntoarce spre clientul care o face fericit[, ]i face planul. Crede-m[, ]i zice aceluia, o s[ trebuiasc[ s[-\i sp[l urechile!”

Copacul care ne une=te

105

“Dar nu vreau!” sare din nou clientul de pe scaun, se ]mpotrive=te. Dar mama nu-l las[ ]n pace: “Dac[ ai vedea ce urechi ai...” “Ce se face aici?! sare omul din scaun, vrea s[ fug[. +eful, unde-i =eful frizeriei?!” “+efa, se prezint[ calm =efa frizeriei, ap[rut[ pe nea=teptate ]n pragul camerei vecine. +i ce, m[ rog, sai a=a?! pirone=te ea clientul cu privirea. Ar trebui s[-\i fie ru=ine s[ ie=i cu asemenea urechi ]n lume!” Clientul r[m`ne cu gura c[scat[, se uit[ la mine, o secund[ doar, fulger[tor. }n clipa urm[toare se arunc[ spre u=[, mama ]ns[ ]l ]n=fac[, la timp, de guler. Nu mai rabd: “Mam[, m-au dat afar[ =i din clasa “G”, m-au trecut ]n alt[ =coal[“. +i cad ]n genunchi: “Du-te, mam[, la directorul =colii dint`i, vorbe=te, mam[, cu d`nsul, roag[-l, spune-i c-am s[ ]nv[\ bine, c[ am s[ ]nv[\ ca nimeni altul, numai du-te, mam[... te implor, mam[!” “Nici nu m[ g`ndesc“, mama nu-l sl[be=te pe client, ]l str`nge de guler. “Poli\ia, poli\ia! — strig[ acela. — Unde-am nimerit eu, oameni buni?!” “Nici nu m[ g`ndesc, ]mi spune mama, r[m`nem ]n urm[ cu planul sau vrei s[ nu primesc luna asta prim[?! +ezi!” ]i porunce=te mama clientului. M[ t`r[sc spre mama, ]n genunchi. — Care plan, mam[, care prim[? Am fost dat afar[ =i din clasa “G”, sunt trimis la =coala nr. 17, mam[! Mam[, fac ce zici tu...vrei, ]\i pup picoarele?!” A ap[rut =i un poli\ist nu =tiu de unde. N-am vrut s[ asist la spectacol. Mi s-a p[rut c[ poli\istul nu era altcineva dec`t =efa frizeriei — deghizat[. M-am ]ndreptat spre locul de lucru al tatei.

106

Nicolae Esinencu

Pentru prim[ dat[ am v[zut un om, c[ruia i se scoate un dinte =i el se t[v[le=te de r`s. Tata c-o m`n[ trage de dinte, cu una \ine pacientul str`ns de ceaf[, iar cu gura ]l tot piseaz[ cu o nou[ anecdot[: “...so\ia ]l \ine de m`n[, dar b[rbatul r[cne=te: “{sta nu sunt eu!” “Dar cine-i?! nu se las[ femeia. Doar te \in de m`n[! Te-am prins cu amanta”. “Nu-i m`na mea!” se ap[r[ b[rbatul. Hohote=te tata, hohote=te pacientul. Hohotesc pacien\ii din anticamer[. Veselie. “O” face tata deodat[ cum m[ z[re=te =i se apuc[ imediat s[-=i ridice c[ma=a de pe spate. Am zbughit-o afar[, am hoin[rit pe str[zi, iar c`nd s-au terminat lec\iile, m-am pomenit ]n fa\a =colii copil[riei mele. Elevii plecaser[ pe la casele lor. Se-mpr[=tiau =i profesorii. Au trecut pe l`ng[ mine profesorul de matematic[, profesorul de istorie, al\i profesori de la alte clase. N-am salutat pe nimeni, m-am str[duit s[ r[m`n ]n umbra nop\ii, dar c`nd s-a ivit doamna profesoar[, fosta mea dirigint[ n-am mai r[bdat, ]-am ie=it ]n cale. “Doc?” “Doamn[ profesoar[...” — plec eu capul, pl`ng. “Vai, Doc, dragul meu, se f`st`ce=te doamna profesoar[, nu =tie ce s[ fac[, ce s[ zic[, apoi uit[ de toate, m[ cuprinde =i i se umezesc ochii. Doc, dragul meu, te-n\eleg, dar nu se poate...” “Doamn[ profesoar[, m[ omor!” “Doc!” strig[ doamna profesoar[ =i m[ str`nge =i mai tare la piept. Pl`ngem am`ndoi, apoi ea, se vede, ]=i d[ seama c[ este profesoar[, eu sunt numai elev, m[ dep[rteaz[ pu\in =i m[ ia la dojenit. “S[ nu mai aud din gura ta asemenea vorbe, Doc! }\i dai seama ce vorbe=ti?!” “Doamn[ profesoar[...”

Copacul care ne une=te

107

“Nu vreau s-aud nimic! ]ncearc[ s[ fie aspr[ cu mine, dar nu izbute=te, din nou m[ cuprinde, de data asta ]ns[ cu bra\ul pe dup[ um[r, =i pornim ]ncet ]n lungul str[zii. Doc, dragule, crezi c[ pe mine nu m[ doare... Nop\ile nu pot dormi... Oricum, a\i fost =apte ani... fiii mei, =i gata!.. Dar nu se poate, Doc!” “Dar, doamn[ profesoar[, n-am fost coda=!” “+tiu, dragul meu... ai fost elev silitor”. “+i-am s[-nv[\ de azi ]nainte numai pe zece, v[ promit!” “Doc, nu se poate... cred =i te-n\eleg, scumpule, dar nu-i ]n puterile mele s[ fac ceva pentru tine... |i-am v[zut ieri privirile c`nd plecai cu actele, te-ai uitat spre geamurile clasei tale... Doc, dragule, doar nu \i-a mai r[mas mult p`n[ la absolvirea =colii medii. Doi ani, se poate spune, =i treci la via\a de toate zilele. F[ ceva =i uit[, dar cel mai bine ar fi s[ te pui pe ]nv[\[tur[. Tot amarul s[-l ver=i studiind, crede-m[, toat[ clasa ta =i eu o s[ fim mereu cu g`ndul la tine, precum =i suntem... +i-apoi, =tii, ]\i mai pot spune ceva. Crezi c[ eu n-am trecut la anii t[i prin ceea ce treci tu acum? At`t c[ eu n-am fost dat[ afar[ din =coala mea drag[, dar am umblat =i eu din =coal[ ]n =coal[, c[ a=a erau vremurile. Mama mea a fost bolnav[ de tuberculoz[, de fat[, de mic[, se poate spune, iar pe atunci erau timpuri grele, tuberculoza era boala de care nu sc[pa nimeni. Iar ]mprejur[rile au f[cut ca eu cu mama s[ fim singure. +i, iat[, mama umbla dintr-un ora= ]n altul, de la un doctor la altul, pl`ngea, spunea c[ nu vrea s[ moar[ =i s[ =tie c[ m-a l[sat mic[ =i singur[. Vroia cu orice pre\ s[ se trateze numai de dragul meu. Pricepi? +i cum era mama mereu bolnav[, copil[ria mea a fost o c[l[torie. }nv[\am ]ntr-o =coal[, s[ zicem, treipatru luni, mama afla apoi c[ ]n alt ora=, alt doctor, lecuie=te mai bine, ar vindeca-o de boala nimicitoare, =i hai din nou la drum. +i, desigur, aveam =i eu prieteni, ]mi erau dragi profesorii care m[ aplecau asupra c[r\ii, =i sigur nu doream nici eu s[ umblu din lume-n lume, dar era mama, pe care o iubeam ca pe ochii din cap, care era gata s[ dea =i s[ fac[ totul pentru mine, =i, Doc, scumpule, eram gata s[ fac =i eu totul... Nici n-a= putea spune care din =colile prin care am

108

Nicolae Esinencu

trecut ]n copil[rie mi-a fost mai drag[... totul a r[mas departe, ]n urm[, ]n cea\[... Doc, ridic[ fruntea sus!” Am ascultat-o atent, dar la =coala nr. 17 n-am vrut s[ m[ duc de unul singur. Am venit acas[ =i p`n[ n-a mers cu mine tata, n-am vrut s[ fac nici un pas. +tiam ce va urma. Un elev bun nu este trecut din =coal[ ]n =coal[. Am insistat, =i a mers tata. C`nd m-a v[zut directorul =colii nr. 17, mi-a f[cut o scen[ s[ v`re spaima ]n mine, dar nu i-a mers. Cum m-a z[rit, se vede c[ i se telefonase, a =i ]nceput: “Asta-i =coal[!.. Tu s[ nu... N-am s[ permit!.. Cine ]ncalc[ legile =colare... S[ nu crezi c[ asta-i =coala nr. 10... Pentru voi statul, ob=tea...” — =i d[-i =i d[-i. Numai c[ eu nu m-am speriat nicic`t, =i directorul s-a potolit. M-a mai privit de c`teva ori, apoi mi-a spus s[ ies =i s-a-ntors cu fa\a spre geam. “Ce \i-a spus?” m[ a=tepta dup[ u=[ un elev mic =i negricios, care apoi s-a dovedit a fi elev din clasa a opta “A”, ]n care am fost repartizat. “Ce s[-mi spun[?” f[cui indiferent. “}n ce clas[ ai fost repartizat?” “A opta”. “+tiu, dar care?” “}n “A”. “Perfect, zice negriciosul =i se prezint[: E=anu... dar pe tine cum te cheam[?” “Doc...” am spus eu f[r[ s[-mi dau seama c[, astfel, ]mi divulgam porecla. “Ha, Doc... frumos nume...Vrei, Doc, s[-\i ar[t mai ]nt`i =coala?” Mi-i totuna, ]i dau de ]n\eles =i m[ iau pe urmele lui. }mi amintesc de tata abia c`nd aud c[ m[ strig[. Vasazic[, descop[r, el nici n-a fost la director?! Tata se apropie, ]mi z`mbe=te. “+tii bancul cu mutul?”

Copacul care ne une=te

109

“Nu”, plec eu capul =i r[m`n indiferent. “Era un tat[ =i avea un fiu mut. A crescut fiul mare-mare =i iat[ ]ntr-o bun[ zi se duce tata cu el la p[dure. Taie ei, taie copaci =i deodat[ un copac o ia razna =i-i gata s[ cad[ peste tata. “Tat[, fugi!” strig[ ]ngrozit b[iatul, =i tata dovede=te s[ sar[ la o parte. Scap[, dar se bucur[ nu at`t pentru faptul c[ sc[pase cu zile, ci pentru faptul c[ b[iatul lui vorbe=te. “Bre, ]l zg`l\`ie, ]l tip[re=te pe um[r, mirat, tu =tii s[ vorbe=ti?” “Aha”, face lini=tit b[iatul. “+i-ai t[cut to\i ace=ti dou[zeci =i =apte de ani?” — se mir[ tata. “Da ce aveam s[ vorbim?!” — spune lini=tit fiul =i-=i caut[ de treab[...” “Ei, m[-ntreab[ tata dup[ ce spune bancul, cum ]\i pare?!” Elevul negricios necheaz[, eu ]ns[ nu-i r[spund. }i ]ntorc spatele =i m[ iau dup[ elevul negricios. “Acesta-i tat[l t[u?” se intereseaz[ elevul. “Nu”, tr`ntii eu =i o luai ]nainte. “Mi=to bade!” zice negriciosul dup[ ce-l prive=te o clip[ pe tata, apoi m[ t`r`ie prin coridoarele =colii. Putea s[ m[ duc[ unde dorea, ]mi era totuna. Aceasta nu mai era scumpa mea =coal[, ]n care ]nv[\asem at`\ia ani, cu scumpii mei colegi =i ]nv[\[tori... E=anu, negriciosul, nu =tie g`ndurile mele, merge ]nainte =i vorbe=te. “Aceasta e sala de festivit[\i, unde ne adun[m de trei ori pe an — de s[rb[tori. }ncolo — e pustie!” +i merge mai departe. “ Aceasta e sala sportiv[... Alerg[rile, s[ =tii, ]n =coala noastr[ sunt puse pe primul plan: alerg[ri 3 kilometri, alerg[ri — 10 kilometri, alerg[ri — la... Directorul, pricepi, c`ndva a fost mare alerg[tor. Cum stai cu fuga?... Mie mama ]mi scoate ]n fiecare lun[ certificat de la medic...” +i m[ t`r[=te mai departe. “Aici e veceul... aici e punctul medical... aici e buc[t[ria... iar aici vie\uiesc bostanii” ]mi arat[ el una din clase, =i eu nu pot s[ nu-l ]ntreb: “De ce bostanii?”

110

Nicolae Esinencu

“Nu vezi — pe u=[ scrie “Clasa 8 “B”. “B” — bostanii... Ai priceput?” “Aha”, zic =i merg mai departe din urma lui E=anu. “Iar aici vie\uiesc v[cu\ele, ]mi arat[ el u=a clasei a opta “V” =i-mi d[ =i explica\ii. “V” — v[cu\e! Ai priceput?!” “Aha”, fac eu =i deodat[ m[ pomenesc ]n fa\a unei u=i, pe care st[ scris cu litere la fel ca =i pe celelalte u=i, mie ]ns[ mi se par literele foarte mari =i, nu =tiu cum, caraghioase. Clasa 8 “A”. “A”, “A=i, ]mi explic[ E=anu. Ne-am adunat ]n clasa asta numai a=i! Ai priceput?!” C`nd am deschis u=a, de acum =tiau to\i c[ au un elev nou ]n clas[. +tiau =i cum m[ cheam[. “Doc!” strigar[ mai multe voci deodat[, poftindu-m[ s[ ocup locul l`ng[ un elev, l`ng[ altul, ]nso\itorul meu ]ns[ m-a dus direct la banca lui. “Ai s[ =ezi cu mine, ]mi spune el =i ghionte=te fata de al[turi: ia-\i catrafusele =i =terge-o!” Fata =i-a luat c[r\ile, f[r[ s[ zic[ ceva, =i a disp[rut printre b[nci, ]n c[utarea altui loc. Abia mai t`rziu am aflat — era Speia, a=a-zisa eminenta clasei. Iat[ deci epopeea c[l[toriei mele din =coala nr. 10 ]n =coala nr. 17, ]n pragul ei, poftim, am =i ajuns. }n pragul =colii suntem ]nt`mpina\i de domnul profesor de =tiin\e sociale, care arde de dorin\a s[ ne pun[ la punct, c[ci cum ne vede ofteaz[: “Eh, dac[ a= fi eu director!” +i azi dumnealui, mi se pare, s[ vezi, =i-a schimbat epole\ii. Da, a=a este! — Azi eu sunt director! ne spune =i ne las[ s[ intr[m pe r`nd ]n =coal[. Azi eu sunt director! Arat[ ghetele! C`nd ]i vine r`ndul lui Gondea s[ treac[ prin fa\a “directorului”, Gondea ]i ]ntinde furtunos m`na =i i-o str`nge: — Felicit[rile mele, dom’ profesor. A\i ajuns director!

Copacul care ne une=te

111

— Totdeauna am spus eu c[ Gondea e un b[iat de isprav[, ]l bate pe um[r domnul profesor. Faci azi vreo tr[snaie, nu?! — De acum cum a da Dumnezeu, se hlize=te Gondea =i trece peste prag. Domnul profesor r[m`ne ]n u=[ s[ se prezinte elevului urm[tor: — Azi eu sunt director... Arat[ din\ii! Mar= din fa\a mea! +i pe loc: — N-a\i v[zut, Doc s-a tuns?! — Dar unde-i directorul? se intereseaz[ careva, =i domnul profesor uit[ de mine, d[ explica\ii altuia: — Directorul =i-a rupt un picior... Azi eu sunt director! X La =coala nr. 10 diriginta doamna profesoar[ =i la recrea\ii era printre noi. Diminea\a venea cu jum[tate de or[ ]naintea noastr[, ne ]nt`lnea pe fiecare ]n pragul clasei... Noua mea dirigint[ ]=i face apari\ia ]n clas[, de obicei, ]n fug[ =i cu treizeci de secunde ]nainte de ]nceputul lec\iilor. |ine calea ]n alt[ clas[, a=a c[ ceea ce ]ntreab[ =i ceea ce i se r[spunde nu intereseaz[ pe nimeni. Ea ]ntreab[ aiurea =i noi ]i r[spundem aiurea. — To\i sunt prezen\i? — Nu. — Este cineva care n-a ]nv[\at lec\iile? — Da. — +ti\i care-i prima lec\ie? — O s[ vedem. — S-a m[turat prin clas[? — Cu ce ocazie? — Geamurile au fost deschise? — Acu=i le ]ntreb[m. — Jurnalul de clas[ l-a\i adus? — O s[-l aducem dup[ lec\ii.

112

Nicolae Esinencu

— Este c`rp[ la tabl[? — O s[ =tergem cu palma. — Cret[? — A m`ncat-o Speia! Speia, care ]n timpul acesta r[sfoie=te o carte, se pomene=te atacat[ de mai multe voci odat[. — Speia, scoate creta! — Care cret[, ce vre\i?! Diriginta ]ns[ ]i zice mai departe. Aiurea ]ntreab[, aiurea ]i r[spundem. — A cui e cartea de pe podele? — A lui Alecsandri. — N-a\i uitat c[ se apropie lucr[rile de control? — Am uitat. — S[ mai =terge\i o dat[ tabla. — Doc, zi-i! — To\i au condeie? — Un condei pentru to\i. — Unghiile? — Ascu\im creioanele cu ele. — Ieri, sper, n-a primit nimeni doi? — Numai cinci de doi. — +ti\i c[ lec\ia a treia e limba matern[? — O s[ vedem. — Ieri de la munc[ n-a fugit nimeni? — }nv[\[torul. — }nv[\[torul de munc[ a r[mas mul\umit de activitatea voastr[? — Nu! strig eu ]naintea tuturora, dar diriginta noastr[ n-aude, ]i trage mai departe cu ]ntreb[rile. Mai pune o ]ntrebare, dou[ =i deodat[ se-ntoarce brusc spre mine. — Ce-ai spus, Doc, ]ntreab[ ea speriat[, dar tot atunci descoper[ c[ lipse=te cineva.

Copacul care ne une=te

113

+i anume: — Lucic lipse=te! — Lipse=te! strig[ clasa numai ca s[ strige. — +i voi sta\i lini=ti\i? — St[m lini=ti\i. — D-apoi cine face azi de serviciu ]n jurul lui Lucic?! — Oprea =i E=anu. — Oprea =i E=anu s[ se scoale ]n picioare! — Iaca, ne-am sculat. — Cum r[spunde\i?! — A=a cum a\i auzit... n-avem de g`nd s[-i \inem lingura lui Lucic al dumitale! — morm[iesc Oprea =i E=anu, =i am`ndoi se a=az[. — Oprea, E=anu — scula\i ]n picioare!.. Cine v’a dat voie s[ v[ a=eza\i? De ce nu v-a\i dus la sta\ia de troleibuz s[-l ]nt`lni\i pe Lucic?! Voi v[ da\i seama ce se ]nt`mpl[ dac[ cineva ]l izbe=te =i cade?! +i-i dup[ opera\ie! — S[ cad[! strig[ E=anu =i Oprea. C`nd a fost operat[ Fontea, nimeni nu s-a \inut din urma ei... nu-i a=a, Fontea?! — Oprea, E=anu! Cum vi se mi=c[ limba ]n gur[ s[ vorbi\i a=a ceva! se \ine de ei diriginta. De Lucic vorbim! Tot acum s[-i ie=i\i ]n cale! — S[ ias[... — Doamn[ profesoar[, facem noi azi de serviciu ]n jurul lui Lucic, ]=i propune, pe nea=teptate, nu se =tie care, serviciile. — Cine — noi? — Eu, zice Cat`ru, =i eu, zice Grecu. — Foarte bine, dragii mei, se-nvioreaz[ diriginta. Cu Oprea =i E=anu vorbim noi mai t`rziu... Voi doi acum fugi\i ]n calea lui Lucic, dar mai repede, c[-nt`rzii la lec\ie ]n a opta “B”. Cat`ru =i Grecu dispar ]n u=[, noi r[m`nem cu diriginta, c[ci cineva dintre noi e revoltat: — C`t se poate s[ mai patrul[m ]n jurul lui Lucic? Au trecut mai bine de trei luni de la opera\ie!

114

Nicolae Esinencu

Dar diriginta n-aude. G`ndurile =i ochii ]i fug de la un geam la altul: nu se arat[ Lucic? Cineva ]i strig[ c[ Lucic ]l face pe nebunul, de mult s-a ]ns[n[to=it, dar ea n-aude, se tot uit[ prin geam. — Iat[-l! Apare Lucic. }n dreapta lui — Grecu, ]n st`nga — Cat`ru. — Bun[ ziua, Lucic, se repede ]n calea lui diriginta noastr[, ]l pip[ie, ]l m`ng`ie. Cum te sim\i, pui=or? — Bini=or, apleac[ ochii =ire\i Lucic. — Te mai doare apendicita? — Doare. — Unde l-a\i g[sit? se intereseaz[ diriginta. — A=tepta la sta\ia de troleibuz, d[ explica\ie Cat`ru. — A=a-i, sare diriginta. Cum s[ vin[ s[rmanul, dac[-l doare... Grecu, Cat`ru, v[ rog s[ fi\i p`n[ la sf`r=itul lec\iilor cu ochii pe d`nsul, nu cumva s[-l izbeasc[ cineva... =ti\i ce poate s[ se ]nt`mple? — Dar eu n-am f[cut temele... sc`nce=te fals Lucic =i iar pleac[ ochii =ire\i. — S[rmanul... — ]l c[ineaz[ profesoara, cum s[ faci lec\iile dac[ te mai doare... las[, vorbesc cu profesorii. — S[ nu-l ]ntrebe p`n[ la sf`r=itul anului! arunc[ cu r[utate careva, dar diriginta noastr[ are p[rerea ei ]n privin\a asta. — Dac[ va fi nevoie, va fi ajutat p`n[ la sf`r=itul anului. Ce-i treaba voastr[!? Nic[, Grecu, m-a\i ]n\eles — s[ fi\i cu ochii pe Lucic... of, eu fug c[-nt`rzii! +i fuge. Parc[-ar fi mama mea. Diriginta iese, Lucic arunc[ geanta pe banc[. — Ura! url[ el, am sc[pat =i azi de lec\ii! — Chimista vine! anun\[ careva, =i ]n clas[ se face lini=te. Scot cartea =i o pun lini=tit pe marginea b[ncii.

Copacul care ne une=te

115

XI Chimista e, cum s-ar zice, veteran[ a =colii. E chiar din prima zi a inaugur[rii =colii nr. 17, fapt cu care se m`ndre=te grozav. Ea n-a fost transferat[ de nic[ieri, a fost repartizat[ ]ncoace de institut, =i ea este plin[ de m`ndrie. E o profesoar[ sever[, dar bun[. — C[l[torul r[m`ne c[l[tor, zice ea ori de c`te ori se-nt`mpl[ s[ facem vreo boroboa\[. Ne zice c[l[tori, pentru c[ suntem aduna\i de prin alte =coli. — Cum s[ ]n\elegem? — ]ntreab[ ba unul dintre elevi, ba altul, ori de c`te ori ne pi=c[ ea cu vorba. — C[l[torul n-are mam[, n-are tat[. — Da noi avem =i tat[, =i mam[. — C[l[torul nu prinde nic[ieri r[d[cini... lui ]i este totuna la care mas[ se a=az[, cu cine st[ la mas[. — Nu ]ns[ =i ce m[n`nc[! — c[ut[ s[ se m`ndreasc[ odat[ Gondea cu titlul de c[l[tor =i se pomeni chemat la r[spuns. — Care-i formula apei? — }]... — Treci la loc insuficient! — Pentru ce? — C[l[torul, Gondea, caut[ numai m`ncare bun[, el treab[ nu face nic[ieri. +coala din care ai fost exmatriculat, dup[ c`te =tiu, e o =coal[ bun[. Ai fost coda=, nu? S-a a=ezat Gondea — ce-avea s[ zic[? — Stratu, =i tu e=ti c[l[tor? m[ ]ntreab[ chimista ]n ziua ]n care m[ descoperi pentru prima dat[ la ora ei de chimie. — Da, m[ b`lb`i. Ce-aveam de spus? — Poftim, ]nc[ un “patriot”, f[cu ea, ca =i cum clasa n-ar fi =tiut c[ =i eu sunt dintr-o =coal[ oarecare. Din care =coal[, m[ rog, ai nimerit aici? — Din =coala nr. 10. — 10 e o =coal[ bun[. Ce-ai f[cut pe acolo de te-au ]mpins la noi?! — Nimic.

116

Nicolae Esinencu

— Nimic na=te nimic. — N-am f[cut nimic, ridic privirea =i o privesc drept ]n ochi, doar ]i vorbeam adev[rul... dealtfel, ce puteam s[-i mai spun? Nu eram eminent =i c`nd s-a cerut reducerea unui anumit num[r de elevi, am nimerit printre ace=tia... — Aa... f[cu ea =i-mi spuse amabil s[ m[ a=ez. Dar nu uita c[ tot c[l[tor r[m`i, asta ]ns[ nu te poate ]mpiedica s[ devii ]ntr-o bun[ zi elev exemplar... nu uita! Caut[ s[ prinzi ]n via\[ r[d[cini. Zilnic le vorbesc colegilor t[i =i mi se pare c[ vorbesc v`ntului... nici boab[ de chimie nu =tiu, iar omul, f[r[ r[d[cini, repet, mult nu tr[ie=te... Cuvintele ei m-au p[truns at`t de ad`nc, c[ mai s[ izbucnesc ]n lacrimi. Doamn[ Felicia, vrui s[-i strig, dar eu am avut r[d[cini, =i r[d[cinile mele sunt acolo, ]n =coala mea, ]ntre elevii mei, ]ntre profesorii mei, care m-au ]nt`mpinat =i m-au crescut p`n[ ]n clasa a =aptea... Am vrut s[-i strig, s[-i spun c[ ea nu are dreptate, eu nu eram cine credea ea. M-am g`ndit s[-i strig, dar privirea ei deveni rece, ridic[ catalogul de pe mas[, ]l puse subsuoar[ =i-ntreb[ r[spicat, dealtfel ca =i acum: — Cine e azi de serviciu? — Izb`nd[. — Izb`nd[, ia clasa ]n primire =i pe v`rful degetelor, v[ prezenta\i ]n cabinetul de chimie. Fie c[ chimista vorbe=te mereu adev[ruri, fie c[ chimia e totdeauna prima lec\ie, dar elevii o ascult[ cu mare supu=enie. Ne ridic[m, l[s[m ]ncet capacele b[ncilor s[ cad[, lu[m c[r\ile de chimie sub bra\ =i pornim ]n v`rful degetelor. }n coridor suntem ]nt`mpina\i de fizician, pasul c[ruia la ora asta, nu o dat[, se ]nt`lne=te cu al chimistei. — Unde-i t`r`i? o ]ntreab[ el. — }n primul r`nd, ]i r[spunde aspru chimista, nu-i “t`r`i”, colega, ci-i ]nso\esc. }n al doilea r`nd, eu nu las elevii s[ intre de capul lor ]n cabinet, cum fac unii. Inventarul cost[ bani grei, s-a investit un pumn de bani, pentru a educa genera\ii ]ntregi...

Copacul care ne une=te

117

— Vre\i s[ spune\i c[ eu sunt... — se apleac[ la ureche ]n asemenea cazuri fizicianul, sur`de, noi ]ns[ auzim bine ce-i spune profesoarei noastre. — Vre\i s[ spune\i c[ =i eu... las elevii ]n cabinetul de fizic[ s[ fac[ ce doresc ei p`n[ la sosirea mea?! — N-am spus, colega, r[spunde tare chimista, eu spun ce cred despre munca mea =i despre =coal[, despre datoria mea de pedagog. — Zice =i-=i caut[ de drum. }nainte ]ns[ de-a li se desp[r\i c[ile, chimista ]i mai aminte=te c`te ceva: — Colega, e timpul s[ te pui pe treab[, s[ ei exemplu de la noi, i=tilal\i ]nv[\[tori din =coal[, care facem c`te ceva. }n =coal[ sunt =i copii buni, nu uita, colega. E=ti pedagog, pedagog! +i-l p[r[se=te. C`nd ajungem ]n fa\a cabinetului de chimie, ne spune s[ ne d[m la o parte, s[ deschid[ u=a. — Intra\i c`te unul, ne porunce=te. — Gondea — ultimul! caut[ s[ rup[ tradi\ionala mi=care Gondea, profesoara ]ns[ r[m`ne indiferent[ la glum[. — Gondea poate nici s[ nu intre, zice. Dar dac[ Gondea insist[, m[ rog, ]nv[\[toarea ]i poate da chiar =i un sfat. Ia-l =i pe Cat`ru, te rog, dac[ te duci, ]l sf[tuie=te ea. Cat`ru nici la alte obiecte nu str[luce=te, dar la chimie — s[ te p[zeasc[ sf`ntul s[-l auzi. — Da’ ce, m[ rog, una-dou[ Cat`ru-Cat`ru... se revolt[ Cat`ru, mai este =i Doc, nu se =tie de ce ]i vine mereu numele meu pe limb[. Cum ]l pi=c[ cineva, m[ ]mpinge pe mine ]nainte. — S[ treac[ s[ =tearg[ tabla, anun\[ profesoara, =i Cat`ru chihne=te. Pentru o clip[, ]mi trece prin fa\a ochilor mama, tata, ciond[neala de diminea\[, ruga mea f[r[ sf`r=it ca s[ fiu ]ntors ]n =coala veche, =i r[bufnesc: — Ba n-am s-o =terg... +i, ]n genere, afla\i: de azi ]nainte n-am s[ =terg niciodat[ tabla. S-a terminat! declar eu =i m[ a=ez ]n prima banc[ ce-mi cade. — Dar ce, m[ rog, a dat peste tine? se mir[ chimista, mi s-a p[rut

118

Nicolae Esinencu

c[ ai ]n\eles c`te ceva dup[ discu\ia pe care am avut-o adineaori... Deci, c[l[torul r[m`ne c[l[tor? S[ nu mai ]ndr[zni\i s[-mi spune\i a=a, am vrut s[ sar pe loc ]n picioare, am vrut s[ strig, ba chiar mi-am =i ]ncordat picioarele, dar le-am l[sat s[ at`rne sub banc[ a=a cum st[teau — aiurea. Oare n-are ea dreptate? Nu eu am rugat-o o jum[tate de or[, diminea\a, pe mama s[ fac[ ce poate, dar s[ m[ transfere ]n =coala copil[riei mele? — Bine, zice chimista, atunci s[ =tearg[ tabla altcineva. — Nimeni altcineva nu poate s[ =tearg[ tabla, nu se las[ Gondea. Specialist la noi ]n clas[ la =ters tabla e Doc. Doc =i numai Doc. Este hot[r`rea clasei. El a venit ultimul ]n clasa noastr[ — el =terge tabla! Nu-i a=a, Doc? Cam de ce s[-\i ia altul p`inea?! — Doc, mi se adreseaz[ cu voce mai dulce ]nv[\[toarea. +i eu =tiam c[ numai tu =tergi tabla, nu te sup[ra... — Am =ters-o... caut s[ mai protestez, dar de-acum cu o jum[tate de gur[, s[ nu izbucnesc ]n lacrimi. Chimista nu-i de vin[ c[ eu sunt nenorocit... de ce m-a= purta r[u cu ea?! Pun m`nile pe banc[, plec fruntea peste m`ini. — Cer iertare, Doc, zice pe nea=teptate profesoara =i se apuc[ ea s[ =tearg[ tabla. Nimeni nu se a=tepta la a=a ceva. Oricum, ]n cabinet e lini=te, =i lini=tea apas[ r[u pe cei care nu s-au preg[tit de lec\ie. — Doamn[ profesoar[, sparge t[cerea, ]ndoielnic, Lucic. — Te-ascult, Lucic. — Doamna dirigint[ a vorbit cu Dumneavoastr[ ]n privin\a mea?.. — Vorbit... dar ce s-a ]nt`mplat? — ]ntreab[ profesoara, ]=i aminte=te de ceva, schimonose=te nemul\umit[ gura. Poftim, ]nc[ un erou... A=az[-te, pr[p[ditule! V-am spus: chimista taie, nu alege. Noi r`dem, Lucic ]ns[ a sc[pat de o not[ proast[ la chimie. Ne prive=te biruitor. Ba mai are ceva de spus.

Copacul care ne une=te

119

— Doamn[ profesoar[! strig[ Lucic. — Ce s-a mai ]nt`mplat? se-ntoarce profesoara. — Doc v[ roag[ s[-l ]ntreba\i tema... se uit[ la mine Lucic, r`nje=te =i se a=az[... XII Avem =i doi clovni ]n clas[. Nacu =i Tacu. Activitatea lor ]ncepe chiar din clipa c`nd se aude sunetul la recrea\ie =i \ine p`n[ se d[ sunetul la clas[. Cine vrea — ascult[, cine nu — poate s[ ias[ afar[. Tacu, de obicei, ne informeaz[ despre cele mai tr[snite nout[\i ale zilei, Nacu ne ridic[ buna dispozi\ie cu bancuri. Tacu ]ncepe: “+ti\i oare c[...” Nacu — “Z`mbi\i, v[ rog!” Eu a= zice c[ pe Tacu face s[-l ascul\i, el are un cap-enciclopedie, din care tot scoate sumedenie de nout[\i din domeniul =tiin\elor. Adesea ]ns[ e greu s[-l ascul\i. Elevii sunt g[l[gio=i, unii ]l ]ntrerup, d`nd prioritate celuilalt, lui Nacu, bancurilor lui proaste, al\ii pur =i simplu le cer am`ndurura s[ ]nceteze comic[riile ca s[ se poat[, ]n lini=te, preg[ti de lec\ia urm[toare. +i-i p[cat. Tacu are obiceiul s[ nu repete nout[\ile sale. Le arunc[ ]n aer, cum ]i place lui s[ spun[, doar pentru o singur[ dat[. Le-ai prins — bine, nu — aleluia. Tacu =i Nacu pe voci diferite ]=i sus\in concertul, dar elevii b`z`ie ca ]ntr-un =tiubei. Personal, a= vrea s[-l ascult pe Tacu, poate aduce vreo informa\ie nou[ ]n ceea ce prive=te zborul navei cosmice americane “Mariner” lansat[ spre Jupiter. Mai exist[ oare =i alte fiin\e umane ]n cosmos? TACU. +ti\i oare c[... ]n capitala Republicii Moldova temperatura medie anual[ este egal[ cu + 9,1 grade? NACU. Z`mbi\i, v[ rog! +ti\i ce-i aceea vitez[ cosmic[? Viteza cu care fug eu c`nd ies de la =coal[! TACU. +ti\i oare c[... suprafa\a Lacului care se numea comsomolist era de 36 hectare? NACU. Z`mbi\i, v[ rog! P r o f e s o r u l : “De ce, elevule, te

120

Nicolae Esinencu

emo\ionezi a=a? Te temi de ]ntreb[rile mele? E l e v u l : “Nu, m[ tem de r[spunsurile mele”. TACU. +ti\i oare c[... popula\ia p[m`ntului num[r[ exact 4,5 miliarde de oameni? Potrivit calculelor efectuate de speciali=tii ]n problemele demografice, popula\ia planetei noastre cre=te cu 172 oameni pe minut, 250 mii pe zi =i 90 de milioane pe an. NACU. Z`mbi\i, v[ rog! +eful de club (unui individ care \inea cu orice pre\ s[ p[trund[ ]n club): “Matale n-o s[ intri, taic[“. I n d i v i d u l , mirat: “De ce?” + e f u l d e c l u b : “La adunare o s[ trebuiasc[ s[ batem din palme, iar mata ai numai o m`n[“. TACU. +ti\i oare c[... Inginerul sco\ian Rudi Curt a creat un model interesant de avion? Avionul are dou[ locuri =i e f[cut din plastic. Pentru economie de spa\iu ]n hangar =i aripile pot fi str`nse ]n fuzelaj. Un motor de 95 cai-putere dezvolt[ o vitez[ de 300 de kilometri pe or[ =i permite pilotului s[ str[bat[, f[r[ escal[, o distan\[ de 1500 de kilometri. Greutatea avionului e de numai 280 de kilograme. NACU. Z`mbi\i, v[ rog! La o m[tu=[ s-a g[sit o bomb[ ]n ograd[. O \inea chiar l`ng[ prag, ]nc[ din timpul r[zboiului. “Dumneata =tii ce-i asta, m[tu=[?” o ]ntreab[ cineva. “Nu, r[spunde ea, bat sapa pe ea”. TACU. +ti\i oare c[... din Jupiter ar putea fi f[cute 1300 de sfere cu acela=i diametru ca =i al P[m`ntului nostru? NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Un \[ran, dup[ ce s-a jeluit poli\iei c[ i-a furat cineva pufoaica, se-ntoarce ]n sat, intr[ ]n cas[ =i deodat[ ]ncepe s[ r[cneasc[: “Am g[sit-o! Am g[sit-o!” “Unde?!” — ]ntreab[ lumea curioas[. “Sub maiou!” “Da unde era maioul?” “Pe mine!” TACU. +ti\i oare c[... albinele reu=esc s[ zboare =i ]n \inuturile arctice, =i ]n de=ert? C[ldura excesiv[ sau gerul nu le prea incomodeaz[? Cum de izbutesc astfel de performan\e? R[spunsul l-a g[sit un cecet[tor american, care, dup[ experimentele f[cute, e de p[rere c[ albina anihileaz[ excesul de c[ldur[ cu ajutorul unui mecanism foarte ingenios. C`nd sunt \inute la temperatura de 46 grade Celsius, albinele secret[ pic[turi de nectar care se evapor[. Apari\ia unei pic[turi

Copacul care ne une=te

121

de nectar pe acul albinei provoac[ o r[cire cu c`teva grade a temperaturii corpului ei. Dup[ aceea ele ]nghit din nou nectarul =i-l elimin[ iar, dac[ temperatura se ridic[, =i tot a=a... NACU. Z`mbi\i, v[ rog!.. +i pentru prima dat[, cei din clas[ izbucnesc ]n hohote, nu r`d ]ns[ de cele spuse de Nacu, ci r`d de altceva. +i anume — de apari\ia ]n clas[ a unei femei cu un ceauna= acoperit ]n m`n[. Femeia s-a oprit ]n fa\a clasei, se uit[ buim[cit[ la cei ce hohotesc; elevii, ]ns[, care se aflau afar[, n-o las[ mult pe g`nduri, o ]mping ]n clas[, o-nconjoar[ =i-i iau ceaunul. — M`nc[m sarmale! strig[ mai tare dec`t to\i Gondea =i ridic[ ceaunul deasupra capului, ]nc`t nimeni nu poate s[-l ajung[. M`nc[m sarmale! M`nc[m sarmale! }n c`teva clipe se clarific[ totul. E ziua lui T[b[citu. Mai s[ uit[m. Alta ]ns[ e ]ncurc[tura. Zilele de na=tere le s[rb[torim ]n timpul recrea\iei mari, mama lui T[b[citu ]ns[... +i, s[ vezi, a venit cu ceaunul cu sarmale la =coal[! — Mam[, \i-am spus... sc`nce=te ru=inat T[b[citu. — Dar ce mi-ai spus, puiule? nu pricepe mama. — Mam[, \i-am spus... Lui T[b[citu ]i este ru=ine c[ mama lui a adus ]n clas[... Ce mai, un ceaun cu sarmale ]nc[ n-a adus nimeni la =coal[! Oamenii aduc cutii cu bomboane, ciocolat[, tort[, mere, dar... — Dar ce-am f[cut r[u, puiule? se tot mir[ mama lui T[b[citu. — +i-apoi c`nd \i-am spus eu, mam[, s[ vii?.. — D-apoi am vrut s[ aduc s[rm[lu\e c[lde, puiule... — Taci, T[b[citule, strig[ mai tare dec`t to\i Gondea. Nu te sfii! Ai o mam[ genial[! strig[, se a=az[ direct pe podele, pune ceaunul ]ntre picioare =i se apuc[ s[ ]nfulece sarmale. — Cum de-ndr[zne=ti?! apare ca de sub p[m`nt diriginta noastr[, ]n=fac[ ceauna=ul de la Gondea. Gondea r[m`ne z[p[cit cu o sarmal[ ]n m`n[. Diriginta o descoper[ pe mama lui T[b[citu.

122

Nicolae Esinencu

— Dumneavoastr[! Ah, c`t sunt de fericit[ c[ v[ v[d... trece spre ea, s[ v[ pup! +i femeile se cuprind, se s[rut[. — V[ a=teptam la recrea\ia mare! parc[ s-ar dezvinov[\i nu se =tie de ce diriginta noastr[. — +ti\i, am vrut s[ le-aduc c[ldu\e! parc[ s-ar dezvinov[\i =i mama lui T[b[citu. — A=a-i... =i mie ]mi plac c[ldu\e, sur`de diriginta. Nu =tie unde s[-l pun[, ca s[ ia =i ea o sarmal[, dar Gondea ]ntre timp =i-a revenit, a m`ncat sarmala =i iar ]n=fac[ ceaunul. — Da\i s[-l \in eu, doamn[ profesoar[. — Ba nu i-l da\i, c-o s[ le m[n`nce pe toate! strig[ mul\imea. Doamna profesoar[ se apuc[ s[ fac[ ordine, ]ns[ nu mai are c`nd — se aude sunetul! — Aoleu! face ea =i tot ea g[se=te solu\ia. Alinia\i-v[, s[ v[ dau la to\i c`te o sarmal[ =i ne desp[r\im... Doc, da tu ce a=tep\i? — Eu am m`ncat deja... nu mi-i a sarmale. — Nu vrei s[-l s[rb[torim pe T[b[citu? — Am spus: am m`ncat. — Iar ]l faci pe originalul?! Se zice c[ nu vrei s[ =tergi tabla?! Tot ce m[ leag[ de =coala asta m[ enerveaz[, ]mi ridic[ s`ngele la cap. — N-am =ters =i nici n-am s[ =terg! declar. — Opre=te-te, opre=te-te... caut[ s[ m[ potoleasc[ diriginta. Te-ai =i pornit de-acum... Ei sarmala? Hai, c[ to\i au luat! — Am spus c-am m`ncat!.. Da\i-i lui dom’ profesor! ar[t, nu =tiu de ce, spre profesorul de =tiin\e sociale, care tocmai intra pe u=[. — C[ bine zici, sare diriginta noastr[ =i-i v`r[ =i domnului profesor o sarmal[ ]n m`n[. Numai una a r[mas, domnule profesor, m[ ierta\i! — +i ce s[ fac cu d`nsa? se-ntreab[ sur`z`nd domnul profesor. — Azi l-am s[rb[torit pe T[b[citu, e ziua lui de na=tere. — Da? +i eu ce fac, zic, cu sarmala?

Copacul care ne une=te

123

— M`nca\i-o! ]l ]ndeamn[ o fat[. — M`nca\i-o! strig[ clasa ]n cor. Domnul profesor pune sarmala ]n gur[, =i nu-i sarmala. — Felicit[rile mele, domnul profesor! ]i ]ntinde m`na Gondea, dup[ ce profesorul ]nghite sarmala. — Cu ce m[ mai felici\i, Gondea? trece profesorul spre mijlocul clasei, uit`nd, se vede, de sarmala m`ncat[. — Cu ziua sarmalei! r`nje=te Gondea. — Faci tu azi, totu=i, o nebunie, nu?.. ]l ]ntreab[ domnul profesor, dar Gondea nu mai aude, ]l bate de-acum cu palma pe spate pe T[b[citu, care moare de ru=ine. — Ai o mam[ de aur... Nu =tii, la recrea\ia mare mai aduce un ceaun? — A=az[-te, Gondea, ]l ast`mp[r[ domnul profesor. Am adus alt ceaun... uite-l, e dup[ u=[ — =i cum zice, u=a se deschide =i ]n prag apare un str[in. Avem asistent la lec\ie, anun\[ autoritar domnul profesor =i-l invit[ pe str[in: Poftim, a=eza\i-v[. }n clas[ s-a l[sat o lini=te de morm`nt. La tot ce vrei ne a=teptam, numai la asistent nu. XIII Se poate spune c[ lec\ia de =tiin\e sociale a =i ]nceput. — Gondea! — V-ascult, se ridic[ Gondea ]ncurcat. Profesorii nu-l prea scot la r[spuns pe Gondea ]n zile obi=nuite, darmite... Poate e o ]ncurc[tur[? Gondea se uit[ ]n jur... Nu, nu-i nici o ]ncurc[tur[, profesorul anume lui i se adreseaz[. — Treci, alte\[, la r[spuns. Alt[ dat[ Gondea ar mai discuta, dar acum n-are ]ncotro — asistentul! Iese ]n fa\a clasei. — Felicit[rile mele, ]i prinde profesorul m`na, i-o scutur[ el de data asta. Gondea acum pare =i mai buim[cit.

124

Nicolae Esinencu

— Cu ce ocazie? se uit[ el c`nd la asistent, c`nd la domnul profesor. — Cu ocazia faptului c[ e=ti scos la r[spuns... — Aaa... face Gondea =i pe loc ]=i revine. Da de ce n-o scoate\i pe Dada? Abia acum observ[m c[ Dada lipse=te din clas[. — B[ie\i, =ti\i ceva!.. apare Dada ca fulgerul pe u=[, z[rind ]ns[ omul str[in, bate ]n retragere, d[ bine\e. Bun[ ziua! — D[ s[-i str`ng =i Dadei m`na, ]i ]ntinde m`na domnul profesor. — Nu face! strig[ deodat[ Gondea. — De ce, m[ rog? ]=i retrage m`na domnul profesor. — Avem comisie =i o s[ ne dea de ru=ine. Domnul profesor ]=i v`r[ m`inile ]n buzunar, sur`de. — Mda, Gondea, faci progrese... zi-i, s[ te-auzim, tema! Salvarea noastr[, totu=i, e domnul profesor, care nu cere s[ r[spunzi strict la ]ntrebare, ci las[ s[ plute=ti prin =tiin\ele sociale. Principalul, zice el, e s[ ne vad[ c[ chibzuim cu mintea noastr[ proprie, c[ judec[m liber. Cred c[ de aceea =i-a astupat urechile domnul asistent, s[ nu aud[ =i mai departe cuget[rile lui Gondea. Iar reflec\iile lui Gondea ]n domeniul teoriei luptei de clas[ cam a=a sun[: tu ai, iar eu n-am; eu te ciom[gesc =i-\i iau ce ai; acum eu am, tu n-ai, =i-i r`ndul t[u s[ m[ ciom[ge=ti; apoi — eu te ciom[gesc, apoi — tu m[ ciom[ge=ti, apoi — eu, apoi — tu. — De ajuns, Gondea, ]l opre=te domnul profesor, c-ame\esc... — Apoi eu, s[ m[ ierta\i, dom`profesor, vorbesc popular, eu nu pot g`ndi dac[ nu vorbesc popular. — Nu-i vorba de asta... Dup[ spusele tale, Gondea, niciodat[ nu se mai termin[ lupta de clas[. — Ba se termin[, nu se las[ Gondea. C`nd vor dispare clasele. A=a scrie ]n carte, z[u. — Mda, face domnul profesor. Felul t[u de exprimare las[, totu=i,

Copacul care ne une=te

125

de dorit. S[ auzim ce =tii tu despre familia burghez[. Ai auzit de a=a ceva? — Auzit, z[u. — Zi-i. — Familia burghez[ se bazeaz[ pe capital, pe c`=tigul privat... — Hai-hai... — sur`de domnul profesor. — Imperialismul mondial d[ ]napoi ]n fa\a ta... — Familia burghez[... Burghezul vede ]n so\ia sa o simpl[ unealt[ de produc\ie, o sap[. — Ei, dar care este locul femeii ]n societatea noastr[? — S-o lu[m pe mama... — De ajuns. Dac[ o s[-\i mai cizelezi, Gondea, unele fraze =i o s[ te \ii de carte, ]l opre=te domnul profesor, z[u c-ai s[ pui ]ntr-o zi imperialismul mondial pe fug[... Suficient! — Cu sudoarea mea l-am c[p[tat, dom’ profesor, nu-i a=a? ]ntreab[, se agit[ Gondea; a atins azi, poate spune, culmea succesului. — A=a-i, Gondea. — Str`nge\i-mi m`na, ]i ]ntinde Gondea m`na, dar domnul profesor i-o d[ la o parte. — Las[, Gondea, c[ i-o str`ng Dadei... zice =i se adreseaz[ fetei. Dada, ia spune-mi ce =tii tu despre stat. — Ah! regret[ Gondea, eu =tiu s[ r[spund =i la ]ntrebarea asta! — +tii, fiindc[ ai dat m`na cu comisariatul! aminte=te nu se =tie de ce de comisariat Zg`rcea. Domnul profesor nu ia ]n seam[ nici pe Zg`rcea, nici pe Gondea. Se a=az[ ]n scaun, ar[t`nd c[ e gata s-o asculte cu mare luare aminte pe Dada. }=i amimte=te ]ns[ de ceva, se ridic[. — R[m`i pe loc, Dada, zice. — De ce? se intereseaz[ Gondea, dup[ nota ]ncasat[ a devenit foarte activ. Profesorul ]ns[ are p[rerea sa despre toate. Vrea s[-l asculte, de exemplu, pe Zg`rcea. Iat[ c[-l z[re=te pe Lucic, care, speriat de ]ntreb[rile domnului profesor, ar vrea s-o =tearg[ din clas[. Lucic, tu ]ncotro?

