BREVIARIVM AB VRBE CONDITA (Breviar de la Întemeierea Romei)

Coperta: Zamfir Bäian ßmtratia copertei: Roms, Arcullui (~omtantin (I), Roms, Columm Iui Trau (IV) Tehnoredactare il-omputeriza.tä: Zamfir IWan

FLAVIUS


mtului Tiberius, in 31132 e.n., 0 cuJegere de Facta et dicta memorabilia (Fap1e ~i spuse vredruce de luare-aminte), in 9 carti, cuprinzind vol'be de spirit, anecdote ~i povestiri moralizatoare ordonate tema1ie (cutte ,i ceremonii reli~oase. obiceimi, viap de familie. annata de.). Face apologia dommei lui Tibet'ius. 38 lueius Annaeus Florus. retor §i istoric Ja.tin din sec. lI, a carui operA este in1itulati Epitoma bellorum omnium tmnorum DCC (Rezumotul tuturor riizboaielor petrecute in cu!"s de 7{)() de om). A folosit ca izvoare pe Sallustius, Caesar l1i Seneca. Marcu... Iunianus Justinus, istoric latin din sec. m, este amoml unei abrevieri de istorie universaJä, de largä citculatie in evul mediu, intitula1ä Epitoma Historiar'lm Philippicarum, un rezumat al istoriei lui Po~ius Trogus.

,i

personalitatea

10 11

precedente epitoma nu constituia altceva decat dovada unei concesii racute deopotriva creatiei ~i lecturii, in veaeul N, epitoma a tins sä eapete 0 certa autonomie in cadrul genului istoric "contrapunand universul säu speeifie modalitatilor «clasice» ale istoriografiei neabreviate", jueand in felul acesta "un rol decisiv in stabilirea optiunilor ideologice ~i literare ale lUl Eutropius" 39.

Sectiunile principale ale operei Opera lui Eutropius, in zece cärti nu prea lungi, condenseazä evenimentele istoriei romane pe 0 duratä de 1118 ani, de la fundarea cetatii Romei (753 ie.n.) pana la urcarea pe tronul Imperiului Roman a lui Valens (364 e.n.). A~ cum observam ~i mai sus, in naratiunea eutropianä se disting trei sectiuni, in parte determinate de natura izvoarelor de bazä (Titus Livius, pentru epoca republicana; Suetonius, pentru perioada cuprinsä intre domnia lui Iulius Caesar ~i Domitianus; ~i Cronica fmpiirafilor, pentru perioada urmatoare)40, dar ~i de marile momente ale istoriei romane41 , in tratarea dirora autorul este nevoit sä schimbe mijloacele de expunere. Partea intai, care este ~i cea mai lunga, intre cartile I~ VI, avand de abreviat un material faptic foarte bogat, devine un rezumat sec, cu un schematism narativ ce nu lasä loc decat arareori virtutilor artistice. Dupa 0 frumoasä ~i ampla frazä de inceput (I, 1, 1), model de perioadä latina, in care destinul de exceptie a1 poporului roman este fixat in coordonatele de bazä, (inceputul modest ~i amploarea neobi~nuita rezultata din cre~teri succesive), autorul aplica faptelor relatate 0 schema generala cu elemente aproape fixe: mentionarea anului de la intemeierea Romei in care are loc evenimentul, timpul consulatului, evenimentul care a avut loe, ce invataminte decurg din acestea, ce sau cate triumfuri sau särbätorit, etc., dupä care schema este reluata In aceea~i termen i dar cu un alt continut. Printre formulele cel mai des folosite 'in trecerile de 1a un moment la altul mentionam: anno ... ab urbe condita; eodem tempore, ... cunsulibus, anno insequenti, inde, deinde etc. La randul ei, schema expunerii continutului este caracterizata ~i ea de o alta serie de stereotipii: anul ~i locul confruntarilor armate; numele comandantilor; natura ~i tipulluptei; de partea cui a fost \'ictoria; partea anecdotica a e\'enimentului cu subtextul moralizator, instructiY sau patriotic; bilantul pierderilor militare; consecintele ,ictoriei sau 'ale infrangerii 42 • Din punctul de \'edere al temei generale, coordonatoare ~i subordonatoare a celorlalte detaIii, partea intai pare a reveni in mod sistematic la 0 unica idee obsesiva: cre~terea continuä a puterii romane, cu expansiunea teritorialä presupusä de 0 astfel de ie~ire din granitele precedente, ~i care se masoara crescendo in mile, zeci de mile ~i sute de mile; se stabile~te astfel un raport direct proportional intre distantarea de un centru fix, care este Roma, ~i grandoarea unui imperiu ce ~i~a propus sä cucereasca Liviu Franga, art. eit., capit./zvoare, p.343. 40 Pentru 0 impäqire a operei eutropiene in trei pätti opineazä ~i G. Popa~Lisseanu, op. eit. p. 10. 41 L. Franga considerä cä se disting doar douä pärti; "Eutropius l~i divide opera in douä secpuni fundamentale, pe mäsura mi~cärii istorice reale: epoca republicanä ~i imperiuL" (op. eit. p. 343). 42 /bidem, capit, Compartimentele expunerii, p. 344. 39

12

intregul pamant. Din aceasta cauzä. prima sectiune din Breviar este destinata, aproape exclusiv, evenimentelör externe43,. din mijloeul cärora autorul nu revine la fenomenw in intern decat pentru 0 scurta duratä; ~i aceasta spre a stabili lYperele unei alte afara granitelor poporului ales. Razboiul pentru eucerirea de noi teritorii este COl00I(:1er.fd: intotdeauna just, iar cei cuceriti i~i merita pe deplin acest destin; de aceea el reprezmm fundalul pe care se grefeazä sectiunea republicana. Fiecare subcapitoldin aceastii 44 intai este secundata ~i de cate 0 relatare anecd.otica ori memorabila , iar imple·tiR~ dintre naratiunea cadru ~i partea anecd.otica duce la indulcirea expunerii seci rema.n:ate mai sus dar ~i la deformarea adevarului prin exagerare. Razboaiele sunt atit Oe condensat expuse incat uneori relatarea se reduce la schema: armata sau generalul 4S invinge armata sau generalul (Y) cu bilantu1 victoriei sau al dezastrubii militar • daca conflictul ia forma unui razboi de duratä. ca in cazul razboaie1or punice sau aI razboiului cu Mithridates al VI-lea Eupator, luptele neimportante sunt omise on mentionate in treacat, ca ~i numele comandanti10r mai putin celebri. tn alte cazuri nici 46 10cul in care se desra~ara unele hatälii nu mai este pomenit . Existä. de asc::Im~~ evenimente care apar inserate in naratiune rara 0 prealabila .legaturä cu collteJctW."· Astfel de procedee expeditive, realizate in spiritul analelor ~i al actelor rmlgI~;tm:lll(l,I'. sunt impuse de aceea~i abundentii.· de material faptic ce trebuie rezutmt Expunand evenimentele in ordine cronologicä, intr-o succesiune istoricä epitomatorul se vede nevoit sä nu eludeze nici fenomenul politico-social intern.. acest fel, sectiunea intai republicana, destinatä cu precadere politicii romane externe" schimba cu iuteala planurile ~i printr-o simpla formula ca: eodem tempore sau per itlem tempus sunt aduse in randul evenimentelor din afara ltaliei ~i cele din1äuntml ci: conflictele dintre Marius ~i Sulla, dintre Caesar ~i Pompeius. tulburärile w sociale starnite de rascoala gladiatorilor din Capua, in frunte cu Spartacus, socii etc. lntr-o expunere amt de grabitä s-ar parea ca nu mai poate fi loc ~i pentru . filosofice ori moralizatoare. ~i totu~i. istoricul ofera mereu deschideri spre 0 analizä ~i interpretare a evenimentelor, subliniind importanta pe care un anume moment 0 poate capäta in contextul evolutiei globale. Pot fi citate. in acest :sms, numeroase exemple, eum ar fi consideratiile asupra razboiului punic de la incepatul cartii a III-a, cele asupra razboiului lui Spartacus, cu socii. precum ~i reflec~ile amare asupra conflictelor dintre Marius ~i SuUa, dintre Caesar ~i Pompei. in legätura cu care noteazä: Hinc iam bellum civile successit exsecrandum et lacrimabile, quo praetw calamitates, quae in proeliis acciderunt, etiam populi Romani fortwla mutata esI indata dupa aceasta a urmat razboiul civil, un fazboi aducator de jale ~i demn <Je tOllte blestemele din cauza caruia, in afara nenorocirilor care s-au ahatut in cursul bätäliilor.. a fost modificata insä~i existenta poporului roman)48.

v. ~i G. Popa- Lisseanu, op. eil. p. 10. Cf n, 12 ~i UIm. 45 V. Breviarium, n, 21. Fomrularea ii aparpne lui 1.,. Franga, art. eit., p. 345. 46 Cf Breviarium, n, 17; m, 22; IV, 6; IV. 12. 47 /bidem, IV,23 43 Ibidem, VI, 19, 1. 43

44

13

~le

rizboaiele

Domitianus cu. """•. uaz,Ju.

imr-adevär in aceasti ~ este biOJ~ia. dite de portret,. capäta acmn ~edalioane biogmfice. care ocupä dinb:'-o cade, mod exceptional (caml lui Tram. spre eXeJmplu) ~unea mmätoare). Ca p Ja Suetonius. fiecare biografie esre fi:separat, w:märindu-se pmctajul unei scheme oomune. Persooalitäfile imperiale ~ in primul moo,. ca oameni ti abia in al doilea ränd ca §efi de stat, de unde P preferinp istorimlui pentru detaliul comportamental ,i psiliologic. In ~ pozitia amom1ui fatä die principi devine tranpntä: acqtia SUDt in mod räi, buni; male~ benefici pentm stat. (Vezi, :spre exemplu. poriretul lui Titus ~. cu oel allui Nero sau Caligula). Dm oei 12 impärati, 9 au un bilant die domnie negativ ,inumai 3, unul pozitiv:

on

on

on

ti

ti

categonc

on

on

~ Vespasianus Titus. La rindul lor, lungimea scw:ti.mea textului pom:etistic~in proportionale cu importanta impäratului; domniei lui Augusms, spre exemplu, i se rezen:ä 10 capitole, intre care 1 privesc doar partial (VII, 1-1)~ dar

n

ultimele trei din aceastä serie (Vll, 8-10) I1 au in vedere in exclusivitate. Lui

Vespasianus p Titus li se rezen-i" cite douä capitole(Vll. 19-20 ,i respectiv, VII, 2122}. Dmtre"impäratii 00, numai lui Nero i se dedicä douä capirole (Vll. 14-15) ,i aceasta, probabil, :spre a se sublinia ci in persoana acestuia räul a acumu1at cele mai muhe p mai pitorqti extravagante. Pe de altä parte, ~se ci odatä cu el s-a cl "0 da1I cu debutul ~tm. epooma se oooveri~ aoeastä subdi\-iziune a rompmdiumi .....,.....uu ~._....

aid in mod absomt E vorim, mai depbi, de

14

0

determina in scrisul lui Eutropius continuarea procedeelor anterioare. Cele 14 ale impäratilor principali prezentati in cartea a VIII-a contin tiparele aceluia~i origo; res militaris; vita privata; res civilis; mords causae; deijicatio, o:n1l1ferea sau includerea unor rubrici noi In cazul catorva Imparati. Sunt introduse biografice ca: incidente la procl?mare ~i zeificare (domnia lui Hadrianus, vita ante imperium ~i explicatii privind cognomenul (VIII, 8, domnia lui Antoninus Pius); detalii cu privire 1a formatia intelectuala (v. VIII, 11-12, domnia lui Marcus Aurelius), sau constatarea unui moment politic nou in istoria imperiulul; tanga imparat a co-Imparatului: cum este cazul domniei lui Marcus ~i Lucius An1tomnus (VIll. 8-9), ori a lui Macrinus cu fiul säu Diadumenus (VIII, 12). Alteori, mentionate in afara Imparatului in discutie ~i alte persoane notabile din timpul UUJiU.Ul"'l. cum este cazul juristului Ulpianus, "creatorul ~tiintei dreptului" (VIII, 23, domnia lu] Severus Alexander). Pe de alta parte, Insä~i natura realitatilor istorice ~~eIiemPil autorului un interes legitim pentru antiteza in cadrul biografiilor paralele sau biografii; pentru domnia lui Traianus de pildä, originea quasi-obscura COl!lstltul.e un reper in vederea sublinierii maretiei la care a ajuns ca imparat ~i a unei civile §-i militare dobandite prin merite, (VIII, 2, 4-4)i in cazul domniei lui l.AJnurnodus. strlilucirea ascensiunii paterne face sä se reliefeze ~i mai frapant caracterul "Commodus. noteaza autorul, n-a avut nimic din Insu~irile tatalui silL. A murit de 0 n10arte a~ de napramica Incät s-a crezut ca a fost strans de gät sau ucis cu otrava. A domnit In unna tatalm sau 12 ani ~i 8 luni ~i a fost Intr-o a§a masura blestem.at de toti incät a fost declarat ehiar ~i dupa moarte du~manul Intregului neam ome:nesc" (VIII, 15). La Impäratul Caracalla (VIII, 20), propensiunea nesäbuitä pentru incest contrasteaza cu distinctia civilä ~i milltara a tatälui, cu inclinatia acestuia pentru literaturii ~i a filosofiei. De altfel, sublinierea contrastelodn cadrul biografiilor poate fi sesizatä ~i In sectiunea a II-a In care, domnia ~i personalitatea lui IJOmjl]afllus. de pildä. sunt puse Intr-o violenta antiteza cu domniile tatalui ~i fratelui 55 ~i Vespasianus . Trebuie de asemenea remarcata infiltrarea In trama acestuia, namtiyä a epitomei ~i a unor personaje feminine care au jucat un real rol politic in istoria imperiului: Symiasera (Iulia Semias), mama lui Heliogabalus ~i Iulia Mammaea, mama lui Severus Alexander, (VIII. 22 ~i 23). a IX-a §-i a X-a ar putea constitui 6 subdiviziune bi ne circumscrisä In cadrul motivandu-se 0 atare compartimentare didactica nu numai sub aspectul prin natura continutului. Caci apropiindu-se de prezent, autorul iese de surselor §-i modelelor. In atare situatie, "caracterizärile cä~tigä in aceastä din unna parte, scriitorul nostru, intocmai ca ~i pedagogul a1 climi rol §-i-llnsu~~te prin compunerea cärtii sale. compara trecutul cu prezentul, dänd lndicatii asupra vremurilor sale"s6. cazuI prezentarii biografiilor, chiar daca tehnica relatarii din a doua subdiviziune se mai pästreaza Inca, cu punctele principale de baza ca: portretul jizic, caracterizarea, bIC,gr~:dU

55 Tot prin antitezä se face ~i lrecerea de Ja cartea a VU..a Ja cartea a vm~a; respectiv, de Ja oomnia lui Domitianus Ja domnia lui NeIVa: "cäci nesabuitei tiranii a lui Domitianus i~a unnat NeIVa, omcare inainte de a ajunge Ja domnie a fost cumpatat ~i hamic ... " 56 G."'Popa-Lisseanu, op. eil., vol x., p. 11,

16

res civiles, laudatio (damnatio) memoriae ~i deijicatio, totu~i, a~ cum vom vedea mai jos, se impun In mod dar doua formule narative noi: fmpletireq biografiilor Imparatilor ~i uzurpatorilor ce-~i exercita puterea simultan, cu scopul de-a reda ~i sub aspe~t narati\ aceasta simultaneitate, ~i folosirea drept cadru a biografiei fmpiiratului principal, pe fundalul careia sunt grefate c:elelalte biografii ale conduditorilor contemporani mai putin importanti. Cazul primei fonnule narative subliniate mai sus, cu deviere de la schema suetoniana ~i cu reluarea destinului unui personaj In subdiviziunea biografiei altuia, poate fi ilustrata mai Intäi de pasajul IX, 10-13, respectiv de domnia lui Tetricus, Claudius TI, Quintillus ~i A"Hrelianus. 0 astfel de formulä narativa se prezintä schematic sub forma: A Domnia lui Tetricus: pronuntiatio, res militaris; B. Revenirea asupra domniei lui Gallienus; C. Domnia lui Claudius II Gothicus: pronuntiatio, res gestae, mores, mortis causae, veneratio; D. Domnia lui Quintillus: pronuntiatio, mores, confirmatio a senatu, mors, aetas imperiij E. Domnia lui Aurelianus: origo, mores, res gestae; A. Reluarea domniei lui Aurelianus: res civilis, Daciae amissio, mors, mortis causae, dgijicatio. Pe scurt, aceasta schema biografica narativa s-ar putea configura: A, B, C, D, E, A Un caz ~i. mai elocvent de intercalare biografica, unde elementeie In cauza sunt atät de strans intretesute ~i conditionate reciproc, Incät disocierea unei formule devine practic dificilä, se observa cu precadere In cazul primei ~i celei de a doua tetrarhii. Gasim ~i pasaje mai scurte cu biografii intercalate, ca de exemplu: domnia lui Carinus ~i Diocletianus, a lui Maximianus Herculius ~i Carausius. Nu mult diferita de aceasta modalitate narativa, In ultime1e doua cärti exista ~i 0 a doua formula de expunere: 0 biografie - cadru care Inglobeaza in sine 0 serie de biografii mai putin importante, a~ cum este cazul domniilor lui Gallienus ~i Constantius II. Cazul domniei lui Gallienus s-ar putea reprezenta schematic astfel: A domnia lui Gallienus; a) domnia lui Postumus; b) domnia lui Marius; c) domnia lui S7 Victorinus; d)domnia lui Tetricus; A - revenirea asupra domniei lui Gallienus • Cu alte cuvinte, dobändim schema: A, a, b, c, cl, A Cazul domniei lui Constantius II ofera o schema mai bogata, dar de aceea~i factura: A. (X, 10) - destinul Incercat a1 lui Constantius II; a) domnia tui Vetranio; b) domnia uzurpatorului Nepotianus; c) domnia uzurpatorului Magnentius; d) domnia lui Gallus; e) .domnia uzurpatorului Silvanus; f) domnia lui lulianus; A. (X, 15) - Revenirea la biografia lui Constanüus, cadrul de baza in care au fost introduse cele ~se microbiografii. Fonnula rezultata ar fi: A, a, b, c, cl, e, f. A. Sectiunea se incheie cu urmatoarele genera constantiene: mors,anni imperii, aetas, laudatio, breviter enumeratio (recapitularea 'intregii domnii pe scurt). Dupa 0 formula inedita este prezentata domnia lui Omstantinus, ale carui gestae se remarca printr-o structura cvadripartita simetrica. Extinsä pe aproape 5 capitole (X, 48) aceasta biografie este caracterizata de patru subdiviziuni alcätuite din acelea~i puncte: a) Laudatio - mores - res militaris; (X, 5-6), Damnatio (X, 6 final): b) Laudatio - res militaris - res civilis (X, 7); c) Laudatio - res civilis - res militaris (X, 8). Aceasta a~ezare In pagina a unui Intreit laudatio, printre care se strecoara ~i reprobarea faptelor nedemne sävär~ite de C.,onstantinus, se Incheie tot cu 0 suitä de patru puncte biografice:

57

B~'eviarium, IX, 8-11.

17

.

mors, aetas. prodigia, deificatio. Atenpa vaditäpentru simetria unei biografii,in mod evident de.factura retorica. n-a mai fost demonstratä de autor decat in cazul domniei lui . . Tralanus ; Dar ultima parte a Breviarului capatä 0 foarte mare importantä in economia operei nu numai prin valoarea ei stilistica ~i de continut; privita in perspectiva problemei continuitatii poporului roman, aceasta subdiviziune poate fi considerata 0 adevarata sectiune a imparatilor de origine traco-getica. Fiindcä in aproximativ 130 de ani, adica din 235 pana in 363, la conducerea Imperiului Roman se instaleaza succesiv mai bine de 15 personalitäti politico-militare de origine traco-getica, ale c8ror merite politice ~i administrative sunt adesea cu totul remarcabile:. Maxirninus .Thrax, Claudius II Gothicus, Quintillus, Aurelianus, Regalianus (Trebelianus), Maximianus Herculius, Maxentius,: Galerius, Maxirninus Daia, Licinius, Constantius Chlorus. Constantinus Magnus, D~lmatius, Constantinus n, Constans, Constantius TI ~i Iulianul2. Lor li s-ar mai putea adauga ~i a~i i.mparap de origine balcanica (respectiv ilirica), ~ cum SUDt Decius ~i Diocletianus o. . Privite lin succesiunea lor expozitiva, cele trei subdiviziuni ale operei lui Eutropius surprind pqncipalele momente ale marilor rni~ri istorice din trecutul Romei, in care sens istorieul noteaza evolutia formelor politice de la democratia republicana, la liberalitate~ principatului augusteie pana la absolutismul dorninatului lui Diocletianus ~i Constal1tinus: Avänd con~tiinta acestei evolutii, epitomatorul remarca de exemplu faptul ca Dornitianus dominum se et deum primus appellari iussit ( = a ordonat cel dintäi sä ~e nurnit stäpan ~i zen, 7, 23), moment ce reprezintä a~dar, 0 treaptä hotämtoarel in oficializarea formei politice autocrate. Raportänd mereu noHe forme de guvemamaht la vechea 'libertate romana, istoricul remarca. de fiecare datä ~i modificarea esentei monlle a conducerii supreme 0 datä cu instaurarea absolutismului lui Caesar, a instaurarii Tetrarhiei ~i a aparitiei Dominatului, cand Imperiul Roman ia tot mai mult Intati~ea unei domnii regale ~i-~i pierde vechea formä· a democratiei 1 traditionale . (9, 26t • In cadrul expunerii narative, Breviarul inregistreaza ~i sub aspectul stilului 0 evolutie: de la rezumatul sec din prima parte, la narapunea retorica plina de implicatii moralizatoare a sectiunilor urmatoare. Incepändu-~i, ~dar, lucrarea cu abrevierea arida a operei a1tora, pe masura ce spiritul säu se infierbanta tot mai mult de un subiect atät de generos, autorul se desprinde de surse ~i da in final toatä masura

talentului säu. Drept urmare, nici sintaxa gandirii sale nu se pästreazä peste to~ aceea~i. ghicindu-se in ea noile optiuni morale ale veacului ~i ale sale. Cäci un Iucru dar: chiar dacä träsäturile generale ale sale. raman in mod ·consecvent dasicizante. ele ammta finde ~i evului mediu. se vede in insistenta cu care autorul sul,lulleli7.2 noibletea pe1,solnaJ,elor. liberalitatea sau urbanitatea, european eXI:mrnat

In dedicatia catre Valens~ Eut:rOPilUS lucrarii sale. dänd explicatii concrete Romei. sa este ~dar sä in ordine crclnolog;lc3 civilä sau urmarind Datoritä acestui gest pur Ul'-""'''''U'''. Imlp31raull marile evenimente ~i peI'soIlahtäl1 desprindä de aici un model inainta~ilor. 0 atare concePlie pe fenomenele de ~ ale istoriei tr~buie ea insä~i analizatä 9i. dacäe posibil explicatä· pentru a intelege sensul notiunii de breviar in viziunea istoricului. Cäci a~ cum se aratä autorul de inclinat sä nqteze intämpIäri neobi~nuite. fapte de senzatie. cancanuri. glume, curiozitäti ~i anecdote. istoria romanadevine. in viziunea sa, 0 suitä de fapte je~ite din comun, de exceptie in ambele sensuri, capabilä sä-I antreneze pe cititor ~i sä-i mentina treaz interesul ~ tot parcursullecturii. dar sä-l~i ~heze spre a-l converti la 0 anurne cauza morala . o asemenea prezentare amalgamatä. camavaleascä ~i deopotriva panorainica a ut\l~i material eterogen, care capäta unitate prin perspectiva euucativ-morala. tine in mbd evident de viziunea menippeica, ~i interpretänd in aeest mod opera lui Eutropius, ii 64 sporim sensurile ~i-i elucidain, credem, ~i mai bine mesaju1 •

re.

douä criterii: ewologic ~i cronolom,c. din a diror succesiune se contureaza UD portret cOIq)lexitate. Darpentrn realizarea pOrln::tului suetomene (cf. E. Cizek.op. cil. p. 41). 59.Asupm ~:rt!mtei impämtilOr de origine pen1ru problema continuitltii v. ,1 mai jos in cadrulargumentelor aduse in acest sprijm.. 60 0 observspe care ne 0 simp1ä c~tatam 0 constituie de origine 1mco-geticä (~i deopotrivl atitudinea deo~b:i.t de durä a fatl de religia~tinä. Subliniem cl mn acestom s-au ridicat cei mai aprigi persecutori cre§tinismului. Sl fie oare conservatorismullorpigän 0 dovadä de vechime? G. Cälinescu sublinia 1m fapt: .....raseh: stril.vechl sunt conservatoare. regresive ,i defensive". lit. rom.,. compendiu, Bucure§ti,1968,p. 14); v. ~i notek: aferente fiecärei domnii. 61 Cf. L. Franga, an. eiL, p. 351

62 in criterul akgerii materialului trebuie inclusl ,i natum interlocutorului, gmdul de inteIegere .~ impäramlui Valens, despre eare Ammianus Mm:cellinus afinna cä era omnium litterarum ignarus ( d un om totalmente neinstruit), cf. XXXI, 14,5. .' 63 in ordinea inserlirii in pagina istorici, distingem tmllätoarea '1:ipo1ogie a anecdotieului: ammunte revelatoare; euriozitäp; vorbe de spirit; anecdota dezvoltatä; detaJii in relatarea unor triumfuri (ex. 4, 8); detalii privind moartea unor impirati. cäsätoria ca paravan politic (v. 9, 22) introducerea in text a unui vers din Vergilius (Aen., 6, 365). Din mndul cmiozitäplor fae parte, de exeIq)lu, rontinutul unei eine a lui Vitellius (7, 18); increderea lui Vespasian in destirml favorabil al fiilorsli (7, 20). intre vorbele de spirit menponate de epitomator relevim pe aceIea aIe lui Titus (7, 21), Traianus (8, 5), Probus (9, 17) etc. Alte exeIq)Ie pot fi gäsite ~i in 2,5; 2,6; 2,11; 2,22-23; 3,10; 5,6; 6,13; 6,24. (Cf. L. Franga, an. eiL capitohd. Tehnica epitomei, p. 354). 64 Aceasfä apropiere a genului epitomator de satim menippeicll ne aparpne fi este posibil ca ea sä nu rmi fi fost suspnutä in nici 0 mahl de acest In sprijinul interpretärii noastre vin insä formapa retoricä ~i sofisticä a autorului; numeroase alte argumente, in afara operei ca atare, ~i

18

19

53

Anati2:inia... Dada virisjüerat exhausta (=Dacia fusese secätuita de bärbati, VIII, 6,2) r;;i evacuarea to/aM a provinciei de eatre Aurelianus, dedusä din 15,1. Ne vom ocupa In continuare de prima problemä, in legaturd cu care existä astäzi 0 intreaga literaturä de specialitate. Bibliografia critica a fragmentului este impresionantä 0 parcurgere exhaustiva a materialului publicat pe aceasta temä este imposibilä aici. armnti totu:;;i in cele ce urmeaza cäteva din teoriile mai Clmoscute In care a tost sustinutä

f>Ytl~'rP" pot)m~l"l1el autohtone In

cursu1 dacooara formwarn in din veacurile trecute, cu precadere la Cantemir ~i ~delene,. t0tl.l:~i deschiderea acestui "dosar" se plaseazä In cu scrntorul blzantm Kekaumenos care lansa pentru prima datä in evul mediu, ideea nimicirii totale a dacilor. EI observa ca viahii erau d~ci :;;i ca irnpotriva lor "a purtat räzboi impäratul Traianu.." ~i i-a istovit cu totul iar Impäratullor Decebalus a fost ucis ~i capul i-a fost expus mtr-o sulitä mcentrul Romei. '(,,äci ei sunt numiti daci ~i bessi'.&2. Un serol mai tärziu msä, un alt i~oric bi.~tin ?in sccXU, pe nume Kinnamos suspnea dimpotriva ca valahii nu ~ daci, Cl ~1~ v~~Ilor coloni:;;ti adw;;i de Traian din ltalia. Aceste douä afirmatn aparent contradictom se completeazä, dupä pärerea ~w.. ~ ~ al~.·?e~i s-a o!,imt ca ~le s-ar ex~lude8J. . In realitate amandOl lstonen blzantml observa acela~l Iuern ron alt unghl de vedere: Kekaw:,enos ca dacii au fost nimiciti ~i Kinnamos ca valahii din vremea sa provin din coloni~tii' romani. ceea ce lnsemana In aceea~i maSUfa ca daci! a~ fo~! exterminati. Oricum, afirmatii1e lor reprezintä punctul de plecare al unet discutn nesolutionate multumitor niei astäzi. tn traditia noastra istorica. primii ca~e au. re!~t chestiunea etnogenezei romanilor au fost cronicarii ~i ·lndatä dupä ace~t1a. Dmn~e Canternir. Ei Imbrati:;;ea7..3 asertiunea lui Kinnamos l?i dau crezare celor ded~
>I
i foldoristica, mai decät izvoarelor l.Ill care s·a plecal aid lt'ipectul cauza 1311. cOlJsiructiei participiale diH IX, 15, I vflslato Offl1'li lll,.rico et lvfoesia l?i alconjunctiei cum din H.~..t. Aug., 39,7. .

54

"0 _ •..~;; .• , ...~-

.""unx,",,,,...

,i

! 15 Inlelegem de asemenea pentru ce Aureüanusü retrage din Dada numai pe romani ou pe dacii care, de aproape doui secole. voiau sä scuture jugul stipinirii romane. . 176 Prhrind evenimentul intatq)1at sub Gallienus dintr-o perspecnva ,i mai indephmti, Paulu.s Orosius eonstatl cl recucerirea Daciei este de aeum imposibiJä: Dada trans Danubium in perpelUUIn aufretur (= Dada de dincolo de Dunilre este pentru totdeaun3 pierdutl de Ja iJ:q>eriu). 177 Ci Diel- laIin..,romt'in, edipa G. Gutu. 1983, sub voce ii Diet. tat. franc., edilia Gaffiot..fUIJ

lat..-:franc., edipa Guill Freund, Paris, 1883, sub voce.. lat.-j"anc., editia E. Benoist ~i H. Goellzer. sub voce. Semurik: 0 golil ,i 0 evacuat ale verbului intermisit au fost puse in ciTcuiafie in istoriografia romaneascä de cätre Vi lliescu. atat pm tmducerile efectuate din Emropius (v. F'ontes, II. EulTopius.

