BIBLIOTECA
ªCOLARULUI
Alecu
DONICI SCRIERI
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0–1 D 67
Coperta: Isai C`rmu ISBN 99...
70 downloads
567 Views
1MB Size
Report
This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
Report copyright / DMCA form
BIBLIOTECA
ªCOLARULUI
Alecu
DONICI SCRIERI
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0–1 D 67
Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975-904-74-2
© «LITERA», 1997 2
NOT{ ASUPRA EDI|IEI Culegerea de fa\[ a fost alc[tuit[ de doctorul ]n filologie Vasile Ciocanu, lui apar\in`ndu-i tabelul cronologic =i selec\ia referin\elor critice. La baza culegerii au fost puse opere din: Al. D O N I C I, Fabule. Edi\ie ]ngrijit[ de Valeriu Ciobanu. Prefa\[ de Emil Boldan (Biblioteca pentu to\i), E.S.P.L.A., Bucure=ti, 1956;
Al. D O N I C I, Fabule. Edi\ie ]ngrijit[, note =i prefa\[ de Cornelia Mosora, Editura Tineretului, Bucure=ti, 1960;
C o n s t a n t i n N E G R U Z Z I, Opere alese, II. Versuri (Biblioteca pentru to\i), E.S.P.L.A., Bucure=ti, 1955; Publica\ii periodice din sec. al XIX-lea.
Textul a fost adus la condi\iile ortografiei ]n vigoare (cu unele excep\ii pentru a se p[stra coloritul limbii scriitorului =i al epocii).
3
TABEL CRONOLOGIC 1806
Potrivit unui act eliberat la 4 iunie 1818 de ieromonahul Nicolai, blagocinul bisericii din satul Stanca (]n prezent Donici), \inutul Orhei, Alecu Donici a fost botezat la 19 ianuarie 1806. Era primul copil din cei patru b[ie\i ai clucerului Dimitrie Donici =i ai Elenei, n[scut[ Lambrino. Na= a fost Iancu Lambrino, unchiul dup[ mam[.
1819 20 februarie }mpreun[ cu fratele s[u Petrache (1808-1872) este ]nscris la Liceul de cade\i nr.1 din Sankt-Petersburg, unde s-a aflat p`n[ la terminarea studiilor ]n 1825. 1825
29 aprilie Moare tat[l fabulistului, clucerul Dimitrie, ]n v`rst[ de 46 de ani, de tuberculoz[.
28 aprilie Cu gradul de sublocotenent e trimis ]n regimentul Ekaterinburg, dislocat ]n sudul Basarabiei.
1826 30 ianuarie Conform cererii depuse, este eliberat din serviciul militar din motive familiale. 1829
4 noiembrie La Ia=i se stinge din via\[ unchiul dup[ tat[ al fabulistului — cunoscutul pravilist Andronache Donici (n.1760).
1829-1830 A.Donici particip[ la combaterea epidemiei de cium[ ]n Basarabia, fiind membru al comisiei de la Ciuciuleni, organizat[ ]n acest scop. 1831 7 iulie Este ales asesor din partea nobilimii ]n Judec[toria regional[ a con=tiin\ei, pe termen de 3 ani.
1835 }n revista moscovit[ “Teleskop” apare articolul lui A. H`jdeu Litera\i basarabeni, ]n care A. Donici este prezentat ca traduc[tor 4
talentat al fabulelor lui I. Kr`lov =i al poemului |iganii de A. Pu=kin.
Spre sf`r=itul acelui an, probabil ]n decembrie, se stabile=te cu traiul ]n Principatul Moldovei.
1837
1839
Se c[s[tore=te cu Maria, fiica lui Costache Rosseti-B[l[nescu, care a decedat ]n cur`nd, l[s`ndu-i doi copii.
La Bucure=ti se tip[re=te, ]n edi\ie aparte, poemul |iganii de A. Pu=kin ]n traducerea lui Donici, din care unele fragmente aveau s[ fie reproduse ]n crestoma\ia alc[tuit[ de Iacob Ghinculov Adunare de scrieri =i traduceri, ]n proz[ =i ]n versuri, pentru exerci\ii ]n limba valaho-moldav[ (Cîáðàíèå ñî÷èíåíèé è ïåðåâîäîâ, â ïðîçå è ñòèõàõ, äëÿ óïðàæíåíèÿ â âàëàõîìîëäàâñêîì ÿçûêå, ÑÏá., 1840).
}n “Albina rom`neasc[“ apare poezia Amoriu =i priete=ug (ulterior Priete=ugul =i amorul).
1840 Apare Fabule. Cartea I, Ia=i, la Cantora “Daciei literare”, cuprinz`nd fabulele: Vulturul =i albina, Greierul =i furnica, Lupul =i cucul, G`=tele, Vulpea =i bursucul, Vulturul =i paingul, Parnas, Momi\a =i dou[ m`\e, Lupul =i lupu=orul, Calul =i c[l[re\ul, Leul =i iepurele, Stigle\ul =i cioc`rlanul, Dou[ poloboace, Racul, broasca =i =tiuca, B[rbatul cu trei femei, Vulpea =i m[garul, Leul la v`nat, Vulpea pedepsit[, Pieptenul, M[garul, Antereul lui Arvinte, Vulpea ]n livad[, Elefantul ]n domnie, Pietrenii =i Bistri\a, Galb[nul, Pizm[tare\ul =i =arpele, M[garul =i privighetoarea, Lupul naz`r, Teiul =i stejarii, Veveri\a. M. Kog[lniceanu reproduce din culegere ]n primul volum al “Daciei literare” fabulele: Antereul lui Arvinte, B[rbatul cu trei femei, G`=tele, Lupul naz`r, M[garul, Momi\a =i dou[ m`\e, Parnas, Vulpea =i bursucul, Vulpea pedepsit[. }n “Curierul rom`nesc” din Bucure=ti =i ]n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ din Bra=ov sunt retip[rite fabulele B[rbatul cu trei femei, G`=tele =i Momi\a =i dou[ m`\e. 22 iunie A. Donici d[ruie=te Epitropiei }nv[\[turilor publice din Moldova 100 de exemplare Fabule. Cartea I. 5
1841 Se c[s[tore=te cu Profira, fiica vornicului Scarlat Krupenski. Aceasta ]i va na=te 10 copii.
Public[ ]n “Albina rom`neasc[“ Zi ]nt`i aprili, Autorul =i ho\ul, Furnica.
}n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ sunt retip[rite din Fabule. Cartea I: Antereul lui Arvinte, Vulpea pedepsit[, Lupul naz`r, Lupul =i cucul, Lupul =i lupu=orul, M[garul, Parnas, Pizm[tare\ul =i =arpele, Racul, broasca =i =tiuca.
1842 Apare Fabule. Cartea I, ed. a doua =i Fabule. Cartea a II-a, Ia=i, la Cantora “Foaiei s[te=ti”, aceasta din urm[ cuprinz`nd 25 de fabule (}nfiin\area fabulei, Lupul =i motanul, +oarecul =i guzganul, Morarul, Furnica, Florile, R`ul =i hele=teul, Ursul la priseci, Momi\a =i oglinda, }n\eleptul =i magnatul, Liliacul =i r`ndunelele, Lupul la pieire, Doi c`ini, Calul =i m[garul, }mp[r\eala, Muntele, Lupul =i =oarecul, Cheltuitorul =i r`ndunica, Fierul =i argintul, Oracolul, Norocul ]n vizit[, Doi raci, |[ranul =i oaia, |[ranul =i calul, Poetul =i bogatul) =i 5 poezii (Dlui Grigore Alexandrescu. La h[r[zirea fabulei R`ul =i hele=teul, Autorul =i ho\ul, Priete=ugul =i amorul, Epigram[, Zi ]nt`i aprili). 16 iunie A. Donici doneaz[ Epitropiei }nv[\[turilor publice 100 de exemplare Fabule, Cartea a II-a =i 10 exemplare Poezii de G. Alexandrescu, tip[rit[ tot atunci la Cantora “Foaiei s[te=ti” prin st[ruin\a =i cheltuiala ]n parte” a donatorului, precum m[rturisea el. }n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ au fost reproduse din Fabule. Cartea a II-a: Fierul =i argintul, }nfiin\area fabulei, Lupul =i =oarecul, Ursul la priseci.
1844
}n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1842” apare fabula V[rul primare.
}n revista “Prop[=irea. Foaie =tiin\ific[ =i literar[“ se public[ fabulele P[storul =i \`n\arul, Musca =i poezia G`ndul (reproduse tot atunci ]n “Curier de ambe sexe”, period 1842-1844), o parte din traducerea povestirii Tunsul =i Satir[ c[tre mintea sa, traducere din Antioh Cantemir, realizat[ ]n colaborare cu C. Negruzzi. 6
Apare la Ia=i volumul Satire =i alte poetice compuneri de prin\ul Antioh Cantemir, traduse ]n colaborare cu C. Negruzzi.
}n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ este reprodus[ Via\a prin\ului Antioh Cantemir =i Satir[ c[tre mintea sa din Satire =i alte poetice compuneri de A. Cantemir.
}n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1844” se public[ fabulele Paingul =i bondarul =i Braminul.
1845 }n “Albina rom`neasc[“ se public[ fabula Adev[rul sau cuco=ul de la moar[, iar ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1845” apare integral traducerea povestirii Tunsul. 1840-1845 Din aceast[ perioad[ dateaz[ un fragment dramatic apar\in`nd lui Donici =i publicat ]n timpul de la urm[ sub titlul Guraleiul (vezi “Teatru rom`nesc inedit din secolul al XIX-lea”, Ed. Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 244-263).
1847 }n “Albina rom`neasc[“ apar fabulele Bricele =i C`inele l[tr`nd (publicat[ concomitent ]n “Curierul rom`nesc” =i ]n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“). 7 iulie S-a pus piatra de temelie a unei =coli publice ]n or. Piatra care suferise de incendiu. Cu acest prilej Gh. Asachi a \inut o scurt[ cuv`ntare, iar aga A. Donici, pe atunci prezident al tribunalului, a citit actul de funda\ie.
1850 18 mai Este numit prezident al Judec[toriei \inutului Neam\.
1851
1852
25 septembrie E avansat la postul de membru al Cur\ii de Apel, ]ncep`ndu-=i activitatea ]n aceast[ calitate la 1 noiembrie din acel an.
Se public[ fabulele Bondarul mizantrop (“Zimbrul”) =i Umbra =i omul (“Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1851”). august A. Donici e numit prin ofis domnesc de c[tre Grigore Ghica prezident al Divanului de }nt[rituri.
}n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1852” apar fabulele Dou[ mance =i un copil =i Trec[torii =i c[\eii. 7
1852 22 ianuarie. Este ales membru al Divanului ob=tesc, r[m`n`nd totodat[ prezident al Divanului de }nt[rituri.
Prin ofis domnesc A. Donici, al[turi de Gr. Cuza, A. Panu =i M. Kog[lniceanu, este numit ]ntr-o comisie ]ns[rcinat[ cu tip[rirea Hronicului rom`nilor de Gheorghe +incai.
1853 }n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1853” se public[ fabula Vulpea duioas[, ]n ziarul “S[pt[m`na”, redactat de C. Negruzzi, — Capra =i iada. I se confer[ rangul de vornic.
1853-1854 }n ziarul “S[pt[m`na” sunt retip[rite fabulele: Veveri\a, Antereul lui Arvinte, Vulpea =i bursucul, B[rbatul cu trei femei, G`=tele, Greierul =i furnica, Leul =i iepurele, Lupul naz`r, Lupul =i cucul, Vulpea =i m[garul, Vulturul =i albina, Vulturul =i paingul, Vulpea ]n livad[, Lupul =i lupu=orul, M[garul, M[garul =i privighetoarea, Momi\a =i dou[ m`\e, Parnas, Pieptenul, Pizm[tare\ul =i =arpele, Teiul =i stejarii, Calul =i c[l[re\ul, Fierul =i argintul, Vulpea pedepsit[, Racul, broasca =i =tiuca. 1854
}n culegerea de versuri tip[rit[ ]n acest an la Oradea Mare Versuin\ii rom`ni, adec[ Culesiune versuaria d’in Foiele naciunale de la anul 1838, au fost reproduse fabulele: Parnas, Vulpea pedepsit[, M[garul, Lupul =i cucul, Racul, broasca =i =tiuca, Lupul =i lupu=orul, }nfiin\area fabulei, Fierul =i argintul.
1855 iulie-august C[l[tore=te la Paris, pentru a-=i aranja doi copii la studii =i a-=i c[uta de s[n[tate.
}n “Rom`nia literar[“, redactat[ de V. Alecsandri, se public[ fabulele Turma =i c`inele, Nada =i chiticul, +tiuca =i motanul; ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1855" — traducerea articolului Marea Neagr[ =i ]mprejurimile sale, ]n “Calendar prevestitor... al vestitului astronom Cazimia pe anul 1855" (Bucure=ti) — t[lm[cirea povestirii Tunsul. }nt`mplare adev[rat[ din Valahia. 8
1855 29 decembrie }mpreun[ cu C. Negruzzi =i Gh. Asachi este ales membru al Comitetului Teatral, care recomand[ piese pentru a fi montate de Teatrul Na\ional. 1856
1857
1858
Public[ fabulele Teiul =i stejarii ]n ziarul “Nep[rtinitorul” =i Vaporul =i calul ]n “Steaua Dun[rii”.
A. Donici, ]mpreun[ cu M. Kog[lniceanu, C. Hurmuzachi, T. Laurian, Gh. Asachi, G. S[ulescu, T. Codrescu =i D. Bojinc[, este numit ]ntr-o comisie pentru cercetarea autenticit[\ii unui Fragment istoric, publicat de G. Boldur-Costachi.
}n “Calendar pentru poporul rom`nesc” (Bra=ov) se public[ fabula Turma =i c`inele, reprodus[ ]n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“; ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1857” (Ia=i) se public[ fabula Frunzele =i r[d[cina =i poezia Stelele; ]n ziarul “Buciumul” — poezia La Buciumul, ]n “Opiniunea” — fabula Presura. La Ia=i apare Satire =i alte poetice compuneri de prin\ul Antioh Cantemir, edi\ia a doua.
}n “Steaua Dun[rii” se public[ fabulele Lupul naz`r =i Lupul b[tr`n (aceasta din urm[ fiind tip[rit[ concomitent ]n ziarul “Zimbrul =i Vulturul”).
1860
Din acest an dateaz[ un manuscris ]ngrijit de fabulist: Fabule. Edi\ie complet[ a lui Aleco Donici (ms. rom. 20 la B.A.R.).
}n ziarul “Tribuna rom`n[“ apar fabulele Broasca =i zeul =i Ursul butnari, iar ]n “Revista Carpa\ilor” — Jderul =i cacomul. februarie Este ales deputat pentru Adunarea electiv[ a Moldovei din partea districtului Neam\.
1861
martie-aprilie }mpreun[ cu C. Negruzzi =i al\i deputa\i semneaz[ un Proiect pentru organizarea teatrelor.
A. Donici public[ ]n ziarul “Viitorul” fabulele Carele cu oale, +tiuca =i motanul, Turma =i c`inele, Mu=tele =i albina, precum =i un fragment din Memoarul brigadierului Maureau de Brasey, 9
1862
1863
1864
1865
despre b[t[lia din anul 1711 de la St[nile=ti pe Prut, ]n traducere din ruse=te. Fabula Mu=tele =i albina apare concomitent =i ]n “Revista Carpa\ilor”.
A. Donici public[ ]n “Revista rom`n[“ c`teva fabule =i poezii: Dorin\a rom`nului din 1862, La Ceahl[u, Negu\[torul, Torentele =i oamenii (traducere din poetul rus M. Lermontov). 7 martie Prin decret princiar A. Donici este numit procuror de sec\ie la Curtea de Casa\iune.
}n “Revista rom`n[“ apare ]n traducerea lui A. Donici articolul Noti\ie despre Eparhia Basarabiei de A. Za=ciuk.
}n Lepturariu rum`nesc, alc[tuit de A. Pumnul (tomul 2, partea I) e retip[rit[ fabula Focul =i statuia de cear[ din Satire =i alte poetice compuneri de prin\ul Antioh Cantemir. Tot aici se public[ fabulele }mp[r\eala =i Muntele.
}n Lepturariu rum`nesc (tomul 4, partea I) sunt retip[rite fabulele: Florile, Galb[nul, G`=tele, Lupul =i cucul, Pizm[tare\ul =i =arpele, R`ul =i hele=teul, Vulpea =i bursucul, Vulpea =i m[garul, Vulturul =i albina.
La Chi=in[u ]n tipografia lui A. Popov vede lumina tiparului Cursul primitiv de limba rum`n[ pentru clasele primare =i patru clase gimnaziale, ]ntocmit de I. Doncev, ]n care au fost incluse fabulele: Galb[nul, Greierul =i furnica, Stigle\ul =i cioc`rlanul, Vulpea ]n livad[, Vulpea pedepsit[, Teiul =i stejarii, Vulpea =i m[garul, Leul =i iepurele, G`=tele, Vulpea =i bursucul, Racul, broasca =i =tiuca, Dou[ poloboace. Unele din aceste fabule (Galb[nul, Greierul =i furnica, Stigle\ul =i cioc`rlanul, Vulpea ]n livad[, Racul, broasca =i =tiuca, Dou[ poloboace) au fost incluse =i ]n Abeced[ rum`n[, compus[ pentru =coalele elementare de acela=i I. Doncev =i tip[rit[, ca =i Cursul primitiv..., la Chi=in[u ]n 1865. A. Donici se stinge din via\[ la Piatra-Neam\. C. Negruzzi public[ ]n “Trompeta Carpa\ilor” de la 25 aprilie/7 mai1865 un articolnecrolog ]n leg[tur[ cu moartea prietenului s[u. 10
F A B U L E
11
Cartea I
VULTURUL +I ALBINA O, c`t sunt de ferici\i Cei de soarta lor sl[vi\i! C[ci ei =i spre fapta mare Au a slavei ]ndemnare. Dar =i cei ce ostenesc }ntru binele ob=tesc, Neprivind la r[spl[tire, Sunt prea vrednici de cinstire. Vulturul pe o albin[ Au z[rit-o ]n gr[din[, La rev[rsatul de zori, B`z`ind pe l`ng[ flori. +i i-au zis: “O, tic[loas[, Albin[ nes[\ioas[! Tu petreci a ta via\[ Tot pe flori =i pe verdea\[, Mig[ind necontenit Nu =tiu pentru ce sf`r=it. Dar nici ]ns[\i tu nu =tii Care-i munca ta cea bun[, C`nd ca tine mii de mii Miere la un stup adun[. Iar apoi, ce fericire Mo=tenesc eu de la fire! 12
Cum aripile-mi ]ntind +i m[ desf[tez zbur`nd C[tre ceruri, c[tre soare: De a mea putere mare, P[s[rile lumii toate Fug, s-ascund ]nsp[im`ntate”. — Fii tu ]n veci preasl[vit, Albina lui au rostit. Joe s[ te noroceasc[ +i anii s[-\i ]nmul\easc[. Iar eu fiind r`nduit[, Ob=tiei s[ ostenesc, M[ cunosc prea fericit[ C`nd fagurii ]i privesc, Lucra\i de mii de albine; +i =tiu c[ =i de la mine Un pic de miere m[car S-au adus ]ntru bun dar.