126

Nicolae Esinencu

Lucic se preface c[-l doare locul operat, se \ine cu bra\ul de burt[ =i se-ndreapt[ spre u=[. — Afar[... ]ng`n[ el. N-a vorbit diriginta cu dumnea...? — Aaa... face domnul profesor. Du-te, Lucic, dac[ te doare... Domnul profesor ]l conduce pe Lucic cu privirea p`n[ la u=[ =i ofteaz[. Eh, dac[-a= fi eu director! Lucic nu-i incomodat. Chihne=te =i dispare prin u=[. M[ str[duiesc s[ ascult cum o scoate la cap[t cu r[spunsul Zg`rcea, aten\ia mea ]ns[ mai mult e la domnul asistent. Ce face? Scrie. Ce face? Scrie. Ce face? Iar scrie?! Se uit[ la tabl[ — scrie, se uit[ la tavan — scrie, se uit[ la podele — scrie, se uit[ la pere\i — scrie. Scrie! }mi trec multe g`nduri deodat[ prin cap, printre care trei persist[ =i mi se par mai importante. Primul: de unde s[ fie oare inspectorul — de la minister? Al doilea: ce-ar fi s[-i spun durerea mea? Al treilea =i care ]mi d[ mai mult[ speran\[: oare nu s-a desfiin\a, ]n urma vizitei lui, clasa =i =coala asta, =i, ca prin minune, din nou s[ nimeresc ]n scumpa =coal[ a copil[riei mele? Se aude ]ns[ clopo\elul, =i totul se destram[. Observ[m: asistentul nu pleac[, num[r[ b[ncile, scaunele, pip[ie tabla... scrie. Afl[m: asistentul este nici mai mult, nici mai pu\in dec`t noul intendent al =colii, care, dup[ c`te vede\i, s-a =i apucat serios de munc[. De aceea deci scria =i scria? De aceea se tot uita la pere\i, la tabl[, la podele, la b[nci? +i numaidec`t ]n timpul lec\iei trebuia s[ fac[ lucrul acesta? N-a g[sit alt timp pentru noti\e?!

Copacul care ne une=te

127

XIV — Doc, hai afar[, m[ ]ndeamn[ Gondea. Gondea pare, nu =tiu cum, indispus, obosit. Afar[, totu=i, n-a= vrea s[ ies. — Mergi? — Ce s[ fac? +tiu, obosit de at`ta carte, la recrea\ia a doua Gondea se duce, de obicei, s[ mai trag[ o \igar[. — Nu te-ai s[turat de parfumul din clas[?! — nu m[ las[ Gondea. Are dreptate. Aerul din clas[ e greu. Ies ]mpreun[ cu d`nsul. — Ah, dac[ m-ar lua odat[ la armat[! — ofteaz[ din ad`nc Gondea, cobor`nd pe scar[. Nu pentru prima oar[ ofteaz[ Gondea la ideea asta. De c`te ori s-a ]nt`mplat s[-l ]nso\esc afar[, la un fum de \igar[, totdeauna am auzit din gura lui vorba asta. Trage un fum de \igar[, sloboade fumul ]n rotocoale =i ]ncepe: “Am fost la comisariat, mi s-a spus s[ termin mai ]nt`i =coala... Ba am fost =i amenin\at c[, dac[ n-am s[-nv[\ bime, voi fi trecut ]ntr-un batalion disciplinar... Hm, ei cred c[ m[ sperie... Dar s[ m[ trimit[ m[car =i nu =tiu unde, numai s[ scap odat[ de =coal[, de ora=ul ista, de toate...” Uneori nu-l ascult pe Gondea, =ed ]n preajma lui, el fumeaz[, iar eu m[ g`ndesc la te miri ce, de obicei la nimic, adesea ]ns[ ]l ascult =i mi se pare c[-l ]n\eleg foarte bine, ]i ]n\eleg dispozi\ia. Parc[ am avea aceea=i durere. Cred c[-i aceea=i. At`t c[ eu visez s[ m[ ]ntorc ]n =coala copil[riei, el viseaz[ s[ fug[ undeva, c`t mai departe. “Gondea, nu-\i place s[ ]nve\i?” l-am ]ntrebat c`nd l-am auzit prima oar[ vorbind despre armat[. “C`ndva ]mi pl[cea... r[sufl[ din ad`nc Gondea, pe loc ]ns[ se ]nveseli, glumi. — Mi-a pl[cut s[-nv[\ c`nd eram c`t lingura, =i profesoara se purta cu mine ca o mam[...”

128

Nicolae Esinencu

“Gondea, l-am ]ntrebat eu atunci, =i tu e=ti dintre cei transfera\i ]n =coala asta?” “Dar cine aici nu-i dintre cei transfera\i?!” “+i la care =coal[ ai ]nv[\at?” “E-he... f[cu aici Gondea, ]ncepe-o de la =coala nr. 1” “Ai ]nv[\at =i la =coala nr. 1?” “Nu crezi?! }ntreab[-l pe Lucic. Na, fumeaz[!” “Eu nu fumez...” ]i spusei =i mai mult nu-l ]ntrebai nimic, dar de ]n\eles mi se pare c[ ]n clipa aceea am ]n\eles de ce este Gondea a=a cum este. E =i el unul dintre cei dezr[d[cina\i. Muta\i din =coal[ ]n =coal[. Unii, se vede, pot ]nv[\a =i ]n alte =coli, al\ii ]ns[... ca mine! +i-apoi Gondea nici tat[ n-are! C`nd ie=im din =coal[, ne ajunge din urm[ Dada. — B[ie\i, =ti\i ceva!? strig[ ea ]nc[ de pe sc[ri. — +tim, =tim... i-arunc[ Gondea a lehamite =i m[re=te pasul, dar Dada nu se las[. — B[ie\i, nu v[ sup[ra\i c[ merg cu voi? — Dar unde, crezi, ne ducem noi? ar vrea s-o opreasc[ Gondea. Pe Dada n-o opre=te nimeni. — Gondea, de ce e=ti r[u?! Poate nu merg cu tine, ci cu Doc... Doc, m[ la=i s[ merg cu tine? se-ntoarce Dada spre mine. — Strada-i larg[... ]i spun eu ca totdeauna, c[ altceva Dadei n-am ce-i spune. Ie=im din curtea =colii =i ne ridic[m ]n sus ]n lungul str[zii. Lume ne vine ]n cale, lume ne ajunge din urm[... Greu de spus acum cine suntem — elevi sau pur =i simplu pietoni. Gondea ]ns[ n-aprinde \igara ]n strad[. Ne oprim, ca de obicei, dup[ gardul unei d[r`m[turi de cas[ =i-=i scoate \igara. — Doc, ]nc[ nu fumezi? — Nu, nu fumez... — Ah, dac[ m-ar lua odat[ la armat[... sloboade fumul de \igar[ Gondea =i se uit[ la cer. — Ai mai fost la comisariat? ]l ]ntreb.

Copacul care ne une=te

129

— Ce s[ caut acolo?.. }nainte luau =i cu trei clase, acum ]ns[... — E=ti un prost, ]i arunc[ Dada =i se strecoar[ prin gardul de al[turea, dispare. Am observat: de c`te ori Dada se ia dup[ noi, se strecoar[ prin gard, apoi strig[ la Gondea, ]l cheam[. Cred c[ fumeaz[ =i ea. Altfel de ce l-ar chema? Interesant, =i-acum o s[-l strige? — +i de ce, m[ rog, sunt un prost?! strig[ din urma Dadei Gondea. — Nam ochi s[ v[d solda\ii... vine vocea Dadei de dup[ gard. T[cere. Interesant, azi o s[-l cheme sau nu? — Gondea! se aude deodat[ vocea Dadei. — E=ti o proast[, ]i arunc[ Gondea =i trage din \igar[. Oare Gondea azi n-o s[ se duc[ s[-i dea de fumat? — Gondea, ia vino ]ncoace!... nu se las[ Dada. Gondea n-ar vrea s[ se ridice. Se uit[ ]nt`i la mine, ca =i cum mi-ar cere sfatul — s[ se duc[ sau nu? — Ce vrei, m[ rog? ]i strig[. — Am s[-\i spun ceva... vine de dup[ gard vocea fetei. Gondea mai trage un fum de \igar[, se ridic[ nehot[r`t, apoi dispare dup[ gard. Deci, fumeaz[ =i Dada. Pe ascuns, hm. Oare mai fumeaz[ vreo fat[ din clasa noastr[? Nu-s, nu-s =i apar, am`ndoi. Dada ]nainte, Gondea — din urm[. — E=ti de acord? vorbe=te Dada, dar numai a=a ca s[ vorbeasc[, asta ]ns[ pare s[-l ]ncurce pe Gondea. — Cu ce s[ fiu de acord?! o-ntreab[ indiferent Gondea. — Hm, pufne=te Dada =i observ c[-i face cu ochiul. Cu ceea ce \i-am ar[tat. Sfinte, ei se s[rut[ pe ascuns! Ei se s[rut[ =i eu, n[t[r[ul, nici nu b[nuiam. Iat[ doar chi=tocul de \igar[ din care a tras adineaori

130

Nicolae Esinencu

Gondea, e la picioarele mele. C`nd s-a ridicat Gondea s[ treac[ prin gaur[, l-a aruncat, am v[zut cu ochii mei, abia acum ]mi amintesc. — Da ce mi-ai ar[tat? ]ntreab[ Gondea aiurea. Fa\a Dadei p[le=te. Gura — arde. Ca un mac. — N-ai v[zut?! ]l ]ntreab[ ea =i se-ntoarce spre gaura din gard. Atunci hai s[-\i mai ar[t o dat[... — Las[... se dumere=te deodat[ Gondea =i porne=te ]ncet ]n josul str[zii. Alt[ dat[, zice. M[ iau dup[ Gondea. Oare Gondea nu \ine la Dada? +i atunci de ce se s[rut[? — B[ie\i, da voi =ti\i?.. vine Dada din urma noastr[. — +tim, =tim, ]i arunc[ Gondea =i deodat[ se ia pe urma unei femei ]n pantaloni =i cu p[rul l[sat peste umeri. Femeia merge ]nainte, Gondea se \ine din urma ei, ]i imit[ mersul, maimu\[re=te. — Domni=oar[ Prim[var[... se adreseaz[ el femeii. Domni=oar[... — Gondea, ]nceteaz[... ]i cere Dada, dar Gondea nici s[ aud[. }i vesel ca nicic`nd. Ba chiar pare c[-i face Dadei ]n ciud[. — Domni=oar[ Prim[var[... n-a\i vrea s[ v[ conduc? Femeia ]=i caut[ de treab[, se duce, nu mai ]ntoarce capul. Asta, se vede, ]l aprinde =i mai mult pe Gondea, se maimu\[re=te =i mai tare. }i declar[: — V[ cobor din cer soarele =i v[ aduc din noapte luna... z[u! +i pentru mine e nepl[cut s[ urm[resc scena asta. Parc[ ar fi vorba de mama... unde pui c[ se mai uit[ =i alt[ lume la noi. +i-apoi, nici femeii, ]mi pare, nu-i este pl[cut s[ aud[ din urm[ un n[t[r[u. Femeia m[re=te pasul. Bine face. Cote=te chiar la primul col\. |i-ai g[sit ]ns[ de cine s[ scapi. Gondea se \ine scai. — Domni=oar[ Prim[var[... nu se las[ Gondea, se \ine de femeie, dispare =i el dup[ col\... Nu-i, nu-i, noi nici nu mai =tim ce s[ credem, c`nd deodat[ uite-l, apare!

Copacul care ne une=te

131

Gondea alearg[ =i totodat[ se \ine cu am`ndou[ m`nile de ochiul st`ng. Oare ce s[ fie? Trece pe l`ng[ noi ca fulgerul... Abia de-l ajungem din urm[. — Gondea, ce \i s-a ]nt`mplat?! o dau pe Dada la o parte. M[ uit speriat la ochiul lui Gondea, ]nvine\it. — }i v`n[t tare?! ]ntreab[ Gondea, dar tot trage cu ochiul s[n[tos spre col\ul de dup[ care a venit alerg`nd. V[ ]nchipui\i, zice, era b[rbat! C`nd s-a-ntors cu fa\a spre mine, avea o barb[ a=a de mare! — arat[. Bine, mie a=a ceva nu mi se ]nt`mpl[. Dada scoate b[sm[lu\a, Gondea o d[ la o parte. — Dar s`ngereaz[! sc`nce=te Dada. — D[ o frunz[, Doc! — Nu, Gondea, s[ nu introduci vreo infec\ie. Ia b[sm[lu\a Dadei. — Apas[ pe ochi, ]l sf[tuie=te Dada, sau las’c-o \in eu. Te doare? — D[-te c[ te miluiesc, se-nd`rje=te Gondea, care din c`nd ]n c`nd se mai uita spre col\ul cela de strad[. — Te temi s[ n-apar[ iar? ]l ]ntreb eu. Dar Gondea nu mai ascult[. A =i m[rit pasul. De dup[ col\ s-a ar[tat tipul, vine direct spre noi. }ntr-adev[r, are un b[rboi — uite-a=a de mare! Cu plete de femeie, dar s-a dovedit a fi b[rbat. Nu =tiu ce are de g`nd s[ fac[ Dada, eu ]ns[ o iau la s[n[toasa. XV Lec\ia de literatur[ decurge, ]n fond, ca totdeauna — sub semnul problemelor organizatorice. Tot ce trebuie s[ fie rezolvat ]n afara lec\iilor se rezolv[ la lec\ie. Chiar dac[ am avea =i trei lec\ii de literatur[ la r`nd, diriginta noastr[, cred, n-ar ispr[vi toate ]ntreb[rile care i se adun[ ]n cap de la o lec\ie la alta. Ea ]ntreab[, =i noi n-auzim centreab[; noi r[spundem, =i ea n-aude ce-i r[spundem. — Ce lec\ie a\i avut ]nainte de literatur[?

132

Nicolae Esinencu

— Tot literatura. — Gondea, ce-i cu ochiul t[u? — L-am supus unei experien\e, la chimie! — Of, fi\i aten\i, c[ data viitoare ar putea s[ v[ ]ntrebe la... — O s[ fim. — Lucic cum se simte? — Bine. La chimie a dormit, de la fizic[ a fugit. — A fost ]nso\it, b[nuiesc? — Desigur. — Foarte bine. Acum s[ vedem ce facem cu excursia la fabrica de ciment. — Dar la fabrica de ciment am fost! — Da? Atunci ne vom duce la fabrica de ]nc[l\[minte. — +i la fabrica de ]nc[l\[minte am fost! — }n anul [sta n-am fost. — Dar am fost ]n an, an\[r\. — Ei =i? — Am fost ]n an =i ne vom duce =i anul acesta. — N-o s[ m[ duc nic[ieri! — Cine a vorbit? — Eu, r[spund =i m[ ridic ]n picioare. — S[ fie lini=te, cere diriginta =i se-ntoarce uimit[ spre mine. Doc, nu-mi place cum te por\i ]n ultimul timp. Ce-a dat azi ]n tine?! — Nimic. — Hai, hai, Doc, te joci cu focul. Mi-au spus =i al\i profesori c[ tu r[spunzi obraznic. +ezi. — M[ a=ez, dar de dus la fabrica de ]nc[l\[minte n-am s[ m[ duc. Uite c[ profesoara noastr[ ]ncepe s[ ne aud[ r[spunsurile. M[ piseaz[. Ea crede c[ m[ piseaz[. — Scoal[ ]n picoare! A=a. Acum spune-mi: de ce n-o s[ te duci? Sau crezi c[ e=ti mai breaz dec`t restul clasei? Poftim, ]ntreb clasa: dragi copii, ne ducem la fabrica de ciment? — Nu!

Copacul care ne une=te

133

— De ce? — Doar se vorbea despre fabrica de ]nc[l\[minte. — A, da. Ne ducem la fabrica de ]nc[l\[minte? — Ne ducem. — Doc, ai auzit? — Am auzit. Dar eu unul n-am s[ m[ duc. Am v[zut o dat[ cum se face pantoful =i mi-i de ajuns. — Ei =i? O s[ mai vezi o dat[, n-o s[-\i fie nimic. — Iat[, aici, ]n g`t ]mi stau pantofii fabricii de ]nc[l\[minte. — Bine, Doc. Hai atunci s[ mergem la fabrica de confec\ii. — +i-acolo ce s[ vedem? — Ei, bine, dac[ nici acolo n-avem ce vedea, atunci, s[ m[ ier\i... — Am fost anul trecut. Crede\i c[ s-a schimbat ceva de atunci? — S[ fie lini=te! se enerveaz[ diriginta noastr[ =i se ]ntoarce uimit[ spre mine. Bine, Doc, fie cum zici. Dar spune-mi: unde-ai vrea tu s[ ne ducem ]n excursie? Te-ascult. — Nu =tiu, c[ eu nu sunt profesor. — Dar eu =tiu! Avem trei excursii ]n anul acesta pl[nuite — trei o s[ facem. — Ei, face\i-le... — Ce, ce?! — Ce-a\i auzit! Face\i-le, zic. — Doc, dac[ mai deschizi o dat[ gura, =tii ce te-a=teapt[? Te trec ]n clasa “B” c`t ai zice pe=te. M-am s[turat! Mda, am uitat, ]n ultimul timp tot mai des sunt amenin\at c-o s[ fiu trecut ]n clasa paralel[. Cum spui ceva, \i se aminte=te c[ po\i fi trecut ]n alt[ clas[, ]n alt[ =coal[... Sfinte! Oare dac[ a= \ine-o tot din =coal[ ]n =coal[, n-a= putea ajunge ]ntr-o bun[ zi iar la =coala nr. 10? }mi iau geanta =i pornesc spre ie=ire. — Stai, unde te duci?! — }n clasa “B”.

134

Nicolae Esinencu

— Dar cine \i-a permis? — Dumneavoastr[ mi-a\i spus... — Treci ]napoi... Doc, tu ]ntr-adev[r te joci cu focul! Eu te-ntreb: ce-i cu tine?! — Nimic. Dar =i eu v[-ntreb: o s[ facem noi odat[ lec\ia de literatur[? — Facem, Doc, facem! Dar mai avem ]nc[ o sumedenie de ]ntreb[ri nel[murite. Nu =tim ]nc[ ce-i cu excursia, apoi trebuie s[ vedem ce-i cu coresponden\a... da, era s[ uit — s[pt[m`na viitoare clasa noastr[ e de serviciu pe =coal[ — trebuie s[ ne preg[tim sau nu?! — Trebuie! — r[spunde clasa ]n cor. — Vezi, Doc! +i, te rog, mai mult s[ nu mergi contra clasei... Deci, dragi elevi, a r[mas s[ vedem c`nd ne ducem la fabrica de ]nc[l\[minte: s[pt[m`na viitoare sau l[s[m pentru luna octombrie? — S[pt[m`na viitoare! — r[spunde ]n cor clasa. — Scriem... A=a, s-a f[cut. Acum s[ vedem ]n c`te grupe ne ]mp[r\im. +ti\i doar c[ toat[ clasa n-o s[ poat[ intra deodat[ ]n fabric[. Data trecut[ ne-am ]mp[r\it ]n dou[ grupe. Sunt =i alte p[reri? — Nu... M[ uit la diriginta noastr[, la mi=c[rile ei, ]i ascult vocea =i m[ g`ndesc: dac[ a= fi cu adev[rat transferat din clasa asta ]n clasa a noua “B”, oare ar pl`nge ea a=a, cum a pl`ns prima mea profesoar[ atunci c`nd a ap[rut ordinul s[ fiu trecut din clasa ei?.. Ar pune ea oare un cuv`nt pe l`ng[ director s[ nu fiu transferat sau... Mereu m[ amenin\[ c-o s[ fiu trecut ]n clasa paralel[, dar care i-ar fi purtarea dac[ s-ar adeveri spusele? — Doc! — Da, v-ascult. — Tu auzi ce se vorbe=te ]n clas[? — Aud. — Atunci ascult[ ce se spune mai departe ]n scrisoarea... Mai departe se citesc scrisorile venite din diferite col\uri ale lumii de la diferi\i elevi din diferite =coli, dar toate adresate nou[, elevilor

Copacul care ne une=te

135

din clasa a noua “A”, deoarece =i cei care ne scriu sunt la fel elevi ]n clasa a noua “A”. Coresponden\[ — tradi\ie. Elevul din Taganrog, s[ zicem, care e al cincilea pe lista catalogului clasei sale, trimite scrisoare elevului din clasa noastr[ care e al cincilea ]n catalog. +i tot a=a. Ei ne scriu nou[ =i noi trebuie s[ le r[spundem. Avem ce scrie, n-avem — scriem. Scriem. Mie, personal, mi-a nimerit s[ r[spund la scrisorile unui tip care nici nu =tie, b[nuiesc, ]n ce parte a lumii tr[ie=te. }mi scrie ]ns[ regulat, r[spuns nu cere, dar ]mi pune ]ntreb[ri cu nemiluita. Cam a=a ]ncep scrisorile lui: “Aten\ie, num[rul 17 (17 e num[rul meu ]n catalog), s[ nu te vad[ nimeni citind scrisoarea mea. Ai priceput? Iar eu ]\i scriu... Ce se aude pe la voi la matematic[? Pe la noi e pr[p[d. C`nd se repede profesoara cu formulele asupra noastr[, fugim ca puii de pot`rniche prin iarb[. Personal, azi iar am ]nh[\at not[ rea. Aten\ie! Nu te vede nimeni c[-mi cite=ti scrisoarea? A=a. Acum s[ mergem mai departe. Cum o duc ling[ii pe la voi? La noi sunt trei =i-i zdup[cim zilnic. Zdup[cim ling[ii =i zdup[cim eminen\ii. Odat[, din gre=eal[, m-au zdup[cit b[ie\ii =i pe mine. Cum m-am ]nv`rtit s[ nu ]nha\ o not[ excelent[ la educa\ia fizic[, n-am putut sc[pa. Am s[rit mai departe dec`t to\i, c[ m-a izbit careva din urm[, ]nv[\[torul mi-a pus eminent =i b[ie\ii aveau s[ m[ chelfeneasc[. P[zea, ]\i spun, de note bune! Pe noi ne-a fericit Dumnezeu cu o m[t[hal[ de b[rbat, de care, cum intr[ ]n clas[, ne ascundem pe sub b[nci. Toat[ ziua cere una =i bun[ — s[ ]nv[\[m. E vorba s[ ni-l schimbe, p`n[ atunci — p[zea — st[m la fund. Ai citit scrisoarea? Acum rupe-o =i, dac[ po\i, ]nghite-o. Eu toat[ coresponden\ o ]nghit. Cu respect. Amicul t[u nr. 17”. Parc[-s blestemat. Elevii ca elevii, au noroc de o coresponden\[ frumoas[, mie ]ns[... De=i =tampila de pe plic arat[ c[ scrisoarea e de undeva de la sud, eu totu=i r[m`n la impresia c[ cineva din clas[ ]=i bate joc de mine. Gondea? E=anu? T[b[citu?.. Z[u c[ l-a= zdup[ci, dac[ a= =ti cine e! — Doc, de ce-ai dat cu pumnul ]n banc[? — Eu?

136

Nicolae Esinencu

— D-apoi cine — acum o clip[ ai izbit cu pumnul ]n banc[! — S[ am iertare... — Tu scrii cuiva? — Da. — R[spunzi la scrisori s[pt[m`nal? — S[pt[m`nal. Dar ce-am s[ spun? La =coala nr. 10, ]n care am ]nv[\[t, nu se acorda a=a mare importan\[ coresponden\ei. Pe primul plan erau lec\iile, numai lec\iile. Coresponden\a — pe urm[. }n timpul liber. La dorin\[. — Doc, m-auzi? — V-aud. — Din care parte a lumii ]\i scrie, c-am uitat, =i ce-\i scrie? — Din... — dac[ am s[ spun, clasa at`ta a=teapt[... — Dar cine are dreptul s[-mi controleze coresponden\a? — Doc, nu uita c[ eu sunt diriginta. — Eu nici mamei nu-i permit s[ se uite ]n scrisorile mele. — Doc, tu iar r[spunzi obraznic... ce se-nt`mpl[ cu tine? Poftim, iar e sunetul =i iar n-am dovedit... =ti\i ce — deschide\i repede manualele. Ba nu, c[ n-o s[ mai reu=im. Citi\i ]n continuare “A doua perioad[ de dezvoltare a literaturii clasice”. Clar? — Clar, r[spunde clasa ]n cor. — Ce lec\ie urmeaz[? — Istoria, r[spunde clasa ]n cor. — H[r\ile sunt? — Nu-s, r[spunde clasa ]n cor. — Fi\i aten\i s[ nu lua\i note proaste... Sta\i c[ n-am pus nici o not[. Cociu, ce-am avut pentru azi la literatur[? — Prima perioad[ de dezvoltare a literaturii clasice. — Tot prima? — Tot prima. — Foarte bine. Ad[ zilnicul... Eminent, Cociu! La literatur[ to\i suntem eminen\i.

Copacul care ne une=te

137

XVI Oare ce-o fi cu teatrul lui Nacu =i Tacu? Dup[ ce a fost ]ntrerupt ]n cursul primei recrea\ii, ]=i reia activitatea la recrea\ia mare. Caz rar. TACU. +ti\i oare c[... ]nghe\ata din z[pad[ =i sucuri din fructe era cunoscut[ ]n China cu trei mii de ani ]n urm[? NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Tata ]=i ]ntreab[ fiul diminea\a: “Ai m`ncat omleta?” “Da, r[spunde fiul, dar ce s-a ]nt`mplat?” “Vreau s[ te fug[resc p`n[ la =coal[!” r[spunde tata. TACU. +ti\i oare c[... la 19 mai 1910 P[m`ntul a trecut prin coada cometei Haley? Rezultatul — tr[im! NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Mo= Lingur[ e tat[l lui Mo= Ceaun. TACU. +ti\i oare c[... Cel mai ]nalt pisc din lume este +i=a Pangma, 8013 metri, ]n Tibet, =i este ]nc[ neexplorat? NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Geanta mi-am luat-o la =coal[, dar c[r\ile le-am uitat acas[! TACU. +ti\i oare c[... }n 1937, un corp cu un diametru de aproximativ un kilometru, mai apoi numit Hermes, a trecut pe la circa 800000 de kilometri distan\[ de P[m`nt, nu cu mult mai mult dec`t distan\a dubl[ de la Terra la Lun[? De atunci n-a mai fost v[zut. Cam o dat[ la un secol un obiect similar este de a=teptat s[ treac[ la distan\[ mai mic[ dec`t cea p`n[ la Lun[ =i, ]n sf`r=it, statistic, o dat[ la 250000 de ani, sunt =anse ca P[m`ntul ]ntr-o zi s[ se ciocneasc[ cu un astfel de obiect. NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Ca s[ evit[m consecin\ele grave ale ciocnirii dintre un corp str[in =i P[m`nt, s[ ne punem imediat c[ciulile pe cap! — Doc, vino ]ncoace! Oare cine m[ strig[? — Eu, Doc, eu! A, iar[=i Gondea. M[ strig[ din urm[. Oare ce vrea? Iar vrea s[ fumeze? Sau tipul cu barb[ s-a ivit ]n curtea =colii? Asta mai lipsea.

138

Nicolae Esinencu

— Ai s[ fii martor, ]mi spune Gondea =i o ia pe scar[ ]n jos. M[ duce undeva. — Martor la ce? ]l ]ntreb pe sc[ri. — Ai s[ vezi... Ie=im din curtea =colii, ne ducem dup[ col\. }n spatele =colii — Cociu, eminentul clasei, =i Lucic, stau la un pas unul de altul. — S-au b[tut? m[ uit eu la Cociu, la Lucic. — Hai, scoate\i zilnicele, le porunce=te la am`ndoi Gondea. S[ vezi =i s[ nu crezi. Cociu scoate coperta de la zilnicul s[u, iar Lucic de la al s[u. Fac schimb de zilnice. Coperta zilnicului este p[strat[, foile ]ns[ se transmit. — Cu ce ocazie? m[ mir eu. — Nu =tiai? ]mi arunc[ o privire plin[ de ironie Gondea. B[bacul lui Lucic i-a promis c[-i cump[r[ blugi, dac[ aduce azi not[ bun[. — Ei =i? — Ce: ei =i?! Cociu, ai v[zut, a ]ncasat azi not[ bun[ la literatur[? A ]ncasat! Acum ]l vinde. — E ceva ]ngrozitor. — Na, =i nu fluiera! ]mi ]ntinde Gondea o gum[. E timpul s[ =tii, Cociu ]ntotdeauna i-a v`ndut zilnicul lui Lucic. Cum ]nha\[ o not[ bun[, ]l vinde lui Lucic, iar eu de fiecare dat[ sunt martor ocular, cum s-ar zice. Drept r[splat[ — cinci gume de mestecat. Azi m-am ales numai cu patru, deoarece stimabilul Cociu a mai cerut un martor. Vezi, dumnealui se teme c[ Lucic o s[-l duc[ de nas. — Cum o s[-l duc[, doar =i lui ]i d[ gum[? — Pe naiba! Cociu nu vinde notele pe gum[. Guma mi se d[ numai mie. Cociu ]i vinde pentru bani. Lucic m`ine trebuie s[-i aduc[ un cinciar. — Un cinciar pentru o not[ bun[! — Pentru un tic[los ca Lucic, spune Gondea, e o nimica toat[. Nu-i a=a, Lucic? Lucic n-aude. Chicote=te fericit, prinde foile la coperta zilnicului s[u.

Copacul care ne une=te

139

— Dar care e misiunea mea ]n toat[ t[r[=enia asta? ]ntreb eu nedumerit. — Ai v[zut — e de ajuns... s[ megem, m[ apuc[ Gondea de dup[ um[r, dar nici nu apuc[m s[ intr[m bine ]n =coal[, c[ suntem asalta\i de Cat`ru. — Haide\i sau voi nu vre\i s[ v[ miruiasc[ poetul?! — Care poet? r[m`nem ca tr[sni\i. — S-a anun\at, voi unde-a\i fost? La recrea\ia mare avem ]nt`lnire cu poetul Coliv[. — Tu l-ai v[zut, Doc? m[-ntreab[ Gondea. — Habar n-am. Compozitor viu v[d zilnic. Locuie=te unul ]n acela=i bloc cu mine. Ba ]l v[d ]n r`nd dup[ ceap[, cert`ndu-se cu lumea, ba ]n r`nd dup[ pe=te congelat! Zici c[ vine un poet? — Hai s[-l vedem! D[m s-o lu[m la fug[ spre sala de festivit[\i, dar Cat`ru ne ope=te. — Sta\i, unde fugi\i, c[ s-a terminat ]nt`lnirea cu poetul!.. — Cum s-a terminat? — +i v[ pot bucura: clasa noastr[ iar s-a prosl[vit! — A f[cut careva vreo gaf[? — La ]nt`lnire cu poetul s-a eviden\iat Tita. — Ce-a f[cut z[p[cita? A pus vreo ]ntrebare neghioab[? — Pe dracu — a le=inat. Cum a v[zut poetul, a le=inat, =i s-a stricat toat[ ]nt`lnirea. — Nu m[-nnebuni, vrea Gondea s[ afle c`t mai multe despre cele ]nt`mplate. Dar cum, moachia, s[ le=ine?! — Se zice c[ n-a v[zut ]n via\a ei un poet viu... Cum l-a z[rit pe Coliv[, s-a pr[bu=it cu capul pe-o parte. “Aista-i!” a zis =i face leap! pe podele. — +i lumea? — Ce — lumea! S-a speriat! — +i poetul? — Stimabilul nostru poet s-a dovedit a fi mai tare dec`t noi la inim[. C`nd a aflat de ce a le=inat Tita noastr[, a cobor`t cu fruntea

140

Nicolae Esinencu

sus de pe scen[, a trecut printre scaune =i, cu fruntea sus, s-a apropiat de Tita le=inat[, i-a apucat m`na =i i-a s[rutat-o, zic`nd c[ acum c`nd a v[zut un cititor murind pentru talentul s[u, poate s[ moar[ =i el ]n lini=te =i a plecat. Pr[p[ditul a crezut c[ fata a le=inat de genialitatea versurilor lui. — +i Tita? — Ce Tita?.. Uite-o!.. S[-nnebune=ti, nu alta. Dinspre sala de festivit[\i vine Tita, ]nconjurat[ de-o turm[ de fete. Fetele zumz[ie ]n jurul ei, ea, ]ns[, le=inata, nici nu vede pe unde calc[. Palid[, ochii peste cap, buzele abia de i se mi=c[. — Fetelor, uita\i-v[ la m`na mea... tot zice Tita, asta e m`na, zice\i, pe care mi-a a s[rutat-o el?! — Z[u c[ asta-i, Tito! strig[ fetele, alte pr[p[dite, ]nvidioase c[ poetul nu le-a s[rutat lor m`na. — Of, face Tita, =i iar le=in[... — Ap[! Aduce\i ap[, s-o stropim! r[cne=te careva, la care Gondea face o remarc[ nea=teptat[: Nu-i nevoie, o pup eu =i o s[ i se fac[ bine. — Porcule! sare Tita, care, se vede, a auzit vorba lui Gondea. Sare, dar m`na s[rutat[ de poetul Coliv[ n-o ]ndoaie, o \ine ca pe o mare comoar[. Cum ]l chema, zice\i? ]ntreab[ ea de fete. — Pe cine? se z[p[cesc fetele. — Pe... — Coliv[. — |ine\i-m[ c[ iar le=in... vrea s[ cad[ iar Tita, dar, se vede, z[re=te mutra r`njit[ a lui Gondea =i se r[zg`nde=te, nu le=in[. XVII Istoria =i =tiin\ele sociale, ]n genere, sunt predate de unul =i acela=i profesor, dar cum ]n =coala nr. 17 s-au adunat mai mul\i istorici, istoria ne-o pred[ alt profesor.

Copacul care ne une=te

141

Cu istoricul nu se joac[ nimeni. A fost pe undeva director, dar a demisionat. Dumnealui, cum intr[ ]n clas[, ]ncepe s[ arunce note rele ]n st`nga =i-n dreapta, ]nc`t nici cel mai bun elev din clas[ nu rezist[, este pus pe fug[. +i nu pune ]ntreb[ri la tema dat[ pe acas[, ci cum dore=te. +i pune ]ntreb[rile la ]nt`mplare, =i elevii sunt ridica\i la ]nt`mplare. Nu import[: ai not[ la istorie, nu, el te ridic[ ]n picioare =i, dac[ nu deschizi gura trei secunde, te tr`nte=te jos cu insuficient. — Uf, iar o s[ fim fug[ri\i p`n[ la Berlin, ofteaz[ Cat`ru, sco\`nd manualul de istorie. — Dar ce, acum o s[ avem istoria? se apuc[ de cap Gondea. R[sfoim febril manualul de istorie, numai Lucic nu =tie cu ce s[ se ocupe =i vrea s[-=i mai bat[ joc de Oprea =i E=anu. M[ rog, el e asigurat: pentru d`nsul pune cuv`ntul diriginta, poate face ce dore=te, noi ]ns[... trebuie s[ lupt[m cum putem. — Oprea! se aude vocea batjocoritoare a lui Lucic, Oprea nu prea str[luce=te la istorie, r[sfoie=te b[iatul ]n prip[ manualul, poate mai prinde ceva p`n[ se arat[ profesorul. Oprea, mi s-a dezlegat un =iret. — Ai uitat ce-a spus diriginta?.. nu se las[ Lucic. Eu nu m[ pot apleca s[-i leg, =tii, sunt operat. — S[ \i-l lege E=anu, ]i arunc[ Oprea, cu ochii ]n manual. — E=anu n-aude, nici el nu-i as ]n istorie. Acum o clip[ i-am spus c`nd au intrat trupele germane ]n Austria =i a =i uitat. — }n martie 1938, ]i repet. — Da c`nd au ocupat Fran\a?! ]ntreab[ E=anu. — E=anu, strig[ Lucic, am s[ te spun la doamna dirigint[, tu nu-\i faci datoria. E=anu, f[r[ s[-i r[spund[, se ridic[, ]i leag[ lui Lucic =iretul =i totodat[ converseaz[ cu mine. — Dar ce, e=ti prost? ]l ]ntreb. Doar nu voi sunte\i azi de serviciu, s[-i lege Cat`ru =i Cre\u, ei s-au prins binevol s[-l ]ntov[r[=easc[ azi peste tot. }i spun, dar E=anu nu m[ aude, m[-ntreab[ ]n continuare: — Dar c`nd a n[v[lit Germania ]n China de Nord, zici?

142

Nicolae Esinencu

Dar c`nd oare a n[v[lit Germania ]n China de Nord? Oare a fost =i a=a ceva? Uite o problem[ — nici eu nu =tiu! E=anu, ]mi z[re=te fruntea ]ncre\it[ =i se apuc[ ]n grab[ s[ r[sfoiasc[ manualul. Dar n-ajunge E=anu s[ g[seasc[ pagina dorit[, c[ vocea batjocoritoare a lui Lucic ]l strig[ din nou. — +i deschide-mi geanta! E de r`s, nu? Dar cum s[ r`zi, c`nd istoricul a =i deschis u=a, s-a =i n[pustit asupra noastr[, ne-a pus pe fug[ spre Berlin. — C`rdo=enia de la München... Dada! Dada sare ]n picioare, casc[ gura o dat[, de dou[ ori, holbeaz[ ochii, ca =i cum nu i-ar ajunge aer, d[ s[ deschid[ gura ]nc[ o dat[, dar uite c[ cele trei secunde au =i zburat, nu-s. — A=az[-te. R[u. Evenimentele din Spania ]n anii treizeci-patruzeci. Izb`nd[! Izb`nd[ sare ]n picioare =i, ca s[ nu piard[ cele trei secunde, vorbe=te la-nt`mplare: — S[ ]ncep cu tulbur[rile din Spania sau...? — }ncepe cu ]ntrebarea pus[. — Spania... }n anii treizeci... Spania... — R[u. — Dar eu am citit, caut[ Izb`nd[ s[ opreasc[ ma=ina care l-a =i tr`ntit la p[m`nt. — A=az[-te dac[ am zis! “R[zboiul straniu” din Europa Occidental[... De=i niciodat[ nu m-am temut de istorie, inima mi se zbate-n piept, =i mi se zbate nu glum[! “Eu, eu, eu... tot ]mi zic, eu am s[ fiu ]ntrebat! Eu am s[ fiu ]ntr...” — Cinzeac[! love=te ]nv[\[torul ]n alt[ parte a clasei. — M-a\i ]ntrebat data trecut[... se ap[r[ Cinzeac[. — Ei =i? ]l atac[ istoricul. — Aceea=i ]ntrebare mi-a\i pus.

Copacul care ne une=te

143

Ei =i? — }“... se vede c`t colo c[ Cinzeac[ are nevoie de c`teva clipe s[ se concentreze, dar azi se simte, profesorul nostru e necru\[tor, ]nt[r`tat. — +ezi. R[u. Cinzeac[ holbeaz[ ochii, dar nu poate deschide gura. }i vine ]n ajutor Gondea. — La aceea=i ]ntrebare data trecut[ i-a\i pus not[ bun[. Dar cui s[-i spui?! Iar suntem ridica\i la asaltul Berlinului! — Din ce p[tur[ social[ se trage Churchil? Din nou ]mi aud inima — tuc-tuc-tuc... P`n[ =i Lucic s-a tupilat sub banc[. I-a promis diriginta c-o s[ vorbeasc[ cu to\i profesorii s[ nu fie ]ntrebat, dar mai =tii. Tot mai bine e s[ fie atent, nev[zut. Ochii profesorului plutesc pe deasupra lui, ca doi vulturi, =i Lucic nu rezist[. Se ridic[ cu m`na la burt[. Trucul lui obi=nuit. — Vrei s[ r[spunzi, Lucic? ]l fixeaz[ istoricul, =i Lucic se face mic de tot. Ce b[lm[je=ti? — M[ doare... se schimonose=te Lucic, se chirce=te. Of... — Dar c`t o s[ te mai doar[?.. +i eu am fost operat de apendicit[, dar peste patru zile f[ceam gimnastic[! zice profesorul. — Burta m[ doare... vreau... — Ie=i! face scurt istoricul, c[ci mai are el pe cine ridica la asaltul Berlinului. Lucic ]ns[ nu iese din clas[. A ajuns la u=[ =i s-a oprit. — Ce-a=tep\i? strig[ istoricul. — Doamna dirigint[ nu-i permite s[ mearg[ singur la veceu, strig[ Gondea, care nu prea are fric[ de istoric; lui i-i indiferent, totuna nimic nu =tie... Azi Oprea =i E=anu trebuie s[-l ]nso\easc[ peste tot, zice. — Nici nu m[ g`ndesc! declar[ Oprea.

144

Nicolae Esinencu

— +i de ce, m[ rog, se hlize=te Gondea, la Berlin tot at`t nu mai ajungi, ai =i fost ]mpu=cat cu not[ proast[. — Nu vreau =i gata, se opune Oprea. S[ se duc[ Cat`ru =i Cre\u, ei au fost azi numi\i... — }nceta\i discu\ia! se-nfurie istoricul. S[-l ]nso\easc[ Grecu =i Gondea! — Dar de ce eu? se ap[r[ acum Gondea. Cum ceva: Gondea, Gondea... poate =i eu vreau s[ ajung la Berlin! Alt[ dat[ lumea ar r`de, dar azi... — Ie=i, dac[ am spus! insist[ profesorul =i se n[puste=te asupra celor r[ma=i ]n clas[ cu o =i mai mare ]nver=unare. Stratu, c`te milioane de oameni au fost extermina\i ]n Osven\im? — Peste patru milioane de oameni, sar eu ]n picioare. — Deosebirea dintre scopurile pe care le urm[reau principalii participan\i la coali\ia antifascist[? — Participan\ii la coali\ia antifascist[ priveau cu ochi diferi\i r[zboiul =i rezultatele r[zboiului al doilea mondial. }ntre participan\i existau divergen\e profunde. }n ceea ce prive=te scopurile =i programul or`nduirii postbelice a lumii Uniunea Sovietic[ vedea scopul r[zboiului ]n eliberarea popoarelor... — Stop. C`nd a fost oprit[ ]naintarea japonezilor ]n bazinul Oceanului Pacific? — }... — La c`t noiembrie alia\ii au debarcat ]n Marocul francez =i Algeria? — }... parc[ =tiam?! — A=az[-te. Mi-a pus not[ sau nu? +i cum de am uitat c`nd au debarcat alia\ii? — Bobu, ]i luat de-acum Bobu la goan[ spre Berlin. — S[ r[spund la ]ntrebarea la care n-a =tiut s[ r[spund[ Stratu sau la penultima? se intereseaz[ acela. — +i la una =i la alta.

Copacul care ne une=te

145

— Bine, zice Bobu =i-o ia la fug[ spre Berlin. La opt noiembrie 1924 alia\ii au debarcat ]n Marocul francez =i Algeria. }naintarea Japoniei a fost oprit[ ]n bazinul Oceanului Pacific ]n vara anului... 1942. Pe ici-colo mai cade, dar se ridic[, ]nainteaz[, atac[. I se mai pun =i alte ]ntreb[ri lui Bobu, la unele r[spunde el, la altele sunt ridica\i al\ii la atac. La un moment dat ne prindem c[ atac[m, toat[ clasa, Berlinul. +i, se pare, cu succes. Speia, Cociu, eminen\ii no=tri, se c[znesc de-acum s[ ridice steagul biruin\ei pe Raihstag. Dac[ am mai avea acum ceva rezerv[... Da, avem. Gondea =i Grecu ]=i fac apari\ia ]n clas[. +i vin gr[bi\i. Se vede, vor =i ei s[ fie de fa\[ la arborarea drapelului pe Raihstag. Dar ce se-nt`mpl[? Nu cumva =i diriginta a venit s[ ne dea o m`n[ de ajutor? Ba nu, e palid[, ]i tot prive=te pe Gondea =i Grecu =i-i tot cic[le=te: — Cum de-a\i ]ndr[znit? Cum de vi s-au ridicat m`inile?.. Ce-a\i f[cut cu Lucic, a?! Abia c`nd se aude sunetul, afl[m despre cele ]nt`mplate: Gondea =i Grecu l-au tr`ntit pe Lucic ]n closetul =colii! XVIII M[mulic[, unde am nimerit eu?! Adunarea clasei e ]n toi, de=i ]nc[ nimeni n-a luat cuv`ntul. Elevii se grupeaz[, se r[zle\esc =i din nou se grupeaz[. P`n[ la urm[ majoritatea devin indiferen\i, pasivi, unii, cu capul ]n palme, ]ncearc[ s[ doarm[. — Doamn[ dirigint[, se ridic[ iar[=i =i iar[=i Dada, cum de nu ]n\elege\i, nimeni nu e de vin[! — +ezi, Dado, porunce=te diriginta. A=a ceva nu poate fi. Nimeni n-o s[ plece acas[ p`n[ c`nd r[uf[c[torii n-au s[ recunoasc[... — Ce s[ recunoasc[? se hlize=te Gondea, care =ade cu un um[r spre clas[, cu cel[lalt spre dirigint[, dar diriginta nu-l ia ]n seam[. Ea are ideea sa, fix[: Lucic a fost ofensat, asta-i tot.

146

Nicolae Esinencu

— Scoal[, E=anu! strig[ ea. — Poftim. — Vorbe=te! — Ce s[ vorbesc? — Cum tu =i cu Oprea a\i pus la cale crima... — Care crim[? r[bufne=te, sare =i Oprea. Eu nu =tiu nimic! Am spus — eu nu la-m ]nso\it... — Lini=te, se adreseaz[ diriginta, ]l a=az[ pe E=anu =i-i permite lui Oprea s[ vorbeasc[... Te-ascult[m, Oprea. — Am spus doar: n-am ce povesti, se ap[r[ Oprea, se a=az[. — Cine \i-a dat voie s[ te a=ezi?! — Poftim, m[ ridic. — A=a. Acum spune-mi... — N-am ce spune. — N-ai ce spune? — N-am. — Nici E=anu n-are ce spune? — N-am, r[spunde =i E=anu, care e al[turi de mine, f[r[ s[ se ridice, =i din nou clasa, indiferent[. — Caz f[r[ precedent! umbla ]ncolo, ]ncoace diriginta prin fa\a noastr[. Caz f[r[ precedent... dar v[ spun: nimeni n-o s[ ias[ din clas[ p`n[ n-o s[ afl[m adev[rul — c[ Oprea =i E=anu vor fi aspru pedepsi\i, e clar. M-am s[turat s[ aud una =i una. Lucic de mult trebuia pedepsit. — Ba n-au s[ fie! m[ prind eu s[rind ]n picoare. Tremur de emo\ii, dar sunt sigur c-am procedat just. — Doc, =i tu ai deschis gura? se-ntoarce diriginta mirat[ spre mine. +i m[ prive=te a=a, ca =i cum eu a= fi o nimica. — Am deschis, spun hot[r`t. — S[ fie lini=te, cere ea =i se-ntoarce brusc spre mine. Acum o s[-ncerce s[ scoat[ din mine adev[rul... dar care adev[r?! Doc, spune-mi: cum s-au ]nt`mplat toate? }nceti=or, hai!

Copacul care ne une=te

147

— Eu n-am ce spune! Eu nu =tiu nimic. Eu =tiu un singur lucru... Sunt at`t de emo\ionat, pornit, ]nc`t nimic nu-mi iese din cele ce vreau s[ spun. Dar vreau s[ spun c[ nici ]ntr-un caz E=anu =i Oprea nu pot fi ]nvinui\i, dac[ ei nici m[car n-au ie=it din clas[... Al\ii l-au ]nso\it. +i Dumneavoastr[ =ti\i bine cine l-a ]nso\it. — Stai, Doc. Nu m[ intereseaz[ cine l-a ]nso\it, spune diriginta. Eu ]i ]ntreb pe Oprea =i pe E=anu: de ce au refuzat diminea\[ s[ mai fac[ de serviciu ]n preajma lui Lucic? S[pt[m`na asta ei trebuiau s[ fac[ de serviciu! — Ei =i? nu m[ las eu b[tut. E o haimana Lucic al Dumneavoastr[! Spun =i-ncremenesc ]mpreun[ cu clasa. A ]ncremenit pentru o clip[ =i diriginta noastr[. — Cum de-ndr[zne=ti?! izbucne=te ea, tremur[ de indignare, ]mi cere: Taci! }nchide gura!.. Stai jos! Poate a= mai spune ceva, dar ]n u=[, poftim, a =i ap[rut directorul =colii, care, cum spunea domnul profesor de =tiin\e sociale, ]ntr-adev[r e calic. E ]n c`rje =i cu un picior bandajat, =i ]l \ine ]ntins ]n fa\[ de parc[ ar vrea s[ ne scoat[ ochii cu el. }nm[rmurim cu to\ii, inclusiv profesoara! Doar directorul, se zicea, era la spital?! }ncremenim, o clip[ doar. }n clipa urm[toare, s[rim cu to\ii ]n picioare. — Care-s aceia? cat[ directorul =i, cu privirea e gata s[ ne sugrume pe to\i. — Eu sunt acela! se ridic[ deodat[ ]n picioare Gondea. Culmea ]ns[: directorul nici nu se uita spre Gondea. Se vede, directorul =tie ce =tie despre cele ]nt`mplate. Poate c[-l informaser[ profesorii ]n cancelarie, poate c[ diriginta noastr[ la recrea\ie, prin telefon. — Eu ]ntreb: cine sunt acei doi?! insist[ directorul. — V-am spus, nu se las[ Gondea. Eu l-am tr`ntit pe Licic al dumneavoastr[ ]n... c[-i un tic[los. — Gondea! cere directorul. Stai jos, tu n-ai nici o vin[. Dar Gondea, bravo lui, nu se las[.