55

specifieitatea fiecarei aetiuni la care se referä, folose~te intotdeauna euvintele eele mai pentru fieeare situatie183. , Devine revelator, deci; pentru diseutia de fata modul eum au 'inteles ~i scriitorii antiei acest fenomen istorie petrecut in Daeia sub Aurelian, ~i, in aeeea~i masura, eum au tradus ei in limba greaea ori in alte sintagme latine~ti verbul intermittere. tn secolul lexiconul Suidas (Suda.s) relata Beeste imprejurari istoriee astfel: "Tara Daeiei, pe a intemeiat-o Traian in tinuturile de dincolo de Istru. Pe aceasta a parasit-o \a:.I[E}~t'IDr;) Aurelian, eand a fost amenintatä provineia illirilor ~i moesilor, socotind ca va fi cu neputinta sä salveze granita märgina~ din mijloeul raurilor. Luand deei pe romani i colonizali de aco] 0, din ora~e ~i din sate, i-a a~zat in Moesia eentrala, numind-o Daeia. Aceasta se aflä acum l'ntre eele doua Moesii ~i le desparte una de cealalta,,184. Am pastrat din volumul Fantes, H, traducerea puhlieatä aiei ~i am retinut IX, 15,1), cat ~i prin studiile ~i amcolele serise pe aceastä temä. InteIpretänd gre~it acest pasaj, coneluziile pe eare V1lliescu le-a tras de aiei nu puteau fi deeat gre~ite. Astfe~ cercetätorul romän a sustitmt, in eea mai buna traditie roeslerianä, ideea eronatä ca teritoriul Daciei ar fi fost evacuat mtegralde cätre Aurelianus, dupa ce mai intäi avusese loc 0 evacuare ~i sub Gallienus. Or, in paginile de mai sus am dovedit cat de aberantä poate fi 0 asemenea inteIpretare ~i Ja ce concluzii ne~teptate floate duce 0 deviere de sens ori 0 supralidtare a textelor vechL Ideea de evacuare totalä a Daciei apare cJarexprimatä ~i sustinutä de V1lliescu, in art. Piiriisirea DacieL, p. 426,427,429,436,438 cu notele 103, unde se inteIpreteazä k. fel de gre~it ~i pasajul din vm, 6,2; Traian ar coloniza, dupa lui V1 lliescu "0 provinde goallt" (sie!); ~i nota 106, lbidem, in eare autorul sesizeaza sch.iml)an;~a semantiea adusa verbului intermittere de prepozipa inter insa traduce in fmal euväntulin cauzä a liisat goi (la mij/oc [!Itre romani $i barban). De noM eä aceJa~i cercetätor, obsedat de ideea "golirif' §i "evaeuärii", redä in panegiricul catre Theodosius allui Pacatus Drepanius, text reprodus in Fontes, II p. 86/87, tot cu echivalentul "golise" verbullatin vacuaverat, eare, de data aceasta este, in mod evident, inteIpretat corect. 181 Intennisit Dadam este tradus de B. A. Calvi abbandono temporaneamente la Dada, cf Eutrofius, Breviarium ab Urbe condita, Societa editrice internazionale, 1965, p, 132. I 2 Sensuri ca "a pustiit", "a transfonnat intr-un de~ert" Dada, se gäsesc de obieei in versiunile fumceze; \'. editiile citate deja ale lui 11. Rat ~i Dubois ~i noteie explicative aferente acestui pasaj, 530-

verbul "a.mf.'At1fZ" prin care este redat in limba greaca termenul intermisit. 0 verificare a sensurilor de bazä ale lui &'nok{nCl) ne arata in ce mod l-a inteles Suidas pe intermittere. Caei nu de 0 parasire oareeare este vorba (de 0 "golire" sau "evaeuare". in niei un caz), ci despre 0 indepärtare a administratiei romane ("romanii colonizati'j de provineie, a~ eum ne indiea prepozitia &'no, aiei cu funetie de preverb. Sensurile de bazä ale lui &xok{nCl), fumizate de dietionarul gree Bailly sunt: "a lasa la loeul sau", "a lasa in urma sa", "a se ind.eparta de", "a se lipsi den. Or, acela~i lueru am scos in relief ~i noi interpretand pasajul latin al lui Eutropius. Mai mult, cauza retragerii aureliane nu pare a fi alta in viziunea lui Suidas deeat teama de a nu fi pierdute de la imperiu provineiile sud-dunarene, Illyrieul ~i Moesia, preeum ~i dorinta lui Aurelianus d.e a mentine limesul Imperiülui Roman pe Dunare. In aeest sens, ni se pare mai potrivit sa inlocuim adverbul cand, temporal, cu 0 oonjunetie cauzala: jiindcii, deoarecei cu alte euvinte. Aurelianus i~i retrage "romanii colonizap" din Dacia,fiindea provinciile din sudul Dunarii erau amenintate, iar Daeia nu mai putea fi retinuta intre graniteie imperiului. sub niei un motiv. Opinam, a~dar, rara rezerve, ca dintre toate interpretarile antice date pasajului eutropian, tälmäeirea oferitä de Lexiconul Suidas ni· se pare a redain modul cel mai coreet ~i mai just intentiile istorieului latin, netradändu-l cu nirnie. Cät prive~te pe Rufius F esrns, succesorullui Eutropius la eurtea lui Valens in ealitate de magister memoriae ~i eare, la ordinul aceluia~i imparat a intocrnit ~i el un Breviarium, folosind opera predeeesorului sau, acesta eludeazä termenul intermittere ~i vorbe~te doar de 0 transferare a "romanilor" (nu a intregii populapi) in sudul Dunarii: translatis minde Romanis ( = transferandu-i d.e aiei pe romani). Singurul autor latin care intelege pe intermittere intr-un mod mai unilateral deeat Lexiconul Suidas este Historia Augusta. unde pasajul eunoscut din Eutropius ia forma: ... provinciam Transdanuvianam a Traino constitutam... reliquit ( = el (Aurelianus) a 1 pärasit provincia de dincolo de Dunare, intemeiata de eatre Traian) 85. In rest, problema modalitapi in eare are loc retragerea romana din Daeia nu mai este mentionatä la scriitorii antiehitätii tärzii,dupa eum se poate observa cu u~urinta ~i din Anexa noastra. 3. A treia mare chestiune ridicata de pasajul retragerii aureliane din Eutropius ~i de celelalte referiri paralele este aceea a populatiei retrase. Eutropius, care reprezinta punernl de plecare al intregii discutii, afirmä rara eehivocca nu este vorba desprc nimeni altcineva dccät despre romanii ad~i aici de ciitre Traianus: abductosque Romanos ex urbibus et agris Daciae ( = ~i pe romani i adu~i din ora~le ~i ogoarele Daeiei). De altfel. se observa la acest istorie predileetia pentru stilul formularistie. subliniat ~i mai sus. Caei punänd in relatie expresia aceasta cu aceea din VIII, 6,2, injinitas eo copias hominum transtulerat ad agros et urbes colendas ( = transferase acolo multirni nesfär~ite de oameni pentru a eultiva ogoarele ~i a ingriji ora~le) rezulta limped.e ca, in concePlia sa, au fost retra~i din Dacia, fie din ora~, fie de pe ogoare,

Verbul intermittere este un cornpus a1 verbului mittere ~i in textullui Eutropius se intämesc unnätoarele fonne lexieale derivate: mittere, (a trimite), III, 15,3; III, 11; VI,21; VII,l,2, etc.; amittere (= a pierde, a indeparta, a scapa din mäna), V, 4,1; V,7,4; IX.8,2; X. 10,1 etc.; admittere (= a Iäsa sä \inä, a pennite, a ingädui), Vll, 7,1; committere (= a uni, a lutreprinde 0 luptä), II,13,4; VII,14,3,IX,24; dimittere (= a trimite in toate partite), lII,22,2;VI,19,2; pennittere (= a arunca, a incredinta, a pennite), III,17,2; promittere (= a Iäsa sa creaseä, a promite), III,12,2; ~i in SIaTI?it intermittere, hapax, (= "a lasa Ja mijloc, a Iäsa liber, a Iäsa aläturi, a reda libertatea), IX,15,1. Sensurile ""a evacuat", "a gollt", chiar "a parasit" ~i "a abandonat", reprezintä, dupa opinia noasträ, interpretäri incoreele, cu unnäri irnprevizibile in comentariul intregului pasaj. Cu Roesler se face inceputul acestor abateri de Ja text, care oricat de marun1e s-ar parea, in cadrul une i teorii ce afecteaza istoria unui intreg popor, ele capätä 0 importantä extraordinarä, De remarcat faptul ca Eutropius vehiculeaza in sa tennenii adecvati pen1ru fiecare nuantä semanticä amintitä; relinquere ("a Iäsa, a parasi'), I., II,8,3; IV.18; VIII,8,4, ete., manen' (= a rämäne), III,14,2; amittere (= a läsa, a paräsi), II,26,2; IX,8,2; remanere (= a ramanc undeva), III,Il,2; deserere (= a päräsi, a transfonna intr-un de~e·rt), IV.?,l; sinere (= a Iäsa), X,2,l; X,9.1, ~i in aecea~i masura vastare, devastare,populari, passim. 184 Cf Suidas, lR:Xicon, II. 2; traducerea textului este preluatä din vo1 II. fantes, p. 698/699 (s.o.).

18S Ceea ce nu sesizeazä Bist. Aug. inl~euind pe intermittere cu relinquere este nuanta semantica a modului in eare are loc paräsirea. In felulaeesta polisemantismul euvantului folosit de Eutropius este säräcit pm euväntul eare 1-a inloeuit (v. ~i Anexa 1, a, b)., p. 68-71.

56

57

numai cetatenii romani stramutati alci din imperiu de catre Traianus. Nu altfel inte1ege aeeastä inforrnalie nici Rufius Festus cand afirmä deopotrivä de clar ca din Dacia au fost treculi peste Dunare romanii, translatis extinde Romanis ( "'" de aici au fost stramutati rornanii), cf Rufius Festus, VIII. Iordannes, care a trait in zona tarii noastre ~i cuno~tea direct realitatea, este ~i mai exact in afirmatiile sale, cänd noteaza ca de aici, din Dacia, n-au fost chemate peste Dunare decät legiunile, evocatis extinde legionibus ( ""' fiind chemate de aici legiunile), presupunand ca este vorba de aeelea~i cauze: pierderea controlului militar exercitat de armatä pana in vrernea lui Gallienus asupra Daciei ~i urgenta apararii noilor provincii amenintate, Illyricum ~i Moesia. Daca din afirmatiile Iui Eutropius rezultä ca au fost retrase din Dacia toate elementele romane aduse aici de Traian in vederea colonizarii, din afirmatii1e lui Iordannes deducem ca n-a fost transferatä peste fluviu decat armata, lucru care-l faee pe 1. 1. Russu sä sustina ca, din analogiile cu alte provincii romanizate ~i din afirmatiile unor istorici ai antichitätii, se poate deduee ca au mai rämas totu~i in Dacia ~ielemente romane, deoarece "persistenta pop\:.latiei romaniee mai multe secole dupä evaucarea oficialä este atestata ~i unanim admisä ~i in alte re~uni foste provincii romane, ocupate de barbari: Noricum, Vindelicia, Raetia·'. Cäci, a~ cum au 8fatat numero~i eruditi straini, ca 1. Thunmann (1774), "permanenla romanismului in zona carpato-danubianä ~i balcanica este legata in primul rand de vechimea ~i statomicia populatiilor autohtone traco-geto-dace, respectiv illyre, in care (dupä treeerea perioadei de romantism ~i exaltare latineasca a ~colii Ardelene· ~ia ereziilor) s-au recunoscut inainta~ii indepärtati dar nernijlociti ai populatiei romane~ti (romanofone), Romanii din Peninsula Balcanica ~i Dacia".186 Consecvent traditiei eutropiene, IR.xiconul Suidas precizeaza deopotrivä ca au fost retra~~ din .ora~le ~i din satele Daciei "romanii colonizati" (ef.n, 2), pe care Aurehanus l-a a~zat in Moesia centrala. Singura nota discordantä in cadrul acestor päreri unanime transmise de antiehitate 0 reprezintä Historia Augusta, despre care se l87 recunoa~te indeobe~te ca prelucreazä opera lui EutropiuS . Astfel, eeea ce ~tim de 1a . Eutropius devine in aeeastä lucrare pasajul urmätor: Cum vastatum l/Iyricum et 1\1oesiam deperditam videret, provinciam Transdanuvianam (1 Traiano constitutam sublato exercitu et provincia/ibus re/iquit, desperans eam posse retineri, abductosque ex ea populos fn ~foesia conlocavit appel/avitque suam Daciam quae nunc duas Moesias dividit ( = ~i fiindca vedea Illyricul devastat ~i Moesia pierdutä, el a pärasit 186 Cf 11 Russu, op. ci!., 1'.209/210. Dae! luäm in eonsiderape fapml ca ~i pe alte teritorii oecidentaJe. s-a pästrat numeJe de valach, sub fonm waleh (web-ch=roman), tennenul de Valahia, eare s-a irl1:ms ca denumire .a tlrii noastre, atestä 0 datä rnai muh intensitatea romanizärii exercitate asupra vechii DacH. 187 0 demonstratie a ßcut G. Popa-Lisserum in op. cit., vol IX, p. 30, punänd pe coloane cei doi istorici, din care rezuitä stransa dependentä a Historiei Augusta de Acel.a~i lucru poate fi observat ~i in .Anexa intocmitä de de a se putea constata filiatia ~i dependenpi istoricilor mai noi de cei rnai vechi. noi in ace~j demonstra ~i lingvistic ~i Seriozitatea text este contestatä ~ide VI Diescu. Intrncät se infonnaponal ca este vorba de 0 preluare a relatärii lui 15, 1 pasajul este "film niei 0 valoare istoricä , cf VI lliescu, Fantes, II, nota 72 ~i an Piiriisirea Daciei... , in

58

provincia de dincolo de Dunare. interneiatä de catre Traianus, lllimd deo aici armata ~i pe provinciali. deoarece pierduse speranta ca 0 mai poate pastra, ~i nearpurile scoase din ea le-a a~zat in Moesia ~i a nurhit Dacia sa zona care desparte acum cele doua Moesli)18&. In eeea ce ne prive~te. noi nu putern vedea in expresia lui Flavius Vopiscus exercitus et provinciales decat ceea ce restul istoricilor antici au mentionat prin Romanos, Romanls ~i leglonibus. ~ cum constata ~i G. Popa-Lisseanu, prin armatele ~i provincialii retra~i din Dacia nu trebuie sä se inteleaga decät populafia romanii, nu ~i pe aceea a dacilor romanizafi. Caci oricat de intensiv se va fi Iacut colonizarea noii provincii a Daciei lui Traian ~i oricat de putemica va fi fost romanizata ea prin coloni~ti, nu ne putern inchipui ca vor fi fost cu totul ~i peste tot locul nimicite populatiile traco-daee de la nordul Dunariio Din aeeste expresii ale lui Flavius Vopiscus ~i Eutropius, respectiv. din ''provincialibus'' ~i "Romanos ex urbibus et agris"· ideologii maghiari L. Tamas (Treml) ~i AlfOldi au pus in circulatie teoria despre ultimele resturi ale populatiei romane din Dacia, pe care Aure1ianus leoar fi trecut peste Dunare in 275, desävar/?ind evacuarea populatiei urbane ~i rurale inceputä sub Gallienus. Ei sustin chiar ca adevärata mare evacuare s-a prodtis sub Gallienus, iar Aurelianus n-ar fi "tras decät 189 concluziile finale.. • teze asupra carora am insistat deja mai sus. 4. Ultima chestiune importanta ridicatä de pasajul eutropian este aeeea legats de natura reala sau fictiva a provinciei Dacia, intemeiata la sudul Dunarii de catre Aurelianus ~i nurnitä de obieei nova Dacia. Din Rufius Festus aflam ca,\de fapt, ar fi vorba de doua Dacii, una in regiunile Moesiei ~i alta in eele ale Dardaniei. Iar Iordannes, care le-a cunoscut, probabil, direct, lementioneaza ~i numele: Dacia Mediterranea ~i Dacia Ripensis. Realitatea istorica a acestor provincii a fost indeobe~te ocolitä de istoricii no~tri, 18sändu-se impresia ca ar fi vorba fie de 0 sirnpla notatie a abreviatorilor sec. IV, fie de o provincie cu 0 existentä efemera. Starea de incertitudine in care se mentine aee3sta informatie nu dovede~te nimic alteeva decät lipsa eereetärilor serioase in aeeasta privintä ~i teama de a nu oferi inca un argument adversarilor continuitätii. Ascunderea sau ocolirea adevarului, ca ~i afirmarea lu1 trunchiatä duc la noi dificultäti in lamurirea definitiva a etnogenezei romanilor. In consecintä, ni se pare oportun sä rezumam aicl 190 articolul ist?ricului ie~an Nicolae Gostar in legäturä cu aeeasta problemä , studiu pe care il conslderäm deosebit de convingator atät prin argumenteie cat ~i prin concluziile . sale. Respingand afirmatiile lui C. C. Giurescu, conform carora continuitatea ISS Hist Augusta, 39, 7. Lucrarea a fost redactatä aprox. 3Ö de ani dup.i Brew.arullui Eutropius, adicl 395-400, fie de un grup de 6 autori, fie de eitre uoul singur, Flavius Vopiscus, eum demonstreazl ace~i G. Popa-Lisseanu, in op. eil., p. 30131. lS9 Idem, lbidem, p.3t, s.n. Cf. L. Tamäs, Romains, Romans et Roumains dans l'histoire de la· Doeie Trajane, in Arehivum Europae CentTo-Orientalis. I. p. 74, apud G. Popa-Lisseanu, op. eit., 1'.31132. Aceastä Jeorie este nq,ä~itä in bunl parte ~i de unii istorici romini, ca VL niescu, cf. op. eit., p'assim 190 NieoJae Gostar, Soarta orfJlelor din Daeia dupq 17/, ~i 1975n6; Comunicare sustinutä Ja sesiunea In memoriam D. Berlescu, Soc. de Studii Clasice din R.S.R., filia1a ~i. p. I ~] I, text daetilografiat.

59

elementului autohton din Dacia ar fi fost similara cu accea din Gallia, Spania, Noricum ori Raetia, N, Gostar sustine ca astfel de afirmatii nu se bazeazä pe cercetäri ~tiintifice, ci numai pe sentimente nationale. Romani2'area fiecarei provincii din imperiu s-a efectuat in mod diferit de la un caz la altul, iar in privinta Daciei, imprejurärile in care s-a produs romanizarea sunt ~i mai deosebite. Soarta ora~lor romanice ~i romanizate din vechea Dacie dupa retragerea efectivelor romane, a caror viatä inceteazä brusc dupä anul 271, considerat de autor anul päräsirii aureliane, este 'in masurä sä schimbe in mod simtitor imaginea pe care istoricii romani ~i-au taurit-o despre continuitatea romanitätii la nordul Dunarii. Cäci, daca in toate celelalte provincii europene romanizate, noteazä autorul, ora~ul a avut 0 existentä continua, cu tot ceea ce implica fenomenul acesta - cultura ~i civilizatia romanä ~ in Dacia, aceste doua componente esentiale ale romanizärii se transferä peste Dunare odatä cu romanii retra~i de Aurelianus. Säpäturile arheologice recente au putut stabili pentru Sarmizegetusa. de pildä, ca dupa anul 271 (in cazul in eare acesta va fi fost anul retragerii) ora~ul a rämas, dacä nu pustiu, cel mult, slab locuit. in propoqie de 5-10%. in aceea~i masura ~i in mod cu totul asemanator se depopuleazä ~i celelalte centre urbane: Apulum, Potaissa, Napoca, Romula, Tibiscum, Porolissum, Pagus Aquensis (Cälan), Pagus-Micensis (Vetel) Samum, Ampelum ~i multe alte a~zäri rurale, vilae rusticae ale marilor proprietari. Ceea ce ramäne in aceste ora~ ~i vile rustice este 0 populatie evident säracä, "tarä pretentii de confort, eare nu va mai ~nstrui in piaträ. nu va mai scrie, nu va mai inälta altare sau temple zeilor. Dupä jaful barbar, aspectul ora~lor din Dacia era dintre cele mai dezolante: palate ~i locuinte abandonate, incendiate ~i distruse; templele. cu altareie lor, pärasite. cu statUile zeilor cazute la pamant. (... ). Cei esre au rämas nu vor mai continua viata de cetate romanä, cu magistrati, cu consilii orä~ne~ti, cu colegii me~te~ugare~ti, cu asociatii negustore~ti sau colegii religioase. Vor uita cultura romanä. dreptul roman, viata religioasä romana. Aceastä populatie este analfabetä iar 191 me~te~ugarii de alta datä ~i de inaltä calificare nu se mai gasesc.. . Caci, in timp ce pe malul stang al fluviului vechile centre urbane se präbu~sc ~i se naruie sub sälbäticia nävälitorilor ~i sub nepasarea autohtonilor, care intotdeauna preferaserä vietii urbane pe cea ruralä ~i pastoralä, pe malul drept al Dunärii. in Moesia, iau fiintä centre urbane noi, ca 0 replicä vie a celor de pe malul stang intrate 'in ruina 192. Dovada cea mai concludentä a stramutärii vietii urbane de pe malul stang, pe malul drept al fluviului, 0 l93 constituie, in primul rand toponimia . Pomind de 1a apus inspre räsärit vom intälni la nord, Diema (Or~va), iar 1a sud, Transdiema (Or~va de peste Dunäre; ora~ esre va Idem,lbidem,p.4. Idem, lbidem, p.5. Furia invadatorului nemilos, constatä N. Gostar, Jäsänd in umm sa numai ruine, tristete ~i durere, in rnijlocul unei popuJapi totahnente aservite, face ca o~ul de Ja nOIuul 191

192

Dunärii sä inceteze a mai exista pentru foarte multe secole. 193 Sub ac~st aspect, Eutropius are perfectä dreptate cänd, in ultimele cuvinte ale pasajului, pretinde cä Dada Traianä s-a transfonnat in Dada Aurelianä de Ja sudul Dunärii: ... appellavikjue

eam Daciam, quae nune duas Moesias divi(Jit et est aextra Danubio in mare jluenti, cum antea juerit in laeva ( ~~.... ~i a nurnit Dada, aceastä zonä care acum desparte cele douä Moesli ~i care se aflä in dreapta de Dunäre, dupä cum fluviul curge in mare, in timp ce mai inainte se afla in stiinga) cf.IX,

15,1.

60

supravietui panä in secolul VI, cand, romani:zandu-se, va fi numit Zernes); Drobeta (Turnu Severin) devine Transdrobeta (ora~ul de la nord i~i va continua existenta doar in calitate de castellum, iar mai apoi i~i va schimba ~i numele in Theodora)j Alba, localitate neidentificatä la nord de Dunäre, in Oltenia, devine la sud Transalba; Lucus, de asemenea neidentificat la nord, in Oltenia, devine la sud Translucus. Din cercetärile izvoarelor sec. N- VI, mai ales De aedificiis de Procopius din Caesareia, rezultä ca numele celor mai multe ora~ ale Daciei Traiane pot fi regäsite pe teritoriul Daciei lui Aurelianus. Singurul ora~ rämas in Dacia veche a fost Sucidava (Celei, in sudul Olteniei), unde viata citadinä s-a continuat ~i dupä anul 271. Este, de altfel, unul mntre putinele ora~ romane din Dacia care n-au fost mutate peste Dunäre, caci, in acest caz. ar fi apärut ~iel sub numele Transsucidava, dupä modelul Trar.sdierna ~i Transdrobeta. Studiul lui N. Gostar este deosebit de interesant ~i el confifl11ä concluziile noastre precedente rezultate din analiza fragmentului eutropian IX, 15,1 l;I.nume ca, numai populatia romana a fost retrasä peste fluviu, in timp ce bä~tina~ii, tot mai säräciti ~i mai exploatap raman pe meleagurile lor milenare sä facä singuri fatä nemiloaselor 'incercäri la care i-au supus barbarii timp de peste 1000 de ani. Creat, 'intärit ~i locuit de romani, ora~ul din Dacia Traiana va inceta sä mai existe in sudul Dunärii dupä retragerea romanilor. Cu sigurantä, in acest mod se explicä ruralismul civilizatiei romane~ti de tip strävechi perpetuata panä in pragul civilizatiei modeme, un ruralism intuit cu genialitate de G. Cälinescu a fi 0 marcä a popoarelor vechi. "Tocmai ruralismul nostru constituie dovada suplimentara a marii noastre vechimi. intr-adevar, rasele strävechi sunt conservative, regresive ~i defensive. Autohtonia le obliga la muncile campului ~i primejdiile invaziei la ocupatia pastorala." Imigratii sunt, dimpotrivä, "gälägio~i. gesticulanti. zgomoto~i, carnivori, ofensivi, cu 0 mare aptitudine la 0 civilizatie ce nn e decat 0 ignorare totala a geologicului. Tabara de corturi se preface in ora~. Satele ungurilor sunt ni~te minuscule ora~, ora~le romanilor sunt ni~te mari sate. Alaturi de celtii moderni, noi avem ca ~i chinezii 0 puternicä expresie ritualä ~i stereotipä"194. Concluziile studiului lui N. Gostar nu sunt intrutotul juste, atunci cand autorul afirma cä din toponimele ramase de la autohtoni numai pumele de ape s-au prelungit panä la noi. Situatia toponimelor din tara noasträ nu a fost nici ea temeinic cereetatä. Cäci, nu pupne sunt cazurile cand toponime trac6-dacice aflate nu numai in tara noasträ ci ~i in tärile vecine, ~ strävechea arie traco-getiea, au fost gre~it interpretate l95 ca provenind din limba slava . Acela~i dezacord ne exprimäm ~i in cazul ultimei afirmatii a articolului, ~i anume ca de pe meleagurile noastre nu s-ar fi ridicat nici un om de cultura dupa retragerea romanä. Theotim de Tomis, sec. III-N,loan Cassianus ~i mai .ales Dionysius Exiguus, episcop de Döbrogea in sec. V-VI ~i intemeietorul cronologiei universale, sunt argumente care resping acuzatia formulatä in final de N. Gostar.

G. Cälinescu, lstoria literaturi; Romane, eompendiu, EPL, Buc., 1968, p.14-15. Este cazul toponimelor B~ov, Borsec, Bärsa, Tara Bärsei, Bo~a, V~eu, Bisoca, Bihor, etc, ba chiar Bistra ~i Bistrita, cum ingenios a dovedit a fi de origine traco-geticä G. Th., Avantpropos, in G. Popa-Lisseanu, op. eit., p.9121, dar mai ales p.16/18. 194

195

61

Argumente suplimentare ale continuititii Caracterul hmitat al aeestui studiu ne obligä sä nu intram in detalii privind argumentele extraeutropiene pri'Vind continuitatea. 0 prez.entare fie ~i sumarä a lor va intregi ~i va sprijini totodatä concluziile noastre reie~ite din interpretarea. am spune inedita& pe care am dat-o pasajelor din Eutropius referitoare la istoria noastra veche. 1. Impotriva teoriei "exterminärii" dacilor. aläturi de textuldin Eutropius VIII, 6,2, pledeazä bogata atestare documentara a corpurilor de annata romana recrutate din randul dacilor ~i cunoscute sub numele de Auxilia Dacorum. I. I. Russu considera aeeste auxi/ia Dacorum 0 fortä de primul rang in vasta ma~inärie de cueerire ~i aservire 'a popoarelor pe care au organizat-o romanii. Majoritatea combatantilor geto-daci capturati odatä cu. lichidarea statului lor national din arcul carpatic au fost incorporati in formatiile cu caracter etn'ic (national), auxilia: a) simple unitäti etnice (militii), numite mai t3rziu Numeri. de Daci sau Getae; b) alae ~j cohortes Dacorum. formate sub Ulpius Traianus (Ulpia) ori mai tärziu, sub Aelius Hadrianus, 117-138, (Aelia) ~i sub Marcus Aurelius. 161-180 (Aurelia) din aceea~i ~fulaJie }ndi~en~ daco-~eti~, rä~sä in interi~rul provi~ciei carpatos-au putut dunarene . Pnn Constltupa Antomanlana dm 212, numero~l autohtom lnrola de buna voie in cohortele romane, Iucrn care explicä ilustrarea unor mari personalitäti pohtico-militare de ~ai tarziu. Se mentioneazä calära~i daci in ala Galiorum (eIL, VI, 3191; ala Illyricorum (eIL, V1, 3234); ala Hispanorum Campagorwll (Cil", VI. 3228)197. Timp de aproape doua veacuri in Dacia romana "exterminata" de cätre Traianus s-au efectuat recrutäri nenumarate, pentru constituirea unor au.xilii care ajung pana in Britannia, Pannonia, Persia, Syria, etc. Cateva exemple: in Pannonia (Ungaria de azi) se gaseau Cohors 1I Aurelia Dacorum ~i Colwrs 1I A.l/gusla Dacorum piajidelis veterana. milliaria equitataj ii; rappadocia ~i illacedonia sunt intalnite alte tc)rmatiuni militare dacice: Ala I Ulpia Dacorum ~i Cohors III Dacorum eqllitata; langa Tigru ~i Eufrat, Vexillatio Dacorum Parthica. ee pazea hotarul cu partii; in 5)ria. Colwrs I Flpia Dacorum; in Britannia, Cohors I Aelia Dacorum. ale cärci subunitäti purtau denumiri dacice ca Decibalus, Dida etc. ~i ai ... caror osta~i luptau cu sabia Incovoiatä, specific dacica. Intr-un cuyant, se admite existenta a 15 asemenea corpuri de armate formate din daci. dar nu este exclus ca numarul lor sä fi fost mult mai mare. Toate aeeste documente certe fac dovada unei numeroase populalii bärbäte~ti de varsta incorporabilä in Dacia Traiana, in stare sä furnizez.e trupe au.xiliare de nadejde pentru . .• 198 Impenu . . 2. 0 confirmare indirectä a acestor numeroase corpuri de armata constituite din daci 0 reprezinta numarul mare de imparati romani ridicati din randul formatiunilor militare dacice. Practic, din 235, cand primul impärat traco-get, Matiminus Thral: (235-238) se lidlca in fruntea Imperiului Roman, ~iml impäratilor romani de origine

traco-geticä este aproape nelntrerupt panä in sec. VI-VII. Cei mai multi se impun dupä domnia lui Gantenus: Claudius Il Gothicus (268-270). Aurelianus (270-275), Maximianus Herculius (286-305), Maximinus Daia (309-313), Constantius ehlorus (305-306). Galerius (305-311), Constantin cel J\tlare (306-337) urmat de fiii säi, Constantinus Il. tonstans 9i Constantius ll, aeesta din urma fiind singurul cu 0 domnie mai indelungatä (337-361), Licinius (308-324). lulianus Apostata (361-363), uzurpatorul Regalianus, imparat la Sirmium in 260, care se declara urma~ direct ~i rudä apropiata a lui Deeebal, Belizarie (505-565), cel mai talentat comandant ~ilitar romano-bizantin din timpul domniei lui Iustinian, lustinianus I (527-565), tar la ineeputul sec.VII, Fokas (602-613) ~i Vitalianus (618)199. Importanta ~i numarul mare de traci implicati in lumea ~i civilizatia greco-romana, in baza unor eereetäri recente, sunt muIt mai decat S-3 admis de Tomaschek, zoo Mateescu, Philippide. Be~teliev ~i altii . In secolul IV, eel putin, persistenta tracogetica pe arena politicli a Imperiului Roman era at3t de evidentä incät Lactantius, referindu-se la Galerius ~i la persecutiile lui indreptate impotriva cre~tinilor afirma: "odinioara. dupa ce primise tidul de imparat, el a declarat cä este du~manur numelui de roman ~i voia ca titulatura imperiului sn jie modijicatii in ~a fel incat acesta sn nu se ZOI mai numeascn imperiul roman, ci sn jie denumit imperiul dacic" • Aeela~i autor latin afirma ca mama lui Galerius era de peste Dunare (mater eius Transdanuviana erat) ~i ca frecuse in Dacia cea noua (in Daciam novam) de frica 202 invaziei carpilor . 3. A fost adus in discutie de catre adversarii continuitätii ~i un argument filologicolingvistic, de care s-a Iacut mare caz mai ales la finele secolului trecut ~i 1a 'inceputul secolului nostrU. numit argumentul albanez, prin care, pe baza unor elemente de substrat.. unele comune cu albaneza. se demonstra cä populatia romanica retra~ la sudul Dunarii le-a imprumutat din limba albanezä In timpul convietuirii cu albanezH in Peninsula Balcanica. Unii chiar au vorbit de 0 simbiozä romano-albanezä, fara sä explice cum cele doua popoare s-au separat cu atäta precizie la un anumit moment incat neamurile de migratori care i-au impins pe romani din nou 1a nordul Dunärii i-au läsat totu~i pe loc pe albanezi. Caducitatea "argumentului albanez" a fost doveditä de ~tiinta filologica sträinä. dezinteresatä de mobilurile polemicii, ~i de cea romaneasca incepand cu B. P. Hasdeu ~i continuand cu filologii ineeputului de veac XX, AL Philippide. Sextil Pu~ariu, Th. Capidan. Alexandru Graur ~i altii. Cea mai temeinicä demonstratie in aceasta privintä a fost Iacuta de savantul roman l. I. Russu in lucrarea . futah'l sa monumentalä, Etnogeneza romamlor, partea a II-a, cu argumente Ire 1 e203 .

man

A

199 Cf.

200 201

_ _._-----

.. _._.,. .. ... 196 Cf

11 Russu, op. eil., 1'.18. V. Idem, Elemente traco-getice in Imperiul Roman, 1916, 182 p. (=Despre mortile persecutorilor), XXVll, 9. (s.n.) aceste pasaje, L Tamas eil., 1'.68, exträgea de COIltinlllitätii rornanilor in Dacia lui Trdian dupä cum se peate ne€~xt~~rminärii autobtonilor ci ~j a

11 Russu. op. eil., p.179/180.

197

Idem, Ibid('m

198

Cf N. Stoicesw, of1 eit., p.94.

_IJ""'.... 62

•

UL .,'. . . . ."