GREIERUL +I FURNICA Greierul ]n desf[tare, Trec`nd vara cu c`ntare, Deodat[ se treze=te C[ afar[ viscole=te, Iar el de m`ncat nu are. La vecina sa furnic[ Alerg`nd, cu lacrimi pic[ +i se roag[ s[-i ajute, Cu hran[ s[-l ]mprumute, Ca de foame s[ nu moar[, Numai p`n’ la prim[var[. 13
Furnica l-au ascultat, Dar a=a l-au ]ntrebat: — Vara, c`nd eu adunam, Tu ce f[cei? — Eu c`ntam }n petrecere cu to\i. — Ai c`ntat? }mi pare bine. Acum joac[, dac[ po\i, Iar la var[ f[ ca mine.
LUPUL +I CUCUL — R[m`i s[n[tos, vecine! Au zis lupul c[tre cuc. Aceste \[ri de r[u pline Le p[r[sesc =i m[ duc. Nu mai pot tr[i aice, De om, c`ine, prigonit. }n Arcadia, ferice! Este codru de tr[it. Unde aurita vreme }mp[r[\e=te deplin, Unde lupul nu se teme De n[p[stile ce-i vin. Acolo nu sunt r[zboaie, To\i ]n pace vie\uiesc: Omul este bl`nd ca oaie, Iar c`inii nici h[m[iesc. — Cale bun[, m[i vecine! Dar te rog, s[-mi spui curat: N[ravul nu-\i iei cu tine? +i col\ii ai lep[dat? — S[-i lep[d? Da’ cum se poate? 14
— Apoi \ine minte, frate, C[ la viitoarea iarn[ Ai s[ r[m`i f[r[ blan[. +i a=a s-au ]nt`mplat, Precum cucul i-au c`ntat. }ntre oameni iar sunt unii Cu col\i de lup ]nzestra\i: Ori ]n care parte-a lumii, Ei vor fi tot ne-mp[ca\i.
G~+TELE Cu o pr[jin[ mare, |[ranul g`=te de v`nzare M`na la t`rg. +i drept s[ zic: }n c`rdul g`=telor, spre buna ]ndemnare, Gr[bind la zi de t`rg, b[tea ades cam tare. (Dar unde de c`=tig sau pagub[ s-atinge, Nu numai g`=tele, =i omenirea pl`nge.) Eu nu vinov[\esc \[ranul nicidecum; Iar g`=tele altfel aceasta judeca +i, ]nt`lnindu-se c-un trec[tor pe drum, A=a striga: — A! Ce necaz, ce os`ndire! Asupra g`=telor ce crud[ prigonire! Prive=te, un \[ran cum bate joc cu noi; De ast[-noapte el ne m`n[ denapoi. Lui, n[t[r[ului, nu-i trece nici prin minte C[ are datorie a ne ar[ta cinste; C[ci noi ne tragem drept din neamul cel sl[vit 15
Ce Capitolia din Rom’ au izb[vit! Romanii, mul\[mi\i, au pus =i s[rb[toare, Pentru a=a a lor prea vrednic[ urmare. — +i voi tot cu aceasta vre\i A lumii slav[ s[ ave\i? Au zis acel drume\. — Str[mo=ii no=tri... — +tiu, Dar eu la vorba mea s[ viu: Ce fapt[ vrednic[ voi a\i f[cut ]n lume? — Nimica, ]ns[ noi... — C[ numai de fripture voi Sunte\i =i bune. L[sa\i dar pe str[mo=i ]n pace: Cu fapta e cinstit acel care o face. Aceast[ fabul[ a l[muri se poate, Dar g`=tele s[ nu se-ntarte.
VULPEA +I BURSUCUL
— Da dincotro =i unde Alergi tu a=a iute? Bursucul ]nt`lnind pe vulpe-au ]ntrebat. — Oh, drag[ cum[tre, am dat peste p[cat, Sunt, iat[, surghiunit[! Tu =tii c[ eu am fost ]n slujb[ r`nduit[ La o g[in[rie. Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am l[sat, +i s[n[tatea mi-am stricat; Dar tot eu am c[zut ]n groaznic[ urgie, Pe ni=te p`ri nedovedite, Precum c[ luam mite. 16
Tu singur martor e=ti, ]n adev[r s[ spui: De m-ai v[zut cumva, m[car cu vreun pui? — Nu, drag[ cum[tr[; dar c`nd ne ]nt`lneam Eu cam ades vedeam: C[ tu pe boti=or Aveai =i pufu=or. Se-nt`mpl[ =i la noi de vezi Cum altul, av`nd loc, a=a se t`nguie=te, }nc`t ]\i vine mai s[-l crezi C[ abia din leaf[ se hr[ne=te. Dar ast[zi butc[, m`ine cai, De unde oare-i vin? +i c`nd ar vrea s[ stai S[-i faci curat[ socoteal[ Pentru venit =i cheltuial[, N-ai zice ca bursucul c[ are pufu=or Pe boti=or?
VULTURUL +I PAINGUL Prin nouri, vulturul, spre muntele Ceahl[u }ntinse zborul s[u. Pe cea mai nalt[ st`nc[ a lui, el se a=eaz[ +i lumea dedesubt privind, se desf[teaz[. Un =ir de mun\i m[re\i, Moldova de o parte. A ei c`mpii, p[duri, a ei frumoase sate! +i ape: Bistri\a, Moldova =i Siret, Pe =esuri vesele, se v[d curg`nd ]ncet. — S[ fie l[udat al t[u, o, Joe! nume, Pentru aripele ce tu mi-ai ]nzestrat; Cu care m[ ridic la ]n[l\imea lumei, 17
Pe unde nimene a fi n-au cutezat! Aceste vulturul roste=te bucuros. — Da’ =tii, prietene, c[ e=ti l[ud[ros! Paingul de pe mu=chi atunce ]i r[spunde. Dar uit[-te de vezi: =i eu sunt oare unde? Se uit[ vulturul =i vede, ]nadins, Paingul l`ng[ el, cum mreaja a ]ntins. — De unde te-ai luat? }ntreab[ el mirat. +i cum te-ai t`r`it? — S[-\i spun adev[rat, Paingul au r[spuns, Pe coad[-\i am venit, Tu ]nsu\i m-ai adus; Cu-a mea putere, eu nici a= fi ]ndr[znit, Iar de acum nu am de tine trebuin\[. Aici, statornica s[-mi fac vreau locuin\[!... El bine n-au sf`r=it =i un v`rtej de v`nt, Cu mreaja lui cu tot, ]l sufl[ la p[m`nt. Cum socoti\i =i dumneavoastr[; Dar eu g`ndesc c[-n lumea noastr[, Sunt mul\i asemene ca =i paingul meu, Ce f[r[ ostenele se trag ]n sus mereu, De coada unui mare; +i c[rora le pare C[ singuri vrednicesc =i c[ li s-au c[zut; C`nd spre c[derea lor Nu trebuie mai mult, Dec`t un v`nti=or. 18
PARNAS
Pe c`nd la greci au p[r[sit Ciopli\ii dumnezei, Iar locurile lor, pe drept le-au ]mp[r\it Norodul ]ntre ei: Atunci =i muntele Parnas La unul muritor mo=ie a r[mas. St[p`nul nou pe el ]ndat-au a=ezat C`\iva m[gari la p[=unat. M[garii au aflat, De unde, p`n[ unde! C[ muzele odat’ Au locuit pe munte +i zic: “Se vede, dar, C[ noi aici suntem m`na\i nu ]n zadar. Pesemne muzele de oameni s-au ur`t +i ei au hot[r`t: Ca noi ]n locul lor c`nt[ri s[ iscodim. Aide\i! voinicilor! cu to\ii s[ r[cnim. Nu pierde\i cump[tul, striga\i cu ]ndr[zneal[, Iar cine n-are glas Cum trebui la m[gari, afar’ de pe Parnas! +i crede\i c[, p[zind aceast[ r`nduial[, Noi slav[ vom lua, mai mult r[sun[toare, Dec`t acele nou[ vestite sorioare”. Acest sfat m[g[resc, M[garii cu un glas ]l ]mbun[t[\esc. +i-odat[ to\i pornesc A=a strigare mare, }nc`t st[p`nul lor, pierz`nd toat[ r[bdarea, Au poruncit cu ur[ S[-nchid[ pe m[gari, de pe Parnas, la =ur[. Eu vreau s-aduc aminte: C[ locul nu d[ minte. 19
MOMI|A +I DOU{ M~|E }n a momi\elor \ar[ (Ce mai nu are hotar[) Odat[ judec[toare Era o momi\[, care Chibzuia cu scump[tate Cump[na cea de dreptate. +i iat[ c[ la momi\[ Se arat[ dou[ m`\e, Zg`riate, ]ncruntate, }n prigonire de moarte, P[r[sind al lor l[ca=, Pentr-un bulg[re de ca=. Una strig[: “Socote=te! Ca=ul eu l-am fost ochit.” Alta \ip[: “Hot[r[=te! Ca=ul eu l-am dob`ndit.” — Sta\i! le zise lor momi\a. }n cump[na de dreptate Se va l[muri fiin\a Pricinii de ca= urmate. Apoi ca=ul drept ]n dou[ Rump`ndu-l ea prea frumos, Au pus ]ntru am`ndou[ Cumpene c`te un bo\. Dar c`nd cump[na ridic[, Vede c-o parte-i mai mic[; Mu=c[, cearc[, chibzuie=te +i bine nu nimere=te. Acum partea cea mu=cat[ Nu tr[gea ca ceialalt[; Mu=c`nd iar din acea grea, 20
Tocmai drept nu nimerea. +i a=a p`n-]n sf`r=it Tot ]n cumpene au tras; Iar m`\ele s-au trezit C[ din ca= n-au mai r[mas.
LUPUL +I LUPU+ORUL Un lup pe puiul s[u voind s[-l ispiteasc[, De este vrednic el ]n breasla p[rinteasc[, L-au fost trimis odat[ La margine s[ vad[: Pe unde-s oile? Cum stau p[storii lor? +i nu cumva ar fi vreun prilej u=or, M[car cam cu p[cat, S[ capete v`nat? S-au dus =i au venit fl[m`ndul lupu=or, Zic`nd: “Eu am aflat pe ast[zi bun[ mas[: Cole sub deal se pasc mul\ime de oi gras[; Putem ]ntru ales vreuna s[ lu[m +i s[ m`nc[m.” — Da’ bine, de p[stor tu nu-mi spui ce-ai aflat? B[tr`nul lup au ]ntrebat. — P[storul, precum spun, E de=teptat =i bun, Iar c`inii, i-am z[rit, sunt slabi =i pu\intei, Nu-i grij[ despre ei. — De este chiar a=a, eu tot nu m[ unesc La turm[ s[ pornesc — R[spunse lupul — c[ci de nu-i p[storul prost, Apoi el c`ini mi=ei nu \ine. S[ mergem noi mai bine 21
Pe unde eu am fost, +i =tiu c[ sunt c`ini mul\i, dar e p[storul prost. Iar unde e p[storul de nimic[, Nici c`inii nu-s de fric[.
CALUL +I C{L{RE|UL Un vrednic c[l[re\ Avea un cal prea bl`nd =i bine ]nv[\at; Iar singur el seme\ +i despre cal ]ncredin\at, Au vrut s[ fac[ o cercare: Ca f[r[ fr`u, c[lare S[ ias[ la primblare. Deodat[ calul au pornit La pas, ]nceti=or; Dar c`nd au ]n\eles c[ n-are fr`u strunit, Au prins a mai juca, a merge mai u=or. Apoi, lu`ndu-=i v`nt, S[rea, zv`rlea fug`nd, }nc`t pe c[l[re\ l-au tr`ntit el jos, Iar singur au plecat la fug[ mai v`rtos Pe v[i, pe dealuri, prin ponoare +i, d`nd de-o r`p[ mare, S-au zdrumicat de tot. St[p`nul au aflat ]n urm[ calul mort. +-au zis: S[rmane cal, prea cruda ta pieire Eu ]nsumi \i-am g[tit. Tu sub pov[\uire A fr`ului strunit, Erai prea bl`nd =i bun =i nici nu m[ tr`nteai, Nici capul nu-\i rupeai. 22
+i slobozenia c`t e de desf[tat[, Dar c`nd la un norod nu are A sa m[sur[ ]n\eleapt[, Se face primejduitoare.
LEUL +I IEPURELE Un leu c-un iepure prieteni s-au f[cut. Eu v[d c[ v[ mira\i +i nici e de crezut; Dar c`nd ]\i sta s[ c[uta\i La adun[rile lume=ti, Apoi mai grele lucruri ]\i crede nefire=ti. A=a, odat[ au pornit Ei ]mpreun[ la plimbare, +i iepurele au st`rnit Aceast[ ]ntrebare: — Prietene iubit! M[ mir eu =i te rog s[-mi spui Pricina, pentru ce cuco=ul nimicit, Pe care po\i pe loc c-o sf`rl[ mort s[-l pui, Te sparie a=a cumplit, }nc`t tu fugi de glasul lui? — Aceasta nu-i de vro mirare, Lui leul au r[spuns. +i noi cei mari suntem cu sl[biciuni n[scu\i. Precum un elefant, c`t este el de mare, De =oareci iar se teme tare. Apoi pentru aceasta dar, Nu ]n zadar, R[spunse iepurul. +i eu ca voi cei mari, M[ tem de c`ini copoi =i varvarii ogari. 23
+i noi adeseori pe patimi ne silim Cu ale celor mari s[ le s[m[luim. Dar nu prea nimerim.
STIGLE|UL +I CIOC~RLANUL Stigle\ul s-au fost prins ]n la\, cum e mai greu, +i dezn[d[jduit de moarte se b[tea; Iar cioc`rlanul r[u De el ]nc[ r`dea, Zic`nd: “Ce n[t[r[u! Se poate ziua mare S[ cazi ]n la\ a=a de tare; C`nd eu n-am fric[ De nimic[?” Dar ]nv`rtindu-se pe l`ng[ stigle\el, S-au prins ]n la\ =i el. Vezi, dup[ fapt[, Plat[: S[ nu mai r`zi de nime niciodat[!
DOU{ POLOBOACE Un poloboc cu vin Mergea ]n car pe drum, ]ncet =i foarte lin; Iar altul cu de=ert, las’ c[ venea mai tare, Dar =i hodorogea, F[c`nd un vuiet mare, }nc`t cei trec[tori ]n laturi to\i fugea: Atunci c`nd el folos nimica n-aducea. 24
Asemene ]n lume, Acel ce tuturor se laud[ =i spune }n trebi pu\in spore=te. Iar cel ce tace, +i treab[ face: Acela purure mai sigur ispr[ve=te.
RACUL, BROASCA +I +TIUCA Racul, broasca =i o =tiuc[ }ntr-o zi s-au apucat De pe mal ]n iaz s-aduc[ Un sac cu gr`u ]nc[rcat. +i la el to\i se ]nham[: Trag, ]ntind, dar iau de sam[ C[ sacul st[ neclintit, C[ci se tr[gea neunit. Racul ]napoi se da, Broasca tot ]n sus s[lta, +tiuca foarte se izbea +i nimic nu ispr[vea. Nu =tiu cine-i vinovat; }ns[, pe c`t am aflat, Sacul ]n iaz nu s-au tras, Ci tot pe loc au r[mas. A=a-i =i la omenire, C`nd ]n ob=te nu-i unire: Nici o treab[ nu se face Cu izb`nd[ =i cu pace. 25
B{RBATUL CU TREI FEMEI
Un om pozna= au fost schimbat Vro trei femei cu cununii, Fiind tustrele ]nc[ vii. Dar acolo era un aspru ]mp[rat, La care, cum au mers asemene =tiin\[, Au =i g[sit de cuviin\[ Ca pentru a=a fapt[, Pe om s[-l dea sub judecat[; Iar spre mai aspr[ ]nfr`nare, Judec[torilor au pus el ]nainte S[ fie cu luare-aminte +i s[ ]nchipuiasc[ pedeapsa cea mai mare Unei asemene de pild[ rea urmare; C[ la de ]mpotriv[, el hot[r`t era Pe to\i a-i sp`nzura. (Asemene un ]mp[rat Nici pe la noi n-ar fi stricat.) Judec[torii v[d c[ nu-i de =uguit; S[ hot[rasc[ drept ei mult s-au s`rguit, +i numai Dumnezeu de sus i-au luminat, C[ci socotin\a lor aceasta au urmat: Ca omului s[ dea femeile tustrele, }ndator`ndu-se de a tr[i cu ele. Norodul ]ns[ s-au mirat Pentru asemene prea slab[ hot[r`re, +i sigur to\i au a=teptat, Pe vrun judec[tor s[ vad[ sp`nzurat. Dar n-au trecut nici patru zile +i s-au ]mpr[=tiet prin \ar[ auzire: C[ cel cu trei femei b[rbat, De r[ul lor s-au sp`nzurat, +i de atunci ]n acea \ar[, Cu trei mai nime nu se-nsoar[. 26
VULPEA +I M{GARUL — Mintiosule! de unde vii? O vulpe pe m[gar v[z`nd l-au ]ntrebat. — Drept de la leu, de vrei s[ =tii; Am fost s[-l v[d =i m-am mirat Cum au sl[bit de tare; B[tr`n, neputincios: ]\i pare O fiar[ foarte de nimic[ Acel ce c`nd zbiera, Tot codrul tremura, Iar eu muream de fric[. Acum ]ns[ mai to\i, Cu coarne =i cu col\i, Cum pot ]l dojenesc +i frica-i r[spl[tesc. — Dar tu, eu socotesc c[ nu-i fi ]ndr[znit De leu s[ te atingi? lui vulpea au vorbit. — A=a! m[garul i-au r[spuns. Ba cred c[ l-au p[truns Pereche de copite De mine lui zv`rlite. +i sufletele mici asemene urmeaz[, C`nd pe acei c[zu\i din slav[ ]mpileaz[.