148

Nicolae Esinencu

— Eu i-am f[cut v`nt, merita. S-a cerut afar[ de la lec\ie, zicea c[ vrea la... dar n-avea nevoie la... =i-atunci eu i-am... — A=a a fost! sare =i Grecu. Pe c`t de negricios este, s-a mai =i ]nro=it. Vorbe=te aproape cu spum[ la gur[. L-am dus la veceu, dar el r`de =i spune c[ nu vrea aici, ci vrea la closetul din curte. La aer, zice. }i spunem: nu-i tot aceea? Nu, r`de el =i spune s[-l ]nso\im c[, dac[ nu, ne va spune la dirigint[... +i l-am dus, dar acolo el iar s-a apucat s[-=i bat[ joc de noi. A zis s[-l \inem de... ca s[... =i atunci noi l-am... — A=a, se bucur[ directorul, unul a recunoscut. S[ se ridice =i cel[lalt. A=tept! Oprea, n-auzi?! — Mai este =i E=anu, spune diriginta. — S[ se scoale =i E=anu, ordon[ directorul. E=anu, speriat de moarte, sare ]n picioare. — A=a, ]=i freac[ mul\umit palmele directorul, =i le ordon[ la tustrei: Mar= ]n cacelarie! — E o adev[rat[ m`r=[vie! strig eu, c[ci m[-n[du=. Credeam c[ directorul n-o s[ se-ntoarc[, dar s-a ]ntors. — Cine a strigat?! — pune el c`rjele ]n fa\a clasei =i-=i ]ndreapt[ piciorul beteag ]n direc\ia mea. A, tu ]nc[ nu te-ai tuns? Mai =i strigi?! — Strig, m[ ridic eu hot[r`t ]n picioare =i nu m[ las. +i pot s[ mai strig: e o adev[rat[ m`r=[vie! A\i auzit? Pot s[ repet: asta e... doar Gondea a recunoscut! V[ teme\i de Gondea, da? XIX Acum n-am dec`t s[-i masez tatei spinarea o lun[ ]ntreag[, din zori p`n[ seara. Am fost eliminat din =coal[ pentru o lun[ ]ntreag[. M[ reazem de =tacheta farmaciei de pe strada noastr[ =i m[ uit la lumea care trece. Foarte mul\i sunt elevi din clasele primare, care merg spre cas[ =i care au auzit despre gloria mea. Trei s-au apropiat s[ se intereseze ]ndeaproape ce =i cum s-a ]nt`mplat. Chiar =i un pici de prin clasa a patra s-a oprit s[ m[ priveasc[.

Copacul care ne une=te

149

— Fugi de aici, c[ te plesnesc! m[ ]nd`rjesc eu cu geanta, dar piciul m[ prive=te uimit. — Doc, degeaba te superi, =i eu l-a= fi aruncat ]n closet pe Lucic... — +terge-o, dac[ zic, ]l ]mping eu. Piciul se dep[rteaz[, dar tot mai pune ]ntreb[ri. — Dar, Doc, e adev[rat c[ l-au \inut ]n closet treizeci de secunde? Dac[ mai scoate o vorb[, arunc cu geanta ]n el! Se arat[ pe strad[ =i elevi din clasa mea: Gondea, Cat`ru, Dada. Gondea, ]n fruntea tuturora, c`nt[ la chitar[, de parc[ nu s-ar fi ]nt`mplat nimic! Numai ochiul lui umflat =i v`n[t c`t face... Cum ]i mai arde de c`ntat!.. Sunt o fire z`mb[rea\[, Toat[ ziua c`nt. Miau! Mi-am f[cut ciorap din via\[, }n ciorap m-av`nt. Miau!

— Doc, tu ]nc[ n-ai ajuns acas[?! se mir[ Dada. — Doc, se opre=te =i Gondea, z[u c[ te ]nvidiez — s[ c`=tigi o lun[ de odihn[!.. — strig[ =i iar se pune pe c`ntat, se duce mai departe, spre cas[ c`nt`nd: Mi-a ie=it motanu-n cale — Hop! c[ sunt g[bjit. Miau! Vrea s[ =tie ce-i cu m`\a — Se vrea ciom[git. Miau!

Se duc =i Dada =i Cat`ru... Dada ]ns[ ]=i amine=te ceva, se opre=te, se ]ntoarce =i vine l`ng[ mine. — Doc, =tii ceva... a venit mama lui Lucic... o cuno=ti? — Ei? — Ce “ei”?! A venit la =coal[ c-o falc[-n cer =i una ]n p[m`nt. A spus c[ ne v`r[ pe to\i la pu=c[rie. +i tat[-s[u a venit! +tii, de fric[, directorul se-nv`rtea ]n jurul lui f[r[ catalige. — A venit cu Lucic? — Desigur... =tii: pu\ea de la d`nsul de la o po=t[ a parfum =i... toat[ clasa se \inea de nas. — Dar ce, nu s-a sp[lat?

150

Nicolae Esinencu

— Ba s-a sp[lat, ]=i pusese =i alte haine, dar, sfinte... eu mi-am luat geanta =i m-am mutat ]n alt[ banc[, c[-n preajma lui nu era chip s[ rezi=ti... Tu nu mergi acas[? “S[-i fac tatei masaj?!” vreau s[ zic, dar m[ ab\in. R[m`n l`ng[ gard, iar ea se dep[rteaz[. Se al[tur[ lui Cat`ru =i Gondea, merg tustrei spre cas[. Trece =i “poetesa” pe l`ng[ mine, dar ea nu se opre=te. E numai vis, =i m`na pe care, zice, i-a s[rutat-o poetul Coliv[ o \ine ]ndoit[ din cot =i pu\in dat[ ]nainte. Parc[-ar fi un talisman, =i i-i fric[ s[ nu-l piard[. O las s[ se duc[. Iat[-i pe Oprea =i pe E=anu, trec posomor`\i ca vai de ei. Izb`nd[, care se abate din drum =i vine spre mine, ]mi d[ explica\ii. Li s-a spus s[ vin[ m`ine cu p[rin\ii la =coal[... Situa\ia lor e =i mai trist[... Tot ce-i posibil, s[-i exmatriculeze. — Dar ei n-au nici o vin[!.. — O =tii tu, o =tiu =i al\ii. — Dar canalia de Lucic?! El nu =tie cine l-a izbit?! De ce tace? — Asta-i. Cretinul se teme de Gondea =i acum declar[ c[ sunt vinova\i acei care trebuiau s[ fac[ de serviciu ]n preajma lui, adic[ Oprea =i E=anu. — Imposibil! — Incredibil?! Mai vin =i al\i elevi din clasa noastr[. Doi dintre ei se a=az[ al[turi pe parapetul farmaciei. T[cem tuspatru. Peste drum, la sta\ia de troleibuz — m[tu=ica de diminea\[. Singur[, cu m`na la ochi, p`nde=te sosirea troleibuzului =i bomb[ne=te. T[cem to\i patru. Nu =tiu la ce se g`ndesc ei, eu ]ns[ m[ g`ndesc la ale mele... Un singur lucru mi-i clar: dac[ eram acum ]n =coala num[rul zece, ]n =coala copil[riei mele, al[turi de colegii mei, al[turi de scumpa =i draga mea prima profesoar[, nu mi s-ar fi ]nt`mplat ceea ce mi s-a ]nt`mplat... Ca s[ nu m[ podideasc[ lacrimile, ]ntorc privirea =i-l v[d ]n plin[ strad[ pe Gondea. Alearg[ =i strig[.

Copacul care ne une=te

151

— Ce-i cu d`nsul oare? se mir[ Izb`nd[. — +i nici chitara n-o are... se mai mir[ careva. Eu m[ g`ndesc, f[r[ s[ vreau, la incidentul cu “femeia” cu barb[. Iar s[ fi dat oare de tipul cela? }l a=tepta?! Gondea trece pe l`ng[ noi, cu p[rul zb`rlit, cu fa\a schimonosit[. — Mama! Mama! strig[ el, fuge ]n josul str[zii. Mama! Trece =i Cat`ru, alerg`nd pe l`ng[ noi, fuge ]n lungul str[zii. — Dar oare cu aista ce s-a ]nt`mplat? g`ndesc eu ]n glas. Izb`nd[ sare =i se ia dup[ Cat`ru. — Ce se-nt`mpl[? strig[, se \ine de acela, s[ scoat[ din el r[spunsul. Auzi?! Ce s-a ]nt`mplat? — Mama! — Mama cui? — A lui Gondea! —A murit? — E pe moarte... Infarct!.. — +i de ce alerga\i? — S[ g[sim un telefon, s[ chem[m salvarea... Nici un telefon public de pe strada noastr[ n-are receptor... Izb`nd[ mai face c`\iva pa=i, cu Cat`ru ]n r`nd, apoi reduce din vitez[, se-ntoarce. — S-a mai g`ndit vreo dat[ Gondea, zice, c[ odat[ =i odat[ au s[-i trebuiasc[ receptoarele pe care le rupea?! Mda, trist[ poveste. — Da ce st[m? se-ndeamn[ b[ie\ii. Hai s[-l ajut[m... Pe unde g[sim un telefon?! Ei! ridic[ m`na s[ opreasc[ un taxi. — Veni\i ]ncoace! strig[ o femeie de la un balcon, auzind, se vede, zarva din strad[. Eu am telefon... Mai strig[ =i altcineva, de la alt balcon. — Veni\i =i telefona\i de la noi... +i alte strig[te se aud. Eu nu-i aud. Am fost dat afar[ din =coal[. Am fost exmatriculat.

152

Nicolae Esinencu

Pe nea=teptate ]mi vine un g`nd, de care m[ ag[\ cu am`ndou[ m`inile. Ce-ar fi s[ fug de acas[? S[ m[ duc =i s[ nu m[ mai ]ntorc niciodat[?! Mam[, tat[, auzi\i ce vreau s[ fac?! Ca s[ nu-mi \`=neasc[ lacrimile, ]ntorc privirea, m[ desprind de =tacheta farmaciei =i-o iau ]ncet ]n lungul str[zii. Sunt cople=it de un singur g`nd: mai ]nsingurat ca mine ]n clipele aceastea nu-i alt om pe lume! XX Fac roat[ ]n jurul lacului. C`nd ajung la plaj[, gr[besc pasul. C`nd ajung ]n partea opus[ a lacului, ]ncetinesc pasul. Da, am s[ m[ ]nec. Oare o s[ pl`ng[ mama? Dar tata? Dar blegul cela de fr[\ior cu biberonul mereu ]n gur[? — Tinere! Un tip cu ochelari de soare, tol[nit doar la c`\iva pa=i, arunc[ cu pietricele ]n mine. — La mine striga\i? — Da, da... treci mai departe, nu vezi c[-mi furi soarele? De mai bine de zece minute stai ca un st`lp pe loc. Mie-mi vine s[ m[ ]nec, iar lui i se fur[ pe zece minute soarele. Hai c[-i bine. M[ rotesc mai departe ]n jurul lacului. Lume de pe lume. Zgomot, veselie. De fapt, acolo unde m[ oprisem era un loc bun pentru a m[ arunca ]n ap[. +tiob`lc — =i gata. Bine, m[ arunc ]n ap[, dar mai departe? Doar eu =tiu s[ ]not! S[ nu dau din m`ini =i din picioare?

Copacul care ne une=te

153

+i dac[ nu m[ duc la fund? S[ deschid gura =i s[ las s[ intre apa? +i am s[ pot ]nghi\i eu apa asta murdar[? Dar la ce m[ g`ndesc eu ca un prost, despre care ap[ murdar[ poate fi vorba acum?! Vreau s[ m[ ]nec sau nu? — Tinere! — Cu mine vorbi\i? — +tii ce, pu=tiule, dac[ te mai opre=ti o dat[ ]n dreptul meu, te arunc cu tot cu haine ]n ap[! — Dar ce, n-am dreptul? — Am s[-\i dau eu acu=i drepturi... mar= din fa\a mea. Uite, bre, la d`nsul, am =i eu o zi s[ m[ bronzez, nu — \`ncu-mi face umbr[! M[ ]nv`rt ]n jurul lacului. Da, acum sunt ferm s[ m[ ]nec. M[ ]nec. M[ ]nec, =i m[ ]nec ]n dreptul tipului cu ochelari de soare. Dac[ m[ arunc ]n alt[ parte ]n lac, lumea poate sari s[ m[ salveze, tipul n-o s-o fac[... Hot[r`t lucru — ]n dreptul tipului am s[ m[ ]nec. Dar mai este tipul de partea opus[ a lacului? Este. +i-a pus o c[ma=[ pe fa\[ s[ nu-=i strice tenul, farmazonul! M[ ]nv`rt ]n jurul lacului. M[ a=ez =i ]ncep s[ m[ dezbrac... — Uite, asta e alt[ g`sc[, ]=i ridic[ tipul ochelarii pe frunte. Vrei s[ te scalzi, scald[-te c`t ]\i dore=te inima... Ai s[ vezi tu, afurisitule, ce sc[ldat o s[ fac. +i tu o s[ vezi, afurisit ]n ochelari, =i restul au s[ vad[. +i mama mea “scump[“, tat[l meu “scump” =i “scumpa” mea =coal[ vitreg[... }mi scot pantofii, c[ma=a, pantalonii, le a=ez pachet peste geant[ =i ]ntre timp ]mi iau r[mas bun de la scumpii mei profesori =i colegi din =coala num[rul 10 =i de la al\ii care merit[, care mi-au fost prieteni ]n via\a asta. Cu cine s[-ncep? R[m`ne\i cu bine, doamn[ profesoar[! R[m`ne\i cu bine, dragii mei colegi de clas[!

154

Nicolae Esinencu

R[m`i cu bine, Andrie=! R[m`i cu bine, Cer! R[m`ne\i cu bine, P[s[ri! R[m`i cu bine, Soare! R[m`i cu bine, Aer! Iau o buc[\ic[ de p[m`nt =i pe ascuns o duc la buze. R[m`i cu bine, P[m`nt! Nu te sup[ra. A=a trebuia s[ fie via\a mea — scurt[. O pas[re tr[ie=te mai mult... Cioara, de exemplu. — Bine faci c[ nu te gr[be=ti s[ intri ]n ap[, ]mi d[ sfaturi tipul cu ochelari de soare, eu am intrat brusc, =i mai n-a plesnit inima ]n mine! Mai ]nt`i strope=te-te pu\in, apoi intr[... Dar eu vreau s[-mi crape inima... Ce te prive=te? N-am s[ intru ]ncet, ci am s[ sar — uite-a=a!.. — E, tinere, d-apoi trebuia s[ =tii c-aici nu-i ad`nc... \i-ai spart capul? Acum nu trebuie s[ intri ]n ap[... apa-i murdar[... Ia seama s[ nu te alegi cu vreo infec\ie... — Dar mai r[re=te-m[, c[... Dar stai, ce fac eu... doar n-am venit aici s[ m[ cert cu un tip oarecare. M-am lovit r[u? Ei =i — trebuia s[ m[ lovesc =i mai tare — mai u=or m[ ]necam. Pl`ng. Dar ]ncotro o iau? }ncolo-i malul. }not spre ad`nc. Pl`ng. De ce trebuie s[ mor?! Cerul plute=te tulbure ]n ochi, nu mai deosebesc maluri, plaj[, nimic... N-o s[ mai v[d niciodat[ Cerul?.. Niciodat[ n-am s[ mai v[d Soarele?.. Niciodat[ oare... Mam[, tat[, nu m[ l[sa\i s[ m[ ]nec! Pl`ng... Eu vreau s[ tr[iesc cu Soarele, cu Cerul, cu P[m`ntul ista, cu voi, mam[ =i tat[, vreau s[ exist ve=nic... Pl`ng... Ptfiu... Aveam s[-nghit cu apa un pai!

Copacul care ne une=te

155

XXI A doua oar[ fac ]nconjurul blocului ]n care locuiesc. A treia oar[ fac ]nconjurul blocului ]n care locuiesc. A zecea oar[ fac ]nconjurul blocului ]n care locuiesc. Vas[zic[, asta-i — tebuie s[ m[ ]ntorc acolo de unde am pornit diminea\[. Luminile de mult s-au aprins ]n geamuri, locatarii de mult au disp[rut prin apartamente. C`nd ajung ]n spatele blocului, m[ opresc; c`nd ajung ]n fa\a blocului, m[ opresc. Sunt dob[ de ap[. — Ce-i cu tine? m[ ]ntreab[ fr[\iorul, c`nd vede c[ vreau s[ urc scara. — Nimic, ]i spun =i-i str`ng capul la =oldul meu. — Da ce tremuri? ridic[ el privirea, sim\ind c[ se ]nt`mpl[ ceva cu mine. Vreau s[ str`ng capul fr[\iorului meu ]ntre palme, s[-mi aplec fa\a peste fa\a lui =i s[ pl`ng. — Noi suntem foarte singuri, fr[\ioare, ]i str`ng capul mai tare la =oldul meu. — De ce ai venit a=a de t`rziu de la =coal[? m[-ntreab[ el. — Suntem foarte singuri, fr[\ioare, repet eu, =i dac[ n-o s[ \ii tu la mine =i eu la tine, s[ =tii c-o s[ se-nt`mple ceva cu noi. Nu =tiu dac[ fr[\iorul meu aude ce-i spun; se lipe=te =i mai mult de mine. Capul ]i e fierbinte, din gur[ — respira\ie fierbinte. — Derbedeul? — apare pe ne=teptate Nicoleta ]n fa\a mea. }n m`n[ — o pung[ cu gazete, pe um[r — punga cu rachetele de tenis. M[ prive=te, dar cred c[ nu m[ vede. — Ce-ai mai f[cut?.. +i-nc[: — +tii c[ un profesor din =coala ta s-a interesat azi de p[rin\ii t[i? +i-nc[:

156

Nicolae Esinencu

— Du-te =i caut[-mi mingea, a r[mas undeva pe teren... Stai, Doc, am uitat: \i-am dat s[ cite=ti scrisoarea profesorului de educa\ie fizic[?.. M[ rotesc ]n jurul blocului ]n care locuiesc. De c`nd m[ rotesc? Mai ard luminile ]n geamurile noastre? Cu ce sunt eu de vin[ c[ nu pot ]nghi\i apa puturoas[ din lac? M[ ]nv`rt ]n jurul blocului... +i m[ g`ndesc la mai multe lucruri deodat[. Dar cel mai mult m[ g`ndesc la ceea ce am s[ fac atunci c`nd am s[ cresc mare! }mi =terg lacrimile, o dat[ =i ]nc[ o dat[, ridic fa\a ]n v`ntul u=or de noapte, simt cum v`ntul ]mi usuc[ ]n grab[ fa\a, =i-o iau bezmetic la fug[... sar c`te trei sc[ri, ]n sus. — Tu de ce vii a=a de t`rziu? ]ntreab[ mama ]ntr-o doar[ =i dispare lini=tit[ ]n baie. }i r[spund =i eu lini=tit, ]ntr-o doar[: — Am fost la pia\[. — A=a de t`rziu?.. se aude vocea mamei de la baie, dar iat[ c[-i apare capul prin deschiz[tura u=ii. Dar ce-ai c[utat la pia\[?! — Am c[utat... — Ce-ai cump[rat? nu se las[ ea. — De data asta, zic, am vrut s[ v`nd, zic =i dau s[ trec ]n camera mea. — S[ vinzi?! m[ petrece mama cu privirea. Ce-ai avut s[ vinzi?! Ia stai! Iese ea cu totul de la baie. Tot acum s[-mi spui: ce-ai vrut s[ vinzi?! — P[rin\ii am vrut s[-i v`nd! Ce s[-i spun? — Da? m[ prive=te aiurea mama =i tot aiurea m[-ntreab[: +i c`t ai luat pe ei? — N-a vrut nimeni s[-i cumpere, tr`ntesc =i m[ arunc cu fa\a ]n jos pe pat. — Cum s[ nu vrea nimeni s[-i cumpere?! r[m`ne z[p[cit[ mama, ]ns[ ]ndat[ se lumineaz[ =i ]ncepe: Cum adic[ s[ ne vinzi?!

Copacul care ne une=te

157

+i tot ea: — Ilarion! Ilaron!.. Tu auzi ce se face?! — Ia s[ m[ mai r[re=ti... vine din camera tatei vocea lui somnoroas[. — Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc ]n cap... — Poftim — s-a =i ]nceput... Am cincisprezece ani, lumea ]mi zice Doc =i, dup[ cum vede\i, ]nc[ nu-s acoperit de slav[. +i cam at`t.

158

Nicolae Esinencu

}N SUS PE R~U

Cineva alearg[ prin delt[. Ai zice c[ s-a r[t[cit. Ap[. Stuf. P[s[ri. C`nd se termin[ apa, ]ncepe stuful. C`nd se termin[ stuful, ]ncepe apa. +i tot a=a. C`t vezi cu ochii. Peste tot - \ipete de p[s[ri. Cine-i? Ce caut[? De unde vine? }ncotro se duce? }n sf`r=it, a ie=it la un fel de mal. O c[su\[ plute=te pe ap[ ca o pas[re. E pe piloni, dar valurile se fr[m`nt[, stuful v[lure=te, delta se agit[, cerul se clatin[ =i, c`nd te ui\i, c[su\a se leag[n[ dimpreun[ cu toate. — E-hei! strig[ omul, dar cum dinspre c[su\[ nu vine nici un r[spuns, o ia ]n lungul malului. Alearg[ ]ncolo, ]ncoace, d[ peste o luntre ]mpotmolit[, cearc[ s-o scoat[, dar r[m`ne cu o bucat[ de sc`ndur[ ]n m`n[. Se ]ntristeaz[. E putred[ luntrea. — E-hei! Care e acolo, r[spunde! strig[ el din nou spre c[su\a de pe ap[. C[su\a plute=te ca o pas[re. Z[re=te un copac aproape uscat. Urc[ pe o crac[, strig[ din nou: — E-hei! Oamnei buni! Nimic. Coboar[ din copac. Pare foarte ab[tut. O ia la fuga prin stuf. Colo se vede stuful v[lur`nd, dincolo. Calea omului se poate determina =i dup[ p`lcurile de p[s[ri g[l[gioase, care ba colo, ba dincolo sar ]n v[zduh, ca apoi greu s[ se potoleasc[.

Copacul care ne une=te

159

— Car, car... Necunoscutul iar apare pe locul unde strigase adineaori. Pare mai obosit. Mai dezn[d[jduit. Se uit[ spre c[su\[, strig[ cu glas stins, cade, st[ mai mult timp ]ntins, cu fa\a spre cer. O triste\e ne\[rmurit[-i acoper[ ochii. }n cele din urm[ se hot[r[=te s[ intre ]n apa deltei. }=i scoate pantalonii, c[ma=a, leag[ hainele gr[mad[, ia pantofii ]n din\i, ridic[ hainele sus deasupra capului, dar cum face c`\iva pa=i, se pomene=te p`n[ la g`t ]n n[mol, sare ]ngrozit ]napoi. Curge glodul de pe el, =iroaie. Se uit[ la haine, se uit[ ]n jur dac[ nu-l vede cineva. Ba este v[zut. Prin geamul c[su\ei de pe ap[ str[inul este urm[rit, de mult. Un ochi frumos de femeie ]l urm[re=te. Un ochi speriat pe o fa\[ murdar[ de f[in[. Femeia se tot uit[ prin geam, a=teapt[ s[ vad[ ce-o s[ fac[ str[inul. +i ce face str[inul? +i-a scos ce-a mai avut pe d`nsul =i acum vrea s[ se spele. Colo d[ s[ intre ]n ap[, dincolo. Apa e murdar[. Descoper[ un mald[r de stuf putred, se urc[ pe mald[r, ]=i spal[ ]ncet hainele. Dar iat[-l se clatin[, mai-mai s[ cad[. Se apuc[ de ni=te fire de stuf, se \ine, spal[. +i dac[ a sp[lat c[ma=a, o ]ntinde pe iarb[ la soare. Acela=i lucru ]l face cu pantalonii, pantofii. Mai t`rziu scoate din buzunarul hainei un =umuiag de bancnote ude, caut[ un loc unde le-ar putea usca. Femeia din geamul c[su\ei de pe ap[ nu-l mai vede, se ]ngrijoreaz[. Alearg[ speriat[ de la geam la geam. Nu se vede str[inul. — Unde s-a pierdut? se sperie femeia. Afar[ r[sun[ zgomot =i ea se repede spre u=[.

160

Nicolae Esinencu

La puntea din fa\a casei st[ o luntre. }n luntre - un b[rbat, numai c[ nu-i omul de pe mal, str[inul, e b[rbatul femeii. — Of, m-ai speriat de moarte! ]i sare ea ]n cale. G`ndeam c[ n-o s[ te mai ]ntorci... Fa\a b[rbatului e obosit[. — Cam de ce nu m-a= ]ntoarce? B[rbatul coboar[ greoi din luntre, se apuc[ s[ descarce pe=tele. — Ajut[, zice, trebuie s[ m[ ]ntorc ]n delt[. Am l[sat ]n larg mrejele. Femeia abia acum ]=i d[ seama c[ m`inile-i sunt murdare de f[in[, le =terge la repezeal[ de pestelc[, sare ]n luntre, arunc[ pe=tele pe punte. Dar nu uit[ nici de frica de adineaori. — Un str[in se-nv`rte din zori pe aici, ciripe=te ea =i cat[ ]ngrijorat[ spre mal. Este str[inul? Este. E tot acolo, pe mal. Str[inul face disperat semne. — }l vezi? ]ntreab[ so\ia. B[rbatul nici nu se mir[. Alte griji are: — Plodul pe unde-i? — Parc[ nu =tii... Iar a luat luntrea cea mic[. S-a b[gat la bulboan[... p`n[ nu prinde somnul cela, zice, nu se las[. B[rbatul se sup[r[ c[ =trengarul umbl[ din capul lui. — Da eu de ce te-am l[sat aici? zice. — Crezi c[ m-ascult[? +i ieri a fost, =i azi din zori s-a dus... se vaic[r[ femeia, =i unde face: Vai de mine, uit[-te c[ nu se mai vede! — Cine? nu ]n\elege b[rbatul. — Str[inul, zice. Era pe mal, =i acum nu-i... B[rbatul nici de data asta nu cat[ spre locul unde-i arat[ muierea. — De ce e=ti plin[ de f[in[? ]ntreab[. — M-am apucat s[ coc. — Pe=tele se ]mpute, iar voi... B[rbatul arunc[ pe punte ultimii pe=ti=ori, apoi pune m`na pe v`sle. — +i zici c[ e la bulboan[? exprim[ furtun[ fa\a b[rbatului.

Copacul care ne une=te

161

— S[ nu ]ndr[zne=ti s[-l ba\i! sare femeia, strig[ ]n urma b[rbatului, dar acela a =i dep[rtat luntrea, se duce... Plodul pescuie=te ]ntr-un lumini= de delt[. }n jur - lini=te, stuful e ]nalt, iar el =ade pe marginea luntrei, cu ochii a\inti\i ]n ad`ncul apelor. +i-i gol-golu\. S[ aib[ vreo =ase-=apte ani, dar dup[ felul cum se \ine, pistruiat =i cu percica ro=cat[ ]n v`nt, se vede c[ are mul\i dr[cu=ori! Cum ]l z[re=te pe tat[-s[u, ]l =i previne, d`nd din deget: — Sssss... ]i sub luntre... ]l simt... — Cine? ]ntreab[ taic[-s[u, pref[c`ndu-se c[ arde de curiozitate. — Somnul... Mi-ai adus ceva de m`ncare? — |i-am adus, zice tata =i, din luntre, rupe o v`n[ verde =i s[n[toas[ de stuf, se repede spre plod. Stai s[-\i ar[t eu ce sim\i... Plodul nu rezist[. Nici nu-i pas[ c[ apa e ad`nc[ - se arunc[ ]n delt[ =i zi-i... ]noat[ ca o broasc[. Str[inul umbl[ disperat pe mal. Nimeni nu-l ia ]n seam[. Z[re=te deodat[ o buturug[, se bucur[. Se ]ntinde pe buturug[, se leag[ cu cureaua, v]sle=te cu m`inile spre c[su\[. Dispare sub ap[, apare =i iar v`sle=te. }nghite ap[, solid. St[p`nul c[su\ei urm[re=te scena, dar se preface c[ nu vede nimic. }n=ir[ dimpreun[ cu fiul pe=te pe sfori. C`t colo se vede c[ fiul a fost chelf[nit. Ca ni=te =erpi se v[d pe pielea spin[rii urmele b[t[ii. Dar e obraznic ca mai ]nainte. — De ce l-ai face pe chiorul? ]=i iscode=te el p[rintele. — Am s[ te tr[snesc, r[spunde acela. — Doar omul poate s[ se-ncece... Se-neac[! strig[ deodat[ plodul =i sare ]n picioare ]n timp ce buturuga se ]ntoarce =i str[inul dispare sub ap[, nu-i. Tat[l g[se=te de cuviin\[ s[ nu-i r[spund[ nici de data asta plodului. Dac[ a umplut sfoara cu pe=te, anin[ sfoara, se ]ntoarce, se a=az[ direct pe punte, continu[ s[ ]n=ire pe=te.

162

Nicolae Esinencu

Buturuga se ]ntoarce, de sub ap[ apare str[inul, ghiftuit cu ap[. Plodul se a=az[, ]n=ir[ pe=te. }ntre timp str[inul ajunge la cap[tul pun\ii, dar nicicum nu poate s[ urce pe punte. Buturuga n[r[ve=te, str[inul se lupt[. La un moment dat scoate un r[cnet scurt, dispare cu totul sub punte. Plodul sare iar ]n picioare. Tata ]ns[ ]=i caut[ de lucru. Mai umple o sfoar[, se ridic[, ia sfoara, o anin[ l`ng[ celelalte. — Dac[ se ]neac[, amenin\[ copilul, faci pu=c[rie. Se a=az[, ]n=ir[ pe=te. Str[inul se ca\[r[, ]n sf`r=it, pe punte, dar nu poate nici s[ vorbeasc[, nici s[ se mi=te. S-a t`r`t ca o broasc[ pe marginea pun\ii =i, ud leoarc[, acum st[ ]ntins cu fa\a ]n jos pe sc`nduri. — Dac[-l g[sesc mort, ]nha\i vreo zece ani de pu=c[rie, zice plodul. Taic[-s[u nu-i prea speriat. Ia din m`na plodului sfoara ]nc[rcat[, o anin[ l`ng[ celelalte sfori =i numai c`nd vede c[ str[inul d[ semne de via\[, se apropie de el. Str[inul vorbe=te, st[p`nul casei ascult[, apoi, ca =i cum n-ar fi vorbit nimic, st[p`nul se ]ntoarce la pragul casei, se a=az[ direct pe punte =i continu[ s[ munceasc[ dimpreun[ cu copilul. — Cine-i? ]ntreab[ ]ntr-un t`rziu copilul. — Un oftigos, r[spunde tat[l. — Ce-i asta: oftigos? — Om cu pl[m`nii potric[li\i. — +i de unde =tii c[-i oftigos? — Nu-l vezi cum r[sufl[? — Da cum r[sufl[? ]ntreab[ copilul =i ]ntoarce privirea spre str[inul care ]ntr-adev[r g`f`ie r[u. St[p`nul casei mai ]n=ir[, mai adun[ pe=te, de odat[ las[ balt[ totul, ]=i scutur[ palmele =i intr[ calm ]n cas[. So\ia lui coace p`ine. +i cum por[ie=te ]n fa\a cuptorului, =oldurile ]i salt[ ademenitor sub rochi\a scurt[ =i sub\ire. O c[ldur[ ]mb[t[toare ]nv[luie=te b[rbatul.

Copacul care ne une=te

163

O clip[, dou[ el urm[re=te jocul =oldurilor so\iei, apoi se duce direct spre ea =i o plesne=te u=or peste buc[. — Ce te-a apucat? tresare so\ia, sur`de. — S[ =ezi dou[ zile ]n balt[, te-apuc[... zice el =i d[ s[-i prind[ un s`n, so\ia ]ns[ se retrage, chicote=te: — +tiu c[ nu vrei chiar acum... B[rbatul r`nje=te, se las[ pe lavi\[. Parc[ nici n-ar avea pe punte un str[in. So\iei nu-i place s[ fie privit[ din spate, c`nd lucreaz[. — Degeaba a=tep\i, ]l bruscheaz[ ea. Sau crezi c-o s[ lep[d aluatul... Nici ru=ine n-ai! Poate s[ intre copilul... B[rbatul r`nje=te. Asta o ]nfoc[ pe so\ie. — Auzi sau nu? Cat[-\i de lucru, omule, sau arunc aluatul ista. +i deodat[ \ip[ u=or: Of, omule, ce faci? Se las[ u=or r[sturnat[ pe pat... Mai t`rziu b[rbatul =i-aprinde o \igar[, apoi zice: — +tii de ce-a venit? — Cine? nu ]n\elege so\ia. — Str[inul. — A venit aici? tresare femeia, se arunc[ la geam. Str[inul st[ peo=tit pe punte, ca mai ]nainte. — M[ are de prost, zice b[rbatul. — Ce vrea? — Nici n-ai s[ b[nuie=ti. — Poate-i inspector?! O fi crez`nd c[ ne ]mpu\im ]n pe=te =i statului nu d[m... S[-=i bage el coada ]n delt[ =i s[ prind[ pe=te! zice femeia =i se repede la gura cuptorului. — Te-ai =i pornit. — Dar ce, nu-i a=a? De unde s[ lu[m mai mult pe=te? — |i-am spus: m[ are de prost. Nu-i de la pesc[rie. So\ia devine atent[.

164

Nicolae Esinencu

— Nu-i inspector? zice, se mai uit[ o dat[ prin geam. Atunci dar[ cine-i? — |i-am spus: m[ are de prost. — Vas[zic[, =tii cine-i? — Nu. — M[ tem, Tivule. — De temut, n-ai de ce te teme... numai de mine, \i-am spus, s[ te temi, r`nje=te b[rbatul =i-i prinde iar un s`n ]n palm[, i-l str`nge u=or. — }nceteaz[. De ce ai l[sat copilul afar[? — +i de ce nu l-a= l[sa? — Cu str[inul? femeia ]nl[tur[ m`na b[rbatului =i se ]ntoarce la gura cuptorului. B[rbatul r[m`ne pe marginea patului. Fumeaz[. — P[i, ce facem? ]ntreab[ ]ntr-un t`rziu. — Cum, ce facem? zice femeia de la gura cuptorului. De-acum uitase de str[in. — A=teapt[ r[spuns. — Cine a=teapt[? — Str[inul sau tu te-ai z[p[cit? — D-apoi nu s-a dus? — Vrea s[-l ducem cu luntrea. — }ncotro? Acum? Dac[ vrea s[-l duci p`n[ la pesc[rie, s[ =tii c[ nu-\i dau voie... degrab[ scot din cuptor, =i-apoi ]nnopteaz[, nu vezi? B[rbatul tace un timp, apoi spune: — Zice c[ d[ patru sutare. — Patru sutare ca s[-l duci dou[ mile, p`n[ la pesc[rie? }i nebun? — Te-ai =i pornit! Mai ]nva\[-te a asculta... Parc[ ai fi fecioru-tu, pe care l-am pus s[ ]n=ire pe=te =i, uit[-te, casc[ gura la str[in. Copilul ]ntr-adev[r a l[sat pe=tele =i acum vorbe=te ceva cu str[inul. Str[inul pare s[ fie bucuros c[ vorbe=te cu copilul... Asta ]l ]nfurie =i mai mult pe st[p`n. Bate amenin\[tor cu degetul ]n fereastr[.

Copacul care ne une=te

165

Feciorul ]ntoarce capul, dar pare c[ b[taia nu-l sperie. Tat[l ]i arat[ prin semne c[ are s-o p[\easc[ r[u dac[ nu-=i vede de lucru. Fiul ]ntoarce spatele str[inului, se apuc[ s[ ]n=ire pe=te. Revine de la geam =i st[p`nul. Acum vorbe=te ]n voie cu so\ia: — P[i, ]l duc sau nu? — Dar cine-i, omule, dac[ spui c[ nu-i inspector? so\ia iar las[ gura cuptorului, iar cat[ ]ngrijorat[ prin geam la str[inul de pe punte. Doamne, s[ nu fie un fugit din vreo ]nchisoare... Sau ]nchipuie-\i c[ e un spion! B[rbatul pare lini=tit. Nu-l iai cu prostii din astea. — Ai spus-o... ce s[ cate un spion ]n delt[? — Dar acum opt ani, \i-aminte=ti cum umblau prin delt[ militarii cu elicopterele =i tot controlau cu c[ngile stuful? }ntrebau dac[ n-am v[zut un b[rbat =chiop. Iar =chiopul, s-a afalt mai apoi, era mare spion. B[rbatul =tie ce =tie, zice: — Vrea s[ fie scos din delt[. D[ patru sutare pentru asta. Dup[ o clip[ reia: Dac[ ar fi vorba numai s[-l scot din delt[... dar vrea s[-l duc tot ]n susul r`ului. Spre izvor! +i asta poate dura o s[pt[m`n[, dac[ nu chiar dou[. — S[ lipse=ti dou[ s[pt[m`ni? +i ce facem cu pescuitul? B[rbatul stinge \igara: — D[ un pumn de bani sau n-ai auzit, z[ludo? Vrea s[ ajung[, zice, ]ntr-un s[ti=or... la nordul Moldovei... +i dac[ te-ai g`ndi - pe=te nu se prinde acum... +i chiar s[ prind zilnic c`te cincizeci de kilograme, tot nu scot ]ntr-o lun[ banii i=tia... At`t c[ m[ ]ntreb: cine-i =i de ce vrea s[ ajung[ numaidec`t cu luntrea p`n[ ]n satul cela? De ce nu s-ar duce, s[ zicem, p`n[ la pesc[rie, iar de acolo s[ ia o ma=in[, iese la =osea, =i m`n[. Ajunge de mii de ori mai repede, nu-i a=a? +i-atunci care i-i interesul?! Femeia e cuprins[ de ]ngrijorare. — Tivu, n-ai s[-l duci. Nu-\i permit! El urm[re=te ceva! — +i patru sutare?

166

Nicolae Esinencu

— Nici pentru o mie nu-\i dau drumul... S[ ie=i cu un str[in ]n delt[? |i-aminte=ti ce-a p[\it b[tr`nul de la pesc[rie? Au venit doi, l-au rugat s[-i v`re ]n delt[ ca s[ pescuiasc[ =i nu l-au ]nv[l[tucit ]n mreje =i l-au aruncat ]n ap[? C`nd au g[sit b[tr`nul, era m`ncat de raci. Du-te =i alung[-l. Alung[-l! Alung[-l, Tivule! B[rbatul tace un timp, apoi iese, se apropie cump[tat de str[in, spune ceva, gesticuleaz[. Parc[ i-ar da de ]n\eles c[ nu poate, nu va merge. Dar nici str[inul nu-i dintre cei care se d[ b[tut cu una, cu dou[. Se aprinde, vorbe=te ]ngrijorat, ]nfocat, v`r[ apoi m`na ]ntr-un buzunar, ]n altul =i deodat[ descoper[ c[ nu g[se=te ceea ce caut[. }=i aminte=te de ceva, se plesne=te cu palma peste frunte, arat[ cu m`na spre malul pe care se fr[m`ntase nu demult. Arat[ agitat spre mal, ]n=fac[ st[p`nul de m`n[ =i-l ]ndeamn[ spre luntre. Chipurile, hai acolo =i o s[ vezi. So\ia iese glon\ din cas[. R[cne=te: — Tivule, unde te t`r`ie? Stai! — Hai nu mai r[cni! o opre=te plodul, se duc p`n[ la mal. }ntr-adev[r, luntrea o ia spre mal... Ajun=i acolo, str[inul sare pe mal, ]l apuc[ de m`nec[ pe st[p`nul luntrei. — Uit[-te! Uit[-te! arat[ ]n dreapta, ]n st`nga, spre stuf[ri=ul unde se z[resc ni=te h`rtii. Dar =i f[r[ el vede st[p`nul luntrei c[ pe fiecare fir de stuf st[ aninat[ c`te o bancnot[. Sute de bancnote at`rnate pe sute de fire de stuf! Se leag[n[ u=or ]n v]nt bancnotele. — Erau ude =i le-am pus la uscat... explic[ str[inul. Z[re=te ]n iarb[ portmoneul. }i ridic[, scoate de acolo o hart[ ud[, o desface. Arat[ colo, dincolo, explic[: Iat[, ]n satul ista trebuie s[ ajung. Mai dau patru sute, numai du-m[, omule! — Nici nu mai =tiu ce s[ zic... cade pe g`nduri st[p`nul. — Dar am bani, vezi? Na, ia c`t vrei!

Copacul care ne une=te

167

Str[inul str`nge ]n grab[ bancnotele, le burdu=e=te ]n portmoneu, vrea s[-l dea st[p`nului, dar acela a =i s[rit ]n luntre. Str[inul se z[p[ce=te. — M[ la=i? Sare =i el ]n luntre. +i v`sle=te ]nd`rjit ]napoi, spre c[su\[. — Ei, ce zici, omule? ]l ]ntreab[ str[inul pe luntra=. — |i-am spus: s[ m[ mai g`ndesc... C`nd ajung ]n fa\a c[su\ei, str[inul r[m`ne ]n luntre, st[p`nul sare pe punte, cheam[ la o parte so\ia. — Are at`\ia bani c`t n-ai v[zut ]n via\[, =opte=te so\iei. — S[ aib[! r[bufne=te aceea. — }\i spun: are at`\ia bani c`t n-ai v[zut ]n via\[. — Tivule, s[ te temi de omul care are bani mul\i. Alung[-l! Chiar acum. Ori ]l alungi tu, ori ]l fug[resc eu. Ce stai, omule? Pleac[! B[rbatul n-o s[ te duc[. N-are c`nd =i nici nu vreau. M-auzi? Str[inul se uit[ la st[p`n: ce-o s[ zic[ acela? Ochii str[inului exprim[ ]ngrijorare, rug[minte, mil[, spaim[. — Ajut[-m[, omule! se roag[. Fi\i buni! Tare am nevoie! St[p`nul casei st[ o clip[ pe g`nduri, apoi strig[ c[tre str[in: — Ce stai, urc[ odat[ pe punte. — Vas[zic[, te prinzi? sper[ str[inul. — Da, i-arunc[ cel[lalt. — +i c`nd pornim? — Nu m[ ]ntreba... Vezi c[ mi se ]mpute pe=tele... St[p`nul =i copilul ]n=ir[ mai departe pe=te, iar so\ia bate furios ]n geam. — Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreab[ b[rbatul. — Ce-i cu el? arat[ so\ia spre str[in. — Da ce-i cu el?

168

Nicolae Esinencu

Str[inul a pornit pe nea=teptate spre sc`rta de f`n, smulge c`teva bra\e =i se v`r[ ]n sc`rt[. Ca un c`ine. Nu se mai vede. St[p`nul c`nt[re=te c`teva clipe ]n t[cere, apoi str[fulger[ cu privirea copilul. Chipurile, ce-mi stai? C`t ai clipi, copilul e l`ng[ sc`rt[. Apuc[ de picioare str[inul, ]l trage. — E=ti ho\? ]l ]ntreab[ c`nd ]l vede scos. — De unde-ai luat-o? se las[ ]ncet str[inul pe =ezute, cearc[ s[ z`mbeasc[, dar fa\a i-i schimbat[, schimonosit[ de nu se =tie ce durere. — De ce atunci te-ai ascuns ]n f`n? — S[ v[d dac[ o s[ m[ g[se=ti, cearc[ s[ glumeasc[ str[inul, respir`nd greu. Foarte greu. Parc[ nici nu mai e omul de adineaori. — S-a ascuns s[ vad[ dac[ am s[-l g[sesc, strig[ copilul, a=teapt[ ce-o s[ zic[ tata. Dar tata are grijile lui. Lucreaz[, se fr[m`nt[: “+i dac[ e un inspector? }l face pe... Vrea s[ m[ ia cu bani, apoi s[ pun[ m`n[ pe mine. P[i s[-l duc sau s[ nu-l duc?!” — Alung[-l! Alung[-l! strig[ din cas[ so\ia. Alung[-l, c-o s[ ne g[sim cu el beleaua. De ce s-a ascuns ]n f`n? Str[inul ]ns[ nu-i ia ]n seam[. Parc[ ]=i revine. }=i scoate o gheat[, alta, ]=i trage un ciorap, altul, ]i miroase, ]i scutur[ pe r`nd, pe r`nd ]i arunc[ ceva mai departe. Acela=i lucru face =i cu pantofii. Apoi ridic[ privirea, o poart[ prin ograd[, ceea ce ]l ]ngrijoreaz[ =i mai mult pe st[p`n: “P[i e un trec[tor sau e inspector? De ce-mi scruteaz[ ograda?” Dar str[inul se pare c[ a g[sit ceea ce c[uta. Butoiul cu ap[. Se ridic[ greoi, o ia spre butoi. Cum nu vede c[ldare sau can[ al[turi, nu rabd[, bag[ capul ]n r[coarea butoiului. Bea cu ]nghi\ituri mari, zgomotos. “Tare-i ]nsetat, g`nde=te st[p`nul casei, cred c[ vine de departe... Vine de departe sau r[t[ce=te de mult prin delt[... Dac[-i pu=c[ria=, de ce se ascunde, doar nu-i \ipenie ]n jur - delt[ =i at`t. E un c[pos de

Copacul care ne une=te

169

inspector care m-a luat cu banul, dar mai apoi o s[-l vezi cum ]\i c`nt[: “Vaz[zic[, de ace=tia-mi e=ti? A=a se lucreaz[? A=a te doare planul statului? Pentru un ban scuipi pe stat?.. Sau poate a venit s[ vad[ la fa\a locului care este adev[rul cu pescuitul? Cu pescuitul sau cu p[s[rile =i animalele de balt[, v`n[toarea c[rora se va ]ncepe ]n timpul apropiat? +i dac[ e a=a, atunci de ce se ascunde? Vrea s[ vad[, s[ zicem, bancurile de pe=ti - ]l duc cu luntrea ]n delt[, vad[-le! Aceea=i poveste e =i cu p[s[rile =i animalele de balt[... Ce-ar fi oare s[ pun m`n[ pe un druc, s[-l alung? S[-l alung sau s[-l scot ]n delt[ =i s[-l scufund pu\in? Dac[-i inspector =i m-a luat cu banii, z[u c[-l dau la fund de delt[“. Str[inul, dac[ a b[ut ap[, ]=i =terge ]ndesat cu poala c[m[=ii fa\a. Da, acum se simte mai bine. }=i =terge fa\a, pieptul, se ]ntoarce la sc`rta cu f`n, ridic[ ciorapii =i pantofii, revine la butoi. — Vrea s[-=i spele ciorapii puturo=i ]n butoi, observ[ copilul. — Da tu pentru ce ai gur[? observ[ tata =i-=i caut[ de pe=te. — Ei! strig[ copilul la str[in, ce vrei s[ faci? +i so\ia st[p`nului e alarmat[, cioc[ne=te din nou cu degetul ]n geam. — Ce vrea s[ fac[? ]ntreab[ ea. — Vrea s[-=i spele ciorapii ]n butoi, r[spunde copilul. — D[-i ligheanul cel mare, ]l bolde=te pe copil tata. — Ia-\i ligheanul de sub prisp[, strig[ copilul la str[in. Str[inul parc[ a ]n\eles ce i s-a spus, dar nu se =tie de ce face semne cu degetul, cheam[ copilul, ]l ]ndeamn[ cu o c[ldur[ deosebit[. — Tat[, strig[ copilul, m[ cheam[ la d`nsul! — Eu te-am pus s[ m[turi prin ograd[, strig[ tat[, mai ia o sfoar[, o ]ntinde la uscat. Copilul se apropie de str[in: — E=ti oftigos? — }ntr-un fel - da. Copilul se v`r[ sub prisp[, scoate de acolo un lighean, i-l d[ str[inului.

170

Nicolae Esinencu

— S[-l pun[ de unde la luat! bate iar cu degetul ]n geam mama. Str[inul sur`de =i d[ s[ pun[ m`na pe capul copilului. Copilul sare ca fript. Strig[: — Tat[, vrea s[ pun[ m`na pe capul meu! — Tu ia c[ldarea cu ap[ =i spal[ puntea, i-arunc[ tata. — Nu vezi ce de-a solzi =i m[runtaie s-au adunat? Copilul se ut[ pe unde ar g[si c[ldarea, o vede aninat[ de un st`lp din fa\a casei, o ia, se ]ndreapt[ spre punte, se apleac[, scoate ap[ din delt[, o arunc[ ]n fa\a casei, iar afund[ c[ldarea ]n delt[ =i iar arunc[ ap[ ]n fa\a casei. Dup[ mai multe c[ld[ri, ]n=fac[ un b[\, o c`rp[ - roade puntea de solzi... Str[inul se opre=te la c`\iva pa=i ]n spatele copilului. }l prive=te cu drag. — C`\i ani ai? ]l ]ntreab[. Copilul parc[ nici n-ar auzi. — Vezi stuful cela ]nalt? arat[ el deodat[ spre delt[. Acolo s-a ]necat bunica noastr[. — De mult? — Eu pe atunci nu eram. S-a v`r`t, spune tata, s[ se scalde, =i a tras-o la fund un pe=te mare. Un somn. Noutatea pare s[-l ]nfrigureze pe str[in. Se uit[ spre delt[, nici nu =tie ce s[ zic[. — Sunt somni ]n delt[? ]ntreab[. — C`t vita de mari... C`nd apune soarele, mergi s[ te scalzi? Eu m[ scald chiar acolo unde s-a ]necat bunica! — Vino ]ncoace! strig[ la copil tata. C`nd ai de g`nd s[ speli ]n fa\a casei? Str[inul urm[re=te un timp copilul care spal[ ]n fa\a casei, apoi ridic[ ligheanul, ]l umple cu ap[, se apuc[ s[-=i spele ciorapii. Spal[. I-a sp[lat. Se ]ndreapt[ spre sc`rta cu f`n, unde se desc[l\ase, =i iat[ c[ vrea s[ ]ntind[ ciorapii pe sc`rt[, la uscat.