Dü~tiOJ'Ianului explicativ ai limbii romane, in editiile c:redibHitate ~i azi argumentului albanez ~i, neglijänd nu amt ..... 8olprob1emei ca! pe cd ~tiintific. laU continuat sä prezinte cuvintele din substrat, eare

63

4. Un 'argument fundamental al continuitätii trebuie sä fie considerat, ineepändeu documentele istoriee ale secolului al N-lea, cel al ere~tinismului, intrucät. odatä cu triumful religiei cre~tine dupä edietul de la Milan din 313, referirile istoriee civile privind Daeia Carpaticä ~i Ponticä sead bruse in favoarea informatiilor religioase. Fapt, de altfel explieabil, deoareee viata interna a fostei provincii Daeia, scäpatä de sub controlul politic ~i administrativ al Romei incä din vrernea lui Gallienus, nu mai avea cum sä fie consemnatä in documenteIe de stat romane ~i bizantine. Singura realitate cu valabilitate eeumenicä ee putea razbate dincolo de graniteIe aeestei zone . ramanea viata religioasä. tn aeest sens, un ineident de natura dogmaticä il aduce pe Valens insu~i, imparatul roman caruia Eutropius ii dedicä epitoma sa instructiveducativa, pe meleagurile tärii noastre. Se 1?tie cä aeest impärat a fost pe tot pareursul guvemarii sale sustinatorul seetei ariene ~i a Iacut eforturi constante sä imJluna arianismul in tot imperiul, inc1usiv in Scythia Minor. Istoricul grec Sozomenoi ne relateazä cu amänunte interesante disputa dintre imparatul roman ~i episcopul ortodox 20S Brettanion , disputa la care a asistat intreaga comunitate cre~tina din Tomis, fidela ortodoxismului nieeean: "cäci. precum se pare, d8cä se inmmpla cä biserieile erau conduse bine de oameni indräzneti, multimile nu-~i sehimbau credinta de mai inainte. Fara indoiala, se spune ca din aeeasta prieina seitü206 au ramas la veehea lor credintä. Neamul aeesta are muIte ora~, sate I?i eetati. Capitala este Tomis, ora~ mare ~i bogat. pe larmul märii. pe malul smng pentru eine plute~te cu corabia in Pontul nuinit Euxin. ~i päna in ziua de azi stapäne~te acolo vechiul obieei ca bisericile intregului neam sä aibä un singur episcop. tn timpul aeela le obladuia Brettanion. ~i impäratul Valens a 207 venit la Tomis. Intrand in biserica ~i indemnändu-l, eum obi~nuia el, sä se uneasea cu cei din secta potrivnica, Brettanion a diseutat cu muh euraj in fata stapänitorului 8 despre dogma de la sinodul din Nieeei0 ,apoi l-a parasit ~i S-8 dus in aItä bisericä. iar

proveneau in eele douä limbi din illyro-thraeä, drept reminiscente albaneze din vremea retragerii Ja sudulDunärii. 204 Sozomenos, istorie ere~tin de limbä greaeä, s-a näscutin Palestina, Ja Bethelia, längä Gaza ~i a Mit in seeolul al V-lea. A fost avoeat Ja Constantinopo1 A sens 0 [starie Bisericeascii in 9 cärp intre anii 4;43450. Criteriile care au stat Ja baza eompozitiei sale sunt perioadele de domnie ale impäratilor. ~05 Brettanion (Brettanio) a fost episeop in Dobrogea intre anii 364-381 (?) ~i este 31 patrulea . ierarh a1 conrunitätii cre~tine din Tonus atestat documentar. 206 Adieli n-au trecut Ja arianism Sozomenos eontinuä sä numeaseä popuJatia geto-dacä "sciti", un apeJativ pe care I-au primit in mod gre~it In scrierile istorice $i literare majoritatea neamurilor barbare eare au treeut prin aeeste tinuturi. In: realitate, hegemonia scitilor in stepele nord-pontiee ~j in Dobrogea se präbu~e~te cu aproape un mileniu inaintea eelor reJatate de Sozomenos, adieä, in sec. IV-rn ie.n., odatä cu patrunderea sannatilor in Dobrogea, popuJatia seitä din aceastä zonä, eätä mai rämäsese dupä retragerea ei spre Asia, fusese asimilatä de b~tin~i inca din vremea lui Ovidius, 207 In:fumtarea dintre Valens ~i Brettanion pare a fi avut loc in basiliea aflatä astäzi in curtea Liceului nr. 2 din Constanta, pe strada Traian, längä falezäj cf. 1. Rämureanu, Actele martirilor, Bueure~ti, 1982,pp. 314-335. 208 Sinodul ecumenic de Ja Nieeea S-R tinut in anu1325 ~i a avut ca rezultat stabilirea simbolului de eredintä ("Crezul') in care au fost flXate lapidar dogmele principale ale ortodoxismului. Hotärärile doetrinare ale sinodului de Ja Niceea au fost eonfinnate ulterior ~i de sinodul de Ja Constantinopol din , 381, eonvoeat de Impärarul Theodosius, Confonn infonnatiilor lui Eusebiu din Caesareia, Ja aeest

64

poporull-a insotit. ~i se adunase aproape tot ora~ul spre 8-1 vedea pe imparat. banuind ca se va intampla ceva deosebit. Parasit acolo impreuna cu cei din jurul säu, Valens a indurat cu greu aceastä infruntare. ~i prinzändu-l pe Brettanion, a poruncit sä-I duca in exil, iar nu muh dupa aceea a dat ordin sä fie adus din nou la locul säu. Caci dupa cum cred eu, vedea bine ca seitii sunt suparati ~ntru exilarea episcopului ~i se temea sä nu puna 1a cale 0 rascoala. ~tiind ca sunt viteji 09 iar prin pozin'a locurilor necesari lumii romane, fiind G.$ezaji ca

un zid zn fata presiunii barbarilor"

0 1 •

Am dat intaietate aeestei märturii cre~tine in argumentatia noastra fiindca ea este legata in mod direct de Valens, amorul moral al operei lui Eutropius. 'in realitate, pe meleagurile noastre, cre~tinismul are atestäri documentare mult mai vt!chi. Prima informatie referitoare la cre~tinarea Daciei 0 aflam la Origen (185-253), care afirmä: "cänd sfintii apostoli ~i ucenici ai Mäntuitorului s-au impra~tiatJ'fste tot pamäntul (... ) Andrei a luat, conform traditiei, spre evanghelizare Scythia" i. Aeela~i lucru este afirmat ~i de Eusebiu din Caesareia (260-340), esre faee precizarea cä Sf. Andrei ~i-a desIa~urat aetivitatea misionara in Daeia Popticä (Scythia Minor). Umia~ul sr Andrei in aeeasta zona geografica este episcopul Ewmghelicus. conform celor afinnate in Acta Sanctorum pe luna iulie: "eI este episcopul ~i intäistätätorul sfintelor lui Dumnezeu 212 biserici din aeeasta provincie.. . Evanghelicus a pastorit comunitatea cre~tina din Do1:5rogea intre anii 290-300. Despre urrna~ul lui Evanghelicus ne vorbe1?te istoricul Eusebiu din Caesareia. care noteazä participarea aeestuia la primul sinod eeumenic de 1a Niceea din anul 325. Fara sä-i pomeneasea numele, Eusebiu ii atestä prezenta prin cuvintele: "nici seitul n-a lipsit de la adunare,,213. Cel deal patrulea ierarh al Scythiei Minor este episcopul Brettanion (Brettanio), pe care I-am prezentat mai sus. Lui i-a urmat Gerontius (numit, dupa altii Terentius sau Terennius). Participant la sinodul al II-Iea ecumenie, de la Constantinopol. din 381, succesorullui Brettanion este mentionat in documente, Terennius episcopus Scythiae ( = Terennius episcopul 14 Seythieii . Unna~ullui Gerontius (Terennius) este Teotim de Tomis 0 personalitate a vietii religioase din Dacia Pontic?a. EI a pästo~t comunitatea cre~tina din Dobrogea. probabil intre anii 390-407. Marturiile referitoare la aeest episcop tomitan sunt abundente. Se ~tie cä Teotim de Tomis a fost in stranse relatii de prietenie cu Ioan Gura-de-Aur, care prin anii 399/400 trimitea de la' Bizant misionari in vederea sinod au partieipat amt episcopii din Dobrogea (Scythia Minor) cät §i eei din Moldova (Scythia

Maio~ ··E7t{O'K07t0l ~ LKUS{Cialla care ajunge fosta provincie cu locuitorii ei in phn secol VI. Pentru Eutropius populapa autohtona este grav afectatä de räzboaiele lui Decebal ~i intäritä demografic cu oolonii lui Traianus. Pentru Iordannes, dacii sunt numai In\in~i de catre armatele romane, iar sub Gallienus sunt scapap de sub controlul imperiului Textul in sine lasä a se inte1ege ca pe vremea sa dacii romani:zap existau in Dacia. Facem aceastä precizare intrucat Iordannes nu preia Iarä discem8mänt informapa predecesorilor. Astfel. menponand retragerea lui Aurelianus, el aratä ca n-au fost traru;ferate de aici decät legiunile (evocatis exinde legionibus), adica "fiind chemate de aici legiunile'·. 7. Pe vremea lui Eutropius teritoriul dacic a fost ocupat de gop ~i ace~a au detinut controlul asupra Daciei un oarecare timp. Dar ~ii sunt aceia care ii invatä pe gop trecutul lor glorios determinandu-i pe ace~a. inclusiv pe Iordannes, sä transfere asupra istoriei lor intreaga istorie getica. Gopi vor duce faima trecutului glorios al Daciei pänä in spanii25~

Mai trebuie subliniat aici ca Dunärea n-a fost pentru locuitorii celor lificandu-i textul cu infonnatü culese din alti autori, mai ales din Orosius. A continuat opera lui Eutropius cu datele istorice ulterioare do:rmiei lui Iovianus, pani! in vremea lui Iustinian, anu1553. Aceastä compilape n-a fost pästratä numai in cind copii, cum s-a cremt, ci intr-un numär rrrult mai mare. Edipa teubnerianä Santini foloselite deja un numär de ~ase, dar autorul afinnä cä manuscrisele cu opera lui Paulus sunt foarte numeroase. . ~27 Paeanius este prinrul tradudtor grec al operei lui Eutropius. Versiunea acestui traducätor grec a fost efectuatä in jurul anului 380 adicä, Ia circa 10 ani dupä publicarea originalului latin. Pe längä valoarea in sine a traducerii. versiunea lui Paeanius constituie 0 dovadä ca supu~ii Romei din Asia nu ~tiau latine~te. Discipol al filosofilor Libanius ~i Accacius, Paeanius a fost, ca ~i profesorii sai, SOfl81 lii retor. Textul traducerii lui Paeanius a fost publicat in 1590 de cätre Sylburg, dupi un manuscris allui Pithoeus. Cele douä manuscrise ale lui Pithoeus au contribuit rrrult Ja stabilirea criticä a textului original 228 Landolfos Sagax, istoric gennan din sec. X, a compus in jurul anului 1000 0 lucrare intitulatä Historia Miseella in care se folos~te amt de opera lui Paulus cät lii de textul original allui Eutropius. Sagax. duce evenimentele istorice pani in vremea impäratului Leon din Annenia (813-820). Manuscrisele operei lui Sagax. sunt de micä importantä pentru stabilirea criticä a textului original 229 Cf. G. Popa-Lisseanu,lzv. ist. rom., volX, Eutropius, introducere,p.15. 230 Cf. Liviu Franga, art. eit., p. 364. 231 Cf Carolus Santini, Praefatio, De Eutropii breviarii codicibus, in Eutropii Breviarium ab Urbe eondiUl, ed. Teubner, 1979, p. V-XVI (Confiuntänd textul acestei edipi critice cu cel publicat de Droysen in editia germana, socotitä cea oficialä, cf MonumenUl Germaniae historica. Auctores 1 li 2. am ajuns Ia concluzia ca deosebirile dintre cele douä edipi sunt infime; singurele nepotriviri mai importante tin cu precädere de punctuape ~i frazare). 232 Critica de text gennanä a manuscriselor eutropiene imparte intreaga mo~tenire a codicelor Breviarului Ul douä grupe: A ~i B, ~i le dispune intr-o mailierli similarli celei propuse de Santini in

75

manuscrise. Textul lui Eutropius este cuprins intre filele 9-40. Se pästreaza la Gotha, in Forschungsbibliothek. Manuscrisul pare a fi redactat in sec. IX. Cel dint~i ~are ~i-a indreptat atentia asupra acestui manuscris a fost Mommsen ~i lectlUmle sale au fost transmise de Hartel in editia din 1872 a Breviarului. Transcris intr-o maniera neunitara,textul acuza numeroase gre~eli .de limba latina, indreptate de catre cei care I-au folosit. Toate aceste corecturi au' fost notate de editorul Santini cu litera G2 • 2. Codex Fuldensis, prescurtat in aparatul critic cu F, este cel de care s-a folosit mai intai Fredericus Sylburg pentru editia sa publicata la Frankfurt in 1590 (MDXC). Aparatul critic al acestei editii a fost reprodus de catre Santini numai acolo unde lectiunile lui Sylburg erau consemnate elar. . 3. Codex Parisinus Latinus 7240, sau Codex Colbertinus 300{ notat cu majuscula C in aparatul critic, se pastreaza in Biblioteca Nationala di~ Paris. Nu cuprinde intregul text al Breviarului; el se intrerupe la Cartea IX, 8: "Gallienus cum adulescens factus esset". Se pare ca a fost transcris pe la sfär~itul sec. XI. Din aceea~i grupa de manuscrise mai fac parte ~i urmatoarele patru: 4. Codex Lincolniensis 100, notatcu majuscula I in aparatul critic a fost copiat in Britannia pe la inceputul sec. al XII-Iea, dupa cum marturisesc rändurile scrise de Guilielmus Maldunensis pe cea de a treia fila. Actualmente se pastreaza la Oxonius (Oxford), in Bodleian Library. De la paginile 69 la 92, textul latin a fost corectat ~i aceste corecturi au fost notate in aparatul critic cu majuscula 1 2 • 5. Codex Harleianus 2729, prescurtat cu majuscula H, a fost transcris in Gallia de mai multi scribi in sec. XII; el se pastreaza la British Museum din Londra. 6. Codex Parisinus Latinus 18.104, prescurtat cu majuscula M, este format din patru parti. Breviarul lui Eutropius figureaza in cea de a patra parte' a manuscrisului, pp.168-176. A fost redactat la finele sec. al XII-lea. 7. Codex Parisinus Latinus 5802, prescurtat in aparatul critic cu Pa a fost copiat in Gallia, in sec. al XIII-lea. Manuscrisul provine din !taUa, din biblioteca ducilo.r de Mila~o, Visconti ~i Sforza, ~i cuprinde adnotarile unor filologi, printre care ~l pe ale lU! Petrarca. Actualmente se afla in Biblioteca Nationalä din Paris. Textul Iui Eutropius este cuprins intre filele 116-132. Marginile manuscrisului prezinta corecturi rezultate probabil din colationarea cu alte grupe de manuscrise. Daca ar fi sa se traga 0 prima concluzie asupra acestor manuscrise, s-ar putea afirma ca natura gre~elilor din manuscrisele C, /, H, M ~i G duce la convingerea ca intre stramo~ii acestora a existat 0 oarecare apropiere. Manuscrisele C, H ~i M par ase potrivi mai frecvent intre eIe, in timp ce manuscrisul I difera de celelalte trei prin cateva lectiuni. 8. Codex Burdigalensis, notat prescurtat cu S, este astazi pierdut, dar daca manuscrisul propriu zis nu mai exista, s-a gasit totu~i prima editie a Breviarului executata de pe acest codice, datorata lui Elias Vinetus ~i publicata de

sehema arborelui genealogie al aeestora, Pen1ru Carolus Santini existä tot douä mari rarrruri ale acestei ti-aditii: Codex ltalieus (1t) ~i Codex Gallieus (1), v. mai jos.

76

dominicanii din Bordeaux. Din lectiunile manuscrisului transmise obliquis uncis inclusi quae addenda videbantur [ ] quadratis uncis inclusi quae secludenda videbantur

CONSPECTVS SIGLORVM Dunckerl = Duncker, R.. Zu Eutropius, Jahrbücher fiir classische Philologie, 119, 1879,641/656. Dunker2 = Duncker? R, De Paeanio Eutropii interprete, Progr. des Gymnasiums Grei,ffenberf( in Pommern, BerUn 1880. Eussner =, Eussner, A, Specimen criticum, diss. inaug. Virceburgi 1868.

88

Eussnei '-= Eussner, 'A., Blätter fiir das bayerische Gymnasialschulwesen, 8, 1872, 75/76. Eussner3 = Eussner, A., 149. Eutroptus, Philologischer Anzeiger, 4,1872/250/252. Hohl = Hohl, E., Kennt Eutrop einen Usurpator Trebellianus?, Klio, 14, 1914. 380/384. Malcovati = Malcovati, E., L~ traduzioni greche di Eutropio, Rendiconti dell'Istituto Lombardo di Scienze e Lettere. 77,1943-1944,273/304. Neumann = Neumann, K.J., Zu Eutrop und Herodian, Rheinisches Museum NF., 35,1880,485/486. Pirogoff = Pirogoff, W., De Eutropii breviarii a. Ubc. indole oc Jontibus. diss. inaug. Berolini 1873: , Scivoletto=Scivoletto, N., La trodizione manoscritta di Eu/ropio, Giornale ItaUano di Fifologia, 14, 1961, 129/162. Schulze = Schulze, E., De Paeanio Eutropii inter.prete. Philologus, 29, 1870, 285/299. Wagener = Wagener, c., Jahresberichte. Eutroptus, Philologus, 44,1885,300/352

BREYL\RIUM AB URBE CONDITA

BREVIAR 'DE LA iNTEMEIEREA ROM EI 1)

~

Res Romanas ex voluntate mansuetudinis tuae ab urbe conruta ad nostram memoriam, quae in negotiis vel beWcis vel civilibus eminebant, per ordinem temporum brevi narratione collegi, strictim additis etiam his, quae in principum vita egregia extiterunt, ut tranquillitatis tuae possit mens divina laetari prius se inlustrium virorum facta in administrando imperio secutam, quam cognosceret Iectiolle. prOWgU8 in Q, Pauli codd. et in Paeanii metapkras1, deest 11 incipit breviarium eutropli eH incipit hreviariuB eutropH fP incipit liber I hreviarii eutropii de rehus romanis I incipit eutropiuB VLO incipit tiher eutropH de principihus roma· nia A incipit romana hystoria eutropH v. c. Q eutropH viri clarissimi liher primus incipit Pa, deut inscriptio in H 11 2 Gothico om. G" V ubi tamen est lacuna inter Valenti et M:aximo 11 a EutropiuB - memor~ae SolU8 e:tkib. I, post Augu· sto I ezhib. 8.l. eutropius, eutropiuB ..... uliariter suus A 11 8 ut] quo VLO 11 10 pOltt lectione VLO add. eutropius v. c. peculiariter suus

92

A

~

PREA PUTERNICULUI ~I DE-A PURURI AUGUSTULUI STAPAN

DOMINO VALENTI GOTHICO MAXIMO PERPETVO AVGVSTO EVTROPIVS V.C. MAGISTER MEMORIAE

~

4~

VALENS , VESTITUL lNVINGATOR AL GOTILOR ~ ~ EUTROPIUS, BARBAT ILUS1RU ~I ~EFUL ARHIVEI IMPERIALE .

.

6

10

Din vointa Bunatätii Tale 6 bis), amtnfäti~at in ordine cronologica ~i intr-o scurtä naratiune evenimentele istoriei romane, care ie~eau mai cu deosebire in relief in imprejurari fie de naturärazboinica, fie de natura civila, adaugändpe scurt chiar ~i pe acelea care s-au dovedit mai insemnate in viata conducatorilor, pentru ca mintea divina a Luminatiei Tale sa se poatä bucura ca in. timpul conducerii imperiului a urmat exemplul bärbatilorvestiti, inainte de a le cunoa~ faptele din lectura.

93

CARTEAI LIBER PRIMVS Roroanum imperium, quo neque ab exordio uUum fere minus neque inerementis toto orbe amplius humana potest memoria reeordari, a. Romulo exordium habet, qui Reae Silviae, Vestalis virginis, filius et, 5 quantum putatus ast, Martis euro Remo fratre uno partu editukl este is, eurn inter pastores latroeinaretur, deeem et octo annos natus urbem Ii,Xiguam in Palatino monte constituit XI KaI. .Maias, Olympiadis sextae anno tertio, post Troiae excidium, ut qui plurimum minimumque tradunt, anno trecentesimo nonagesimo quarto. 10 Condita civitate, quam ex nomine suo Romarn voeavit, haee ferme egit. muItitudinem finitimorum in eivitatem recepit, centum. cx scnioribus legit, quorum consilio ornnia ageret, quos senatores nomina vit propter s€ln€letutem. turn, eum U:1:0re8 ipse et populus ~mus non haberent, invitavit ad speetaculum Iudorum vicinas urbis Romac na15 tion€ls atqu€l €lamm virgines rapuit. eommotis belli8 propter raptarum iniuriam Caeninenses vieit, Antemnates, Crustuminos, Sabinos, Fidenates, Vei€lntes. haec omnia oppida urbem eingunt. €lt cum orta su bito tempestate non comparuiss€lt, anno regni tricesimo septima ad deos transisse cr€lditus est et eonsecratus. deinde Romae per quinos dies 20 senatores imperav€lrunt et his regnantibus annus unu~ completus est .. Postea Numa PompiIius rex ereatus est, qui bellum quidem nuUum gessit, sed non minus civitati quam Romulus profuit. nam et leges Romania mor€lsqu€l eonstituit, qui consuetudine proeliorum iam latro25 nes ac semibarbari putabantur, et annum deseripsit in deeem menses, prius sine aliqua supputatione confusum, et infinita Romae saera ac templa constituit. morbo decessit quadragesimo et tertio imperii anno:

1

2

2

c

anno nativitatis suae X 11 7 XI KaI. l\Iaias] 1lf!an;n 'mv ltlatotJ 10 ferme X. cf. Liv. 1,15,6 fere <paeDQ.1f 11 n egit] subit'cit D 11 13 turn eum G2 ~ D.1f tune eum Je Q eum GI F I uxores] eoniuges Q 11 14 urbis codd. urbi Rühl a lIi atque earum virgines rapuit] rapuitque fBias earum ae 11 19 creditus est et conseeratus G2LOAD cum Paeanio (xa{JtEf!d)'DYj) adstipll.lante Maloovati 295 ereditus et consecratus CIH ereditus et consecrahlFi ('st'! creditUB et quirini nomina consecratus.1f et consccratus om, GI F 1I 25 putabantur ffJ 4t X D Q videbantur .1f

. 6 annos natus] p.fJvo~ Paeaniu8

11

94

2

3 2

1. (1) Statul Roman, de care memoria umana aproape ca nu-~i poate aduce aminte sa fi existat vreunul in intreaga turne nici a~a de mic de la obaIliile sale, ~i nici a~a de mare in urma cre~terilor lui ulterioare, i~i are inceputul de la Romulus , care , ca fiu al fecioarei vestale Rhea Silvia 7) Y~i, cat S-3 putut crede, ~i al zeului Marte, s-a ivit pe lume mtr-o singura na~tere cu fratele sau, Remus. (2) A~esta, in timp ce aveau loc tälharii printre pästori, fiind in varstä de numai 18 ani, a intemeiat pe munteie Palatin UD ora~ mic 8), cu 11 zile inainte de calendele lunii mai, in cel de al treilea an al Olimpiadei a Vl-a, iar de la cäderea Troiei, in cel de al 394-1ea an, dupä cum ne informeaza cei care ne dau limita minima ~i maxima. 9) 2. (1) Dupä ce a fost intemeiatä cetatea, pe care el a numit-o Roma, de la numele sau, au avut loc ni~te intämplari cam de feIuI acesta: a acordat cetätenie unui mare numär de locuitori vecini 10), aales dintre cei mai batrani 100 de in~i, de al caror sfat sä tina seama in toate privintele, ~i pe ace~tia i-a numit senatori 11), din cauza batranelii Ior. (2) $i fiindcä nu aveau sotH nici el ~i nici popOlul sau, a invitat atunci la 0 reprezentatie de jocuri publice triburile din vecinatatea ora~ului Roma ~i le-a räpit fetele acestora. Iscandu-se a~adar lupte din cauza jignirii aduse celor rapite, el a Invin~ pe caeninensi, pe antemnati , pe crustumini, sabini, fidenati ~i pe cei din cetatea Veii. Toate aceste ora~e intarite se gäsesc in jurul Romei. Si ivindu-se pe nea~teptate 0 furtunä, s-a cremt, intrucat n-a mai fost vazut, ca a trecut la zei, in cel de al 37-lea an de domnie, ~i a fost zeificat 12). Apoi, la Roma, au dlrmuit senatorii, fiecare dintre ei cate cinci zile, ~i timpul cat au domnit ace~tia a fost de un an intreg 13). 3. (1) Dupa aceea, a fost ales rege Numa Pompilius 14), care n-a purtat nici un fel de razboaie, dar care n-a fost de mai putin. folos pentru cetate decat Romulus. (2) Cäci el a stabilit wmanilor legi ~i datini, ei care, din cauza obiceiului lor de a se lupta continuu, erau deja socotiti tälhari ~i semibarbari; a impärt.it anul in 10 luni, care mai inainte se scurgea de-a va1ma, rara nici un fel de socoteala, ~i a instituit la Roma numeroase sarbätori religioase ~i temple J5 ), A murit din cauza unei boli in cel de al 43-1ea ande domnie 16),

95

4

2

6 2

6

2

'1

2

8

2

Huic sueeessit Tullu8 Hostilius, hie bella reparavit . .:\lbanos vicit, qui ab ur be Roma duodeeimo miliario sunt, Veientes et Fidenates, quorum alii sexto miliario ab~ullt ab ul'be Roma, alii oetavo deeirno, beUo superavit, urbem ampliavit, adieeto Caelio monie. cUln tl'iginta, et duos ,timos regnasset, fulmine ietus eum domo sua arsit. 1) Post hune AllCUS Marcius, Numae ex fUia ncpos, suseepit imperium'. contra I .. atinos dimicavit. Avcntinum montem eivitati adiecit et Ianio eulum, apud ostium (Tiberis) civitatem supra mare sexto decimo miUario ab urbe Roma condidit. vicesimo et quarto anno imperii 10 morbo' periit. Deinde regnum Priseus Tarquinius aceepit. hic numerum senatorum duplicavit, circum Romae aedifieavit, Iudos Romanos instituit, qui ad nostram ~nemoriam permanent. vieit idem etiamrSabinos et non parum agrorum, sublatum isdem, urBis Romae territorio iunxit primusque triumphans ul'bem intravit. rnuros fecit et eloaeas, CapitoIium in- n choavit. tricesimo octavo imperii anno per Anci filiosoccisus est, regis eins, cui ipse suecesserat. Post hune Sel'vius TuHius suscepit imperium, genitus ex nobHi femimt, cctptiva tarnen et ancilla. hie quoque Sabinos subegit, montes tres, Quirinalem, VirninaJem, Esquilinum, urbi adiunxit, fossas circum 20 murum duxit. primus omnium ,censum ordinavit, qui adhuc~per orbem terrarum incognitus erat. sub eo Rorna, qmnibus in censu-fu delatis, habuit capita LXXXIII mBin. civium Rornanorurn cum his, qui in agris erant. occisus est scelere generi sui Tarquinii Superbi, filii eius regis, cui ipse suceesserat, et filiae, quam Tarquinius habebat uxorern. 2-, r... TarquiriWs Superbus, septirnus atque ultimus regurn, VoIscos, quae gens ad Campaniam euntibus non longe ab urbe est, vieit, G~bios civitatem et Suessam Pometiam suBegit, eum Tuseis pacem fecit et templum Iovis in Capitolio aedificavit._postea Ardearn oppugnans, in oetavo decimo miliario aB urbe Roma positam civitatem, impeflurn 30 pel-didit. nam eum filius eius, et ipse Tarquinius iunior, nobilissimam feminam Lucretiam eandemque pudidssimam, Collatini uxorem, violasset eaque de iniuria marito et patri et amids questa fuisset, in S fuhninc ictus] fulminis ictu Y 11 8 hostium E hostiam rell. codd.o ostium Tih!:.ris restituit per Paeanium 7l(!OC; -r:aic; TOf) eVflß(!tt50; Ei, in perpetuum Torquati et sibi et postens eogno$ . mox per C. Sulpicium dictatorem etiam a C. Marcio Tusci victi sunt et octo milia trll:lmpU1Um ducta. qui a Romanis su bacti ßC)marrlB tantum tirones lecti sunt seJ!!:aj~m,ta vel amplius armatorum Romania tanta tarnen in 1"e militari virtus erat. quae cum profectae essent adversum GaUos du ce ex Gams unm'D. ex Romania. qui esset optimus, proL. 20 vocavit. tum se M. Valerius tribunus militum obtulit, et eum proeessisset armatus, eorvus ei supra dextrum bracchium sedit. mox eommist:la adversum GaUum pugna idem corvus aHs et unguibus Galli oculos verberavit, ne reetum posset aspieere. ita a tribuno Valerio interfectus non solum vietoriam ei, sed etiam nomen dedit. nam postea 25 idem Corvinus est dictus. ac propter hoc meritum annorum trium et vigintl eomml est faetus. Latini, qui noluerant milites dare, hoc quoque a Romanis exigere coeperunt, ut unus consul ex eorum, alter ex Romanorum populo cum esset negatum, helIum contra eos susceptum est crearetur. 30 et ingenti pugna superati sunt ac de his perdomitis triumphatum est. statuae eonsulibus oh meritum victoriae in rostris positae sunt. 130 anno etiam Alexandria ab Alexandro Macedone condita est. p

1 pra.esumpserunt GIFIMADQn (ißuiCoVTO 6Vvaaf)at Paean.) praesu.mpse· rint CH resumpserunt G2VLO 11 2 dignitatem et] et dignitate x I triennium Gi FV ad triennium N 11 5 delatus XD Qn adlatus qJ aHatus in oblatus C ab· latus lU 11 6 adversum XDQ 11 "I quarto] quinto X I consederunt n 11 8 ibi om. VLOQI iuvenis L. Manlius] l. iuvenis manilius LOA. Ludus om. V, Paeanius et Capito 1I 10 et sibi om. N X I a posteris x 11 13 adducta GV 0 A D Q. om. L 11 18 profecta GERY 1\ 24. corvus imeruit DunckerA 641 post interfectus 11 ~n rostro ). .11 31-32 eo anno - conruta est sec.lusit Vinetus

4: 5

mai exis::at politice Totu~i, tribuniimilitari cu nu.terevcon:sularä reluat delmIllltätlle ~i au mai dainuit fnca trei ani. Si din nou au fost consulii Servilius a 4. Sub consulatullui Lucius Genucius ~i CamiUus 65). Lui i-au fost decretate onomri ca unui al doilea Romulus. 5. ltalia a fost trimis dictatomi Titus

m atras

6 2

care erau sub s-au rncut rec:rutlliri 3 4:

'3

2 3

numai romam ~l au mai bine de 60000 de soldali manmlti la vremea aceea nelnsemnat, marea lui osta~ilor sai, ci in arm sa militara. Dupä ce aceste galilor, avandu-lin fronte pe Lucius Furius, unul dintre . a nrc\Vocat pe unul dintre romani, ~i anume pe cel care era considerat cel mai destoinie. (3); S-a oferit atunci pentm luptä tribunul Marcus Valerius 69) care, in timp ce' fnainta Inarmat spre du~man, un co rb i !i-a a~ezat pe bratul sau drept. (~) Apoi, cand lupta cu galul a inceput, acela~i corb a lovit cu ghiarele ~i cu aripile ochii galului incat acesta n-a mai putut sa vadä ce se intämplä. ~i astfel galul a fost ucis de cätre tribunul Valerius, iar corbul nu i-a dämit lui numai victoria, ci chiar ~i porecla. Fiindcä dupä aceea Valerius a fost numit Corvinus. ~i' din cauza acestui merit el a devenit consulla varsta de numai 23 de ani 70). 7. (1) Latiniia, care nu voiserä sä ofere amiatei romane soldati, au ridicat in fata romanilor panä ~i pretentia ca unul dintre consuli sä fie ales din neamul lor, iar celälalt, din rändurile poporului roman. (2) ~i fiindcä 0 asemenea cerere le-a fost respinsä, s-a stämit un räzboi ~i impotriva lor, insä au fost biruiti intro luptä vestitä ~i dupä potolirea lor s-a särbätorit un triumf 71 ). ~i gratie meritului unei astfel de victorii, le-au fost ridicate consuIilor statui pe rostre 72). (3) Chiar in anul acesta Alexandro Macedon a pus temelii or~~ului Alexandria 73).