LEUL LA V~NAT Leul, lupul, vulpea =i c`inele odat’, Ca ni=te buni vecini, s-au fost alc[tuit, Cu to\ii ]ntrunit, S[ umble la v`nat: 27
+i ce vor c[p[ta s[-mpart[ m[surat. Se-nt`mpl[ dar, c[ vulpea-nt`i Un cerb frumos au prins, +i adun`nd pe to\i ai s[i, Spre jertf[ l-au ]ntins. — Acuma e treaba mea, b[ie\i, Le zise leul lor. Voi trebui numai s[ vede\i Cum eu ]mpart u=or. +i despic`nd ]ndat’ pe cerb ]n patru p[r\i, Au zis: “Aceste sunt fr[\e=tile buc[\i. +i iat[: cea ]nt`i e partea mea de frate; A doua, pe drept ca unui leu se cade; +-acea a treia tot mie se cuvine, Precum voi =ti\i prea bine. Iar de a patra, oricare s-ar atinge, Pe loc ]l voi ]nvinge.”
VULPEA PEDEPSIT{ O vulpe la \[ran se ]nn[dis-odat[ La p[s[ri ]n poiat[. Cu-acea deprindere =i iarna pe om[t, Ea noaptea au venit fl[m`nd[ la osp[t, +i ]n g[ini s-au desf[tat. Iar dup[ ce s-au s[turat, Apoi au zis: “Destul, m[ duc degrab-acas[, Ca nu cumva s[ dau pielcica pentru mas[“. Dar ]ngrijirea ei, cur`nd s-au ]mplinit: C[ci urma se vedea, pe unde au venit. |[ranul v`n[tor s-au =i luat pe urm[, +i vulpea au ie=it de cont[= foarte bun[. 28
Ce dac-ar fi =i-n lumea mare V[zut[ urma la t`lhari, Atunci m[ jur, f[r[ mustrare, C[ s-ar v[di =i ]n cur\i mari.
PIEPTENUL Copilului de piept[nat Neneaca pieptene din t`rg au cump[rat. Copilul foarte mult de el s-au bucurat. Ce piepten buni=or! Cum merge de u=or! Mai bine de un ceas El peri=orul s[u prin pieptene au tras +i mul\[mit deplin neneac[i au r[mas. Apoi s-au pus la carte, Au ]nv[\at frumos, Din buchi a opta parte; +i iar la pieptene degrab[ s-au ]ntors. Dup[ aceasta d`nd de alte juc[rii, Copilul au f[cut prea multe nebunii +i p[rul de pe cap de tot =i-au ]nc`lcit. D[daca lui au vrut ]ndat’ s[-l netezeasc[, Dar pieptenul era prin cas[ z[h[it; +i el \ipa, r[cnea, acela s[-i g[seasc[! O fat[, de sub pat, degrab[ l-au =i scos, Dar numai ce folos! C[ cum abia-abia de p[ru-i s-au atins, Copilul de dureri au =i strigat cu pl`ns: — Ce piepten ]ndr[cit! Iar pieptenul au zis: — Eu tot acela=i sunt; \i-e p[rul ]nc`lcit. 29
Copilul ]ns[, sup[rat Pe favoritul s[u, L-au dat ]ntr-un p`r[u: Strigoaicele mai mult cu el s-au piept[nat. V[zut-am eu }n veacul meu C[ oamenii a=a cu adev[rul fac. C`t cugetu-i curat, El nou[ este drag; Iar cum pe cuget ai p[tat, Apoi de adev[r ]ndat’ te-ai dep[rtat +i, ca copiii, noi de piept[nat fugim C`nd capul ne-nc`lcim.
M{GARUL La un \[ran era o vit[ de m[gar, Cu care el la to\i se l[uda; C[ci ]n p[rerea lui prea bine se purta. +i pentru c[-mprejur era tot codri mari, Apoi ca nu cumva, p[sc`nd, s[ r[t[ceasc[ M[garul l[udat, +i totodat[ vr`nd ca s[-l ]mpodobeasc[, Un zurg[l[u la g`t \[ranul i-au legat; M[garul s-au f[cut m[re\ =i ]ng`mfat. (De decora\ii el pesemne auzise, C[ prea se fudulise.) Dar rangul nou au fost lui spre os`nd[ mare. (Urmeaz[ =i la noi aceast[ ]nt`mplare.) Eu ]ns[ mai ]nt`i dator sunt s[ v[ spun, C[ ]n purt[ri era m[garul nu prea bun; 30
Iar p`n’ la zurg[l[u el bine petrecea. Prin \arini, prin gr[dini, prin cur[turi umbla, P[=tea, se-ndestula; +-apoi cam pe furi= acas[ se-ntorcea. Acum ]ns[ mai r[u m[garul petrecea. Pentru c[ rangul nou, Sun`nd prin zurg[l[u, Chema c`nd pe vecin cu vro despic[tur[ S[ deie pe m[gar afar’ din cur[tur[, C`nd pe st[p`nul s[u cu j[rdia ]n m`n[, S[-l scoat[ din gr[din[; Apoi =i pe jitar, S[-i rup[ coastele cu parul din ogoar[, }nc`t bietul m[gar, St`lcit =i os`ndit, r[mase mai s[ moar[. +i oamenii acei la rang ]nainta\i P[\esc asemene, c`nd sunt interesa\i; Pentru c[ rangul nou, Lor este zurg[l[u, Ce sun[ de departe V[dindu-le a lor fapte.
ANTEREUL LUI ARVINTE Arvinte coatele au ros la antereu, Dar n-au stat mult s[ socoteasc[; Ci singur el, mereu Se puse s[-l c`rpeasc[. Iar pentru petici de c`rpit Din m`neci au t[iat ca o a patra parte +i antereul l-au g[tit 31
Cu m`necile prea scurtate, }nc`t oricare le vedea, De d`ns r`dea. V[z`nd aceasta el, au zis ]n g`ndul s[u: “L[sa\i, c[ doar nu sunt a=a de n[t[r[u, Vreun lucru mare nu-i S[-mi tai eu poalele de pe la antereu +i m`necile s[ le pui Mai lungi dec`t era”. Au zis =i au f[cut. Dar lumea se mira C[ antereul lui era acum prea scurt, +i nu asem[na nici cu un bun mintean. Se-nt`mpl[ =i boieri de neam Care-ncurc`nd averea lor, Tot cu aceea=i minte, S[ o ]ndrepte vor +i fac ca =i Arvinte.
VULPEA }N LIVAD{ O vulpe au intrat odat[ Fl[m`nd[ ]n livad[. +i poamele v[z`nd, frumoase, coapte bine, S-au bucurat prea mult ]n sine, Dar bucuria ei au fost ]n m`ini str[ine: C[ prunele pe crengi cam susu=or era +i nu se scutura. Umbl`nd ea ]n zadar mai bine de un ceas, Au zis aceste c[tre prune: — Cum v-am g[sit, a=a v[ las, 32
M[car c[ la privit v[ ar[ta\i prea bune, Dar verzi, ]n loc s[ folosi\i, Voi din\ii strepezi\i. Un adev[r de mult v[zut, C[ neav`nd prilej ca s[ ne folosim De-un lucru ce ne e pl[cut, Apoi neap[rat cusururi ]i g[sim.
ELEFANTUL }N DOMNIE Cine-i tare =i mare, Dar minte nu prea are, Nu-i bine, c`t de bun la inim[ s[ fie. Pe elefant l-au pus ]n codri la domnie, +i de pe neam ei to\i, De la str[bunii s[i p`n[ la str[nepo\i, Au ]ndestul[ minte; Dar este rar acel preafericit p[rinte S[-i ias[ buni copiii to\i. +i elefantul meu, oricum era de mare, A ]n\elegerii n-avea ]ndem`nare, Iar bl`nd =i plin de bun[tate Era, c`t nu se poate. +i iat[ c[ la domn au dat bietele oi O jalob[, zic`nd c[ “lupii r[i pe noi De tot ne jecuiesc”. — T`lharii, varvarii, da cum de ]ndr[znesc! Au zis duiosul domn. Iar lupii se-ndrepta +i-a=a urla: — M[ria ta! 33
De noi nu te-ndura, C[ci singur ne-ai fost dat porunc[ ast[-iarn[ S-avem cu to\ii blan[. Iar oile p`r[sc, c-a=a sunt ]nv[\ate: Noi n-am luat mai mult dec`t pielcea de frate. — At`ta! domnul le r[spunde, S[ =ti\i c[ str`mb[t[\i la mine nu-\i ascunde, V[ hot[r[sc de-acum de oaie o pielcic[, +i nici un p[r mai mult, nimic[.
PIETRENII +I BISTRI|A* Pietrenii au ie=it cu totul din r[bdare, Nemaiput`nd a suferi Ei pagube struncin[toare, Pe care nu putea feri: Pentru c[ ]n tot anul, Cuejdiul** nimicit Pe mul\i au s[r[cit. Dar cine e deprins, ca viermele ]n hrean, Greu schimb[ locul lui, unde au tr[it an. A=adar, t`rgul tot, odat’ s-au sf[tuit S[ deie jalob[ la Bistri\a cea mare, Prin care ar[t`nd dovezi l[muritoare De p[gubirile ce mul\i au suferit +i suf[r mai necontenit, Zicea: “C[ pe Cuejdi, precum pe Bistri\oar[*** Nici ]ntr-o prim[var[ Nu se st[vesc cu moar[;
* Locuitorii unui t`rg de acest nume =i un r`u repede care spal[ malurile acelui t`rg. ** Un p`r[u ce d[ ]n Bistri\a. *** Alt p`r[u asemene. 34
+i case cu z[plaz, ba uneori =i vite Le sunt primejduite.” Deci dar, ei socotind c[ Bistri\a cea mare Va face celor mici c[zuta ]nfr`nare, Ca una ce folos de ob=tie aduce, C[ci plute la Gala\i* cu cherestele duce, Au mers cu jaloba; dar =ti\i ce au v[zut? Pe ]ns[=i Bistri\[, r[pitul lor avut, Trec`nd cu valuri plini de spume! Iar un b[tr`n cu minte Au zis c[tre un alt =optind a=a cuvinte: — Eu =tiu mai de mult, c[ oamenii ]n lume Asupra celor mici dreptatea nu-=i g[sesc: C`nd ei cu cei mai mari r[pirile-mp[r\esc.
GALBENUL |[ranul au g[sit un galben ruginit, Pe care lui ]i da destui bani de argint. Dar el au zis ]n sine: “S[-l schimb a=a nu-i bine. Acum am priceput c[ trebui cur[\it, Pentru ca s[ c`=tig pe el pre\ ]ndoit”. +i ]nturn`ndu-se acas[ au luat Nisip =i c[r[mid[, Cu care galbenul at`ta l-au frecat, }nc`t l-au =i f[cut curat ca o oglind[, Dar numai au sc[zut din greutate mult +i pre\ul cel dint`i la galben au pierdut. *
Gala\i, port pe Dun[re (geogr.).
35
Ideea fabulei e lesne de-n\eles. P[rin\ilor! pe voi prive=te mai ales. C[ci voi nu trebuie s[ v[ sili\i }ntru =tiin\e multe pe fii s[ posp[i\i; Ca s[ le da\i un lux, un am[gitor nume, +i s[ dispre\ui\i plec[ri fire=te bune, Sc[z`nd greimea lor ]n cumpenele lumei.
PIZM{TARE|UL +I +ARPELE Degeaba vorovesc c[ nu-i la draci dreptate, C`nd ei o =i p[zesc cu mare scump[tate +i cel ce au f[cut ]n lume r[u mai mult La Tartar purure-i mai bine cunoscut. Acestui adev[r am fabul[ dovad[. Merg]nd ]n =ir la o parad[, Un =arpe prea ]nveninat Cu pizm[tare\ul s-au fost ]mpricinat; C[ci =arpele voia s[ mearg[ ]nainte, Iar pizm[tare\ul ]=i da a lui cuvinte, Precum c[ are El drit mai mare. C`nd iat[, Velzevul la ei s-au ar[tat +i d`nd mai ]napoi pe =arpe, ]nciudat Au zis: “Eu recunosc a tale vrednicii, Dar dup[ drept cuv`nt, ]n urma lui s[ fii. E=ti r[u ]n adev[r =i foarte mu=ti cumplit: E=ti plin Tu de venin; Dar n-ai primejduit Pe cel ce de aproape de tine s-au ferit. Iar pizm[tare\ul pe to\i au pizmuit, 36
+i limba lui cea rea str[bate Oriunde, de departe. A=adar de acum, v[ hot[r[sc s[ =ti\i: C[ pizm[tare\ii ]n iad sunt mai cinsti\i +i de la locuri voi s[ nu v[ mai sf[di\i.
M{GARUL +I PRIVIGHETOAREA M[garul au v[zut pe o privighetoare. — Prieteno, i-au zis, m[ rog s[ m[ ascul\i: Eu tot am auzit o vorb[ de la mul\i, C[ tu ]ntru c`nt[ri e=ti me=teri\[ mare, +i iat[, acum vreu De iscusin\a ta s[ judec singur eu. Iar buna p[s[ruic[, pornit[ spre c`ntare, C`nd lini=tit, abia }n sine ciripea, C`nd tare =uiera, C`nd glasu-i tremura, Apoi, prin dulcea ei strigare, }ntru a dragostei cei ginga=e plecare Pe amora=ul s[u chema, +i rediul desf[tat, c`ntarea-i r[suna; Iar lumea ascult`nd T[cea =i se mira. M[garul ]ns[ de p[m`nt S-au rezemat cu fruntea, +i au r[cnit a=a: “Tu versuri ai pl[cute, Dar c`nd ai asculta Cuco=ul de la noi, mai bine ai c`nta.” Acestea auzind ]n suflet s-au jignit 37
Acea privighetoare +i de atunci au contenit Pentru m[gari a sa c`ntare. Dumnezeu s[ ne fereasc[ De judecata m[g[reasc[.
LUPUL NAZ~R Oric`t de bune r`nduiele, Cum vor intra pe m]ini de oameni necinsti\i +i numai de al lor folos pov[\ui\i, Se fac ]ndat[ rele. Spre pild[ trebuie s[ =ti\i C[ lupul s-au cerut la leu naz`r pe oi. Se vede c[ la el, precum =i pe la noi, Tot trebui mijlociri, C[ci el ]nt`i au pus pe vulpe me=teri\[, Rege c[tre lei\[. Dar, pentru c[ de lupi sunt rele auziri, Prealuminatul leu ferind nemul\umiri, A poruncit la sfat S[ fac[ tuturor chemare De o ob=teasc[ adunare, La care mic =i mare s[ fie ]ntrebat: Ce =tiu de lup =i ce purt[ri el are. A=adar, fiarele pe r`nd s-au adunat +i ]ntru o unire glas bun de lup au dat. Pe urm[ au ie=it porunca cea leiasc[: Pe lup, naz`r deplin, la st`ne s[-l porneasc[. Dar oile ce-au ar[tat? 38
La adunare ele au fost neap[rat? Aceasta-i de mirare, C[ sfatul au uitat s[ fac[ lor chemare, C`nd ele mai ales erau trebuitoare.
TEIUL +I STEJARII Un tei=or crescut sub deal, ]n dep[rtare, Odat[ blestema norocul de uitare, A=a zic`nd: — Ce ferici\i stejarii s`nt! Din fire ]nzestra\i, Puternici ei =i nal\i, V[d lumea cea frumoas[, Aproape stau de soare; Iar eu, o! soart[ tic[loas[! Aici ]n dep[rtare Via\a-mi am ur`t. El bine n-au sf`r=it +i s-au st`rnit furtun[, v`nt +i cerul s-au ]ntunecat +i fulgerul au sc[p[rat. Prin nouri tunetul se r[sturna, tr[snind, +i risipind Acei mai mari Stejari! Iar teiul de sub deal era nev[t[mat. Atunci el s-au trezit c[ este vinovat +i mul\umind, au zis a=a c[tre noroc: — Ap[r[torul meu! Eu de acum te rog Ca parte lini=tii s[ d[ruie=ti tu mie +i traiul dep[rtat, drept pravil[ s[-mi fie, 39
Pentru c[ am v[zut prea bine C[ cei ce stau la ]n[l\ime, M[car de sunt =i mari +i tari, Dar pic[ la p[m`nt De v`nt.
VEVERI|A Veveri\a cu crengu\a De mul\i ani slujea la leu; Slujba cere st[ruin\[ +i este lucru cam greu A fi de=tept, cu sim\ire, +-a ]nt`mpina ades Capricii care din fire Au acei mari mai ales. Nu =tiu dar, cu ce purtare, Cu ce chip prea nimerit Veveri\a cinste mare De la leu au dob`ndit +-au luat f[g[duin\[ C[ din d[rile ce vin }i va da spre cuno=tin\[ Un car de alune plin. F[g[duin\a ]i bun[, Numai nu aduce sa\; +i la auz ea r[sun[ Cuv`nt aspru: mai r[bda\i! Veveri\a-n ascultare R`njea din\ii l[crim`nd +i din ochi clipea cu jale, 40
Pururea la slujb[ st`nd; C`nd neamurile ei toate Ici-cole pe crengi s[lta +i ]ntru alune coapte Gustul s[u ]=i desf[ta. Vremea trece, vremea zboar[; Veveri\a au sl[bit +i de a slujbei povar[ Lep[dare au pornit. Leul f[r[ prelungire Demision ei au dat, }nso\it de mul\umire +i de carul ]nc[rcat Cu preafrumoase alune; Dar pute\i s[ socoti\i, Acum ele ce sunt bune Veveri\ei f[r[ din\i.
41
Cartea a II-a
}NFIIN|AREA FABULEI }n palat la ]mp[rat, Adev[rul, gol din fire, F[r[ veste au intrat. La a lui a=a privire }mp[ratul au strigat: — Cine e=ti? Cum ]ndr[zne=ti, Gol, aici, s[ te ive=ti? — Adev[rul sunt. — Ce vrei? — Vreau s[-\i spun a mea p[rere: Tu nicicum nu ai durere Pentru p[m`ntenii t[i; Cei mai mari te m[gulesc +i norodul jefuiesc; Legile ]\i sunt c[lcate... — Ie=i afar[! Ie=i afar[! Golule neru=inate! Da\i-l uite jos pe scar[! Iat[ cum fu primit Adev[rul dezgolit; El, oft`nd, se dep[rtar[. Dar a lui dorin\[ bun[ Un alt chip i-au ar[tat. Adev[rul mai pe urm[ Iar au mers la ]mp[rat, }ns[ nu gol, ci-n ve=minte 42
}mprumutate la minte +i, cu aer de respect, Au vorbit frumos, ]ncet. }mp[ratul, ]n mirare, I-au dat toat[ ascultarea; L-au p[truns, l-au ]n\eles, +i ]ndat[ au ales Al\i mini=tri, alt[ curte, Au f[cut prefaceri multe, Trebile au ]ndreptat +-au fost binecuv`ntat.