Copacul care ne une=te

171

— Ce faci? strig[ copilul. — Nu se poate? sare str[inul. +i de ce, m[ rog? — F`nul ]l a=ternem prin cas[, ca s[ sc[p[m de umezeal[. Dormim pe f`n. Str[inul sur`de, ia ciorapii de pe sc`rt[, ]i scurge =i caut[ cu privirea unde, totu=i, i-ar putea pune la uscat. Vede sfoara pentru rufe, porne=te ]ncolo, se r[zg`nde=te ]ns[ ]nainte de-a ajunge la sfoar[, =i se duce direct spre pantofii de l`ng[ sc`rt[, ]ntinde ciorapii peste pantofi... Deodat[ se l[s[ ]n f`n =i r[m`ne cu fa\a ]n sus. +ade mult a=a. Fa\a i se face tocmai p[m`ntie, abia de r[sufl[. Ba se mai \ine cu m`na de piept. O triste\e ne\[rmurit[ i-a ]mp[ienjenit ochii. — Poate pornim acum, st[p`ne? strig[ ]ncet. — Nu, acum nu pot. — Veni\i la m`ncare sau nu? se aude din cas[ vocea so\iei. Copilul, apoi =i tata, las[ lucrul, intr[ pe r`nd ]n cas[, dar mai ]nt`i am`ndoi ]`i spal[ m`inile, ]ndelung, ap[sat. }n cas[ se m[n`nc[, se vorbe=te, ca ]n familie. — +i c`nd ave\i de g`nd s[ porni\i? ]ntreab[ so\ia sup[rat[. — }n zori. — El o s[ doarm[ afar[? — Da ce vrei, s[-l aduci ]n patul t[u?.. — Nu-l hr[nim? se v`r[ copilul pe fir. — Am s[ te tr[snesc, ]l amenin\[ tata. — A muncit ca s[ m[n`nce? ]l pune la punct maic[-sa. P[rin\ii se uit[ unul la altul. M[n`nc[. Mai t`rziu tot so\ia vorbe=te: — O s[ iei =i copilul cu tine? B[rbatul g[se=te de cuviin\[ s[ nu-i r[spund[. Copilul se uit[ iscoditor la p[rin\i. Se m[n`nc[ ]n t[cere. +i asta dureaz[ mult. Dup[ ce m[n`nc[, st[p`nul se ridic[, ia un c[lc`i de p`ine cald[, un pe=te

172

Nicolae Esinencu

afumat, o ceap[, iese din cas[ =i se ]ndreapt[ spre sc`rta de f`n, unde str[inul a a\ipit odat[ cu apusul soarelui. — Iat[ care-i povestea, ]i spune str[inului. M`ine ie=im ]mpreun[ ]n delt[ =i a= vrea, totu=i, s[ =tiu cu cine pornesc la drum... Cine e=ti? — Sunt un om bolnav. — Nu mi-ai vorbit de boal[. — M[ ]n[bu=... Nici medicii nu =tiu ce fel de boal[ am. Nu-mi ajunge aer, =i gata. — Vii de la spital? — Din Bielarus. — Acolo te lecuie=ti? — Ba tr[iesc acolo. Cu boala mea n-am dreptul s[ tr[iesc ]n Moldova. Nu pot. Numai aerul din Bielarus ]mi prie=te. }n Moldova, acas[, m[ ]n[bu=. — Am observat c[ respiri greu... +i de mult tr[ie=ti ]n Bielarus? — De mult. De dou[zeci de ani. — Acolo respiri normal? — Parc[ nici n-a= avea boala asta. Acolo-i bine, dar iat[, nu pot da pe acas[. +i a=a mi-i dor de cas[, a=a mi-i dor de cas[! De necaz c`nt, omule, ca cucul =i urlu ca lupul! — Nu cumva vrei s[ spui c[ n-ai fost de dou[zeci de ani acas[? — N-am fost. — Nici o dat[? — Nici o dat[. Dac[ vin, m[ a=teapt[ moartea. Asta-i. — +i acum de ce te-ai pornit? — Vreau s[ mai v[d o dat[ ba=tin[, dup[ aceea fie ce-a fi... — Nu-l crede! strig[ copilul din fa\a casei. Mama spune c[-i ho\. — Am s[-\i scot pielea de la fund =i am s[ \i-o pun pe cap! strig[ st[p`nul =i se ]ntoarce iar spre str[in. +i de ce n-ai luat o ma=in[ sau un avion? Doar cu ma=ina sau avionul mai repede ai fi ajuns acas[. — Cum s[-\i spun ca s[ m[ ]n\elegi, omule? se fr[suie str[inul. Cu boala mea nu pot c[l[tori nici cu avionul, nici cu ma=ina. E de ajuns s[ ajung cu avionul pe teritoriul Moldovei =i m[ ]n[bu=. E de

Copacul care ne une=te

173

ajuns s[ fac c`\iva metri cu ma=ina pe teritoriul Moldovei =i-s gata, nu pot suporta, m[ ]n[bu=! Aceea=i poveste c`nd pornesc pe jos acas[. M[ ]n[bu=. De ani de zile nu pot s[ m[ apropii de cas[. +i acum am mai aflat c[ moare mama. De durere c`nt ca cucul =i urlu ca lupul, omule! — +i cum vrei acum s[ ajungi, dac[ zici c[ nu-\i prie=te aerul de acas[? — Nu =tiu. Dar mi-a spus un medic s[ ]ncerc cumva pe apa r`ului. A=a crede el. S[ merg, zice, spre izvor... A= ajunge pe ap[ p`n[ ]n dreptul satului meu, de acolo a= trage o fug[, chiar de am s[ m[ ]n[bu=, dar vreau s-o v[d pe mama ]nainte de moarte, s[ mai v[d o dat[ ba=tina =i... ]n\elegi, omule? — Vas[zic[, de aceea te-ai ascuns adineaori ]n f`n? — De aceea. M[ ]n[bu=eam =i nu vroiam s[ vede\i cum suf[r. — De mult umbli prin delt[? — A treia zi. St[p`nul ascult[ cu fruntea plecat[ istorisirile str[inului, din c`nd ]n c`nd ]ntoarce fa\a spre geamul casei ca s-o ia de martor pe so\ie, s[ aud[ =i aceea ce spune str[inul. Ascult[, ascult[, ca ]n sf`r=it s[ ]ncheie: — Bine, pornim ]n zori!.. Pe la o bucat[ de noapte r[sun[ b[t[i puternice ]n geam. — Cine-i? ]ntreab[ somnoros =i sup[rat st[p`nul. — Eu, str[inul. — Ce vrei? — S[ pornim, omule. — |i-am spus: pornim ]n zori. — Nu s-ar putea acum? B[rbatul se a=az[ somnoros pe marginea patului. — Ia belea pe capul meu. — Ce vrea? ]ntreab[ so\ia. — S[ pornim. — Of, b[rbate, m[ tem. De ce te gr[be=te? +i-n puterea nop\ii.

174

Nicolae Esinencu

— La asta m[ g`ndesc =i eu, dar tu s[ nu te temi. |i-am spus, zice b[rbatul =i-o pi=c[ de =oldul dezvelit, s[ te temi numai de mine, r`nje=te, strig[ str[inului: Cum r[sare luna, pornim! — Mai ]ncet, c[ scoli copilul. Femeia se lipe=te de b[rbat =i b[rbatul o str`nge la piept. — Iai =i copilul? — +tii c[ plec departe? — Totdeauna ]l luai cu tine. — }l luam c`nd plecam ]n delt[, acum alta-i povestea... Am de mers spre izvor, =i cine =tie c`t... — Te duci pentru mai mult, cu om str[in te duci... copilul ar putea, cine =tie, s[-\i fie de ajutor la drum... — Tocmai c[ m[ duc pentru mult timp =i m[ duc cu om str[in nu vreau s[ iau copilul... Vezi ce faci cu copilul pe aici. — O s[ pescuim. — S[ ie=i\i cu luntrea mic[ ]n delt[... Acum se prinde bine racul. Zece kilograme de raci fac mai mult dec`t dou[zeci sau treizeci kilograme de pe=te... +ti\i locurile unde se n[de=te mai mult, pescui\i pe acolo... B[iatul umbl[ liber prin stuf. Tu \ii sacul, iar el ]i culege... de=i ar fi mai bine s[ nu cobor]\i nici unul din luntre. S-a n[dit pe aici iar somnul cela cu un ochi. Alalt[ieri a atacat o luntre... — Dac[ o s[ ne ducem pe unde am fost ]n an, n-avem de ce ne teme. — O s[ v[ duce\i pe unde s-a prins ]n an, dar ar trebui s[ fi\i cu ochii ]n patru. Nu uita\i, apele-s curg[toare. }n an prin p`lcurile celea de stuf era n[mol, dar acum apele parc[ au ]nnebunit - au sp[lat totul... La tot pasul dai de bulboane... — O s[ fim aten\i... +i tu fii atent. Pleci la drum cu om str[in. — Omul are necaz, nu-\i face griji. Am s[ v`slesc zi =i noapte =i ]n trei-patru zile poate ]l duc... — |i-a dat banii? — O s[-mi dea. — Mai bine s[-\i dea acum jum[tate, c`nd porne=ti, =i jum[tate c`nd o s[-l duci la fa\a locului.

Copacul care ne une=te

175

— Omul are necaz, o s[-mi dea... De afar[ iar se aud b[t[i furtunoase ]n geam. — Nene, apare luna. S[ pornim! — S[ trezesc =i copilul? ]ntreab[ so\ia. — Tata nu m[ ia, se aude glasul copilului de dup[ sob[. Noi r[m`nem aici s[ prindem raci. Zece kilograme de raci fac mai mult dec`t dou[zeci-treizeci kilograme de pe=te... — Bine, dormi, spune mama, credeam c[ te scoli s[-l conducem pe tata. Tata, ]mbr[cat, se spal[, se a=az[ s[ man`nce. — Pun m`ncare pentru unul sau pentru doi? ]ntreab[ so\ia. — Adic[? nu pricepe b[rbatul. — Pun m`ncare la drum numai pentru tine sau =i pentru str[in? — Cine a lucrat acela s[ m[n`nce, se aude vocea copilului de dup[ sob[. — Hai-hai, ai s-o c`=tigi! ]l bruscheaz[ tata =i iese afar[. Luna ]nc[ nu se vede, dar trebuie s[ apar[. — Tremuri? st[p`nul observ[ c[ str[inului ]i cl[n\[nesc din\ii ]n gur[. — Totdeauna a=a-i frig noaptea pe aici? — C`nd =i cum... Ap[ =i \`n\ari! — |`n\arii nu prea m[ deranjeaz[, dar umezeala... +i n-am luat nici o hain[ groas[. — |ine... st[p`nul i-arunc[ un fel de hain[ pufoas[ =i un impermeabil. Spune: Tot ce vezi aici va trebui s[ c[r[m ]n luntre... Dar de c[rat sunt multe =i felurite: unelte, haine, vase, c`rlige, toate cele necesare la drum... — V`slele ai dus? — Dus. — Du =i asta... Ai dus? — Dus. — Acum s[ ducem asta... +i cine, zici, te-a ]ndreptat la mine?.. Ai fost pe la pesc[rie? De acolo vii ]ncoace?

176

Nicolae Esinencu

— N-am fost. +i nu mi te-a recomandat nimeni. A =asea zi vin din Mensk. Am mers =i cu trenul, =i cu o c[ru\[... pe jos... dar mai departe, iat[, nu am cu ce merge... Am \inut mereu malul apei, p`n[ am dat de dumneavoastr[... Ce-a= fi f[cut dac[ nu dam de dumneavoastr[? M[ tem s[ nu m[ apuce boala. — Numai dac[ ar fi zile bune... Ploile ne-ar strica r[u. — Am auzit la radio c[ se a=teapt[ zile calde. — Timpul probabil pentru \ar[, dar nu pentru delt[. Pe ape timpul se schimb[ mereu. Seara e unul, diminea\a e altul, la amiaz[... Oare ce-i cu femeia mea, de nu se vede? Femeie! — Sunt aici, r[spunde so\ia de undeva din ]ntuneric. — Ia pune aparatul de radio... C`t e ora? — Cinci. — Pune aparatul s-ascult cum va fi timpul ]n delt[. }n ]ntuneric r[sun[ deodat[ muzic[, apoi o voce de femeie anun\[ timpul probabil: “... peste ]ntreaga delt[ se a=teapt[ zile ]nsorite, v`nt moderat, temperatura - 35 - 40 grade...” — Aha, face st[p`nul, se ]ntoarce spre so\ie: Dar castronul? — Castronul? La ce-\i trebuie castronul? — Proasto, d-apoi merg la drum lung... sau crezi c[ n-o s[ am nevoie de zeam[ cald[? Ad[, ad[ mai repede. Femeia o ia fugu\a spre pragul casei, b[rba\ii r[m`n singuri. — Fumezi? ]ntreab[ st[p`nul. — Cu boala mea? — Pe ape nu-i bine s[ fumezi... Nu ne ducem la pescuit =i totu=i... So\ia apare din cas[. — Am adus =i c`\iva cartofi, =i c`\iva ardei, spune ea, apoi =opte=te ceva la ureche b[rbatului. Acela ]i r[spunde tot ]n =oapt[, dar so\ia nu se las[, ]i spune ce are de spus: — S[-\i dea banii acum...

Copacul care ne une=te

177

B[rbatul e nemul\umit, arunc[ o privire spre str[in, dar nu mai vrea s[ vorbeasc[ cu so\ia care ]l s`c`ie. — A-aa... banii, str[inul ghice=te ce-a =optit femeia =i scoate banii, num[r[ c`t g[se=te de cuviin\[, restul ]i pune ]n buzunarul hainei. Poftim. Cinci sute. — Ne-am ]n\eles cu patru. — Dau cinci, numai s[ pornim. — Iau numai jum[tate, refuz[ b[rbatul, a doua jum[tate mi-o dai dup[ ce facem treab[... — Lua\i-i pe to\i, tremur[ de frig str[inul. De frig sau cine =tie de ce. — Nu, numai jum[tate, am spus. }ntinde so\iei jum[tate din sum[, cealalt[ jum[tate o ]ntoarce str[inului. +i zice: — Oare n-am uitat nimic? C`nd peste stuful deltei se arat[ cornul lunii, luntrea se desprinde u=or de mal =i intr[ ]n ap[... Stuf. Dune de nisip. Broa=te. +i n[mol. N[mol amestecat cu r[d[cini de stuf, cu putregai - b`rne, r[m[=i\e de luntre, bu=teni, st`lpi de telegraf, ra\e moarte, pe=te ]mpu\it, hoituri - de=i nu ]nt`lne=ti la tot pasul, dar ici-colo g[se=ti numaidec`t ceva nepl[cut. +i atunci ocole=te, c`t mai repede fugi, dar cum s[ fugi c`nd te vezi ungherit din toate p[r\ile =i ]ncotro ai apuca-o nu e=ti sigur c[ n-o s[ dai iar peste o putreziciune. Tot ce adun[ un r`u, ]n delt[ adun[. Ploile =i z[pezile m`n[ totul ]n r`u, apele ]mping la vale totul =i totul se adun[ ]n bra\ele deltei. Iar la c[ldur[ putreze=te tot ce aduce apa. Luntrea plute=te de mult. — Bu-u! Bu-u! sparge lini=tea nop\ii o vietate de balt[. }nfior[tor ecou. — Ce-i? — Buhaiul-de-balt[. — Nu se vede. — Nici n-o s[-l vezi. E foarte mic, dar face g[l[gie mare... Cornul lunii intr[ ]ncet ]n ap[, se \ine de luntre.

178

Nicolae Esinencu

— Am v[zut c[ nu prea =tii s[ ]no\i. — Dac[ nu m[ legam de bu=tean, m[ ]necam... — }n ap[, principalul e s[ nu te sperii. Cazi, =ezi lini=tit, nu c[uta s[ ajungi ]ndat[ la mal, se poate ]nt`mpla s[ nu faci nici doi pa=i, c[ te ]nghit ad`ncurile. Adesea malul e departe, adesea nu po\i s[-\i pui puterile cu apa =i orice efort e zadarnic. Mai cu minte e: dac[ te pomene=ti ]n ap[, s[ te lini=te=ti. F[ o plut[ dac[ po\i =i ]ncearc[ cu ]ncetul s[ te orientezi unde te afli =i ce ai de f[cut. +i numai dup[ aceea o iai ]ncet ]n direc\ia dorit[... Nu te mi=ca. — Nu m[ mi=c. — A=az[-te pe fundul luntrei... — M-am a=ezat. — +ezi lini=tit... Luntra=ul se simte bine, delta e via\a lui, dar str[inul se afl[ pentru prima dat[ aici. Ap[ =i stuf. +i ]ntuneric. +i ad`ncuri negre. — Hop! am ajuns! anun\[ pe nea=teptate st[p`nul. Inima str[inului se face c`t un purice. — Ce-i? — Ne-am aninat de ceva. — Ce-ar putea fi? — Nu =tiu, dar \ine... Am s[ ]mping luntrea ]napoi... stai lini=tit. V`sla se scufund[ ]n ap[, luntrea parc[ se d[ ]nd[r[t, dar nu prea. Ceva o \ine, nu =ag[. — Vreo cang[... se opinte=te st[p`nul. — +i dac[ nu se desprinde? se ]nfioar[ str[inul gata s[ sar[ din luntre, dar unde s[ sar[? }n ap[? — Mare lucru s[ nu fie cumva nevoie s[ cobor ]n ap[, zice pe nea=teptate st[p`nul. — B`rr, se scutur[ de frig sau, poate, de fric[ str[inul. Nu v[ teme\i? — Trebuie s-o deznin... St[p`nul manevreaz[ u=or. Caut[ s[ ]mping[ luntrea ]nainte, ]napoi, ]n st`nga, ]n dreapta, o r[suce=te pe loc. Bag[ v`sla sub luntre, pip[ie, vrea s[ vad[ de ce s-a aninat luntrea.

Copacul care ne une=te

179

— Fier?... vorbe=te de unul singur st[p`nul luntrei. Ar putea, dealtfel, s[ fie =i fier... de ce nu? St[p`nul v`sle=te ]nainte, ]napoi, dar luntrea nu se mi=c[. E \inut[, simte str[inul, =i-i \inut[ de undeva de pe unde =ade =i asta ]l cutremur[. Simte cum ceva se mi=c[ sub fundul luntrei. — Vreo jivin[ de ap[? str[inul se uit[ cu spaim[ la st[p`n. — A=a de mare? — Dar e jivin[? — C`nd erau apele curate, pe timpuri, vie\uiau pe aici, se zice, =i caracati\e foarte mari... Luntra=ul nu-=i termin[ vorba, deodat[ scoate ceva din ap[. O cutie ruginit[, cu m[trea\[ pe ea. — Ce-i asta? — Am nimerit ]n c`mpul de cutii de tinichea. }nc[ de pe timpul r[zboiului cutiile plutesc prin delt[, se zice c[ nem\ii le-au aruncat. Ce-a fost ]n ele, nimeni nu =tie. Ba colo apar, ba dincolo... Delta e plin[ de toate celea. Cum naiba s[ ie=i de aici? Peste tot se v[d cutii de tinichea. Cum ridici v`sla, se aude zgomot. Cobori v`sla, acela=i zgomot. Zgomot ]n toate p[r\ile. — Dar ]naint[m drept? — Ce ai ]n vedere? — Mergem ]ncotro ne trebuie? — Deocamdat[ ]naint[m prin ape st[t[toare, dar trebuie s[ ajungem la cele curg[toare. — Dar cum s[ ajungem prin ]ntunericul acesta? — Apele curg[toare smucesc v`slele =i luntrea. Te iau =i te duc ]n aval. — Dar nou[ nu ne trebuie spre v[rsare, nou[ ne trebuie spre izvor. — Dar ca s-o iei spre izvor, trebuie s[ g[se=ti mai ]nt`i cursul. +tii ce ne-ar mai trebui acum? S[ nimerim =i ]n c`mpul de sticle. Pe undeva pe aici este un c`mp de sticle. Mii =i mii de sticle. Unele-s pline cu trotil. Se zice c[ tot nem\ii le-au aruncat. +i plutesc p`n[ azi, dintr-un cap[t ]n altul al deltei. Numai g`tul sticlei se vede, restul e ]n

180

Nicolae Esinencu

ad`nc. Dac[ vreo sticl[ se p[le=te de luntre... Au fost cazuri c`nd au explodat. Stai, ]mi pare c-am dat de dracu. — Ce-i? — Mi s-a p[rut. Luntra=ul pescuie=te din ap[ o sticl[ mare, neagr[. — He te... Deci, pe undeva pe aici se afl[ c]mpul de sticle. Trebuie s-o lu[m ]n alt[ parte. Tot mai bine mai departe de primejdie. }ntoarce luntrea ]n alt[ direc\ie. St[p`nul aproape c[ nu vorbe=te, doar din c`nd ]n c`nd spune c`te ceva cu jum[tate de gur[, ]n =oapt[. — De ce vorbi\i a=a de ]ncet? e curios str[inul. — Speriem pe=tele. — Dar nu suntem la pescuit. — Al\ii pescuiesc. — Vrei s[ spui c[ mai este cineva prin apropiere, prin stuf[riia asta? — Grig! strig[ luntra=ul. E=ti aici? — Aici, vine o voce domoal[ din ]ntunericul stuf[r=ului. — Se prinde? — Poate mai... mai spre ziu[. Luntra=ul ]ntoarce capul, strig[ ]n alt[ direc\ie. — Tu e=ti, Ioane? — De ce nu v[ ogoi\i? r[sun[ ]n ]ntuneric o voce sup[rat[, obosit[... C[ poate fi =i altcineva la ora asta ]n delt[, str[inul nu se a=tepta. De aceea se ]nvioreaz[. Se a=az[ cu adev[ratelea pe fundul luntrei, dar cu m`inile se \ine, totu=i, de margine. Caut[ ]n jur, poate z[re=te pe careva din pescarii pomeni\i. }ns[ nu mai r[spunde nimeni. Doar v`slele se aud. Pliosc, pliosc. Tronctronc se las[ dobor`t un fir de stuf. +i iar, lini=te. Deodat[, la numai c`\iva pa=i, apa se ridic[ din ad`nc, se ridic[ cu at`ta putere =i zgomot, ]nc`t str[inul se pite=te pe fundul luntrei, nu-i. Apa s-a ridicat zgomotos =i la fel de zgomotos se las[. Uf, se pr[bu=e=te. Totul a durat o clip[, dar a fost at`t de nea=teptat... Luntra=ul a =i s[rit ]n picioare, gata s[ loveasc[ cu lopata, dar apa s-a lini=tit. — Ce-a fost? tremur[ str[inul.

Copacul care ne une=te

181

— Dac[ a= =ti... — Somn? — Dar care?... Luntra=ul =i-a amintit de somnul care a ap[rut prin p[r\ile acestea =i ]n ultimul timp atac[ chiar =i oamenii. Asta mai lipsea acum. Mai st[ cu v`sla ridicat[, apoi se a=az[. — Mult mai u=or zbori din luntre dac[ stai ]n pirostrii, zice. S-a zb[tut un somn, ei =i? L-am trezit, se vede, din somn. Dar putea fi =i altceva. Oricum, =ezi lini=tit. Degrab[ intr[m ]n curen\ii de ap[... Ca tras[ de o m`n[ neobservat[, lunec[ luntrea pe firul lunii, iar luntra=ul =i str[inul dorm uita\i ]n luntre. — Oac! Oac! \ip[ o broasc[. +i iar se las[ lini=te. — Parc[ am mai fost pe aici, tresare str[inul. — |i se pare, sare din somn luntra=ul. — Cum s[-mi par[ c`nd, iat[, tufa asta de stuf am mai v[zut-o? — |i-am spus: \i se pare. — Z[u c-am mai v[zut-o. }i p[tulit[. Noi am p[tulit-o cu luntrea. St[p`nul se ridic[ ]n luntre, se uit[ ]n jur. Luntrea st[ ]nfipt[ ]ntr-o dun[ de nisip. — Ce naiba, am adormit? — +i unde ne afl[m? — Am nimerit ]n dune. — Ce-i aceea dun[? — Valuri de nisip, iasca lui... +i se lumineaz[ de zi. +i va trebui s[ t`r`m luntrea. Coboar[. T`r`ie ]n doi luntrea. Pe alocuri o ]mping, pe alocuri o trag. Unde este c`te un ochi de ap[, urc[ ]n luntre. Apoi iau luntrea ]n spate. Dar mai ]nt`i descarc[ lucrurile. Duc luntrea, t`r`ie ]nc[rc[tura. }n sf`r=it, ajung la ap[ mare. Las[ luntrea ]n ap[, pun lucrurile, urc[. V`slesc.

182

Nicolae Esinencu

Se lumineaz[. Colo o pas[re \`=ne=te, dincolo. Delta ]nvie. Stuful ]ns[ e c`t casa, u=or se desface ]n fa\a luntrei, u=or se str`nge ]n spate, dar asta nu ]nseamn[ c[ luntrea ]nainteaz[ cu vitez[. Ai putea num[ra firele de stuf care se tot ating de marginea luntrei. P`r`ie. Trosnesc. O ra\[ s[lbatic[ \ip[, st`rnit[ din cuib. Dispare ]n desi=. Un =arpe mare se \ine un timp ]n urma luntrei, dar bine c[ str[inul nu-l observ[. Luntrea lunec[ peste un p`lc de broa=te \estoase, lunec[ ca peste pietre. Hodoronc! Hodoronc! +i iar e lini=te. Zori de zi... — Mai este? — Ce? ]ntreab[ luntra=ul. — P`n[ trecem curentul de ap[. — Curen\ii abia ]ncep. Trebuie s[ trecem doisprezece curen\i de ap[. Mari. La al treisprezecelea o lu[m ]n sus. Asta va fi albia r`ului. Sim\i cum curge tot mai repede apa? — Curge? Mie ]mi pare c[ st[ pe loc. +i stuful, =i apa. — Ascult[ atent cum p`r`ie colo =i dincolo stuful... }ntr-adev[r, printre stuf se aude susur`nd apa. F`=! Pliosc! Cling! — Din clipa asta trebuie s[ fim foarte aten\i la num[r[toare. S[ nu ]ncurc[m curen\ii... Pe nea=teptate luntrea este ]n=f[cat[ de curent =i dus[ cu vitez[. — |ine-te! — M[ tem! Ce-i asta? — Am nimerit ]ntr-un curent de ap[. Culc[-te pe fundul luntrei. Stuful a r[mas departe ]n urm[, luntrea lunec[ fulger[tor. Ehe! Nici luntra=ul nu se mi=c[. A ridicat v`slele, se \ine ]nd`rjit de marginea luntrei. Explic[: — R`ul are mul\i afluen\i. +i fiecare caut[ cu orice pre\ s[ r[zbat[ mai repede ]n afurisita de delt[. Care mai de care caut[ s[ ajung[ mai repede la mare. — }nseamn[ c[ suntem m`na\i spre mare? — Spre mare.

Copacul care ne une=te

183

— Dar nu ne trebuie la mare. — Apele nu ne ]ntreab[. — +i ce facem? — Stai culcat. Nu trebuie s[ faci nimic. Apa o s[ ne tot duc[ p`n[ nimerim ]n alt stuf[ri=... De acolo ]ncerc[m s-o lu[m spre alt curent... — Ah, de n-ar muri mama, s[ ajung s-o v[d vie!... ofteaz[ ]ndurerat str[inul =i se las[ pe fundul luntrei. — De mult trage s[ moar[? — C`nd mi-au trimis scrisoare, nu mai cuno=tea pe nimeni. Vorbe=te, dar nu =tie cu cine vorbe=te, nici ce vorbe=te. At`t: din c`nd ]n c`nd, se spune, m[ cheam[... Ne r[sturn[m! — Stai lini=tit, zic. Apa ne duce exact unde ne trebuie. Luntrea lunec[ fulger[tor ]n aval. — Mai avem? — Mai avem. Buh! se izbe=te pe nea=teptate luntrea ]ntr-un perete de stuf. Luntra=ului ]i sare p[l[ria de pe cap. Buh! se love=te str[inul cu capul de marginea luntrei. — Am ajuns? Un perete ]nalt =i negru de stuf. Pe fiecare fir de stuf stau zeci de lipitori de diferite m[rimi. Unele sunt sub\iri. Altele - groase c`t degetul. Te ]nfiori c`nd le vezi, dar mite s[-\i mai cad[ vreuna dup[ gulerul c[m[=ii. Str[inul se cutremur[. — Nu atac[? — Ba sug s`nge, dac[ se lipesc de tine. — Aoleu! url[ str[inul c`nd deodat[ c`teva lipitori apar pe marginea luntrei, coboar[ ]n luntre. +tiob`lc! cade str[inul ]n ap[. — Unde e=ti? se ]ngroze=te luntra=ul c[ nu-l vede pe str[in. Sare ]n ap[, se scufund[, ]l scoate, ]l trage spre luntre, prinde luntrea, urc[ am`ndoi. Str[inul e mort de fric[. — Nu te teme, omule, c[ nu-s chiar at`t de groaznice. Uit[-te, le iau ]n palm[... Pune una ]n s`n. Ce-i drept, nu de la to\i sug s`nge...

184

Nicolae Esinencu

De la mine, de exemplu, nu sug. Ar putea =i de la dumneata s[ nu sug[. }ncearc[, na. — Nu! se d[ ]napoi str[inul =i mai s[ cad[ iar ]n ap[. D`rd`ie. E leoarc[. — Ia vechiturile astea, schimb[-\i hainele. Apele lunec[ iute pe sub luntre, dar luntrea nu se mi=c[. De parc[ ar fi nimerit ]ntr-un gard de nuiele. Pe l`ng[ stuful ]nalt, ce iese din ad`ncul apelor, aici s-au adunat =i alte gunoaie, ridic`nd zid solid. Ai putea doar s[ sari sau s[ te scufunzi pe sub el. Dar cum? Stuful e p`n[ la cer. Cum s[ treci cu luntrea pe sub zidul acesta? — Acum vom lua-o ]napoi. — Iar ]napoi? — }napoi. L`ng[ zidul de stuf mi=un[ ceva. Ni=te animale mari =i negre. — Guzgani! se sperie str[inul. — Castor de delt[. Z[plazul din fa\a noastr[ este, se poate spune, munca lui. Castorul ]=i face cas[ din stuf =i crengi, prin care nu mai p[trunzi... Ia pune, uite-a=a, picioarele ]n zid =i av`nt[ luntrea. Vezi, ne-am pornit. Dar asta ]nseamn[ s[ v`sle=ti din toate puterile. S[ ]nfrun\i curen\ii. Nu peste mult[ vreme luntrea ]ncepe pur =i simplu s[ se roteasc[ pe loc. +i se rote=te, nu glum[. Oric`t se str[duie=te luntra=ul s-o struneasc[, nimic nu ajut[. — Gata, geme el. De ce m[ p[zeam, n-am sc[pat. Am dat peste un c`mp de bulboane. Apa g`lg`ie, dispare ]n ad`nc, ]nghite totul. +i ici, =i colo, =i mai ]ncolo. Clocot. Str[inul nu spune nici un cuv`nt. Se uit[ cu groaz[ cum se ]nvolbureaz[ apele sub luntrea ce se ]nv`rte pe loc. — Stai lini=tit, \i se spune! ]njur[ st[p`nul, mai face c`teva mi=c[ri, prinde momentul =i scoate luntrea din v`rtej. Uf, am asudat, zice. Pe str[in curg =iroaie de sudoare rece, pe st[p`n curg =iroaie de sudoare cald[.

Copacul care ne une=te

185

— Am sc[pat? — Slav[ \ie... Au mai trecut doi curen\i. P[s[rile, care acum au umplut delta, plutesc =i ]n aer, =i pe ape. S-au trezit =i caut[ de m`ncare. Unele zboar[ ]n stoluri, altele ]n parte, ba colo, ba dincolo cad ]n stuful deltei, se ridic[. Prind pe=te, ]l scap[, ]l apuc din zbor. Ra\a de delt[ lunec[ prin stuf[ri=, pesc[ru=ul =i b`tlanul urm[resc de sus via\a deltei. C`te o pas[re se a=az[ chiar pe v`sl[. +ade c`t =ade, \ip[, dispare =i, c`nd te ui\i, alta ]i ocup[ locul. Deodat[ luntrea, lovit[ de o b`rn[, se r[stroarn[, str[inul cu luntra=ul se b[l[cesc ]n ap[, ]nfrigura\i, cearc[ s[ scape. Oricum, dup[ o vreme, am`ndoi se trezesc pe o dun[ mic[, iar luntrea abia se vede: cum o duc apele ]n aval, a=a o duc. A =i disp[rut. Cei doi privesc ]ngrozi\i: ce-o s[ fac[ acum? Se ceart[. Stig[ unul la altul. Unul se a=az[ la un cap[t de dun[, unul la alt cap[t. +ed =i tac, iar sar =i iar se ceart[. +i cum se ceart[, str[inul arat[ c[ luntrea se ]ntoarce singur[, numai c[ din alt[ parte a dunei. Apele au dus-o =i acum tot ele o aduc. Sar am`ndoi bucuro=i s[ prind[ luntrea. O anin[... C[ldur[. Dup[ o zi ]n[bu=itoare r[coarea nop\ii vine ca o salvare. Alta ]ns[ e problema: unde s[ doarm[? — }n luntre o s[ ne fie str`mt... s[ tragem la vreun banc. Opresc luntrea, coboar[. Bancul e acoperit cu stuf. Luntra=ul scoate o cosoaie, se apuc[ s[ taie stuf. — Ce vrei s[ faci cu stuful? — Dar pe ce o s[ dormim?.. Eu ]l tai, iar tu adun[-l ]n mald[ri. — Da ce e mald[r? — Omule, chiar nu =tii? — N-am tr[it ]n delt[. — Poate ai s[-mi spui c[ n-ai v[zut stuf?.. Aduni un bra\ bun de stuf, ]l legi, iat[ a=a, tot cu stuf =i, uite, [sta-i mald[rul...

186

Nicolae Esinencu

Str[inul ]ncepe s[ adune stuf, dar nici n-apuc[ s[ str`ng[ un =umuiag, c[ scoate un urlet ]nfior[tor. A cules de pe jos =i un =arpe. Arunc[ totul, sare ]n luntre ]ngroz[vit: N-am s[ dorm pe stuf! N-am s[ dorm pe stuf! N-am s[ dorm... — |`st! ]i opre=te cu o palm[ urletele luntra=ul... Se uit[ atent luntra=ul la picioare =i observ[ c[ =erpii foiesc peste tot. Scuip[ =i urc[ ]n luntre. — S` c[ut[m un loc f[r[ stuf... G[sesc un banc nu prea mare, s[ aib[ vreo cincizeci de metri. Scot din luntre ce mai au, a=tern =i, ]n t[cere, se culc[... Se trezesc dormind ]n ap[. Apa deltei a crescut =i bancul aproape c[ nu se vede. Sar, flio=c[ind prin ap[, descoper[ luntrea la c`\iva metri. Se leag[n[ luntrea, gata-i s[ se desprind[, s[ se duc[ pe ap[... Se las[ cea\[. Foarte mare cea\[. Undeva, pentru o clipit[, apare o raz[ de soare, deci e ziu[ de acum, dar din cauza ce\ii nu se vede nimic. Mai bine de jum[tate de zi ]nainteaz[ prin cea\[, au pierdut cu totul orientarea. — Ehei! strig[ c`nd unul, c`nd altul. Este cineva prin apropiere?! — Ehei! Dar nimeni nu r[spunde... S-a ar[tat soarele. E at`t de arz[tor, ]nc`t c`teva clipe cei doi ]=i astup[ ochii. Hainele ude =i frigul ce l-au adunat din cea\[ ]i fac s[ d`rd`ie... Trag iar la un banc de nisip, acoperit cu stuf. — Eu am s[ prind raci, dumneata ia =i str`nge ni=te r[g[lii uscate pentru foc. — Ce ]nseamn[ r[g[lii? — Cioturi de stuf uscat... Facem focul ]n delt[... Iat[, astea-s r[g[lii. Alege-le pe cele mai groase =i mai uscate, s[ ard[ bine focul. — Poate m`nc[m ce-a pica =i o lu[m mai repede la drum. M[ gr[besc, frate. Ar trebui s[ ]n\elegi. Mama-mi moare =i-apoi mi-i ]n grij[ s[ nu m[ apuce iar boala. — Dar cum te sim\i?

Copacul care ne une=te

187

— Bine. A avut dreptate medicul c`nd mi-a spus s[ ]ncerc s[ c[l[toresc pe r`u, spre izvor. — Ie=im din delt[ =i tot spre izvor o s[ plutim. Trebuie ]ns[ mult s[ v`slim. Mai avem c`te ceva de haleal[ din ceea ce ne-a pus so\ia, dar s[ l[s[m ]n rezerv[, cum s-ar spune. }n delt[ nu face s[ m[n`nci rezervele din traist[. Aici se poate prinde un pe=te, un rac, o pas[re. Un ou, la urma urmei, se poate g[si, dar mai ]ncolo cine =tie ce ne a=teapt[. Str[inul se apuc[ s[ str`ng[ r[g[lii. De altfel, pe aici sunt destule. Unde calci - r[g[lii. Nimeni n-a str`ns niciodat[ stuful din delt[, a=a c[ stuful din an, din an\[r\, de ani de zile, a c[zut la p[m`nt, iar peste d`nsul a crescut altul, =i tot a=a. O parte din stuful vechi a fost dus de ape, a putrezit, dar a mai =i r[mas. C`t ai clipi po\i aduna un car. At`t c[ foarte multe r[g[lii sunt ude, chiftesc de ap[. Se g[sesc ]ns[ =i uscate. — Eu m[ afund ]n stuf[ri=, spune st[p`nul luntrei =i, cum dispare, apare, aduc`nd o poal[ plin[ cu ou[, dar fug[rit de o ra\[. Ra\a s`s`ie, atac[. — Ia, bat-o naiba, mai s[-mi scoat[ ochii. Mai a=teapt[-m[ pu\in. St[p`nul las[ ou[le ]n nisip =i iar intr[ ]n stuf[ri=, dar nu uit[ s[ ia de data asta =i un co=ule\. Peste vreun sfert de or[ se ]ntoarce cu o c[ma=[ plin[ cu raci. Raci c`t palma de mari. Sar, se zbat, se ]nclea=t[. — O parte o s[-i m`nc[m acum, alt[ parte o s[-i lu[m fier\i la drum. — Cu ap[ de balt[ ]i fierbi? se mir[ str[inul, v[z`nd c[ luntra=ul, f[r[ s[ stea pe g`nduri, ia ]n castron ap[ direct din balt[, umple castronul cu raci =i-l pune la foc. Nici racii nu-i speli? Luntra=ul sur`de. — Dac[ tot timpul stau ]n ap[, de ce s[-i speli? Ar trebui s[ =tii c[ cea mai bun[ zeam[ de pe=te se face cu ap[ de balt[. Te g`nde=ti la microbi? Nu face. Doar fierbem apa... Focul ]nv[luie castronul. R[g[liile trosnesc. Acum pot s[ mai stea de vorb[. — +i ]n to\i anii ace=tia n-ai ]ncercat niciodat[ s[ ajungi acas[? Ai tr[it ]n Bielarus?

188

Nicolae Esinencu

— Cum s[-\i spun... Am tr[it peste tot... Nu-\i ]nchipui ce trai am dus. — }mi ]nchipui. — Nu-\i ]nchipui, omule, c[ n-ai trecut prin asta. C`nd s-a aflat c[ n-am s[ mai pot tr[i ]n Moldova, so\ia a alergat la spital. — Avem totu=i medici buni. — Avem. +i au ]ncercat s[ fac[ totul. M-au trimis =i pe la sanatorii, dar degeaba. Cum ajung la grani\a Moldovei, m[ ]n[bu= =i gata... }\i spun: c`nd so\ia a aflat c[ n-o s[ mai pot tr[i niciodat[ ]n Moldova, n-am s[ mai pot vedea casa, a alergat la spital. Asta s-a ]nt`mplat la Odesa. Cum veneam spre cas[, am fost scos din tren =i dus ]napoi ]n spital la Odesa. A alergat so\ia, a r[cnit, a blestemat, a le=inat, a s[rit chiar la medici. Medicii au potolit-o, i-au dat nu se =tie ce s[ bea, au luat-o cu vorba. I-au spus c[ s-ar putea ]nt`mpla s[-mi treac[ cu timpul boala, dar numai ]n cazul dac[ m-a= afla mai mul\i ani la munte, ]n Gruzia, s[ zicem. “}n Gruzia? r[cne=te so\ia. +i eu, zice, eu ce s[ fac?” “Nevast[, o calmez, nu vindem cas[, vit[, nimic. Ne ducem deocamdat[ a=a, s[ vedem. Vom tr[i o jum[tate de an, un an, iar ]ncolo s-a vedea”. — +i-a mers? — S-a potolit, a zis c[ merge. — A mea nu =tiu dac[ ar fi f[cut una ca asta, s[ fi nimerit la str`mtoare... A mers tocmai ]n Gruzia? — Peste o s[pt[m`n[ eram ]mpreun[ ]n Gruzia... Da, peste o s[pt[m`n[ se aflau ]n Gruzia. Vestea despre boala moldoveanului a adunat la aerogar[ o mul\ime de gruzini. — Omule, tu e=ti cel ce nu poate respira? — Cum s[ nu po\i respira? — Ia trage aerul ]n tine! — Uite frate, respir[! Li se explic[ gruzinilor care e povestea: de respirat, de, aici respir[, numai c[ acas[, ]n Moldova, nu poate respira.

Copacul care ne une=te

189

— Moldoveanul o s[ tr[iasc[ la mine! hot[r[=te pe loc un gruzin, dar =i ceilal\i insist[: — Ba la mine va tr[i. — Ba la mine... ma=ina mea, iat[, ]l a=teapt[. G[l[gie. }n sf`r=it, gruzinii g[sesc solu\ia: — Las[ moldovenii s[ urce ]n orice ma=in[, dar de tr[it vor tr[i ]n casa care le va c[dea mai mult pe plac... +i pornesc. +aisprezece limuzine se opresc ]n fa\a unei por\i. E casa unuia dintre gruzinii care l-au a=teptat pe moldovean la aerogar[. — Intra\i, fi\i oaspetele meu, deschide gruzinul portiera, poarta. +i cum deschide poarta, ]n pragul casei cu dou[ etaje a =i ]nceput s[ c`nte o fanfar[. Fanfara c`nt[, iar din cas[ se arat[ st[p`na, copiii. Fiecare poart[ ]n bra\e co=uri cu poam[, harbuji, ulcioare cu vin. So\ia moldoveanului s-a lipit de b[rbat =i aproape c[ nici nu =tie ce s[ spun[. Nu se a=tepta la o asemenea primire. St[p`nul casei face un semn muzican\ilor =i ei amu\esc. Gl[suie=te: — Prietene scump! Asta-i casa ta. Respir[. +i-mi explic[. Respir[ =i-ai s[ vezi ce aer am ]n ograd[. Vrei, tr[ie=te la mine, vrei — tr[ie=te la vecin. Vorbe=te, arat[ cu m`na la casa de peste drum, la fel de frumoas[, ]n pragul c[reia la fel r[sun[ o fanfar[. +i din cas[ la fel se arat[ st[p`na, copiii - scot fructe, vin =i alte bun[t[\i. Dar alt gruzin ]i trage ]ntre timp spre poarta sa. A=a umbl[ o jum[tate de zi. C`nd la o poart[, c`nd la alta =i totul se repet[. Muzic[, bun[t[\i =i tot a=a. So\ia moldoveanului l[crimeaz[, spune: — V[ mul\umim, oameni buni, dar nu trebuie s[ ne ducem mai departe. R[m`nem la cine spune\i dumneavoastr[, dac[, desigur, ne primi\i, nu e nevoie s[ v[ deranja\i at`ta. — Z[u, zice =i so\ul.

190

Nicolae Esinencu

— Stai c[ n-a v[zut casa mea! strig[ un gruzin. Strig[ =i al\ii: — Nici pe-a mea! Ca s[ potoleasc[ lumea, unul mai mare face semn c[ vrea el s[ gl[suiasc[: — S[ vedem mai ]nt`i toate casele, apoi hot[r`m la cine se opre=te. S[ mergem mai departe. +i alaiul porne=te. — +ti\i ce-i? Acest moldovean nu poate respira... C`ntece, dansuri... Focul arde. Iar povestirea continu[: — P`n[ la urm[ ne-am oprit ]n fa\a unei case. Palat, ce mai vorb[. Dar c`t s-o duci a=a? Toat[ ziua muzic[ =i m`nc[ruri. De lucrat, gruzinul nu-\i d[ voie s[ lucrezi, cic[, odihne=te-te. Te duci ]n mun\i, ei vin dup[ tine c`nt`nd, cobori ]n vale - te ]nso\esc cu aceea=i veselie. Toat[ ziua te hr[nesc =i-\i spun: respir[. Respir, dar so\ia, s[rmana, ]ntr-o bun[ zi ]mi spune c[ nu mai poate. Zice c[ eu m[ simt bine, dar ea vrea s[ se ]ntoarc[ ]n sat, i-i dor de cas[. Atunci, zic, du-te. +i m[ las[ so\ia, se duce ]n Moldova. Peste jum[tate de an, vine ea, m[ g[se=te h[ulind cu gruzinii. +i ]ncepe s[ r[cneasc[: “Tu te t[v[le=ti pe aici, iar eu nu-mi v[d capul de nevoi. Tot acum s[ mergi acas[“. “Dar se poate, ]ntreb, crezi c-o s[ pot respira?” Da ea strig[: “S[ bei, s[ m[n`nci =i s[ nu faci nimic, crezi c[ se poate?” Hai s[ ]ncerc, zic, =i c`t pe ce s[ mor din nou. Dac[ pilotul nu ]ntorcea avionul la timp, ]n ceruri muream. A aterizat la Ujgorod. }\i ]nchipui ]n ce situa\ie eram? Eu r[cneam, so\ia r[cnea. Pasagerii =i pilotul m[ atacau. “Idiotule, strig[ unul din pasageri, dac[ =tii c[ ai a=a boal[, unde te-ai pornit la drum?” Ce puteam s[ fac? S[ m[ ]ntorc ]n Gruzia, la oamenii ceia? +tiu c[ n-am m`ncat m[s[lar, a= fi murit de ru=ine. S[ r[m`n ]n Ujgorod? So\ia m[ leap[d[, pleac[ acas[, iar medicii m[ sf[tuie s[ m[ dau prin Siberia. Pe acolo, spun ei, p[durile de pin ar putea s[-mi fac[ bine. Altfel nu-mi voi g[si leacul. — Ai fost =i ]n Siberia?

Copacul care ne une=te

191

— +i-n Siberia am fost, =i la Kamceatka, =i la Sahalin. — +i peste tot nu puteai respira? — De respirat, respiram, dar ]ndat[ ce m[ apropiam de cas[ — gata, m[ ]n[bu=eam. Poate =i mai r[u ca ]nainte. — Racii au fiert... descoper[ pe nea=teptate luntra=ul =i propune: S[ m`nc[m ]n grab[ c[ ]ncepe ar=i\a. }n delt[ toamna soarele arde ca =i vara... |ine sarea. — Parc[ de-o via\[ plutesc. — C`\i curen\i am trecut? — +ase. — Nu se poate, se nelini=te=te luntra=ul, se ridic[ ]n picioare, scruteaz[ delta. Stuf. P[s[ri. — Trebuie s[ fim mai departe. — Le-am num[rat. Iat[, am crestat pe luntre, arat[ str[inul. — }nseamn[ c[ plutim drept... Luntrea ]nainteaz[. Soarele parc[ s-a oprit deasupra deltei. Soare, ap[ fierbinte, aburi care se tot ridic[, stuf, ]n aer — p[s[ri. St[p`nul luntrei ]=i scoate c[ma=a, ]=i pune o p[l[rie sp[l[cit[ pe cap. — Te-a= ajuta, dar m[ tem s[ m[ for\ez, zice str[inul. — Nu-i nevoie s[ m[ aju\i. Leag[-\i c[ma=a pe cap. Sau poate ]\i sco\i maioul. Pune maioul pe cap =i r[m`i numai ]n c[ma=[. C[ldura abia ]ncepe. — Poate scot c[ma=a? — Nu te v[d deprins cu soarele, e=ti alb ca varul... — Tr[iesc ]n p[dure. — Acolo-i spitalul? — V[d c[ nu m-ai ]n\eles. Acolo, ]n Bielarus, nu stau la spital... Sunt liber, at`t c[ muncesc =i tr[iesc ]n p[dure. Muncesc ]ntr-o rezerva\ie de bivoli. Acolo mi-i destul de bine, p[durea mi-i prielnic[. — P[durea lor ]\i ajut[?..