107

8 2

3

9

2

3 4

10

11

2

Iam Romani potentes esse coepel'unt. belIum enim in centesimo et tricesimo fere miliario ab urbe apud Samnitas gerebatur, qui medii sunt inter Picenum, Campaniam et ApuIiam. L. Papirius Cursor cum honore dictatoris ad id bellum profectus est. qui cum Romam redisset, Q. Fabio Maximo, magistro equitum, quem apu~ exercitum reUquit, 5 praecepit1 ne se absente pugnaret. me, occasione reperta, felicissime dimicavit et Samnitas delevit. ob quam rem a dictatora capitis damnatus, quod se vetante pugnasset, ingenti favore mmtum et popuIi liberatus est, tanta Papirio seditione commota, ut paena ipse interficeretur. 10 Postea Samnites Romanos T. Veturio ct Sp. Postumio consuHbus ingenti dedecore vicerunt et sub iugum miserunt. pax tarnena senatu et populo soluta est, quae cum ipsis propter' necessitatem facta fuerat. pOBtea Samnites victi Bunt a L. Papirio conauIe, septem mma eorumsub iugum missa. Papirius de Samnitibus triumphavit. eo tem-l5 pore Ap. Claudius cenaor aquam Claudiam induxit et viam Appiam stravit. Samnites reparato bello Q. Fabium M'aximum vicerunt, tribus milibus hominum occisis. postea, cum pater ei Fabius Maximus legatus fuisset, et Samnitas vicit et plurima ipsorum oppida cepit. deinde P. Cornelius Rufinus M'. Curius Dentatus, ambo consules, con- 20 tra Samnitas missi ingentibuB proeHis eos comecere. turn bellum cum Samnitibus per annos quadraginta novem actum sustulerunt. neque uHus hostis fuit intra Italiam, qui Romanam virtutem magis fatigaverit. Interiectis aliquot annis iterum se GaHorum copiae contra Roma- 25 nos Tuscis Samnitibusque iunxerunt, sed, cum Romam tenderent, a Cn. Cornelio DolabeUa consule deletae sunt. Eodem tempore Tarentinis, qui iam in ultima Italia sunt, bellum indictum est, quia legatis Romanorum iniuriam fecissent. hi Pyrrum, Epiri regern, contra Romanos auxiIium popos cerunt , qui ex genere so Achillis originem trahebat. is mox ad ItaIiam venit, tumque prirnum Romani cum transmarino hoste aimicaverunt. missus ast contra eum

.• 1 ooeperant lV ER Y 11 1.2 et tricesimo fere] ferme et tricesimo X 11 3 et Apuliam] et om. Gl I Lucius om. VLO tum Paeanw 11 "est] erat VLOQ I redisset oodd. rediret Duntker1 643 11 '1 capite Q:tr 11 12 et sub] et om. X 11 15 primus post Papirius inseruit Duncker2 19 Paeanio nixus 11 18 datu8 P08t ei habent VLO, postlegatusG2AQ.n adstipulante Maloovati 295 1119 ipsorum]eorum X !I 22 sustulerunt] aublatum est:tr 11 26 TU8Cis Samnitibusque iunxerunt] effuderunt tuscia samnitibusque iunctis V I a om. Gl 11 27 deleti lV A deHcti LO 11 28 eodem] eo lV 11 29 quia] quare X 11 :n ia] hic X

108

8. (1) $i iatä ca rornanii incepura· sa fie tot mai putemici. Razboiul care ~e purta acum avea loc la aproape 300 de mHe departare de Roma, la samnitii 74) care se afla intre Picenum, Campania ~i Apulia. (2) La acest razboi a plecat Lucius Papirius Cursor 75) in calitate de dictator. Acesta, fiind odatä nevoit sa se intoarca la Roma, i-a recomandat lui Quintus F abius Maximus76 ), comandantul cavalerilor, pe care l-a läsat cu armata, sa nu se angajeze in nici 0 luptä in absenta sa. (3) Fabius msa, gasind un bun prilej, a luptat cu mare succes ~i i-a nimicitpe samnitL FUnd a~adar condamnat la moarte de catre dictator din cauza ca se angajasein lup~ contrar indicatii10r lui, el a fostpana la urma iertat de pedeapsa datoritä imensei simpatii pentru el a poporului ~i a soldalilor iar impotriva lui Papirius s-a smmit 0 a~a de mare revoltä incat acesta a fost pe punctul de a fi ucis: 9. ci) Dupä aceea !nsa, pe vremea consulatului luiTitus Veturius ~i Spurius Postumius, samnilii i-au invins pe romani intr-un mod cu totul dezonorant ~i i-au.trecut pe sub jug 77). Totu~i, pacea n-a fost ratificatä nie i de senat ~i nici de popor, fiindcä ea fusese mcheiatä cu samnilii dill cauza unei necesitäli de moment. Apoi, samnitii au fost invin~i de catre consulul Lucius Papirius ~i 1000 dintre ei au fost trecuti pe sub jug 78). Papirius ~i-a sarbatorit un triumf asupra samnitilor. (2) Tot in vremea aceasta, censorul AppiusClaudius 79) a construit apeductul Claudian ~i a dispus construirea Viei Appia 80). Reluan- • du-se razboiul, samnitii I-au invins pe Quintus F abius Maximus ~i i-au ucis 3000 de oameni. Mai mrziu insa, cand Fabius Maximus l-a avut ca loctiitor pe propriul sau tatä, nu numai ca i-a invins pe samniti, dar le-a capturat ~i foarte multe cetati. (3)Apoi, fiind trimi~i impotriva acestora Publius Comelius Rufinus ~i Manius Curius Dentatus 81), cei doi consuli i-au biruitpe samniti intr-o seama de batälii insemnate 82). (4) S-a pus atunci capat razboiului cu samriitii, care s-a Intins pe 0 perioadä de 49 de ani. ~i este ~tiut ca inlauntrul Italiei n-a existat nici un du~man care sa fi pus la 0 mai grea incercare vitejia romana &3). 10. (1) Cativa ani mai mrziu, din nou armatele galilor s-au aHat cu tuscii ~i cu samnitii impotriva romanilor; eIe au fost msa nimicite de catre consulul Cnaeus Comelius Dolabella 84). tocmai cand se t~dreptau spre Roma . 11. (1) tnaceea~i vreme le-a fost declarat un razboi ~i tarentinilor 85), cei care se afla in partea cea mai indepärtatä a ltaliei, pe motivul ca adusesera injurii solilor poporului roman. tmpotriva romanilor, tarentinii i-au cerut ajutor lui Pyrrhus, regele Epirului, cel care se tragea din neamullui Ahile 86). Pyrrhus a venit in ltalia imediat ~i romanii s-au luptat atunci pentru prima oara cu un du~man de dincolo de mare. (2) impotriva lui a fost trimis

109

10

se tr~mslret. Homanorum ingenti leS2:atlllm misit., aequis condicioni'Ii'lIpf·.I1''l'&.t. praE~cilPU1llm Cineam nOJmlllle, ut Pyrrus nftll'tp.1M iam armi!'l occupaverat, obtineret. (llSrpJ1lcUlt remandatum Pyrro est a senatu eum eum Romanis, 18 . nun ex reees~nsset, paeem habere non posse. tum Romani iusse- 2 25 runt ~apti~os Ol~nes, quos Pyrrus .reddidorat, infames haberi, quod a:rm~tl eapl potmssent, noe ante eos ad veterem statum reverti, quam 81bmorum hostium oeeisorum spolia retulissent. ita legatus Pyrri reversus est. a quo euro quaereret Pyrrus, qualem Romam comperisset" 3 1 expkrantes V Il 3 quao ('um romania agerentur oodd. quoa ita auppkvi qU&ef u~que Romams agerentur, quooc umque a Romania agerclltur torr. Vi1l.t11&8 11 4 lam] tarnen LU 11 6.7. et €.los] cosque LOA n "I adycrso) atro VLO (ei'. 7r(!oalHovr; Paean;.) I! 1) potmsse 11 11 postea] post id ER Y\V post hoc beU!!m T 11 12 Igneque" I populatus fPJ.n. cl. periock. 13: .,populabundusque ~epop\~latus i! 1 11 Ul pracnestc ~,,:r praenestem f/' 11 14 eum om." 11 15 redlmendJs om.. G F J. S.· 8f.d cl. per1.ock. 13: "da redimendis ooptivis" I missi om. VLO 11 18 ut ad Be transirct] ad se t.ranaire G 11 19 quare] ob quac'" RTY ob quid lV 11 ~2 iaml inVLO 11 23 remandatumque xQ I a senatu ast \~IJO 11 25 omnes1captivoS xQ .11 25.~6 ,uoo armat~ capi p~tuissen:t 02Q:r (potuiAAeut tantum. ~ ) qu?.n wdd. ct Paeamu8 11 14 mcomedumsi um XD !! 19 eotum ER Y cothum f{). S I (lt regem om. 9'). 1I 24 contra, eum wild. (avTCv Paean.), contra PersCluH ImhZ 11 21 ]-1opulo Romano dederE.'t] prodiderit vi prodede-rit 0 11 29 mater eius ('t \lxor] uxor mater eins). !I 30 frater quoque X::r fraterquc Cf). Pe

136

(3) Pacea i-a fost acordata de senat rn aceIea~i conditii in care i se propusese ~i Inainte, adica a~a cum i se ofera unui invins: sa pIece din Europa ~i din Asia, sa se stabileasca dincolo de Taurus 171 ), sa dea romanilor un tribut de 10000 de talanti ~i 20 de ostatici ~i sa-1 predea pe Hannibal, instigatorul acestui razboi. Regelui Eumenes 172) i-au fost daruite de catre senat toate cetatile Asiei, pe care Antiohus le pierduse in ac~st razboi, iar rhodienilor, pentru ca l~i oferisera romanilor ajutorullortmpotriva regeluiAntiohus, le-au fost cedate de asemenea numeroase cetati. Scipio s-a reintors Ia Roma ~i ~i-a sarbatorit un triumf cu foarte mare pompa. ~i, dupa modelul fratelui sau, a primit ~i el numele de Asiatieus, deoarece invinseseAsia, dupa cum fratele sau fusese numitAfricanus fiindca subjugase Africa. 5. (l) Sub consulatullui Spurius PostumiusAlbinus ~i allui Quintus Marcius Philippus Marcus Fulvius ~i-a sarbätorit un triumf asupra etolienilor 173). (2) Hannibal, care, dupa Infrangerea lui Antiohus se refugiase la regele Bithyniei, 'Prusias 174), spre a nu fi predat romanilor, a fost cerut din nou de la acesta de catre Titus Quinctius Flamininus. ~i, fiindca trebuia sa fie dat In mainile romanilor, a baut otrava ~i a fost Inmormantat la Libyssa, undeva la hotare1e Nicomediei 175). 6. (1) Murind Philippus, regele Macedoniei, cel care mai Intäi actionase cu razboi impotriva romanilor, iar dup~ aceea daduse ajutor romanilor contra lui Antiohus, fiul acestuia, pe nume Perseus 176), a ridicat din nou armeie In Macedonia, pregatind de razboi trupe foarte numeroase 177). (2) Caci ii aveaca ajutoare pe Cotys, regele Traciei ~i pe Gentius 178), regele Iliricului..In sprijinul romanilor erau Eumenes al Siriei, Ptolemaeus al Egiptului ~i Masinissa, regele Numidiei. Prusias al Bithyniei lnsa, cu toate ca avea de solie pe sora lui Perseus, s-a aratat neutru ~i fata de unii ~i fata de altiL (3) tmpotriva lui,Perseus a fost trimis in calitate de comandant al romanilor consulul Publius Licinius, dar el a fost invins mtr-o batalie grea. Cu toate acestea romanü; de~i Infranti, n-au voit sa acorde regelui pacea pe care acesta 0 cerea deco:at In urmatoarele conditii: sa se predea senatului ~i poporului roman atät el cat ~i ai sai. (4) tndatä dupa aceasta a fost trimis lmpotriva lui Perseus consulul Lucius Aemilius Paulus, iar lmpotriva lui Gentius a fost trimi~ in Illyricum pretoru/ 179 ) Caius Anicius. Gentius Insa, fiind mvins cu u~urinta intr-o singura batalie, s-a predat imediat dupa lupta. ln acela~i timp au cazut m mainile romanilor mama ~i sotia lui Gentius, cei doi fii ~i fratele acestuia. 9

137

ita belIo intra XXX dies perfecto ante cognitum est Gentium victum, quam coeptum hellum nuntiaretur. Cum Perseo autem Aemilius i>aulus consul III Nonas Septembres dimicavit vicitque eum, viginti milibus peditum eius occisis. eguitatm~ ;} eum rege integer fugit. Romanorqm centum milites amissi 8unt. urbes Macedonia~ omnes, quas rex tenuerat, Romanis se dediderunt; ipse rex, eum desereretur ab amicis, venit in Pauli potestatem. sed hono· rem ei Aemilius Paulus consul non quasi victo habuit. nam et volentem ad pedes sibi cadere non permisit et iuxta sein seIht conlocavit. 10 Macedonibus et IHyriis hae leges a Romanis datae: ut liberi essent et dimidium eorum tributorum praestarent, quae regibus praestitissent, ut appareret populum Romanum pro aequitate magis qua m avaritia dimicare. itaque in conventu infinitoI'um populorum Paulus hoc pronuntiavit ct legationes multarum gentium, quae ad eum venerant, 15 magnificentissime convivio pavit, dicens eiusdem hominis esse debere ct beUo vincere et in convivii apparatu elegantem esse. Mox septuaginta civitates Epiri, quae rebellabant, cepit, praedani militibus distribuit. Romam ingenti pompa rediit in navi Persei, quae inusitatae magrutudinis fuisse traditur, adeo ut sedecim ordines dica20 tur habuisse remorum. triumphavit autem magnifieentissime in curru aureo eum duobus filiis utroque Iatere adstantibus. ducti sunt ante currum duo regis filii et ipse Perseus, XL V annos natus. post eum etiam Anicius de IHyriis triumphavit. Gentius eum tratre ct filiis ante currum ductus est. ad hoc spcctaculum reges multarum gentium Ro25 mam venerunt, inter alios venit etiam Attalus atque Eumenes, Asiae reges, et Prusias ßithyniae. magno hQnore excepti sunt et permittimte senatu dona. quae attulera.nt, in CapitoIio posuerunt. Prusias etiam filium suum Nicomeden senatui commendavit. Insequenti anno L. Memmius in Lusitania bene pugnavit. MareeHus 30 postea eonsul res i bidem prosperas gessit. :I ,mie Gentillm wld. Ä esse 11 5 inu-gf)rfugit] interfugit q;Ä:tr I amissi sunt tenuerat] amiserat I'; Jt Y I! 6 u.odidcrunt] dederunt:tr 118 Aomilius Paulus om. VLO. inclll,.Cl :1 17 missus] est mÄSSllS G ).ERTf missus est \V 11 20 quam] postquam:r iI 22 iunior inclusit Hartel. sed cf. 1,8,2 11 26 eius m.,:r 11 30 ae diruit TAO 31 ante cuius currum] Cl1,j ante currum S 11 32 idem] idest VI~O

140

10. (1) Apoi, in cel de al602-1ea an de la intemeierea Romei, pe cInd erau comJuli Lucius Manlius Censorinus ~i Manius .,ManiIius, 1a 51 4e ani dupä ce fusese terminat cel de al doiles Räzboi punic, se incepe cel de al treilea räzboi tmpotriva Cartaginei 183). PlecAnd cei doi consuli din Roma luarä. cu asalt Cartagina.· tmpotriva lor a luptat Ha~sdlrutJ.al, comandantul cartaginezilor. Cel!lalt general allor, pe n,ume Famea, se afl.a in fruntea cavaleriei. (3) Pe atunci Scipio, nepotullui Scipio Africanul, lupta acol0 in calitate de tribun militar 184). Exista 1S toti 0 foarte mare friel d~ el dar ~i un mare respect. Cäci era considerat nu numai cel mai iscusit in lupt! ci ~i cel mai chibzuit. ~dar, prin el s!var~irä consulli cu succes actiuni militare numeroase ~i nici un cartaginez nu se ferea mai mult decAt Hasdrubal sau Famea sä se angajeze contra acelui frontmilitar roman in care lupta Scipio18S). 11. (1) In acela§li timp, regele numizilor, Masinissa, prieten al poporului roman vreme de aproape 60 de ani, a murit in cel de a197~lea an al vietii sate ~i, intrucAt l!sa in wma sa 44 de copii, a poruncit ca Scipio sä fie tmpärtitorul regatului säu intre fiii säi legitimi 186). 12. (1) ~adar., cum numele lui Scipio era de acum celebru, cu toste cl era tänär, a fost ales totu~i consul ~i a fost trimis tmpotriva Carmginei. EI a cucerit-o ,i a distrus-o. Fiind gäsite aici prizile pe care Cartagina le adunase in urma nimicirii diferitelor cetlti, el a restituit cetlplor din Sicilia, ltaUa ~i Mica monumenteie orä~ene§lti de art! pe care fiecare dintre eIe §li le recunoscuse. In felul acesta a pierit Cartagina_dupä 100 de ani de cand fusese intemeiat! 187). (2) Iar Scipio ~iDa Irieritat numele pe care n primise ~i bunicul säu, adicä s! fie numit ~i el Africanus Junior l88 ) dartorit! vitejiei sale. .' . 13. (1) Intre timp, in Macedonia, un oarecare Pseudophilippus 189) a pus mana pe arme §li l..a biruit panä la exterminare pe pretorul Publius Iuventius, care fusese trimis tmpotriva sa. Dupä aceasta, romanii trimit impotriva lui Pseudophilippus pe generalul Quintus Caecilius MeteUus, care, dupä ce i-a masacrat 25 000 de oameni, a recucerit Macedonia ,i l-a readus sub autoritatea sa pe Pseudophilippus insu§li. 14. (1) A fost declarat un räzboi ,i Corintului, una dintre cele mai vestite cetlti ale Greciei, din cauza unei jigniri aduse solilor poporului roman. Consulul Ml,Urullius 0 cuceri ,i 0 distruse. (2) Prin urmare, la Roma au avut loc trei triumfuri .celebre in acela~i timp: al lui Scipio . Africanul asupra Africii, inaintea carului cäruia era dus Hasdrubal; al lui Metellus asupra Macedoniei, al cärui car triumfal era precedat de Andriscus, adicä acela~i care fu~ese numit ,i Pseudophilippus

141

phmppu~,

Mummii ex Corintho, ante quem signa aenea et pietae t8.bulae etaIia urbis elarissimae ornament.a praelata sunt. ·Iterum in Macedonia Pseudoperses. qui se Persei fiHum esse «iee- 15 bat, coUectis servitüs .rebeHavit et, eum sedecim miHa armatorum 5 haberet, a TremeHio quaestore superatus est. Eodem tempore Metellus in Celtiberia apud Hispanos res egregias 16 gesait. suceessit ei Q. Pompeius. nec multo post Q. quoque Caepio ad 2 idem belIum missus est, quod quidam Viriathus contra Romanos in Lusitania gere hat. quo metu Viriathus a suis interfectus est, cum 10 quattuordecim annis Hispanias adversus Romanos movisset. pastor primo fuit, mox: latronum dux, postremo tant.os ad helIum· populos concitavit, ut adsertor contra Romanos Hispaniae putaretur. et cum interfectores eius praemium a Caepione consule peterent, respommm est numquam Romanis placuisse imperatores a suis militibus intern fici. Q. Pompeius deinde consuI, a Numantinis, qURE' Hispaniae civitas 17 fuit opu1el?-tissima, superatus, pacem ignohilem fecit. post eum C. Hostilius Mancinus eonsul iterum eum Numantinis pacem feeit infamem, quam populus et senatus iussit infringi atque ipsum Mancinum hosti20 bus tradi, ut in illo, quem auetorem foederis habebant, iniuriam soluti foederis vindiearent. post tantam ignominiam, qua a Numanti- :2 nis bis Romani exercitus fuerant P. Scipio AfricanuH seest. il'1 primum milit.em cundo consul factus et ad Numantiam vitiosum et ignavum exercendo magis quam puniendo sine aHqua 25 acerbitate correxit, turn Hispaniae civitatc~ partim cepit, partim in deditionem postremo ipsam Numantiam diu ob. scssarn farne confccit et a evertit, reliquam provinciam in fidmn accepit. Eodern tempore Attalus, rex Asiae, frater Eumenis, mOl'tuus c~t 18 30 heredemque populum Romanum l'eliquit. ita impel'io Romnno plH' testamenturn Asia accessit.

" cum iam :t'l 11 '1 Caepio] scipio A tUnt Paeanio et CapifoJ'l,(' 11 s viriathufol}' I viriatus Gell x:Pi (I1ov(}{a:vlJo~ vd llov(!talJor; Paeau,. Bo(}lfJ.vlJor; Ca.pit.) 1I '.9 viriathus ff'l viriatus CMX:t'l 11 10 advel'lmm 'X 11 n la,twdllmllatw non j·;U\' latro TW iI 13 quinto ante Cacpione aJd. 'X I Ca~piOll(.'J Sdpiout1 P(te(1.I1~u.,~· cl . Capito 11 14 impel'utores Je:t'l cum CapUone (ar.euTljJ'ttno) illlpt'l'atm'p!U q'). eIlIlI Palcanio (rov 'ljYOVluWOV) iI 16 civit.as] urbs I~. l. 12 il 17 iglllll)i!t'llI (1/11. q). !i 20 quem] quasi:Pi Inuctorcm] u,ctorem ).. 11 23 faet\!8 ('st, ~ ,25 will' (~t'pit Cl add. bello !I 26-27 postl'emo - evcrtitJ numantiaIU a Nol" (\\·('I'tit· U:I'\' 'V, om. J~ 11 27 confecit 1·'2).. fecit GI }'l, labofare at/tl. G:!. vieit X ;i 29 ('O(h~1Il1 (:() LO 11 30hercdemque] hereuem G)..

~i a1 lui Mummius asupra Corintului, tn fata cäruia erau purtate statuile de aramä, tablourile pictate ~i alte pOQoabe ale acestui ora~ atit de celebru 190). 15. (1) Si din nou tn Macedonia un oarecare Pseudoperses, care pretindea cä este fiullui Perseus, adunälld oarmatä de scbtvi s-a revoltat iarä~i tmpotriva puterii romane ~i, cu toate cä avea 16 000 de indivizi inarmati, a fost tnfränt de cvestorul191 ) Tremellius. . 16. (1) Tot in aceea~i vreme, Metellus a sävär~it fapre de arme minunate tn Celtiberia 192), contra spaniolilor. In locullui veni Quintus Pompeius. (2) Si nu cu mult dupä Quintus a fost tnsärcinat cu acela~i räzboi ~i Caepio, räzboi pe care un oarecare Viriathus 19J ) il purta contra romanilor in Lusitania. Si dupä ce Viriathus räsculase timp de 14 ani la ränd tinuturile Spaniei contra romanilor, a fost asasinat de ai säi de teama venirii Iui Caepio. EI fusese mai tntAi pästor, apoi cäpetenie de tAlhari, iar tn cele din urmä a reu~it sä instige la räzboi atätea neamuri tncät a fost considerat un fel de apärätor al Spanieicontra romanilor. Si fiindcä asasinii lui pretindeau de la consulul Caepio 0 räsplatä, li s-a dat räspunsul cA romanilor nu le-a pIäcut niciodatä ca tmpäratii sä fie asasinati de propriii . lor osta~i. 17. (1) Dupä aeeea, consulul Quintus Pompeius a fost invins de cätre loeuitorii Numantiei 194),0 cetate care a fost cea mai bogatä din Spania, ~i a ineheiat cu ei 0 pace ru~inoasä. Dupä el, ~i eonsulul Caius Hostilius Mancinus a tncheiat din nou cu locuitorii Numantiei 0 aliantä cu totul dezonorantä, pe care poporul ~i senatul roman au hotärät sä nu 0 ratifice iar pe .tvlancinus au hotärät sä-l predea du~manilor pentru ca asupra aceluia pe eare ei, numantinii, tl ~tiu de autor al tratatului de pace, sä-~i reverse räzbunarea stämitä de anularea aeeluia~i tratat. (2) A~adar, dupä atäta nevrednieie, datoritä cäreia armatele romane fuseserä infränte de douä ori de eätre numantini, a fost ales consul pentru a doua oarä Publius Scipio Afrieanul ~i trimis la Numantia 195). Acesta, mai tntäi, a indreptat färä asprime, prin exereitii militare mai degrabä deeät prin pedepse, pe s~datul roman vicios ~i la~, apoi a cucerit multe din cetätile Spaniei, altora le~a primit eapitularea, ~i, tn cele din urmä, asediind tndelung chiar Numantia, 0 nimiei Rrin infometare ~i 0 fäeu una cu pämäntul, iar celor din restul provinciei le primi jurämäntul d~ credintä. 18. (1) Exact in aceea~i vreme a muritAttalus, regele Asiei 196), frateie .lui Eumenes, ~i a läsat ca mo~tenitor al regatului säu pe poporul roman. tn aeests, printr-un simplu testament., Asia treeu sub stäpänirea romanä 197).

143

.Mox etiam D. lunlus Brutus de Callaecis ct Lusitanis magna gloria triumphavit et P. 8cipio Africanus de Numantinis secundum trium~ phum egit, quarto decimo anno postquam priorem de'..Africa egerat. 20 .Motum interim in Asia benum est ab Aristonico, Eumenis fiBo, qui ex eoncubina 8usceptus fuerat. hic Eumenes frater Attali fuerat. ad- 5 V'CI'sUS emu mü~sus P. Licinius Crassus infinita regum habuit auxHia. nam et Hithyniae rex Nicomedcs Romanos iuvit et Mithridates Ponticus, cum qUf) benum postea gravissimum fuit, et Ariarathes Cappadox et Pylaemenes Paphlagon. victus est tarnen 'Crassus et in proelio interfectus est. caput ipsius Aristonico oblatum est, corpus Smyrnae 10 :? sepuhum. postea Perpernli, qonsul Romanus, qui successor Crasso ,,-cniebat, audita, belli fortuna ad Asiam celeravit et acie victum .-\t'istonicum apud Stl'atonicen civitatem, quo confugerat, farne ad dedition

Dum haec gernntur, piratae omnia maria infestabant ita, ut Roma= 12 nis toto orbe victoribus sola navigatio tuta non esset. quare id belIum Cn. deeretum est. quod intra paucos menses ingenti et felicitate et eorueeit. mOl: ei delatum etiam belIum contra regem 2 n Mithridatem et Tigranem. quo suseepto Mithridatem in Armenia minore nocturno prQelio ca.stra diripuit, quadraginta mllia eius .... ....""'.......... ,,. viginti de exercitu suo perdidit et duos eenturiones. Mithridates eum uocore fugit et duo bus eomitibus. neque multo post, 3 eum in suos saeviliet, Pharnacis, filii sm, apud miIites seditione ad 10 mortem eoactus vlenenum hausit. hune iinem habuit Mithridates. autem :$osphorum, vir ingentis industriae consiliique. reannis sex~gihta, vixit septuaginta duo bus, contra Romanos habuit a~is\ nn~.nlF.\li.O'1nl~.\li. "'.~--~._. deinde ··Pompeius intulit. iUe se ei dedidit et in 13 15 eastra sexto· deeimo miliario ah Artaxata venit ac diadema suum, eum procubuisset ad genua Pompeii, in. manibus loca vit. quod ei reposuit honorificeque eum tamen et pecu.nia. adempta est ei Sy - . praeterea talentorum argenti, helIum sine causa Romania corn~ POlffiJ]lerUls mox etiam Albanis bellum intulit et eorum regem Oroden 14 DOStl!:'efllO. per ac munera rogatus, veniam ei ac pacern Hiberiae quoque regern Artacen vicit ade et in deditio· 2:) nem accepit. Arrneniarn rninorem Deiotaro, Galatiae regi, donavit, socius belli Mithridatici fuerat. Attalo et Pylaemeni Paphlagoreddidit. Aristarchum Colchis regem imposuit. mox Huraeos et Arahas vicit. cum venisset in Syriam, Seleueiam, vicinam Anti- 2 oehiae lihertate donavit, non rc00 cepisset. Antiochensibus ohsides agrorum Daph-

162

12. (1) Dar, in timp ce pe uscat se petreceau astfel de lucruri, bantuiau marile intr-o a~a de mare masurä pentru romanii ""u'l·r'\'''u",,,,, pe tntregul pamant, nici 0 calatorie pe apa nu mai era De aceea, i s-a incredintat hii Cnaeus Pompeius acest razboi. Iar ell-a tnche:iat cu foarte mare iuteala ~i cu rezultate deosebit de bune numai in cateva luni. (2) Tot lui i s-a incredintat apoi§jraitfoiul tmpotriva Iui Mithridates ~i Tigranes. Primind aceast~insärcinare el 1-a invins pe Mithridates in Armenia277), intr-o batälie noctuma de mica importantä, in cursul careia i-ajefuit tabara, a ucis 40000 de soldati din armata lui, iar din armata sa n-au pierit decat 20 de osta~i ~i doi Mithridates s-a refugiat aceasta impreuna cu sotia ~i cu cei doi insotitori ai sai. (3) Nu muIt el a baut otrava, mtr-un moment cand se cu furie contra alor fiind determinat sä se sinucida din cauza unei revolte iscate printre militarii a avut Mithridates. Bärbatul acesta fiului sau, Phamaces279). Acest atAt de hamic ~i atAt de chibzuit a murit pe malul Bosfbmlui. A domnit 60 de a trait 72 ~i a purtat razboi romanii 40 de an i. Dupa aceea, i=a declarat räzboilui ...... ''''rl~.1I"k'3V ~i a venit in tabära lui la 16 mile pl(:aoan~le lui diadema sa in mäinile acestuia. Dar i-a rea~ezat-o pe cap ~i 1-a tratatcu multä 1-a cu dinregat ~i cu 0 mare sumä de bani. I-au fost luate deasupra l-a sä mai dea roman argint, fiindca cu razboi romahilor fara motiv. Curand dupa aceea, Pompeius a un räzboi ~i 14. impotriva albanilor ~i de trei ori l-a bimit pe 101', Urodli:'!s""O"") insa, lasändu~se in cele din urma de scrisorile ~i de cadourile acestuia,. j ..a damit lui ~i iertarea ~i pacea. L-a invins intr-o luptä ~i pe Artaces, regele Hiberiei283 ) ~i i-a primit capitularea. Lui Deiotams, regele Galatiei284 ), i-a donat,Armenia Mica, fiindca ii fusese asociat in razboiul cu Mithridates. Lui Attalus ~i Pylaemenes le-a restituit Paphlagonia. Pe Aristarhus·t:"a numit rege peste Colliida285 ). Apoi i-a invins pe ituraei286) ~i pe arabi. ~(2) Si, dupa ce a venit in a daruit libertatea Seleuciei287), 0 cetate vecina cu Antiohia, fiindca nu ..l pr:Ulllse pe Tigranes. Locuitorilor Antiohiei le-a dat inapoi ostaticii.

163

nensibus dedit, quo Iucus ibi spatiosior fieret, delectatus loci amoeni- . tate et aquarum abundantia. inde ad Iudaeam tra,nsgressus est, Hierosolyma caput gentis tertio mens~ cepit, XII milibus Iudaeorum occisis, cetens in fidem acc~ptis. his gestis in Asiam se recepit et !inem antiquissimo beUo dewt. 10 M. TuHio Cicerone oratore et C. Antonio consulibus, anno ab urbe condita sex centesimo octogesimo nono L. Sergius Catilina, nobilissimi generis vir, sed ingenii pravissimi, ad deI end am patriam coniuravit eum quibusdam claris quidem, sed a.udaeibus viria. a Cicerone urbe expulsus est. socH eius deprehensi in carcere strangulati sunt. ab Antonio 10 [altero consule] Catilina ipoe V'ictus proelio est et interfectus. 16 Sexcentesimo nonagesimo anno urbis conditae, D.Iuruo Silano et L. Murena consulibus, Metellus de Creta triumphavit, Pompeius de bello piraticoet Mithridatico. nulla umquam pompa triumphi similis fuit. ducti sunt ante eius currum filii Mithridatis, filius Tigranis et 15 Aristobulus, rex Iudaeorum; praelata est ingens pecunia et auri atque argenti infinitum pondus. hoc tempore nullum per orbem terrarum grave belIum erat. 17 Anno urbis conditae sex centesimo nonagesimo tertio C. Iulius Cae: sar, qui postea imperavit, cum L. Bibulo consul est factus. decreta 20 2 est ei Gallia et IIlyricum cum legionibus decem. i~ primos vicit Helvetios, qui nunc Sequani appellantur, deinde vincendo per beUa gra3 vissima usque ad Oceanum Britannicum processit. domuit autem anrus novem fere omnem Galliam, quae inter Alpes, flumen Rhodanum, Rhenum et Oceanum est et circuitu patet ad bis et tricies centena 25 miIia passuum. Britannis mox beUumintuIit, quibus ante eum ne no-

lucus ibi )., SPa Vt ludus sibi G locus ibi I D Q:!'l eiun Paeanio: w~ liv ciqrf}oI loci] luci Paeanius (älO'ov~), sed cl. Rul· F,e.st. 16: rediens apud Antiochiam Daphnensem lucum delectatus loci amoemtate et aquarum abundantia, addito nemore, consecravit 11 2 est om. X D 11 3 cepit] expugnavit.n: 11 6 Caio] gnaeo qJ CI:!'l 11 6. '1 ab urbe condita Al Q urbis conditae qJ:!'l 11 '1 octogesimo CIVAncum Paeanio nonagensimo qJ. septuagesimo LO Il 8 secl] et F 11 n alteio consule inclusi lest et interfectus QE R TY est interfectus G Je interfectus est A\V 11 12 ab urbe condita IJO A I Iunio] 1ovlLO~ Paea· niU811 18.14 de bello] de om. I 11 14 huius triumphi EU8lmer1 34 11 15 Tigranis] triganis V 0 quos Rühl .secutu8 est t trigranis LAll 16 aristobolns codd. 14Qutroßovlov Paeanius 1 perlata S I et ami] et Gm. GLO A 11 17 infinitum poadus X poncluB infinitum A infinitum GQ n 1I 19 Caius] gnaeus G)., 11 21 decem] denis n 1 is om. n 1 primos G).,ER primus VLODQTY\V primum A primo Schonhoven (1l(}urrov Paean.) 11 22 per bellaJ per om. ERY 11 25 centena] sescen1-1 ta}' OC ). sesccntRna H centum LOAD(~, om. V 1

vwr:l(}q; xeqJV-Co t'ij) XWf!lq;

164

Si rämänänd incäntat de farmecul locului ~i de bogätia apelor, a däruit multe ogoare ~i locuitorilor din Daphne 288 ), pentru ca dumbrava lor sacrä sa devinä din acel mom~nt ~i mai intinsä. De aici s-a indreptat spre Iudeia, a cucerit dupä trei hini de asediu Ierusalimul, capitala acestui popor, a masacrat 12 000 de iudei, dupä ce de la ceilalti a primit jurämantul de credintä. Dupä asemenea fapte s-a reintors in Asia ~i a pus capät unui räzboi inceput de:atät de multä vreme. 15. (1) Pe cänd erau consuli Marcus Tullius Cicero, oratoru1289), ~i Caius Antonius, in anul 689 de la intemeierea Romei, Lucius Sergius Catilina, bärbat näscut dintr-o familie foarte vestitä, dar de 0 frre cu totul josnica290), s-a legat prinjurämänt ca impreunä cu alti cetäteni, illt:[-a4iJe'\/Hr. cu renume, dar pomiti spre rele, sä distrugä patria. A fost insä ahmgat din Roma de catre Cicero. Asociatii säi fiind prin~i au fost sugrumati in inchisoare. Catalina, de asemenea, a fost invins intr-o luptä de cätre celälalt consul, Antonius, ~i ucis29 l). 16. (1) in anul 690 de la intemeierea Romei, sub consulatul lui Decimus Iunius Silanus ~i Lucius Murena, Metellus ~i-a särbätorit un triumf asupra insulei Creta, iar Pompeius ~i-a särbätorit triumful asupra räzboiului cu piratii ~i a celui cu Mithridates. Niciodatä fastul vreunui triumf nu a fost pe mäsura acestuia. inaintea carului sau triumfal erau purtati fiii lui Mithridates, fiullui Tigranes ~i Aristobulus, regele iudeilor; erau de asemenea purtate cantitäti enorme de bani ~i grämezi uria~e de aur ~i de argint. in vremea aceasta, pe tot pämäntul nu exista nici un räzboi important. 17. (1) in anul 693 de la intemeierea Romei, a fost ales consul, impreunä cu Lucius Bibulus, Caius Iulius Caesar292 ), cel care dupä aceea a devenit impärat. Lui i s-a incredintat guvemarea Galiei ~i Illyric).11ui, fiind insotit de 10 legiuni. (2) Caesar i-a invins mai intäi pe. helvetii care acum se numesc sequani, apoi, biruind in räzboaie foarte grele, a inaintat pänä la oceanul britanic. (3) Dar, in decurs de 9 ani, a domolit aproape toatä Galia, 0 tarä care este situatä intre . muntii Alpi, fluviul Rhodanus, Rhin293 ) ~i ocean ~i care are UD ocol de jur tmprejur de 3 200 000 de pa~i. Apoi, a dec1arat räzboi ~i britanilor, care, päna a~unci, nici mäcar nu auziserä de numele romanilor, ~i

165

qUiid~~m

Romanorum oognitum eos quoque vietos obsidihus stipendiarios feeit. Galliae autem tributi nomine annuum imtpe:ra'Vlt sestertium quadringenties Germanosque trans Hhenum ad2J."!emIUS inmamssimis proeliis vieit. inter tot sueeessus tel' male pugna1) apud Arvernos semel praesens et absens in Germania bis. nam legati eius duo, Titurius et Aurunculeius, per insidias caesi sunt. Circa. eadem tempora anno urbis oonditae sexcentesimo nonagesimo 18 sel>tnrDO M. Licinius Crassus, eollega Cn. Pompeii Magni in eommlatu se~:mlld.(), contra Panhos rnissus est et, euro circa Carras contra omen 10 et dimicasset, a Surena. Orodis regis duce vietus ad postremum m1;enteel~WJ est cum lilio cl&.rissimo et praestantissimo iuvene. reliquiae 2 exereitus per C. Cassium quaestorem servatae sunt, qui singulari animo OOl['(llta,s res tantavirtute :restituit, ut Persa.s rooiens trans Euphraten erebris vinooret. 15 Hine helIum civile suecessit exseerandum et lac:runalo:we, etiam rediens ex Gallia vietor cere alterum eonsulatum ita ut sine dubietate tur. oontl'adicturn est a Marcello a a Pomi>eito. jO dimissis exercitibuB ad 'tubern l'edire. nl',ron1tAl' iniuriam ubi milites ""nlrlOfl'AOf$ll't,('\"-l IIH.U'i"!Ui1lI.i,. llle'iVP'!r'lö:!111n1 triam eum exercitu venit. ,consules eurn POlmlPCllO Sleni[l,ttlSClUe universa nobilitas ex urbe et in lil'aeC18~m Achaiam duce sarem helIum Caesar vacuam urbem dictatol'em se fecit, inde 20 ibi exercitus validissimos et fortissimos eum L. M. Petreio, M. Varrone, superavit. inde regressus in 2: Graeciam adversum dimicavit. proelio vic30 tUB est et fugatus, evasit tarnen, quia noete interveniente Pompeius noluit dixitque Caesar nee Pompeium seire vineere et illo tantum se deinde in rrhessalia 3 1 eos quoque ~ et eos quoqne LO eosqlle D 11 3 sestertium t;odd. stipendium Duncker1 stipendium sestertium propo8uit Rükl in Germania] a germania:!r 11 6 arunculeius SVLO arunculenus A il 1.2 Camm] gniicum 9'CI 11 13 persas coda. IIae{jov~ Paeaniu.~ H,15 quo] q~od G ~ 11 22 P?st v~nit D exhib. cuius impetum non ferenres, cl. Captt.: xumow1uvu; n'w TOV KaUIU(!O;; O(!pf:v 11 22-23 se~atusqu~ - trans~it] senatuque omni ,~tque un!versa nobilitate ex urbe fugientes In graemam tran~!lerunt D 11 23 transntJ tranSIt 11 28 rcgrcsaus D ~ rC\'ersus GA I in om.:Fr 11 31 iHa:Fr 'I 32 paleopharsalum paleofarsaIHm paleofarnacum vel palcofarsacum rell. oodd.