LUPUL +I MOTANUL Un lup odat[ au intrat, De fric[, nu de voie bun[, Sc[p`nd via\a, la un sat. El se gonea din urm[ De c[tre v`n[tori cu pu=te ]narma\i +i c`ini ]nt[r`ta\i; Iar un a=a alai s[ nu dea Dumnezeu Nici la vr[jma=ul meu. }n dezn[d[jduire, S[rmanul lup c[ta oriunde m`ntuire +i, ]nt`lnind pe un motan, Prieten de mai an, }i zice: “Fr[\ioare! Tu nu =tii undeva aici a mea sc[pare?” — Ba =tiu — r[spunse el — alearg[ la Trifan, C[ este foarte bl`nd =i milostiv \[ran. — Oh! nu pot, c[tre d`ns’ sunt tare vinovat, C[ci ast[-iarn[ lui vi\ica i-am m`ncat. 43
— Apoi d[ fuga la Arvinte, El este un \[ran =i vrednic =i cuminte. — Cu d`nsul iar[=i sunt smintit, Pentru c-adeseori lui oi am sp`rcuit. — A=adar ce s[ faci? La vornicul b[tr`n Alearg[, c[ e bun =i primitor rom`n. — Nici la acesta n-am obraz, Lui an cu ni=te miei i-am fost f[cut necaz. — Apoi dar, cum[tre, nu-i bine. +i ce n[dejde ai aice pentru tine, C`nd tu cu to\ii e=ti stricat +i numai singur vinovat: Culege dar ce-ai sem[nat!
+OARECUL +I GUZGANUL — Vecine! Ai auzit o veste de priin\[? Zicea c[tre guzgan un =oarec la ambari, C[ leul au luat ]n unghie pe m`\[ +i noi de-acum vom fi aice mari =i tari. — Ei, nu te bucura, prietene, degeaba — Guzganul au r[spuns c-un aer ispitit — C[ci de va r[m`nea la ei pe unghii treaba, Apoi s[rmanul leu nu scap[ nez[trit: Ca m`\a fiar[ nu-i mai groaznic[ sub soare. Frico=ilor le par puternici numai cei De care se tem ei. Precum la noi au zis o treapt[ oarecare: Doar pui, arma=ul mare. 44
MORARUL }n iaz, la iez[tur[, S-au ar[tat sp[rtur[. Dar nu era deodat[ At`t de ]nsemnat[ +i, dac[ ar fi pus morarul osteneala, Ferea la ]nceput pe viitor sminteala. El ]ns[, st[p`nit de multa lenevire (N[rav ce pe la noi domne=te cam din fire), Pu\in[ grij[ ar[ta; Iar cursul nu mai ]nceta. — Morarule, ia sama bine! Nu pierde vremea! — Las’ la mine, }mi =tiu eu treaba, nu te teme! }ns[ tot las[, tot lunge=te, P`n’ c`nd odat[ se treze=te C[ apa e mai jos de stavili cu o palm[. Atunci =i-au luat morarul meu de sam[ +i, alerg`nd unde s-au spart, El vede c`teva g[ine la un loc, B`nd ap[ pe l`ng[ l[ptoc. — M`nca-v-ar uliul! le zice sup[rat. Tocmai acum v-a\i adunat S[-mi be\i voi apa toat[! +i-n ele zv`r! cu o lopat[. Pe toate le omoar[, Pierz`nd g[inile =i apa de la moar[. Eu am v[zut boieri, ce sute cheltuiesc F[r[ c[in\[ sau cru\are (+i-aceast[ fabul[ chiar lor o h[r[zesc), Dar fac economie mare 45
Cu c[pe\elele cele de lum`nare; Sau, dup[ vorba cea b[tr`n[: Sunt la t[r`\e scumpi =i ieftini la f[in[. Iar cu a=a economie, Degrab[ la mezat se strig[ vreo mo=ie.
FURNICA O furnic[ De soi mic[, Iar de inim[ prea mare, Adusese furnicarul ]ntr-o nespus[ mirare, C[ci, precum al ei istoric lumea au ]ncredin\at, Ea purta gr[un\e ]ntregi de orzul cel mai m[=cat. Era ]nc-acea furnic[ +i la r[zboaie voinic[: Unde viermi=or vedea, Se repezea =i-l prindea. Chiar paingul cu at`tea s[bii, coase, ]narmat, Al ei ac de biruin\[ ]ntr-o vreme au cercat. Dar furnica, ca =i omul, cu dorin\i nes[\ioase, De-a furnicarului slav[ prea cur`nd se dezgustase. — La t`rg — zise ea odat[ — M[ duc lumea s[ m[ vad[ +i oamenii s[ se miere De vestita mea putere. +i a=a, prea ]ng`mfat[, }ntr-un mare car de f`n ea s-au c[\[rat ]ndat[; Au ajuns la t`rg, dar ah! ce cumplit[ lovitur[ M`ndriei sale v[zur[. C[ci nici unul dintre oameni la furnic[ nu c[ta, C`nd puterea s[-=i ar[te, ea minunt nu ]nceta +i, cu toat[-a ei silin\[, be\i=ori de f`n tr[gea 46
Sau vreo musc[ n[t[rauc[ prinz`nd, iute ]mpungea. Dar ]n sf`r=it obosit[ de zadarnice cerc[ri, C`inelui de l`ng[ car, au zis: “Drag[, nu te mieri De-a oamenilor prostie? Vezi-i cum nici nu se uit[, orbi sunt pentru fapte mari; Fie=care cu a sale: c`nd la noi ]n furnicari Toat[ furnica m[ =tie.” Sunt =i oameni ce viseaz[ C[ universul ]ntreg de d`n=ii se minuneaz[; Dar ]n furnicarul s[u, ei numai c`t figureaz[.
FLORILE La ni=te case mari, ]n oale prea bogate, Sta falnic pe fere=ti, Pe l`ng[ flori fire=ti, +i cele prelucrate De m`ine omene=ti. Dar iat[, nori s-adun[, Cu fulgere lucind, +i tunetul r[sun[ De ploaie prevestind; Iar floricelele acele iscusite }ndreapt[ c[tre zei Smerita rug[minte: Ca s[ opreasc[ ei, Cu un cuv`nt din ceri, A ploaiei nepl[ceri; Dar rug[mintea lor au fost z[d[rnicit[ +i ploaia cea pornit[ De un r[coare v`nt 47
Se vars[ pre p[m`nt, Potoale sfera grea, Verdea\a ]nnoie=te +i firea dup[ ea Se pare c[ z`mbe=te. Atunci =i florile acele naturale Se dezvelesc frumos, Din s`nurile sale Dau desf[tat miros; Iar florile de fir, m[tasi =i catifea, Ce ruge ]n[l\a c`nd ploaia se ivea, De frumuse\ea lor lipsite =i p[tate, Au fost de pe fere=ti afar[ lep[date. Talentului firesc de critic[ nu-i pas[, Ea nu ]ntunec[ a lui g`ndiri frumoase; +i numai florile acele prelucrate Se tem de ploaie foarte.
R~UL +I HELE+TEUL (H[r[zit[ dlui Gr. Alexandrescu)
— Ce vras[zic[, frate! Zicea c[tre un r`u vecinul hele=teu — Eu apele-\i mereu Le v[z c[ sunt mi=cate; +i cum nu obose=ti mi-e greu de ]n\eles. Apoi privesc ades Pe unda ta plutind, c`nd barce ]nc[rcate, C`nd plute, luntri, de care sunt mai nenum[rate. Aceste ostenele Zadarnice =i grele, 48
Cum nu le p[r[se=ti? Cum nu te pilduie=ti De-a mea via\[ lin[ De desf[tare plin[; C[ci eu, de=i nu sunt pe hart[ ar[tat, De=i nici un poet vrun vers nu mi-au c`ntat, Dar stau ]n maluri moi, Pe perini de noroi, Ca o cucoan[ mare Pe puful cel mai moale; De barce, plute, luntri nu sunt ]mpov[rat +i greutatea lor asupr[-mi n-am cercat. Via\a f[r[ griji ]n pace mi-o petrec, C[ci toate pre p[m`nt ca v`nturile trec, De=ert[ciunile lume=ti eu le ur[sc +i ]n filosofie prin somn m[ ad`ncesc. — Dar filosofis`nd, P[truns-ai legea bine: C[ apele, mi=c`nd, P[streaz[ prospe\ime? — Asupra ziselor lui, r`ul au r[spuns — +i dac[ ast[zi eu nu sunt un r`u ascuns De al istoriei prea falnic[ privire, Apoi pricina e a mea neadormire Cu care am urmat acestui ]n\eles +i pentru care sunt din r`uri eu ales. Iar tu de secete vei fi cur`nd uscat, }n tr`ndavul t[u pat! Aceast[ zicere au fost proorocie, C[ci hele=teul sec degrab[ s-au m`lit, Iar r`ul ast[zi st[ un r`u de to\i sl[vit, Mi=c`nd ne]ncetat a sale ape vie. A=a talentele, c`nd lenea le cuprinde, Sl[bind din zi ]n zi, se pierd f[r-a se-ntinde. 49
URSUL LA PRISECI La o alegere, f[cut[ dup[ legi Ce dobitoacele pov[\uiesc din veci, Pe urs l-au fost ales naz`r peste priseci, De=i s-ar fi putut un alt, oricare fie, S[ prind[ o a=a cam grea dreg[torie. C[ci ursul dac[ d[ de miere, Apoi se-ncurc[-n socotele. Dar pas[ tu de cere La fiare r`nduiele!.. Oricine au dorit s[ intre-n a=a post, Nevrednic, def[imat de c[tre to\i au fost +i parc[ ]nadins Asupra ursului majorita s-au str`ns. To\i l-au heretisit, Iar el au mul\umit, Ba ]nc[ la cei mari =i labele au lins. Dar r[ul ]n priseci cur`nd s-au dezvelit; C[ci ursul, cum au mers la tact, s-au apucat De cur[\it, de retezat +i, drept, oricare stup ]n lab[-i au intrat L-au scos de tot curat, Iar mierea la b`rlog mergea necontenit, P`n’ ce la sfat s-au dat de =tire +i s-au or`nduit La fa\a locului pe forme deslu=ire. Au mers, au cercetat, au scris, au l[murit, Dar mierea n-au ]napoit; Iar ursul de pe loc S-a =i trimis surghiun pe iarn[ la b`rlog. El ]n singur[tate 50
}=i suge labele mult pline de p[cate. +i, ca un c[l[tor pe mare, A=teapt[ v`ntul cel de cale. Nici nu mai zic nimic[: De ur=i mi-i tare fric[.
MOMI|A +I OGLINDA }n oglind[ o momi\[ Chipul ]=i v[zu odat[. La a sa tov[r[=i\[ Face semne =i-i arat[, Zic`nd: “Uit[-te, prive=te La acea caricatur[, Cum se str`mb[, se slu\e=te, Parc[-i puhav[ la gur[. Vezi grimasuri ce ]ntoarce... Eu s[ fiu a=a de slut[, Sam[ singur[ mi-a= face +i m-a= sp`nzura de ciud[. Dar cam sunt din surioare Vro trei-patru sluti=oare Ca aceasta, =i anume Pot pe num[r a le spune.” — Nu mai cere trebuin\a — I-au r[spuns tov[r[=i\a — C[ci, f[r[ de ]n=irare, Adev[rul de vei vrea, Noi suntem cam din n[scare Tot ca una, fata mea! 51
Se g[sir[ o momi\[ Cu de sine cuno=tin\[; Iar[ omul niciodat[, Precum am v[zut ]n fapt[ Pe un jaca= domni=or, C[ruia i se citea Fabula de pufu=or, Iar el prea nurliu r`dea, F[c`nd semne la un alt Judec[tor necurat.
}N|ELEPTUL +I MAGNATUL Un ]n\elept odat[ =edea cu un magnat La sfat. — Tu, care cuno=ti lumea +i-n inime cite=ti, Te rog s[-mi l[mure=ti De ce-n societ[\i alese mai anume, Nici prinzi de veste c`nd cu oameni te treze=ti Nepotrivi\i =i seci? A=a pe ]n\elept magnatul ]ntreb[, Iar el r[spuns ]i d[: — Societ[\ile au soart[ potrivit[ Cu o bina din nou mai mult de lemn zidit[. Spre pild[, eu acum o cas[ mi-am f[cut +i nici nu m-am mutat, Iar greierii de mult }n ea s-au a=ezat. Cerc`nd cu scump[tate A fabulei sujet, G[se=ti c-avea dreptate 52
Acel om ]n\elept. +i cum s[ se numeasc[ Gurliii m[dulari, Ce nu =tiu s[ vorbeasc[ }n societ[\i mari, Dar, prin a lor strigare, }mpiedic[ pe al\i, Mai ispiti\i b[rba\i, S[ fac[ vro lucrare?
LILIACUL +I R~NDUNELELE Odat[, neamul r`ndunesc Av`nd o mare ur[ Pe neamul =oricesc, Pentru c[ ou[le din cuiburi ei le fur[, Au hot[r`t f[r[ cru\are, Pe to\i prinz`ndu-i, s[-i omoare. +i iar[=i, cea ]nt`i robit[ zbur[toare Au fost un liliac sub stre=in[ robit. El ]ns[ au protestuit, }nf[\o=`nd dovezi aripile ce are, C[ nu-i din neamul =oricesc, +i prin acesta chip au dob`ndit iertare. Dar r`ndunelele un alt r[zboi pornesc, Asupra tuturor Anume p[s[ri mici, ce sunt de sama lor, +i iar[=i, cea ]nt`i robit[ zbur[toare, Acela=i liliac au fost; cu gur[ mare C[ el nu-i pas[re nicicum, Pentru c[ pene n-are, Sc[p`nd asemene de moarte =i acum. 53
A=a iste\ul liliac Din dou[ ]nt`mpl[ri cu minte au sc[pat; Dar starea-i fizic[ nu e de l[udat, C[ci el, dup[ proverb: nici turc nu-i, nici turlac +i trist[ soart[ au acei din poporeni Ce nu sunt nic[iuri statornici cet[\eni.
LUPUL LA PIEIRE Un lup noaptea, vr`nd s[ intre tiptil la vro oierie, Nimeri din ]nt`mplare tocmai ]ntr-o c`in[rie. Sim\indu-l pe sur aproape, c`inii to\i s-au ]nt[rtat. L[tret, urlet, hream[t mare, ca ]n iad au ridicat. }narma\i cu pu=ti, ciomege, V`n[torii se gr[besc care dincotro s-alerge. C`inii ]n a lor iu\eal[ Dau pe unde pot n[val[. — Nu l[sa\i, b[ie\i! le strig[ un v`n[tor mai b[tr`n. Da\i lumin[! Da\i lumin[! S[-l prindem viu pe p[g`n!” Un alt sc[p[r[ ]ndat[ +i, c`nd la gard: ce s[ vad[! Lupul cinchit ]ntr-un col\, Cu ochi crun\i, cu p[r pe dos, cl[n\[ia din din\i la to\i. Dar v[z`nd c[ nu-i de =ag[, c[ pieirea-i s-au ales: — Oameni buni! le zise. Sta\i! +i voi, c`ini, ce-mi sunte\i fra\i! Eu aice sunt trimes Sol de la neamul lupesc Pace s[ statornicesc. (Sigur[ ca la r[zboaie: vecinic[, nestr[mutat[, P`n[ la ]nt`i g`lceav[ cu care pacea-i curmat[.) Prigonirile pornite ]ntre noi s[ le l[s[m 54
+i priete=ug, credin\[, unii altor s[ jur[m. Vitele f[r[ de grij[ vor petrece despre noi +i chiar ]n=i=i noi de al\ii vom p[zi bietele oi... — Ei, m[i drag[! ]i r[spunse v`n[torul cel b[tr`n, Tu e=ti sur, dar eu sunt alb =i-n deprindere-mi r[m`n Ca cu lupii s[ m[-mpac, C`nd de piele ]i dezbrac, +i prind de pe bot parale: Da\i, b[ie\i, f[r[ cru\are!
DOI C~INI Un c`ine, de pe neam dul[u, Prielnic, credincios c[tre st[p`nul s[u, Odat[ au v[zut Pe vechiul cunoscut, Juju, c[\el t[rcat, Ce din ograd[ an ]n curte s-au luat +i carele acum la o fereastr[-n cas[, +ez`nd pe un covor de cele mai frumoase, Afar[ m`ndru se uita. — Jujuc[: ce mai faci mata? }ntreab[ c`inele, din coad[ d`nd ]ncet. (Acesta ]ntre c`ini e semnul de respect.) — }\i mul\umesc, mon cher! r[spunse lui Juju. Sunt bine. Dorm, m[n`nc, alerg, m[ h`rjonesc +i pe saltele moi c`nd vreau m[ t[v[lesc. Dar spune-mi: ce faci tu? — Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger, P[zind ograda la boier; Dorm l`ng[ poart[, sau cu caii, +i de la buc[tari ades m[n`nc b[taie. 55
Ba ieri =i un fecior trei lovituri mi-au tras, Pentru c[ n-am l[trat la vreme =i la ceas. Dar tu, Juju, cu ce-nt`mplare Ai c[p[tat favor asupra-\i a=a mare? Ce slujb[ la st[p`n ]n fapt[ ]mpline=ti? Fiind at`t de mic, ]n ce te bizuie=ti? — Eu! au r[spuns Juju. M[ mir de ]ntrebare! Eu fac apporte =i joc ca omul ]n picioare! Din oameni iar[=i sunt la soart[ ]n favor, Pentru c[-n dou[ labe =tiu a-umbla u=or +i fac apporte C`nd pot.
CALUL +I M{GARUL P[storul unor oi, pe l`ng[ turma sa Avea un cal =i un m[gar. Din ]nt`mplare el g[se=te o har=a, Cusut[ tot ]n fir =i ]n m[rg[ritar. Har=aua, precum =tiu acei ce merg c[lare, Se cade calului spre ]nfrumuse\are. P[storul ]ns[-au socotit C[ calul e destul de fire-mpodobit +i au g[sit cu cale, St[p`n fiind pe ale sale, S[ puie pe m[gar har=aua delicat[. Dar au ie=it ]n fapt[ C[ prostul de m[gar, nesocotind ce poart[ +i nedeprins a fi-mbr[cat, Cu scumpa lui har=a ]n bahn[ au intrat; S-au t[v[lit, s-au r[corit +i chiar ca un m[gar de glod plin au ie=it. 56
Din fabul[ e l[murit, Cum c[ p[storul au gre=it, Iar el o da la ]nt`mplare. Eu ]ns[ socotesc: c[ calul, de=i are N[rav de t[v[lit c`nd este asudat, Dar nu se bag[-n glod, =i cum s-au ridicat }ndat[ de pe el tot colbu-i scuturat.