192

Nicolae Esinencu

— Nu-i vorb[ de p[durea de pini. Pini sunt =i ]n Siberia, se pot g[si, la urma urmei, =i ]n alte p[r\i, ]n Carpa\i, s[ zicem. Dar odat[ am citit ]ntr-un ziar c[ un bolnav nu se =tie din care col\ de lume, care la fel nu putea respira, s-a lecuit ]n Bielarus, cu turb[. — Vas[zic[, turba e leacul? — P[durile de pini =i turb[, mla=tinile care, se vede, eman[ un gaz... ce ]mi face bine... — Dac[ spui c[ cel din ziar s-a lecuit cu turb[, ]ntr-o zi ai s[ vezi c[ te ]ns[n[to=e=ti. — Dup[ at`\ia ani? Nu cred, nene. Asta-i: pot tr[i =i munci numai ]n Bielarus. Acolo m[ simt a=a cum m[ vezi. Muncesc, respir, sunt om ca to\i oamenii, numai ]n Moldova mea nu pot s[ m[ ]ntorc. — Tr[ie=ti ]n Bielarus, iar so\ia ta ]n Moldova? — Cum s[-\i spun, e lung[ povestea... Dup[ ce m-am aranjat ]n Bielarus, i-am scris so\iei =i mamei c[ m[ simt bine, c[ turba ]mi ajut[. So\ia, primind scrisoarea, s-a bucurat a=a de tare, ]nc`t ad[uza a zburat cu avionul la mine. M-a g[sit foarte bine ]n p[durea de pini. A pl`ns de bucurie. “Oare s[ fie Dumnezeu pe lumea asta, a zis ea. S[ ajungi s[ te ]ns[n[to=e=ti?” Ne-am bucurat mult c[ via\a noastr[ a g[sit cu totul alt[ albie, spre bine, ]n sf`r=it. Doar ne-am luat din dragoste, eram tineri ]nc[ =i nu se putea s[ ne scape fericirea. S[ m[ ierta\i, dar femeia, pe care n-o iubisem un car de vreme =i era palid[, acolo, ]n p[durile din Bielarus, a devenit vesel[, plin[ de vlag[ =i speran\[. Chiar a ]nceput s[ c`nte. — Desigur, o femeie m`ng`iat[ arat[ altfel... c`nt[. — M-am bucurat at`t de mult c[ pentru noi a ]nceput alt[ via\[, ]nc`t i-am propus so\iei s[ se ]ntoarc[ acas[, s[ v`nd[ casa =i s[ treac[ cu traiul ]n Bielarus. E dureros, i-am spus, s[ p[r[sim plaiul natal, casa, poate chiar =i mama, dar ce s[ facem dac[ alt[ ie=ire nu-i? Omul o dat[ tr[ie=te. So\ia mi-a dat dreptate, dar... “Hai s[ nu ne gr[bim, zice. Dac[ a ]nceput s[-\i fie mai bine, ]nseamn[ c[ totul merge spre bine. De ce s[ ne gr[bim? Las[ s[ treac[ un timp, sco\i boala din tine =i atunci te ]ntorci. Cum s[ vindem casa? Cum s-o l[s[m pe mama?” Fe-

Copacul care ne une=te

193

meia vorbea adev[r. “Vin eu mai des ]ncoace =i o s[ fie bine, mai spune so\ia. La urma urmei, nici nu-i nevoie s[ lucrezi aici. Las-c[ muncesc eu, avem cu ce tr[i, f[ totul s[ te lecuie=ti c`t mai degrab[”. “Dar m[ simt bine, ]i spun, de ce n-a= lucra? Doar =tii c[ nu-s un tr`ntor. De la un timp n-am prea lucrat. Am s[ muncesc, banii o s[ ne trebuiasc[, chiar dac[ m[ ]ntorc s[n[tos ]n Moldova”. M-a m`ng`iat so\ia =i am hot[r`t s[ l[s[m s[ treac[ o hab[, c[ timpul o s[ l[mureasc[ totul... — Ce-i acolo? — Unde? — Se mi=c[ ceva ]n stuf[ri=. St[p`nul opre=te pu\in luntrea, se uit[ spre stuf[ri=. Parc[ a sim\it =i el ceva mi=c`ndu-se ]n stuf[ri=, ba chiar a =i z[rit ceva mare, negru. Dar acum nu se aude nimic, nu se mi=c[ nimic. — Ei! strig[, dar cum nu urmeaz[ nici un r[spuns, continu[ s[ v`sleasc[. Cred c[-s tot de-ai no=tri. P`n[ la curentul =ase se ]nt`lnesc pescari ]n delt[, mai departe — nu. Poate fi un braconier. — +i de ce nu r[spunde? — Braconierul nu r[spunde. — Tivu! sparge lini=tea din jur o voce de pe undeva. — Cine-i? ]ntreab[ luntra=ul, adic[ Tivu. — Ai o \igar[? Din stuf[ri= apare o luntre. Tivu scoate o \igar[, i-o aprinde pe t[cute, acela o ia, se dep[rteaz[, dispare. Se treze=te un c`rd de p[s[ri ascunse ]n stuf. G[l[gie infernal[. B`tlani, ra\e, pesc[ru=i. P[s[rile se ridic[ brusc ]n fa\a luntrei, plutesc c`teva clipe ]n aer, apoi se las[ ]n urm[. Pe nea=teptate se pomenesc ]ntr-un lumini= =i la fel pe nea=teptate descoper[ o luntre, ]n care por[iesc un b[rbat =i o femeie dezbr[cat[. Femeia se scufund[, iar c`nd apare, transmite b[rbatului ceva =i iar dispare sub ap[. — De ce s-au ascuns?

194

Nicolae Esinencu

— Sunt braconieri, \i-am spus. C`nd s[ ajung[ la curentul opt, ]ncepe s[ plou[. Toarn[ cu cofa. Trag ]n grab[ luntrea sub un perete de stuf. Trebuie s[ a=tepte. — A stat so\ia c`teva zile ]n Bielarus, poveste=te str[inul, apoi a spus c[ pleac[, se ]ntoarce acas[. Ne-am ]n\eles c-o s[ m[ viziteze o dat[ ]n dou[-trei luni. Venea de obicei s`mb[t[, iar lunea o lua spre Moldova. Puteam eu s[ m[ ]ntorc acas[? Nu, ]nc[ nu ]ndr[zneam. M[ sim\eam bine, dar ]mi era fric[ ca nu cumva s[ trezesc boala. Mai erau la mijloc =i medicii, care m[ controlau din c`nd ]n c`nd =i m[ sf[tuiau s[ mai a=tept vreo =ate - opt luni. Cum s[ n-ascul\i medicii? De aceea=i p[rere era =i so\ia, care p[rea c[ numai de s[n[tatea mea se nelini=te=te. Era gravid[. Tr[iam ]mpreun[ de mult, dar copil nu prinsese =i acum poftim! - ne bucuram am`ndoi. La o vizit[ de r`nd so\ia a explodat: “C`t mai ai de g`nd s[ fii v[car prin Bielarus, omule?” “C`nd am s[ pot, am s-o iau la fug[ spre Moldova”. “+i c`nd, m[ rog, o s[ fie asta? Nu vezi c[ m`ine-poim`ine nasc =i-s singur[ cu mama?” “Pe c`nd a=tep\i copilul?” “A, m[ ]ntrebi pe c`nd a=tept, dar tu nu a=tep\i?” — Ca s[ nu ajung la ceart[, mi-am str`ns ce-am avut, am trecut pe la contora rezerva\iei, am spus ce =i cum, mai pe scurt, m-am eliberat de la serviciu =i am pornit cu so\ia spre cas[... Dac[ pilotul n-ar fi fost un om de inim[, azi poate eram mort. Chiar de la decolare mi s-a f[cut r[u, iar c`nd avionul a ajuns deasupra Moldovei, am ]nceput s[-mi sf`=ii hainele, sco\`nd r[cnete ]nfior[toare. Echipajul avionului a f[cut ]n grab[ leg[tura cu p[m`ntul =i pe loc am revenit ]n aeroportul de unde decolasem. So\ia s-a ]nfuriat ]ntr-at`t, ]nc`t nici n-a cobor`t din avion c`nd au venit sanitarii. Dar nici eu n-am vrut ca ea s[ se dea jos din avion. Doar era gravid[. +i astfel eu am r[mas la Mensk, ea s-a ]ntors acas[. Un timp nu mi-a scris, apoi au ]nceput s[ vin[ de la ea scrisori. }mi scria c[ a=teapt[ din zi ]n zi copilul. Ce mai, scrisori

Copacul care ne une=te

195

m[gulitoare. +i acum ]nchipuie-\i, omule, ]n clipele acelea credeam c[ niciodat[ n-o s[ mai calc ]n Moldova. Zg`riam copacii, m[ t[v[leam prin p[dure, mu=cam p[m`ntul. Oare n-o s[ m[ mai ]ntremez niciodat[?! }n ziua c`nd mi s-a telegrafiat c[ so\ia a n[scut, am dat toate pe una =i am pornit iar la drum. Cu trenul de data asta. Nu se poate, ]mi ziceam, s[ nu-mi v[d copilul, m[car cu coada ochiului. O or[ s[ stau acas[, apoi s[ m[ ]ntorc. Ajut[-m[, soart[, m[ rugam, =i mi-am luat bilet la tren. P`n[ la Kiev a fost bine. De la Kiev p`n[ la Jmerinka a fost cum a fost, dar ]ndat[ ce trenul a ajuns ]n Moldova, m-au dat jos sanitarii — ]mi era r[u — =i pe aceea=i cale m-am ]ntors ]n Bielarus. Sfinte, cum pl`ngeam mai t`rziu dup[ ce mi-am revenit. P`n[ azi nu mi-am v[zut copilul... — Nu cred... — M[ uitam nu demult la copilul dumneatale =i muream de dor... C`\i ani are? — Pe al =aptelea merge. — Al meu o fi av`nd vreo =aptesprezece ani... — N-a venit nicodat[ la dumneata? — Cum s[-\i spun... C`nd am fost scos din tren =i ]ndreptat ]n Bielarus, am pl`ns mult. Dar ce aveam s[ fac? M-am ]ntors ]n rezerva\ia de animale, am fost primit frumos la serviciu, s[n[tatea mi s-a restabilit =i am ]nceput s[ tr[iesc cu g`ndul c[ ]ntr-o bun[ zi toate au s[ se aranjeze. Unde mai pui c[ =i scrisorile so\iei m[ ]ncurajau. Tot ]mi scria c[ o s[ se repad[ cu copilul, s[ mi-l arate, ]ns[ a venit iarna, =i unde putea s[ porneasc[ la drum cu un prunc? Hai s[ a=tepte prim[vara. Dar prim[vara pruncul se ]mboln[ve=te =i iar totul se am`n[. }n mai e bolnav, ]n iulie e mult de lucru pe l`ng[ cas[. }n toamn[ cad ploi. Iar de la un timp nici scrisori nu mai primesc de acas[. A=tept. Scriu, ]ntreb, m[ revolt. Nimic. Poate s-o fi ]mboln[vit so\ia? Doamne fere=te, m[ g`ndesc. Ce numai nu-mi trecea prin cap. Nu-mi g[seam locul =i pace. Eram gata s[ fac alt[ prostie. Iar s-o iau la drum, dar m[ re\in tovar[=ii de lucru — oameni buni, se poart[

196

Nicolae Esinencu

frumos cu mine, m[ stimeaz[. Unde s[ te porne=ti, ]mi zic. Poate po=ta ]ncurc[ ceva, s[ mai a=tept[m. Poate so\ia a fost bolnav[, dar s-a ]ns[n[to=it =i acum ]\i scrie. S[ cred? De ce s[ nu cred? A=tept, m[ fr[m`nt. }n sf`r=it, tot unul din oamenii cu care lucrez m[ scoate din ]ncurc[tur[. D[, omule, zice, o telegram[. O fac =i pe asta. Nimic. D[ o telegram[ recomandat[, ]mi spune. }l ascult. Nici un r[spuns. F[ atunci un telefon, m[ sf[tuie=te omul. Dar so\ia n-are telefon acas[, mai s[ \ip de necaz, c[ ideea cu telefonul ]ntr-adev[r p[rea s[ fie o salvare. Telefoneaz[ la sovietul s[tesc, acolo doar este aparat, ]mi spune omul. Dar de unde telefon ]n p[dure? Este un sat ]n apropiere, un sovhoz. Alerg la cantora sovhozului =i comand Moldova. Era pe la amiaz[. Mi s-a spus c[-mi fac leg[tur[ spre sear[, trebuie s[ a=tept. Ce s[ fac? Toat[ ziua am a=teptat, dar a=a =i nu mi s-a f[cut leg[tur[. E ]nc[rcat telegraful, mi s-a spus. Ad[uza am c[p[tat leg[tura, dar cu cine s[ vorbesc dac[ la ora ceea la sovietul s[tesc din satul meu era numai paznicul? }i spun ce =i cum. Paznicul s-a bucurat c[ vorbesc cu el. }l ]ntreb ce-i cu so\ia meea de nu-mi scrie, nu-i bolnav[? Parc[ n-ar trebui s[ fie bolnav[, r[spunde el, ]n sat toate se =tiu. Parc[ n-a auzit nimic r[u, zice, dar se duce ]ndat[ s[ ]ntrebe nevasta ce s-a ]nt`mplat. C`nd s[-\i telefonez? ]ntreb. C`nd vrei, ]mi spune, chiar =i peste jum[tate de or[. Mai t`rziu, fire=te, n-am putut fafce leg[tur[. Dac[ comanzi dintr-un sat din Bielarus o convorbire telefonic[ cu Moldova, cape\i leg[tura numai peste o zi, mi se spune. Dar urgent, ]ntreb, se poate? Nu, mi se r[spunde. Rog fetele s[-mi fac[ leg[tur[ ad[uza. R[m`n s[ a=tept. Ad[uza parc[-i blestemat. Nici paznicul nu-i la sovietul s[tesc din satul meu. Rog fetele de la sta\ie s[ m[ ajute, aproape pl`ng. }n sf`r=it, fac leg[tur[. Ce-i, omule? }l ]ntreb. Nu-i nimic, r[spunde paznicul, so\ia-i s[n[toas[, copilu-i s[n[tos, mama, zice, =tii, e b[tr`n[. Dar de ce nu-mi scriu =i nu-mi r[spunde nimeni la scrisori =i telegrame? ]ntreb. Paznicul ]mi spune c[ so\ia scrie regulat. Chiar ieri, zice, \i-a scris. Sfinte, r[cnesc ]n receptor, dar nu primesc nimic, nici o scrisoare chioar[. M[ g`ndesc din nou la vreo ]ncurc[tur[ po=tal[, dar timpul trece. Iar m[ apuc de telefon. Spun paznicului

Copacul care ne une=te

197

a=a =i a=a, ]l rog: ad[ so\ia la telefon... P`n[ la urm[ paznicul, s[rmanul, se vede c[ l-au nec[jit telefoanele mele, n-a r[bdat =i-mi tr`nte=te, scuz`ndu-se, desigur: “Ce vrei, omule, zice, so\ia ta se m[rit[, iat[ care-i povestea.” V[ ]nchipui\i? Tot s`ngele mi-a n[v[lit ]n cap. Cum a=a se m[rit[? Parc[ e m[ritat[ cu mine, strig. Scuz[m[, zice paznicul,=tiu de mult povestea, dar n-am ]ndr[znit s[-\i spun. }mi comunic[ chiar =i ziua c`nd fac nunt[. Iat[ de ziua nun\ii am ]ncercat iar s[ ajung ]n Moldova. De data asta pe jos. — Tocmai din Bielarus pe jos? — Dar ce puteam face? Dumneata ce-ai fi f[cut ]n locul meu?.. urlam de durere ca lupul... Am luat-o de-a dreptul. Pe unde mergeam pe jos, pe unde urcam ]n vreo c[ru\[. P`n[ la urm[ m-a sf[tuit cineva s[ iau o biciclet[. Tare m-am bucurat c[ astfel a= putea ajunge acas[. Am cump[rat o biciclet[ la primul magazin care mi-a c[zut ]n cale. N-a= zice c[-s mare ciclist, dar, cu ]ncetul, ]naintam... pe scurt, m-am trezit ]ntr-un spital din Ucraina. +edeau asupra mea vreo trei medici =i m[ tot ]ntrebau ce-i cu mine, ce m[ doare. — +i iar te-au ]ntors ]n Bielarus? — Dar unde s[ m[ duc[? — +i so\ia s-a m[ritat a doua oar[? — Chiar ]n ziua c`nd st[team ]ntins ]n spitalul cela din Ucraina, f[cea nunta... — +i mama ta? — Ce mama mea?! A r[mas s[ tr[iasc[ singur[ ]n ograd[... Vreau s-ajung acas[, s-o mai v[d o dat[ pe mama =i s[ mor. Asta-i povestea. M`n[, omule, luntrea asta... R`ul curge lin, luntrea ]nainteaz[ ]ncet spre izvor. A c`ta zi? A patra. Dar se pare c[ ]nainteaz[ de-o ve=nicie. Soarele m[ doboar[, soarele =i oboseala. “I s-a ]nceput oare boala?” tresare luntra=ul. Culoarea fe\ei str[inului pare altfel dec`t ieri. — Cum te sim\i? ]l ]ntreab[.

198

Nicolae Esinencu

— Bine, dar ce s-a ]nt`mplat? tresare str[inul. Luntra=ul regret[ c[ a pus o ]ntrebare prosteasc[, dar acum e t`rziu s-o mai repare, ]ntreab[: — +i cum \i-a ap[rut boala asta?... Luntrea lunec[ ]ncet. Str[inul tace. Deodat[ ridic[ barba de pe genunchi =i ofteaz[ ad`nc: — Fiecare om de pe p[m`nt are du=manul s[u, nene. }l cuno=ti tu, nu-l cuno=ti, te atac[, nu te atac[, el, du=manul, exist[. Te urm[re=te. Cel mai bine, desigur, e atunci c`nd ]\i =tii du=manul. }i =tii caracterul, capacitatea, for\a. C`nd ]l cuno=ti, e u=or s[ exi=ti, fiindc[ e u=or s[ lup\i cu el. Lupta deschis[, corp la corp, cum s-ar zice, ar fi lupta cea mai cinstit[ pe care ar trebui s-o dai cu du=manul t[u, c[ci mai t`rziu sau mai devreme trebuie s[ ]ncruci=ezi spada cu el. Ori tu, ori du=manul — asta-i. Unul din doi. Dar important, zic, e s[-\i =tii du=manul =i numaidec`t s[-\i ]ncruci=ezi spada cu el... A muri de spada du=manului t[u nu-i o ru=ine. E o ru=ine s[ tr[ie=ti =i niciodat[ s[ nu-\i ]nfrun\i du=manul... Dar ca s[-\i ]nfrun\i du=manul e nevoie, ]n primul r`nd, de caracter, ]ndr[zneal[, fermitate... Un b[rbat care pescuie=te cu fatca la o cotitur[ de mal, cum ]i vede, le face semn cu m`na. — Ce vrea? ]ntreab[ str[inul. — S[ nu-i speriem pe=tele... va trebui s[-l ocolim. Luntra=ul ocole=te pescarul =i iar \ine luntrea pe l`ng[ mal. Aici apa e lini=tit[ =i luntrea lunec[ u=or. C`teodat[ r`ul face unduiri u=oare, dar mai mult o \ine ]n linie dreapt[. — Trebuie s[-\i distrugi du=manul, dac[ vrei s[ tr[ie=ti... asta-i, face ]ntr-un t`rziu str[inul =i pe loc se ghemuie=te la fundul luntrei, pe rufele cu care se ]nvele=te, =i adoarme. +i doarme vreun ceas =i mai bine, dac[ starea aceea poate fi numit[ somn. Mereu tresare, mereu se ghemuie=te la fundul luntrei, mereu geme =i tot arunc[ rufele ce-l acoper[, ca s[ nu mai vorbim de respira\ia lui, care a ]nceput u=or s[-l sperie pe luntra=. C`teodat[ respir[ at`t de pripit, ]nc`t ]\i pare c[ acu=i o s[ se ]n[bu=e. O s[ se

Copacul care ne une=te

199

]n[bu=e sau o s[ sar[ ]n picioare =i o s[ urle. C`teodat[ respira\ia ]i e at`t de =tears[, ]nc`t luntra=ul ]nceteaz[ s[ mai v`sleasc[. Ascult[. Nu, respir[ str[inul, dar respir[ aiurea. +i are fa\a foarte-foarte schimonosit[. Ieri, seara =i diminea\a, nu a prea c[utat la fa\a lui, dar acum se uit[... Broboane mari de sudoare ]i curg pe frunte. Str[inul sare din somn, nu pricepe unde se afl[: — Cine e=ti? se holbeaz[ el la luntra=. Luntra=ul sur`de binevoitor. — N-ai dormit noaptea cum se cade, de aceea te chinui... poate mai a\ipe=ti un pic? Str[inul nu r[spunde un timp, apoi deodat[ geme: — Adev[rul e c[ mi s-a ]nceput boala... asta-i! Sunt pierdut! Luntra=ul speriat las[ v`slele din m`ini, n-apuc[ ]ns[ s[ se dezmeticeasc[, ]l n[ucesc r[cnetele nea=teptate ale str[inului. El st[ ]n pirostrii, se \ine cu m`inile de marginea luntrei =i r[cne=te cu ochii ie=i\i din orbite: — M`n[, nene! — M`n[, omule! — M`n[, nene! — M`n[, omule! — M`n[ c[ mi s-a ]nceput boala =i n-am s[ mai ajung odat[... Str[inul r[cne=te, sare din luntre, iese pe mal =i o ia la fug[ pe malul r`ului. Alearg[, alearg[, alearg[, apoi, parc[ d`ndu-=i seama de ceva, se ]ntoarce brusc, intr[ ]n ap[, se ca\[r[ ]n luntre, =i iar r[cne=te: — M`n[, nene! M`n[, omule! Mai r[cne=te un timp, deodat[ se pr[bu=e=te pe fundul luntrei, cade at`t de brusc, ]nc`t luntra=ul, de spaim[, c`rne=te luntrea spre mal... Peste un timp str[inul ]=i revine. Iat[-l lungit cu fa\a ]n sus acolo unde l-a ]ntins pe mal luntra=ul, care acum se uit[ la el cu spaim[. — Ce facem, ne ]ntoarcem? ]ntreab[ luntra=ul, mai mult din priviri. — Mai pl[tesc, geme dureros str[inul.

200

Nicolae Esinencu

— Nu-mi trebuie banii t[i... |i-i ]ntorc =i pe cei lua\i, z[u, numai hai s[ ne ]ntoarcem, omule. Nu vreau s[-mi g[sesc cu tine beleaua. Am copil la urma urmei. — }\i dau tot ce am, nene... Am opt mii de ruble cu mine... numai du-m[... Trebuie s[ ajung... nu se poate s[ nu ajung... Ai v[zut =i dumneata c[ pe ap[ m[ simt mai bine. S[ ]ncerc[m. — Pe dracu, uite cum ar[\i. — Dar p`n[ aici m-am sim\it bine... +i-apoi nu se poate ca medicul s[ m[ fi am[git... El mi-a spus s[ m[ apropii de cas[ pe ap[, contra cursului... Chiar dac[ mi se va face r[u, a spus, s[ nu m[ las... Criza o s[ treac[, a spus, =i iar o s[-mi fie bine... Cum te cheam[? — Tivu. Mai departe nu merg, gata. — Tivule drag[... omule... asta-i poate unica =ans[ de a-mi revedea ba=tina =i mama... }n\elege-m[! — Sfinte, cu cine m-am legat? nu-=i g[se=te loc luntra=ul. Omule, ai s[ m[ nenoroce=ti. O bucat[ de zi au plutit f[r[ s[ vorbeasc[. Respira\ia str[inului devenea mai greoaie, fa\a mai p[m`ntie. Ghemuit pe fundul luntrei, p[rea c[ nici nu r[sful[. — Poate tragem luntrea la mal =i ne odihnim la umbra salciei celea? Din partea str[inului nu vine nici un r[spuns. — Hai s[ tragem la f`nt`na ceea de pe mal s[ bem ap[... Str[inul nici de data asta nu r[spunde. Se ]ntoarce, se r[stoarn[ pe spate, st[ cu privirea pirponit[ pe cer. Prive=te cerul =i tace. +i luntra=ul nu =tie ce s[ fac[. S[ trag[ luntrea la mal? S[ pluteasc[ mai departe? V`sle=te. Mai departe? +i c`t s[ mai v`sleasc[? C`nd luntra=ul z[re=te pe mal un omulean care cose=te iarb[, ]=i zice c[ o s[ opreasc[ luntrea ]n dreptul lui. }nc[ nu =tie ce-o s[ vorbeasc[, nu =tie dac[ omul o s[-i fie de ajutor, dar simte c[ ar vrea s[ stea cu cineva de vorb[. I s-a f[cut pe nea=teptate dor de o \igar[. El,

Copacul care ne une=te

201

care n-a fumat de amar de vreme, acum ar trage un fum cu pl[cere. Oricum, e un prilej de-a p[r[si luntrea pentru o vreme, luntrea =i v`slele care ]l dau gata. S[ v`sle=ti ]n susul apei =i nu o or[-dou[, ci at`tea zile, cu str[inul care zice c[, iat[, i s-a ]nceput iar boala. Dar bolnavul ]i ghice=te g`ndurile. — Ce vrei s[ faci? ]l ]ntreab[. — Vreau s[-mi mai dezmor\esc pu\in picioarele. Luntra=ul sare pe mal =i o ia spre omuleanul care cose=te pe mal. Acela las[ cositul =i r[m`ne sprijinit ]n coas[, a=teapt[ luntra=ul care se apropie. — Cosim? ]ntreab[ luntra=ul. — Cosim. — Anul acesta iarba e bun[. — Pe aici ]n fiecare an cre=te iarb[ bun[. Luntra=ul ar vorbi orice, numai s[ nu se ]ntoarc[ la luntrea ]n care =ade nefericitul str[in. — N-ai o \igar[? — O \igar[ se g[se=te... Cosa=ul las[ coasa din m`n[, se ]ntoarce pe brazd[, la vreo treizeci de pa=i ]n urm[, ridic[ haina, scotoce=te prin buzunare, vine cu dou[ \ig[ri. Una o d[ luntra=ului. — Pe cine duci? ]ntreab[ cosa=ul dup[ ce sloboade un fum. E =eful? — De ce-ai crede c[ mi-i =ef? — Te urm[resc de departe cum vii pe ap[... Tu te spete=ti la ram[, iar el =ede ]ntins boiere=te ]n luntre. R[stoarn[-l cu tot cu luntre, unde e mai ad`nc. — E un nec[jit. Un bolnav f[r[ ajutor... Nici so\ie m[car n-are. — S[ nu mai fie femei azi? Ia fluier[ de dou[ ori peste dealul cela =i ai s[ vezi c`te au s[-\i alerge din satul meu... O fi a=a cum zice cosa=ul, dar sunt femei ]ntre femei. C`nd se m[rita so\ia str[inului, cic[, unii s[teni o dojeneau. “Ce faci, fa?” ziceau.

202

Nicolae Esinencu

“Da ce fac?” “+i dac[ se ]ntoarce b[rbatul?” “Nu se mai ]ntoarce”. “Da tu ]nchipuie-\i c[ se ]ntoarce... Ce faci atunci?” “Da voi scrie\i-i =i o s[ vedem: se ]ntoarce sau nu”. O probozea =i soacra, femeie b[tr`n[ =i oloag[ de picioare. “Ogoie=te-te, fato”, zicea, iar aceea ]i r`dea ]n fa\[. “Hm, feciora=ului dumitale scump nu-i place aerul de aici, da mie ]mi place. +i vreau s[ r[suflu liber... Uite-a=a!” “Dac[ se ]ntoarce, fa, te dezbin[”. “Chiar a= vrea s[ v[d cum se ]ntoarce... O s[ se ]n[bu=e ]nainte de-a ajunge ]n Moldova.” Soacra striga, soacra pl`ngea, soacra o ruga s[ se ]ndure, dar ea a ajuns s[-=i aduc[ viitorul b[rbat chiar ]n casa soacrei. Pe un =ofer naiba de unde l-a adus ]ntr-o zi. L-a adus, l-a ]mbr[cat ]n hainele b[rbatului legitim, anume ca s[ ]nnebuneasc[ b[tr`na mam[. “Doamna, nu te potole=ti, i-a spus ]ntr-o zi pre=edintele, te ast`mp[r[m noi, femeie”. “Chiar a= vrea s[ v[d cum o s[ m[ at`mp[ra\i”, le-a r`s ]n fa\[ sc`rba. Se zice c[ pre=edintele s-a enervat at`t de tare, ]nc`t mai-mai s-o plesneasc[. “}\i dau trei zile, i-a spus la urm[, dac[ nu-\i sco\i ibovnicul din cas[, vin personal, te leg burduf =i te trimit cu trenul la so\... fac[ acolo ce-a vrea cu tine, nenorocito”. Se mai zice c[ a treia zi dup[ porunca pre=edintelui chiar ea, ]n persoan[, s-a prezentat la el. “Am venit”, zice. “L-ai alungat?” ]ntreab[ pre=edintele. “Nu, am venit cu iubovnicul, cum ]i zici dumneata, s[ ne legi, adic[ s[ ne faci actele de c[s[torie”, se hlize=te sc`rba. “Eu n-am s[-\i semnez divor\ul, chiar dac[ b[rbatul legitim \i-l d[”, strig[ pre=edintele =i o alung[ afar[, dar cine poate opri o stricat[? A f[cut nunt[, f[r[ s[ se ]nregistreze cu =oferul. +i a f[cut nunt[ ]n casa

Copacul care ne une=te

203

b[rbatului legitim. +i acolo a r[mas s[ tr[iasc[ cu noul so\, ]mpreun[ cu mama b[rbatului legitim, care acum, se zice, trage s[ moar[... — Ce mai vorb[... c`nt[ ca cucul =i url[ ca lupul de durere, spune cu voce de duc[ luntra=ul. — +i unde-l por\i? — Spune c[ vrea s[-=i vad[ satul, mama, apoi poate =i s[ moar[. — Dar de prin care sat este? — Spune c[-i dintr-o oarecare |ibirica. — |ibirica? D-apoi nu-i departe... — Nu mai spune, arunc[ deodat[ luntra=ul \igara. C`t luntra=ul a stat la o \igar[ cu cosa=ul, str[inul a dormit. C`nd s-a trezit, s-a speriat v[z`nd cosa=ul la v`sle. — Cine e=ti? ]ntreab[. — Un om de pe-aici, ]i spune cosa=ul. — +i cum ai nimerit ]n luntre? Unde-i tic[losul de luntra=, c[ i-am pl[tit... M-a p[r[sit? — +ezi dumneata lini=tit =i nu te enerva. Este omul, iat[-l, merge colo pe mal. A obosit, iar mie mi-i ]n drum spre sat... Nimic nu m[ cost[ s[ v[ ajut pu\in... Ehei! strig[ cosa=ul. — Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreab[ luntra=ul. — Spune-i c[ n-a r[mas mult p`n[ la satul lui. Str[inul cu ochii stin=i ]l fixeaz[ pe cosa=: — Ajungem? — Da, da, se gr[be=te s[-l bucure cosa=ul, dar str[inul nu mai pricepe nimic, delireaz[. — Unde ajungem? — Cum unde? Acas[. — Care cas[? Str[inul se pr[bu=e=te ]n ne=tire, cosa=ul se sperie, strig[ la luntra=: — Omule, vino ]ncoace c[ moare. — Cum moare? Se repede luntra=ul, dar cosa=ul a =i s[rit din luntre, fuge ]n c`mpie, strig[ ceva nedeslu=it...

204

Nicolae Esinencu

Mai nec[jit acum dec`t luntra=ul pare s[ nu fie nimeni pe lume. Zg`l\`ie str[inul, se apuc[ de v`sle, ]l roag[: — |ine-te, omule, ce-i cu tine? Acu=i ajungem... Se ridic[ ]n luntre, caut[ cu privirea ajutor. — Oameni buni, ajuta\i-m[! =i iar se apuc[ de v`slit. V`sle=te, dar f[r[ spor. Nu vede, nu aude. V`sle=te. Trece cu luntrea pe sub o punte, pe care ni=te femei spal[ rufe. — Arunc[ pe mal b[rbatul cela din luntre, c[-l vrem, strig[ ele, r`d. Luntra=ul n-aude, v`sle=te. Spre izvor v`sle=te. Pe mal apare pe nea=teptate un tractor. Tractoristul face semn cu m`na. — Am venit s[-\i ajut! strig[. — Cum s[-mi aju\i? vorbe=te nec[jit luntra=ul. — Anin[ fr`nghia asta de luntre =i-am s[ te trag ]n susul apei. Luntra=ul anin[ fr`nghia. Vuiet stra=nic. — Aaaaa... ]=i f[r`m[ haina la piept str[inul, se zbate. Nu! Nu! Gaze! Alung[-l! — Opre=te! strig[ luntra=ul. Se ]n[bu=[... nu suport[ gazele =i zgomotul. Se dep[rteaz[ tractorul, se duce de unde a venit. E nedumerit tractoristul. Apare o limuzin[ “Volga”. — Ma=ina nu face at`ta zgomot =i nici gaze, strig[ =oferul, arunc[ fr`nghia. Limuzina ]nainteaz[ pe mal. Luntrea lunec[ u=or pe ap[. Parc[-i bine. Dar alta-i nevoia. Limuzina nu poate ]nainta mai departe. Malul e abrupt. “Volga” r[m`ne ]n urm[. Se duce =i ea de unde a venit. V`sle=te nec[jit luntra=ul, se tot uit[ ]ngrozit la str[inul de pe fundul luntrei. Se ]n[bu=[ acela. Trebuie s[ v`sleasc[.

Copacul care ne une=te

205

+i v`sle=te. }nd`rjit. Iar ]l strig[ cineva de pe mal. E un t`n[r de vreo =aisprezece ani. Blond. — Ce-\i mai trebuie =i \ie? ]ntreab[ luntra=ul, dar nu se las[, v`sle=te. — Sunt feciorul cosa=ului... Tata m-a trimis... Opri\i! — Cum ai s[-mi aju\i dac[ e=ti mai slab dec`t mine? ]ntreab[ luntra=ul, v`sle=te. — Am s[ v[ t`r`i cu fr`nghia de pe mal! strig[ b[ietanul. Luntra=ul abia acum observ[ c[ b[ietanul are o fr`nghie ]n m`n[. Abate luntrea spre mal. T`n[rul lunec[ pe coasta malului spre ap[. Cum prinde luntrea, se apuc[ s[ lege fr`nghia. Leag[ =i vorbe=te: — Tata mi-a spus s[ alerg ]ncoace, iar el s-a dus la pre=edinte. — Ce s[ fac[? — S[ vorbeasc[ cu el. — Ce s[ vorbeasc[ cu pre=edintele? — Nu =tiu... mi-a spus s[ alerg ]ncoace =i s[ v[ ajut p`n[ la satul urm[tor... — +i cum o s[ ne t`r`i cu fr`nghia? — Acu=i o s[ vede\i. T`n[rul alearg[ pe mal, iar luntrea lunec[ pe ap[. +i lunec[ foarte repede. At`t c[ t`n[rul e nevoit s[-=i tot ridice pantalonii care i s-au ]nc[rcat de glod p`n[ la genunchi. Se opre=te pentru o clipit[, strig[ luntra=ului s[ a=tepte pu\in, ]=i suflec[ ]n grab[ pantalonii, ba nu, ]i scoate cu totul. Dezbrac[ pantalonii, ]i leag[ ]n jurul g`tului, o ia din nou la fug[ cu fr`nghia peste um[r, tot spre izvor. }n cale ]i apar ni=te bolovani de piatr[. Sare de pe un bolovan pe altul, dar nu sl[be=te fr`nghia. Nimere=te ]ntr-un cr`ng de s[lcii care-i bareaz[ trecerea. T`n[rul se descurc[. Cu o m`n[ d[ la o parte crengile, cu cealalt[ ]=i croie=te drum printre s[lcii. — Dezlega\i fr`nghia! strig[ deodat[ luntra=ului. — Am dezlegat-o...

206

Nicolae Esinencu

— Dumneata v`sle=te mai depate, iar eu am s[ ocolesc r`pa asta... dup[ col\ ]\i ies ]n cale. Luntra=ul ]i d[ ascultare, v`sle=te. Str[inul n-aude, nu vede ce se ]nt`mpl[. St[ cu ochii a\inti\i undeva ]n cer, respir[ tot mai greu. Nu-i ajunge aer. — Eu sunt aici! se arat[ t`n[rul de dup[ cotitur[. V`sle=te ]ncoace! T`n[rul e iute la mi=c[ri. Se repede ]n calea luntrei, intr[ pu\in ]n ap[, prinde iar cu un cap[t de fr`nghie luntrea, pe cel[lalt cap[t ]l trece peste um[r =i iar o ia la fug[ ]n susul apei. — P`n[ la satul urm[tor mai sunt vreo patru kilometri, explic[ el din fug[. Iar peste un deal e satul dumnealui... Str[inul horc[ie pe fundul luntrei, ]\i sf`r=ie cu unghiile c[ma=a... — +i dac[ moare? se ]ntreab[ ]ngrozit deodat[ luntra=ul. N-are ]ns[ c`nd s[-=i duc[ g`ndul la cap[t. }n urma t`n[rului pe mal a ap[rut un p`lc de copii. Copiii alearg[ zgomotos pe mal =i tot strig[: — E-hei! — Opri\i! — Sta\i s[ v[ spunem... — Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreab[ luntra=ul pe t`n[rul care nici g`nd n-are s[ se opreasc[: alearg[, t`r`ie luntrea. — Ce s-a ]nt`mplat? strig[ el la copii. Copiii alearg[ pe mal. — Opri\i! — Sta\i! P`n[ nu ]ncetine=te t`n[rul, copiii nu se opresc. — Ce-i? ]i ]ntreab[. — Pre=edintele a spus s[ v`sli\i mai repede, c[ ]n satul vecin v[ a=teapt[ patru fl[c[i, ei au s[ duc[ luntrea mai departe... T`n[rul iar se ]ncordeaz[, porne=te ]nainte. Funia ]i roade um[rul, dar el nici nu simte... Calc[ pe unde n[p[de=te. Nu mai poate, dar el =tie c[ trebuie s[ ajung[. — Cum se simte? ]ntreab[ din c`nd ]n c`nd t`n[rul.

Copacul care ne une=te

207

— R[u, vine de fiecare dat[ r[spunsul luntra=ului, care acum v`sle=te =i mai ]ncordat. — Spune-i s[ se \in[! Strig[ t`n[rul, alearg[. — |ine-te, omule, aproape c[-l implor[ luntra=ul pe str[in. Degrab[ ajungem. A r[mas pu\in... Alearg[, tinere! — Alerg, nene, vine r[spunsul de pe mal. — Ce s-a ]nt`mplat? Strig[ speriate ni=te femei dintr-un lan de sfecl[, doar a=a ceva n-a mai v[zut nimeni: un t`n[r s[ trag[ o luntre cu doi oameni. — Ce s-a ]nt`mplat? Se intereseaz[ =i ni=te femei dintr-o planta\ie de tutun. — Nenorocire! }n dep[rtare s-a ar[tat o luntre. Patru tineri v`slesc ]n aval. — Noi suntem! strig[ ei venind ]n ]nt`mpinare. Ne-au trimis din satul vecin s[ v-ajut[m... C`nd ]i mai despart vreo dou[zeci de metri, trei fl[c[i v`njo=i sar ]n ap[ =i o iau ]not la mal, spre t`n[rul care se opinte=te, al patrulea v`sle=te spre luntrea ]n care zace str[inul. — N-am r[bdat =i v-am ie=it ]n cale, explic[ el. Eu sunt doctorul satului... Cum se simte bonavul? Luntra=ul e pu\in buim[cit de ajutorul ap[rut pe nea=teptate. — Cum s[ se simt[... Uita\i-v[ la el... — Mda... dar de ce n-a\i pornit la drum cu o luntre cu motor? — Las[-m[, omule! Se ]n[bu=[, ajuta\i-l... — O s[ facem totul ca s[ ajung[ cu bine... E-hei! Strig[ doctorul la fl[c[ii care au venit cu el =i acum s-au apucat de fr`nghie, trag luntrea. Mai repede! Mai repede, b[ie\i! ]i ]ndeamn[ el, explic[ luntra=ului: Dac[ am avea ]n sat un cal ar fi mai bine, tot mai repede t`r`ie dec`t omul... Dar ce s[-i faci? S-au ar[tat =i al\i copii pe mal. +i pe malul drept al r`ului =i pe malul st`ng. Tot alearg[ =i strig[. E greu s[ deslu=e=ti totul, dar din c`te se strig[ una e clar:

208

Nicolae Esinencu

— S-a ajuns cu telefonul la el ]n sat... Mama sa ]nc[-i vie... }l a=teapt[. Spune\i-i s[ se \in[... — |ine-te, nene! strig[ copiii de pe un mal =i de pe altul.|ine-te, nene! Alearg[ lumea, de prin lanuri se adun[. Se ]nghesuie, discut[. — Cine-i? — Cel care de dou[zeci de ani nu poate c[lca ]n Moldova. — Cum a=a?! — |ii minte, era pe timpuri un c`ntec. Toat[ lumea ]l c`nta. Cred c[ =i tu l-ai c`ntat: “Horo=a strana Bolgaria, a Rossia luci=e vseh”1. — +i el l-a c`ntat. Ei =i? — +i el l-a c`ntat, dar =tii cum c`nta? “Horo=a strana Rossia, a Moldova luci=e vseh”2. Cu elevii c`nta. +i c`nd a fost luat, se zice, copiii, elevii lui l-au tr[dat... A fost reabilitat, dar... Copiii care l-au tr[dat azi sunt =efi mari ]n capital[ =i el, cum ajunge la frontier[, sen[bu=[. De peste dou[zeci de ani nu se poate apropia de Moldova... — E-hei! strig[ copiii de pe un mal =i de pe altul. Vin =i oamenii din satul lui ]ncoace... — |ine-te, omule! |ine-te! aproape pl`nge luntra=ul. Vin =i oamenii din satul dumitale. |ine-te!.. Str[inul aude strig[tele, dar nu-i mai ajunge aer. }=i sf`=ie cu unghiile pieptul, vrea s[ trag[ aer, s[ trag[ aer =i, cum nu mai poate respira, scap[ pe fa\[ o lacrim[ fierbinte. Ceea ce vede ]n ultima clip[ e cerul, cerul de deasupra ba=tinei... Cerul lunec`nd la deal, el lunec`nd la vale.

1 2

“Bun[ \ar[ e Bulgaria, dar Rusia e totu=i mai bun[” (rus.). “Bun[ \ar[ e Rusia, dar Moldova e totu=i mai bun[” (rus.).

Copacul care ne une=te

209

AMARA

Amara se f`st`ci. —N-auzi? Cui ]i spun?! glasul portarului r[sun[ acum la masa a treia, sup[rat. Femeie, car[-te. Pia\a s-a terminat... }ncui poarta! Amara cat[ speriat[ ]n jur. Nu e nimeni din satul ei? }=i mai arunc[ o dat[ privirea peste mesele din apropiere. Cum a=a s[ nu fie nimeni? La mese oameni — sem[na\i unde =i unde c`te unul, =i to\i necunoscu\i. “Aracan de mine! duce Amara m`na la gur[. D-apoi ce m[ fac eu, una?..” Venise Amara la pia\[ ]n zori. Pe la ora cinci. O gr[bise Mitru. — Scoal[, fa. Te-apuc[ ziua. Dar nu mai era ziu[. Nici juma’de noapte nu era. Amara ]ns[ s-a sculat. +tia c[ Mitru n-are s-o lase ]n pat. A=a-i el, scurt la vorb[ =i gr[bit la fapt[. Hai, fa, c[ te-apuc[ ziua! Hai, fa, c[ te-apuc[ noaptea! Hai =i hai. Dar Amara avea o vorb[ cu care ]l lini=tea. O spunea cu jum[tate de gur[, nec[jit[ parc[, gr[bit[ parc[, alintat[ parc[. — Stai, Mitru, nu vezi, m[ pornesc! +i ]ntr-adev[r, Mitru n-a fost nevoit s[ deschid[ gura a doua oar[. Amara cobor] picioarele goale pe podea, ajunse rochia de pe marginea patului =i ]ncepu s[ se ]mbrace. P`n[ la ziua mai era, dar ea dormise bine, c[ci se culcase devreme. S[ ne culc[m devreme, fa, m`ine ai s[ ai zi grea, zise Mitru ]n ajun, =i Amara acum ]=i d[dea seama c[ f[cuse bine c[-=i ascultase b[rbatul. Afar[ se auzeau caii =i se vedea Mitru, =i Amara ]=i aminti unde are s[ se gr[beasc[. Amintirea ]i tulbur[ ni\el, nu =tiu cum, s`ngele, mi=c[rile ]i devenir[ mai repezi, mai ]ndem`natice.

210

Nicolae Esinencu

— Atunci, Mitru, hai s[ leg[m sacii. Tr[ia Amara al =aselea an cu Mitru, dar uite, niciodat[ nu fusese la ora=, la pia\[. Cum a=a? Pur =i simplu n-avusese ce c[uta. C`nd ai de toate, ce s[ cau\i! De m`ncat aveau ce. De ]mbr[cat, de asemenea. N-ar fi plecat Amara nici ]n anul ista =i cine =tie poate c`t ]nc[, dac[ n-ar fi ap[rut ]n sat televizoare. Ba un s[tean ]=i cump[r[ televizor, ba altul, =i Mitru cum s[ r[m`n[ ]n urm[?! Ce, el nu poate s[-=i ia un televizor? +’apoi =tia el, Mitru, ce televizor avea s[-=i ia: ca la nimeni altul — de la ora=! Color! — Are s[ trebuiasc[, Amara, s[ str`ngem bani. Bani, de, aveau, dar nici Mitru, nici Amara n-ar fi vrut s[ cheltuie banii pentru care au muncit... Iat[, dac[ ar g[si o ie=ire... Chibzuiser[ mult cum ar putea s[ adune bani =i, ]n sf`r=it, g[siser[ ie=irea. Hot[r`ser[ s[ samene prim[vara usturoi. — Usturoiul ]ntotdeauna e scump pe pia\[. Dac[ avem noroc s[ fie un an rodnic, spre toamn[ avem televizor ]n cas[, chibzuia Mitru: Altceva ce s[ faci cu lotul din jurul casei?! Iar s[ pui ro=ii? +i c`te o s[ m`nc[m? Un paner. Iar restul? Iar s[ se strice pe curp[n?!. Castrave\i? Prim[vara sem[nar[ jum[tate de gr[din[ cu usturoi. Vara a fost m[noas[, cu ploi =i zile calde, usturoiul a rodit de minune. Cum l-au v[zut cu c[p[\`na c`t pumnul, Amara =i Mitru s-au apucat de l-au scos, l-au uscat c`teva zile la soare, apoi l-au pus ]n saci, gata de plecare. De v`ndut ]ns[ hot[r`ser[ s[ plece s[-l v`nd[ Amara. Mitru nu se putea rupe o zi de la ferm[. A=a-i c`nd e=ti c[ru\a= la ferm[ — ba car[ nutre\, ba car[ lapte... +i apoi cine =tie de va fi nevoie numai de o zi, spuse Mitru. Tu ai putea sta =i trei zile. Hot[r`rea lui Mitru o speriase ni\el pe Amara. Doar ea nu fusese nicic`nd mai departe de centrul raional. Iar acum — pop`c, tocmai la Chi=in[u! Cum are s[ se descurce ea? Dac[ se r[t[ce=te? De fapt, acesta ea unicul g`nd care o p`ndea =i o speria, c`nd luau vorba de plecare.

Copacul care ne une=te

211

— Trei zile?!. Cum, omule, trei zile! — Taci, fa, o lini=tea b[rbatul. Taci dac[ nu =tii. }n primul r`nd, s-ar putea ca usturoiul s[ mearg[ prost... apoi mai ai de c[utat televizorul. — Televizorul?!. D’apu ]n sat n-avem televizoare... C`te-s la magazin! — Sunt, dar nu de care vrem noi!... i-o t[ie b[rbatul =i Amara r[mase =i mai ]ncurcat[. Trecur[ ]ns[ zilele, =i spaima pe care nu i-o spusese lui Mitru trecea ]n Amara ]ntr-o dorin\[ nepotolit[ s[ plece c`t mai degrab[, s[ vad[ ora=ul despre care auzise c[ are sute de str[zi =i magazine ]nc[rcate cu stofe de toate culorile... =i bijuterii! +i iat[ c[ ceasul multa=teptat venise. La legatul =i c[ratul sacilor ]n c[ru\[ puse m`na =i Amara. Ea avea voce vesel[, de parc[ nici nu pleca la drum lung, ci pe ospe\e la vreo rud[. Asta lui Mitru nu-i prea pl[cu. Se’ncrunt[. — Tu mai bine du-te =i te ]mbrac[ =i ia-\i ceva de m`ncare, c-ai s[ ui\i. Tot eu trebuie s[-\i amintesc?! — C[ nu s-a g[si unul s[ m[ hr[neasc[! zise ]n glum[ Amara, dar d[du fuga ]n cas[. Din fa\a oglinzii, unde ]=i potrivea p[rul, Amara ]l asculta pe Mitru, care scuipa =i dumnezeia caii. Era enervat Mitru. Poate c[ gluma Amarei ]l r[nise, =i acum se desc[rca pe caii nevinova\i. Amara z`mbi. Se trezi cu Mitru ]n prag. Ro=u. Cu biciu=ca ]n m`n[. — Mult mai ai, fa?! Tres[ri, dar se st[p`ni. O f[cea Mitru pe grozavul, dar c`nd o b[tuse? }l vedea ]n oglind[ cum st[tea ]n prag, cu picioarele desf[cute =i gata parc[ s-o ia la trei parale =i, cum ea ]=i str`ngea g`\ele ]n coc, c[ut[ s[-i prind[ ]n oglind[ privirea =i, reu=ind, ]i z`mbi. Z`mbetul era ca =i cel de adineaori — o floare ]nrourat[. Mitru se pierdu pentru o clip[, vru s[ spun[ ceva, vru s[ fac[ ceva, apoi, parc[ d`ndu-=i seama de ceva, scuip[ ]ndesat — muiere! — =i ie=i afar[...