".5

166

invingindu-i ,iipe ei ~i lWindu-le ostatici, Caesar i-a tlcut stipendiarii Imperiului

Roman 294).

Galiei msi. i-a impus sä pläteascä anual UD tribut de 40 000 000 de sesteqfl9.S).~i atacandu-i germanii de dincolo cle Rhin i-a invins in bltälii pline de cruzime. atätea succese, a luptat rau de trei ori: 0 datä cu arvemii296). fiind el insu~i de fatä, ~i de douä ori, in Germania, sa. Cäci doi dintre locliitorii säi, Titurius ~i Aurunculeius, au fost omorili in unna unor atacuri prin surprindere. 18. (1) Cam in aceea~i vreme, in anul 697 de la fundarea Romei, Marcus Licinius Crassus 296 bis), coleg in cel de-al doilea consulat al lui Cnaeus la Pompeius Magnus;"~':fost trimis impotriva partHor ~i dupä ce s-a Carrha(297) contrar prevestirilor ~i auspiciilor, a fost biruit de general a1 regelui Orodes 298) ~i, in cele din urmä, ucis odatä cu fiul sau, un mnllr de ~i deosebit de distins. (2) Resturile armatei au fost salvate de mare cvestorul Caius Cassius, care, printr-un curaj ie~it din comun a restabilit pierdutä cu 0 atflt de mare vitejie, mcat, treca,nd Eufratul, i-a invins pe bätälii numeroase. 19.( 1) Indatä dupä ace~ta a urmat razboiul civil299), un razboi aducator in afara nenorocirilor de jale ~i demn de toate blestemele, din cauza care s-au abätut in cursul batäliilor, a fost modificatä insä~i exilstenta t"Vl.·nt'\'!''I11'n; roman. (2) Cäci Caesar, reintorcandu-se victorios din Galia, a reclame ~i cel de al doilea consulat ~i a dorit sä i se confere in existe vreo ~oväire din partea cuiva. tmpotriva lui s-au consulul Marcellus, Bibulus, Pompeius ~i Cato 300). de eätre care i s-a pus in vedere sa-~i lase trupele la vatra iar el sä se intoarca la Roma. Datoritä acestei el de la Ariminum, unde i~i avea adunati soldatii, cu armata .............,.,.·t..... ,," propriei sale patrii 30 l), (3) Consulii impreuna cu Pompeius, intregul senat nobilimea au fugit din Roma ~i au trecut in Grecia. In Epir, in M~lCedOJ:Ua. avand'u-l de conducator pe Pompeius, senami a pregatit un räzboi 111'11'1nn.·I..-l'lY'.2i Caesar 302). 20. (1 ) Patmnzand intr-o Roma pustie, Caesar s-a proclamat pe sine dictator. Apoi s~a indreptat spre teritoriile Spaniei 303), Aici a zdrobit amt de ....n·t~ ...... ~i atat de viguroase ale lui Pompeius comandate de cei trei gel!lel'3.h ai 10r: Lucius Afranius, Marcu8 Petreius ~i Marcus Varro. (2) Revenind de bätälie s:a . spre Grecia ~i a luptat contra lui Pompeius. In cea Caesar a fost mvins ~i, cu toate ca a fost pus pe fuga, a reu~it totu~i SB. scape, deoarece, lasandu-se noaptea, Pompeius n-a mai voit 8a-1 mai urmäreascä, iar Caesar a afimlat ca nu ~tie sä invingä ~i cä el numai in ziua aceea ar tl pumt sa fie biruit (3) Dupa aceea s-au luptat la Palaeopharsalus 3(5) in f"'''''

167

utrimque ingentibus copiis dimicaverunt. Pompeia acies XL miIia peditum, equites in sinistro cornu sexcentos, in d~x­ tro quingentos, praeterea totius Orientis auxilia, totam nobilitatem, irummeros senatores, praetorios, consulares et qui magnorum iam beUorum victores fuissent. Caesar in acie Bua habuit peditum non in- 5 tegra XXX milia, equites mille. 21 Numquam adhuc Romamte copiae in unum neque maiores neque melioribus dueibus convenerant, totum terrarum orbern facile sub2 acturae, si contra barbaros ducerentur. 'pugnatum tarnen est ingenti c.ontentione victusque ad postrernum Pompeius et castra eius direpta 10 3 snnt. ipse fugatus Alexandriam petiit, ut a rege Aegypti, cui tutor a senatu datus fuerat proprer iuvenilem eius aetatem, acciperet auxilia. qui fortunam magis quam amicitiam seeutus occidit Pompeium, eius et anulum Caesari misit. quo conspecto Ca,esa:r etiam laerimas fudisse dicitur, tanti viri intuens caput et generi quondam sui. 15 22 Mox Caesar Alexandriam venit. ipsi quoque Ptolomaeus para:re voluit insi~ias, qua causa belIum regi inlatum est. vietus in Nilo periit 2 inventumque est corpus eius cum Iorlca aurea. Caesar Alexandria D01tlt1.1S regnum Cleopatrae dedit, Ptolomaei sorori, eum qua con suetudinem stupri habuerat. rediens inde Caesar Pharnacen, Mithri- 20 datis Magni filium, qui Pompeio auxilio apud Thessaliam fuerat, rebeUantem in Ponto et multas populi Romani provincias occupantem vicit acie, postea ad mortem coegit. 23 lude Romam regressus tertio se consulem {ecit cum M. Aemilio et magister equitum dictatori ante annum fuerat. inde in 25 profeetus est, übi infinita nobilitas eum Iuba~ Mauretaniae 2 rege. hellum reparaverat. duces autem Romani erant P.e(iitä~;i~ o inflorire neobi~nuitä pe care el ~i-a datorat-o bunilor lui conducatori. Caci dezastruoasei tiranii a lui Domitianus i-a urmat domnia lui Nerva oorbat care in viata sa particulara a fost cumpatat ~i hamic ~i care provenea din nobilimea mijlocie. Acesta, de~i foarte batran, a fost totu~i proclamat irmr>ar,at prin straduinta lui Petronius Secundus, prefectul pretoriului, ~i a lui Palrth~miu.:s~ uciga~ullui Domitianus; Nerva s-a dovedit a fi omul cel mai drept cd mai popular. (2) ~i alegandu-l succesor pe Traianus, el a dat dovada de 0 nre:vi7iu1I1le de-a dreptul divina pentru fericirea statului. A murit la Roma, dupa donmie äe un an, patru luni ~i opt zile, in varstä de 71 de ani 382 ) ~i a fost a~ezat:m randul zeilor. 2. (1) Succesorul sau a fost Ulpius Crinitus Traianus 383 ). nascut in municipiul Italica 384 ), in Spania, urma~ al unei familii mai degrabä vechi decat renumite. Caci, la functia de consul, abia tatal saU a ajuns pentru prima Ca imparat el a fost proclamat la Agrippina386), in Galia. A carmuit statul in a~a fel incat, pe buna dreptate, a fost considerat mai presus decat toti impalratili~ om~:de 0 neobi~nuita conduita civica ~i vitejie. (2) A largit intr-un mod considerabil, ~i in lung ~i in lat, graniteie Imperiului Roman, care, domnia lui Augustus,fusese mai degrabä aparat decat sporit. A recladit ora~ele de dincolo de Rhin din Germania. Iar dupa infrangerea lui Decebal, a cucerit Dacia ~i a fost infiintatä ~i dincolo de Dunare 0 provincie romana387) pe acele ogoare PI.. care acum le detin taifalii, victohalii ~i tervingii 388). Provincia aceasta se intindll de jur irnprejur pe 0 lungime de 1 000000 de pa~i. 3. (1) A recucerit Armenia 389 ), pe care 0 ocupasera partii, ce . Parthomasirus? care 0 avea in stäpänire, a fost ucis. A instaurat un rege albanilof. rar regilor hiberi, sauromati, bosphorani, arabi, osdroeni ~i colchieni le-a considerat indeajunsjuramantullorde credintä 390 ). Pe cardueni ~i i-a luatin stäpänire cu f0l1a armatä, ~i la felAnthemusium 391 ), una "h?".i-rl'...... ·..... !I'" regiuni ale Persiei, Seleucia, Ctesiphon ~i Babylon392 ); pe messeni 393 ) i-a invms ~i i-a ocupat. (2) A inaintat pana la hotarele Indiei ~i la Marea Ro~ie, ~i a creat acolo trei provincii romane - Armenia, Asiria ~i Mesopotamia - ~i, odatä cu a pus stäpanire ~i pe acele popo are care se invecineaza cu Madena394 ). aceea, a dat Arabiei statutul de provincie romana. A instalat 0 flota in Marea Ro~ie pentru ca prin ea sa devasteze hotarele Indiei. 4. (1) Cu toate acestea, prin conduita sa civica ~i prin moderatie, el ~i-a intrecut cu muIt gloria sa militara. Caci se arata la fel fata de atat la Roma cät ~i in provincii, i~i vizita cu familiaritate prietenii, spre

189

tandi causa frequentans vel a.egrotantes vel eum festos dies habuissent. oonvivia eum isdem indiscreta vieissim habens, saepe in vehiculis oorum sedens, nuUum senatorum Iaedens, nihil iniustum ad augenfiseum agens, liberaliB in eunetos, publiee privatimque ditans b omnes et honoribus augens, quos vel madioen familiaritate eognovisset, (per) orbem terrarum a.edificans muIta, inmunitates eivitatibus tribuens, nihil non tranquillum et plaeidum agens, adoo ut omni eins a.etate· unus senator damnatus sit atque is tamen per senatum, ignorante Traiano. ob haec per orbem terrarum deo proximus nihi! 10 non venerationis meruit et vivus et mortuus. Inter alia dicta hoc ipsiru; fertur egregium. amids enim culpantibus, quod nimium circa amnes oommunis esset, respondit talem se imperatorem esse privatis, quales esse sibi imperatores privatus optassct. ..ingentem igitur gloliam beUi domique quaesitam e Perside 1'0015 'apud Seleuciam Isauriae profluvio ventns extinctus est. obiit autem aetatis anno sexagesimo tertio, mense nono, die· nono decimo, mense sexta, die decimo. inter solus omnium intra urbem ast. ossa conlata in urnam auream in foro, columna sunt, cuius altitudo 20 CXLIV tantum memoriae delatum est, ut . ad nostram a.etatem non aUteI' in senatu adclametuI' • __ j{'ellClCII' BlUf2rtlSlIO. meUor Traiano". adeo eo bonitatis obtinuit. ut ve) ad.SeIlltakntlbl1S vel vere laudantibus occasionem ..u ....""u.,,ficentissimi pr~l.es·reti exen:rpjj. 25 Defuncto Hadrianus creatus est princeps. sineTraia.ni. sed operam dante Plotina. Traiani uxore; nam eum 'l·r'8..i~l.mlls. quamquam consobrinae suae noluerat natus et ipse Italicae in Hltspania. riae invidens statim provineias tres quas Tr'ai~mtlS 00 et de Assyria, Mesopotamia, Armenia revoeavit exercitus ae finern imperii esse voluit Euphraten. idem da Dacia facere conatum amici deterruerunt, ne multi chres Romani barbaris t"iaderentur, p.ropterea

1 eum festos] oonfectos si 11 3 senatormn] $enatorern GeM senatorl l ji 6 orbem tenarum aedifica.ns Mdd. per orbern terrarurn aedificans muita E~ 251 (cl. PQA!(1/fI,.:oIHo6opYjp4TIAW 6i atlrq; nanaxov Tijr; olxOVl4ivl1~ :ilo}.t';;· 7jv ($ Aoyo~) urbes orbe tenamm aedificans multas Mommsen 11 13 quaJis GI I privatos 1p:R 11 16 nono] uno 9>ERY Pl'imo A8 11 18 solus 0;11" et solu8 "Q ~olus­ que APa 11 19 posita.] sita." 11 ~l adcla,ma,:retur" 11 21 vel vere laudantibus Q :y

(vel om.T) vel revellaudantibusG vellaudantibu8 Ai\.. om.LO 11 28 et] est" CQ.'1U tradita .'1unt

8. et de] id est ERYW ttbi quae &eq'Uuntur accu.saJ.ivo

190

r

aleura sänätate fie atunci cänd erau fie cänd lor de lua la randul säu parte cu ei la Del;re(~en se a~e:m. adesea mlecticile nu a vätämat pe nici unul ~Q~~~~.n?' nuin1~ptuiaIDlurucneldn~pt

5

2

3

6

era generos cu toatä in numele säu ..."'r........"n pe cei care li cunoscuse in vreo imlDr~i!lu:rru~e neIrlse.mrLaU~. mult toatä acorda infäpruia pe toate cu atAta ~i saIe, n-a fost condamnat decat un singur senator, §\i chiar ~i o hotärare a färä lui Traianus. Dm astfel de motive a fost el considerat pe tot pämäntul cel mai aproape de veneratie atät cat a fost viu cat ~i dupa ce a murit 5. (1) Printre atätea alte vorbe deo spirit ale acestuia se una deosebitä. Se zice cä invinuindu-l prietenii odatä cä este prea popular fatA de toti, el a cä astfel ar trebui sä se porute un impärat cu un particular cum ar un simplu sä se poarte imparatii cu el 396). (2) dupa ce ~i-a dobandit 0 imensa, atät in de pace de räzboi, s..a stins din viata la Seleucia, in I C!!:Iurt,a/-'7 din cauza unei intestinale, cand se intorcea din Penüa. A murit in varstä de 63 de ani, 91uni ~i 4 zile ~i 19 ani, 6 luni ~i 15 zile de domnie,.~Afost trecut in randul zeHor. A fast singurul dintre care a in interiorul Romei. Oasele sale au fost adunate intr-o u.ma de aur ~i puse in forni pe care ell-a construit, sub columna a cärei este de 144 de picioare398). atät de vie a ramas amintirea· acestuia incät, panä ~i invremea noastra impäratilor nu li se decat: sä fii mai fericit decat Augustus ~i mai bun ureazä in senat decat Traianus". rar faima bunätätii sale s ..a pastrat at3.t de neatinsä in ceea ce il prive~t~, mcat el constituia cel mai minunat exemplu cei care-lläuda'tfdin lingu~ire cat ~i pentru cei care-lläudau cu adevärat. 6. (1) Murind Traianus, a fost ales imparat Aelius Hadrianus 399), de fapt tarä vreo dispozitie testamentara a lui Traianus, ci sträduintele Plotinei, sotia lui Traianus; cäci :fraianus cat a trait nu voise säQI adopte,pe acesta, cutoate cä Hadrianus era fiul veri~oarei sate. Tot in municipiul ltalica, din Spania, s-a näscut ~i el. (2) Dar Hadrianus privind cu ochi räi gloria lui Traianus, a päräsit indatä cele trei provincii pe care Traianus le alipise Imperiului Roman ~i a rechemat legiunile din Asiria, Mesopotamia ~i Armenia, hotärand·ca Eufratul sä fie granits Imperiului. tn ceea ce prive~te Dacia, prietenii I-au convins sä nu facä acela~i Iucrn, ca nu cumva sä fie lasati pradä barbarilor numero~ii cetäteni romani, &6

191

Traianu~ victa Dada ex toto orbe Romano infinitas eo copias hO,ID1lUlllm transtulerat ad agros et urbes colendas. Dada enim diuturno beUo Decibali viris fuerat exhausta. 'Z Pacem tamenomni imperii sui tempore habuit, semel tantum per pr.~eß;UIE;,m dimicavit. orbem Romanum circumiit: multa aedificavit. 5 fa.l~UJ!ldiss,imlUs Latino sermone, Gra,eco eruditissimus luit. non magnam d~mentiae gloriam habuit, dHigentissimus tarnen Circa aerarium et 3 mHitum disciplinam. obiit in Campania major sexagenario, imperii anno vicesimo primo, mense deeimo. die vicesimo nono. senatus ei tribuere noluit divinos honores, tamen, eum sueeessor ipsius T. Aure- 10 Uns Antomnm; Ji'ulvius hoc vehementer exigeret et universi senatores resisterent, tandem obtinuit. 8: Hadriano sueeessit T. Antoninus Fulvius Boionius, idem etiam Pihs nominatus, genere c1aro, sed non admodum vetere, vir insignis et merito Numac PompiHo eonferatur, ita ut Romulo Traianus aeque- 15 2' tur. vixit inge1J..ti honestate privatus, maiore in imperio, nuHi acerbus, cunetis benignus, in 1'e militari moder8,ta gloria, defendere magis provincias quam amplifieare studens, VllOS aequissimm .ad administranda,rn rem publicam quaerens, bonis honorem haberts, inprobos sine aeerbitate detestans, regibm:; ami cis venerabilis non minus quam 20 te1T.iilmS, adeo ut barbarorum plurimae nationes depositis armis ad eum suas litesque deferrent sententiaeque parerent. hio ante imperium ditissimus opes quidem Omnes auas stipendiis militum et circa amieos liberalitatibus minuit! verum aerarium opulentum reli~ 4 Pius propter clementiam dictus ·est. obiit apud Lorium, viUam 25 sua·rn, miliario ab ur be duodeeimo, vitae anno septuagesimo tertio, mlp€~:rü vicesimo tertio, atque inter Divos relatus est et merito consecratus. $' Post hune imperavit M. Antoninus Verus haud dubie nobiHssimus, eum eius origo paterna a Numa Pompilio, materna a Solen- 30

! daeiaeER'I'V 11 3 res fuerant exhaustae :J'l virea fucrant exhaustae Vt Pe I! ('7ircumiit] circuit 1,,0 !I 7 fuit·ante tarnen exhib. G !! (I die viginti novem 1p {Hf!' vi Scipio. S-a distins mai intäi in 1upta de la Pydna (J 68 i.e.n.) apoi in räzboaiele dm Spania ,i din Africa Cartaginei tribun milltar. in calitate de consul pentru anui 147 ie.n. a inceput asediul Carta.gmlei l?i p,e U.SCflt ,ii p~~ mare Cucerlnd §i distrugand din temelii vestita metropolä cartaginezä, cO.gDlofflenul !de .Aji"ic42m:ts Este deseori confundat cu pärintele säu adoptiv, Scipio Africanus - Maior. 186. Masinissa avea frei fii legitimi: Micipsa, Gulussa ~i Manastabalus (Mastanabal); v. nota nr.162. ' 187. a fost intemeiatä de fenicieni inanul814 i.e.n., sub

donmia regineiDido (sau Didona. evocatä de VergHius in Eneida, ll-Vl). cu 668 de ani inainte de a fi distrusa de eitre Scipio Aemilianus. Cele mai vechi morminte deseoperite pani in prezent la Cartagina nu par mtr-adevär sä depä§eascä sec. vm i.e.n. 188. Africanus cel Tanär, (v. nota 185)189. Pseudophilippus = Falsul Philippus era. de fapt, un anume Andriscus, original' din Mysia, care, bazändu-se pe asemänarea flZiea cu fosml rege macedonean. Perseus. apretins ca este fiui aeesruia §i a devenit conducätorul unei rliscoale antiromane din Macedonia in mul 149i.e.n. Sprijinindu-se pe päturile populare.Andriscus mfringe succesiv doui anmte :.omane, se autopl'oelamä rege la Pella §i stabile§te relatii cu Cartagma. In anul148 i.e.n. este mvms de Quinrus Caeeilius Metellus §i executat la Roma doi ani mai tar.ziu. Urw..are acestui fapt, Macedonia este transformatä m provincie romana in eare sun! incluse Epirul §i illyria. 190. Capirularea Corintului are 10c m anul146 i.e.n. Dupl cucerirea §i distl'ugerea.lui de cätre annata romanä eondusa de consululLucius Mummius.locuitorii orn§ului sunt vändup la lieitatie ca sclavi. Transfonnatä in provmcie romanä. Grecia va face parte, peste putin timp, din provmcia Macedonia. Distrugerea acestui ora§, re latatä de Polybios a stämit adesea oroarea lui Cicero. 191. Cvestorul reprezintä unul dintre functionarii de seamä ai magiswdturii romane, cvestura fimd prima treaptä m seria magistraturilor superioare. in timpul :regalitltii. cvestorul judeca procesele criminale, a§a cumne aratä §i etiJmoilolilia "''-,.~.,~. '",U ~""""'" ere (= a cauta, a cerceta, a dezbare). administratorul finantelor statului, in eare sens, numirullor cre§te de Ja 2 la 4, Ja 8 §i, m eele din utmä.la 20. Pe Ianga faprulcä aveau datoria sä-i insoteascä pe consuli sau p:retori, cvestorii aveau sardna de-a incasa astoriHe, de-a pläti soldele ~i alte cheltuieli milita:re, de-a impäqi präzile ii de a-l inlocui pe guvernator pe timpul absentei acestuia. 192. Celliberia, regiune m Spania de nord;ai carei locuitori, celtiberii, rezultau dintr-un amestec de iberi ~i ce/li. 193. Viriathus (c. - 139 i.e.n.). Fost pastor, Viriathus devine, in 147 i.e.n., animatorul~i conducätorul unui räzboi al triburilor Iusitane din vestul Peninsulei Iberice m 5copul redobändirii independentei. Organizänd un adevarat rnzboi de guerilä, infriinge annatele romane comandate de praetoru! In anul140 Vetilius (J ,17 f. e.n.) '§i ie.n. el il obligii pe proconsuluI Quilltus Fabius Maximus SPl"viJrin •• " " recunoasca independenta teritoriHor lusitane. Senaru! nu vrea recunoascä acest trntat §i se redeschid ostilitiitHe. Fiind trimis comandantu! roman Quintus Servilius Caepio pentru mcheierea unui nou tratat, acesta reu~e§te sä instige popomI contra lui Viriathus, care este asasinat de oamenii sai. Titus Livius I-a numit vir du.:'i:que magnus = un mare bärbat ~i un mare conducätor: 194. Numantia. cetate strilveche din Spania Tarraconensis. care fost asediatä ~i distrusl!. in anuIl33 ie.n. de cätre consulul Scipio cd Tanär. (v. maijos nota urmätoare) 195. Razboiul cu Numantia a du rat aproximativ 10 mi, din 143 ie.n. pani in 133 ie.n., timp m care cetatea spaniolä a figurat ~rept centrulde rezistentä antiromani a triburilor celtibere din norrlul SpanieL Dupi ce, m perioada 143 - 134 i.e.n .• celtiberii resping atacurHe romane conduse de Q. Pompeius, din Spania Publius Comelius Scipio Aemilianus, Acesta mcercuie~te Numantia ~i dup! 0 :rezistentä emica de circa 10 luni, cetatea cade in anu! 13 J i.e.n. ~i odatä cu ea se sf1ille~te intreaga opozitie organizatä de triburile celtibere. 196. Prin cuvanrul Asia nu trebuie inteles tot continenrul,. ci numai provim::ia Asia, a ciirei capitalä era Pergamul.

254

255

msä~inat

,i

197. La moartea sa, Atallus lll, ultimul suveran a1 Pergamului, desemneazä, In anul 133 l.c.n., prin testament, statul roman ca mo~tenitor a1 regatului, acordänd totodata ora~elor grece§ti de pe cuprinsul acestuia deplina autonomie. 198. Riiscoala lui Aristonicus (Aristonikos), flul nelegitim allui Eumenes al ll-lea, a avut loe Intre anH 133' 1291.e.n. Denuntänd testamentul ultimuluiAttalid, Aristonicus devine conducätorul rascoalei antiromane din Pergam. La inceput, luptä de eliberare de sub tutela romlmi. rascoala capätä treptat caracterulunui adevärat razboi sodal In bätälia de la Leukai (129 f.e.n.) el 11 invinge ~i-l captureazä pe consulul roman Publius Licinius Crassus, debarcat Asia Midi, in 131 i.e.n. Cade in luptä §i Ariarathes a1 V-lea, regele Capadodei. Dupä un" asediu prelungit insa,consulul Marcus Perpema reu~e~te sä infranga forteie rnsculate ale' Pergamului In ora§ul Stratonikseia din Lidia. Aristonicus este prim; ~i uds In 129 i.e.n. i'ntr-o inchisoare din Roma. 199. In legaturä cu 1fithridates din Pont, v. mai jos, nota 230. 200. Paphlagonia, tinut pe C08sta de nord a Asiei Mici. 201. Consulul P. Licinius Crassus cade ucis in bätälia de 1a Leukai (129 f.e.n.). 202. Smirna, ora~ maritim in lonia. 203. Marcus Perperna, consul roman ·pentrn anul1291.e.n., devine, dupä decesullui PübIius Licinius Crassus, in locu itoru 1acestuia In räzboiul contra luiAristonicus. Dupä un asediu prelungit, Perpema reu~e~te sä l'nfränga forte le rnsculate retrase in ora~ul Stratonikeia din Lidia sa-l captureze pe Aristonicus. Deportat la Roma, acesta este ucis in inchisoare. Perpema moare in acela~i an 1a Pergam,in timp ce se aila in drum spre Roma. 204. Reclädirea Cartaginei africane a inceput in anul 119 i.e.IL sub consulatullui Ludus Cllecilius IvieteHus. 205. In anu1127/126 f.e.n. Caius Cassius Longinus Intreprinde 0 expeditie impotriva gallilorarvemi dinAquitania, cu capitala la Gergovia ~i in~gistreazä 0 serie de succese miIitare. Detinätor al mai multor magistraturi, Cassius Longinus a rnmas vestit prin asprimea sa ca judeclUor, mai ales in timpul magistraturilor din 125 l.e.n., cand a fost tribun ~i censor. Datorita asprimii sate, la Cicero gäsim expresia: iude.:'( Cassianus (= judecator foarte aspru). 206. Rhodanus, azi fluviul Rhöne. 207. Bituitus, rege al arvernilor, care, tn acel moment detinea hegemonia intregii Gal.ii, Intervenind in gaIice,Bituitus a trecutRhönulin anul121}n intentia unui amc impotriva romanilor, dar a fost invins de catre proconsululSextus Domitius Calvinus consulul Fabius Maximus. In privinta bijuteriilor ~i podoabelor smulse galilor, de care se face aici mentiune, trebuie precizat ca, in genere, galii aveau faima unor vestiti fäuritori ~i de coliere (torques). Primul conflict al galilor cu romanii, in sec. IV i.f.n, m timpul caruia Manlins se angajea~a Intr-o luptä cu un gal, atrage asupra acestuia cognomenul de Torquatus, tocmai fiindca smulsese de la gatul inamicului coIierul de aur (torques). De altfe!, armata iui Bituitus a uimit armata romana, in cursul acestui conflict, prin luxul sau neobi§nuit; regele arvern era transportat Intr-un car de argint unnat de barzi. 208. Marcus Porcius Cato, consul In anul 120 f.e.n. (respectiv, 633 de la fundarea Romei) nu este nici Mareus Porcius Cato Maior (234-149 i.e.n.) ~i nici Marcus Porcius Cato Minor Uticensis (95 - 46 l.e.n.), ci 0 altä personalitate ce descindea din aceea~i familie. 209. Narbo (azi Narbonne) eetate numitä ~i Narbo Martius, a fost capitala Galiei de dincolo de Alpi. ktr-adevär, pe la anul 120 i.e.n., a fost creata provincia romana Gallia Nm·b01iensis. 210. Dalmatia,provincie pe coasta rnsäriteana aAdriatlcii. Victoria asupra Dalmatiei, mentionalä aid de Eutropius, a avut loe In annl 119 i.e.n.