}MP{R|EALA Av`nd tov[r[=ie La o negustorie, C`\iva prieteni pe via\[ Au c`=tigat mul\ime de bani ghea\[. +i adun`ndu-se la casa lor ob=teasc[ S-au apucat folosul s[-mp[r\easc[. (Dar sunt cam rare ]mp[r\ele F[r[ g`lceve sau smintele.) +i-ai mei prieteni buni, c`=tigul ]mp[r\ind, S-au ]nt[rtat la sfad[. C`nd, iat[! deodat[, Aud strig`nd: — S[ri\i! s[ri\i! foc! casa arde! — L[sa\i =i ne vom socoti pe urm[; Dar trebuie s[ =ti\i c[ mie mi se cade Din cea de fa\[ sum[ O mie ]nc[ =i mai bine, Au zis dintre tovar[=i unul. — Iar mie ]n tot bunul Vro dou[ mi se vine, Le zise lor un alt. — Aidem ]ns[! — Ba sta\i, +i dreapt[ partea mea ]mi da\i, 57
Strigar[ celalalt. — Da pentru ce? +i cum?.. Sf[dindu-se a=a, prietenii v[d fum Cu p[l[laie-n cas[, +i neput`nd s[ ias[, Au ars ei to\i, cu bani, cu tot. Aici a zice pot: C[ la un r[u ob=tesc, c`nd cere trebuin\a Ca s[-l ]nt`mpin[m puind unit silin\a; Adeseori pierim ob=te=te, C`nd fie=tecare Strig`nd cu gur[ mare, La interesul s[u ]n parte a\inte=te.
MUNTELE Un munte se trudea de facere cumplit. Trei zile au vuit, }nc`t se cl[tina p[m`ntul de sub el; Dar ]n sf`r=it s-au desf[cut +i au n[scut: Un =oricel! Aceast[ fabul[ ca muntele e veche; Eu ]ns[ s[ v[ spun secretu-i la ureche: Sunt oameni de la care-a=tep\i Minuni s[ vezi; A=a vuiesc de tare C`nd ei se socotesc c[ au vro treab[ mare; Iar cercet`nd ]n fapt[, G[se=ti isprava lor de=art[. Spre pild[, eu ades scriu, =terg =i iar g`ndesc, 58
Ca c`nd o epic[ piim[ n[scocesc; Iar dup[ trud[ mult[ }n fapt[ m[ trezesc cu o f[buli\[ scurt[.
LUPUL +I +OARECUL Din turm[ lupul sur o oaie au r[pit. }n codru s-au ascuns +i pe m`ncat s-au pus. Iar =oarecul au mirosit Aproape de m`ncare; Din borticica lui cu paz[ au ie=it, S-au furi=at prin frunzi=oare, +i tocmai de sub lup fur`nd o f[rm[tur[, |u=ti! iute-n cr[p[tur[. Iar lupul au pornit un r[cnet foarte mare, Url`nd: “S[ri\i! T`lharii!” Asemenea s-au ]nt`mplat }n t`rg o ]nt`mplare: De la j[cuitor t[lharii au furat O pung[ cu parale, Iar el la ceastie ]ndat-au reclamat.
CHELTUITORUL +I R~NDUNICA Un t`n[r foarte bun, dar prea cheltuitor, Lu`nd ]n st[p`nire O bun[ mo=tenire, }n vreme de un an, r[mase pe u=or, 59
+i tot ce mai avea acum era o blan[, P[strat[ prin prilej c[ timpul sta de iarn[; Iar cine nu-i de mic cu frigul ]nv[\at }n blan[ foarte crede. Dar ]ntr-o zi merg`nd dup[ ]mprumutat, Din ]nt`mplare el o r`ndunic[ vede. G[se=te-ndat[ negustori +i ia pe blan[ b[ni=ori. C[ci r`ndunelele, cum zic din ]nsemnare: A prim[verii dulci sunt bine-vestitoare. El ]ns[ au uitat proverbul b[tr`nesc: C[-o floare nicidecum nu face prim[var[. +i iat[, se st`rnesc Furtune, viscole cu ger cumplit afar[; Pe uli\i sc`r\`ie om[tul f[inos; De prin ogeaguri fum ca iarna g`lg`ie=te; +i cel mai s[r[iman la foc se ]nc[lze=te. Iar t`n[rul meu, trist, fl[m`nd =i friguros, Porne=te ]n surtuc de-acas[ S[ capete vro mas[. Dar cum la uli\-au ie=it, Pe r`ndunic[ el o vede ]nghe\at[ +i, tremur`nd de frig, ]i zice: “Blestemat[! Pe fapt[-\i ai pierit! A=a \i se cuvine; C[ci f[r[ blan[ eu sunt ast[zi pentru tine.” Nu vreau s-ating pe nime, Dar mult m[ mir ]n sine: De ce, tot omul, c`nd gre=e=te, Asupra altuia se dezvinov[\e=te? 60
FIERUL +I ARGINTUL (Imita\ie) — Nu ai cuget, e=ti un r[u! Tu te-ai f[cut ciocan, tu te-ai f[cut il[u. +i-n mine ba\i f[r[ cru\are! Au doar[ ai uitat, c[ noi chiar din n[scare Tot de un neam suntem; C[ noi al[turea ]n mun\i ne-nfiin\[m? A=a \ipa la argintari Sub loviture tari, Argintul prelucrat de-a fierului unelte. Iar fierul au r[spuns argintului aceste: — Te m`ng`ie, vecine! +i ]ntru suferin\i ia pild[ de la mine. Tu ]nc[ ai noroc; Iar pe mine, scos din foc, +i mai cumplit m[ bate, Tot fierul, al meu frate!
ORACOLUL }ntru un templu idolesc, Era un zeu de lemn cu dar proorocesc; El sfaturi =i pove\e la tot poporul da: Pentru aceasta sta }n aur =i argint, spre slav[ ferecat, De jertfe-mpresurat, De ruge asurzit +i de miroazme-n[du=it. To\i ]n oracolul credea, f[r[-ndoial[. Dar deodat[, vai! ce lucru de sminteal[! 61
Oracolul sl[vit Cu totul s-au schimbat =i s-au nimicnicit. }n loc de adev[r, el tot minciuni croia La cei ce m`ng`ieri sau sfaturi ]i cerea. Iar pricina era: C[-n zeul cel de=ert un jertfitor intra +i, de avea el minte, Apoi oracolul rostea cere=ti cuvinte. Dar c`nd intra ]n zeu Vreunul n[t[r[u, Atuncea vai de cei Ce mai credeau ]n zei.
NOROCUL }N VIZIT{ C`nd norocul schimb[ pasul N-aduc ani ce-aduce ceasul N. N.
Norocul pururea de to\i e blestemat C[ cine boierii nu are, Sau cel ce nu-i destul bogat, To\i, de la mic =i p`n’ la mare G[sesc norocul vinovat. C`nd dimpotriv[ el, ca orbul r[t[cit, }n lume nic[iuri nu st[ statornicit; Ci umbl[-n vizite, at`t la ]mp[ra\i, Precum la negustori, la domni =i la magna\i, +i poate m`ni va fi ]n bordeia=ul meu, Sau ]n l[ca=ul t[u, Prea bune cititor! Dar trebuie s[ fii tu singur lucr[tor, 62
S[ iai aminte bine +i vreamea s[ nu pierzi C`nd de prilejul bun favorisit te vezi; C[ci el ades nu vine. Iar dac[ n-ai =tiut atunci s[ folose=ti, Apoi f[r[ cuv`nt norocul oc[r[=ti. }n margine de t`rg era o cas[ mic[, Trei fra\i ]n ea tr[ia, ce nu sporea-n nimic[, La orice se-ncerca, lor le mergea pe dos +i-adese blestema norocul tic[los. P[truns de-a lor strigare, Norocul hot[r] cur`nd s[-i viziteze +i la c[su\a lor o var[ s[ v[reze. O var[ de noroc! Cui =ag[ i se pare? De-ndat[ s-au v[zut puternica-i lucrare: C[ci unul dintre fra\i fiind cam negustor, De=i nainte el la toate p[gubea, Acum orice vindea Pe loc agonisea folos ]nsemn[tor +i banii aduna din zi ]n zi cu spor. Al doilea din fra\i Era cam c[rturari; Citea, scria ca al\ii, De prin divanuri mari; Av`nd ]ns[ plecare S[ intre scriitor La judec[toria, ce-i zic ajut[toare, Prin a norocului puternic ajutor Ajunse boier mare. Acum m[ ]ntreba\i: Cu ce s-au folosit al treilea din fra\i? Pe el ]n adev[r norocul au voit 63
S[-l sprijine mai mult dec`t pe ceielal\i +i vara l`ng[ d`nsu-au stat nedezlipit. Dar numai ce folos, C[ peste var[ el tot mu=te au gonit, }ns[ a=a de norocos, }nc`t nu da o dat[ S[ ias[ m`na lui de=art[. Plinindu-=i vizita, norocul i-au l[sat Pe unul boierit, pe altul prea bogat; Iar cel al treilea norocul blestem`nd M[ rog s[ judeca\i de mai avea cuv`nt, +i oare nu era el singur vinovat?
DOI RACI — Ei, vezi, m[ rog, ce n[t[r[u! Tot ]napoi se d[. A=a un rac pe fiul s[u Odat[ oc[r[. — O, bunul meu p[rinte! R[spunse racul fiu — Cum mergi tu ]nainte? M[ iart[ c[ nu =tiu. +i dar, te rog, m[-nva\[; D[-mi pild[ drept pova\[, +i-apoi, eu dup[ tine Voi merge foarte bine. E grea preten\ia f[r[ exemple bune, S[ fie cineva des[v`r=it ]n lume. 64
|{RANUL +I OAIA |[ranul au fost tras pe oaie-n judecat[, Cu reclama\ie de criminal[ fapt[. Iar vulpea, pe atunci fiind judec[toare, }ndat[ au luat pricina-n cercetare +i, dup[ formi, ]nt`i chem[ri s-au r`nduit At`t p`r`tei oi, c`t =i jeluitor, Trimise ]nadins prin vrednic slujitor, +i-adeverin\ele la tact s-au priimit. Iar la ]nf[\i=are |[ranul au propus aceste urm[toare: — Cutare lun[, zi, cinstit[ judecat[! La mine doi claponi pierir[ din poiat[, A c[ror penele =i puful au r[mas, +i oaia singur[ cu p[s[rile-au mas. Dar oaia au r[spuns C[-asemene prepus, De sine-i prih[nit, C[ci toat[ noaptea ea atuncea au dormit; C[ oaia furti=ag nu are din natur[, Precum vecinii c`ini vor spune l[murit, +i mai v`rtos c[ ea nu pune carne-n gur[. Deci dar, s-au hot[r`t: “A=a precum p`r`ta nu au t[g[duit, C[ cu acei claponi au mas ]ntr-o ograd[, Apoi e ]ndestul de sigur[ dovad[, C[ ea, puternic[, pe slabi au biruit; +i prin urmare dar, nu cred c[ s-au r[bdat S[ nu-i fi osp[tat. Pentru aceasta eu ]n cuget zic curat: Ca p[guba=ului pielcica s[ se deie, Iar carnea-n tribunal depozit s[ se ieie.” 65
|{RANUL +I CALUL |[ranul sem[na ov[s ]n prim[var[, Iar calul, ce l-au fost adus ]n c[rucioar[, Privind la sem[nat, Fierbea ]n g`ndul s[u a=a un rezultat: — M[ mir, cum zic de om c[ este o fiin\[, Aleas[ prin a lui a min\ii iscusin\[? Eu nu v[d la d`ns’ minte M[car de un gr[unte. +i oare poate fi mai mare nebunie Dec`t s[ scurme el ogoare pe c`mpie, +i apoi s[ presare ov[s sau alt[ p`ine, C`nd mult f[cea mai bine Ov[sul s[-l dea mie Ori murgu=orului, iar p`inea la g[ine, Sau p`n[ ]n sf`r=it s[ \ie ]n p[strare? }ncai s-ar fi v[zut a lui scumpete mare. Iar ca s[ lepede pe dealuri =i pe v[i, E numai o dovad[ C[ oamenii ]n fapt[ Sunt foarte n[t[r[i! Dar toamna-mbel=ugat[ Aduse mult[ road[: La una dou[zeci ov[sul au sporit, S-au str`ns, s-au ]mbl[cit +i-acela=i cal din el au osp[tat tain, Pe zi c[u=ul plin. Nu e de l[udat A dobitocului seme\ul rezultat. Dar, oare nu a=a? din oameni, ]ndr[zne\ii 66
Cuteaz[-a cerceta voin\a providen\ii, F[r-a putea str[bate A ei or`nduieli =i c[i nestr[mutate.
POETUL +I BOGATUL Un s[r[iman poet odat-au reclamat Asupra unui om prostu\, dar prea bogat; Iar jaloba-i era ]n chipul urm[tor: — Tu, al Olimpului atotst[p[nitor, +i preste zei mai mare zeu, O, Joe preasl[vite! Ascult[ glasul meu, Ia sama la a mea smerit[ rug[minte: Cu ce \i-am gre=it eu, De m[ g[sesc at`t De soart[ prigonit, }nc`t nu am nici cas[, Nici lingur[, nici mas[. +i singura-mi avere E numai ]n p[rere; C`nd dimpotriv[, v[d, cu toat[-a lui prostie, Bogatul ]n trufie, De-a lui ]nchin[tori f[\arnici ocolit +i pentru interes adesea m[gulit, }n desf[tare el se afl[ tot voios, Gras, gros =i s[n[tos; Iar eu, ca vai de mine, Sorb inspira\ie =i-o mistuiesc cu rime Prin care, cum au zis un frate-n poezie, Nu po\i sc[pa m[car de-o mic[ datorie. — Destul! Am ]n\eles, 67
Lui Joe au r[spuns, De jaloba-i p[truns. Dar cum nu jedeci tu, c[ singur \i-ai ales Din bunurile lumii Al slavei falnic nume, +i scrierile tale ]n veacuri viitoare Vor fi nemuritoare; Iar desf[tarea lui e numai pe via\[. +i c`nd el ar avea o minte mai istea\[, Atuncea ar cunoa=te +i-ar pl`nge mai amar a sa nimicnicie; Fiindc[ cel ce na=te Pl[cuta poezie E mult mai ]nsemnat Dec`t un n[t[r[u bogat.
AUTORUL +I HO|UL }n ]ntunericul l[ca=ului de umbre, }n tartarul cumplit Unde de groz[vii trist sufletu-\i se umple +i unde merge omul de fapte os`ndit, Sosir[ totodat[ La aspra judecat[ Un ho\ r[ut[\it, }n s`nge ]ncruntat Care au =i murit, Pe via\[ sp`nzurat, +i un autor vestit, Puternic ]n condei, Care au dezvelit Mult slobode idei, 68
Ce-ntocmai ca Sirene* Era la glas duios, Dar, potrivit cu ele, +i mult primejdios. Or`nduielile la iad sunt cu gr[bire, Nu este ca la noi zadar[ prelungire +i hot[r`rile se dau ]ntr-un minut. F[r[ z[bav[ dar, Pe dou[ stra=nice gr[tare de metal S-au pus dou[ c[ld[ri, cu smoal[ s-au umplut +i bie\ii vinova\i ]n ele au intrat. Dar sub t[lhari au pus un munte-ntreg de brad, La care singur[ Alecto** foc au dat, St`rnind o flac[r[ at`ta de grozav[, C`t bol\ile la iad Mai toate au cr[pat; Iar c[tre autor p[rea asprime slab[. Sub el la ]nceput Ardea un focu=or abia-abia v[zut, El ]ns[ ne-ncetat mai r[u se aprindea. Trecur[ zile, ani =i sub t`lhari de mult Cenu=[ s-au f[cut, Iar focul sub autor necontenit ardea. V[z`nd a=a asprime, V[z`nd neu=urare, El strig[ cu glas mare C[ nu-i dreptate-n nime! C[ el, tr[ind ]n lume, +i-au dat un mare nume +i, de au scris ceva Cam slobod, cam ghimpos,
* Sirene: z`ne de ape care cu ademenitoarele lor c`nt[ri am[gesc pe c[l[torii ce le plac =i prinz`ndu-i ]i \in robi ]n fundul apelor (Mitologie). ** Alecto, Tizifoni =i Mejer — trei furii ale tartarului (Mitologie). 69
Dar n-au crezut c`ndva A fi mai p[c[tos Dec`t un r[u, un ho\! Atunci, o furioas[ z`n[, O sor’ din cele trei a iadului surori, Cu cozi ]mpodobit[ de =erpi otr[vitori, Cu bice s`ngerate-n m`n[, Viind drept autor, au zis: “Nenorocite! Tu cum de ]ndr[zne=ti Asupra providen\ei strigare s[ porne=ti +i s[ ]n=iri cuvinte Precum le ]n=irai C`t pe p[m`nt erai! +i tu te socote=ti Mai bun dec`t un ho\? El r[ul au urmat, el au f[cut =i mor\i C`t au avut via\[. Iar tu... Ea au deschis lui lumea ca s[ vaz[: Prive=te, uit[-te la faptele-\i cumplite, Vezi fiii ce-au otr[vit pe mum[, pe p[rinte, Cu multe desfr`n[ri Vezi fiice dep[rtate De-a lor nevinovate A sexului chem[ri, Vezi dezn[d[jduirea familiilor ]ntrege, Adus[ prin a tale mintioase ]ncerc[ri. Tu de ]nso\iere, de leg[turi, de lege Ai r`s, ai def[imat +i, pentru ca sujet de scris s[ po\i alege, Ai fi dorit s[ vezi p[m`ntul r[sturnat. De cine patima au fost descris[ bine, Cu dezveliri c[ via\a e vis am[gitor? De cine-i ]nc`ntat nemernicul amor? De tine! Sim\irea tinerimii de tine-i a\`\at[ 70
Prin o ]mbrobodire de adev[r ]nalt +i r[zbunarea urii de tine-nf[=urat[ }n scutece de s`nge de om din om v[rsat. Aceste fapte toate, Prin scrieri ]nfocate Cert`nd ai prosl[vit +i-n loc de fericire, Tu omului ai dat povar[ de g`ndire. Dar ]nc[ c`te rele nici nu s-au dezvelit Din scrierile tale Ce sunt cu-mbel=ugare: Deci rabd[, suferind!” Au zis Mejer scr`=nind +i iute au tr`ntit capacul pe c[ldare. Dumnezeu s[ nu se-ndure De oricare autor, Ferindu-i pe to\i de furii +i de-a iadului cuptor.