212

Nicolae Esinencu

Tot drumul Amara avu o bucurie ascuns[, tulbur[toare, c[ nici nu observ[ c`nd c[ru\a ajunse la =osea, c`nd o luase o ma=in[, c`nd trecuse acel lung drum din satul ei p`n[ la ora= =i c`nd ma=ina o l[sase la poarta pie\ii. Toate se-nt`mplar[ at`t de repede, ]nc`t Amarei ]i p[rea c[ totul se petrecuse cu un an ]n urm[. De fapt, ea nici n-avu c`nd s[ se g`ndeasc[. Cum fusese l[sat[ la poarta pie\ii, poarta se deschise =i to\i cei aduna\i — \[rani din lumea-ntreag[ — d[dur[ n[val[ ]n[untru strig`nd, \ip`nd, t`r`nd saci, co=uri, chem`ndu-se unul pe altul. A trebuit Amara s[ g[seasc[ un hamal, s[-i ajute s[ duc[ sacii la mese. Cum se vede la mese, se pomene=te ]nconjurat[ de or[=eni. Unul strig[ s[-i dea un kilogram, altul — zece. Majoritatea strig[ s[ dea numai c`te un kilogram, ca s[ ajung[ la to\i. At`t de mul\i se str`nser[ ]n jurul ei, c[ Amara nu se vedea =i se f`st`ci. Nu =tia cu c`t s[ dea kilogramul =i cui c`te kilograme s[-i v`nd[. Discutase ea cu b[rbatul nu o dat[ ]n privin\a pre\ului usturoiului, dar, c`nd v[zu at`ta lume ]n jur... Cum nimeni nu ]ntreba cu c`t va vinde kilogramul, Amara tr`nti: — Trei =i jum[tate! Vocea Amarei pe mul\i ]i risipi spre alte mese. S[ te g`nde=ti — trei =i jum[tate! Amarei pentru un moment ]i p[ru r[u c[ nu anun\ase ceva mai eftin — dac[ e eftin, omul cump[r[. +i totu=i, p`n[ la mas[ Amara dovedi s[ goleasc[ 4 saci. Unii o mai obr[zir[ — speculanta! — dar Amara n-avea c`nd s[ le r[spund[. Adic[, vre\i — lua\i, nu — pe ici vi-i drumul! Usturoiul nu-i furat. E din sudoarea mea proprie!.. Din gr[dina mea! }i mai r[maser[ trei saci, dar lumea se cam r[rise. Venea doar c`te unul, din c`nd ]n c`nd, care, dup[ p[rerea Amarei, nu avea de g`nd s[ cumpere, ci numai s-o ispiteasc[ cu c`t d[ kilogramul. Cam c`t cere? C`t a cerut! Ce-i drept, venind vreo doi =i insist`nd s[ dea tustrei sacii cu c`te dou[ ruble kilogramul, Amara, g`ndindu-se c[ n-o s[-i dea nimeni mai mult, mai-mai s[ se ]mpace, s[ se ]ndoaie. Dar m[tu=a de al[turea o mustr[:

Copacul care ne une=te

213

— Nu fi proast[. Mai a=teapt[. Spre sear[ vor ap[rea ca din bor\i. Acum to\i sunt pe la cancelarii. Stai s[ fl[m`nzeasc[, fato... }ntr’adev[r, spre sear[ din nou crescu r`ndul la usturoiul Amarei. Iar strig[te, iar \ipete, =i Amara, mul\umit[ c[ o ascultase pe b[tr`n[, iar ]=i repezi m`inile ]n saci. Vindea ca =i diminea\[ — numai c`te un kilogram fiec[ruia, cum ceruse r`ndul. }i smucise g`ndul =i privirea de la usturoi — c[ lacom mai este omul c`nd merge marfa bine — vocea portarului care alunga ultimii t`rgove\i. }nnopta. Nea=teptat de repede ]nnopta — o spunea =i vocea gr[bit[ a portarului — era timpul s[ ]ncuie por\ile pie\ii, =i Amara se repezi s[-=i str`ng[ sacii de=er\i... Se pomeni dup[ poarta pie\ii cu cei =ase saci ]n al =aptelea. Abia acum sim\i foamea, oboseala =i singur[tatea. Omul, se g`nde=te Amara, dac[ nu-l aba\i din lucru... Usturoiul l-a v`ndut, dar ]n care parte s-o apuce? Pe cine s[-l ]ntrebe Amara, cine s-o ]ndrumeze unde ar putea =i ea ]nnopta? De m`ncare n-are nevoie. +i-a luat de acas[ o bucat[ de br`nz[ de oaie =i un c[lc`i de p`ine, dar are nevoie s[ pun[ capul pe ceva. +tiu c[ n-are s[ doarm[ ]n strad[! A auzit c[ prin ora= sunt multe hoteluri, i-a spus =i Mitru c[ sunt hoteluri =i ea s[ nu fie proast[, ci s[ se ia cu alte femei din pia\[ =i s[ se duc[ la vreun hotel, s[ nu doarm[ la poarta pie\ii cum fac unii \[rani... Ar fi bine s[ se duc[ la un hotel. Mare lucru acolo de ni=te b[nu\i! Dar cine s-o ]ndrumeze? Lumea aici e repezit[, nu ca ]n sat. P`n[ ca=ti gura s[-l ]ntrebi, or[=eanul e departe. P`n[ s[-i strigi din urm[ s[-\i asculte necazul, dispare dup[ col\. — N-o s[-mi spune\i... opre=te Amara un omulean. — Nu =tiu, nu-s din ora=! zice acela =i se dep[rteaz[. R[m`ne ]ncurcat[ Amara. Nu-i vorb[, ar ]ntreba de un mili\ian, dar ei umbl[ nu =tiu cum cu cozoroacele peste ochi =i par nu =tiu cum prea iscoditori. Dac[ o ]ntreab[ — doamne fere=te! — de ce umbl[ ea cu at`\ia saci? Speculant[! Cum s[ le l[mureasc[? +i la o adic[, la urma urmei, te-or ]n\elege, dar au s[ te poarte pe drumuri, c`t nu face tot usturoiul...

214

Nicolae Esinencu

Amara mai ]ncearc[ s[ opreasc[ vreo doi trec[tori, dar cei de nu se gr[beau erau ]ntocmai ca =i d`nsa — cu saci, cu desagi. |[rani. Multe au s[-\i spun[ ace=tia! Mai tare te-or ]ncurca. C[ =i ei umbl[ cu capul ]n oal[. Sfinte, dac[ n-ar fi trebuit s[ cumpere televizorul cela... Cum a v`ndut usturoiul, o tulea acas[!.. Ei, ce s[ fac[? Poate =tie =i o ]ndrumeaz[ m[tu=a care taman acum se a=ez[ l`ng[ gardul pie\ii? — De unde s[ =tiu eu, fato!.. Eu pe la hotelul cela nu umblu... Aici nu-i bine?!. }ntr-adev[r, de ce n-ar r[m`ne =i ea aici? P`n[ m`ine nu se mai ]nt`mpl[ nimic. Pe l`ng[ bab[ ar putea s[ stea =i ea o noapte... E timpul s[ pun[ =i ea ceva ]n gur[. Se ungheri pe saci l`ng[ poarta pie\ii. Or[=enii lunec[ acum ca o ap[ pe l`ng[ Amara. Amarei nu-i r[m`ne dec`t s[ le urm[reasc[ picioarele: de femei, de b[rba\i. Se gr[besc. B[rba\ii ]ntrec femeile. Femeile — b[rba\ii. “E-e, pesemne n-au ce face c[ alearg[ a=a. Altfel ce, vin turcii? se g`nde=te Amara. Las’c[ =tim noi, cum lucreaz[ \[ranul nu munce=te nimeni, dar ]l vezi s[ dea la fug[?” Amara ]i mai urm[re=te ni\el — chiar ]\i place s[ urm[re=ti oamenii care alearg[ aiurea — ba pe cei care alearg[ ]n jos, ba pe cei care opintesc ]n sus. Totu=i, vrea s[ ]n\eleag[ unde o \in ei ]ntruna. Furnicile =tiu ]ncotro \in fuga, iar ai=tia? Parc[ nimeni nu strig[ nici “pojar”, nici “ajutor”. Mu=c`nd din br`nz[ =i sim\ind-o ]n gur[ s[rat[ =i uscat[, uit[ pe loc de or[=eni — amarul propriu ]ntotdeauna e mai aproape. Iat[, stricase =i anul acesta br`nza. Cum de nu i-a dat ]n g`nd s-o guste ]nainte? Mai turna lapte, o pref[cea cu alt[ br`nz[, proasp[t[... P[cat s[ se strice. N[mor de br`nz[. +i-apoi dac[ afl[ Mitru... Br`nza ]i t[ie Amarei pofta de m`ncare. Cui nu-i taie pofta de m`ncare br`nza rea! Se g`ndea acum c[, ajung`nd acas[, va trebui s[ fac[ ceva cu br`nza — s[-i toarne lapte, s[-l fiarb[ =i s[-l toarne dulce. Cel pu\in n-are s[ fie at`t de s[rat[. Pe cea de anul trecut o v`nduse, dar pe asta? Iarb[, s[ nu fie de deochi, a fost mult[ =i gras[

Copacul care ne une=te

215

]n vara aceasta. Cui s[-i vinzi br`nza? At`t c`t doar s-o aduci ]n ora=ul ista. Aici... nu te teme — ]=i aminte=te de b[tr`na care o sf[tuise s[ mai a=tepte cu usturoiul p`n[ spre sear[ —, aici ]l vinzi =i pe dracul! Numai ad[-l de coarne, ai s[ vezi cum \i s-or bate de la d`nsul. R`nd nu =i-or da... la urma urmei ar putea-o da =i mai ieftin. N-a mai fi mare pagub[. G`ndul c[ ar putea totu=i s-o scoat[ cumva bine la cap[t cu br`nza ]i ]ntoarce Amarei pofta de m`ncare — c`t de pu\in ]i trebuie omului! Br`nza nu-i mai pare at`t de s[rat[. O rumeg[ cu poft[, nu-i gustoas[, dar nici de aruncat. Dac[ ai fi privit-o dintr-o parte, ai fi avut impresia c[ femeia nici nu rumeg[, ci pur =i simplu ]nghite bucat[ dup[ bucat[. C`nd ispr[vise m`ncarea, se ]ntunec[ de-a binelea. Undeva ]n sus =i undeva mai la vale se aprinseser[ luminile =i ardeau acum p[lind, ]n pace. Probabil, de unde nu at`rna nici o lamp[ de asupra pie\ii, Amara se pomeni ca ]ntr-un cuibar, ]ntr-o groap[, departe de oameni. Asta-i place. I se face cald =i simte cum, prin tot corpul, oboseala trece ca o ap[ cald[ =i domolitoare. Vru s[ mi=te piciorul drept, care ]i amor\ise sub d`nsa, dar nu g[si putere. Vru s[-l frece ni\el ]ntre palme, dar m`inile ]i at`rnau f[r[ vlag[, ]n poal[. Ieri scosese toat[ ziua cartofi. Noaptea dormise, dar o ]ntorsese Mitru de c`teva ori. +i, de=i sunt dulci ]ntoarcerile acestea, dar p`n[ la urm[ te obosesc totu=i... Azi, se chinuise cu usturoiul. C`nt[re=te-i unuia, altuia. Ba d[-i o c[p[\`n[ mai mare, ba i-ai pus mai pu\in, ba nu i-ai dat restul. +i c`nd e=ti ]n mrejile muncii, nu observi nici c`nd se desprinde timpul de tine, nici c`nd \i se str`ng ]n trup oboselile. Te mul\ume=ti c[ munca ]\i spore=te, c[ nu mai ai at`ta =i scapi, ori ]\i alearg[ mintea cu totul ]n alt[ parte: la ziua de ieri, la ziua de azi, la ziua de m`ine; la o sc`rb[, la o bucurie, la o nelini=te. Ba te ]ntristezi, ba te-nvesele=ti, ba te miri. +i c`nd sco\i la cap[t lucrul, te pomene=ti dobor`t de oboseal[, numai bun de n[ruit pe loc — ca un stejar

216

Nicolae Esinencu

putred de ani de zile, dar care, ca prin minune, e ]nc[ ]n picioare — =i de afundat ]ntr-o lung[ =i pl[cut[ c[l[torie ]n lumea somnului. Dar omul, de, las[-l s[ munceasc[, =i munce=te p`n[ cade. Dar =i de las[... S[ ]ncerce ]n clipa ceea s[ reia lucrul de la ]nceput ori s[ se ]ntoarc[ la g`ndurile din cursul zilei, nu mai are nici voin\[, nici... Totul pare lipsit de ]nsemn[tate =i nu-l mai cople=e=te nici o nelini=te. Se mul\ume=te c[ a ajuns la clipa aceasta, se ]mpac[ cu toate fr[m`nt[rile de mai ]nainte... A=adar, nelini=tea care cu c`tva timp ]n urm[ o speriase pe Amara — c[ nu va avea unde dormi — acum se risipise pe undeva pe la picioarele ei, ca ni=te fire de nisip, ca ni=te frunze obosite, ungherite, gata s[ r[m`n[ unde s-au aninat — las[-m[ s[ te las — ]ntr-un paing. +i Amara g[se=te putere s[ se ridice din nou. Prea vroia s[ doarm[. S[ doarm[, =i gata. Ziua se zb[tea ]ntr-]nsa tot mai rar =i mai lin, ca ]n lini=tea de dup[ chinul unei na=teri. Tot mai lin =i mai rar. Fiecare zbatere credea c[ e ultima. Ultimul fir care o mai lega de realitate era trecutul. Ultimul, =i se pr[bu=e=te ]n ve=nicie. +i, dac[ vrei s[ =tii, e pl[cut =i chiar dore=ti, a=tep\i aceast[ clip[. Pentru Amara a fost de ajuns s[ ]ntoarc[ capul ]n dreapta s[ vad[ ]n apropierea ei, sub gardul pie\ii, alte c`teva \[rance, ca la g`ndul c[ nu-i singur[ aici, sub poarta asta, ]n lumea asta — s[ se pr[bu=easc[ ]ntr-]nsa ziua, definitiv. C`t dormise, nu =tie. O trezir[ ni=te stropi mari =i reci care pentru o clip[ ]i p[rur[ un joc al lui Mitru. C`teodat[, c`nd se ]nt`mpla s[ doarm[ tun, Mitru o stropea cu ap[. Era mai mult un joc. Dar stropii i=tia nu erau ai lui Mitru, clar... ]ncepuser[ s[ r[p[iasc[ mai insistent, =i Amara deschise ochii. — Vai de mine! Ploua. Amara caut[ ]n st`nga, ]n dreapta =i, z[rind ]n apropiere un chio=c, se repezi cu sacii ]n m`n[ sub strea=ina lui. Ajung`nd, s[ri de c`teva ori, se scutur[ ca de ni=te stropi mai mult invizibili =i ]=i aminti c[ de cu sear[ r[m[seser[ s[ ]nnopteze ]n apropiere de d`nsa =i ni=te femei, m[tu=ica ceea. Unde s[ fie ele? M[tu=ica?

Copacul care ne une=te

217

Scrut[ ]ntunericul. Nimeni. Dar tot atunci se lini=ti. }=i zise c[ s-o fi trezit mai ]nainte =i s-o fi dat =i ele undeva la ad[post. Ploua. Ploaia \inu aproape o or[. Ploaie de var[ ]nc[. B[tuse cu pumnii ei mici =i iu\i ]n sc`ndura de pe chio=c ca ]ntr-o tob[, de-\i f[cea impresia c[, de mai insist[ ni\el, sparge acoper[m`ntul. }ns[ nu aceasta o nelini=tea pe Amara; e =tiut c[ ploaia n-a spart a=a, de-odat[, ]nc[ nici un acoperi=. Altceva era. Nu z[bav[ dup[ ]nceputul ploii porni pe strad[ apa otova, care apoi de la un timp ]ncepu s[-i dea t`rcoale =i ei, pe sub chio=c. Amara e nevoit[ s[-=i scoat[ ghetele. Apa e rece =i murdar[. N-o vedea ]n ]ntuneric, dar sim\ea la picioare ba ni=te cutioare, ba ni=te h`rtii, care se tot str[duiau, g`dilind-o u=or, s[-=i g[seasc[ ad[post, =i Amara se g`ndi cu spaim[ c[ poate s[ r[ceasc[ dac[ va fi nevoit[ s[ stea a=a p`n[ diminea\[. Ploaia ]ns[, cum porni pe nea=teptate, a=a =i ]ncet[. R[mase un timp pe str[zi numai fo=netul apei, care, disp[r`nd, l[s[ dup[ d`nsul o lini=te tulbure, ]nfior[toare. Iat[ a=a — ploaia trecuse. Nu alergau oameni. Nu se auzeau ma=ini. Nimic, nimic. Asta ]ns[ o f[cu pe Amara s[ tremure =i mai =i. Rochia ]i p[rea acum ud[ leoarc[, iar c[ma=a — lipit[ de trup. Of, dac[ ar fi m[car nevestele celea pe aici prin apropiere. S[ vezi ce oameni! Cum n-au trezit-o =i pe d`nsa dac[ au v[zut c[ vine ploaia?.. De prin care p[r\i s[ fie ele, c[ femeile din satul ei ar fi trezit-o! Amara avea trup de femeie t`n[r[, s[n[toas[, dar sim\i c[ nu mai poate rezista frigului — frigul n-are altceva de f[cut dec`t s[ te p[trund[ — care o zg`l\`ia acum de nu-i nimerea dinte pe dinte. }nc[l\[ ghetele =i d[du s[ se porneasc[ spre lumin[ — tot i-i mai bine omului la lumin[, dar de cealalt[ parte a chio=cului r[sunar[ parc[ ni=te pa=i, =i Amara, buim[cit[, se opri. Ce s[ fie?! Pa=ii ]ns[ amu\ir[.

218

Nicolae Esinencu

Ce s[ mai fie =i asta? Doamne, =opte=te Amara =i, f[r[ s[ vrea, duce m`inile la s`n: are bani, ce se face dac[ e un ho\?! Dar dup[ chio=c nu se aude nimic, =i Amarei i se ridic[ p[rul ]n v`rful capului. Omul se teme mai tare c`nd du=manul nu se vede. Amara tremur[. +i dac[ e p`ndit[? +i dac[ a=teapt[ s[ vad[ ce-are s[ fac[ ea? Asta-i mai slut. Uite, din clip[ ]n clip[ poate s[ ]ntind[ m`na, s-o ]n=face din spate =i s-o trag[ dup[ chio=c, spre el, s[-i astupe gura, s-o str`ng[ de g`t... Amara vrea s[ spun[ ceva ]n g`nd, dar ]i pare c[ iar aude pa=i de cealalt[ parte =i mai s[ nu-i \`=neasc[ din gur[ pas[rea spaimei. Of, c[ tare-i speriat[ pas[rea asta. |ip[tul ar fi speriat-o =i mai mult. Cel de dup[ chio=c poate nici n-a observat-o ]nc[, nu =tie de ea c[-i acolo =i, dac[ \ip[, =i-ar tr[da prezen\a... R[m`ne s[ tremure =i s[ a=tepte. Abia acum ]=i d[ seama ]n ce ]ncurcal[ a nimerit. Ce i-a trebuit anume ei s[ vin[ cu usturoiul ista? Parc[ e pentru d`nsa, femeie de dou[zeci =i patru de ani, noaptea asta? Ce n-ar da Amara s[ fie ]n momentul ista la d`nsa ]n sat? L`ng[ Mitru al ei! S[ se afunde ]n pern[, l`ng[ um[rul aspru al b[rbatului — =i s[ doarm[ f[r[ fric[. Poate dup[ chio=c e m[tu=ica ceea? +i dac[ nu e m[tu=ica? I se face =i mai frig. Luminile de sus ]i joac[ ]n ochi de tremurul ce n-o sl[be=te. Sfinte, dac[ ar trece m[car un om pe al[turi, s[ i se prind[ de hain[ — z[u nu i-ar fi ru=ine —, poate sperie ho\ul cela s[ fug[! Dar e lini=te. Dup[ chio=c de asemenea e lini=te. Mare lini=te. Parc[ st[ Amara undeva ]n mijlocul c`mpiei. +i c`t s[ fi plouat? +i c`t s[ fie ora? Poate e spre ziu[? S-a luat cu somnul =i... +i dac[ ]nc[ nici juma’de noapte nu e?! Cum s-a prostit ea — s[ vin[ singur[ la ora=!

Copacul care ne une=te

219

— Tu ce faci acolo, dormi? — se aude ea ]ntrebat[, =i mai s[-i cad[ inima din piept — ho\ul! La c`\iva pa=i de Amara, cu m`inile ]nfipte ad`nc ]n buzunare, a frig, de pe un picior pe altul sare un t`n[r. — Pe cine a=tep\i? o ]ntreab[ el. +i tot el, ironic: — Nu vrei s[ vorbe=ti? Amarei ]i sare inima din piept: stai, el nu-i ho\ul! T`n[rul venea din vale. }l v[zuse ]nc[ de departe, dar de speriat[, de ]ncordat[ ce era de g`ndul c[ dup[ chio=c e ho\ul... Vedea, auzea c[ se apropie din vale cineva, dar asta o aranja =i o ]nc[lzea pe Amara. De asta trebuia s[ se bucure. — Cum adic[ nu vreau s[ vorbesc? se gr[be=te Amara. T`n[rul face pe un picior dou[ mici salturi ]nainte, se opre=te, o prive=te. — A-a-a-a... \[r[ncu\[! las[ el capul peste um[r, chipurile: asta-l aranjeaz[ =i, chiar de n-are timp, cu mare poft[ are s[ stea cu ea de vorb[. Pricep... N-ai unde dormi? Va-vai, =i e=ti ]nc[ t`n[r[... E clar, t`n[rul este un destr[b[lat; Amara e mai ]n v`rst[, iar el ]=i permite s[ vorbeasc[ liber, obraznic, f[r[ pic de sfial[. Pentru Amara ]ns[ acum aceasta n-are nici o importan\[. Las’ s[ sar[, numai s[ vorbeasc[, s[ nu se ]ndep[rteze. Dac[ vrea, poate chiar s[ stea =i cu picioarele ]n sus — este =i la d`nsa ]n sat unul din ace=tia —, dar s[ fie prin apropiere. +i Amara mai arunc[ lemne pe foc: — +i \ie nu-\i plac \[r[ncu\ele, sireacul! Zice =i se sperie de cele spuse, dar de ici se g`nde=te c[ bine ar fi s[-l puie s[ vad[ ce este dup[ chio=c, mai ]nt`i s[ scape de ho\, c[ de ista... Ia mai bine ar vedea cine se ascunde dup[ chio=c. T`n[rul salt[ de pe un picior pe altul =i tot pe un picior porne=te ca un coco= — s[lt`nd ]n jurul chio=cului. — Asta se poate. Sunt la picioarele tale, doamn[, zice el. Of, ce spune el — doamn[! Vai de capul meu, se g`nde=te Amara... Ia mai bine s[ vad[ ce-i dup[ chio=c.

220

Nicolae Esinencu

Amara a=tepta s[ se ]nt`mple ceva, s[ aud[ dup[ chio=c \ipete, lovituri, fug[, dar t`n[rul care disp[ruse ]n partea st`ng[ a chio=cului ap[ru acum ]n partea dreapt[, tot s[lt`nd pe un picior =i repet`nd: — Nu-i nimeni, nu-i nimeni. Oprindu-se brusc ]n fa\a ei, zice a mare descoperire: — Da tu e=ti frumoas[, \[r[ncu\o! R[suflarea t`n[rului o izbe=te u=or ]n fa\[, =i Amara determin[: e b[ut. Vrea s[-l ]nl[ture pu\in, schimb[ vorba: — De unde ai luat? +i de ce m-a= teme? Vocea Amarei sun[ acum pu\in vesel[, cochet[. Deci, nu era nimeni dup[ chio=c, nici un ho\: i se p[ruse! }=i aude inima b[t`nd tot mai regulat, =i parc[ se lini=te=te. Acum trebuie s[-=i cate de drum. Dar t`n[rul ]i tot \op[ie ]n fa\[. Pe un picior, pe altul. — +i acum ce facem?! zice el. Amara str`nge la piept sacii. Se uit[ cum t`n[rul o str`nge la peretele chio=cului cu s[riturile sale =i nu =tie ce s[ fac[. A sc[pat de ho\ =i acum n-o s[ scape de aista... E beat, e obraznic... M[mulic[, asta i-ar mai trebui — s[ se anine de d`nsa!.. Amara ]=i arunc[ privirea ]n jur. Cum, oare chiar s[ nu apar[ nimeni? — +i acum ce facem? salt[ t`n[rul ]nainte, ]napoi, ]n st`nga, ]n dreapta. — Of, ce vorbe=ti, poate s[ te aud[ b[rbatul! o ia pe Amara gura pe dinainte. Gura ]i venise ]n ajutor =i-i pare c[-i venise taman la timp. — B[rbatul? se opre=te din \op[ieli t`n[rul. — B[rbatul! zice Amara =i, sim\ind c[ vorba ei e luat[ ]n seam[, ]i trage mai departe. - P[i nu era pe dup[ chio=c?! — Dup[ chio=c? — Dup[ chio=c: s-a dus s[ aprind[ de la cineva o \igar[... O clip[, dou[ t`n[rul o prive=te ]n lini=te. O crede sau n-o crede?

Copacul care ne une=te

221

Dar dac[ n-o crede? +i, prin apropiere, parc[ e jurat — nu se-arat[ nimeni! — Vas[zic[, ]\i a=tep\i b[rbatul? zice t`n[rul. — B[rbatul! se gr[be=te s[ r[spund[ Amara. — M-am dus! zice atunci t`n[rul =i face c`teva salturi ]napoi. A crezut-o? Dar t`n[rul se opre=te. — Cum vrei, zice, eu am crezut c[ ai s[ mergi la mine, la cald. Adic[ el n-a crezut o iot[ din ce-a spus ea? — A-a-a! r[sun[ ceva parc[ la spate departe. — A-a-a! r[sun[ ]n inima Amarei. — Cum vrei, eu locuiesc aproape, zice t`n[rul cu urechea la trenul care trecuse. Doamne, ce vorbe=te el! Cum s[ te duci! Cas[ str[in[! Om str[in! El spune =i se duce... Dar ce s[ fac[ ea? Of, lui i-i u=or. A spus =i s-a dus. — A-a!.. a-a!.. se aude trenul ceva mai departe. Parc[ o cheam[ undeva, parc[ o amenin\[ cu ceva... |`r`ie... Plou[... — Fii atent[, mai strig[ t`n[rul. Dup[ chio=c... +i Amara nu mai poate. Inima-i bate... Parc[ spunea c[ nu-i nimeni dup[ chio=c?.. Ce vrea el de la d`nsa?! De ce zice el s[ ia seama... dup[ chio=c!.. Ce-i, c[ ceva parc[ auzise =i ea dup[ chio=c, ni=te pa=i.. Iese din umbra chio=cului... T`n[rul ]ns[ e dep[rti=or. Nu mai sare. +i nici fluieratul nu i se mai aude. Se dep[rteaz[ ]ncet, g`nditor, ca =i cum a uitat de d`nsa. Stai, unde se duce el? Ea r[m`ne singur[, are bani la ea!.. |`r`ie. Plou[... Dar las’ c[ Amara =tie ce face. Are s[ se \in[ tot drumul la distan\[. |ine sacii str`ns la piept =i =ov[ie. El cinci pa=i, ea — unul. El zece, ea — doi. Dac[ i-ar privi cineva, ar zice c[ se joac[... O, dac[ ar fi casa lui mai departe!.. S[ mearg[ a=a din urma lui p`n[ se va face diminea\[, se va lumina de ziu[ =i-apoi s[ c`rneasc[ ]n prima strad[, s[ ]ntrebe de cineva =i s[ se ]ntoarc[ ]n centru... Dar o vede t`n[rul?..

222

Nicolae Esinencu

Ar fi bine s[ n-o vad[... S-ar \inea de d`nsul p`n[ ]n ograd[, la dos... Acolo n-ar mai avea de ce s[ se team[... Abia acum simte. A ajuns-o ploaia, p`n[ la piele. Vai, proasta de ea, are at`\ia saci =i nu =i-a pus pe cap m[car unul! — Iat[ =i cuibul meu din soare! — Ce zice t`n[rul?! Cum adic[, au ajuns?! Dumnezeule, unde se afl[ ea?! }n fa\a ei e o c[su\[ mic[ alb[, cum sunt casele la \ar[. O c[su\[ cu u=[ ce d[ drept ]n strad[. +i ea, sfinte, ea, care ]=i tot zisese c[ ]n cas[ n-o s[ intre... La ce s[ intre?! Dar ce s[ fac[ acum? E ]n plin[ strad[! Poate s[ se ]ntoarc[ ]napoi?! — Poftim! zice t`n[rul =i d[ u=a la perete. Plou[. Din[untru o n[v[le=te aer cald, ]mbibat cu un miros u=or, acru, pl[cut, ademenitor. Miros de cas[. Miros de om... — Tu s[ nu g`nde=ti c[ am venit aici... Eu doar... — Acum s[ trecem ]n camer[, ]=i freac[ palmele t`n[rul parc[ a frig, a mul\umire, ca =i cum ar fi zis, iat[ suntem acas[, ]n sf`r=it... Apas[ pe un buton... Lumin[! — Nu-nu, eu am s[ =ed aici! zice Amara =i se a=az[ gr[bit[ pe un sc[unel, ]n antreu. Dar e ]n cas[ sau viseaz[? E ]n strad[? E ]n cas[? Pune sacii pe genunchi, m`inile — pe saci. T`n[rul nu d[ nici o aten\ie vorbelor Amarei. Mai apas[ pe un buton, deschide ]nc[ o u=[, trece ]n camer[... Tii, c[ t`n[rul nu e chiar at`t de t`n[r cum ]i p[ruse... E cam de v`rsta lui Mitru. Dar asta, asta ce-nseamn[? S[ se bucure sau s[... Trebuie s[ fiu cu ochii-n patru. B[rba\ii la v`rsta asta... la v`rsta lui ar fi trebuit s[ aib[ nevast[, iar el... Acolo ]n ]ntuneric ]i p[rea un m`nzoc... }=i zise chiar, c[ ce avea s[-i fac[ un pu=tan? Ea e femeie ]n v`rst[, =tiut c[ acela n-avea s[-=i pun[ mintea cu ea... Dar el, uite, nu-i a=a cum ]i p[ruse!.. — +i cum te cheam[, zici? trage cearceaful de pe canapea, ]l arunc[ ]ntr-un dulap, de unde scoate alt cearceaf...

Copacul care ne une=te

223

Doamne, ce vrea s[ fac[ el?! Ce are de g`nd?! Inima Amarei ]ncepe s[-i clocoteasc[!.. Ce-a f[cut? De ce a intrat aici? La ce s-a g`ndit c`nd a p[=it pragul?! O omoar[ Mitru!.. — Mie ]mi po\i spune Gic[, zice b[rbatul, c[ de-acum nu-l mai po\i numi t`n[r. E un b[rbat ]n toat[ puterea. Oare s[ sar[ =i s[ fug[? S[ fug[ =i... Dar afar[ plou[ =i mai tare! +i-apoi, unde, sfinte, s[ se duc[?! Aici e cald... Dar e ]n cas[ ori viseaz[? — Acum un du=, zice b[rbatul, =i Amarei ]i vine sufletul la gur[. Deci, e ]n cas[! Mai s[ strige. Degeaba ]=i permite el tonul ista! A ]n\eles-o gre=it! S[ nu se g`ndeasc[ dumnealui c[ ea are de g`nd s[ fac[ ceea ce ]i spune m[ria sa! Dac[ i-a mers cu altele, cu ea — nu! Ce-=i ]nchipuie el?! Amara sare ]n picioare. — P[i cum, a=a-i omul, dup[ o zi de munc[ trebuie s[ se spele, s[ m[n`nce... =i b[rbatul o ]mpinge ]nainte, ]n baie. — Las[ sacii! zice. ... +i dac[ el e ho\ul? A p`ndit-o de cu zi... A ademenit-o ]ncoace... Acum a v`r`t-o ]n baie =i... Primul lucru pe care ]l face Amara ]n baie: pune clenciul. A=a. Acum ce s[ fac[, repede, cu banii?!. }n pantofi? Sunt uzi leoarc[! }n s`n... Nu-nu! Nici ]ntr-un caz!.. Ce-ar fi s[-i pun[... Da, da! N-o s[-i dea ]n cap s[ caute anume ]n vechiturile acestea de saci, doar nici unui nebun nu i-ar fi trecut prin cap s[ pun[ banii ]n saci! Scoate banii din s`n =i-i v`r[ ]ntr-un sac. Sacul — ]n alt sac =i tot a=a!... Cum vede banii ascun=i, nelini=tea Amarei ]ncepe ]ncet-]ncet s[ se destrame. Las[ acum el s[ caute banii la ea =i a g[si ceva m[run\i= ]n buzunarele rochiei, pe care, dac[ el vrea s[ i-l ia poftim, i-l d[ singur[, dar s[ =tie el c[ o las[ f[r[ o le\caie =i, dac[ el n-are strop de ru=ine, ea n-are s[ aib[ nici cu ce pl[ti drumul ]napoi. +i el are s-o cread[. Are s-o cread[, ea ]i va spune cu lacrimi ]n ochi c[ bani a avut, doar v`nduse usturoi, ]ns[ nu fusese singur[, cu cumnatu-s[u de care apoi se r[t[cise, =i banii, cum se =i cuvine, erau to\i la d`nsul,

224

Nicolae Esinencu

c[ e b[rbat. +i el are s-o cread[, c[ci ea are s[-i mai spun[ c[ e prima oar[ la ora=. Dealtfel, e =i exclus ca o femeie care =tie ora=ul s[ r[m`n[ noaptea pe str[zi. Are s-o cread[. Neap[rat. C[ci dac[ ar fi avut ea bani mul\i cu d`nsa, e la mintea g[inii c[ nu st[tea unde o g[sise el, ci ce ducea la un hotel undeva. Cum se spune, bani s[ ai, nu te pr[p[de=ti, =i dracul =i Dumnezeu \i-s ai t[i. O mai lini=te=te =i alt g`nd: se g`nde=te — ce nu-i trece la nevoie omului prin cap?! - c[ poate el nici nu-i ho\ =i habar n-are de fr[m`nt[rile ei, ci e pur =i simplu un b[rbat muieratic =i vrea... Dar ce face oare el dup[ u=[? Ce pune la cale? — Cartofi pr[jii ]\i plac? Cartofi? El cur[\[ cartofi?!. Amara se uit[ ]n jur: baia e bun[, dar nu e curat[. Pe jos chibrituri ]mpr[=tiate, chi=toace de \igar[, care spun c[ st[p`nul... }ntr-un ungher, arunca\i la ]nt`mplare, ni=te pantaloni, un tricou, o pereche de ghete rupte, o curea, o carte... St[p`nul n-are nevast[, =i e un fel de “las’c[ nu-i nimic”. Ar mai fi observat Amara ceva, c[ci n-avea de g`nd s[ fac[ mai mult nimic, adic[ s[ se spele — ia va mai sta a=a ni\el =i-apoi a spune gata, m-am sp[lat... las’ c[ ea nu-i proast[. Tot e mai bine c`nd iei omul cu ]nceti=orul... A zis el s[ intre ]n baie, s[ se spele... — Ce, nu-i ap[? se aude vocea b[rbatului, mirat[. Ap[? — Sau nu =tii cum s[ deschizi robinetele?! Atunci intru eu s[-\i ar[t! zice b[rbatul. — Este, este! se gr[be=te s[-i r[spund[ Amara =i se prinde desucind robinetul, primul robinet care ]i cade sub m`n[. — Of! scoate ea un \ip[t u=or, c`nd se pomene=te de undeva de asupra capului cu o c[ldare de ap[ cald[. Pleosc peste cap =i rochie: =i a=a era ud[, dar acum... Sare ]ntr-o parte =i acum se uit[ cum ]i curge apa la picioare. O ap[ repede. Cu stropi m[run\i, fierbin\i... De pe cimentul rece se ridic[ nori sub\iri de aburi, i se t`r`ie ]ncet peste picioare, o ]nc[lzesc... }ncetul cu ]ncetul trupul Amarei nu poate rezista ispitei!

Copacul care ne une=te

225

— Po\i ]mbr[ca halatul meu! se aude prin fo=netul apei vocea b[rbatului. E acolo, ]n cui! Dac[ n-o s[ se spele, are s[ complice lucrurile. Vorb[ ]n plus, ]ntreb[ri, convingeri... Las’c[ =tie ea ce face: de sp[lat are s[ se spele... }n primul r`nd, i-i trupul cu totul amor\it. Var[-var[, cald-cald, dar dac[ te ud[ ploaia... +i-apoi =i rochia i-i leoarc[... +tii ce face? }=i spal[ rochia, o stoarce, o ]ntinde s[ se usuce, dar u=a n-o deschide p`n[ diminea\[. Ea are s[ doarm[ ]n baie, pe saci... De ce nu?.. Apa fo=ne=te, pleosc[ie=te, =i Amara uit[ unde se g[se=te. Se spal[ mult =i insistent, c`nd cu s[pun, c`nd numai cu =uvi\ele de ap[. Ah! A=a baie Amara n-a f[cut de mult, ba niciodat[ nu s-a sp[lat ]ntr-o baie adev[rat[. Acas[, ce-i drept, este du= ]n ograd[, dar ]n el te scalzi numai vara, =i-nc[ =i atunci cu ap[ ]nc[lzit[ la soare. Aici ]ns[ e altceva : ap[ rece, ap[ cald[. C`nd vrei, iarna, vara... poftim! Of! se prinde Amara luat[ cu g`ndul: s-o vad[ Mitru, i-ar da ei!.. Opre=te repede apa, da, dar a uitat de rochie... Are parc[ =i ni=te nisip pe ea.. de unde oare s-au mai luat =i firele de nisip!.. — Da pe tine cum te cheam[? abia acum aude vocea b[rbatului de dup[ u=[. O mai fi spus el ceva, dar din cauza apei Amara n-a auzit nimic. Vocea lui a r[sunat pl[cut. Nu se simte ]n ea nici o not[ de brutalitate! Uite cum po\i s[ te ]n=eli. Ho\! Nu, nu cred! De-ar fi fost ho\, de mult rupea u=a b[ii =i intra... Muieratic!.. Dar las’c[ =tie ea, Amara, ce are de f[cut!.. N-are s[-i deschid[ u=a! Nu, =i gata. Dac[ are s[-ncerce el s[ deschid[ u=a, \ip[!.. — Amara... Amara m[ cheam[, zice Amara, =i abia acum simte ]n n[ri un miros pl[cut de cartofi pr[ji\i. Ca s[ vezi, nu o dat[ a m`ncat cartofi pr[ji\i, dar acum acest miros de cartofi pr[ji\i a ]mb[tat-o cu totul... Cum ar mai m`nca! Dar c`t s[ fie ora?! — Amara? se mir[ el. P[i [sta-i nume de or[=anc[! Or[=anc[?!. Care or[=anc[, vai de capul ei! E o \[ranc[ ca toate \[rancele... At`t doar c[ satul, nu =tiu de ce, ]i zise Amara. — Amara s[ fie de la Tamara, nu?! zice de dup[ u=[ b[rbatul.

226

Nicolae Esinencu

De unde s[ =tie ea?!. A=a i-au zis to\i de mic[, a=a ]i zic to\i =i azi. Cred c[ a=a =i este — de la Tamara. — Ai ]mbr[cat halatul? ]ntreab[ b[rbatul. Doamne, nu cumva o urm[re=te prin gaura cheii? Amara sare ]ntr-o parte. Se uit[ speriat[ ]n jur — rochia n-o poate ]mbr[ca, e ud[... }ntinde m`na spre halatul din cui... Se ]nf[=oar[ ]n halat. — Bine, Amara, zice b[rbatul, acum eu voi face du=, vreau ni\el s[ m[ ]mprosp[tez, iar tu s[ ei seama de cartofi... Nu cumva s[ ard[ pe tigaie... C[ vrea =i el s[ fac[ du=, la asta Amara nu se g`ndise. Dar dac[ era a=a... Oare nu-i taman momentul s-o =tearg[?!. El va intra ]n baie, iar ea — pe ici i-i drumul!.. Las’c[ nu se mai pierde ea!.. Trage repede rochia, a=a cum era ud[, rochia i se lipe=te toat[ pe trup, o clip[ o simte rece... dar acum asta nu mai are importan\[. Important e s[ se vad[ ]n strad[! Dar cum s[ fac[ s[ nu dea de b[nuit?!. }mbrac[ halatul peste rochie. Tot ce face e adev[r sau viseaz[? +i ]mpinge u=a. — O-o! Dar eu nici nu b[nuiam c[ am adus ]n cas[ o frumuse\e! desface bra\ele b[rbatul. Ea nici nu vede pe unde calc[! Dumnezeule, sacii au r[mas ]n baie! +i Gic[ a ]ntrat acolo! +i banii ]n sac! La ce s-a g`ndit ea c`nd a ie=it! Cum de-a putut s[ uite sacii! S[ bat[, s[ cear[ sacii! — Ce-i, Amaro, ce te-a apucat?!. — se aude vocea lui Gic[, dar nu f[r[ b[taie de joc. R`de acela. Ha-ha-ha!.. Sare Amara de la u=[. Se aude apa! Dar el nici nu se uit[ la saci?!. At`ta i-ar mai trebui: s[ se apuce acum s[-i cotrob[iasc[ prin saci!

Copacul care ne une=te

227

— Cum ziceai c[ te cheam[? n-are Amara nici o poft[ de vorb[, dar ]l ]ntreab[ ca s[-l abat[ de la saci... — Ce-ai spus? Vorbe=te mai tare! strig[ b[rbatul — Ziceam: cum te cheam[? — |i-am spus.. Zi-mi Gic[ =i am s[ fiu mul\umit! Acum s[-l ia cu vorba, s[-l ia cu vorba, s[-l ia... — Ce spuneai s[ fac? — Cartofii! Vezi s[ nu ard[! Se-nv`rte prin cas[ =i nu =tie dac[ nu viseaz[. Dar ce are s[ fac[ ea c`nd are s[ ias[ el din baie?.. +tiu c[ n-are de g`nd... Are s[ ]n=face sacii =i... Plou[? Plou[, dar nu chiar tare... — Dar unde \i-i nevasta? ]ntreab[ Amara ca s[ nu tac[. +tiu c[ ai nevast[?! — O poveste ]ntreag[! zice b[rbatul din baie. Se aude cum se spal[, se aude apa, vocea lui... N-aude Amara nimic. N-o intereseaz[ nimic. Ea se g`nde=te la bani =i la Mitru! Cum s-a l[sat prostit[ de Mitru s[ vin[ ea la ora= =i nu el, Mitru! Vroia s[ v`nd[ usturoiul? S[ =i-l fi v`ndut singur? Televizor vrea — singur s[ =i-l cumpere! Ea, femeie... ]n ora= str[in... +i cum de s-a l[sat ea adus[ ]n casa asta? +i cum are s[ se descurce? Sfinte, dac[ se las[ atins[ m[car cu un deget de b[rbatul ista?.. Dar miroase, a ce? Arde nu =tiu ce!.. Cartofii!.. A, darear ]ntr-]n=ii s[ dea... +i dac[ totu=i el se anin[?.. Mitru?!. A=a-i trebuie lui Mitru, dac[ n-a =tiut s[ m[ p[zeasc[!.. La urma urmei, de unde are s[ =tie?.. Dac[ are s[-i aduc[ banii gr[mad[, banii sau televizorul cela... Dar, Doamne, la ce se g`nde=te ea?!. — Hop =i eu! Gic[ apare pe nea=teptate ]n u=a b[ii. Dar tot el se sperie: Tii, ]nt`rzii!.. Abia acum vede Amara orologiul pe perete. Ora dou[... Nu e chiar at`t de t`rziu! Dar... Ce-a zis el? }nt`rzie la uzin[? E ]n schimbul trei =i ]nt`rzie? Asta vroia s[ spun[ sau altceva? S-a repezit la dulap, a aruncat hainele de zi, a scos alte haine, haine de lucru, le-a ]mbr[cat ]n fug[...

228

Nicolae Esinencu

Ce-a zis el? C[ nu m[n`nc[? C[ n-o s[ reu=easc[? Adic[ s[ m[n`nce ea singur[, s[-l scuze c[... A luat o bucat[ de p`ine =i, mu=c`nd din mers... Ce-a spus? S[ n-aib[ nici o grij[? Patul e a=ternut... Dac[ are s[ simt[ c[ i-i frig, s[-=i scoat[ ]nc[ o plapum[ din dulap, este acolo ]n partea de jos a dulapului... U=a? Ce s[ fac[ cu u=a c`nd va pleca ]n zori? S-o ]mping[ str`ns =u u=a se va ]nchide... Cum are s-o deschid[ el ]napoi? I-a spus s[ nu-=i bat[ capul, el are cheie. +i ]nc[ ce? I-a dorit noapte pl[cut[. Noapte pl[cut[, =i a ie=it fuga prin ploaie, l[s`nd-o pe ea n[uc[. Adic[ ce s[ cread[? A adus-o, a v`r`t-o ]n cas[, i-a cerut s[ fac[ baie, =i la urm[... Nu, s[ n-o cread[ el o proast[! Dac[ i-a mers cu altele, s[ nu cread[ c[ are s[-i mearg[ =i cu ea! Pe Amara nimeni n-o s-o ia cu z[h[relul, cu minciunica! Las’c[ =tie ea Amara despre ce e vorba! Crede c[, dac[ ea e o \[r[ncu\[, atunci... Nu, omule, cum ]\i mai zice... B[nuie=te ea Amara cam despre ce e vorba. Zici c[ te duci la serviciu, te gr[be=ti la schimb, dar te tupilezi pe undeva, a=tep\i p`n[ ea a\ipe=te de oboseal[, atunci apari =i tu =i... unde s[ te culci?... Desigur, ]n patul t[u... Las’c[ e \[ranc[ Amara, dar s[ nu cread[ el c[... A mai auzit ea despre soiul acesta de oameni care ies pe o u=[ =i intr[ pe alta... Dar s[ nu crezi tu c[ are s[-\i mearg[! S[ fie blestemat patul t[u dac[ are s[ pun[ Amara m[car o unghie pe d`nsul! }n scaun =ede? }n scaun ai s-o g[se=ti! E ]mbr[cat[? }mbr[cat[ are s[ stea!.. Ia s[ vedem pe a cui are s[ ias[?!. Zice Amara, dar inima i se zbate ca la vrabie... E ]n cas[ str[in[, e singur[, ]n puterea nop\ii... e aproape ora trei de noapte... Are s[ se duc[! Iat[ mai st[ pu\in, se ridic[ =i se duce!... Se poate s[ fie el pe la u=[ =i... Ei =i?! Are s-o ]ntoarc[ ]napoi?.. Poate s[ mai a=tepte s[ se conving[... s[ se mai potoleasc[ ni\el ploaia... s[ se mai lumineze... +i-apoi nici picioarele nu =i le simte... parc[ i-au ]n\epenit... Ce tic[ie?.. S-a auzit ceva?.. U=a?!. Ceasul?!. Oare c`t s[ fi trecut?.. Poate ]ntr-adev[r e plecat la uzin[?!. Nu poate s[ stea ]n ploaie at`ta timp s[ a=tepte c`nd ea are s[ adoarm[... doar vede c[ ea nu se culc[

Copacul care ne une=te

229

=i c[ nici n-are de g`nd s[ se ating[ de patul lui... C`t e ora?.. O, dac[ s-ar lumina mai repede!.. S[ se lumineze, ori ploaia s[ ]nceteze... ori s[ fie a=a cum a spus el — s[ se fi dus la uzin[... s[... o, s-a ]nfierb`ntat rochia pe d`nsa... se usuc[ pe d`nsa rochia... numai s[ nu r[ceasc[... nu, de r[cit n-are s[ r[ceasc[... e ]nf[=urat[ bine cu halatul... ]n camer[ e cald... se aude cineva... ceasul?.. nimeni... nimeni... nimeni... tic, tic, tic, tic... plou[?.. Numai s[ nu adoarm[, numai s[ nu adoarm[... numai s[ nu... s[ nu... s[ nu... ...Mai t`rziu porni din nou s[ plou[. La ]nceput stropi mari, rari =i grei speriaser[ somnul nop\ii, ba pe acoperi=ul de tabl[, ba pe prag, ba undeva ]n fundul cur\ii. Parc[ cineva umbla cu un cioc[nel =i, din loc ]n loc, ]ncerca acoper[m`ntul, pere\ii, pietrele. Tuc-tuc-tuc... Era prima ploaie de toamn[. Desprindea de pe crengi primele frunze — fl[c[ri de toamn[ — =i le arunca pe asfalt ca pe ni=te p[reri de r[u... Iar Amara adormise. Doarme. A l[sat capul pu\in pe-o parte. P[rul ]i cade peste um[r... Buzele ]i sunt ]ntredeschise. Ro=ii. Respira\ia i-i u=oar[ ca zborul unui fluture: iat[-l se av`nt[, iat[-l se av`nt[, iat[-l zboar[, iat[-l planeaz[, iat[-l aterizeaz[, iat[-l, iat[-l, iat[-l... — Nu! r[cne=te de-odat[ Amara. De groaz[ mai strig[ o dat[: — Nu! — +i iar: — Nu! Nu! Sare ]n picioare. Cade scaunul... Deschide ochii... Patul neatins... Nimeni... Ploaia nu se mai aude.. — Sfinte, c[-i ziu[ de-acum!..