211. Scordiscii, neam ce ltic ce locuia la confluenta Savei, Tisei ~i Moraviei cu Dunärea, intinzandu-se partial m lllyria ~i 0 altä parte In Panonia. Expeditia Impotriva lor a fost intreprinsa In 114 1.e.n., nu In 118 ie,n. 212. Caius Caecilius Metellus, descendentul unei ilustre familii italice care a datstatului roman numeroase 'personalitäti politice ~i militare. A fost consulin 119 ~i 113 ~i, participänd 1a luptele cu dahnatii, a primit cognomenul de Dalmaticus. 213. Cimbrii, neam germanic inrudit cu teutonii, au nävälit In Europa imp'reuna cu alte triburi germanicei'n sec.1H.e.n. Initiallocuiau i'nPeninsula 1utlanda (actualaDanemarca) '§i la gurile Elbei. Prin anul120 te.n, ei I~i pärnsesc tinuturile de ba~tina ~i migreazä spre sud, spre regiunea Alpilor. Ei reprezintä primele populatH germanice eare intra In conflict cu Roma. Dupä victoria de la Noreia (Noricum, provincie in sudulDunärii, aproximativ Austria de azi), din 113 i.e.n. cimbrii, reunili cu teutonii, pätrund m Galia ~i-l i'nving In 109 te.n. pe consulul roman Marcus Iunius Silanus. In 107, tribulgermanic a1 tiguriniloriÜnvinge la Agen pe consulul Ludus Cassius Longinus. Dupä ce obtin ~i in 105te.n. douä mari victorii asupra romanilor, la Roma se deelan~eazä 0 foarte mare panicä numitä furor teutonicus. In ace1a~i an 105 te.tl, cimbrii pätrund m Spania, iar teutonii pustiesc m continuare Galia, 214. Räzboiullmpotriva regelui numid Iugurtha, cunoscut sub numele de Bellum Iugurthinum, s-a desfä~urat Iutre anH 111 - 105. Mobilul aeestui räzboi il constituie conflictul dintre fiii lui Micipsa, care, murind In 118 i.e.n., lasa celortrei fii ai säi (Hiempsal, Adherbal §i Iugurtha) regatul Numidiei. Tinänd sä rnmäna singurul stäpänitor, Iugurtha 11 asasineazä m 117i.e.n. pe frat~le sau Hiempsal~i-l izgone§te pe Adherbal de pe teritoriul mo~tenit Adherbal cere sprijinulRomei. In 1121.e.n. Iugurtha, de~i cedase fratelui rämas partea orientalä a Numidiei, cea mai saraca zonä a regatului, H asasineaza ~i pe Adherbal Un nou eveniment se adaugä celorlalte: Iugurtha ucide pe toti negustorii romani care fäceau comert i'ntre Roma ~i Numidia ~i determina senatul sä-i declare ·räzboi. Intre anii 110 - 108 te.n. armatele romane conduse de diferiti consuli obtin In lupta cu el rezultate nesatisfäciitoare. Intre 107-104 1.e.n" contra lui pomesc generalii Caius Marius ~i Ludus Carnelius Sulla, care-l captureaza pe Iugurtha ~i-l aduc 1a Roma. Va fi uds in 1041.e.n. dupa triumfullui Marius asupra numizHor. 215. Actiunile militare conduse de eonsulii Spurius Postumius Albinus ~i Quintus Caecilius Metellus, lntre anii 110 - 108 i.e.n. de~i se soldeazä cu unele succese, totu~i eIe nu reu~esc sä puna capät rnzboiului, fapt ce provoaca 1a Roma un val de nemultumiri. 216. Caius Marius (157 - 86 j,e.n.), om politic §i general roman. S-a nascut intr-o familie modestä de cavaleri din Cereatae (ln apropiere de Arpinum). A fost un homo novus. A participat mai intai la asediul Numantiei (134 - 133) in armata lui Scipio Aemilianus. In 119 l.e.n. devine tribun a1 plebei, in 115 i.e.n. praetor ~i in 114 l.e.n. este desemnat guvernator al Hispaniei ulterior. In anull 09I.e.n. 11 insote~te pe Q. Caecilius Metellus in Africa de Nord in calitate de legat, in räzboiullmpotriva lui Iugurtha. In conditiile invaziei cimbrilor §i teutonilor, 1\'1arius, fiind ales general al acestui rnzboi, este nu mit consul an de an, din 104 panä in 100 te.n. In perioada 107 - 101 l.e.n. el realizeazä cea mai profundä reformä militarn romanä din epoca republicanä, transformand vechea armatä Intr-o armatä profesionistä, permanentä ~i semimercenarn, instrumentul ideal al ambitiilor generalilQr in lupta lor pentru putere. Prin victoriile de la Aquae Sextiae (l02 f.e.n.) din Gallia Narbonensis, ~i de la Vercellae (101 f.e.n.) , din Italia, Marius ii infränge mtr-un mod categoric pe cimbri ~i teutoni. Aceste succese 11 propulseazäpe 0 pozitie predominantä in stat ~i este sa1uta1 .ca cel de-al treilea fondator al Romei. Moare in 13 ianuarie 86 i.e.n.,.in timpul pregätirii campaniei din Räsärit. 217. Bocchus I (c. 118 - c. 80 f.e.n.), rege al Mauretaniei. Intimpulräzboiului iugurthin In eare se mfrunta Numidia vecinä cu Roma (111 - 105 i.e,n.), Bocchus se mentine 0 vrerne in

256

257

d

CARTEA AV-A 220. In 106 i.e.n. an consuli Marcus lvfcmilius ~i Q. Servilius Caepio, care in 105 i.e:n., Caepio era proconsu l~i Cnaeus Manilius, ace la~i an au cucerit ora~u I Toulouse. consul, ~i, fiiudd Caepio nu accepta sä actioneze sub comanda lui r..fanilius, au fost invin~i amandoi 1a Ardusio (astäzi, Orange) in 6 oc1. 105 i.e.n.ln aceastä bätälie, evocata pe scurt de f~:utropius, danul helvet al tigurinilor, care, in anul 107 i.e.n. eoborase m valea Rhonului ~i apoi navälise pe teritoriul roman, 1-a invins ~i l-a uds pe consului roman in apropiere de Agen. 221. Batiilia impotriva cimbrilor ?l teutonilor se desta~oarä in anul 102 l,e n., dar wllfticrul dintre romani ~i triburile gennaniee este muH mai vechi. EI meepe In momentui In care cimbrii, re\eniti din Spania in sudul GaUei, se decid sä iuvadeze Italia. 222. J\larius de(inuse funqia de consulin anii: 107,104,103, 102,101 i,e,n.; in anul 100 "Ie.I1. i se incredinteazä functia de consul pentru a ~asea oam. 223. Picentinii, locuitorii regiunii Picenum, tinut in Italia Centralä, spre r..larea I\.dliaticä; Afarsii, neam din Latium, zona Impäduritä in jUnli lacuiui Tucinus (azi lacul a fost desecat); pelignii, popu talie samnitä eare locuia intre Corfinium?i Su Imona (patria iui Ovidius), actualul Abru:::;::o. 224. Räzboiu! cu caracter intern cvocat aici este eunoscut sub numek de razboiul aiialIlor (BeIlIIm sociorum) ~i a a\'ut 10c inlrc anii 91 - 88 [.e.n. Cauzele dedan~ärii acesnJia ';ulIi mult mai profunde insa: puncrul de plecare il reprezinta asasinarea tribunului piebei MarcHs Uvills Drus/ls, care suslillea aeordarea de drepturi ceta\ene~ti depline tuturorpopulatiilor italice. Opl semintii se eoalizeaza irnpotriva Romei (eele mai importante fiind mentiona1e mai sus). 1'1111 coali.larea al..:estora ia !la~tere un sta1 propriu nou, cu eapitala la Corfiniwrt :;;i cu un senat tk 500 de lllcmbri 225. \. nota IH. 2m~. Anul consulatului mentionat aid este anul91 i.exl

226. Cnaeus Pompeius, supranumit ~i Magnus, $I tdit intre anii 106 - 48 i.e.n. S-a ßcut cunoscut ca om poUtic ~i ma:re comandantmiUtar. Fiu al consulu lui Pompeius Strabj>. el S-8, remarcat mai intäi ca general in partlda politicä a 11.li SuUa. S-a dis tins apoi in hIptele din contra sclavHor Africa, pentrU ca in anul10 ie.n. sa patiicipe aläturi de Crassus la dscu1ati condu~i de Spartacus. Dupä ce l-a invins pe Mithridates VI, :regele Pontului, Pompehis s-a inearcat de glorie. Fiind apoi nemultumit de aristrocratia senatorialä, a incheiat cu Iulius Caesar ~i Cmssus prima asociatie politica numitä triumvirat, in ~nu160 i.e.n. Cu toate ca era ginerele lui Caesar, rivalitatea politica ~i militarä dint:re ei mocnea de multä v:reme §i ea a dus la dec1an§area celebrului räzboi civil dintre Caesar §i Pompei, incheiat in anu148 l.e.n. cu lupts de Ja Pharsalus. Refugiindu-se in Egipt, a fost uds de osta§ii lui Ptolemaeus al Xill-lea. 227. in urma unui conllict dint:re Sulla §i tribunulplebei Sulpicius Rufus, Sulpicius cere senatului retrage:rea p:rerogativei acordatä lui Sulla ae-a conduce operatiunile milita:re impotriva lui Mithridates VI ~i mcredinteazä aceste operatiuni lui Marius. Refugiat la No1a, istoria acestei Sulla pome§te cu legiunile sale sp:re Roma §i cetäti. Pentru prima datä ora§ul este cucerit de un general roman. Marius §i partizanii slii sunt obligati sä päräseascä Roma ~i sä se refugieze in Spania §iAfiica, urm.are cärui fapt sunt dec1arati !rostes publici. Acest conllict marcheazä inceputul räzboaielor civile dint:re optimatii condu§i de Sulla §i popularii condu§i de ~:[arius. 228. Primul conllict dintre Mithridates VI §i armatele romane are 10c in anu195 i.e.n., cand i se pune in vede:re de catre senatul roman pädseasci Paphlagonia §i Capadocia. Mithridates nu tine seama de p:revederile senatului §i, profitiind de dzboiul aliatHor in esre Roma este implicatä, se intr-un conllict de llzud ce va evolua in trei etape: 89 - 84; ea:re face aici Eutropius, este 83 - 81; 74 - 63 te.n. Primul räzboi mithridatic, confruntarea deschisä dintre cele doua puteri inceputä in anu189 i.e.n. 229. A.haia, tinut in nordul Peloponesului. 230. Mithridates (Mithradates) VI Eupator Dionysos (132-63 i.e.n.), rege (J 12 - 63 i.e.n.). Fiu sI lui Mithridates V, este obligat sä päräseascä palatul imperial dupä asasina:rea tatalui sau in anul120 I.e.n. In urma unei revolutii de palatdin 112 ie.n. Mithridates dobandel,?te pute:rea, exeeutä mama ~i fratele ~i instituie in Regatul Pontului 0 domnie autoritarn ~i despotica. anull07 i.e.n. el i~i anexeazä Regatul Bosphoran, cucere!jlte Colliida §i Armenia Micä. Dorind sä profite de Räzboiul aliatilor eare cuprinsese il1treaga Italie, Mithridates declan~eazä in 891.e.n. primul dintre cele trei conflicte cu Statul roman cunoscute sub numele de Razboaiele mithridatiee (v. nota 213), ca:re vor face din el cel mai temut adversar al Romei republicane, dupa Hannibal In anul 81 ie.n. el debarca in G:recia 0 armatii comandatä de genera!"lll Archelaos, dar este infrantä de cätre genera lu 1 roman Ludus Cornelius Sulla, la Cheroneea ~i OrcllOmenos. In anu185 i.e.n. incheie cu Roma pacea dela Dardanos, prin eare se obligä sä renunte la toate cueeririle ~i promite poporului roman 0 despägubire de mzboi de 2.000 de talanti ~j cedarea flotei. In urma nerespectärii tratatului de Ia Dardanos, un locotenent allui Sl.Illa, Ludus Lidnius Murena, declan~eazä 11.1 doilea dzboi .cu Mithridates. Invadarea Bithyniei de cätre Mithridates duee la declan~area celui de-al treilea Räzboi mithridatic (14 63 i.e.n.). Infrant in bätälia terestd de la Cizic ~i in cea navalä de Ia Lemnos, dupa cäde:rea ora~ului Kabiria. in anuI72:7/ i.e.n. se refugiaza·1a curtea regelui Armeniei, Tigranes II, care refuzä sA-l predea lui Lucius Licinius Lucullus. Un conflict de la palat, stamit de propriul säu fiu, il detenninä sä se sinucidä Ia Pantikapaion. Trupul säu este trimis lui Pompeius de eatre Famace II; acesta ilinmormanteazä cu onoruri Ia Sinope in anu163 ie.n. 231. Regarullui l\.Iithridates se intindea de Ia Marea Neagrä (Mare Ponticwn) panä in Asia Micä, incluzand uneori ~iAnnenia Micä ~i Bithynia. In cursulcelui de al~aptelea deceniu al secolului I I.e.n. acesta a devenit provincie romani

258

259

neutralitate, dar apoi 11 sprijinä pe Iugurtha (gine:rele säu), in schimbul unorconcesii teritorialc. In urma victoriilor repurtate de genera lu I Otius Marius, Bocchus il predä pe suveranul nurnid, refugiat la curtea S8, soliei romane conduse de cvestorul Ludus Cornelius SuHa. Ulterior, Bocclms incheie un tratat de prietenie cu Roma ~i asHel i~i anexeazä partea ocddentalä a Numidiei. 218. Ludus Cornelius Sulla (138) 78 f.e.n.), faimos c~~de 0i?ti ~i Mrbat de stat roman, ce descindea dintr-o vestitä familie patriciana, gens \c~~;nelia, saräcita. A parcurs repede cursus homorum ~i s-a distins ca cvestor in Numidia, ciruate in ca:re 1-1'1. arestat pe Iugurtha. Fünd investit de popor sa aibä rolu} de comandant in räzboiul cu Mithridates, regele Pontului, el inträ In rivalitate cu Marius care dorea ace1a~i Iucrn §i pome~te un asediu contra Romei. Dupa ce 1-a lnvins pe Mithridates, SuUa s-a intors 1a Roma, pe care a eucerit-o plin lupte Inve~unate. Este initiatorul faimoaselor liste cu proscri~i, cä:reia ii earl victima peste 0.000 de persoane, printre care 40 de senatori, 1.600 de cavaleri ~i altH, instituind 0 dictatum personalä. Adoptä, pentru prima data in istoria cetätii, titlul de dictatorpe termen nelimitat Ca adept a1 partidului aristocratic a intarit printr~o constitutie pute:rea senatului ~i a ingrädit puterea tribunilor plebei. A abdicat tam sä fie consträns de cineva, in anul 79 i.e.n., cand se afla in cu lmea puterii. 19. T'[ibalii, populatie inrnditä cu scordicii; (v. nota 211). Intre 109 - 106 i.e.n., guvcrnatorul Macedoniei, Marcus Minucius Rufus, intreprinde 0 expeditie contra tribalHor (in 106 i.c.n.) ~i altcle contra scordiscilor ~i dadlor. In urma acestor succese mHitare, Minucius Rufus j'~i serbeaza 1a ROffia un triumfasupra daciloqi scordiscilor.

232. Nikomedes IVPhilopator (? -74 f.e.n.), rege alBithyniei (94-74 f.e:n.). FÄu allui Nicomedes m, este izgonit de Mithridates VI Eupator, regele Pontului ~i reinstalat de romani in anu192 te.n. In 881.e.n., la instigatia lui Marcus Aquilius, il atacä pe Mithridates VI dar, fiind infrant, se refugiazä in Italia ~i este reinstalat pe tron de Lucius Comelius Sulla, in anul84 l.e.n. La moartea sa i~i lasä regatul mo~tenire Romei, pe care Cnaeus Pompeius il tnmsforml in provincie romanä, in anui 63 i.e.n. 233, Capadoda, provincie in Asia Mici. 234. La scurt timp dupä izbucnirea ruboiului cu Mithridates, intreaga Asie Midi se aflä in mainile acestuia ~i la ponmca lui sunt uci~i. intr-o singurä zi, 80 000 de romani ~i italici aflati pe pämänt asiatic (v. nota 230). 235" Ariston sau Aristion, filosof~i conducätor alpartidei revolutionare ateniene din anul8K In anu186 el fu executat din ordinullui Sulla. 236" In intentia 5a de-a cuceri Atena, Sulla a foqat mai intii zidurile om~ului in ziua de 1 martie 86 te.n., apoi s-a ßcut stäpän peste Pinm. In cele din urml a pus stäpanire pe Acropole, care rezistase timp de mai multe bmi. Sulla ineca om~ulAtena in sange ~i oroonä executarea lui Ariston. 237. Nu incape nici 0 indoialä ci este vorba aici de 0 exagerare care intrece orice limitä. 0 proportie de 13/110 000 este absolut incredibilä. 238 . Cele doua Mtälii in care au avut loc astfel de mliceluri S-3U dat la Cheroneea ~i Orchomenos in anii 87/86 ie.n. 239. Tratativele lui Mithridates cu Sulla au condus la incheierea picH de la Daroanos, din anul 85 i.e.n., prin care Mithridates este obligat si renunte la toate cueeririle ~i sä acoroe Statului Roman 0 despigubire de ruboi. 240. Dardanii, locuitoriiDardaniei (provincie in Maesia); scordiscii, v. n. 211; dalmajii, l~cuitorii Dalmaliei (provincie pe coasta räsiriteanä a MliriiAdriatice); maedii, popordin Tracia care locuia pe malul apusean alriiului Strymon, ~i despre eare se afirml ca arfi moesi = locuitori dinMoesia. 241. In anu187 l.e.n., in tirup ce Su1la se afla pe frontul opemtiunilor militare contra lui l\Hthridates, partidul popularilor condus de Lucius Cornelius eirma acapareazä din nou putel"ea, recucere~te ora~ul Roma ~i-l declarn pe Sulla hostis publicus. In 13 ianuarie 86 i.e.n., Marius moare subit, la putin timp dupä ce i se acoroase cel de al ~aptelea consulat al carierei sale politice (v. ~i notele 216,221,230). 242. Capua, capitala Campaniei, tinut pe coasta de vest a Italiei, invecinatä cu Latium ~iLucania.

243. Praeneste, om~ in Latium, la sud-est de Roma, liZi Palestrina. 244. Poarta Collina, situatä pe colina Quirinal 245. Cele doui räzboaie, dezaprobate vehement de Eutropius, se desta§oarä intre anii 91 i.e.n., anul asasinarii tribunului plebei Marcus Livius Drusus, cand se declan§caza bellum sodale (= räzboiulsocilor) sau a1 aliatiloqi 1 noiembrie, 82 te.n., cand Sulla da ultima Mtime la portile Romei. 246. Edilul, magistrat roman msärcinat cu mgrijirea clädirilor publice « aedes == temple, teatre, bai, apeduete, drumuri, ete.), cu aprovizionarea §i supmvegherea pietei, niasuri ~i greutäti, cu politia pietei ~i politia de moravuri, cu spectacole ~ijocuri publice, cu päsrrarea arhivelorplebeiene; initial, existau numai doi edili - aed~{es plebei (= edilii piehei); in anu1366 i.e.n" numärullor a, crescut la 4, prip adaugarea edililor euruli, aediles curules, care aveau dreptul sä se a~eze pe scaune incrustate cu filde~, pe care stäte au altädatli regii. Iulius Caesar a mai creat ineä doi: aediles eereales = edilii insärcinati cu aprovizionarea cu grau a Romei ~i cu jocurile in einstea zeitei Ceres. .

260

CARTEA A VI-A 247. Pamphylia, regiune in Asia Miei; Cilicia, regiune pe coasta Asiei Mici,la poalele

muntilor Taurus. 248. Quintus Sertorius (J 2 3 - 72 f.e.n.), om politic ~i general roman. Original" dintr-o familie de mng ecvestru din om~ul sabin Nursia, Sertorius se remarea In bätäliile de la Arausio (105 f.e.n.) §i Vereellae (102 f.e.n.); luptä In calitate de tribun militar in Spania (97 - 93 i.e.n.), apol in Rizboiul aliatilor (91 - 88 l.e.n.). In 87i.e.n., In timpul conllictului civH dintre Marius §i Sulla, trece de partea lui Marius. In 83 te.n., este pretor a1 Hispani!i Citerior, dar fiind izgonit in anu181 ie.n. de fortete optimatilor se refugiazä in Mauritania. In 80 i.e.n., la ce:rerea triburilor lusitane risculate contra Romei aceeptä sä fie conducatorulacestom §i realizeazl un regim independent de Roma, instaurat mnordulPeninsulei Theriee. 4i extindetreptat autoritatea asupm intregii Spanii ~i invinge armatele celor doi guvematori, Caecilius Metellus ~i Marcus Domitius Calvinus, repurtand 0 serie de victorii ~i asupra lui Pompeius. Este asasinat in anul 72 i.e.n. de catre Marcus Perperna, unul dintre loeotenentii sai. 249. Quintus Caecilius Metellus Pius, colegul de consulat allui Sulla, Ln rund i.e.n., mmis apoi de acesta ca guvemator in Spania Ulterior. Era fiullui Quintus Caecilius Metellus Numidicus, consulin 109 i.e.n. In anu178 i.e.n., M:etellus a reluat ofensiva impomva militare panä in 77 i.e.n. cänd a fost nevoit si'! lui Sertorius, in Spania, ~i a eondus Inahu~e 0 räseoalä izhucnitä in Galia. Perpema. 250. Rhodope, lant de munli in Tracia. 251. In anii 75 - 74 l.e.n., Caius Scribonius Curio, proeonsulul Macedoniei, respinge o invazie a daeilor in Moesia ~i atinge Dunarea in zona Banatului, dar nu indrune~te sä traverseze fluviul. 252. Lycia, tinut in sud-estul Asiei Mid, pe raul Xanthus, intre Caria ~i Pamphylia; Phaselis (Phaselida), port in Lycia; OIJmpus, ora§ maritim In Pamphylia; Corycus, eetate in Cilida. 253. lsaurii, locuitorii regiunii lsauria, tinut muntos in Asja Mieä, in apropierea muntilorTaurus. Rizboiul isaurie a fost incheiat in anul 71 i.e.n. 254. Sa!ona, vestit ora~ in Dalmatia, aproape de Spalato de astäzi. 255. In anul 74 i.e.n. (cronologia lui Eutropius difem cu trei ani) Nicomedes IV, lad mo~tenitor a1 regatului säu pe poporul roman. Ei va fi organizat de Pompeius sub forma provinciilor Pontus §i Bithynia. 256. Chalcedon, ora§ in Bithynia pe malul Bosforului, in fata Bizantului. 257. Cyzicus, ora~ comercial pe malul sudic al Propontidei. 258. Ludus Lieiflius Lucullus (117 - 56 f.e.n.), om politic ~i genera 1roman. Descendent a1 unei Hustre familii nobiliare (era nepot allui Metellus Numidicus), LucuHus a fost partizanul apropiat allui SuUa, pe care il insote~te ca cvestor in Orient in anu1871.e.n, in mzboiul contra lui Mithridates VI. La izbucnirea eelui de-al treilea räzboi contra lui Mithridates VI (74 - 63 i.e.n.), Lucullus este desemnat guvemator al provinciilorCilicia, Asia,Bithynia ~i comandan1 suprem al forte tor romane din Orient. Dupa victoriile de 1a Cyzieus ~i Lemnos (74 i'.e.n.), Lucullus intreprinde manii 73 -70 i.e.n. 0 ofensiväsoldatä cu infrangerea lui l\fithridates, apoi seindreaptä contra lui Tigranes n cel Mare, regele Armeniei. Succesele msunatoare de 1a Tigranocerta (69 f.e.n.) ~i Artaxata (68 f.e.n.), din timpulcampaniei In Annenia, nu-l face pe LucuUus mai apropia1 de soldatii sai, in randulcärora rebeliunHe sunt din ee in ce mai dese datoritä disciplinei severe impuse de el. Devenind indezirabilin fata propriei sale armate, Lucullus este obligat sa-i predea lui

261

Cnaeus Pompeius comanda tmpelorromane dm Orient, läsandu-i acestuia gloria de a pacifica Orientul. Revenit 1a Roma, LucuUus II sprijinä pe Cicero contra Iui Catilina (63 i.e.n.) ~j se pronunrä ca adversar politic allui Caesar ~i Pompeius. A fost .un bun organizator ~i uu general talcntat dar a ramas vesti! in epocii prin bogiiliile sale, fiiud considernt cel mai bogat om tii epocii dupii Crassus. 259. Inexacl. f\larcus Licinius LucuHus ern fratcle lui Ludus Licinius Lucullus Cv. nota precedentä). 260. Spartacus - 7 J [.e.n.), conducätoml celei mai mari räscoale a sclavHor din antichitatc. Ern originar din Tracia i?i a fost adus ca prizonier dc räzboi in Italia. In anul 73 i.e.n., cvadeaza din ~coala dc gladiatori din Capua I'mpreunä cu 70 dc celti !?i traci, refugiindu-se pc muntele Vezuviu. Dupa ce atrage de partea sa sclavii din imprejurimi, Spartacus infränge tmpele senatoriale conduse de propraetorul Caius Claudius Glaber, apoi de pretoml Publius Tilrinius. In urma acestor stlccese, rascoala se extinde in Campania ~i Lucania, iar annata Iui Spartacus spore~te 1a 40.000, apoi la 60.000 de oamenL In fmntea acestor efective, Spartacus infrange in 72 l.e.n. armatele consulare conduse de Caius Cornelius Lentulus ~i Publius Gellius Poplicolo. 0 noua armata senatoriala, condusa de proconsulul Caius Cassius '-'V'''I4'''''''', este Infräntä la Mutina, situatie care-i determina pe räsculati sa revinä spre sud:;;i sä peninsula, panä la Thurioi, unde infrang din nou asemenea !ui Harmibal, annatele eelor doi consuli la Picenum. bätalia de pe raul Silarius rascoala este defmitiv infranta; 6.000 de sclavi, supravietuitori ai revoltei, sunt cmdficati pe ria Appia, intre Capua !?i Roma. armatei;räspandite prin peninsula, stint nimicite de Cnaeus Pompeius. 261. Räzboiul 10(; intre anii 73 ~ 71 l.e.l1. 262. Lupta teresträ de la Cyzicus 11. a"ut 10c In anul 74173 i.e.n., ia. eea navalä, oe la Lemnos, In aceea~i "reme. 263. Dupa cäderea ora~ului Cabera (Cabira) din anul 72/71 l.e.n., Mithridates se refugiaza la curtea lui Tigranes, regele Armeniei, eare refuza sa-l predea generalului roman, Ludus Licinius Lucullus. 264. Sinope,orn~ ~i portm Paphlagonia, loculde n~tere alluiDiogene Cinicul;Amisos, orn~ in Pont, pe tärmu1 Märii Negre. 265. Cabera sau Cabira, orn~ In Pont, re~edinta lui f\1ithridates. 266. Tigranes 11 cel Afar(! (c. 140 .. 55 [.e.n.), rege al Arm en iei (95 - 55 f.e.lI.). Fiu allui Tigranes L cl ocupa tronulArmeniei cu sprijinu~ suveranului regatului part, f\1ithridates n. In timpul domniei lui, RegatulAnneniei cunoa~te 0 ascensiune speetaculoasa, devenind 0 mare putere a Orientului Apropiat, urmata de 0 präbu~ire la fel de rapidä. Tigrnnes II insa l~i consolideazä pozitia, ineheind 0 aliantä cu regele Pontului, Mithridates VI Eupator, cu a cärui fiicä, Cleopatra, s-a ~i cäsätorit. Profitand de släbirea temporarä a Regatului Pat.:!, Tigrnnes mtreprinde expeditii in .Media ~i Asiria ~i l~i anexeazä teritoriile din Nordul Mesopotamiei. Alianta cu l;.!ithridates VI ii pennite eucerirea Capadociei, 0 provincie la care trebuie sä renunte insä In urma interventiei ßeute de Roma. In anul83 i.e.n. oeupä Regatul Seleucid (Siria), apoi Cilicia ~i Fenicia ~i adoptä titlul de rege al regilor. Tot In timpul domniei lui este clädita m sudul Armeniei 0 nouä capitalä - Tigranocerta. Noul conflict cu Roma rezultä din refuzul de a-l preda Romei pe Mithridates VI. In consecintä, ofensiva romanä eondusä de genernlul Ludus Lieinius LucuUus (69i.e.n.) ~i de Cnaeus Pompeius (66 i.e.n.) ingränge pe Tigrnnes II ~il face sä renunte la toate cueeririle teritoriale de panä atunci, rämanand pänä la finele domniei un supus rege clientelar Romei. . 267. "f'igranocerta, capit~1a Armeniei, orn~ construit sub domnia lui TIgrnnes II cel Mare (v. nota precedentä).

270. Bessi, populatie de origine tracica, despre care se afimlä cu deplin teIne i s-ar afla pe linia ascen.dentä a clanului prin eare sunt numiti trebuie pus in. legäturä cu termenul de origine tracica =, vulpe, pastrdt in limba greaca ~i despre care Dic{ionarul grec -francez allui A. ßailly aHnnä di este un cuvan1 ßrä indoialii de origine track! (cf op. cit, sub voce). Sub aspectantropologic ~i etnoreligios,bessi (respectiv Bassarabü) par a fi un trib a1 caror animal t01emic este vulpea in ce geto-dacii aveau ca animal totemic lupul, (v. ~i M. Eliade, De Zalmoxis a Gengis KJwn, Payot, Paris, t 970, p. 30). In sprijinul aceleia§i idei vine §i infonnatia cä in fokloml Moldovei de nord §i a1 vechii Basarabii, locuit de romani, existä cuvantul bassareus, pi. bassarei, cu sensul cei im briicalifn hainii de vulpe, ~i\'izeazä 0 categorie socialä nobiliarä. Lipsa infonnaliilor.legate de bessinu trebuie sä genereze ideea disparitiei lor din istorie. Contopite probabH cu geto-dacii, triburile bessilor vor cunoa~te in cadrul clanului Bassarabilor §i al zonelor geogrnfice prin eare.li se perpetueaza numele, una din cele mai ,interesante §i mai viguroase afirmari, la inceputul celni de al doilea mileniu ~i multe secoie mai mniu, panä aproape de vremea noasträ. In legäturä cu aceea§i prob lemä v. I. Nania, Basarab voievod. antroponin §i apelativ de origiPle geto-dacii, in Tillachica, 1980-1981; 12 - 13; p. 73. 271. Uscudama, ora§ in Tracia, in muntii Haemus (Balcani), deveni1 ulterior Adriarwpolis (orn§ullui Hadrianus); Cabyle, ora~ in nord de Anchialus. 272. Apollonia, colonie milesianä, in Trncia, pe mabd Märii Negre, azi Sizebolu; Callatis, azi Mangolja; Tomos (I'omis), azi Constanla; Histrus, azi Caronsul, in Dobrogea; ßurziaon, probabil oraljulBizone (er V. lliescu in Fontes Historiac Daco-Romanae, voH!, p. 37, nota 3). 273. Primu I con:t1iet dintre Roma :;;i cetätile grece§ti de pe litornlul ocddentalal Pontu lui Euxin, care 11'1 incepurul sec. I I.e.n. recunoscuserä sllzeranitatea lui Mithridates VI. Eupator. S-3 consumat intre anH 72 - 71 i.e.n. militare, mai sus pomenite de Eurropius, guvematorul Macedoniei, Marcus Terentius Varro Lucullus, obtine recuno&§terea autoritätii romane din panea cetätHor Apolonia, Mcsambria, Ca Hatis, Tonus, Histria (Histrus), cetäti care panä arund fusesern aliate ale regelui Pontului. 274. Dupä ce duce relatarea cvcnimente lor de pe teritoriul italic ~i din estul Imperiu lu1 Roman päna aproape de jllmätatea sec. I ic.n., Eutropius revirie 'Ia Inceputul sec. !'.e.n. cu refcriri legate de alte zone ale imperiului: cueerirea insulei Creta:;;i destinul regiunii C:vrenaica (Africa de Nord) in urma decesului regelui acesteia, Ptolemaios Appion. 275. Libya, numitä ~i Cyrenaica (dupa ora!?ul Cp·ene), regiune din nordul Africii; desprinsä din Egiptullagid, a fost läsatä pl1n testament Romei In anul 96 ic.n 1a moartea regelui säu Ptolemaios Appion. Aceasta regiune a fost organizatä dupa aceea ca provincie roman!, adäugändu-se, la seun timp, ~i insula Creta. 276. ßerenice ~i Ptolemais, ofa~e in Libya, intemeiate de Ptolemaios Philade{ful ~i. denumite cu numele fricelorsale §i ale Arsinoei, SOfia sa; Cyrene, orn~ vestit din Libya, cunoscut mai ales prin comequlsl1u !?i prin faptulcä a fost locul de na~tere allui Callimah, Aristippos ~i .ßratostene. 277. Bltälia a avutloc in anu166 te.n. ~i S-8 dat pe räulLykos. I.ui Tigranes, märturiile istmice precizeazä ca ela capitulati'n fata lui Pompeius, mentinändu~§i in feIul acesta tronulAnneniei ca rege clientelar. In aceastä situatie cl a fost obligat sä cede~ toate teritoriile cucente precum §i regiunea de la apus de Eufrnt, Armenia Minor, regiune eare va deveni provincie romani sub domnia lui Vespasianus.

262

263

268. Clibanarii, soldati cuirasati, dotati cu ammrä grea. 269. Nisibis, 0l"8!? in Mesopotamia, azi Nussaybin (Thrcia),

287. Seleucia, ora~ in Asia Midi, intemeiat de Seleucus Nicalor. Antiohia, ora~ a~eza1 pe raul Orontes, capital'a Siriei. 288.. Daphne, localitate in Siria, aproape de Antiohia. '289. Marcus Tullius Cicero (106 - 43 f.e.n.), orator, filosof~i ompolitic roman, S-a nascut la Arpinum (in Italia) Intr-o bogatä familie de rang ecvestl1.l. Sub Indrumarea epicureului Phaedrus, alu! Phi/on din Larisa, conducätorulA:: iamarii lui ca imparat I-a celebrat apoteoza. 437. C. Pescennilts Niger, legat a1 Sirid, fusese proclamat impärat 1a Antiohi:a de cätre legiunile din Orient, indatä dupa moartea lui Pertinax. Unul dintre Iocotenentii säi,Ase Ilius Aemilianus ocupase Bizantul. In lupta de la Cyzicus, acesta ~i nu Pescennius Niger, a t'Ost omorät. Invins mai tärziu 1a Issos de catre Severus, Pescennius Niger a fost uds in timp ce incerca sä se refugieze 1a paqi (decembrie 193 sau ianuarie 194). 438. Cyzicus (Cyzie), ora~ comercialpe matulsudic alPropontidei - ~larea de ~lamlara. 439. Arabii dinläuntruL aeestei regiuni erau arabii aliati ai paqil.or. 440. Adiabenii, locuitorii Adiabenei, tinut in Asiria, innordul Mesopolamiei, inm: fluviile Zabu Mare 1?i Zabu Mie. 44 L Septimius Severus a luattitlulde Arabicus~i Adiabenicus in anul 195, iarin 199, dupa doi ani de lupte cu paI1ii, cl a fost supranumit Partllicus Maximus. 442. Informatia cä D. Clodius Albinus s-a1' fi proclamat caesar in Galia este rnexactä. :Mai 'Intäi legat al Britanniei, Clodius Albums fusese proclamat caesl1r de eatTe Severus, in scopul de a consolida pacea in Occident. Cum insä, in 196, Clodius ALbums a inte les cä Sevcrus nu mai voia sa i?i-i asocieze in mod real la domnie, deoarece avea doi fii (Caracalla ~i Geta, niiscu{i in 186 li 189), cl ll?i luä titlul de augustus, frecu in Galia ~i se instala la Lyon In 19 februarie 197, in bätälia decisiva de la Lugdunum, Septimius Severus repurteazä 0 vic10rie categorica asupra rivalului sau. In \'ara anului 197 au I~c 1a Roma represiuni sangeroase contra senatorilor care simpatizaserä cu D. Clodius Albinus. Informatia ca acesta ar fi fost uds dl.lpa infrangerea de la Lyon este de asemenea mexactil.. Nemaiputänd sa supravietuiascä insucceselor sale Clodius Albinus, S-Q sinucis In 197. 443. Rizboiulcu Britannia a avut loc intre anii 205-211. Personal. Septimius Sevems plecat 'in Britannia, intovärä~it de cei doi fii ai säi, in anu1208.