PRIETE+UGUL +I AMORUL — Iubite veri=or, Pe unde-ai mai umblat? Priete=ugul pe amor V[z`nd l-au ]ntrebat. — Umblat-am f[r[ de cru\are +i un amorezat m[car nu am aflat. — +i eu am str[b[tut pustiile sub soare, Dar n-am putut afla prieten de crezare. — De ce dar oamenii ne dau numiri str[ine: Dorin\a ]mplinind prin mine +i interesul lor prin tine? 71
DIN
PERIODICE
72
V{RUL PRIMARE Sub lavi\e-n c[mar[ To\i =oarecii de frunte f[cuse-odinioar[ Sfat mare ]ntre ei, La care hot[r`se cu mult[ scump[tate, Ca ]n a lor cetate S[ nu se-ng[duiasc[ nici unul din acei Ce nu vor avea coad[; pe un temei puternic, C[ =oarecul nevrednic S[-=i cru\e coada sa, La ]nt`mpl[ri mai grele Cetatea va l[sa }n prada m`\ei rele. Se vede c[ ei coada o au semn de trufie, Sau merit osebit; Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit. Oricum pricina fie, A =oarecilor act Sub lavi\e la tact S-au pus ]n ]mplinire. La urm[toarea ]ns[ ob=teasc[ ]ntrunire, Un =oarec f[r[ coad[ cu cei de frunte sta +i pricini cerceta. Alt =oricel cu laba vecinul ]=i ghionte=te +optindu-i: “Nu vezi, frate, ce r[u ni se g[te=te! Cum poate fi primit 73
Un =oarec prih[nit }n ast[ preacinstit[ de cozi lungi adunare? +i tu, b[tr`n ales, P[ze=ti t[cere mare”. — P[zesc t[cere, drag[, c[ci el mi-i v[r primare. — Destul, am ]n\eles. Nici ]n vizunii, oare, Hat`rul lege n-are?
PAINGUL +I BONDARUL Talentele ]n lume ce nu aduc folos Sunt foarte de prisos.
La negustor de p`nz[, paingul ]n dughean[, V[z`nd cum mu=teriii la cump[rat se-ndeamn[, Au zis ]n g`ndul s[u: “Eu cu talentul meu Pot face o cercare Mai mult izb`nditoare Dec`t un negustor Ce cump[r[ =i vinde product str[in cu spor. De m`ine diminea\[ deschid o magazie De-o nou[ p`nz[rie, De care omul ]nc[ pe lume n-au \esut”. A=a au zis paingul, a=a au =i f[cut; +i-n col\, la o fereastr[, =i-au s[v`r=it lucrarea; Dar peste a=teptare, Cu m[tura, b[iatul a doua zi l-au tras Afar[ din dughean[ 74
+i truda-i au r[mas F[r[ luare-n seam[. Atunci m`hnit, paingul se-ntoarce la bondar +i-i zice: “Vezi cum omul jaluz dispre\uie=te Orice talente mari? Tu ]n\elegi mai bine: te rog dar hot[r[=te, Ce p`nz[-i mai sub\ire?” — A ta, nu-i ]ndoial[! bondarul au r[spuns, Dar nu e de ajuns Aceast[ ]nsu=ire; C[ci p`nza e menit[ s[-mbrace, s[-nc[lzeasc[, Ca s[ se pre\uiasc[!
BRAMINUL Eu v-am spus odat[, c[ omul c`nd gre=e=te Adeseori pe altul se dezvinov[\e=te; Iar dac[ nu-i r[m`ne alt chip de ]ndreptat, Apoi ori ]nt`mplarea, ori dracu-i vinovat. }n India bogat[ Un cuvios bramin, De=i era ]n fapt[ De rele patimi plin, }ns[ prin iscusin\a acea de ipocrit, El da ]ncredin\are C[ ar avea purtare }ntocmai cum se cade unui bramin cinstit. Oare ipocrizie +i-ntre bramini s[ fie? (Sau numai pe la noi Sunt lupi ]n piei de oi?) La ast[ ]ntrebare 75
Chiar fabula mea poate s[ fac[ dezlegare. Braminii ]mpreun[ cu to\ii vie\uiesc +i se pov[\uiesc De un p[stor mai mare. Ei sunt pilduitorii de lege ]n popor; Au multe slujbe grele, Au post nu prea u=or +i aspre r`nduiele. Deci, ]ntr-o zi de post Braminul meu la slujb[, hr[nit cu totul prost, Socoate cum s-o deie Ceva la frupti=or +i-i vine-n g`nd s[ ieie Un proasp[t ou=or +i s[-l cam ]nv`rteasc[ la para lum`n[rii. Urm`nd aceasta, iat[ pe u=ile c[m[rii P[storul se ive=te: — Ce faci, cinstite frate? De ce te-ai apucat? Vezi cum se dezvele=te Oric`t de mic p[cat. — Oh! dreptule p[rinte, braminul au r[spuns. }ntru a=a ispit[ vicleanul m-au adus! Iar dracul de sub pat, Ca m`\a au \ipat: — Ba, ba, cucernice! m[ iart[, Eu singur v[d ]nt`ia=i dat[ Cum ou[le se coc L-a lum`n[rii foc +i-\i mul\umesc pentru =tiin\[, Dorindu-\i poc[in\[. Adio! |ine minte c[ dracul nu cunoa=te C`te, un bun f[\arnic, ]n cugetul s[u na=te. 76
P{STORUL +I |~N|ARUL P[storul lini=tit Dormea la umbr[ vara pe c`ini n[d[jduit; Iar =arpele din iarb[, cu limba-i pierz[toare, Era acum aproape p[storul s[ omoare. Dar un \`n\ar, de mil[ p[truns =i ]ndemnat, Pe somnoros ]n frunte A=a l-au ]nghimpat, }nc`t, s[rind el iute, De =arpe el s-au ferit, }ns[, cu-nt`i mi=care, \`n\arul au turtit. Un slab pe un puternic c`nd vrea ca s[-l trezeasc[ La adev[r de care el nu e bucuros, Prin buna fapt[ poate s[ se primejduiasc[, Ca un \`n\ar milos.
MUSCA De la arat un plug Venea ]ncet spre cas[ +i, la un bou pe jug, O musc[ se-a=ezase. Iar ei, spre-nt`mpinare, O alt[ musc[-n zbor }i face ]ntrebare: — De unde, drag[ sor’? — +i mai ]ntrebi de unde! Ei musca ]i r[spunde C-un aer sup[rat. 77
Au nu pricepi ce facem? Nu vezi c[ noi ne-ntoarcem Din c`mp, de la arat! Spre laud[ de=art[ Mul\i zic: noi am lucrat, C`nd ei lucreaz[-n fapt[, Ca musca la arat.
ADEV{RUL SAU CUCO+UL DE LA MOAR{ Cuco=ul, =ti\i prea bine, c[ are ]nsu=ire De a ne da de =tire Prefacerile zilei =-a timpului schimb[ri. El, f[r-a se supune La reguli =i cerc[ri, C`nd adev[rul spune, E ca un fabulist; Iar c`nd arat[ timpul e cam naturalist. +tiu dar c[ la o moar[, cuco=ul prin c`ntare Morarului da veste la vreme de m`ncare. }ns[-ntr-o zi, c`nd moara umbla mereu vuind, +i unda zgomotoas[, ]n ro\i cu-a sa iu\ime Izbea din ]n[l\ime }n aer spumeg`nd, Morarul sim\ea foame. Deci iese el din moar[ +i vede cum cuco=ul, s[rind pe-o grindi=oar[, }n pene se umfla, Din g`t se ]ncorda, +-apoi, c[sc`ndu-=i pliscul, se pare c[ c`nta. }ns[ a lui c`ntare, de vuiet mistuit[, 78
Era neauzit[. Morarul trist se duse ]n moar[, a=tept`nd S-aud[ mai degrab[ cuco=ul s[u c`nt`nd. A=teapt[, m[i morare, C-a=a-i =i-n lumea mare: C`nd relele n[ravuri vuiesc ne]ncetat, Atuncea adev[rul nu este ascultat.
BRICELE Eram ]n hot[r`re de fabuli s[ m[ las, E grea aceast[ cale la muntele Parnas; Dar unchiul, care str`nge nepotului avere, Ce vrea de la el cere. A=a un unchi al meu, U=oar[ s[-i stea \[rna =i sufletul ferice, Prin testamentul s[u M[ leag[ ca s[ public o fabul[ de brice; Plinesc a lui voin\[ ca sf`nt[ datorie. El ]mi spunea c-odat[, ]ntr-o c[l[torie, St`nd sara la popas, G[si un vechi prieten, cu care a =i mas. Ei de cu sear[-n vorbe de r`s, de desf[tare, Cu pace-au adormit. A doua zi, c`nd unchiul din somnu-i s-a trezit, Pe scumpul s[u prieten v[zu ]n alt[ stare. Acesta la o mas[-n oglind[ se uita +i-a=a de greu ofta, C[ ]\i venea a crede C[-n ea pieirea-=i vede. 79
— Ce-\i este, frate drag[ — ]i zise unchiul meu — Au nu cumva \i-e r[u? — Oh, nu — r[spunse cela — sunt s[n[tos, sunt bine; Dar e o-mprejurare mai trist[ pentru mine, C[ trebuie s[ m[ rad +i barba mi-e ghimpoas[ ca frunza cea de brad. — At`ta-i tot, se vede c[ brice ai t`mpite? — E prea adev[rat, Eu unul m[ tem, frate, de brice ascu\ite. — Apoi nu-i de mirat, Tu ]nsu\i ]\i faci r[ul. }ntreab[ =i-\i vor spune To\i cei ce se rad singuri: c[ tu cu brice bune Te-ai rade mult mai lesne =i mai nev[t[mat Dec`t cu cu\itoaie Ce pielea \i-o despoaie. A unchiului idee ca s[ v-o l[muresc, Rog s[ lua\i aminte: C[ unii se feresc De oamenii cu minte +i sunt mai bucuro=i De cei la cap cam gro=i.
C~INELE L{TR~ND — Am, am instinct de c`ine: S[ latru p`n[ m`ine; Vroi s[ r[spund menirii de c`ine credincios. Cei buni pe l`ng[ mine pot trece-n bun[ pace, Iar cei r[i s[ se team[! Eu am cu ei a face, La ei dau furios, Am, am, am drit de c`ine 80
S[-i latru p`n[ m`ine. A=a b[tea-ntr-o noapte ]n t`rg la negustor Un c`ine p[zitor. — M[ mir — ]i zise oaia tot de la acea cas[ — Cum nu ur[=ti l[tr`nd, C`nd lumii nici nu-i pas[ De-un c`ine h[m[ind +i cum po\i tu alege Pe r[i din acei buni? — Pot, c`inele r[spunse, eu am instinct, am lege De-a nu spune minciuni. Vezi ist trec[tor simplu ce merge cu pas mare, Statornic, a=ezat; El este bun, ]=i cat[ de drum cu nep[sare +i trece nel[trat. Dar iat[, un r[u vine; vezi-l cum tot p`nde=te, Se trage-nceti=or, }n g`ndu-i furti=aguri, pr[d[ri ]nchipuie=te, E gata de-orice crim[, e gata de omor. O! am s[-l latru tare, Am s[-l veghesc la lume spre pild[, spre-nfruntare, +i ]n ograda noastr[ un pas Nu am s[-l las! }mi azv`rle o p`ine, Vrea s[ m[-ademeneasc[ pornit de cuget r[u: }i dispre\uiesc harul, am, am s[ bat mereu. Atunci st[p`nul casei a alergat la c`ine, De care avu noroc, C[ci r[ul era gata s[-l prade d`ndu-i foc; El netezi dul[ul =i-i zise: “Ar fi bine La-ndatoriri ]n parte s[ fim noi to\i ca tine.” 81
UMBRA +I OMUL Un om nu prea cu minte S[-=i prind[ umbra vrea, Dar c`nd pornea nainte, +i ea merg`nd sporea. Iar ea fugea mai tare +i ori cu ce o alunga, Tot umbra nu se da. C`nd ostenit de goan[, el ]nd[r[t se-ntoarse, Atuncea ea din urm[ c`t cole ]l luase. A=a-i acea n[luc[, n[t`ng[ =i fatal[ Ce pururea ne-n=al[, Sub nume de noroc, +i dup[ care unii necontenit s-alung[ Dar nu pot s[-l ajung[; Iar al\ii, st`nd pe loc, De el se folosesc. +i f[r[ nici un merit favoru-i dob`ndesc.
BONDARUL MIZANTROP — Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire, lumea-ntreag[. Merge, merge, se tot duce, Spre pieire au pornit, Zi ce merge, r[u ne-aduce R[u, tot r[u, f[r[ sf`r=it. Astfel ]n mizantropie 82
Un bondar se c[ina, St`nd pe-o creang[ de scumpie Ce la v`nt se leg[na. +i zicea el: “Z[u, nu-i =ag[, Se tot schimb[ lumea-ntreag[. C`nd g`ndesc la vremi trecute, C`nd tot vesel eu umblam, Cu albine mult pl[cute Prin v[zduh m[ leg[nam +i-n petreceri amoroase, }ntr-un dulce b`z`it, Zi =i noapte r[coroas[ Petreceam necontenit! Dar, vai mie, z[u nu-i =ag[, Se tot schimb[ lumea-ntreag[. Tot zburam dincolo-ncoace, P[ream tare printre-albini; Vezi, pe-atunci, la dobitoace }nc[ roza n-avea spini. Dar acum s-au schimbat toate, Eu de jale sunt p[truns. Vremi mai rele nici se poate. Vai, ce vreme am ajuns! Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire lumea-ntreag[. Vrun bondar s[ mai vezi ]nc[ C[-i iubit, c[-i curtenit +i degeaba c[ m[n`nc[, 83
F[r’ s[ fi agonisit, Vrun bondar s[ b`z`iasc[, Ni=te suave, dulci c`nt[ri; +i pe-albini s[ r[spl[teasc[ De-a lor munc[ prin pl[ceri! Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire lumea-ntreag[. Vai, nu-i bine, z[u nu-mi place. Bond[rimea s-a sf`r=it, Peste dealuri nu-= ce-a= face, S[ m[ duc necontenit. Spun c-acolo se g[se=te Bondar m`ndru c`nt[tor, Ce tot ]nc[ b`z`ie=te Al s[u viers fermec[tor. Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire lumea-ntreag[!” — Mo= unche=— zise-o albin[ — Z[u, gre=e=ti, de tot gre=e=ti! De-amor via\a ]nc[-i plin[, B[tr`n e=ti =i n-o sim\e=ti. Dar el, ]n mizantropie, Ne-ncetat se c[ina, El pe creanga de scumpie B`z`ind tot repeta: — Merge iute, z[u nu-i =ag[, Spre pieire lumea-ntreag[. 84
DOU{ MANCE +I UN COPIL }n vremile trecute o jup`neas[ mare N[scu un f[t-frumos. Copilul c`t se poate era de s[n[tos; Dar pentru ca s[ aib[ mai bun[ c[utare, Cucoana dou[ mance pe l`ng[ d`ns’ \inea +i singur[-l hr[nea. Cu astfel de mijloace credea pe-atunci oricare C[ pruncul va ajunge un urie= sub soare. El ]ns[ deodat[ tr[ia mai mult sug`nd, C[ci mancele =i muma mi-l ]ndopau pe r`nd, }nc`t dup[ o vreme a=a ]l ghiftuise, C[ copila=ul ginga= de tot se boln[vise. Mai-mai era s[ moar[, dar soarta l-au scutit. Iar ]ntr-o zi c`nd muma de-acas[ au lipsit, L[s`nd femei =i mance de cucona= s[ cate, Ca prin un farmec ele se-mpr[=tiar[ toate, +i, r[m`n`nd copilul ]n leag[n singurel, Se r[sturn[ din el... Chiu, \ipete prin cas[ se auzeau de-ndat[. Boierul, sup[rat, Veni s[ vaz[ singur pe prunc cu capul spart. El ]ntr-o plecare pe g`nduri afundat, Rosti a=a cuvinte: “C[ mance de prisos, Oricum, =i-n orice stare, n-aduc vreun folos”.
TREC{TORII +I C{|EII Pe uli\[-n plimbare Doi trec[tori mergeau +i o ]ntrevorbire de cuviin\[ mare Ei serios \ineau. 85
C`nd, iat[ de la c[su\[ Un c[\elu= sfrijit Asupra lor s-au repezit; |ah, \ah, \ah, \ah, =i alt[ ]n urma lui h[itu\[. Apoi c[\ei, c[\ei, Mul\ime — =ti\i ca ei... }nc`t unul din oameni acum vrea s[ g[seasc[ Vrun bulg[re sau piatr[, c[\eii s[-ngrozeasc[. — Ast`mp[r[-te, frate, ]i zice cel[lalt. Au doar n-ai mai aflat A c`inilor natur[? Jaluzi, ei orice v[d De fire mai aleas[, acolo se rep[d +i nu mai tac din gur[, Iar tu p[ze=te-\i drumul, mergi drept ca un rom`n. Ei latr[ =i r[m`n. +i ]ntre oameni este r[u’ jaluzia: Ea-i sor’ cu du=m[nia.
VULPEA DUIOAS{* }n timpul prim[verii un t`n[r v`n[tor Ucise-o p[s[ruic[; =i prin a lui urmare F[cu un r[u mai mare, C[ci puii ei r[mase s[rmani ]n cuibu=or! Abia ie=i\i din ou[, goli, cruzi, f[r[ putere, De-a foamei grea durere Ei casc din pliscu=oare, cer mil[ piscuind; Cer hran[ =-aripi calde, pe mum[ rechem`nd;
* Aceast[ fabul[ au fost compus[ la anul 1847 =i dedicat[ unui mare v`n[tor de epitropii, care, ca =i vulpea noastr[, au smuls ades tiuleile orfanilor, c[zu\i sub epitropia lui. 86
Dar muma nu-i!... C`nd, iat[, O prea cinstit[ vulpe pe-acolo se arat[ +i de sub cuib ]ncepe a predica a=a: — Ce inim[-mpietrit[ nu s-a ]nduio=a V[z`nd aste fiin\e at`t de neferice! Voi, p[s[ri ce zbura\i }n preajm[-le pe-aice, Cum nu v[ ]ndura\i Ca s[ le ajuta\i?.. Tu, cucule\, vecine? Tu schimbi acum la pene =i oare nu-i mai bine S[ le aduci pe toate ]n cuibul de orfani? Tu, cioc`rlie drag[, ce c`n\i a ta pl[cere }n leag[nu-\i de zefiri... au, doar, nu sim\i durere De tic[loasa stare acestor s[r[imani? O! tu, mierlu=c[ dulce, tu trebui s[ fii bun[. Zbur`nd pe jos adun[ +i ad[ viermi=ori La bie\ii pui=ori. Iar tu, privighetoare, Ce cu a ta c`ntare Ai fermecat o lume... adoarme-i =i pre ei }n melodii pl[cute, ]n desf[t[ri de zei. Cu-a=a mijloace bune, cu-a voastr[ duio=ime, Voi ve\i asigura A lor viitorime, +i c`nd ei vor zbura... Atunci un v`nti=or F[cu s[ aib[ vulpea tiulei pe boti=or!.. Acel ce-i bun ]n fapt[, la vorbe nu spore=te; T[c`nd el bine face! Iar cel ce te-asurze=te C[ de orfani i-e mil[, p`ndindu-i ne-ncetat, 87
Acela nu-i curat! +i oamenii, adese, ]n fapta generoas[ Sunt vulpea cea duioas[.