230

Nicolae Esinencu

ALO, TEO!

I Nu mai doarme Mitache. Ar trebui s[ se soale. C`nd dormi, e cu totul altceva. Dormi =i gata. Nu vezi obiectele ]nghesuite ]n jurul t[u, nu ascul\i v`ntul de dup[ geamuri, nu mai urm[re=ti cum trosne=te mobila, cum cineva din vecinii de jos nu doarme ]nc[, se por[ie la balcon, pe scar[, =i cel mai important e c[ te rupi din mreaja g`ndurilor. Dormi lini=tit =i gata. N-auzi ceasul de pe perete, nu-i nevoie s[ ]ntorci mereu capul, s[-\i pui ochelarii de pe noptier[, apoi ]ntors c[tre orologiu s[ vezi iar =i iar una =i aceea=i poveste: a mai trecut o clip[! O clip[ sau mai multe? Poate orologiul de mult st[? S-a oprit =i st[, iar lui ]i pare c[ a mai trecut o clip[... Dac[ e a=a, dac[ s-a oprit... +i atunci e nevoit a=a, ]n mijlocul nop\ii, s[ se ridice. D[ plapuma la o parte, coboar[ un picior, altul, b`jb`ie prin ]ntuneric cipicii de l`ng[ pat, ]i ]ncal\[, apoi ]=i t`r`ie picioarele spre u=[, pe acolo pe unde-i montat ]n perete comutatorul... Apas[ comutatorul =i lumina ce aprinde. Acum vede bine. Orologiul func\ioneaz[. Cu adev[rat au trecut ]nc[ dou[ minute =i jum[tate =i, dac[ e a=a, ]i pare r[u. +i-a speriat somnul! Acum n-o s[ mai poat[ dormi. Se t`r`ie la pat, dar =tie c[ n-o s[ mai poat[ dormi p`n[ s-a face lumin[ ]n geamuri. Poate de aceea las[ becul s[ ard[. Dac[ nu dormi, la ce bun s[ stai ]n ]ntuneric?! Las[ lumina aprins[, se t`r`ie spre pat, scoate pe r`nd din picioare un cipic, apoi altul =i se las[ ]ncet ]n a=ternut. A=a. +tie ]ns[ foarte bine c[ n-o s[ mai doarm[. +i dac[ n-o s[ mai doarm[, ]l t[b`r[sc g`ndurile! Doamne, iar g`ndurile. Din st`nga ]i vin, din dreapta ]i vin, de sus ]i vin, de prin geamuri ]i vin. Le simte cum intr[ prin cr[p[turile u=ii, parc[ ies de pe undeva de sub pat, odat[ chiar i s-a n[z[rit c[ =i din a=ternut, din plapum[ =i saltea ies g`nduri! Ce mai

Copacul care ne une=te

231

noapte fusese =i atunci! Vecinii bat ]n pere\i =i ]n u=[, strig[ s[ se potoleasc[ odat[ sau cheam[ poli\ia, =i poate numai c`nd auzi cuv`ntul “poli\ia” ]=i d[du seama c[ ceea ce f[cea nu era de obrazul lui. Oamenii erau dup[ o zi de munc[, vroiau s[ se odihneasc[, ]n zori din nou trebuiau s[ ias[ la munc[, dar el ce f[cea? Se uitase speriat ]n jur, ]n jur =i spre geamuri, l[sase din m`n[ salteaua =i i se f[cuse ru=ine! Doamne, cum putea el s[ cread[ o asemenea neghiobie? Cine i-a spus c[ toate g`ndurile ]i veneau de prin saltea =i plapum[, plapum[ =i albituri?! Ce prostie! Mai t`rziu a luat ]ncet salteaua, plapuma =i, cum le-a ridicat pe r`nd de pe podelele, la fel pe r`nd le-a ]ntins ]napoi pe pat. Oare ce fusese cu d`nsul? se-ntreba. Avusese o criz[ de nervi? Se uit[ la obiectele din jur, la tavan =i la dulapuri, =i la etajerele cu c[r\i, scrut[ obiectele =i se lini=ti. Toate erau cum le =tia, fiecare la locul lui, nu veneau de pe nic[ieri nici un fel de g`nduri — de pe unde puteau veni g`ndurile dac[ nu din cap, din nesomn, ce mai n[scocise el?! — =i dac[ a=a era, atunci se lini=tise complet. }=i zise c[-l n[ucise o buim[ceal[, o halucina\ie pornit[ din nesomn sau, cine =tie, poate din prea mult somn =i dac[ era a=a... Vecinii? Care vecini? Strigaser[? De ce nu mai strigau? Ascult[ un timp. Lini=te ca la cap[tul p[m`ntului. }i trecu prin g`nd c[ poate totul nu fusese dec`t un vis. +i ]ncerc[ s[ doarm[. S[ doarm[, c[ mai era mult p`n[ ]n ziu[, tot ce se petrecuse, dac[ se petrecuse, avusese loc pe la primul c`ntat al coco=ilor, a=a c[... Ar fi fost bine s[ doarm[. Se uit[ la orologiul din perete, la ácele lui care parc[ nu se mi=cau, dar totu=i se mi=cau. Ar[tau c[ trecuser[ ]nc[ zece minute. Totul era ca mai ]nainte =i, dac[ era ca mai ]nainte, ar fi fost bine s[ mai doarm[. P`n[ vor apare zorii, p`n[ ]=i va face ceaiul, p`n[ ]=i va potrivi hainele mai era ]nc[ foarte mult[ vreme. Oficiul po=tal, =tie doar, se deschide la nou[, iar p`n[ la nou[... Se ]ntoarse pe alt[ parte, adic[ se ]ntoarse cu fa\a la perete, ]=i potrivi mai bine peste umeri plapuma =i ]nchise ochii. Trebuia s[ doarm[. }=i zise ]n minte c[ trebuie s[ doarm[, o dat[ ]=i zise, de dou[ ori, de trei... de zece =i pe nea=teptate i se p[ru c[, nu se =tie de

232

Nicolae Esinencu

ce, dar mai pronun\ase o dat[ aceast[ cifr[ zece! Ce face el! ]=i zise. Num[r[, dar de c`nd num[r[?! Nu era cumva timpul s[ se trezeasc[?! S-a luat cu num[r[toarea, adormise =i, ]=i zise, uite, s-a luat cu somnul, poate =i ]nt`rzie de acum... Se r[suci brusc pe cealalt[ parte a trupului. Lumina ]l orbi. Ah, s[-nnebune=ti! Cum de nu-=i d[duse el seama! Lumina din odaie era lumina becului electric pe care ]l l[sase aprins, iar c`t prive=te somnul, nici nu a\ipise ]nc[... Ceasul ar[ta c[ mai trecuser[ patru minute... S[ te g`nde=ti numai — patru minute, patru minute, patru minute, iar lui... lui i se p[ruse c[ trecuse at`ta vreme! Doamne!... Dar nu mai putea s[ doarm[. +i atunci iar ]l t[b`r`r[ g`ndurile. G`ndurile =i-apoi v`ntul de dup[ geamuri, v`ntul =i trosnetele de prin jurul apartamentului, =i pa=ii ]ndep[rta\i ai cine =tie c[rui ]nt`rziat sau trezit devreme!.. Ah!.. Dar toate acestea au fost atunci, demult. Acum ]ns[... Mitache nu mai doarme =i ar trebui s[ se scoale. C`nd adormi... Dar c`t s[ fie ora? P`n[ ]n ziu[, p`n[ se deschide oficiul po=tal mai este, dar... Dac[ a mai r[mas o or[, ar putea chiar s[ =i se scoale, c[ n-o s[ mai poat[ dormi! Dac[ r[m`i ]n pat, te prind g`ndurile, blestematele g`nduri, aiuritele g`nduri, care ]\i sfredelesc mintea =i trupul, care se ]ncurc[, se ]nnoad[ =i \i se tulbur[ ]n cap... la ce bun s[ le ]ntorci din nou? A=a ]ns[ te scoli, ]\i pui cipicii, ochelarii, aprinzi lumina, pui ceainicul pe plit[, m[n`nci =i, dac[ mai r[m`ne timp, te apuci de o carte!.. Da, dar c`t s[ fie ora? }n semiobscurul od[ii, cu lumina proast[ a ochilor lui, n-ai s[ mai vezi c`t arat[ orologiul! Trebuie s[-=i pun[ ochelarii =i s[ aprind[ lumina — totuna acum n-o s[ mai doarm[! Pe vremuri... ah, ce s[ mai vorbim despre cele ce au fost! — vedea prin semiobscurul od[ii, =i f[r[ ochelari vedea c`t arat[ orologiul, dar acum... Ce mai, trebuie s[ se scoale =i gata!... Cipicii! Blestema\ii de cipici! }n fiecare sear[ ]nainte de culcare ]i pune l`ng[ pat, c`t mai aproape, ca, trezindu-se, s[-i poat[ g[si f[r[ nici un efort, =i c`nd colo... Unde oare s[ fie un cipic? Se mai trezise noaptea?... S[ fi aruncat cipicii la nimereal[? Parc[ nu-=i aminte=te... Nu, nu, s-a trezit noaptea asta... Da, da, ]=i aminte=te

Copacul care ne une=te

233

bine, acum c`teva clipe s-a trezit pentru prima oar[... +i dac[ pentru prima oar[... unde s[ fie un cipic? Ar trebui s[ aprind[ mai ]nt`i lumina =i apoi s[ caute cipicul! Blestem[\ie! S[ pui piciorul pe podeaua goal[, rece! Nu, de azi ]nainte are s[-=i pun[ cipicii sub cap, sub pern[! A=a are s[ fie mai bine. Te treze=ti, v`ri m`na sub cap =i-i sco\i. Numai dac[ n-ar uita s[ cumpere de la oficiu =i un ziar. Da, un ziar. Are s[-i ]nveleasc[ seara ]n ziar =i are s[-i pun[ sub cap... atunci n-o s[ mai caute cipicii diminea\a! Mama lui de cipic! Ca s[ vezi, era ]n cel[lalt! Dar cum de nimerise acolo? }nseamn[... ]nseamn[ c[ se mai trezise o dat[, se mai uitase o dat[ la ceas?! Dr[cie!... Trebuie s[ aprind[ lumina. A=a. Dac[ a aprins lumina, acum ar fi bine s[ pun[ =i ceainicul. Da, dar zicea de or[: c`t e ora? Dac[ te g`nde=ti, nu i-a r[mas at`t de mult — e =ase diminea\a. O or[ are s[ r[sfoiasc[ o carte. Ce citise ieri! Pare-se, era o carte despre r[zboi. O carte despre un pilot de r[zboi, care... Linia frontului ajunsese ]n dreptul satului lui natal. Numai la c`\iva kilometri de noul aerodrom, se afl[ mama pilotului. Scumpa lui mam[ pe care n-o v[zuse de-at`\ia ani... +i nu rezist[ fiul — de c`te ori pornea ]n lupt[, de at`tea ori se ab[tea spre casa p[rinteasc[. Aceast[ carte o citise sau alta? Dac[ asta, atunci cu ce se termin[ istoria cu zborurile fiului pe deasupra casei p[rinte=ti?! Sfinte, ce final sf`=ietor! Pilotul venea zilnic deasupra satului, f[cea un cerc, dou[ =i iar disp[rea, ca ad[uza s[ apar[ din nou. Totul era frumos =i pa=nic, satul ]ntreg urm[rea aceast[ dragoste ne\[rmurit[ dintre fiu =i mam[, p`n[ ]ntr-o zi avionul care cu c`teva zeci de minute ]n urm[ descrisese iar[=i un cerc pe deasupra satului =i disp[ruse spre front, ap[ru din nou, dar de acum era ]n fl[c[ri! Avionul ardea, se rotea deasupra casei p[rinte=ti, pe deasupra satului, fiul r[cnea =i striga s[ ias[ mama, s-o vad[ ultima dat[, dar mama, ah, ]n ziua aceea nu era acas[, era la c`mp... se rote=te avionul ]n fl[c[ri, o dat[ =i ]nc[ o dat[, apoi pe nea=teptate se ridic[ sus-sus =i se pr[bu=e=te drept ]n mijlocul ogr[zii unde se n[scuse =i crescuse pilotul!.. Cum de a putut el s[ uite a=a de repede ce citise ieri? Ce carte! Ce sf`r=it!.. Are s-o

234

Nicolae Esinencu

mai citeasc[ o dat[! Poate chiar azi! Ce carte!.. Ar fi bine s[ i-o recomande =i prietenului s[u. Sigur. Neap[rat are s[ i-o recomande! Da, are s[-l bucure foarte mult pe prietenul s[u! Ce carte!.. Dar pe unde a pus-o?! Ieri, c`nd o terminase, ]=i aminte=te bine, =i-a zis c[ e o carte de pre\, are s-o mai citeasc[ o dat[, =i, ca s[ n-o caute, a pus-o... Unde a pus-o? Ce deprindere proast[: cum cap[t[ un lucru de pre\, ]l ascunde! }l ascunde cu g`ndul s[ nu-l piard[, apoi ]l caut[ ca pe un lucru pierdut... Poate a pus-o pe poli\a de sus? Nu o dat[ a pus c[r\ile bune sus. A=a f[cuse de mai multe ori, c`nd era mai t`n[r, c`nd era foarte t`n[r, acum ]ns[... cine s[ umble pe sus?!. Iaca, un bec electric n-a putut monta, a chemat mai ieri montorul... ]n fine, unde s[ fi pus cartea? +i ceainicul fierbe! Bine, poate pune acum frunza, apa taman fierbe! +i pe unde zicea el c[ a pus cartea? Acum are ce c[uta c`teva zile! Uitucul! Uitucul de d`nsul! Cum de a putut s[ uite el c[ a pus-o sub pern[! Cum terminase de citit, ]=i aruncase ochii la orologiu, v[zuse c`t era ora, mai s[ ]nt`rzie la oficiu, trebuia s[ se deschid[ din clip[ ]n clip[, ]=i zise ]n prip[ c[ citise o carte de mare pre\, ]=i zise c[ va trebui s-o mai citeasc[ o dat[, =i, ca s[ n-o mai caute apoi, o aruncase sub pern[. Iat-o! E o carte pe care po\i s-o pui ]n loc de inim[! Cum s[ n-o ape=i la piept ]n dreptul inimii? O sim\i ca pe o ran[! Ce se va mai bucura prietenul Teo... Sigur, o s[-i plac[ =i lui Teo. O carte ca asta nu poate s[ nu plac[. Ce carte! Acum s[ n-o mai ascund[. Are s-o pun[ pe mas[, iar dup[ ce i-o recomand[ azi prietenului, dac[ acela a spune c[ n-o are, i-o va expedia. Sigur, are s[ simt[ un gol ]n cas[ un timp p`n[ prietenul are s[ i-o restituie, c[ el are s[-i cear[ s[ i-o restituie ]ndat[ cum o cite=te. O asemenea carte trebuie s-o aib[ fiecare ]n cas[, ]n biblioteca sa... Ce carte! +i s[ te g`nde=ti numai, o avea de c`\i ani printre c[r\ile bibliotecii! C`\i ani a stat, s-a pr[fuit printre alte c[r\i... dac[ n-o deschidea ]nt`mpl[tor, niciodat[ n-ar fi citit-o poate... Nu, acum n-o s[ se mai despart[ de d`nsa... Are s[-i cear[ prietenului, ca acela, de ]ndat[ ce va citi-o, s[

Copacul care ne une=te

235

i-o expedieze ]nd[r[t. Iar dac[ ]i va spune c-o are, m[ rog... Se va sup[ra totu=i... Cum a=a, ]l va probozi el, cum a=a, s-o cite=ti de mult =i mie s[ nu mi-o recomanzi?! El, Mitache, uite, cum a citit-o, o =i recomand[... Ah, dar nu prea crede s[ fi dat prietenul s[u de o asemenea carte! Dac[ nu i-a spus p`n[ acum nimic de carte, ]nseamn[ c[ n-a citit-o ]nc[! Cum are s[ se mai bucure prietenul, Doamne! Numai dac[ ar c[p[ta azi leg[tura cu d`nsul! Are s[ i-o povesteasc[. Pe scurt. Da, de ce nu?! Bani are s[-i ajung[. Ieri n-a putut ob\ine leg[tura cu prietenul, n-a vorbit, =i dac[ n-a vorbit, banii rezerva\i pentru telefonul de ieri au r[mas =i pot fi folosi\i azi. Banii de ieri =i banii rezerva\i pentru telefonul de azi... are s[ poat[ vorbi c`t i-a pofti inima! La urma urmei, dac[ va fi nevoie, va folosi=i banii rezerva\i pentru telefonul de m`ine... N-are s[-i ajung[ p`n[ la pensia urm[toare? I-or ajunge! Va m`nca mai pu\in. Din banii rezerva\i pentru m`ncare are s[ treac[ o parte la banii rezerva\i pentru convorbiri... +i c[r\i ar putea s[ cumpere mai pu\ine... Da, sigur c[ a=a are s[ fac[, =i-o s[-i ajung[... Doamne, dar c`t e ceasul?! De-acum nu mai bea ceaiul. Are s[-l bea c`nd se va ]ntoarce. Acum dac-ar reu=i s[ se ]mbrace mai repede... Da, =i neap[rat s[ nu uite s[-i comunice prietenului despre cartea citit[! II Ieri n-a mai c[p[tat leg[tura. Telefonista ]i spuse direct — s[ se duc[ acas[, s[ nu st`rceasc[ prin preajm[, s[ nu piard[ degeaba timpul, c[ leg[tura tot n-o va ob\ine. Linia, cic[, era prea ]nc[rcat[! C`nd a fost posibil, de, dar ieri, spunea telefonista, n-avea s[ fie chip s[-i fac[ leg[tura cu prietenul s[u. Ei, m[ rog, ]i era u=or s[ spun[ s[ se duc[ el acas[, s[ vin[ peste o zi sau chiar peste dou[, dar lui nu-i era chiar at`t de u=or. Cum adic[, iar s[ nu poat[ vorbi cu prietenul s[u?! Nu poate face leg[tura? Nu-i nimic, el are s[ a=tepte! — Da ]n\elege, mo=ule, odat[, c[ azi n-o s[ ai leg[tura! — ]i spusese a nu =tiu c`ta oar[ telefonista. — Nu face s[ pierzi timpul pe aici. Vii m`ine, la urma urmei!..

236

Nicolae Esinencu

He, ei ]i era u=or s[ zic[ s[ vin[ m`ine, dar lui... de ce nu se g`nde=te ea c[ poate prietenul s[u acolo, departe, se nelini=te=te, a=teapt[ =i el s[ ia leg[tura cu d`nsul, vrea c`t mai cur`nd s[-i aud[ vocea. Dar ce s[ vorbim de prieten... De-ar =ti telefonista cum el, Mitache, vrea s[ aud[ mai repede glasul prietenului =i, ]n primul r`nd, s[ afle cum dormise acela. Da, uite, s[ afle cum dormise, cum se simte prietenul s[u peste noapte? Nu cumva s-a ]mboln[vit? Nu cumva are prietenul s[u nevoie de ceva, de bani poate, mai =tii! Ce-i drept, bani nici el nu are chiar at`t de mul\i: c`\i ]i are, pe to\i i-a repartizat — m`ncare, c[r\i =i telefonul — pentru toate zilele c`te au mai r[mas p`n[ la pensia urm[toare, dar la o adic[ ar putea chiar s[ rup[ din m`ncarea lui =i s[-i trimit[ prietenului! +tie el ce ]nseamn[ boala! S[ te prind[ boala =i tu s[ fii singur-cuc! Nici tu s[ te mi=ti, nici tu s[ te viziteze careva... Nu, ce mai vorb[!.. El =tie ce ]nseamn[ asta! A fost odat[ bolnav. Boala nu era cine =tie ce, era vorba de o anghin[, dar uite, s[ coboare dup[ ni=te tablete, nici vorb[! A stat trei zile ]n pat! C`nd s-a ridicat a patra zi, mai s[ cad[! Nici s[ se \in[ pe picioare de slab =i sleit ce era! Nici ceai m[car nu putuse s[-=i fac[ ]n acele zile! +tia — dac[ se d[ jos din pat, dac[ ]=i dezvele=te m[car pentru o clip[ trupul, boala poate s[-l ]ncle=teze =i mai =i, iar dac[ te-nha\[ boala din nou... A=a st[tuse ]ncoto=m[nat sub plapum[ r[sufl`nd greu =i ]n[bu=it... Abia c`nd i s-a f[cut mai bine, a patra zi, abia atunci s-a hot[r`t s[ coboare din pat s[ vad[ ce se ]nt`mplase ]n zilele acelea lungi. Primul lucru pe care, desigur, a cercat s[-l fac[ — a vrut ]ndat[ s[ se duc[ la oficiul po=tal s[ dea un telefon prietenului s[u de departe, s[-=i cear[ scuze. Sigur, cum s[-l lase at`tea zile pe unicul s[u prieten f[r[ =tire? +i, uite, n-a putut atunci s[ ias[ din cas[! Boala ]l sl[bise ]ntr-at`t, ]nc`t abia-abia se \inea pe picioare c`nd se ridicase. Se cl[tinase, i se ]ncurcaser[ toate ]naintea ochilor, abia de reu=i s[ se sprijine de un perete! }nc[ o zi n-a putut s[ ias[ din cas[. Ce neagr[ a fost ziua aceea ]n via\a lui! Abia ]n ziua a cincea e ie=it! +i avu leg[tura cu prietenul s[u! Ce bucurie fusese pentru d`nsul. Doamne,

Copacul care ne une=te

237

nici s[-=i ]nchipuie cineva! Parc[ nu i-ar fi auzit vocea prietenului de o sut[ de ani! |op[ia, chicotea =i gesticula, c[ cel de-l vedea, desigur, ]n sinea sa zicea c[ b[tr`nul e ]ntr-o ureche! De unde s[ =tie un str[in ce sim\ea ]n clipele acelea Mitache?! }n primul r`nd, uitase c[ vorbea la telefon! I se p[rea c[, uite, st[ ]n fa\[ cu prietenul s[u, cu minunatul lui prieten de pe front, =i cum stau fa\[ ]n fa\[, n-avea de ce se sinchisi. Gesticula, striga, dep[rta =i iar apropia receptorul la ureche... +i totul f[r[ s[-=i dea seama... Iar c`nd telefonista ]i spuse c[ a expirat timpul pentru care pl[tise, scoase to\i banii pe care ]i avea =i-i puse ]n fa\a telefonistei, relu[ firul vorbei =i porni s[ gesticuleze =i s[ vorbeasc[ la nesf`r=it! Ha, telefonista ]i vorbea de bani! Bani! D-apoi cele patru zile c`t st[tuse el ]ntins ]n pat, banii care s-au str`ns ]n cele patru zile c`t nu putuse s[ vin[ s[ stea de vorb[ cu prietenul s[u de departe! Acum putea s[ vorbeasc[ de to\i banii de pe aceste patru zile, drag[ fat[, nu =tii ce-nseamn[ bucurie, prieten! Ah, dar parc[ an\eles ea ceva? De unde, nici ieri nu i-a-n\eles fr[m`nt[rile, ]i zicea s[ se duc[ acas[! S[ te g`nde=ti numai! De ce s[ se duc[ acas[?! Ce s[ fac[ el acas[?! Aici, la oficiul po=tal, era cu mult mai aproape de prietenul s[u dec`t la el ]n apartament. Ce s[ fac[ el acas[?! S[ a=tepte a doua zi? S[ a=tepte s[ treac[ noaptea, c[ mai bine s[ nu-=i aminteasc[ de nop\i, s[ a=tepte s[ treac[ noaptea, apoi s[ se deschid[ oficiul po=tal! Doamne, de ce insista ea, dac[ nu =tia ce ]nseamn[ s[-\i fie prietenul departe! Acolo, la oficiul po=tal, se sim\ea oricum mai aproape de prieten... =i apoi dac[ se ]nt`mpla s[ se elibereze linia mai t`rziu?! Linia s[ fie liber[, iar el s[ stea acas[, s[ nu =tie =i s[ stea acas[! — Of, de c`te ori s[-\i spun, mo=ule! oftase telefonista c`nd ajunsese soarele ]n zenit. N-ai s[ ai leg[tur[ =i gata. M`ine! Uite, m`ine, ]\i promit! Du-te acas[! }i promisese — m`ine! Adic[ azi. Azi avea s[ aib[ neap[rat leg[tura.

238

Nicolae Esinencu

Ah, nu e r[u defel! Dar ieri... Cum putea el s[ plece acas[ c`nd poate prietenul s[u din ora=ul de departe avea nevoie de sfatul lui, de vocea lui la urma urmei! De ce s[ se supere ea c[ el n-a vrut s[ plece acas[? — Poate, fato, ]\i amestec? ]ntrebase cu voce moale b[tr`nul. Eu, iaca, am s[ stau ]n prag =i am s[ a=tept, iar dac[ te sup[r, pot a=tepta =i afar[... Se ridicase =i ie=ise. Afar[ p[lea soarele, ]n fa\a oficiului po=tal era cald, se sim\ea chiar mai bine dec`t ]n[untru, at`ta doar c[-l mutase cu c`\iva pa=i de receptor, de prietenul s[u din dep[rtare... Dar nu-i nimic, ]=i zicea el. +tia: dac[ are s[ se elibereze linia, fata are s[-l cheme — era, totu=i, bun[ cu el. A=teptase p`n[ seara, p`n[ s[ apun[ soarele. Mai n[d[jduia, dar ]n zadar. — Nu, mo=ule, zise fata, ]ncuind u=a oficiului, \i-am spus, m`ine! +i numai atunci b[tr`nul o lu[ spre cas[. Mare era povara lui ]n clipa aceea. Nu vorbise cu prietenul. Dar acel “m`ine”, pe care i-l aruncase fata, ]l ]nc[lzise, ]l ]nt[rise, ]l f[cuse, pentru o clip[, s[ se simt[ s[n[tos. }=i ]ndreptase spinarea. Se ridic[ de sub peretele unde se aciuase =i cu pa=i domoli\i porni ]ncet spre cas[. Vas[zic[, m`ine trebuia s[ vin[. Vas[zic[, azi trebuie s[ vin[. Azi are s[ aib[ leg[tura cu prietenul s[u! Dar, Doamne, ce noapte de co=maruri a avut. Nici s-o descrii! Are s[ i-o povesteasc[ lui Teo. Dac[ dovede=te, ]i va povesti =i noaptea trecut[. Dar mai ]nt`i s[ afle cum se simte prietenul s[u, s[-l ]ntrebe dac[ nu are nevoie de ceva, de ajutor... apoi... ]n fine, =i despre cartea ceea s[ nu uite! Cartea ]i va fi de mare folos, de n-a fi nevoie s[ i-o expedieze. Iar dac[ va fi... Unui bun prieten face s[ i-o dai cadou! A=a va r[m`ne =i el cu inima mai ]mp[cat[. Trebuie s[ ]mpar\i totul cu prietenul, ca la r[zboi! Iar ei au fost =i vor r[m`ne prieteni! Cine nu =tie aceasta, mai bine s[ tac[! Mai bine s[ ocoleasc[ doi prieteni de r[zboi, care stau de vorb[. Ei au ce-=i spune unul altuia... Tu, dac[ n-ai, n-ai

Copacul care ne une=te

239

dec`t s[-\i cau\i de drum... Da, el are s[-i dea cartea, minunata carte scris[ parc[ despre d`nsul, despre d`n=ii. +i, s[ vezi, n-are nimic comun cu biografia lui, cu biografia prietenului, dar, uite, c`nd a citit-o, l-a p[truns ca un cu\it la inim[. Parc[ despre ei e scris[! Sigur, odat[ ce-i despre un t`n[r din genera\ia care a luptat, ]nseamn[ c[-i despre d`n=ii!.. Nu, niciodat[ fata de la telefon n-o s[ ]n\eleag[ de ce vine el iar =i iar la po=t[, de ce vine din nou la acest cuv`nt al ei aruncat ]n treac[t — m`ine — vine la el ca atras de magnet. — Ei, prietene, m[ auzi, =opte=te ]ncet b[tr`nul, m[ gr[besc spre tine! +i cu toate c[ a spus fraza asta ]ncet, doar pentru sine, a g[sit de cuviin\[ s[ mai adauge ceva, ca prietenul lui de acolo de departe, s[ =tie c[ el acum se gr[be=te spre d`nsul. Zice: Mi-a promis fata s[-mi dea leg[tura! Fata i-a promis, dar timpul nu mai trece odat[ =i gata. S-a sculat la =ase, a f[cut ce a mai f[cut, s-a aprins apoi c[ ]nt`rzie, e nou[, a l[sat totul balt[, s-a ]mbr[cat ]n grab[, nu =i-a potrivit cum se cade p[rul, s-a repezit afar[! +i numai c`nd mai s[-=i fr`ng[ capul pe scara afundat[ ]nc[ ]n ]ntuneric, abia atunci =i-a dat seama c[ gre=ise ora. Ca s[ vezi, cum se uitase el ]n grab[, buim[cit de grij[ ca nu cumva s[ ]nt`rzie, luase s[geata mare a orologiului drept cea mic[, iar cea mare ]n momentul c`nd se uitase el se apropia de cifra nou[! Se buim[cise! Putea s[-l a=tepte fata! Mai =tii, ]=i zise el de cu sear[, poate s[-mi dea leg[tura chiar de ]ndat[ ce deschide po=ta... Ea poate s[-mi dea leg[tura =i eu, dac[ n-am s[ fiu la timp, pot s-o sup[r, iar peste zi liniile din nou pot fi ]nc[rcate! +i ]=i zise: nici ]ntr-un caz s[ nu ]nt`rzie! Ba chiar s[ vin[ ni\el mai devreme ca de obicei. De aceea ie=ise glon\ afar[ c`nd v[zuse s[geata aproape de cifra nou[. Se-ncurcase. Deci, era abia ora =apte! Totul ]n jur doarme ]nc[! Acum s[ fie... c`t oare s[ fie?.. E ]nc[ ]ntuneric. Se lumineaz[, dar p`n[ la nou[ mai este! Mai =tii, poate s[ se ]ntoarc[ acas[, s[ a=tepte c`nd s-a lumina de-a binelea, ce s[ umble aiurea?! Mai bine ar fi s[ se ]ntoarc[ s[ stea ]n cas[, s[ citeasc[

240

Nicolae Esinencu

sau, pur =i simplu, s[ m[n`nce, c[ci nici f[r`m[ n-a pus ]n gur[ de ieri diminea\[. Parc[ a putut pune ceva ]n gur[ ieri seara, c`nd s-a ]ntors acas[ dobor`t de ziua ]n care a f[cut de serviciu l`ng[ pragul oficiului? De unde! Nici ap[ s[ bea nu mai putea c`nd ajunsese acas[. Abia de-a reu=it s[-=i scoat[ hainele, iar cum a a\ipit s-au =i ]nceput co=marurile... Da, era cazul s[ se ]ntoarc[ ]nd[r[t, dar, la sigur, n-are s-o fac[! Nici ]n ruptul capului! +tie el, c[ a mai p[\it-o! Las-c[ n-o s[ se ]nt`mple nimic dac[ a mai umbla ni\el la aer curat. Ce-i drept, e cam r[coare, dar nu-i nimic, degrab[ se face ziu[, apare soarele, se ]nc[lze=te =i are s[ se simt[ mai bine. Da, dar, nu =tiu cum, parc[ ]l str`nge ceva din spate. Se vede c[ haina e sub\ire... Ce i-a tr[snit lui s[ ias[ numai ]n hain[?! Putea doar s[ ia barem flaneaua cea alb[, ]n flanea v`ntul nu bate p`n[ la oase. De=i nu-i v`nt, ci e un v`ntule\ de zori, flaneaua i-ar fi prins de minune! }n fine, acum nu mai are ce regreta. N-a luat-o, ce s[-i faci?! Se va mi=ca mereu p`n[ se va face ziu[ =i se va deschide oficiul po=tal! Bine barem c[ ]n or[=elul ista provincial nu sunt prea mul\i doritori s[ telefoneze ca, odat[ cu lumina zilei, s[ g[se=ti coad[ la pragul oficiului. Asta i-ar mai trebui acum. Sper[ s[ fie =i azi primul. S[ fie primul =i primul s[ ob\in[ leg[tura. }n rest... Se va ]ntoarce apoi acas[, va pune un ceai la fiert, un ceai tare, de floare de tei, sau poate are s[-=i fac[ o cafelu\[ neagr[, da, asta i-ar prinde mai bine, o cafelu\[ neagr[, tare, cu pu\in zah[r, asta l-ar ]ntrema, l-ar ]nc[lzi. Da, o cafelu\[ i-ar prinde de minune acum, de mult n-a b[tut o cafelu\[, numai c[ trebuie s[ r`=neasc[ boabele, e munc[ obositoare... ]n fine, azi s-ar putea! Va r`=ni boabele, va fierbe cafelu\a, va turna-o ]n ce=cu\[ =i o va sorbi... cafelu\[ tare, amar[... Ah, timpul [sta parc[ nu mai trece! E la fel ca =i ]n miez de noapte! Te mi=ti, te-ntorci, te suce=ti, te ridici, ]ncerci s[ cite=ti, ]ncerci s[ adormi, ascul\i pa=ii cuiva pe undeva, v`ntul care se cuib[re=te prin crengile copacilor... dar timpul parc[ nu mai trece... Uite, a=a e =i acum! De c`nd umbl[ dintr-o parte ]n alta, dar nici poveste de ora nou[! De s-ar aprinde m[car lumina din geamul din spate al oficiului po=tal!

Copacul care ne une=te

241

Atunci ar fi clar c[ telefonista cur`nd are s[ se prezinte la serviciu... Geamul ]ns[ era ]ntunecat. Mitache a trecut de trei-patru ori de acum pe de o parte =i pe de alta a oficiului... }n partea din fa\[ ]ntuneric, ]n spate — la fel! Asta ]nseamn[ c[ telefonista ]nc[ doarme. Doarme ea, doarme b[rbatul ei. C`nd s-or trezi, o s[-i vad[ de departe =i atunci n-o s[-i mai r[m`n[ mult de a=teptat! Numai de s-ar aprinde lumina! Cu lumin[... Poate s[ se duc[ s[ cioc[neasc[ la geam, s-o trezeasc[, s[-=i cear[ scuze, s[-i l[mureasc[ cum stau lucrurile, adic[ n-ar putea ea s[ se trezeasc[, s[-i dea leg[tura, n-ar mai vrea s[ a=tepte p`n[ la nou[... Ah, nu =i iar[ nu. Cum, bre, s[ vin[ ea de la opt c`nd serviciul ]ncepe la nou[! +i-apoi mai este =i altceva la mijloc. Cum s[-i dea ea leg[tura, dac[ celelalte sta\ii dorm, tot de la nou[ ]ncep munca... Nu, mai bine a=teapt[. III — |ie nu \i se pare c[ umbl[ cineva pe sub geamurile noastre? zice nevasta c[tre =eful oficiului po=tal. Zice, dar tot atunci ]=i d[ seama c[ nu doarme, c[ nu dormea. Cade pe g`nduri. Cum nu dormea? Dormea sau nu dormea? Cade pe g`nduri. Cum nu dormea? Dormea sau nu dormea? Poate dormea, dar... Cum dormea, dac[ a vorbit? A vorbit sau numai i s-a p[rut? +i ce-a zis ea? A zis...Da, a zis... Deci, nu dormea?.. Atunci ce se ]nt`mpl[ cu d`nsa? Te mai pui, poate ]ntreaga noapte n-a ]nchis un ochi! Asta i-ar mai lipsi — m`ine din nou l`ng[ telefon, l`ng[ aparat, iar acum... B[rbate, vrea s[ strige ea, m[ auzi? Tu dormi?.. Doarme, dac[ nu r[spunde... Dar ]l ]ntrebase ceva... Ce ]l ]ntrebase adineaori? C[-l ]ntrebase ceva!.. pare-se.. Ah, ziua de ieri. Totul i se face clar! Ziua de ieri! Spurcata zi de ieri! Golul pe care ]l sim\i ieri ]l are =i acum... “Da ]n\elege, mo=ule, odat[, azi n-ai s[ ai leg[tura”... +i pe loc — tres[rirea de pe fa\a b[tr`nului, ochii lui a\inti\i spre ea: cum adic[ n-o s[ am leg[tura?! Ochii lui, apoi acel tic, care o f[cuse s[-i arunce, nu =tiu de ce, cuvintele brutale “Of, de

242

Nicolae Esinencu

c`te ori s[-\i spun, mo=ule!” De ce o enervase privirea aceea a lui at`t de mirat[? Nu-i cerea doar mo=ul nimic altceva dec`t ceea ce vroia zilnic — s[ i se dea leg[tura cu prietenul s[u... De ce atunci trebuise s[ se enerveze ea ]ntr-at`t? Ah, dac[ cel pu\in ar fi ]n\eles mo=ul c[ n-o s[ ob\in[ leg[tura =i ar fi plecat acas[... De ce n-a plecat el ]ndat[?! “Poate, fato, ]\i ]ncurc?..” De ce trebuia s[ mai zic[ el =i cuvintele celea? +i cum le rostise, ca =i cum ea nici nu l-ar fi bruscat! Vocea b[tr`nului fusese cald[, p[rinteasc[... ]i r[sunase ]n urechi, exact ca =i vocea tat[lui ei! Oare ce-o f[cuse s[ se supere? B[tr`nul, p`n[ la urm[, ie=ise, o ]n\elesese parc[... Ah, dar de ce nu se dusese el acas[? S[ fi ascultat... s[ fi ]n\eles c[ ea cu adev[rat nu putea s[-i dea nici o leg[tur[... De unde s[-i dea ea leg[tura, c`nd... ah, dac[ ar fi putut ea s[-i dea leg[tura!.. S[-i dea leg[tura, s[ nu-l mai vad[ prin geam, cum se fr[m`nt[ pe pragul oficiului po=tal!.. Dar n-a putut s[-i ob\in[ leg[tura... De ce nu ]n\elesese el?... Doamne, =i c`nd te g`nde=ti c[ nimeni nu-i de vin[ dec`t... Ea e de vin[?... De ce ea? Doar... La urma urmei nu ea a inventat... Ideea fusese a b[rbatului ei! Da, da, de ce s[ fie ea acum de vin[? El zisese atunci, cu ani ]n urm[... El propusese... propu... Dar din vina cui, dac[ te g`nde=ti, ]ncepuser[ toate? Cine pierduse ziarul cu num[rul de telefon, ziarul b[tr`nului cu num[rul telefon al prietenului s[u? Cine ]l pierduse? Ea sau... Ziarul ]l luase b[rbatul, dar din neaten\ia cui? Din neaten\ia ei! B[tr`nul venise... c`nd a fost asta?... Demult, ah, demult. B[tr`nul venise pentru prima oar[ la oficiu. P`n[ ]n ziua aceea parc[ nu-l mai v[zuse... Venise s[ capete leg[tura cu prietenul s[u din ora=ul N... Ce spusese el atunci?.. A, da: “Ia vezi, fato, c[ eu mi-am uitat ochelarii acas[... Vezi care e telefonul prietenului meu...” — =i-i ]ntinse un cap[t de ziar, pe care era scris un num[r de telefon. Dar cum naiba s[ memorizeze num[rul de telefon, dac[ nici n-a c[tat ]n ziar. L-a luat, l-a pus al[turi... Ah, dac[-i d[dea pe loc mo=ului leg[tura... nici num[rul nu l-ar fi uitat =i nici ziarul poate nu s-ar fi pierdut... i-a spus b[tr`nului s[ mai a=tepte... C`nd i-a amintit b[tr`nul s[ vad[ dac[ nu cumva s-a elibe-

Copacul care ne une=te

243

rat linia, nu mai avea ziarul... s-a uitat ea pe mas[, pe sub mas[, dar parc[ intrase ]n p[m`nt... Ce-i drept, =i-a amintit c[ b[rbatul a intrat pe o clip[, a luat cap[tul de ziar... De ce n-a recunoscut ea pe loc! S[-i fi spus b[tr`nului cum st[teau lucrurile cu adev[rat, c[ pierduse ziarul... Dar se ru=inase... b[tr`nul a=tepta =i dac[ a=tepta... Se sfiise s[-i spun[ c[ b[rbatul luase bucata de ziar =i plecase la pia\[ s[ cumpere cire=e... ]i spuse c[ linia nu se eliberase ]nc[, s[ se mai plimbe ni\el, o or[... dou[... De unde s[ b[nuiasc[ ea c[ astfel aveau s[ se desf[=oare lucrurile?.. Credea c-o s[ se ]ntoarc[ b[rbatul, ]i va lua cap[tul de ziar, =i... dar ce-a urmat? “L-am aruncat! a zis b[rbatul. Era ceva important acolo?!” “Ce am s[-i spun acum?!” “Ce?” ]ntrebase ea disperat[. “Cum ce, telefonul!” “De unde s[ =tiu eu! s[ri ea. Dac[ l-ar fi =tiut, nu l-ar fi scris pe ziarul cela... Ce s[-i spun acum?!” “D[-l ]ncolo! }ncheie b[rbatul, ia te uit[ ce mai sufer[ ea!... Spune-i s[ vin[ m`ine!” “+i m`ine ce s[-i spun?!” “M`ine poate aduce din nou num[rul telefonului!” Era o idee! Se apucase de ideea ceea. “Mo=ule, ]i spuse ea atunci cu bl`nde\e, vino dumneata m`ine, azi n-o s[ mai ob\in leg[tura... linia e prea ]nc[rcat[!” “Bine, zise mo=ul, dar ad[ug[: Ziarul cu num[rul telefonului mi-l ]ntoarce\i sau r[m`ne de acum la matale?” “Las’ s[ r[m`n[ la mine!” se gr[bise ea atunci. “Bine” se ]nvoi b[tr`nul =i plec[ ]mp[cat, dar ea... ea r[mase ]ncurcat[ de-a binelea: ce avea s[-i spun[ ad[uza? S[-i spun[ c[ a pierdut num[rul? Cum s[-i spun[ a=a ceva? E un om b[tr`n... +i apoi... “Unde vrea s[ telefoneze?” se interes[ b[rbatul ei. “De unde s[ =tiu... ]n ora=ul... vroia s[-i telefoneze prietenului s[u, a=a, pare-mi-se, a zis... Ah, oft[ ea, ce am s[-i spun acum?” “Dar ce-ar fi dac[ m[ fac eu “prietenul lui” din ora=ul?..” “Cum?” strigase ea atunci speriat[. “Foarte simplu! ]=i expuse b[rbatul ideea. Eu am s[ fiu ]n odaia din fund, iar tu... d[-i leg[tura cu mine!” “Ce vorbe=ti! se speriase ea de moarte, cum de ]ndr[zne=ti?!” “Atunci spune c[ i-ai pierdut num[rul de telefon...” f[cu indiferent b[rbatul ei =i-=i c[ut[ de lucru, de, era =eful oficiului... Conversa\ia avusese loc seara, peste noapte nevasta =efului aproape

244

Nicolae Esinencu

c[ uitase de b[tr`n... Dar ad[uza, c`nd ]l v[zu din nou intr`nd disde-diminea\[ la oficiu, se f`st`ci. Se ridic[, se a=ez[, apoi iar se ridic[ =i, f[r[ s[ se mai g`ndeasc[ c[ ceea ce face era un lucru murdar, culese ]n grab[ num[rul b[rbatului ei, care ]n clipa aceea lucra ]n odaia din fund, la biroul s[u, =i-i ]ntinse receptorul b[tr`nului. Doamne, ce se mai bucurase atunci b[tr`nul! “Pot vorbi cu prietenul meu?!” s[ri b[tr`nul. “Sigur, zise ea, b[nuind dup[ bucuria nea=teptat[ a b[tr`nului, fie c[ de mult nu vorbise, fie c[ niciodat[ nu vorbise la telefon cu prietenul s[u. Re\inuse pentru o clip[ receptorul =i ]l ]ntreb[: Ce, se vede c[ n-ai vorbit de mult cu prietenul dumitale?” “E, de mult! \op[i bucuros b[tr`nul! Niciodat[ ]nc[! Abia ieri am dat printre h`rtii de telefonul lui!.. }l pierdusem... Dar am fost prieteni de r[zboi! Ce mai... Suntem prieteni!” Ah, r[sufl[ u=urat telefonista. Nu mai era at`t de complicat[ problema. Duse din nou receptorul la gur[ =i spuse a=a ca b[rbatul ei s[ se priceap[ despre ce era vorba, dac[ acela cumva uitase de conversa\ia din ajun: “Alo, auzi\i?! Alo! Da, da... O s[ vorbi\i cu prietenul dumneavoastr[! — =i c[tre b[tr`n, dar strigase tare ca s[ aud[ =i b[rbatul de la celalt cap[t: Cum s[-i spun c[ v[ cheam[?” “Mitache, spune\i-i!” \op[i fericit b[tr`nul. “O s[ vorbi\i cu prietenul Mitache, prietenul de demult. A\i luptat ]mpreun[!” — strig[ ]n receptor telefonista =i ]i ]ntinse b[tr`nului receptorul, ce-i drept, cu obrazul p[l[laie. Ah, cum a ars =i s-a topit ea ]n cele cinci minute pe scaunul de l`ng[ b[tr`n! “Alo, Teo! \op[ia =i striga fericit b[tr`nul. Doamne, tu e=ti?! S[ te g`nde=ti numai!” +i-apoi... “+tii, abia de-\i recunosc vocea!..” +i lacrimi. Da, b[tr`nul pl`ngea! }nchipui\i-v[, pl`ngea! “Alo, Teo! repeta el. Teo, suntem vii! S[ te g`nde=ti numai!” Ea nu =tia ce-i spunea b[tr`nului b[rbatul ei de acolo din odaia de al[turi, dar b[tr`nul al[turi ba pl`ngea, ba r`dea, ba exclama... Ea nu =tia ce-i r[spundea b[rbatul ei, dar un singur lucru vedea =i auzea: c[ vorbea mai mult b[tr`nul! Vorbea la nesf`r=it, striga, \op[ia, se bucura ca un copil, nu-i d[dea r[gaz celuilalt s[ spun[ un cuv`nt m[car... Vorbea doar el! Din conversa\ia, din cuvintele lui, ale b[tr`nului, ea a ]n\eles

Copacul care ne une=te

245

c[ era vorba despre prietenul lui de front, despre care nu avusese at`\ia ani nici o veste, ]l crezuse pierdut... =i acum nu demult, printre h`rtiile casei g[sise un num[r de telefon pe un ziar =i-=i amintise c[ era telefonul lui Teo! Cercase la ]nt`mplare, adic[ nu mai credea s[-=i g[seasc[ prietenul, venise a=a cu g`ndul ]n dou[ la oficiu, doar s[ nu zic[ c[ n-a ]ncercat, =i c`nd colo! “S[ te g`nde=ti numai!” exclam[ b[tr`nul. At`\ia ani s[ treac[ =i num[rul de la telefon s[ te mai g[seasc[!.. Deci, e=ti la aceea=i adres[? Acum, striga ]ndurerat =i ]nduio=at, n[ruit =i fericit b[tr`nul, acum n-o s[ ne mai desp[r\im niciodat[, Teo! Acum am s[-\i telefonez zilnic. Auzi — zilnic!” C`nd a auzit ea c[ b[tr`nul are de g`nd s[ telefoneze zilnic prietenului... Nici azi nu-=i d[ seama cum i-a zmuls receptorul, =i i-a strigat: “Gata, au trecut cinci minute!” “Da mai mult nu se poate?” a ]ntrebat atunci cu p[rere de r[u b[tr`nul. “Nu! ]i r[spunse ea r[spicat. Nu se poate. Liniea-i ocupat[!” “Atunci am s[ vin m`ine, a zis cu triste\e b[tr`nul =i a ]ntrebat-o: C`t v[ datorez?” “Cum c`t v[ datorez?!” s[ri ea. Apoi ]=i d[du seama c[ b[tr`nul conversase =i vroia s[ se achite: pentru conversa\ie la telefon se iau bani... Dac[ nu va ]ncasa banii, faptul putea fi b[nuitor... Numise, f[r[ s[ se uite ]n ochii lui, o sum[ aproximativ[. Doamne, cum ]i p[l[l[iau obrajii, cum ]i tremurau degetele c`nd a ]ntins m`na s[ ia banii din m`na b[tr`nului. “Mul\umesc, zice b[tr`nul. Am s[ vin de acum m`ine! Ziarul...” +i atunci ea i-o lu[ ]nainte: “Ziarul l[sa\i-l la mine. Doar m`ine iar o s[ veni\i?!” “Bine, fato, zise cu drag b[tr`nul, fie cum zici tu... La revedere!” +i plecase. El plecase, iar ea r`dea toat[ ca para. “Ei, cum?! ie=ise hohotind din odaia de al[turi b[rbatul. |i-a pl[cut? +i cu bani ne-am ales!” “Bani?! ea mai era buim[cit[, care bani?!” “Sper, zice el atunci, c[ n-ai uitat s[ ei bani pentru conversa\ie?” “Nu! sc`nci femeia. Banii nu sunt...” “Ba sunt ai no=tri, doar conversa\ia ca atare n-a avut loc!” hohoti din nou b[rbatul ei. Doamne, ea =i a=a ardea toat[ ca para, iar acum mai erau =i banii la mijloc!.. “Bine, zise ea, dar =tii c[ el a spus c[ vine =i m`ine! Ai auzit doar ce a spus: are de g`nd s[-i telefoneze de azi

246

Nicolae Esinencu

]nainte zilnic! }\i dai seama ce iese?” “ Nu mai iese nimic, f[cuse a lehamite b[rbatul, ce istorie?! E vorba de doi mo=i din dou[ ora=e care n-au ce face!” “Cum ]\i permi\i s[ vorbe=ti astfel?! a s[rit de pe scaun nevast[-sa, c[ci n-auzise ]nc[ asemenea vorbe din gura b[rbatului. Cum de ]ndr[zne=ti s[ vorbe=ti a=a despre doi oameni b[tr`ni?” Toat[ ziua ceea =i toat[ noaptea n-a vorbit cu b[rbatul, ardea ca para, f[cea ce f[cea, r[spundea la un telefon sau altul, d[dea o leg[tur[ sau transmitea o telegram[, dar mereu ducea palmele la obraji — ]i ardeau par[! }=i zicea c[ n-o s[ mai vorbeasc[ cu b[rbatul ei! De unde at`ta r[utate ]n el... nici nu b[nuia c[ are un suflet at`t de... Cum de putea... Apoi zorii zilei a doua... B[rbatul care se pref[cuse seara =i noaptea c[ nu observ[ nelini=tea ei, diminea\a ]i spusese c[ degeaba ]=i face griji. “Cine are s[ afle de toate astea?!” }i spuse s[ nu fie proast[, e un joc la urma urmei. “O s[ afl[m o istorie interesant[!” “Bine, dragul meu, se l[s[ fr`nt[ nevasta, bine, dar ce o s[ vorbe=ti tu cu el? }\i ]nchipui? Dac[ te ]ntreab[ ceva =i tu nu =tii s[-i r[spunzi?” “Las[-le pe toate pe seama mea! o sf[tui b[rbatul. Tu s[ m[ chemi doar... +i... s[ ei banii!” Banii! Mai bine s[-i fi tras sute de palme, mai bine s-o fi... El a mai cuprins-o, a mai s[rutat-o, i-a mai =optit la ureche cuvinte dulci, cuvinte amestecate cu vorb[ ]ncurcat[ =i p`n[ la urm[ a zis: “Fie ce-i fi”. Odat[ ce st[ruia b[rbatul, ]nseamn[ c[ nu f[cea s[ fiarb[-n griji. +i-apoi... ea sau el era mai mare peste oficiul po=tal? El? Atunci? La urma urmei, ce putea s[ fac[? Cu ce putea ajuta b[tr`nul? Ora=ul ]l \inea minte, ora=ul N., dar telefonul? Era pierdut =i cap[tul!.. }i dase dreptate b[rbatului! +i apoi mai era =i altceva la mijloc — ea era t`n[r[, foarte t`n[r[ fa\[ de b[rbat... O copil[ aproape. Venise de pe b[ncile =colii direct ]n or[=elul acesta. Nici tu cas[, nici tu mas[... Nimic! Telefonista care fusese p`n[ la d`nsa... iat[. Nici p`n[ azi nu =tie care fuseser[ motivele adev[rate c[ aceea plecase pe nea=teptate... — Ei! strig[ nevasta cu ciud[ la b[rbatul care mai doarme. Auzi ce-\i spun?!