286

287

444. Septimius Severus moare 1a Eboracum (York) in 4 februarie 211, la varsta de 65 de ani.

445. Septimius Bassianus, cunosC'u1 mai tarziu sub numele de Caracalla, cel mai in varstä dintre fiii lui Septimius Severus, s-a nascut 1a Lyon in ziua de 4 aprilie 186 (sau 188); . Septimius Geta, cel mai mk, se nascuse In 26 mai 189. 446. Numele de Bassianus li provenea lui Caracalla dinspre mama, mtrucät lulia Dontrw ('1 - 217 e.n.), de origine siriana, era fiica lui Bassianus, preot al zeului soarelui din Emesa. 447. Asasinarea lu! Geta nu a avut loc imediat dupa moartea tatalui sau. Numit caesar in 198, august in 203, el i-a urmat 1a tron tatalui sau cu acelea~i drepturi ca ~i Caracalla. Cei doi frati Insa se detestau. In 27 februarie 212, Geta a fost injunghiat din ordinullui Caracalla in palatulimperial, chiarin dormitoru1 mamei sate, IuliaDomma, unde cei doi frati se aflau Intruniti. In acelea~i imprejurari sunt uci~i ~i circa 20.000 de partizani ai acestuia, printre ei fiind ~i celebruljurist, Aemilius Papinianus, sora lui Commodus, fiullui Pertinax ~i a1tii. 448. Marcus Aurelius Antoninus Caracalla, (188 -217), a devenitlmparatln anu1211 In urma mortii tatalui sau. trägea porecla de la Caracalla (0'"' haina fiira mtineci, cu glugii), devenita 1a modä in vremea sa, nume celtic al unei mantale purtate Galia. Näscut la Lyon in 186 (188), Caracalla este desemna1 caesar in 198, iarin 209, august. Dupa decesul tatalui sau, el devine coimparat, alaturi de fratete sau, Geta, fata de care va nutri inca din copilarie 0 urä nestinsa ce-l va determina sa-1 asasineze In palatul din Roma. Ramanand singur conducator, CaracaHa continua poütica dusa de tatal säu, de intarire a autoritätii imperiale, luandu-~i ca sprijin principal almata. Una dintre refomlcle sale, Constitulia Antoninianii,promulgatii de el in 212, are 0 importantä fundamentalä pentru istoria Romei. Prin ea se acordä cetatenie romana intregii populatii libere din imperiu, iarprovinciile dobandesc un statut egal cu It'alia ~i Roma. Pe plan extern, CaracaHa se visa un nou Alexandru ce11fare, initiind 0 politicä ofensiva ~i expansionistä, materializata in numeroase campanii militare: contra alamanilordin 213, contra carpilor din 214 ~i contra partilor, in 2 15 Razboiu 1cu partii este numai inceput deoarece, In aprilie 217, imparatul este asasinat 1a initiativa lui Marcus Opellius Macrinus, prefectul pretoriului. 449. Construirea acestorbai publice, cunoscute sub numele de "themlele lui Caracalla" SalJ "therme le Antoniniene", s-a efectuat In 215. Prin acest proiect, Caracalla a spürit intr-un müd considerabil cheltuielile Imperiului. 450. In 212, CaracaUa i'~i ucisese prima solie, Plautilla, surghiunitä In. Sidlia de Severus. Iutia, cea de a doua sotie a lui CaracaHa, fusese sotia ex-prefectului pretoriului Plautius. 451. Odroene, tinut In vestul Mesopotamiei; Edesa era capitala acestei provincii. 452. Dupa asasinarea lui Caracalla, 8 aprilie 217, pe drumul de 1a Edesa 1a Carrhae, este proclamat 'imparat, in 11 aprilie 217~ prefectul pretoriului, 1ifarcus Opellius (Opilius) Macrinus. Originar din Mauretania, devenind prefect In 212, Macrinus (n. 164) este primul imparat roman ce provenea din ordinul ecvestru. Singurul eveniment politic pctrecut sub domnia lui ~i a fiului sau Diadumenus 11 reprezinta incheierea pacii cu partii, Moare asasinat dupa infrangerea suferita in batalia de la Antiohia, declan~ata de Iulia Maesa, sora Iuliei Domma, care cerea reinstalarea dinastiei Severilor. Cei doi imparati sunt capturati ~i executati in 8 iunie 218453. Diadumenus,jiullui Macrinus, a fost ridicat la rang de caesar de catre tatal sau ta suirea sa pe tron, apo! proclamat august fn 218. Macrinus l~i lua numele de Severus iar Diadumenus primi pe cel de .:\ntoninus. Macrinus avea 53 de ani, iar Diadumenus 9. 454, La 16 aprilie 218, 'inainte chiar de moartea lui Macrinus, nepotullui Caracalla,

4i

in

288

Varius Avitus, este proclamat imparat 1a varsta de 14 ani, moment in care numele sau devine Marcus Aurelius Antoninus. Cognomenul de Elagabal sau Heliogabalus provine de 1a faprul

ca din 217 era preot al zeului soarelui la templul din Emesa. Aici a fost proclamat imparat de legiunea a llJ-a Gallica, mcartiruita la Emesa. Dupa mfrängerea lui Macrinus 1a Antiohia, prin ca imparat a lui Heliogabalus, dinastia Severilor este repusa In drepturile ei regale. Fiind adolescent, puterea impeliala nu va fl exercitata de impärat ci de bunica sa, lulia J\1aesa, ~i de mama sa, lulia Saemias. In scurta sa domnie, imparatul adolescent a incercat sä readuca In imperiu cu ltu 1divinitätii soarelui ~i sa-l impunä ca religie universala. Prin desfräul, arbitrariul~i excentricitatea sa, Heliogabalus continua linia irnpäratilorCaligula, Nero, Vitellius sau Commodus. Moare asasinat In ziua de 11 martie 222, in cursul unei revolte a pretorienilor. 455. Cognomenul de Heliogabalus provine dintr-o pronuntare gre~ita a numelui sau: Elgabal = zeul muntilor, denumirea semitidl. datä zeului al carui reprezentant pe pämant era slujitorul sau. Intrucät zeul adorat era soarele, termenulElgabal (sau Elagabal) s-a transformat in Heliogabalus ("helios" = soarele). 456. Printre ticälo~iile ~i extravaganteie noului impärat se citeaza: anturaje de prostituate ~i eunuci, incredintarea celor mai importante sarcini ale imperiului vizitiilor ~i comediantilor. EI insu~i se aräta in public imbräcat In haine femeie~ti de stofe mätäsoase ~i cusute cu -fir de aur, in rochii cu trenä, dupa moda femeiascä, cu ochii machiati, cu fata fardata, acoperit de coliere ~i-brätari,~i incaltat cu sandale i'mpodobite cu pietre pretioase. 457. Semia SJn·ana (Simiasera) sau Soemias era fiica mai in varsta aluliei Maesa,pe care unH 0 numesc chiar Semiemira. Despre ea Lampridius are urmätoarele cuvinte: Occisa est cum eo et mater Semiamira, improbissima mulier, et digna jilio (= Impreuna cu el a fost ucisa ~i mama sa Semiamira, femeia cea mai ticäloasa ~i - cu totul- demna de fiul sau). 458. Marcus Aurelius Severus Alexander (c. 208 - 235), imparat roman (222 - 235), era flul Iuliei l\1amaea ~i varullui Heliogabalus. In 221 este adoptat de catre acesta ~i ridicat la rangul de caesar, dupa care se pune la cale Inläturarea lui. In timpu1 domniei sate, rolu1 principal In politica imperialä este detinut de mama sa Iulia 11amaea ~i de Iulia Maesa, sprijinite de celebrii juri~ti romani, Domitius Ulpianus (prefectul pretoriului) §i Paulus Modestinus. Impunerea unei discipline militare prea severe are drept consecinta 0 incordare a relatiilor impäratului cu garda pretoriana ~i cu armata. In anul223 Domitius Ulpianus este asasinat, iar in 229 istoricul Cassius Dio, consul, este nevoit sa paräseasca Roma pen~l a nu cädea victima imprejurärilortulburi ale momentului. Dupa intemeierea dinastiCi Sasanizilor(224) pe~ii trec 1a ofensiva armata din 230 cand posesiunile romane din Asia Mica ~i Siria sunt atacate. Contraofensiva romana a lui Severus Alexander din anH 231 - 233 din Orient opre~te temporar lnaintarea sasanida. In urma unei invazii a alamanilorin GaUa, lmparatuli'~i Intrerupe campania in Orient ~i se deplaseaza pe Rhin. La 19 martie 235 este asasinat 1a Mogontiacum (Mainz) impreuna cu mama sa, Iutia Mamaea, de catre legiunile din Germania, ca un reflex al nemultumirii armatei fata de politica filosenatorialä a cercului dinjuruli'mpäratului. Prin moartea lui Severus Alexander ia sfä~it ~i dinastia Severilor, fiind: proclamat impärat Maximinus Thrax recunoa~terea

(Caius Iulius Verus Maximinus), 459. Severus Alexander avea doar 13 ani in momentul urcärii sale pe tron. 460. Razboiui contra pe~ilor lncepe In 231, dupa ce ace~tia, avandu-l in frunte pe

Arda~ir (Xerxes) il inlaturaserä, in 227, pe regele partilor Artaban, iar In 228 navaliserä In Mesopotamia, pentru ca, trei ani mai tarziu sa patrunda in Cappadocia.461. Magister scrinium (= maestru arhivar); ~eful bibliotecii,cancelar. 462. Domitius Ulpianus (c. 170 - 223) unu1 dintre cei mai de seamä ju~ti ai antichitätii latine. S-anascut la Tyr ~i ~i-a träit cea mai mare parte a vietii sale 1a Roma, unde, impreunii cu

289

CARTEA A IX-A 464. Dupä moartea lui Severus Alexanderincepe 0 perioadä confuzä pentru imperiu, pl.inä de rlizboaie civiie, pe care istoricii au numit-o Epoea anarhiei mililare. Ea dureazä dm 235 pänä in 285, anu 1prodamärii ca impärat a lui Diocletianus. In nu mai 50 de ani se succed . peste 25 de impämti §i coimpimti dintre care numai 2-3 nu mol' de moarte violenti. In aceastä perioadä armata reprezintä principalul sprijm ~i garant al autoritätii imperiale. Primul impärat alacestei perioade este Ma.:'Ciminus TI,ra.:r: (i\.laximin 1racul),originar '. dintr-o familie de liirani din Tracia (1'6. J 73). Dotat cu 0 fort! flZicä herculeanä, Maximinus parcurge repede diversele trepte ale carierei militare de la simplu soldat Ia praefectus tironibus (co.. prefecrul mnd insarcmat in 234 sa pregäteascä armata in vederea campaniei contra al.amanHor. anul235, la moartea tui Severus Alexander, este proclamat impämt de cätre annatä, dar 01.1 cere confirmarea senarului ~i-~i bazeazä dorrmia exclusiv pe armatä. Dupä campania contra alamanHor, pe eare 0 incheie cu succes, Maximinus decianfeazä in acel.a~i an o eelebrn persecutie contra clerului cre~tin. prin eare se face evidenti atitudinea plinä' de intmnsigentä a Romei fata de noua religie. In lunile mai-iunie 238, Maximinus patrunde cu armata in Itaua dar este oprit in fata o~ului Aquileia, In urma unui asediu preltmgit a1 orafu tui, so ldatii il ueid pe :Maximinus, §i pe fiu I sau, pe care fii-l asociase I.a dornnie. 465. Eutropius are in vedere infonnatiile transcrise putin mai sus in legäturä cu Pertinax, care fusese senator, ~i Macrinus, eare fusese prefect al pretoriului. 466. in anul235, Maximinus mtreprinde 0 expeditie in partea de rlisärit a limes-ului, in Germania, contra alamanilor, pe care 0 incheie cu 0 victorie. In anii mmätori, 236/237, el luptä ~i contra sannatilor ~i dacHor liberi din regiunea Ounärii mijlocii ~i, ic~§ind biruitor, adoptä titlurile de Sarmaticus Maximus §i Dacicus Maximus; (v. mai sus, n. 464). 467. Aquileia, o~ in Galia Tnmspadanä, däramat de AttHs, in452. Locuitorii acesruia S-8U refugiat in lagunele Mini Adriauce. in care se va zidi mai tärziu Venetia. 468. Mareus Clodius Pupienus Maximus. declarat august de cAtre senat impreunä cu un alt senator, D. Caelius au primit oroinul de a-I inmmta pe Maximinus. 0

parte din tropete acestuia, iritate de incetineala asediul.ui, 8-au räzvrätit~i i-au ueis pe Maximinus, impreuna cu fiul sau, Maximus, care avea titlul de caesar (17 iunie, 238). Dupä 99 de zHe de dorrmie au fost asasmati ~i noii impärati, Pupienus ~i Balbinu5 Inainte de ace asta insä, ei I-au adoptat caesar pe Marcus Antonius Gordianus (1 J ani), care va continua sä dornneascä panä in 244 ~i va fi cunoscut sub numele de Gordianus III. 469. Mareus Antonius Gordianus (Gordianus 11/) (225 ~ 244). Nepot de som allui Gordianus al II-Iea, este cooptat de catre impämtii Pupienm; ~i Balbinus. Rlhnänänd singurul impärat, in timpul domniei lui autoritatea imperialä este exercitatä de socrul säu Timesitheus, cu a carui fiica, Furia Sabina Tranquillina, se casätore~te in 241, in momentul cänd Timesitheus preluase functia de prefect al pretoriului. Succesul repurtat in Orient se datoreaza socrului sau care, pnntr-un talent militarmcontestabil, ca~1iga 0 frumoasa vktone contra suveranul.ui sasanid ~apur 1 In februariefmartie 244, Gordianus III este asasinat in apropierea Eufratu lui din ordinu I lui Marcus Iulius Philippus (Filip Arabul), csre se proclamä impamt. 470. Oe catre pretorieni, in ziua de 22 sau 23 iulie 238. 471. Ianus Geminus sau lallus Bifrons, veche divinitate italicä reprezentata cu doua fete ce privesc 'mainte §i inapoi, zeu al cursului soarelui, in consecintä, alincepurului de an, pozitie in care dä numele celei dintäi luni a anului (ianuarie). Deschiderea temp lu lu i lui Ianus, aeum, reprezintä ultima oarä In istoria romani! cand a fost dat aces! sernnal de rnzboi. Templul lui Ianus nu fusese inchis decat foarte rar: 0 da!a sub Numa Pompilius, de trei ori sub Augusrus, apoi sub Nero, Maieus Aurelius, Commodus ~i Gordianus m 472. Dupa moartea lui Arda§ir, in 241, ~apur 1, succesonll sau, intreprinde 0 viguroasä ofensiva in Imperiul Roman. 473. Indeosebi, bätäliad i n243 de Carrhae !?i Nisibis. In unna aeestei victorii, Mesopotamia romana este re(lol:~änditä. 474. Gordianus III a fost asasinat aproape de localitatea Zaitha, in valea Eufmtului, la incepurul anului 244. 475. Aces! Philippus (in legäturn cu care detalii lnai jos) H ucisese mai l'ntäi pe Timesitheus, socrullui Gordianus, indatä dupä bätäua de la Resaina, din 243, ~i-i luase 10cul in calitate de prefect al pretoriului. In 244 cl a stämit 0 rnscoalä ~i impotriva lui Gordianus IIl, care a murit la varsta de 19 ani. 476. 1il1nul, colinä sau ridicäturä de pamänt inaitatä in onoarea ~i spre amintirea unei persoane udse in linprejuräri violente. 477. Circesium (sau Zaitha), locaütatea in apropierea'Eufrarului. 478. Marcus lulius Philippus Arabs, cunoscut sub numele de Fitip Arabul (198-249), Era fiul unui 1?eic dm Trahonitis (esrul Siriei) ~i, in anu1243, fmpiirat roman [nire (244 deYine prefect a1 pretoriului. timpul campaniei antipersane, FiliI' Arabull1 asasineazä pe Gordianus IIl, in apropiere de Eufrat, fiind proclamat august de ditre armatä. Sub domnio so au loe lupte grele la Duniirea de Jos (245 - 247) contra invaziei carpilor, cea invazie fmpotriva posesiunilor romane de la Duniire. Oupä doi ani de carpii sunt infränti ~i FiliI' consoiideaza limesulAlutanus (de pe Olt), fortificä om~ele din Dada SudicäSucidaya, Romula ~i Drobeta - ~i-~i aqtoptä titlul de Carpicus Maximus. Invazia gotHor ,la Dunare ~i totodatä uzurpärile de putere efe~tuate in Siria de lotapianus ~i in Moesia de Pacatinus släbesc pozitia lui Filip, care este uds in bätäüa de 1a Verona din 249. Philippus -fiul, niiscutfn 237 sau 238 ~ipurtänd acela!?i nume ca ~i tatälsau - Marcus Julius Philippus - a fost proclamat caesar in 244 ~i august in 246, 479 .1n 4 martie 2 48, Filip Ambulserbeaza la Roma cu un fastimpresionan1 implinirea a 1000 de ani de la fundarea Cetätii Eteme. (Dupa cronologia lui Varro, noul mHeniu ar fi trebuit sä inceapä in ziua de 2 J aprilie 247).

290

291

lulius Paulus este asesorullui Papinianus, in perioada eind acesta era prefect al pretoriului (203 ~ 212). Sub dornnia lui CaracaUa, Ulpianus "magister a libellis", adici! functionar illsärcinat cu rezolvarea memoriHor adresate impärarului. ExHst sub domnia lui Heüogabal.us, ei este rechemat de Severus Alexander ~i numit praefectus amwnae (= prefectul aprovizionärii cu grau). Persoana remarcabilä ~i deosebil cle influentä la curtea imperialä, Ulpianus este asasinat fn 223. Opera sa, dintre cele mai !:Iogate ~i mai variate, a fost redactatä sub domnia lui CamcaUa ~i se compune din 280 cle cärti, al ciror continut este axat pe probleme cle drept: At! edictum (81 de ciirli); Ad Sabirtum (51 de eilT/i); Le-r: lulia et Papia li u-r.lulia de adulteriis, l.ucräri de drept fitmilial, tratänd legile epocii lui Augustus; De probleme de drept administrath, Institution es ~i Regulae, manuale de drept Opern lui Ulpianus este integmti in in Digesteie tui lustinianus. Remarcabill prin claritatea ~i eleganta stHului, cuprinzätoare asupra uteraturii ~i pmcticH juridice a vremii. Mamaea a fost asasinati in acela~i timp cu Severus Alexander, in räscoala din 8 manie 235. Severus, care-i datora puterea imperiall, s~ arätat intotdeauna p un de atentie fata de ea ~i ~i-a asociat-o la dorrmie; in 233, ea stabile~te un fond special pentru sustmerea tineretului numit Mammaeani ~i MQmmaeanae. Judecand-o dupä componamentul siu, s-a considerat cA aceastä Mamaea, sora sirianei Semia (Simiasera, v. nota 457), ar fi fost adepti a cre~tinismului.

480. Biitiilia de la Verona, In care armatele adversare lui Filip Arabul erau conduse de cätre Decius, a avut 10c in septembrie 249. 481. Philippus-fiul a murit i'njunghiat la Roma de cätre pretorieni, in septembrie sau octombrie 249. 482. Caius Messius Quintus Traianus Decius, niiscut fn 195, in provincia Pannonia Inferior, localitat:a Budalia. A fost mai intäi senator, apoi guvemator al provinciei Moesia, ~i prefect al Romei. In 249 fiind insärcinat de catre Filip Arabulsa restabileasca ordinea in Moesia ~i Pannonia tulburat,ä de invazia gotilor ~i a rebeliunilor militare, este proclamat, probabil impotriva vointei sale, irnparat la Viminacium (Vidin). Este cel dintai general provenit din Illyricum, care ocupa tronul imperiall'n cursul secolului m In anu1250 el initiaza prima mare persecutie anticre~tinä, generalizata ulterior in tot imperiul Ca imparat al Romei, el are de infnlntat 0 pustiitoare invatie a gotilor, condu~i de Kniva, care devasteazii lv/oesia li Jracia. Intr-o noua incercare de-a intercepta torte le gotilor, Decius este infrant ~i ucis irnpreunä cu fiul sau, Herennius, in vara anului 251 la Abritus (Moesia). 483. Initial, Dedus l-a ridicat la rangut de caesar pe flul sau mai mare, Quintus Herennius Etrusus, apoi, pe flul sau cel mai mic, pe Caius VOlens Hostilianus, ~i In sfä~it, pe ceila1ti doi fii ai sai. La inceputul anului 251 ell-a proclamat augustus pe Herennius. 484. Decius afost ucis fmpreunii cu Herennius In Dobrogea, de catre gotii care, in iunie 251, sau mai tärziu, trecuserä Dunärea. Sosirea lui Decius in Dacia n-a fost insä determinata numai de invazia gotilor. Incerciind sii redreseze situalia economicii a provinciei Dada, el a permis acesteia sii batii propria ei monedii de bronz. 485. Gallus Hostilianus (Caius Vibius Jrebonianus Gallus), n. 206, originardin Perusia (Italia), fiind legat al celor doua Moesii, este proclamat irnpärat irnpreuna cu fiulsau Volusianus de trupele de la Dunare. Trädarea lui a atras decaderea ~i apoi moartea lui Decius ~i Herennius. 486. Interamna, ora~ in sudul Umbriei, pe raul Nar (azi Term). 487. Epidemia de duma la care se referä Eutropius izbucne~te mai intäi in Egipt in 250 ~i se extinde treptat in restul irnperiului, bäntuind provinciile acestuia tirnp de doua decenii. 488. Marcus Aemilius Aemilianus, fiind trimis in calitate de comandant militar sä respinga invazia gotilor, carpilor ~i a altorpopulatii de 1a sudulDunarii, este proclamat irnpärat de trupele de 1a Dunare, in urma victoriei repurtate aici asupra navalitorilor.ln septembrie 253, Aemilianus este.asasinat la Spoleto de propriile sale trupe. 489. Publius Licinius Valeria'!us, fost consul, fusese de asemenea unul dintre locotenentii tui Dedus ~i Trebonianus. Historia Augusta precizeazä ca Decius daduse lui Valerianus titlui de c~nzor cu puteri extraordinare, care taceau din el un fel de vice-irnparat. In primavara anului 253, Licinius Valerianus este insärcinat de irnparatul Trebonianus OaUus cu concentrarea unor unitäti militare in Raetia, in vederea confruntarii cu Marcus Aemilius Aemilianus. Dupa uciderea lui Trebonianus Gallus ~i a fiului sau, VOlerianus este proclamat fmpiirat de trupe fn luna septembrie 253. EI ~i-l asociaza la domnie pe fiul säu, Publius Egnatius Lidnius Gallienus (n. 2 18) ~i-i incredinteaza apararea provinciilor din Europa, in timp ce el i'nsu~i se deplaseaza in Orient. In acest moment se inregistreaza prima diviziune geografica a irnperiului. 490. Dupa disparitia lui Valerianus, cazut in captivitatea sasanida din 259, unicul carmuitor al irnperiului rämäne fiullui Valerianus, Gallienus Publius Licinius Egnatius (c. 218 ~ 268), fmpiirat roman (253 - 268). In timpul domniei lui Gallienus criza Statului Roman din secolul m ajunge la apog~u. Teritoriile romane sunt continuu invadate de popoarele barbare. Spectrul dezmembrärii irnperiului se profileaza tot mai amenintator. Intrucat, in aceasta vreme, in Orient autoritatea este exerdtata de Odaenathus,principele Palmyrei, Gallienus se limiteaza

292

la controlul Italiei ~i a1 provinciilor balcano-dunarene. Intre anii 254 - 259 el poartä räzboaie grele cu francH ~i alamanii, iar in 257 cu dacH liberi, dupa a caror infrangere adoptä titlul de Dacicus Maximus. In august 268 Gallienus cade victima une i conspiratii a generalilor sai in timp ce asedia cetatea Mediolanum(Milano). 491. Valerianus ~i Gallienus au domnit impreunä din 253 päna in 260; incepänd cu anu1260, Valcrianus cade prizonier la pe~i iar Gallienus guverneazä singur imperiul panä in 268. 492. Rlizboiuldin Mesopotamia are loc intrc 258-260. 493. In cursul unei intrevederi cu ~apur, ce 1care n detinuse ca prizonier timp de 9 ani, se pare ca Valerianus ar fi fost jupuit de viu. Se rr'iai spune de asemenea cA regele partf-ior II folosea de sc ara pentru a se urca pe cal 494. In Galia, in anu1260, 0 armatä romana a marit avantajele lui GaUienus asupra alamanilor, iarin Iliria, in 267, locotenentii acestuia, fvfarcianus ~i Claudius, au apäratin mod victorios ace asta zona de golL 495. Mursa, localitate in Pannonia, azi Essek. 496. In anu1258, guvernatorul Pannoniei, Ingenuus, este proclamat imparat de catre trupele sale la Sirmium, insa rebeliunea in unna careia ajunge lmpärat este reprimatä la l\!ursa de generalullui Geiilienus, Aureolus, origillar din Dacia. 497. 0 situatie sim:ilarä se petrece ~i cu Trebellianus, cunoscut sub numele de Regalianus, uzurpator al tronului imperial fn 260. Guvernator alMoesiei, Pannoniei Superior ~i Daciei, Publius Cornelius Regalianus, din neamullui Decebal, dupa cum afirma Histm'ia Augusta, este proclamat irnparat la Sirmium de catre trupele de la Dunare, dupä infrangerea uzurpatorului Ingenuus. Dupa ce respinge un atac a1 sannatilor contra Pannoniei, dispare de pe scena politica. Se pare ca arfi fostucis 5 ani mai täniu, in 265, de catre egipteanul Camsisoleus (Cf. nota 1016, p. 260, in Eutrope, Abrege de 1'histoire romaine, introduction, notes, tahles el index par Maurice Rat, Paris, 1934). 498. Inceputul decäderii morale a lui Gallienus este datorat casätoriei sale cu Pipa, fiica lui Attalus, regele marcomanilor, cu care el s-a casätorit contrar legilor romane, care interziceau bigamia. Suferind din acel moment tot mai putin influenta binetacatoare a primei sale sotH, Salonina, Gallienus l~i petrece timpul dänd banchete, jocuri ~i spectacole. Se spune Ca odata, 1a una din aceste petreceriar fi arätat poporului roman, drept capturä de räzboi, 300 de soldati frand pe care in realitate ii plätise cu bani ca sa participe la 0 a~a zisa pompä militarä. 499. Situatia politica a provinciei Dada devine tot mai critica odatä cu Intetirea invaziilortribUrilormigratoare, in special, cele ale triburilor gennanice. Intr-o comparape scurtä, Eutropius pu ne fata in fatä, prin doua verbe 1a participiu (obiecta ~, adaugata ~i amissa = pierdutä), creind stilistic contrastuI dintre cele doua momente istorice; Dada din vremea lui Traianus, cand aceasta provinde fusese inclusa in imperiu, ~i Dacia din vremea lui Gallienus, cänd, datoritä evenimentelor politice survenite, ea scapä din granite1e puterii de influentä a Romei. Pentru redarea situatiei politice a Daciei din vremea lui Gallienus, Eutropius folose~te un cornpus a1 verbului, mitto, -ere, respectiv amitto, -ere, - misi, missum = a trimite departe de sine, a paräsi, a läsa sa-i scape, a pierde suferind 0 pagubä (sens la care ne-amoprit in versiunea de fatä). In pasajul din cartea IX 15, autorul folose~te intermittere, un compus al aceluia~i verb (v. nota 534). Infonnajia lui Eutropius din acest capitol devine astfel un preludiu al evenimente lor po litice din anu 12 71-2 74, cand Aure lianus este nevoit sä retragä administratia romana din Dada. 500. Tarraco, ora~ pe coasta nord-esticä a Spaniei, la nord de värsarea Ebrului in mare (azi Taragona).

293

501. In anu1259, generalul roman Marcus Cassianius Latinus Postumus este proclamat impärat de legiunile de 1a Rhin ~i intemeiazli m Galia, timp de 10 ani, un stat independent, Regatul galie secesionist (259 - 268), cu capitala la Trier, reu~ind sä-i anexeze acestuia Britannia l?i nord"!) I SpanieL Dand n~tere unui stat roman nou, In care elnUIlle§te guvernatorii provinciilof §i hate 0 monedä de aUf propriu, Postumus apärn frontiera romani de invaziile germanice, administreazä cu pricepere teritoriile subordonate, redreseaza fmantele §i respinge toate mcercarile lui GaHienus de a mlämra secesiunea. (rn 259, elll ucide chiar §i pe Saloninus, fiul lui Gallienus). In anu1268msi este asasinat de propriii säi soldati, m cursul unei revolte militare. 502. Mogontiacum sau Maienja, azi Mainz, ora§ pe fluviulMain. 503. Cornelius Ulpianus Laelianus, uzurpator, a provocat 0 revoltä a soldatilor m regarul galle secesionist, la mceputul anului 268. A fost invins Jänga Mogontiacum de cätre Postumus. 504. Mqte§ugarul, druia Eutropius nu-i da nici mäcarnumele, era un oarecare Marius, care a fost ales impärat pe Rin. EI fusese fierar §i a fost asasinat de propriul siu ajutor de fierar, care fiind dispretuit de dtre Marius, se spune cl 1-3 stdpuns cu sabia prommtänd cl.lvintele: "sabia aceasta tu ai ßurit-o!" 505. Marcus Pitrvonius Victorinus, fmpilrat al regatului galie "Ure 268 - 270. De origine galicä. el este imimt cOlmpärat de eitre Postumus in primävara anull.li 268. In aceastä calitatc primeljte guvemarea provincmoT Galia. Britannia §i Spania. Dupä moartea lui Postumus (finele anl.llui 268) donnu:§te singurpänä in 270, eind, m urma unui complot. este obligat sä se sinucidä. 506. E vorba de colonia Agrippina. 507. Caius Plus Esuvius letricus este ultimullmpärat al regatului galic secesionist U~ a! lui Victorinl.ls, eldomne§te fntre 270 - 273. In bätälia de pe Ciimpiile Catalaunice (La Chiilons) din 274, cu armatele Romei conduse de ditre Aurelianus, este inlämrat de .la domnie. legäturl soarta lui Tetricus dupä lichidarea regatului gallie, v. maijos, cartea IX. n. 508. J3urdigala, azi Bordeau.'(. 509. Septimius Odaenathus (sau Odenathus), prineipe arab al Palmyrei intre anii 258 - 267 §i sotu1 celebrei Zenobia (v. mai jos). In perioada de crizä prin care trece Imperiul Roman, la tnijlocul sec. In, cäderea in eaptivitate a lui Valerianus, Odenathus preia, in numele lui Gallienus, comanda rlizboiului contra sasanizilor ~i a uzurpatorilor din Orient. Este amintitA aid campania victorioasä a lui Odenathus in '&.lesopotamia, dusli pänä sub zidurile Ctesiphonului, 2611262. Urmare acestei victorii, Odenathus prime~te din partea lui Galliem.ls titfurile de Dux Romanorum §i Correcror totius Orientis (= Conducätor al romanilor §i gUvelmator si mtregului Orient). Este asasinat in 267 in timpul unei campanii impotriva gotilor. ""u_ ... ~,.~ tron sotia sa Zenobia. 510. di§tigä lupta contra procuratorului Macrianus, esre, dupä ~i-i ridicase la rang de augu~ti pe cd doi fii ai säi, Macrianus ~i Quietus, se spre Europa. Macrianus - ratill ~i Macrianus jiul au Jost fnvinli li masacrafi in Balcani de ciitre Aureolus. Atacat de Odenathus in Siria, Quietus a Jost IJsediat la Emesa in ace/agi an, 262, li in final omoriit. Invingandu-l pe Quietus, Odenathus se mdreapti atunci din nol.l contra pellilor, ii alungä din Mesopotamia §i amenintä Ctesiphonul.. La accste victorii se refern Eutropius cand afirrnä cä Odenathus a scäpat de 1a pit:ire Imperiul Roman de rnslirit. 511. Cei doi impärati sunt asasinati la Mediolanum (Milano) m martie 268, in timpul conflicmlui iscat de uzurpatorul Aureolus. Acesta, dupä ce luptase in mod sWfucit in Balcani contra uzm.p8tornlui Macrianus ~i a tatälui säu, a fost trimis ulterior de citre Galliem.ls impouiva

GaUi.enus cade victirnä unui complot fot1'l1at din ditiva ofiteri ai säi: Marcianus, Heraclianus, Aurelianus §i Claudius. Caesarul Salonmus. rlmas 1a Roma.. , a fost de asemenea asasinat cateva zile:m.ai tarziu. In timpul aceluialji complot este omornt ~i Valeriam.ls. 512. Marcus Aurelius Claudius Gothicus (219-270), fmpiirat roman (268 - 270). Origmardin Dahuatis, a ajum; sub impäraml Gallienus unul dintre cei mai capabili acestuia. militare din Balcani ~i dupä asasinarea tui Gallienus, de care nu ers, se pare, striHn nota precedentä) este proclamat impämt in cm:sul ase~iului de. Mediolanum Dupä ce I-a inläturat pe Aureolus din COIrtpetilia pentrn tron, Claudms respms o invazie a alamanilori'n bätälia de .la Benacus (nordul [taliei) iarin 269 a obtmut 0 rasunätoare invadasera Peninsula Bakanicä, Mtana de i.a Naissus (azi Niß, in Iugoslavia). acestei victorii, prin eare se pune stavilä pentru cateva decenii invaziei goti1or, Clalldius prime~te cognomenlll de Gothicus. Moare de ciuri In anu1270, ~ ora~ul Sirmium din Pannonia. Spre a nu fi confundat cu omonimul sau Maximus. 514. Claudius, eare se instalase pe t11?ntiera danubianä la Sirmium (azi Mi'unvitza) vederea respingerii noUor tentative de incurs~une a gotilor, moare de ciurnl1 La varsta ani, In primävara am.dui 270. 515'. La moartea lui Claudius Gothicus, survenitä in primavara anului 270, este proclamatimpärat frate ie acestuia, Marcus Aurelius Quintillus, eare, dupä 0 foarte scurtä domnie, este consträns sä se sinucida fiind inlocuit de·Lucius Domitius Aurelianus. 516. Parasit de propriii säi soldati, pe eare li inspäimäfita inaintarea lai Aurelianus, care fusese ~i el proclamat lmpärat, QuintiUus s-a sinucis:, sau a fos.tuds, rn cartieruisäu geneml . '" de 1a A q u H e i a . · 517. Lucius Domitius Aurelianus, (214 -2 7 impiirat roman (270 -275). N~$cut la Sirmium in Moesia. Aurelianusse distinge ca militar in timpul domniei lui Claudius In anul 270 cl este procla~t imparat I'n ora~ul natal, de cätre legiunile de Ia Dunare. Consolidändu-~i puterea dupa smuciderea tui QuintiUus, Au re lianus este curnnd recunoscut ca irnparnt de cätre senat. La urcarea sa pe tron, el gase§te Imperiul Roman total dezmembrat Orientulse aflä sub stapanirea Zenobiei, regina Palmyrei, iar Occidenrul, GaUa, Hispania §i Britania fac parte din Regatul Galic secesionist Oupä victoriile asupra iutungilor, sarmatHor, carpHor ~i Aureliam.ls consolideaza mai intai frontiera Dunärii de Jos ~i apoi, prin respingerea vandalilor, pe aceea a Dunärii Mijlocii (270 - 27 I). Dupä I'nfrängerea alamanilorill bätälia de la Pavia, din 271, Aurelianus inconjura Roma cu noi fortificatii, Zidullui Aurelianus, ale earui lucrnri se incheie sub impararul Probus, (276-282). Sub presiunea popoarelor migratoare ~i dacHor liberi,AureliarHls dispune in 271 retragerea annatei ~ia adminisu-atiei romane din Dada, flicand tomI cu intentia de-a consolida frontiera dunareana. Populatia autohtonä, ireyocabil romanizatä, rnmane pe loe (v. comentariul paragrafului referitor La retragerea aureliana din IX 15), ~i-~i continua existenta in acelea~i teritorii. In partea orientalii a imperiului, Aurelianus initiazä in 272 campania militaril contra regatului Palmyrei, in Umllt careia cucere§te Pal.myra ~i CI