CAPRA +I IADA
|[ranul ]ntre viti=oare Avea =i o c[pri\[. El o numea leli\[, }i da adese t[ricioare. +i bine o \inea. Ea ]ns[ un n[rav avea: De c`te ori \[ranul intra pe zi ]n cas[, C[pri\a dup[ d`nsul pe-o lavi\[ s[rea, Apoi =i peste mas[... St[p`nu-i suferea, C[ci a=tepta s[ vad[ Cur`nd, pe l`ng[ capr[, =i o frumoas[ iad[ (Iar unde omul este pe cale de sporit Oricare suferin\[ O poart[, mul\umit, V`n`nd a lui dorin\[.) Nu dup[ mult[ vreme iedu\a se n[scu. De ald[ma= \[ranul la cr`=m[ petrecu. Dar c`nd napoi se-ntoarse, V[z`nd cum sare iada de pe bordei pe cas[, El a bufnit de r`s, +i ]n proverb a zis: — C[pri\a sare masa, Iedu\a — casa! E prea adev[rat, C[ vi\iul din n[scare Nu e vindecat, 88
+i a naturii lege ]=i are-a ei lucrare, Iar mie-mi place c`nd Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezon`nd: “P[rin\ilor via\a, respectul, ascultarea Le sunt dator; dar totu=i ]n fapte nu doresc A lor deprinderi rele ca fiu s[ mo=tenesc.”
NADA +I CHITICUL De=i n-am darul de ghicit, V[z`nd ]ns[ pe flutur pe l`ng[ lum`nare, Prezicerea-mi ]ndat[ ]=i are-a ei urmare: C[ el nu scap[ nep`rlit! Aceasta-i o asem[nare, Din care cititorii pe sam[-=i vor opri C`t bunele lor sim\uri ]n parte vor dori. Iar eu aud adese iert`nd ]nt`i gre=al[ Sub nume de o glum[, de cuget trec[tor; O! toate trec pe lume, dar fapta rea-i fatal[, De-a ei ademenire nu po\i sc[pa u=or. Judec[torul care La-nt`ia lunecare Vrea cugetul s-adoarm[ cu pilda unor al\i... S[ =tii c[-n m`r=[vie va-ntrece pe ceilal\i. Un c[m[tar ce-odat[ lu[ pe an dob`nd[ C`t capete e-n stare pe tat[l s[u s[ v`nd[. Un avocat ce crede s[ fac[ negrul alb Dup[ a mea p[rere are moral cam slab. Un june crescut bine, Dar prea-nc`ntat de sine, }n oarba-i ]ng`mfare pe loc e cap stricat. O jun[ frumu=ic[ ce curte nu prime=te, Mai mult ]ns[ cu unul prin unghiuri =opote=te 89
+i e nep[s[toare c[tre al s[u b[rbat... Se afl[ pe un luciu oric`nd de-alunecat. Acela care-i place tot intrigi s[ adune, Umbl`nd din cas[-n cas[, le-nva\[ de minune, Dar mai t`rziu... V[d ]ns[ c[ sporul de vorbit M-ar da de gol la lume c[ am ]mb[tr`nit, C[ci vremea c[tre toamn[ se face mai ploioas[, Iar v`rsta naintat[ de vorb[ bucuroas[. S[ las dar alte pilde =i fabula s[-mi spun, A=a precum mi-au spus-o =i mie un om bun.
La hele=teu, nu mare, ]n unda-i acea lin[, De caracud[ plin[, Cu undi\e b[ie\ii =i lene=ii din sat Chitici de toat[ m`na undea ne]ncetat. Unditul, ca =i p`nda, vrea mai ales r[bdare... De multe ori pescarul ]n lung[ a=teptare La leg[n`nda plut[ se uit[ neclintit: Ea piere; el smuce=te +i-n loc s[ trag[ pe=te, Se-ncredin\eaz[ numai c[ nada i-a lipsit: Chiticul de sub m`n[ ]i =i f[cu r[pire. Astfel un chitic sprinten, sume\ din a lui fire, Cam ]n=ela adese =i pe pescarii mei. Dar nu-i trecu prea multe; c[ci ]ntr-o zi, c`nd ei Undeau ]ntru r[bdare, chiticul se-nc`ntase +i caracude mii }n preajm[-i adunase: — Uita\i-v[ — le zise — cum stau delaolalt[ O nad[... dou[... trii... L-al patrulea... adio, prea fericita balt[ +i to\i chiticii vii! A=a el adev[rul t`rziu l-au priceput: C[ de ademenire s[ fugi la ]nceput. 90
+TIUCA +I MOTANUL Nu-i bine c`nd p`nzarul se-apuc[ de cusut, Iar croitorul de \esut. +i e desigur totdeauna C[ cine multe ]ntreprinde Nu scoate-n cap[t nici pe una, Ba ]nc[ r`sul lumii adese ]=i aprinde! O =tiuc[ prea col\at[, jaluz[, de soi r[u, V[z`nd odinioar[ Motanul de la moar[ Cum =oarecii v`neaz[... c[zu la el mereu Cu mult[ rug[minte, s-o ieie la v`nat. — Dar spune-mi: cuno=ti oare Tu ast[ v`n[toare? O ]ntreb[ motanul. — Nu-i lucru minunat — R[spunse m`ndr[ =tiuca — de-a prinde =oricei, C`nd prindem costr[=ei! — Prea bine; hai la treab[! Tu, dar, vei lua sama Aproape de l[ptoc, Iar eu — zise motanul — m[ duc s[ p[zesc vama Pe l`ng[ poloboc. To\i =oarecii din moar[ Aice au s[-\i vie; v`neaz[ =i-i omoar[. Noroc! Noroc! Merg`nd la loc, motanul s-a apucat de treab[ +i, foarte-n grab[, Mul\ime de =oric[rit El a v`nat, a omor`t. Apoi =i la tovar[=a a mers, dar ce s[ vad[! Mai, mai, murinda =tiuc[, ciuntat[, f[r[ coad[, 91
Pe care =oarecii i-a ros, Abia ruga, prin semne, s-o trag[ p`n’ la balt[. Motanul, credincios, A tras-o, dar ]i zise: “Vecin[! de-alt[ dat[ P[ze=te-\i r`nduiala: Nu te-apuca de ce nu po\i }n capete s[ sco\i +i nu-\i mai v`r] botul unde nu-\i fierbe oala.”
TURMA +I C~INELE Am s[ v[ spun de-o turm[ =i cele ]nt`mplate La st`n[; dar ]nt`i vreau s[ v[ amintesc C[ binele =i r[ul, prin lupte ne-ncetate, O lume c`rmuiesc. C[ element, om, fiar[, fiin\i nenum[rate, Prin lupte se nutresc, C[ oaia =i cu capra, de=i sunt o f[ptur[, Nu sunt de o natur[. Oaia, precum o =ti\i, E bl`nd[-ascult[toare, Iar capra-i =ugubea\[, =i nu v[ ]ndoi\i C[-i =i cam s[ritoare. Deci la o turm[ bun[, unde era oi mii +i capre dou[, trii, S-au auzit odat[ O ceart[ prea ciudat[, C[ci oile ziceau Cam astfel ]ntre ele, Zbier`nd mereu: — Voi, caprelor, ]n turm[ sunte\i ni=te lichele; De ce dar ne conduce\i =-adese ne purta\i? 92
Prin cur[turi, ogoare, voi face\i stric[ciune, Voi despoia\i copacii, pe garduri v[-ag[\a\i, Iar noi p[\im ru=ine; +i oare nu-i mai bine S[ ave\i voi turma voastr[ =i singure s[ fi\i? — Nu — zise lor dul[ul — voi, oilor, nu =ti\i C[ lupul totdeauna din turm[ dijmuie=te +i turma f[r[ capre mai greu o risipe=te? Iar unde-s frunte ele, eu ]nc[ am un dar: P[zindu-v[ din urm[, nu latru ]n zadar. Credin\a c`inelui pe oaie o p[ze=te; Dar ce va face omul cu-a lui societate C`nd ea va fi legat[ ca turma, din p[cate? G[si-va c`ine credincios S[ o asigureze de lup primejdios?.. C[ci o societate ]n veci nu e ]ntreag[, C`t de un g`nd =i cuget nu sunt cei ce-o ]ncheag[.
VAPORUL +I CALUL Locomotivul ca fiara muge, Din s`nu-i scoate de tartar fum, +i ca balaur =uier`nd fuge Pe ferecatul cu =ine drum. O coad[ lung[ ]n urm[-i poart[: +ir de vagoane cu c[l[tori; Astfel vaporul fu de la soart[ Menit s[ poarte pe muritori. — Ce naiba duce oare at`ta greutate, +i cu o repegiune c`t nu e de crezut? 93
Zicea, ]n spaim[, calul l-al s[u de hamuri frate, C`nd trenul a v[zut. — Eu! — i-a r[spuns vaporul, c-un =uier de m`ndrie. — Tu, tu? ]ntreab[ calul; dar spune-ne ce e=ti? +i-a noastr[ datorie, Cum po\i s[ \i-o ]nsu=e=ti? Noi, caii, de c`nd lumea, pe om l-am tot purtat. Primbl[ri de gust, v`naturi, c[l[torii, r[zbeluri, Amoruri, fapte grele =i alte multe feluri De ale lui capricii, noi i-am ]ngem[nat... — Domnule cal, ascult[, — Vaporul ]ntrerupse, — s[-\i spun c`t stau pe loc, C[ci, f[r[ vorb[ mult[, Tu e=ti ]n toat[ vremea un vrednic dobitoc, +i eu sunt o putere ce c`nd m[ g[sesc str`ns[ Atunci m[ ]nt[resc; }mpr[=tiat[ ]ns[ }ndat’m[ nimicesc. Cunoa=te dar secretul ce am de predomnire: Puterea prin unice.
PRESURA }n ad`nc[ lini=tire, La rev[rsatul de zor, Presura, cu glas din fire De abia r[sun[tor, C`nta plin[ de sim\ire C[tre bunul ziditor! 94
Iar[ c`nd m[ritul soare Ca un mire mult dorit, Bucur`nd toat[ suflarea S-a ivit la r[s[rit +i c`nd lumea salutare }i depunea prin c`ntare, Atunci presura t[cea. }ns[ o privighetoare Ce mai de mult o =tia, I-a =i f[cut ]ntrebare: De ce tace? — Nu cutez, Zise presura-n durere, Cu glasu-mi f[r[ putere Soarele s[ salutez. Dar cu nespus[ pl[cere Eu v[ binecuv`ntez! A=a =i eu m[ c[inez C[ n-am talentul poeziei: S[ c`nt unirea Rom`niei.
FRUNZELE +I R{D{CINA }ntr-o zi de var[, lin[, c[lduroas[, R[sp`ndind ]n vale umbr[ r[coroas[, Frunzele pe arbor vesel d[n\uiau +i cu zefira=ii astfel se =opteau: — Dulce e via\a frunzelor, c`nd ele, De rou[ lucinde, m`ndre, tinerele, Lumea ]nverzesc +i o r[coresc. C[l[torul pacinic, obosit de cale, 95
Oric`nd se arat[ ]n a noastr[ vale, Sub arbor el st[ Repaos de-=i d[. M`ndre feti=oare locul vin s[ prind[, Vr`nd la umbra noastr[ hora s[ ]ntind[; +i cel p[stora= Le c`nt[ de jale-n al s[u fluiera=. Iar de prim[var[, chiar privighetoarea, C`nt[rea\a v[ii, cea fermec[toare, }n desimea noastr[ mult s-a r[sf[\at +i ne-a tot c`ntat. Apoi c`nd rom`nul doina h[ule=te, El pe frunz[ verde ]nt`i o nume=te; }n=i=i zefira=ii, voi ne leg[na\i +i ne dezmierda\i. — Dar spre neuitare, Nu se cade oare — Frunzelor le zise un glas din p[m`nt — Despre r[d[cin[ vreun bun cuv`nt? — Cine-i r[d[cina? +i cum de cuteaz[ Cu noi s[ se certe, c`nd nici se-nsemneaz[? Frunzele pe arbor zise v`j`ind, De ciud[ plesnind. — R[d[cina face arborul s[ creasc[ +i peste tot anul frunz[ s[ renasc[ — Le r[spunse ea. }n alt chip fiin\[ voi nici a\i avea. S[ \ine\i dar minte Aceste cuvinte: Via\a vegetal[, Via\a social[, Totului at`rn[ De la r[d[cin[. 96
LUPUL B{TR~N Un fabulist al nostru ne-au povestit c-odat[ Se r`nduise-n \ar[ un lup naz`r pe oi, Dar cum oc`rmuise, el ]nc[ nu ne-arat[; +i ce ispr[vi f[cuse, ne las[-a ghici noi. A=adar cercetar[m +i ne ]ncredin\ar[m C[ turma-ncredin\at[ acestui naz`r mare, Pr[dat[, ovilit[, C[lcat[, sp`rcuit[, Dup-o os`nd[ lung[ abia avu sc[pare. Luat fiind ]n dur[t, de-o laie de cotei, C-urechile plio=tite, cu coada ]ntre vine, Naz`rul lup cu fuga se duse-n \[ri str[ine, Abia sc[p`nd de ei! Acum iar de-odat[ un vuiet se st`rne=te, C[ dup[ at`ta vreme b[tr`nul lup dore=te S[ vie iar ]n \ar[, unde-i f[g[duise C`rlanii s[-l aleag[ naz`r ]mp[r[tesc. Se vede c[ Naz`rul trecutul a uitat, Nu =tie c[ coteii ce-atunci l-au alungat Acum sunt dul[i +i nu i-ar =edea bine La b[tr`ne\e tocmai, s[ pa\[ vro ru=ine!
JDERUL +I CACOMUL — Da’ bun[ ziua, nene! }mi pare curios Ca s[ te v[z ast[zi ]n piele =i voios; Ieri am privit, eu singur, ciudata v`n[toare Dup[ cacomi: trei oameni din ochi te urm[reau 97
+i te-ndreptau mereu Spre mla=tina cea mare; Apoi am v[zut ]nc[, cum to\i la ea au stat +i te-au ]nconjurat. Atunci... =i eu, vezi bine, Tem`ndu-m[ de mine, }n scorbur-am intrat +i nu =tiu ce s-a mai urmat. Ian spune-mi, drag vecine, Cum ai sc[pat din l[bi de om? — }ntreb[ jderul pe cacom. — Cum am sc[pat? r[spunse cacomul moderat, Curat ca prin minune, Dar trebuie a-\i spune Un lucru vederat: C[ omul din natur[ are Plec[ri destul de bune. Tu ai v[zut cu ochii cum m-au ]nconjurat La mla=tina cea mare +i =tii c[ eu mai bine m[ dau prins Dec`t s[ fiu de glod atins. Ei bine! V[z c[-un om s-apropie de mine, }mi pune pe cap m`na =i zice la ceilal\i: “Emblema cur[\iei, el trebui s[ tr[iasc[ Ca ]n integritate pe om s[ pilduiasc[! Aide\i mai bine, fra\i, S[ prindem pe murdari, Pe jderi, pe vulpi, pe ang[rii mai mari. Ce port virtu\i pe gur[, Dar dau prin glod =i fur[“. 98
URSUL BUTNAR Un urs v[z`nd pe-un p[durar De meserie cam butnar Cum cercuri ]ndoie=te +i ]n avut spore=te; A socotit s[-ncerce =i el [st me=te=ug. La cercuri trebui strung +i alte cuviin\e, Dar ursului ce-i pas[ de practice =tiin\e: El are l[bi, putere, el vrea neap[rat; Iar voia c`te fapte pe lume n-a lucrat. Acum r[sun[ codrul! Tot ce-i nuia mai groas[, Din r[d[cin[-i scoas[; Tr[snesc, plesnesc copaci, ]n l[bi de urs mereu, Dar lucrul mergea greu. V[z`nd a=a ursachi la p[durar alearg[, }nc`t sta gata omul asupra lui s[ mearg[. “Ascult[-m[, vecine! Ian nu te a\o=a, — I-a zis degrab[ ursul, c[ci vorba nu-i a=a. Eu am venit cu pace =i-\i fac o ]ntrebare: Tu-ndoi la cercuri bine, apoi de ce eu, care Acum de dou[ zile muncesc necontenit, Mul\ime de p[dure ]n lab[-mi se sf[rmar[, F[c`ndu-o ciurcele, s[-ncarci tu mii de car[, +i nici un cerc n-am ]ndoit. Spune-mi de este oare Vreun secret ascuns?” — A=a: el st[-n aceea, — lui omul i-a r[spuns, — Ce tu n-ai din n[scare, +i-anume: ]n r[bdare! 99
BROASCA +I ZEUL — Bre-che-che-chex! coax! coax! C[ci f[r[ ap[ am r[mas! — A=a striga o broasc[, ce de cu prim[var[ Din valea cea slotoas[, pe deal s-a fost retras, +i ]ntr-o scursur[ tr[ia ca pe Parnas. Dar seceta de var[ Scursurile-au zbicit, Iar broasca mea zv`ntat[ de-a glodului dar mare, Striga la zei a=a de tare, Precum mai sus v-a\i l[murit. Ea prin acea strigare rugi grele ]n[l\a: S[ se ridice apa p`n’ la scursura sa. C`nd iat[! Zeul se arat[. +i-i zice: “Ce vrei oare, Ur`t[ gr[itoare? (Era, se vede, Joe ]n bune dispozi\ii), Nu pot b[ga ]n seam[ a tale, eu, capri\ii, Ca s[ ]nec o vale =i un ]ntreg norod, C`nd tu po\i singur[ s[ te cobori la glod De unde te-ai urcat Pe deal, ce nu-\i e dat”. Sunt unii dintre oameni, carei cu sete vor Ca bine s[ le fie pe lume numai lor; V`n`nd pe orice chipuri m[riri, averi =i nume, M[car s[ piar[ lumea. 100
MU+TELE +I ALBINA Dou[ mu=te sprintenele }n \[ri str[ine porneau +i pe albin[ cu ele Cam astfel o ]mbiau: — Hai s[ mergem, surioar[! Papagalii to\i ne-au spus C[ pe-acolo-i numai var[, Soarele n-are apus. Libertatea predomne=te }n tot ce-i vie\uitori +i dreptatea nu scute=te Nici de mu=ti-ucig[tori. Iar aice... oh! ce soart[! S[ tr[ie=ti ]n \ara ta, Aci vie, aci moart[, F[r[ a te desf[ta. P[iajenii pe la \ar[ }n mreaj[ ne potopesc; Iar prin t`rguri, peste var[, Ca pe du=mani ne gonesc. Ap[r[tori, rea h`rtie, Toate s-au descoperit; Vii s[ gu=ti din farfurie +i pe loc te-ai otr[vit. La mezelicuri capace S-au r[sp`ndit de ajuns; Apoi r[ul ce ne face Paharul cu miere uns!.. — Cale bun[, mu=ti, de-aice! Le zise albina lor. Eu r[m`n, c[ci sunt ferice 101
+i ]n \ar[-mi voi s[ mor. P[m]ntenii, mic =i mare, Ai mei faguri to\i iubesc; +i pentru-a mea bun[stare, Vara, iarna, ]ngrijesc. Iar voi, oriunde v[-\i duce, Dac[ =i-n acele \[ri Vreun bine nu-\i aduce, Nu ve\i afla desf[t[ri. Acel ce pentru-a lui \ar[ }n fapt[ face folos, Orice r[u ]l ]mpresoar[, Nu o las[ bucuros; Iar acel ce nu lucreaz[ La edificiul comun Singur se expatriaz[, C[ci nimic nu face bun.