Copacul care ne une=te

247

— Ce?! sare ca apucat b[rbatul. Ce s-a ]nt`mplat? — }nt`mplat, mai ]ntreab[ ce s-a ]nt`mplat! — Tu ai strigat? — Eu, zice femeia, dar pe loc pierde orice poft[ s[ mai vorbeasc[ cu d`nsul. S[ ]n=eli un om b[tr`n at`ta timp! Doamne, c`nd ]=i aminte=te cu ce fa\[ =i privire se uitase la d`nsa c`nd, tot din cauza b[rbatului ei, fusese nevoit[ s[-i spun[ b[tr`nului minciuni, cum c[ linia e prea ]nc[rcat[ =i n-avea nici peste zi s[-i dea leg[tura... S[-\i ]nchipui numai: el, b[rbatul ei, a avut ieri zi liber[ =i, dac[ avea zi liber[, a zis: “Mai d[-l ]ncolo de b[tr`n, c[ m-am s[turat de el...” Vroia s[ se odihneasc[, odat[ ce avea zi de odihn[, =i plecase la p[rin\i la \ar[!.. el plecase la p[rin\i la \ar[, iar ea toat[ ziua, cum a dat ochii cu b[tr`nul, nu =i-a mai g[sit loc! Ce fa\[ r[t[cit[ =i totodat[ plin[ de speran\[ avea b[tr`nul! Probabil, ]ntotdeauna fa\a b[tr`nului a fost a=a, dar ea, ocupat[ cu munca, nici n-a observat-o. S[ te g`nde=ti numai — trei ani de c`nd acest b[tr`n era tras pe sfoar[! Doamne, pentru ce? +i bani ]nc[ ]i mai luau pe deasupra! “Tu de banii lui nu-\i bate capul! ]i spuse atunci =i mai t`rziu b[rbatul. E pensionar! Prime=te bani cu pumnul, nu vezi, s-a apucat s[-i telefoneze zilnic prietenului cela al lui ce-o mai fi fiind!” Ah, dar ea... S[ nu fi fost b[rbatul ei cu ideea aceea... Ea poate ]i spunea b[tr`nului ce =i cum se ]nt`mplase. Ce, avea s[-i ia capul?! O oc[ra, ei =i?! }=i cerea scuze, ]i c[dea ]n genunchi... avea s-o ierte p`n[ la urm[, a=a ]ns[... S[ te g`nde=ti numai! Prime=te omul o pensie =i pe aceea s[ i-o r[peasc[... Doamne, cum de a putut ea s[ tac[ at`ta timp?! S[ tac[ cum tace acum. E mai mult ca sigur[ c[ cel ce umbl[ pe dup[ geamurile lor la ora asta (c[ ea nici ora nu =tie acum c`t e, dar asta nu prea are importan\[), este el, b[tr`nul! E sigur[. De c`te ori ]n ace=ti trei ani a venit cu noaptea ]n cap s[ picure la u=a oficiului, ca, ]ndat[ ce se d[dea u=a la o parte, s[ intre =i s[ roage s[-i dea leg[tura cu prietenul s[u, cu acela=i Teo, f[r[ de care, dup[ c`te a ]n\eles ea din toate conversa\iile, nu poate s[ tr[iasc[! De c`te ori a a=teptat el s[ se “elibereze” linia, de c`te ori

248

Nicolae Esinencu

i-a dat ea “leg[tura” =i de c`te ori s-a bucurat el =i i-a mul\umit cu lacrimi ]n ochi de “bun[tatea” ei! Doamne, de c`te ori i-a spus: S[-\i dea Domnul s[n[tate, =tia doar at`t — ]=i reg[sise prietenul, prietenul de r[zboi, =i, dac[ =i-l g[sise... — Tu, b[rbate, auzi?! zice din nou nevasta. — Ce s[ aud? se ]ntoarce b[rbatul cu fa\a ]n sus. — }mi pare foarte r[u... zice ea deodat[ cu un oftat ad`nc. — De ce-\i pare r[u, femeie? se mir[ b[rbatul. — De toate, zice nevasta. — Cum vine asta — de toate?! Mai bine ai dormi, c[ p`n[ la ziu[ mai este! Nici tu nu dormi, nici pe mine nu m[ la=i! — Ah, iar[! Iar[ ]ncepi?! De c`te ori \i-am spus s[ nu-mi mai ba\i capul!.. S-a g[sit pe cine s[-l jeleasc[! Pe o dugoare de b[tr`n! Strig[ ]n receptor c[ are ]n inim[ o f[r`m[ de schij[, dar i-ai v[zut-o! Ofteaz[ =i se ]nchide iar ]n sine nevasta =efului oficiului po=tal. IV Ah, c[ nu se mai aprinde odat[ lumina ceea din geamurile telefonistei! Dac[ s-ar aprinde, el ar =ti c[ s-a trezit, e ]n picioare, pune masa ori st[ la mas[ =i dac[ e ]n picioare, =i dac[ pune masa, ah, nu-i mai r[m`ne mult de a=teptat. Are s[ pun[ femeia masa, are s[ se a=eze cu b[rbatul ei la mas[, =i apoi ca totdeauna, ca ]n fiecare diminea\[, la ora cuvenit[, adic[ la ora nou[, vor deschide u=a oficiului po=tal! Dar ]ntruc`t ]n geamuri e ]nc[ ]ntuneric, geamurile stau afundate ]n bezn[, iar acolo dup[ geamuri nu se b[nuie=te nici o mi=care... are s[ trebuiasc[... Ce are s[ trebuiasc[?! C`t oare se mai poate s[ umble el ]ncolo =i ]ncoace?! De s-ar fi g[sit unul s[ ]nregistreze c`te ocoluri a f[cut b[tr`nul ]n jurul oficiului po=tal!.. Doamne, s[ fie peste o mie de acum! A mers ]n st`nga, a mers ]n dreapta, ]nainte =i ]napoi, ]n jurul oficiului po=tal, la care adesea se prinde g`ndindu-se ca la casa lui proprie! Oricum. At`\ia ani s[ intri de at`tea ori ]n aceast[ ]nc[pere!.. La ]nceput ]i era =i ru=ine, a venit o dat[, de dou[ ori, de

Copacul care ne une=te

249

trei... A cercat nu =tiu cum o dat[, foarte sfios, s[-i spun[ fetei ce ]nsemnau pentru d`nsul acele telefoane, acele cuvinte, acea voce de departe a prietenului s[u, pe care o a=tepta nop\i la r`nd s-o aud[. “Teo! striga el ]n receptor. Dragul meu Teo, uite, la toamn[ m[ pornesc la tine!” Dar vine toamna =i iar strig[ ]n receptor: “Teo, dragul meu, uite, la prim[var[ vin la tine neap[rat”. Ca prim[vara din nou s[ nu se duc[! Clar, ]=i zicea Mitache, gata, din luna asta ]ncep s[ adun b[nu\ la b[nu\, am s[ telefonez mai pu\in, mai rar =i conversa\iile o s[ fie mai scurte. Dar putea parc[?! }i reu=ea?! }ncercase ]ntr-un timp s[-i telefoneze prietenului peste o zi, =i ce ie=ise?! Se zb[tu o noapte, ca pe=tele! Cum s[ =tie el c[ acolo, departe, e prietenul s[u, prietenul pe care nu l-a v[zut ]nc[ de pe front, prietenul pe care ]l credea c[zut pe c`mpul de lupt[, c[ el, Mitache, ]n atacul cela fusese greu r[nit, iar Teo, prietenul, a r[mas s[ lupte sau... cu alte cuvinte, ]i pierduse urmele... Da, cum s[ a=tepte o zi =i o noapte, o zi =i o noapte, el s[ nu =tie ce face, cum se simte acolo ]n ora=ul cela de departe bunul lui prieten?!. A renun\at s[ telefoneze peste o zi. Va telefona zilnic, dar nu va vorbi de-o sum[ prea mare. Va mic=ora suma, ca pensia s[-i fie de ajuns. Dar nici asta nu-i reu=ise! Comanda trei minute, dar c`nd termina =i se uita la orologiul de pe peretele oficiului... vorbiser[ peste zece minute!.. Apoi ]ncercase... desigur, f[r[ s[ afle acela c[ el, uite, nu poate s[ vin[, din motivul banilor!.. }ncercase s[ se prind[ pe undeva paznic de noapte... Oricum ar fi, ]=i zise, nop\ile nu prea dorm, putea s[ stea =apte-opt ore ]n schimbul unei sumu=oare. Dar =i aici suferise e=ec! Buc[\ica de schij[ din inim[ noaptea ]l dobora cu totul! Dac[ ziua se mi=ca =i n-o prea sim\ea, noaptea, ]n acele lungi ceasuri de noapte ]n singur[tate, fierul ]i ap[sa greu pieptul! P`n[ la urm[, fusese nevoit s[ renun\e la ideea c[l[toriei. Doctorii i-au interzis c[l[torii ]ndelungate cu trenul sau cu avionul la ]n[l\imi. Pericol de moarte... }i telefona prietenului a=a cum f[cuse p`n[ acum, dar nu se mai g`ndea la banii pe care urma s[-i adune ca s[ poat[ ]ntreprinde c[l[toria promis[, visat[!.. Ar fi fost foarte bine

250

Nicolae Esinencu

dac[ prietenul lui, unicul care i-a r[mas din to\i prietenii =i rudele sale, se pricepea, lua =i venea pe nea=teptate, ]ntr-o toamn[ sau var[ la d`nsul, la Mitache. Doamne, ce fericire ar fi fost pentru d`nsul!.. Dar prietenul s[u niciodat[ nu ia cap[t de vorb[ despre o eventual[ c[l[torie, mai mult ]l ascult[ =i at`t... Mai nutrea, totu=i, un timp g`ndul s[-l roage s[ vin[, dar dac[ prietenul nu se pricepea, i se f[cea nu =tiu cum... R[mase fericit cu nenum[ratele sale telefoane. “Alo, Teo! Tu e=ti?!” +i c`nd de la cel[lalt cap[t de fir i se spunea c[ da, el e, Teo, fericirea b[tr`nului nu mai avea margini. Aproape c[ nici nu-l l[sa pe acela s[ spun[ un cuv`nt. Vorbea doar el, Mitache: “Cum te sim\i?”, “Ce-ai m`ncat asear[?”, “Nu \i-a fost r[u?” Sute de ]ntreb[ri. Apoi amintirile... Plutonul lor nimerise ]n ]ncercuire =i noaptea, neav`nd alt[ ie=ire, s-a ]ntins ]n z[pad[, soldat l`ng[ soldat, la nimereal[, chipurile bombardamentul ]i ucisese pe to\i. Inamicul trece diminea\a prin sat, de la un cap[t la altul, iar ei ]l atac[ din spate, c[p[t`ndu-=i astfel libertatea. Asta a fost o clip[ grea din via\a lor. Nem\ii ]i vedeau ]ntin=i ]n z[pad[, chipurile mor\i, dar nu prea credeau. Doar prin minune n-a fost Mitache p[truns de baioneta unui neam\. S-a uitat neam\ul la Mitache din z[pad[, s-a dus mai departe. Dar ce s-a ]nt`mplat cu Teo, c[ci dup[ ce-a urmat comanda de atac, nu l-a mai v[zut. “Teo, dragule, =i ce-a fost mai departe?” El, Mitache, ]n timpul atacului fusese r[nit, dar prietenul se ridicase din z[pad[? “Ca s[ vezi, Teo, ai r[mas viu!” Sau: “Doamne, s[ fi fost eu ]n clipele acela l`ng[ tine?! Doi nem\i s-au oprit l`ng[ tine?!” Ah, dac[ ar c[p[ta =i azi leg[tura cu prietenul s[u! Dar, sfinte, ce se cheam[ aceasta, parc[ s-a oprit timpul ]n loc, nu se mai lumineaz[ odat[, cu adev[rat!.. Dac[ s-ar aprinde ]n geamuri lumina... +i dac[ ea s-a ]mboln[vit? Uite, s-a ]mboln[vit telefonista, =i gata. Ce are s[ fie atunci?! Dac[ se ]mboln[ve=te... o, numai asta s[ nu fie! De at`ta timp o a=teapt[, de at`ta timp... Nu-i vorb[, dac[ telefonista se ]mboln[ve=te, o ]nlocuie=te b[rbatul, s-a mai ]nt`mplat a=a ceva, atunci ]ns[, clar, n-o s[ mai capete leg[tura! Cu fata, cu nevasta aceluia, c[

Copacul care ne une=te

251

el mereu fat[ i-a zis, cu d`nsa g[se=te limbaj comun. Dac[ nu i-a dat leg[tura ]ntr-o zi, atunci i-o d[ ad[uza, dar fata ]ntotdeauna s-a str[duit pentru el. Fata e mai bun[, mai amabil[ cu el, c`te o dat[ chiar cearc[ s[-i z`mbeasc[. Dar b[rbatul ei se poart[ ur`t cu el. Ce i-a f[cut de se poart[ at`t de obraznic? C`nd intr[ b[tr`nul, acela nici nu ]ntoarce capul, ba ]ndat[ ]i =i ]ntoarce spatele, dispare ]n odaia lui de =ef de oficiu po=tal! De ce, m[ rog, s[ se poarte astfel?! }n fine, dac[ azi telefonista e bolnav[... ]n primul r`nd, el niciodat[ nu i-a dat leg[tura c`nd s-a ]nt`mplat s[ lipseasc[ telefonista =i-apoi fata i-a promis ieri c[ azi... Doamne, at`t i-ar mai trebui — s[ nu aib[ leg[tura nici azi!.. Dac[ n-o s[ aib[ leg[tura... Dar stai, de ce ]=i face el dinainte probleme? Mai ]nt`i, poate fata e s[n[toas[ tun, de unde a luat el c[-i bolnav[?.. Stai s[ se lumineze, =i atunci... Dar ce naiba, parc[ ]l str`nge ceva ]n spate. }l str`nge sau numai i se pare? Nu, ar trebui s[ se mi=te mai mult! Dac[ stai locului... Ar putea fi observat din cas[, =i atunci... Ce-o s[ zic[? Umbl[ ca un r[t[cit pe sub geamurile lor!.. Mai =tii, o po\i sup[ra pe telefonist[ =i... Nu, ar fi bine s[ se ]ndep[rteze. Odat[ ce mai este timp, s-ar putea s[ se mai mi=te. Ni\el ]n sus, ni\el ]n jos. C`nd te mi=ti, te sim\i altfel... +i-apoi timpul trece mai repede. Da, uite, a=a are s[ fie mai bine — s[ se mi=te =i s[-=i imagineze cum o s[ ]nceap[ convorbirea cu Teo! Despre ce are s[-i vorbeasc[ azi? Mai ]nt`i... Da, mai ]nt`i s[-=i cear[ scuze pentru c[ ieri nu i-a telefonat... +i de ce nu i-a telefonat! Doar n-o s[ spun[ c[... Da, dar ce altceva s[-i spun[? Ce poate s[-i spun[ altceva dec`t adev[rul pur — adic[ n-a putut ob\ine leg[tura cu el, linia ocupat[, =i gata!.. }n fine, are s[-=i cear[ scuze. “M[ iart[, Teo...” Da, are s[... Dar ce naiba i se urc[ pe picioare? Furnici?! De unde furnici?! Ah, acum totul ]i este clar! Pe acolo unde st[tuse, sub geamurile telefonistei, o fi fost vreun mu=uroi de furnici =i c[lcase pe mu=uroi...Cum de n-a sim\it el de odat[?!. S[ stai cu picioarele pe un mu=uroi de furnici!.. Cu furnicile nu te joci! Ai c[lcat peste mu=uroiul lor, ]ndat[ te asalteaz[! Dac[ are s[ trop[iasc[ de c`teva ori din picioare, le

252

Nicolae Esinencu

scutur[... Ei iat[, acum parc[ nu le mai simte. S-or fi risipit de pe picioare pe p[m`nt... Acum s[ fug[ c`t mai departe de locul acesta! A=a-i furnica, cum ai deranjat-o, caut[ repede alt[ ie=ire =i te prinzi c[ din nou \i se urc[ pe picioare!... +i lumina ceea nu se mai aprinde! Mai =tii, poate s-a trezit Mitache ca niciodat[. S[ zicem... Nu, ce vorbe=te el, la ce se g`nde=te?! Doar c`nd cobora sc[rile... Nu, totul e a=a cum trebuie. S[ fie vreo opt =i cincisprezece minute. Ca s[ vezi ]n ce situa\ie stupid[ e! Nici nu se lumineaz[, nici nu =tie c`t s[ fie ora, nici lumina nu se mai aprinde odat[ ]n geamurile telefonistei =i, pe deasupra, furnicile astea iar nu-i dau pace! Ce naiba, se vede c[ nu le-a scuturat bine?! Acum au s[-l pi=te p`n[ se va ]ntoarce acas[ s[-=i scoat[ hainele! Ha, una pe unde o poart[ naiba — la =old a ajuns! Dac[ are s-o lase... Nu, mai bine o love=te cu palma. S[ se loveasc[ cu palma peste =old, poate o strive=te... +i frigul! Nici nu poate mi=ca m`na s[ se pocneasc[ peste =old cu palma! A-a, d[-le ]ncolo de furnici. +tiu c[ n-au s[-l m[n`nce. Deocamdat[ nu-l pi=c[ =i, dac[ nu-l pi=c[, s[ zic[ mersi! Au s[ se ]nv`rteasc[ c`t au s[ vrea — ia-te, una a ]nceput s[ i se urce spre um[rul st`ng! Se vede c[ a ]mb[tr`nit cu totul! Greu o s[-i fie iarna asta! Are noroc c[... Ar fi fost bocn[ acum! Bocn[ =i... De mirare! De mirare c[ fierul din inim[ nici s[-l simt[! }ntr-adev[r de mirare, c[ci c`nd ]i e frig — neap[rat ]l simte! Azi d`rd`ie de frig din toate ]ncheieturile, dar ]n piept... Acum =i mai multe furnici i se ridic[ spre um[rul st`ng! Se t`r`ie nu =tiu cum... nu par furnici. Parc[ sunt ni=te firicele de ap[ rece. Trec ]n st`nga, trec ]n dreapta, dar mai mult ]nainte, ]n sus, =i, pe unde trec, pe urma lor... interesant, parc[ nu-=i mai simte pielea. Nu, a=a n-are s[ poat[ r[bda p`n[ se va deschide oficiul po=tal! S[ se duc[ acas[, a? De ce nu?! Se duce, aprinde lumina, iaca nu =tie: a l[sat lumina aprins[ sau... ]n fine, n-are importan\[. Important e s[ se duc[, s[ se dezbrace =i s[-=i scuture cu migal[ hainele. P[i se duce sau nu se duce?! Clar c[ e ghinionul la mijloc — se teme de ghinion! Niciodat[ nu i-a mers ]n via\[ c`nd a fost nevoit

Copacul care ne une=te

253

s[ se ]ntoarc[ din cale. Dac[ ar avea o rud[ dep[rtat[, o cuno=tin\[ ]n or[=elul acesta, s-ar putea duce, p`n[ una-alta, ]n vizit[, dar a=a... Cei c`\iva prieteni pe care i-a avut, au murit demult... Ce s[-i faci, tot mai pu\ini =i mai pu\ini r[m`n... Ce s[-i faci... la clubul veteranilor ce adun[ mult[ lume, dar nu-s din cei de-o seam[ cu Mitache. Poate deaceea nici nu mai d[ ]n ultimul timp pe-acolo... Ce s[-i faci... picioarele ]l duc spre cas[! Interesant c[ acum ]n partea de jos furnicile nu-l mai sup[r[. Pe un picior, pe =old, nu le mai simte. Doar pe undeva pe aproape de um[rul st`ng... C`te oare s[ fie? +i-apoi... de mirare, dac[ urc[ numai ]n sus, p`n[ unde au s[ ajung[?! Au s[ ]nceap[... Da, da, cum au s[-i urce pe um[r, au s[ ]nceap[ s[ i se urce pe g`t, =i c`nd vor porni pe ceaf[ ]n sus... O s[ le striveasc[! Dac[ n-au r[mas s[ doarm[ mai departe ]n mu=uroiul lor, dac[ n-au putut s[ se potoleasc[, atunci s[-l ierte, le va strivi, ca s[ nu-l mai supere!... Nici nu mai face s[ se duc[ acas[, nu-i a=a?!. Uite... Ah, dr[cie, i se bag[ sub\ioar[! Asta e mai r[u! Dar, ca s[ vezi, nici s[ se a=eze nu-i chip! Ce naiba! Nu se poate ]ndoi! Bun[ =i asta! +i piciorul... +i piciorul st`ng abia de-l simte!.. De frig, se vede! I-o fi amor\it, ce crezi?! Nici piciorul nu simte, =i nici... Furnicile le simte acum pe undeva pe sub guler... Dar poate nu-s furnici, a?! Poate e vorba de frig?! L-a prins frigul de c`nd se t`r`ie ]n jurul acestui oficiu po=tal =i... Atunci de ce st[ ca o mom`ie? S[ se mi=te mai repede! Unu-doi, trei-patru, unudoi-trei-patru... A, dr[cie, piciorul st`ng e ca de piatr[! Unu-doi-treipatru, unu-doi... Nici bra\ul st`ng nu i se prea mi=c[! Ei, asta e prea de tot! S[ fac[ mai multe mi=c[ri. C`nd te mi=ti, se mi=c[ =i s`ngele mai repede, =i c`nd se mi=c[ s`ngele, trupul se ]nc[lze=te... Unu-doitrei-patru, unu-doi... Dar se mi=c[ sau... de ce dracul se \ine cu dreapta de gard?! De unde s[ se mi=te c`nd se \ine de gard?! Unu-doi-treipatru... Ce naiba, iese c[ el p`n[ acum num[ra doar ]n g`nd =i at`t?! }=i imagina doar c[ se mi=c[, a?! Bun[ =i asta! Dar, Doamne, ce a=teapt[ el, ]n geamul telefonistei s-a =i aprins lumina... arde!

254

Nicolae Esinencu

V — Of, zice de-odat[ so\ia =efului oficiului po=tal =i trage speriat[ plapuma peste cap. Se zbate inima nevestei. O clip[, dou[, trei.. Ea st[ ]n pat =i se fr[m`nt[... iar el, el... “Ghiuj b[tr`n, se aprinde nevasta. De ce oare nu l-ar \ine naiba acas[?! B[rbatul ei are dreptate c`nd zice... Ce neru=inare — s[-i umble din zori pe sub geamuri. Cum s[ se ridice acum ea din pat s[ se ]mbrace?! Ei bine, ghiuj b[tr`n, dac[ n-am s[ te iau odat[ de guler, s[ =tii c[...” +i ]nc[: “Da ce se mai cheam[ =i asta, oameni buni, s[ nu-\i dea pace s[ dormi!.. Cum se lumineaz[, ]\i st`rce=te la pragul oficiului!” +i nevasta =efului de oficiu po=tal arunc[ de pe d`nsa plapuma =i coboar[ picioarele pe podea, demonstrativ! Nu cumva ar trebui s[ se mute din casa asta din cauza unui b[tr`n?! Are s-o vad[ ]n c[m[=uic[... Ei =i?! — Scoal[! strig[ ea la b[rbat. Hai, c[ e timpul! zice =i abia acum ]=i d[ seama cam de ce este ea at`t de pornit[ din zori. El, b[rbatul ei, e de vin[! El cu ideea lui... Dac[ n-ar fi fost... Nici b[tr`nul nu-i umbla acum pe sub geam. Sfinte, ce zi =i noapte aiurit[ a avut ea! — Scoal[, dac[ zic! mai strig[ ea o dat[ la b[rbat. Dar cum vede fa\a aceluia buh[it[, fa\[... Doamne, parc[ e o sfecl[ ro=ie. Crezi c[ =i ieri a fost la p[rin\i la \ar[?! S[ i-o spun[ mutului!.. Face ce face =i — la p[rin\i! La p[rin\i... dar la ce?! La ce s[ umbli at`ta la p[rin\i... Doamne, s[ =tii c[-i a=a! S[ =tii c[-i a=a cum a b[nuit ea! Tic[losul! Crede c[ ea nu b[nuie=te pe unde umbl[ el c`nd zice c[ se duce la p[rin\i! +i ea, proasta... Cum de nu s-a g`ndit la telefonista ceea, telefonista care a lucrat p`n[ la sosirea ei... — Ce vrei? — e nemul\umit b[rbatul. — |i-am spus s[-\i cau\i de treab[! Tu s[ ei numai banii, eu =tiu ce fac!.. Iar umbl[?! Doamne, vrea s[ strige nevasta lui. Ea despre una, iar el... “El mi-l v`r[... c[ nu =tiu ce-am s[ fac acu=i cu am`ndoi!..” Dar se uit[ la fa\a lui buh[it[, la ochii lui umfla\i, =i pierde pofta s[ mai vorbeasc[. S[ =tii c-o s[-l p[r[seasc[. Ce are ea cu d`nsul?

Copacul care ne une=te

255

— Nu, nu vreau nimic... f[cu ea. Ziceam s[ te scoli, e nou[ de acum... }=i potrive=te rochia, ]=i caut[ pieptenele, d[ peste cheile de la oficiu... Ia cheile =i se ]ndreapt[ spre u=[. — Da o cafelu\[? se freac[ pe la ochi b[rbatul. — Mai f[-\i =i tu! i-arunc[ ea =i tr`nte=te u=a. Foc! Acum are s[ dea ochii cu b[tr`nul... Mai bine acela s[ nu-i cad[ ]n cale, c[ vai de capul lui... s[ trezeasc[ oamenii cu noaptea ]n cap!.. Se aude ceva la prag =i nevasta =efului oficiului po=tal ]ntoarce capul. A-a... +tie ea cine-i... Las’numai s[ intre, cum intr[, a=a o s[ =i ias[! I-a promis?.. Doamne, cum =i-ar bate ea joc =i de b[tr`n =i de b[rbatul ei! B[tr`nului s[-i spun[ adev[rul, iar pe b[rbat s[-l declare... s[-l declare... S[-l... cui? Poli\iei? +i ce-o s[-i spun[ ea poli\iei? C[ ea, uite a=a =i a=a... a pierdut num[rul... apoi... Ea ]i f[cea leg[tura cu “prietenul”? Ea! Atunci?! +i banii... Cine ]i ia de la b[tr`n ]n schimbul unei chitan\e false?.. Ea! Ea! +i-apoi cine completeaz[ =i semneaz[ chitan\ele?.. Va spune c[ b[rbatul o oblig[?! Pe naiba!.. Dar ce dracul se moco=e=te b[tr`nul cela la prag? Ce tot se fos[ie pe acolo =i nu intr[? Te mai pui c[ l-o fi apucat ru=inea! Te treze=te cu noaptea ]n cap... =i-apoi mai are remu=c[ri, st[ =i se fr[m`nt[ ]n prag... Poate nu-i el?.. De unde a luat ea c[-i anume el? C`nd a ie=it din cas[, nu l-a v[zut, =i-apoi c`nd a deschis u=a oficiului... Era prin preajm[? Parc[ nu l-a v[zut... Ce-i drept, a trecut ]n grab[, era cu g`ndurile la naiba =tie ce, dar dac[ ar fi fost ]n preajma oficiului, l-ar fi z[rit... Atunci cine s[ fie la prag?.. — Ei, care e acolo?! strig[ telefonista, pu\in iritat[, pu\in nelini=tit[. — Eu, fato... n-ai s[ m[ aju\i?! se aude glasul stins al b[tr`nului. A=a ]nc[ nu l-a auzit. — Cum s[ te ajut?! aproape c[ strig[ telefonista. — N-ai vrea s[ m[ aju\i s[ urc pragul... “Pragul?.. Da ce naiba a dat peste d`nsul?!” se ]ntreab[ telefonista, dar vocea b[tr`nului vrea s-o lini=teasc[.

256

Nicolae Esinencu

— Nu-\i fie cu b[nat... las’c[ urc eu... Hm, urc[ el!.. Se aprinde focul iar ]n telefonist[. S-o fi ]mboln[vit! Mai =tii, =i-o fi fr`nt vreun picior... D-apoi unde s-a mai v[zut s[ umbli pe a=a un ]ntuneric! De pe la cinci e ]n picioare!.. +i numai c`nd b[tr`nul apare ]ntre u=ori, telefonista alung[ g`ndurile ]nr[ite. “Doamne, ce se ]nt`mpl[?!” tresare ea. Fa\a b[tr`nului e albastr[ tocmai, ochii — ]n fundul capului... un picior... piciorul st`ng ]i st[ \eap[n... A=a nu l-a mai v[zut. — Nu-\i fie cu b[nat, ]=i cere parc[ scuze b[tr`nul, mi-ai promis, drag[, c[ azi ai s[-mi dai leg[tura... Ochii b[tr`nului — ]n fundul capului... dar plini de a=teptare. Se uit[ la telefonist[ cu drag =i duio=ie. — +tii, ieri n-am vorbit cu Teo... mai zice el =i a=teapt[. Dar ce a=teapt[, Doamne?! Abia de se \ine pe picioare!.. — A=az[-te dumneata, sare telefonista =i, c`nd scap[ vorba din gur[, tresare. A=a ]i spusese ea tat[lui ei, c`nd ]i scrisese c[ se c[s[tore=te =i el venise s[-i vad[ mirele... Aceea a fost ultima ]ntrevedere cu tat[l ei... Tat[l st[tuse o zi la d`nsa, seara plecase, iar peste noapte primise telegram[ c[ tat[l ei se stinsese ]n drum, la una din sta\iile de autobuz... Doamne! — A=az[-te dumneata, repet[ telefonista =i-i ]ntinde un scaun. — Vai, ce zici tu, fato... eu de-a= c[p[ta azi leg[tura! Nici tat[l ei c`nd intrase atunci ]n cas[ nu se a=ezase pe scaun: “Eu, fato, am venit doar s[ v[d cu cine te-ai m[ritat! S[ v[ v[d!” — A=az[-te dumneata, se-nv`rte ]ncurcat[ telefonista ]n jurul b[tr`nului. A uitat de toate, se ]nv`rte ca ]n jurul tatei. Mai ]nt`i a=az[-te... — Am s[ am leg[tura! o apuc[ de bra\ b[tr`nul. +i se uit[ luminat ]n ochii ei. — Da, dar a=teapt[ pu\in... aproape nu poate suporta telefonista privirea lui Mitache.

Copacul care ne une=te

257

+i, ca s[ nu mai vad[ fa\a ceea groaznic[, =i ca s[ nu-i mai simt[ privirea jalnic[, =i ca s[ nu izbucneasc[ ]n pl`ns la amintirea tat[lui s[u, nevasta =efului oficiului po=tal iese din odaie. — Tu m[ auzi?! strig[ ea b[rbatului, care se por[ie ]n fa\a oglinzii cu cravata ]n m`n[... — Ce s-a ]nt`mplat? Doamne, ce s-a ]nt`mplat? Exact astfel st[tea el atunci la oglind[, c`nd ea ]l anun\ase c[, uite, venise tat[l ei... +i exact la fel r[spunse, f[r[ s[ ]ntoarc[ m[car capul. “Ce s-a ]nt`mplat?” Atunci ea n-a zis nimic. }nghi\i ]n sec, i se p[ruse c[ ]l iubea cu adev[rat pe omul care st[tea ]n fa\a oglinzii... T[cuse... Dar acum... Doamne, cu ce brut[ s-a c[s[torit ea! Bestie! — Auzi? ]nghite ea ]ncet lacrimile. — Ce s-a ]nt`mplat?.. +i tot b[rbatul: — A-a... el! — El... — Ei =i?! — Te rog, vorbe=te azi cu d`nsul mai bine... mai frumos! }l roag[ ca pentru tat[l ei. C`nd tat[l ei intrase atunci ]n antreu, iar el nici nu se ]ntoarse m[car s[-l priveasc[... l-a apucat de m`nec[ =i, aproape cu lacrimi ]n ochi, l-a rugat: “Te rog, vorbe=te cu tata mai bine...” — Ei, dac[ m[ rogi tu... Sfinte — aceea=i fraz[ de atunci! Ca s[ nu pl`ng[, nevasta ]i ]ntoarce spatele, iese. — Dumneata mai odihne=te-te ni\el... spune ea cu bl`nde\e b[tr`nului, care, cum o vede, se =i aga\[ de bra\ul ei. — Vas[zic[, o s[ am azi leg[tura? — O s[ ai... ]i spune ea =i r[m`ne cu ochii spre b[rbatul ei. B[rbatul, cum a intrat ]n oficiu, s-a ]ndreptat spre u=a biroului din fund, a disp[rut dup[ u=[. Bine, dar a putut, cel pu\in, da bine\e b[tr`nului, s[-i arunce m[car o privire!.. E un om ]n ]nc[pere!

258

Nicolae Esinencu

Nu, ea nu mai poate suporta privirea, fa\a b[tr`nului! Se uit[ ]ntr-o parte, ]n alta, pe deasupra lui, se uit[ la telefoane, se preface c[ — ah, cum ]i ard obrajii! — cearc[ s[-i fac[ leg[tura... Dar la fa\a b[tr`nului nu se mai poate uita. Cat[ s[ par[ preocupat[ de ceva, dar, cum cearc[ s[ nu-l simt[ al[turi, nu reu=e=te, se f`st`ce=te =i mai tare! Privirile b[tr`nului o urm[resc peste tot... privirile lui pline de a=teptare =i duio=ie... Doamne! +i ea nu mai poate r[bda! }n=fac[ receptorul, formeaz[ un num[r — ah, spurcatul num[r al b[rbatului ei — =i se apuc[ s[ strige ]n receptor cu mare r[utate: — Alo!.. Ora=ul!.. Da, da, da! +i, ca b[tr`nul s[ nu-i vad[ fa\a, ochii, lacrimile, ]ntoarce fa\a spre perete. — Da, b[tr`nul e aici, v[ a=teapt[! strig[ ea =i, f[r[ s[ se ]ntoarc[, transmite b[tr`nului receptorul. Poftim, ave\i leg[tura, mai zice =i ]=i ascunde fa\a... Mitache... nu se mai uit[ la nimeni. A s[rit de pe scaun, a uitat de picior, de toate, s-a ag[\at de cablul telefonului =i strig[ c`t poate ]n receptor: — Alo, Teo!.. dragul meu Teo!.. Tu m-auzi?! De emo\ie b[tr`nul se ]n[du=[. Roste=te cuvintele pe jum[tate... Transpir[, ]=i =terge cu m`neca fruntea, dar aproape c[ nu-i d[ r[gaz prietenului de acolo de departe s[ rosteasc[ =i acela vreun cuv`nt. — Teo, dragul meu, ]n primul r`nd iart[-m[ c[ ieri nu \i-am telefonat... Ce zici?! “Nu-i nimic!” se aude ]n receptor. — O, dragul meu! exclam[ b[tr`nul. Cum nu-i nimic!.. Dac[ ai =ti!.. Ieri toat[ ziua am stat aici, l`ng[ telefon... Credeam s[ cap[t cumva leg[tura... +tii tu... }mi ziceam: poate e=ti bolnav, poate ai nevoie de ceva... eu de aici a= fi putut telefona s[-\i chem salvarea! Da, da! Tu nu spune nimic, dragul meu! Teo! Eu =tiu ce ]nseamn[ s[ fii bolnav =i s[ fii de unul singur ]n cas[! Cine s[ anun\e salvarea,

Copacul care ne une=te

259

cine s[-\i aduc[ un praf de la farmacie?! A= fi chemat salvarea, cu salvarea e mai u=or: o anun\, vine =i atunci nu mai e nevoie s[ te adresezi cuiva, s[-l rogi s[ se duc[ la doctor sua la farmacie... Tu, \i-am spus, tu s[-\i tragi neap[rat telefonul l`ng[ pat! De se ]nt`mpl[ s[ fii bolnav, ridici m`na... Dar, Teo, dragule, r[sun[ vocea b[tr`nului ]n toat[ ]nc[perea. Deci, n-ai fost bolnav? Sfinte, nici nu =tii cum m[ bucur, Teo! La v`rsta noastr[ trebuie s[ ne bucur[m de fiecare clip[ c`=tigat[! Suntem foarte pu\ini, Teo! Din c`\i am fost ]n plutonul cela, am r[mas numai noi doi! Sau poate ai mai dat tu peste cineva?! Ce zici?! “Nu!” se aude ]n receptor. — Mda, Teo! De unde s[ mai d[m peste cineva, c`nd numai noi doi am r[mas dintr-un pluton? Tu =i eu!... Ce zici? “Mare br`nz[...” se aude iar ]n receptor. — De ce vorbe=ti azi cu mine astfel, Teo? se nelini=te=te, se zbate la telefon b[tr`nul. “Dar cum vrei s[ vorbesc altfel?” r[bufne=te vocea din receptor, vocea de brut[ a b[rbatului telefonistei. — Cum crezi... zice ]ndurerat b[tr`nul, dar azi n-ai dreptul s[ vorbe=ti cu mine pe un asemenea ton, Teo... }n primul r`nd, n-am dormit toat[ noaptea... De mai bine de patru ore a=tept s[ se deschid[ oficiul... +i-apoi — aici b[tr`nul c`nt[re=te ni\el, st[ la ]ndoial[: s[-i spun[ sau nu... Zice: — M[ simt cam bolnav, Teo!.. Se vede c-am r[cit pu\in... Nevasta =efului oficiului po=tal, auzind ultimele cuvinte, ]=i =terge lacrimile. Sfinte, se cruce=te ea, ce zice el, bolnav!.. D-apoi e ca p[m`ntul!.. Se \ine de cablu! Mitache, pentru o clip[, prinde privirea fetei, cearc[ s[-i fac[ un semn de mul\umire c[ i-a dat azi leg[tura... Mitache vrea s[ se ]ncline, chipurile, ea s[ nu se nelini=teasc[, mai vorbe=te pu\in, =i... Vrea s[ mai spun[ ceva, dar, Doamne, ce se ]nt`mpl[ cu el! Furnicile! Simte c[ lunec[ ]n jos, lunec[ f[r[ sf`r=it. Lunec[ =i lunec[, dar el... dar el...

260

Nicolae Esinencu

Cum putea el s[ uite?!. Nu i-a spus ]nc[ prietenului s[u despre carte!.. Mitache se ]ndreapt[ pu\in, se scutur[: — Este o carte... abia de ]ng`n[. O carte... “Care carte?” r[sun[ aiurea ]n receptor vocea “prietenului”. Dar Mitache simte c[ iar lunec[. Lunec[ undeva departe, foarte departe, parc[ plute=te, parc[ ]l duce o ap[, o ap[ mare ]l duce lini=tit =i, cum ]l duce... =i cum ]l duce, iar ]=i d[ seama c[ a uitat s[-i recomande acea carte prietenului s[u... cartea cu pilotul cela, c[ruia ]i ardea avionul pe deasupra ogr[zii =i tot striga la mam[-sa... Cartea cu pilotul. Cum putea el s[ uite a=a ceva — doar pilotul era unul din ei! “Unul din genera\ia noastr[, Teo!.. se mi=c[ abia v[zut buzele b[tr`nului. Auzi, aceia eram noi, Teo! S[ nu-i uit[m, Teo!” — Ce se ]nt`mpl[ aici?! apare fulger din biroul s[u b[rbatul telefonistei. A pl[tit?! strig[ f[r[ s[-=i dea seama ce se ]nt`mpl[. Dar nevasta =efului oficiului po=tal nu mai aude acum pe nimeni. Se uit[ la b[tr`nul ruinat pe podele =i nu-=i mai ascunde lacrimile.

Copacul care ne une=te

261

APRECIERI CRITICE ...P`n[ =i poanta vine la Esinencu din via\[, ea fiind expresia acelui neprev[zut, care este preg[tit ]n tain[ de cursul obi=nuit al vie\ii. Neprev[zutul este, altfel zis, ceea ce nu se vede la suprafa\a lucrurilor, dar se preg[te=te de evolu\ia lor fireasc[: eroii ]=i descoper[ ]n anumite momente, subit, adolescen\a, pierderea copil[riei, b[tr`ne\ea. Ar fi inutil, de aceea, s[ c[ut[m ]n proza lui Nicolae Esinencu “subtexte”. Ea surprinde fluidul candid al vie\ii, refuz`nd parc[ s-o exploreze, s[-i caute sensurile, marele ei sens fiind mi=carea, pe care noi o sim\im acut doar ]n anumite momente suflete=ti. Mihai CIMPOI, Nicolae Esinencu: PORTOCALA, “Literatura =i arta”, 1971, 22 mai. Prin ce ne treze=te interesul proza lui Nicolae Esinencu? }n primul r`nd, prin faptul c[ scriitorul este preocupat de rela\iile dintre oameni, fie ei famili=ti cu mul\i copii, fie ei abia c[s[tori\i, sau doar suflete fragede la prima adiere a dragostei. }n al doilea r`nd, prin faptul c[ majoritatea eroilor nuvelelor sunt tineri =i tinere, b[ie\i =i fete muncind ]n c`mp, tineri osta=i, tineri oameni de art[ =.a.m.d. }n al treilea r`nd, prin faptul c[ dincolo de intrig[ =i nara\iune, care uneori pare un pic neobi=nuit[, ie=it[ din comun, se simte atitudinea direct interesat[, de plin[ participare, a autorului. +i, ]n al patrulea r`nd, prin fericita ]mbinare a gravului, seriosului cu z`mbetul, cu umorul, ceea ce face lectura pl[cut[, antrenant[ cu adev[rat. Vladimir BE+LEAG{, cuv`nt ]nainte la cartea: Nicolae Esinencu, NUNTA, Ed. Literatura artistic[, 1980, p. 4. Cite=ti dialogul de diminea\[ al p[rin\ilor lui Doc =i te pomene=ti martor (iar ]n mod imaginar, chiar prticipant) la o competi\ie verbal[ marcat[ de un umor gras, trivial pe ici, colo, de elementul imprevizibil, at`t de necesar stabilirii unui contact ]ntr-adev[r intim =i str`ns cu opera de art[. Comicul autentic al dialogului rezid[ ]n faptul c[ personajele, mai ales mama, sunt at`t de ocupate cu

262

Nicolae Esinencu

problemele m[runte ale existen\ei, ]nc`t nici nu-=i dau seama c`nd se trezesc ]n situa\ii dintre cele mai nostime. }i zice so\ul, ]n glum[ desigur, s[ arunce afar[ ceaunul cu lapte pus la fiert, =i biata femeie, obsedat[ de g`ndul c[ ]nt`rzie la lucru, ]n chip absolut mecanic ]l arunc[, pentru ca abia dup[ aceea s[ se dumereasc[ asupra faptei =i s[ ]ncerce sentimentul vinei (“Sfinte, ce-am f[cut: l-am op[rit pe cineva!”). Lectura e antrenant[ ]n adev[ratul sens al cuv`ntului. Nicolae Esinencu se dovede=te, =i aici, un maestru al situa\iei pe c`t de simple =i obi=nuite, pe at`t de nea=teptate =i surprinz[toare ca factur[ =i ca expresie verbal[. Apoi — =i al dialogului spumos, h[zos, ]nd[r[tul c[ruia st[ confruntarea metodic[ a dou[ firi: so\ia z[p[cit[, mereu gr[bit[ (de aceea irosind timpul cu ac\iuni =i vorbe de clac[) =i so\ul flegmatic, indiferent, care reduce totul la glum[, alteori — la anecdot[. }n nuvela Doc scriitorul =arjeaz[ intens, apeleaz[ frecvent la caricatur[, exagereaz[ ]n scopul dezv[luirii c`t mai ad`nci a unei st[ri de lucruri, a unui stil de comportare, a unui tip de conduit[. R`dem cu hohote la lectura paginilor ]n care Nicolae Esinencu descrie metodele mamei lui Doc de a realiza cu orce pre\ planul: p`n[ =i pe propriul s[u b[rbat ]l tunde =i-l rade (de c`te dou[ sau chiar trei ori pe zi), ba ]nc[ ]n prezen\a =efei frizeriei, numai s[ ]mplineasc[ planul =i s[ vad[ =efa c[ ea este o frizeri\[ mereu asaltat[ de clien\i. Registrul comicului esinencian cuprinde =i gluma simpl[ =i nevinovat[, dar =i grotescul desfiin\[tor =i causticitatea neiert[toare, at`t de rar ]nt`lnite ]n proza noastr[ de azi. Ion CIOCANU, Cu fa\a spre carte, Ed. Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1989, p. 207 — 209.

CUPRINS Not[ asupra edi\iei .............................................................................................. 2 Tabel cronologic ................................................................................................... 3 COPACUL CARE NE UNE+TE ............................................................................. 5 DOC .................................................................................................................. 56 }N SUS PE R~U .............................................................................................. 158 AMARA ........................................................................................................... 209 ALO, TEO! ...................................................................................................... 230 Aprecieri critice ............................................................................................... 261

NICOLAE ESINENCU COPACUL CARE NE UNE+TE Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32 Coli tipar: 11.55, Coli editoriale: 10.89, Tiraj: 5000 ex. Casa de editur[ «LITERA» str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Operator: Viorica Bujor Tehnoredactor: Tatiana Covali Corector: Raisa Co=codan Redactor: Ion Ciocanu Editor: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. . Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i