294

295

JU

!ui Postumus. Trlldandu-Ilm;ä pome~te impotriva iui i?i-l asedi3zl1 m cetatea Mediolanum In timp ce-i a~tepta capirularea,

m

J'),

eaptureazä pe Zeno bia. Doi ani mai tärziu e lliehideazä ~i seeesiunea regatu lui galie. Asigurand asffel din nou veehea unitate politica ~i adrrunistrativä a imperiului, Aureliari'us prime~te titlul de restitutor orbis (= restaurator allumii). Prin putcmiea sa personalitate, prin enel-gia l1 i inte ligenta de eare a dat dovadä sunt mtreprinse aeum numeroase reforme administrative l1 i economice. A reinviat eultul zeului soarelui, sol invietus = soarele nemvins, ridicandu-l la mngul de religie ofieialä. Afost asasinat la Byzantion, m 275, de eätre seeretarul sau. 518. DaCia Ripensis, nume dat de Aurelianus unei provin~ii noi, sibJatä pe malul drept a1 Dunilrii, constituitä de el ~i interealata mtre cele douii Moesii; Moesia Superior (aproximativ teritoriul de azi al Iugoslaviet) ~i Moesia Inferior (aproximativ Dobrogea de azi ii 0 parte din Bulgaria). Altfel spus, Dacia Ripensis se situa peste Dunare l1i Il1i avea eapitala la Serdiea (Sofia de astäzi). 519. &vorba de bätalia de pe Campiile Catalauniee dintre Tetricus Iji Aureli~nus, din 273, cand armata lui Tetrieus a datlupta m felulaeesta (parasita de eomandant) l1i a fostmvinsa: 520. Aeest vers din Vet-gilius, Aeneis, VI, 365, eare in traducerea lui E. Lovineseu suna: Seapii-ma, nebiruitule, din chinurile astea, reprezinta rugamintea lui Palinurus cätre Eneas in momentul coborarii eroului in infem (v. HNet-gilius Maro, Eneida, trad. E. Lo,vineseu, '( Bueure§ti, 1964,p. 168.) 521. Zenobia Septimia (sau, pe numele sau sirian, Bat-Zaabat) se face eunoseutä ca reginii a regatului Palmyrei (267-273) dupä moartea sopJlui säu, Odenathus. Ambitioasä §i enet-gicä, eelebra prin frurrmsetea ~i prin cultura cj, Zenobia se emancipeazä treptat de sub tute1a romana §i, In eonditiile erizei eare macina hnperiulRoman, initiazä din 270 0 PQliticä de cucerire a tuturorprovineiHor romane din Orient In bätäliile de laAntiohia ~i Emesa din 272, ea cade in captivitatea lui Aurelianus ~i figureaza in eortegiul triumfal a1 aeestuia din anu1273. Moare exilata la Tivoli in 273. 522. Odenathus 11, sotulZenobiei, fusese asasinat la Heracleia sau la Emesa, in 267 de eätre una dintre rudele sale, Meonius. 523. In anul272 Aurelianus infrange annata regatului Pahnyrei in marile bätälii de la Antiohia §i Emesa. 524. Reintors la Roma diI). campania din Orient Aurelianus se proclamä restitutor orbis. 525. Initial guvemator al Lueaniei, Tetricus ar fi devenit mai apoi, dupA unele afirmatii, guvematorul intregii Italii §i ar fi primi! un palat pe munteie Caelius. 526. La Roma, Zenobia n-a fost tratata ca 0 eaptiva oareeare, ci bueurandu-se de muIta eonsideratie a avut 0 vHa in apropiere de Tibur, (azi Tivoli). 527. Cruzimea lui Aurelianus m reprimarea revoltei luerätorilormonetari este justificatä de faptul ca in cursul aeesteia circa 7.000 de soldati romani au murit pe munteie Caelius, Se pare ca din aeest moment senatul ar fi pierdut dreptul de a mai emite 0 monedä de bronz. 528. Laf!nele anului F'4,Aurelianus a trimis l1i impus guvematorilorde provincii un edlet siingeros fmpotriva creitini/or. 529. In anu1271, Aurelianus initiaza la Roma construirea unOf putemice fortificatii de ineinta, numitä Zidullui Aure/ianus, m lungime de aproape 19 hW. Lucrarea este considerata () capodoperä a tehnicii romane. 530. Aurelianus a reactllalizat eultuloficialal soarelui, ~i pe monedele hatute I'n vremea sa el se prezintä ca deus et dominus natus (_0 näscut zeu §i stäpän). In anul 274, a inältat 1a Kon la un temp lu soli invicto soareluineinvins, eare a devenit protectorul obi§nuit al unpäratilor §i a! statuluL Principala sa särbä10are era celebratä la 25 deeembrie, socotitä a fi ziua de rena~tere a soarelui. Aceastä sarbatoare so la ra a fost asimilatä de crqtinism ~i rransfoffilata in sarbatoarea

296

de Craeiun, Cealaltil sarbätoare a solistitiului de vara(21, respeetiv 25 iunie) a devenit ziua Sf. loan; iar ziua echinoxului de primävara a devenit särbätoarea Pal1telui. 531. In templul roman al soarelui, maltat de Aurelianus dupä modelultemplului din Baa.lbek, Au re lianus a adus toate comorile rezultate din jaful din Siria. A dotat aeest templu cu venituri speciale 1?i pe:ntru deservirea lui a ereat un nou eolegiu de preoti, acela al Pontiftlor Soarelui Nefnvins, reeI11tati din ordinul senatorial. Cultul soarelui a fost asociat eultului impäratului l1i monedele din vremea sa poarta urmatoarea inseriptie: Soli invieto comitiAugusti nostri (= soarelui nelnvins, msotitorullmpäratului nostru). • 532. Cele doua provincii fuseserä devastate de catre triburile migrntoare ale iuthungilor, vandalilor l1i gotHor. 533. Anul transformilrii Daciei cueerite m provincie romanä este, cum se ~tie, anul 106, cand statul dac aflat sub conducerea lui Decebal a fost desfiintat l1i 0 mare parte din teritoriul Daciei a devenit provincie romana. 0 diploma militarä descoperita la Porolissum (Moigrad,judetul Sälaj), emisa cu data de 11 august 106, atestä ca 1a aceasta datä s-a pus capät celui de-al doilea razboi dacie ~i s-a infiintat 0 noua provineie romana, Dacia, In eare erau ineluse l'ransilvania, Banatul ~i Oltenia. Se mai §tie ea Traianus ramane In regiunile reeent eueerite panä m primävara anului 107 pentru a se oeupa personal de organizarea administrativa a noH provincii. 534. Intermisit(= a lasat-o la mijloc, a läsat-o in ealea dUl1manilor, a lilsat-o ca zona de tampon); olieare din sensurile de mai sus ar fi putut figura in tradueerea acestui text atät de muH discutat ~i analizat in ultimul seeol. Formil de indicativ perfeet a verbului intermittere, termenul a fost tradus de obicei cu a parasit, sens eare, 1a randul sau, a gene rat numeroase speeulatii, du se pana la limita falsificarii eontinutului de fap.t al aeestui euvant. In versiunea franeeza din 1934 (Eurrope, Op. eit., p. 159) intalnimexpresia: ilfit en desert de La province de Dacie = taeu pustiu din provincia Da~ia; pustii provincia Dada; iarl'n versiunea veche, eitatä adesea in paginile de mai sus, Eurrope, Op. eif., p. 406, gasim 0 interpretare similara: il en fit un desert. Revenind la editiile romanel1ti, nici tradueerile lui G. Papa Lisseanu n-au nuanlat interpretarea textului, drept eare, verbul intermisit... este tmdus cu a parasit provincia Dacia, tradueere nu toemai exacta, dupa eum vom dovedi mai jos. Cea mai reeentä versiune a acestui pasaj este, m mod surprinzätor ~i cea mai eontradictorie; aici interm isit = a golit (siel) (v. Fontes Historiae Daeoromanae, voL II, Bucurel1ti, (1970, p. 39) iar nota explieativa (nr.l1, tbidem) ne preeizeaza ~i mai bine ca traducätoruln-a ales in mod intiiimplator aeest sens. "Vrand sa salveze prestigiul roman (citim aici) ~i totodata sä nu diminueze figura 1ui Aurelian, eare este laudat de autor eä a restabilit imperiul, Eutropius lat-ge~te operatia de evaeuare aDaciei §i ereazä astfel iluzia une i evaeuari totale, 1a fel eum Traian vorbise de 0 co lonizare integralä a DadeL ~i astfel s-a~reat 0 rraditie gre§ita ce a fost preluatä de l'estlls ~i de HA ~i pu sä apoi in cireulatie" (cf. diseutia problemei la Vl Ilieseu, Parasirea Daciei fn lumina izvoarelor literare, SClV, XXII (1971),2 (s.n.». In ceea ce ne pri\'e~te, suntem de parere ca iluzia evacuarii totale a Daciei ii apartine tradueätorului ~i nu autorului, iar sensul a golit, imprumutat din domeniul recipientelor care se golesc prin rastumare, reprezintä 0 metaforä total neinspirata ~i neadeevatä. In eonsecinla, daca avem In vedere sensurile principale, atät eonerete eilt §i absrraete, ale acestui euvant, interpretarea datä aeestui fragment ne indreaptä spre un alt fäga~. Verbul intermittere in diseutie aici, este, al1a eum ul10r se observa, un eompus al verbului mitto, -ere, misi-missum (= a trimite, precedat de prepozitia inter = mtre, la mijloc). De aid sensurile fumizate de oriee dietionar latin: 1. a lasa la m/jloe, a pune la mijloc, a fntrerupe;

297

2. a liisa sa treacii (timp); 3. a mtrerupe, a mcetaj . (cf. Gh. Gutu, Dicti01wr lati?! -roman, Bueure~ti, 1983, sub voce); sau: "I. a mtrerupe a inceta. a läsa la mijloc; 2) a liisa spa/iu. a distanla (cf Dictionarului latin-romiin, editia 1962, autorcolectiv); sau: a liiso. slobod. a laso sii ueaca. a fntrerupe (cf. L Nädejde, Diclionar laHne existente in culrura noasträ, latin-roman). ~i pentru a nu ne rezuma numai la Quicherat, editia 1859 ~i Gaffiot: iatä ~i sensurile fumizate "1. a liisa liber. 0 da libertate. 0. omite, a liisa spa/iu; 2. a fntrerupe, a suspenda, a fneeta, a discontinua (op. eil, sub voee). Devine evident fi\prul cä in nici unul dintre dictionare le de mai SUli nu luäm cunol?tintä de sensuri ca a pariisi (sens care s-ar putea sirua in sria conotativi'i a verbului; dar eare nu-~i are lV'.'U a....." dar fn niei 14ft caz a golit, a evacuat, sensuri aberante, pentru transpunerea acestui verb In ib. romanI. Pe de alt! parte, 0 analizä a vocabularului folosit de Eutropiu5 in Breviar ne ofem un argunumt supJimentarpentru ideea noasträ de mai sus, un argument de natum interna. Este la indetnäna oricui sä constate ca Eutropius nu folose~te niciodatä in alt context verbul intermittere pentru a exprima ideea de a parasi, a goli, a pustii. Simtul deosebit allimbii latine, de care autorul dä dovadä pe tot parcursulluemrii sale, II deterrninä sä se exprime intr-un rnod foarte nu antat in t9ate imprejurärile ~i sll-l foloseasd pe intemittere 0 singurä datä in toatä opera 58. Se constatä deci, ca in cazul unei pärasiri, retrageri, pustiiri, renuntäri, abandonlri, Eutropius folose~te intotdeauna, In exprimare, tennenul care-i redä ce! mai exact intentiHe. futil cateva exempie: amitw, -ere (compus a1 aC.verb. mittere), cu sensurUe de a pierde, a renun/a (cf. Breviarium .... 2, 21; 2,26; 10,2; 10,10); admitto, ~ere = a primi; a admite (ap. cit., 3, 7); desero. -ere "'- a pärasi (ap. eil. 3,20; 9, 1); sino, ·ere == a abandona (op. eit. 10,2); reliFlqua. -ere = a l.äsa, a parasi, a abandona, (op. eit., 8, 6; 8,8); vasto, -are = a devasta (ap. eif. 2,12; 3,20); papular, -ari --= a devasta, a pustii (op. eit., 2, 12) etc. . COltlstitu:ie 0 evident! faprul eil Eutropius nu folose~te anumiti temleni numai din dorinta une i varietäti stHistice, ci pentru a indica precis sensul actiunii Iä care se gande~te. 535. Existä un paralelism dar intre aeest pasaj: abductosque Romanas e."( urbibus ef agris Daciae (= ~i pe romanii adu~i din cetätHe ~i ogoarele Daciei (IX, 15) cu pasajul din V111, e.-.: toto arbe Romano injinitas eo eopias hominum transtulerat ad agras et urbes colendas adusese aco1o din toatä lumea romanä nesfäl.'§ite multimi de oameni pentru a locui ora~ele ~i a cultivli ogoarele). Observäm ci actiunea care se säväl.'§e~te tntr-un anume sens in vremea lui Traianus este reluatä in sensul contrar sub domnia lui Aurelianus. Or, in nota ~i comentariui acestui text preeizam ca n-a existat 0 colonizare a Dadei bazatä numai pe bärbati, ci cä populatia adusä ai.::i 1a inceputulsec. IIa fostretrasä la fmele sec. III; 0 actiune exprin;atä prin abductosque Romanos (= ~i pe rOInanii adu~i),nu intreaga populatie existentä in Dada. In ceea ce ne pri\'l,'!~te. informatiHe referitoare La Dada sunt atät de eoerente ~i de clare Ineat 0 interpretare a lor in genullui Röesler~i a adeptilor l:ui frizeazä deopotrivä reaua credintä, incompetenta ~i falsificarea faptelor istorice prin speculatii excesive eare, intrebuintate in aeest mod, pot denatura oriee adevi'ir ~i certitudine. Actiunea de romanizare a Daciei s-ar putea deci rezuma la urmatoarele douä gesturi esentia1e: romanii adu~i... fn vremea lui Traianus li romanii retrali... in vremea luiAurelianus. Pe teritoriullocuit de geto-daci cu milenii inainte de venirea romanHor au ramas aceia~i geto· daci, locuitori ai acelora§i teritorii. La 0 astfel de conduzie duce in mod neindoios orice interpretare justä a informatiilorprivind colonizarea Dadei ~i retragerea administratiei romane din aceste locuri. La interpretarea' corectä a textelor din Eutropius se adaugä drept argumente suplimentare, logica ~i experienta istoricä, precum ~i descoperirile arheologice ale ultimelor

VIII. 6, prin togles ~i acuratetea infonnatiei transmise despre evenimentele petrecute in Dada intre 361 (anul compunerii Breviarului), devine cd mai solid document istoric privind vechiul teritoriu allirii noastre. prefacerile politice ,1 sociale eare 8U avut loe 538.E vorba de liberrul Mnestheus, :ß!cindu~se vinovat de sustragerea unor fonduri bbe~ti ~i temindu-se sä fie pedepsit, a organizat un cotnplot plin de videnie contra lui Aurelianus. 539. Aurelianus a fost asasinat la inceputul anului 215. 540. localitate in Tracia. &1 drui nume grecesc "K:atVolrppOUIPlC,V inseamni Noul Castei. Aurelianus se afla in drum spre Asfa in vederea inceperii unei campanii contra Imperiului Sasanid. 541. Une din primeIe griji ale suecesorului lui Aurelianus. Marcus Claudius Tacitus, a fost aceea de a-i executa pe asasinii lui Aurelianus in misura in care 8U purut fi prin~i. Tot Tacitus a fost acela care a decretat ap~eoza roiAurelianus ~i a dat dispozitii sä i se ridice statui. 542. Senator bogat din Umbri~ (n. probabil in anu1200) Marcus Claudius Tadtus este ales impIJratde eatre senat in decembrie 275, la virsta de aproape 15 de ani. Pe linie militara sau administrativ! n-Q intlpruit ~imic deosebit. fn onoarea omonimului säu, istoricul Tacitus, a dispus si fie multiplicate ~i ds~andite in toste bibliotecHe opereie scestuia. Moare asasinat in cursul unei campanii irnP0triva gotUor, care pätrunsesed in Asia Mid, 10 - 11 roni de domnie. Alti istorici ered ci a pierit la Tarsos, asasinat de propriii säi soldati in momentuI in esre mergea sl-1 infnmte pe Probus, in Cilicia, in iulie 276. 543. Mareus Annius Florianus, impiirat roman fn 176. A fost proclamat impärat de aproximativ 3 luni de domnie, in timp pretorieni ~i de trupele din Asia Midi. A fost ueis ce tlcea pregltiri de rizboi pentru 0 ofensivi in RisArit. 544. Marcus AMrelius Probus, comandant sI annatei din Siris, unul dintre cei mai buni locotenenti ai lui Aurelianus. a fost proelamat impirat de soldatii sl!, in 216. Niiscut la

298

299

decenii. Limba, cultura ~i civilizatia romani s-au impus aid nu prin fenomenullatin antropo logie, ci prin superioritatea momlä ,i spirirua1i a acestei culruri. "Populapa romanicä localä i~i continuA o existenti neintrerup1ä, pästrindu-,i modulde vlat! anterior, de agricultori ~i pistori, devenind fundamentul transformarilor etnice, social-economice ~i eulturale de pe teritoriul romanes.::, impunandu-se ca elementul de bazi in procesul de fonnare a limbii ~i poporului roman. ~i dupi retragerea aurelianä teritoriul Daciei continul sä fie inglo bat in sfcra de influentä po liticä, economicl ~i cultud a imperiului, care mentine pe malul nordic al Dunärii 0 serie de ora~e fomficate. adevlb:ate capete de pod in tentativeIe de recucerire a acestor teritorii" (cf. H. C. Matei. 0 istorie (,E Romei antice. p. 178. s.a). fntre anii 211 - 300. pe teritoriulDaciei~ din care au fost retrase gamizoanele romane, au pltruns triburile dacilor liberi. Cei romanizaji prin colonizarea lui Traitm devin acum cei care vor romaniza la randullol' acele zone neincluse'm imperiu. Dupä anu1300, in spatiul de la nord de Dunire se vor stabili temporar mai intii gotH, elire exercitil 0 autoritate politicä mai muh sau mal putin no:min:ali, apoi slavii. Departe de a nega imixtiunile biologige sau etnice striine in.eonstituirea etnopsihologid a nostru, ode dmin insl 0 realitate cu totul neesentia1i. 536. Adicl in Dada Ripensis constituitil de insu,i AureUanus din populatia roman! retrasl din Dacia ,i prin care intentiona si mentinä pe mahd. sudic sI Dunirii 0 granitl a vorbind, Dada Ripensis. conform infonnatiilor lu! imperiului temeinic päzitä. Eutropius. trebuie 10C"alizatä pe aerualul teritoriu alBulgariei, intre Moesia Superior (J'Agoslavia) ~i Moesia Inferior (Dobrogea).

a

Sirmium. zn 232, Probus ~i-a inceput cariem militaril ca siInplu soidat In timpul domniei lui Tacirus, ajunge dux arientis = comandantulmilitar alRäsäritului. in (276 - 282) Probus continua opem inaugumtä de Aurelianus: de redresare a statului sub toate aspectele. Militar inzestrat. cl respinge atacurile popoarelor barbare Ia Dunl1re, Ia Rhin, Eufrat ~i Ia hotarele meridionale ale Egiptului. Moare asasinat in 282 la Sinnium, in timpul unei revolte militare. 545. vorba de hoardele gennane. ~i mai ales cele ale francilor ~i alamanilor. soldatii 546. sä1, a gäsit mai intäi partizani in Egipt, apoi, la capätul catorva luni, a fost abandonat de ei, asediat ~i eapturat la Apameia condamnat la moarte zn 180. 547. (L}Vn),dmbritcatpurpum la Agrippina. Invins de Probus, a fost dat mortii in 280; Bonosus, ofiter allui Probus, dupl ce llsase sä fie incendiatä de gennani flotila romana de pe Rhin, a fost'proclamat impämt de soldatii säi, darjiind invins oe Probus s-a sptinzurat in 280. 548. Mons Alma = Muntele An, situat in Pannonia, inrne murile Drava ~i Sem;. 549. Mons Aureus = Munteie 550. Sensul expresiei: a ingaduit galilor. .. sa eultive vi/a de vie nu devine inteligibH decätmportat la un decret allui Domitianus prin care cultivarea vitei de vie em intenisä in provinciile romane. 551. Eutropius se gande~te probabilla expeditiHe militare ale lui Probus la Dunäre contra burgunzilor, vandalilor, gotilor ~i gepizilor; apoi, la expeditiile din Asia Midi impotriva isaurilor §i cele din Egipt 552. Severitatea excesivl impusholdatilora datna~tere unei revolte militare in cursul dreia Probus a fost asasinat la Sirmium (Mitrovitza, lugoslavia), in septembrie 182. Turris ferrata --= turnul de de Probus la Sirmium pentru a putea observa mi§cärile - 553. In mIDa asasinärii lui Probus,l.egiunile din Rhaetia ~i Noricum 11 proclamä impärnt pe Marcus Aurelius Cams, originar din om~ul Narbo, capitaJa Galliei Narbonensis. Dup! proclamarea sa ca impäl'at, Carus ridicl.!. Ja rnng de caesari pe fiii säi: Mareus Aurelius Carinus ~i Marcus Aurelius Numerianus, insärcinandu-l pe Carinus cu guvernarea Occidentului ~i a Africä La mndul säu, Carus (tatM) obtine allturi de Numerianus, 0 serie de victorii impotriva pellilor, cucerind Mesopotamia. Moare in imprejurilri tulburi la Ctesiphon. fn 28 august 283. Dupä moartea acesruia, cei doi fii ai lui Carus i~i impart imperiul: Numerianus ramtine In Orient, iar Carinus In Occident. 554. Dup! unH autori, Carus a cäzutvictimä unui complotmilitar(v. nota precedentä). 555. Arrius Aper ern in momenrul respectiv prefect a1 pretoriului. 556. Evenimentele mentionate aici au 10c in noiembrie 284, cand Numerianus este asasinat la Nicomedia de eatre socrul sau Arrius Aper. Dupä ce crima lui Aper este datä in vileag, trupele i'l preoclama impärnt pe Caius Valerius Diocles, in 17 noiembrie 284 (v. mai jos). 557. La 20 noiembrie 284, indatä dupä asasinarea lui Numerianus este proclamat impärat la Nicomedia, de cätre annata din Orient. CaiuN Valerius Diodes, cunoscut mai ales sub numele Caius Aurelius Valerius Diodetianus. Naseut fn Dalmatia (cca. 240) intr-o familie . umiJä ~i incepe cariern militarit, ca simplu soldat, ajungand sub dornn"üle lui Carus ~i Numerianus comandanrul gänii imperiale (proteCtores domestiel). In unna bätäliei de pe mul Margus (Moesia) Diocletianus este recunoscut impärnt de cätre senat ~i rilmane singurul stäpän al imperiului. Domnia lui Diocletianus (284 - 3(5), considernt cel mai important impärnt de

origine iliricä, se remarcä printr-un program de reforme ce vizead transfonnäri fundamentale in structura statului. Sub acest aspect el continuä §i duce 1a indeplinire masurile preconizate de dinastia Severilor. In genere, refonnele sale &U in vedere intärirea coeziunii interne, sporirea rezistenlei imperiului la pericolul extern ~i consolidarea autoritätii imperiale. Dintre reformeie preconizate de Diocletianus ~i finalizate in parte sub domnia sa,rn parte sub Constantin cel Mare, trebuie mentionate: refonnele administrative (reducerea suprafelei provinciilor, grupate pe 12 dioeeze §i conduse de vican), abolirea privilegiilor acordate1taliei, care devine 0 simpll provincie in imperiu); reformeie militare (separarea puterii militare de cea civila, laate numirile fn administralie §i armata ramtintind apanajul fmpararulw); intarirea limesului li construirea a numeroase castella (fortarie) ~i drumuri, sporirea efectivelor militare la cca. 500.0()() soldaji,separarea trupelor pe armate de interventie (comitatenses) li armate de graruY;a (limitanei); reformeie jiseale urmaresc ca impozirul sa fie pllitit fn natura printr-o platii coordonata de unitafi jiscale noi (iugo ii capita); baterea unor noi manede de aur li argint cu o greutate sporita. bazam pe tetrnrhie, Roma ritmäne capitala imperiului, dar sunt ereate re~edinte Nicomedia, Antiohia, Mediolanum, "".,. ,,,,, ..,,'•. Tltessalonic, Augusta 1reverorum, ~i altele. ceea ce prive~te vechiul teritoriu ="'~~~'~". Diocletianus, Dobrogea este separata de Moesia Inferior ~i transformata fntr-o p1'ovincie de sine statatoare, cu 1'1 um eie de Seythia, avand re~edinta la Tomis. Pe plan religios, reformele lui Diocletianus vizeazä reactivarea vechHorculte italice. Cultullui Iupiter, de exemplu, devine obligatoriu pentru tot imperiul In acest sens, ca l.umare a extinderii cre~tinismului, el a promulgat 4 edicte anticrejtine, care i-~m Beut fahna ce1ui mai mare persecutorcre~tin. Sub Diocletianus Imperiul Roman depä~e§te criza secolului al ID-Iea. Domnia lui Diocletianus ~i a lui Constantin cd Mare marcheazä trnnsfonnarea conducerii imperiale intr-o monarhie absolutä de drept divin. . 558. Viminacium, localitate in Moesia Superior, pe maluldrept al Dunärii, astizi Vidin. 559. Bagauzii, popuJatie agricoll din Galia (cuvantulcare-i denume~te este de origine celticä, bacauda fusemnand riizvratit). Räscoala bagauzilor are loc in anu1286, sub domnia lui Diocletilmus. f\.H~carile populatiei rurale celtice incep ind in 283 ~i angreneazä treptat stät pe tärnnii liberi eat §i pe coloni ~i sclavi, uniti cu totH impotriva mariior proprietari fundari ,i a autoritatilor romane din provincie. Reprimata tempornr de Maximianus (286 - 288), ea se extinde treptat ~i in Spania ~i va ritbufni 200 de ani mai tärziu (sec. V), constiruind una dintre cele mai puternice mi~cäri sodale ale antichitätii tärzii. 560. Mareus Aurelius Valerius Maximianus Herculius, cunoscut sub numele de Maximian, se nalte in 240 fntr-o familie de larani siiraci dir! Pannonia (Sirmium), fucepe cariera militarn ca simplu soldat ~i urcä in iemrhia militarn sub 40mnia luiAurelianus ~i Probus. La 1 aprilie 285 este desemnat eaesar de catre Diocletianus, iar un an mai täniu (l aprilie 286) i se incredinteazä administrarea ~i apärnrea provinciilorapusene. CognomenuIHerculius i-a fost acordat de cätre Diocletianus, care era lovius, epitete prin care se exprima suprematia ~i subordonarea. Ca guvernator al Occidenrului, Maximianus respinge atacurile alamanilor, burgunzilor, frnncHor ~i heruritor, reprimä räscoala bagauzHor din Galia (286 - 288) §i consolideazä limesulafrican. Din 1 martie 293,momenrulinstauritrii tetrarhiei,eli~i are ~edinta la Mediolanum (Milano). La 1 mai 305, sub presiunea lui Diocletianus,abdicä. ReinW insä In viata politicä in 306, odatä cu urcarea pe tron a fiului du Maxentius. In 308, la Camuntum, renunta la titlul sau. dar In 310 se proclama fmparat la Arelate (Arles). Intränd in conflict cu Constantin cel Mare, este obligat sä se sinucidä in 310 la Massalia (azi Marsilia). 56 L Mareus Aurelius Carausius (ce 11 de origine ), fiind insärcinat fu 286 de Maximianus sä reprime organizatia piratilor fmnd ~i saxoni, devine stäpän al flotei din canalul Mänecii ,i se proclama impärat in Britannia.

300

301

du~manilor.

4i

562. 801'401'4la. om~ in GaUa, azi 8oulogne. 563. Achillel4s Aurelius Ludus Elpidius, uzurpator. A participat 1a räscoala din Egipt din 296/297 ~i S-8 proclamat august la Alexandria. Este, probabil, uns ~i. aceea~i persoanä cu uzuIpatorulDomitius Domitianus, cu a cärui efigie au fost descoperite monede. 564. Quinquegentümii sau pentapolitanii, locuitorii celor cinci polisuri (sau descendentii edol cinci neamuri), popor din provincia africanlJ Cirenaica. 565. Narseus '(Narsen sau Nm'ses) (? - 302), suveran allmperiului Sasanid (293 _ fiii lui ~apur I ~i ocupä tronul prin intammrea lui Bahrem m, decla~ind astfel un fäzboi cu romanii. Dupä ce instaun~azi pe tronul Anneniei pe Tiridate m, Narseus invadeazl la Callinicus pe caesarul Galerius. In contraofensiva romani din

~i Narses cade prizonier cu toatä famms. In unna pacH incheiate cu Roma, Narses recunoa~te ancxarea Mesopotamiei la teritoriul roman §i protectomrul Romei asupm Anneniei. 566. Serdica, o~ in Tmcia, azi Sofia. Eutropius precizeazä inci 0 datä ca linururilt~ de dincolo de Dunlre apaI1ineau, in secolul IV. dacilor. Evenimentul poUHc mention~t. cardinal in politica administrativ-teritorialä a lui Diocletianus, se petrece in data de 1 umme 293, dnd acesta infiinteazl tetrarhia. Cei patru conducätori sunt grupati acum intr-un colegiu constiruit in a~a fel incät celor doi augulti (Diodetianus I?i Maximianus) si se subordoneze doi caesari. Astfe!, Diocletianus, care-~i statlne~te re~edinta Nicomedia, in Bithynia, n are in subordine pe caesarul Caius Villerius Sirmium) iar Maximianus, cu re~edinta la Mediolanum, il are in Galerius (cu reljedinta sullH}I'dirlC pe caesarul Constantius de origine trnco-geticä. 567. lui Carausius (pe care il inlArurase in 293) este LOl"UUilfiuJm (Londra) de ci'Ure Constantius Chlorus, debarcatä comanda prefecrului Asclepiodorus Se lichideazä astfel regarul sep1ll.rllltist in;;:n 1~V' i$!1r Ln UUllUIm este remcorpomtä 568. Zece ani. din 286 - 296. 569. Lingonii (= cei care sar, cei care fac caii sä neam din GaUa Celtkä, dintre care unH au emigmt in GaUa Cisalpinä. 298. 570. S-a incheüit 0 pace 571. nota 563. 572. Toate aceste expeditii militare se desfä§oarä in aproximativ 2 ani: 296 :. 298. 573. Callinicus ~i Carrhae = localitäti in Mesopotamia, in imprejurimile carora s-a . desfä§urat riizboiullui Narses impotrivalui Galerius Maximianus, in 296. 574. Sapur 11, fiul~i succesorullui Honnisdas ll, care a domnit intre 310 - 379. 575. Hormisdas II a domnit dupä Narses, frltre 304 -.310. 576 .. Räzboiul impotriva lmperiului Sasanid a fost purtat de cätre Galerius §i Diocletianus intre anii 297 - 298. La incheierea päcii, granita riisariteanä a Imperiului Roman este fixatä pe recunoascä suzeranitatea romanä asupra Armeniei. Momenrul acesta marcheazä expansiunea teritorialä maxima a Romei in Orient 577. Carpii, populalie dacicii din zona muntoasä a Carpa{ilor. In 213, sub domnia lui Ca~cana, ocupä zona de curburn a Dunärii, stabilind gmnita cu iazygii 1a nord ~i cu quazii 1a est. In timpul domniei 11.li Diocletianus ~i Galerius (sec IV), ei fac sä reinvie pericolul dacic pentru ImperiulRoman, umlare carui fapt, arnmtele romanf: sünt obligate sä angajeze expeditii militare contra lOT. Dupa victorii repetate asupra lor, Diocletianus. Constantius eh/orus ~i Galerius adoptä cognomenul de Carpicus Maximus.

302

578. Bastangii (sau basternil), popor de origine germanicii, care nivlUisern la est de CaIpati in cämpia de jos a Dunärii ~i Prumlui; in timpul invaziei gotHorin Dada, ei venisern la sudul Dunärii dup! retragerea romanä, eind Probus Xe-a dat !)osibmtafea sä se a~eze in Moesia. Mi~cärile 101' etnice agitate au fost reprim.ate de Galelius. 579. Sarmatii (popo'/' franian de la nordul MiirU Negre) au fost invin~i in mai multe randuri de cätre Diocletianus care a adoptat de mai multe ori titlul de Sarmaticus Ma::