CARELE CU OALE O tab[r[ de care mergea la t`rg cu oale A unui negu\[tor. El ]nsu=i cu-ngrijire le conducea ]n cale, Sper`nd de Mo=i s-adune folos ]nsemn[tor; Dar trebuia s[ treac[ o renumit[ vale, La care c[r[u=ii-ndat[ ce-au sosit, A=a s-au sf[tuit: Ca s[ pogoare valea, pe r`nd, ]ncet, cu minte; Iar carul dup[ urm[ s[ fac[ ]nainte, C[ci boii ce-l purtau, Deprin=i fiind =i maturi, mai vrednici s-ar[tau; 102
+i ]n adev[r, carul mergea ]ncet, ca g`ndul Cel ]ncercat de grije =i fr[m`ntat de ani. Dar o pereche de juncani A c[ror venea r`ndul, Pe boii bine ]nv[\a\i }i criticau de moarte: — Uita\i-v[, boi l[uda\i! Vede\i — ziceau — neghiobii, un car nu =tiu s[ poarte, Ia uite la Bo\olan! Se t`r`ie ca broasca... Ia vezi alde Prian }n jug cum tot se las[; Ar vrea din el s[ ias[. O, Doamne! +i ce boi! Cu ce renume mare! Mai bine ar c[ra gunoi, Sau ar =edea la brag[, pe somn =i pe m`ncare... Ia s[ ne vad[ =i pe noi!.. Cu-a=a oc[ri, juncanii pornesc cu carul lor; Dar greutatea ]i apas[; Ei s[ opreasc[ vor, +i-n dreapta se cam las[; Apoi, de la o culme, la st`nga-n loc c`rmesc, O culc[ drept pe fug[, c`t le lua piciorul, R[stoarn[ oalele... =i ]n r`p[ se opresc... }nc`t negu\[torul, Cu m`inile cruci=e, la h`rburi se uita +i foarte greu ofta. Eu nu =tiu cum s-a ]nt`mplat, |iu mult cu viitorul, C[ci de trecut m-am s[turat +i nu-i p[strez amorul; 103
Dar vreau s-ar[t la unii noi, Cum ei ]n timpuri grele La al\ii v[d numai noroi +i numai fapte rele; Iar c`nd s-apuc[ singuri ei De trebi, ca oameni grei, R[stoarn[ carul drept de r`p[ +i tot ]nc[ mai \ip[.
ZMEUL Un zmeu cu-o coad[ lung[ =i cu-o zb`rn`itoare De tot r[sun[toare, V[z`ndu-se odat[ sub nouri ridicat, La fluturul din vale, acestea au strigat: — Zburdalnic[ fiin\[! Tu, care toat[ ziua cu-at`ta u=urin\[, Te-alungi tot dup[ flori, De ce nu cutezi oare s[ te ridici ca mine, S[ r[sp`nde=ti ]n aer miroase =i fiori? Mi-e mil[, z[u, de tine, C[ci ]n ]ntinsul spa\iu abia te mai z[resc. — O, nu-\i mai fie mil[, lui fluturul ]i zice. Eu soarta-\i n-o doresc. Tu zbori legat, Eu liber m[ desf[tez aice De flori ]nconjurat. A ta zb`rn`itur[ e =[rl[t[nerie; Chiar starea ta at`rn[ de v`nt =i de copii; }n fine, tu e=ti juc[rie, Iar eu sunt dintre vii. 104
A=a =i ]ntre oameni sunt =arlatani, sunt zmei, Ce zb`rn`iesc, se-nal\[ c`t v`ntul lor le bate; Iar cum a lui suflare ori st[, ori se abate, Ca v`ntul cad =i ei.
NEGU|{TORUL — Ia vin-]ncoace, m[i nepoate! Dar ce te-ai cufundat acolo-n socotele; Vino de vezi aice un negustor c`t poate La cazuri, =tii, mai grele. Cuno=ti tu cea bucat[ de-aba, de molii roas[, +i putred[, =i groas[, Ei bine, Dumnezeu Trimise-un n[t[r[u +i iat[ b[ni=orii c[-mi sunt acuma-n palm[, Pe-un lucru f[r’ de seam[. — A=a poate s[ fie, r[spunse cel chemat, Dar, unchiule, e=ti ]n=elat, C[ tu moned[ fals[ pe marf[ ai luat. A=a diploma\ia ]n=eal[ =i se-n=eal[, A=a mai mul\i din oameni, mic de la mare fur[; Cu osebire numai, c[ unii nu au gur[ S[ dea pe al\ii la iveal[.
ARICIUL +I C~RTI|A — Sunt liber[, am dreptul, O c`rti\[ zicea, Pe sub p[m`nt cu-ncetul, S[ scurm c`t mi-ar pl[cea. 105
+i cine poate oare de mine s[ se lege, C`nd eu m[ cred ]n lege? Prefac ]n \[rn[ neagr[ p[m`ntul s[n[tos +i-l fac mo=inoios... — Eu! i-a r[spuns ariciul, eu am de la natur[, Ne]mp[cat[ ur[ Asupra tuturor ca tine viet[\i, Ce zac ]n r[ut[\i. C[ci v[d c`mpie verde, de m`ini de om ne-atins[, Cum tu o ai p[tat-o cu mult negre culori; V[d iar[=i o gr[din[ de frumuse\i cuprins[, Cum ai desfigurat-o, scurm`nd chiar pe sub flori. +i pentru ce tu oare nu scormole=ti gunoaie, Ca s[ lucrezi ]n ele c`t vrei la mo=inoaie, Iar nu p[m`nt curat: Cunoa=te dar, c[ du=man ]\i sunt ne]mp[cat... Dup[ a=a cuvinte, ariciul iat[, vede Un mo=inoi mi=c`nd; Cu armele-i ]ntinse la d`nsul se repede +i c`rti\a mi-o scoate abia, abia sufl`nd. — A! }mi c[zu=i pe ace, Ariciul ei ]i zice, — socot c[ te-am p[truns? — — Iertare! rog iertare! de-acuma n-oi mai face. Oft`nd ea a r[spuns. — Ei fie! ast[ dat[ te las ]n bun[ pace, Ariciul ]i roste=te, dar iat[-\i hot[r[sc S[ spui la ale tale: ce-i bun s[ nu atace! Sunt publici=ti pe lume ce purure c`rtesc. (+i fabula aceasta chiar lor o d[ruiesc). Ei cred c[ au dreptate pe orice om s-atace, }nc`t lor nu le place: Dar totu=i c`teodat[ ariciul ]=i g[sesc. 106
P O E Z I I
107
Dlui GRIGORIE ALEXANDRESCU La h[r[zirea fabulei “R`ul =i hele=teul”
Nici g`ndeam ca pentru versuri s[ iau ]n m`n[ condei, C`nd \intirea-mi aici este la un altfel de idei, Care nu cer epistole, nici fabule de glumit, Ci protesturi, reclama\ii dreptului de sprijinit.* Dar dorita ]nt`lnire-\i m[ f[cu s[ stau un ceas, +i din cuprinsul Temidei s[ m[ ca\[r pe Parnas. Rodul astei ]ntreprinderi e fabula ce-\i ]nchin, Scris[ cu o grab[ mare, ]ntr-un stil nu prea senin; Dar a mea dorin\[ este ca tu s[ fii vecinic r`u De poezii curg[toare, de talentul cel mai viu; S[ scrii pentru-a noastr[ slav[, ca to\i s[ ne l[ud[m, C`\i o limb[ rom`neasc[ ast[zi ]ntrebuin\[m. +tii prea bine c[ talentul este de la ceruri dat +i oricare-=i va da sama cum ]n lume l-au tractat. Talentul t[u este mare =i sama-\i va fi mai grea, C`nd din orice ]nt`mplare a-l p[r[si tu vei vrea. To\i poe\ii cearc[-n lume feluri de nemul\umiri, Dar din ele sc`nteiaz[ cele mai vie sim\iri. A\`\a\i de-mpotrivire ei se lupt[ ne-ncetat, +i izb`nda le e slava cu care s-a-ncununat.** Scrie! scrie! iat[-\i legea ce trebuie s[ urmezi, Pentru ca s[ fii ca r`ul =i-n viitor s[ viezi.
* **
M[ aflam la Bucure=ti ]n pricini de judec[\i. Precum Tasso. 108
EPIGRAM{ Un om be\iv odat[ se ispoveduia, Iar[ duhovnicul a=a ]l sf[tuia: — Aproapele t[u s[-l iube=ti, +i pe vr[jma= s[ nu ur[=ti! De vin cu totul s[ te la=i C[-\i este cel mai r[u =i ne-mp[cat pizma=. — O contrazicere ce nu-i de ]n\eles, — R[spunse be\iva=ul: Mai ]nainte, cum? iar singur ]mi zice=i S[ nu-mi ur[sc vr[jma=ul +i iat[ prin urmare, C[ la aceasta eu nu-\i pot da ascultare.
ZI }NT~I APRILI Nu =tiu, z[u, pe ce temeiuri Zi ]nt`i a lui Aprili S-au menit din obiceiuri A fi zi de am[giri. O zi numai ]n trei sute, F[r[ praznici, s[rb[tori, Pentru ni=te =[gi pl[cute, N-ar fi r[u ]ns[mn[tori. Dar a lumii am[gire Nu are nici un hotar, Toate trec prin chibzuire Vicle=ugului amar. Omul cel ]nt`i c[zur[ Prin am[gire din rai, C`nd nu era ]n natur[ 109
Alt[ vreme dec`t Mai. Politica se-nv`rte=te Pe ace=tii zile legi: Sfarm[, drege, hot[r[=te Soarta \[rilor ]ntregi. Diplomaticii ]n=eal[ La Septemvrii, la Ghenari, Caut[, p`ndesc gre=eal[ +i r[stoarn[ planuri mari. To\i supu=ii ]n tot locul Pe =efii lor am[gesc, Prin aceasta-=i fac norocul, Cariera ]=i l[\esc. Femeile au prea multe Zile-nt`i a lui Aprili, Chiar deviza lor pe frunte Pare scris: ]nt`i Aprili. +i b[rba\ii iar pe ele Purure le viclenesc, Jur[ lor pe cer =i stele, Dar credin\[ nu p[zesc. Cel ce cump[r[ sau vinde, G`nde=te la ]n=elat, }n rar om nu se aprinde Cugetul acest de iad. Omul ]n sf`r=it cuteaz[ A-n=ela pre Dumnezeu C`nd prin ap[ se boteaz[, Iar ]n fapt[ st[ tot r[u. P`n[ c`nd ]nt`i Aprilii Va-mp[r[\i pre p[m`nt? C`nd va luci raza zilei Numai cinstei lumin`nd? 110
G~NDUL Stau, m[ uit la ceruri, ]n a lor senin Trista mea vedere uimit r[t[ce=te. M[ uit =i la soare: de lumin[ plin El ]nc[lzind lumea pururea luce=te. Dar soarele, cerul nu sunt dep[rtate, Iar legea naturii pe om au oprit Cu \[rna-mpreun[ s[ poat[ str[bate Mai sus dec`t este el ]nm[rginit. Privesc m`ndrul vultur cum se-naripeaz[, Cum f`lf`ie-n aer zbur`nd peste nori; Cum falnic r[spic[ a soarelui raz[, Se urc[, se pierde din ochi muritori. O! Atunci m`hnirea sufletu-mi apas[, Atunci ]mi plec capul =i ad`nc oftez: Omule! fiin\[ slab[, tic[loas[, De ce dup[ vultur nu po\i s[ urmezi! Dar de-odat[ g`ndul ]n mine r[sare Ca un fulger iute, ce e plin de foc, Se-nal\[ la ceruri, trece peste soare, +i cu neast`mp[r cat[ ]n alt loc. Toate le cuprinde, toate le m[soar[, Afl[ a lor timpuri, regule =i curs, Plin de nemurire mai departe zboar[ La poarta veciei, la cel nep[truns! 111
LA BUCIUMUL Buciume cu voce tare, La bun[ vreme r[suni: Eu salut a ta c`ntare, Ca vitejii mei str[buni. A lor bucium suna semnul Mi=c[rilor ost[=e=ti, Iar[ tu ne c`n\i ]ndemnul La fapte ]n\elep\e=ti. Patriotica sim\ire Vrei s[ de=tep\i ]ntre fra\i, Ale c[ror desp[r\ire A stat ani ]ndelunga\i. +i ce via\[ e mai bun[, Cum psalmistul a c`ntat: Dec`t fra\ii ]mpreun[ S[ tr[iasc[ ne-ncetat? Rom`nia s[ vieze Subt o lege, subt un scut, S[ tot binecuv`nteze Pre cei ce-o au ren[scut! C`nt[, c`nt[, bucium falnic, De str[bate la auz; C[ci pentru p[catul jalnic Sunt ]ntre arca=i =i surzi. 112
LA CEAHL{U* Te mai z[rii odat[, te rev[zui, gigante, O, dragul meu Ceahl[u! +-a tale suvenire ]n inima-mi s[pate, }mi zic c[-s june eu. Subt ale tale poale sunt =i voi fi tot june, C[ci tu nu-mb[tr`ne=ti, De mii de ani at`ta te-nal\i ca o minune, Subt boltele cere=ti. Tu ai v[zut ]n juru-\i popoare felurite, }n lupte furnic`nd; Rom`nul ]ns[ singur cu inim[ fierbinte St[tu te admir`nd. El poart[ a ta deviz[, el vrea s[ stea ca tine, Ca munte neclintit, +i iat[-l c[ se-nal\[, =i iat[-l c[ devine A fi ]n veci unit. Sunt sigur c[ acuma te ui\i cu bucurie La fra\ii din Carpa\i, Bucecii, Caraimanul**, ]nchin[ciune \ie Trimit ca ni=te fra\i. Ei sper[ ca =i tine, c[ vreodineaoar[ Tot va suna o oar[ Ca mun\ii Rom`niei de d`nsa r[zle\i\i S[ fie to\i uni\i. * Anticul Pion, munte din Carpa\ii Moldovei. ** Mun\ii cei mai ]nal\i din Rom`nia. 113
Tu stai de cer aproape =i poate c`teodat[ Pe Panaghia* ta, Vin ]ngerii s[ vaz[ Moldova l[crimat[: Atunci nu ne uita. Spune c-acele lacrimi sunt numai o m`nie De Ia=i =i Bucure=ti, C[ci nu-i rom`n s[ zic[, c[ nu e Rom`nia, C[ nu sunt c[i cere=ti. Unirea Rom`niei a fost predestinat[ De-al cerului decret, Ea trebui s[ tr[iasc[, ea este ordonat[ De-a prospera cu-ncet. Vom trece poate faze de pl`ngeri =i de ur[, Dar cei adev[ra\i Rom`ni cu b[rb[\ie, cu inimi de c[ldur[ Vor r[m`nea tot fra\i. }n secolul de fa\[ popoarele cu minte Pe-aceast[ cale merg, S[tule de via\[ ]n frac\ii umilite La uniuni alerg. Na\ionalitatea azi are prec[dere, C[ci piere foarte greu. M[ duc la Rom`nia =i p`n’ la revedere Adio, drag Ceahl[u. * Pe v`rful Pionului este un turn ]nalt ce se nume=te Panaghia. 114
LA MORM~NTUL UNUI DOCTOR Sub ast[ piatr[ zace un doctor ]nv[\at; Cu moartea lui de moarte pe mul\i el a sc[pat.
DORIN|A ROM~NULUI DIN 1862 S[ fie Rom`nia de-acum ]n veci unit[ +i prop[=ind ]n toate s[ fie ea menit[, La r[s[rit s[-nal\e pavilionu-i sus, Ca cele de apus. S[ aib[ Rom`nia industrie =i arte, +coli bune, r[sp`ndite ]n ori=icare parte; }nc`t rom`nii to\i s[ fie lumina\i Ca cei de stat b[rba\i. S[ fie Rom`nia ]ntins[, mare, lung[, Ca cei ce o aspir[ la s`nu-i s[ n-ajung[, S[ turbe alung`nd-o =i r[t[cind ]n dar, S[ piar[ la hotar. S[ aib[ Rom`nia puternic[ armat[, }n numele lui +tefan =-al lui Mihai chemat[, Ca ori=ic`nd pruden\a o lupt[-ar r`ndui, S[ =tie birui. S[ fie Rom`nia tot binecuv`ntat[, Ca \ar[ mult m[noas[, ca \ar[-mbel=ugat[; Str[inul s[-i aduc[ a sale bog[\ii, Pe-a ei producte vii. 115
S[ aib[ Rom`nia comori asigurate, S[ aib[ naviga\ii, s[-=i fac[ c[i ferate; Comer\ul ei s[ fie activ =i r[sp`ndit, Ca mijloc de-nflorit. S[ fie Domnitorul de Dumnezeu l[sat, Ca s[ renasc[ astfel frumoasa Rom`nie, }ntru eternitate mult binecuv`ntat; O fie, fie, fie!
116
DRAMATURGIE
117
[ GURALEIUL] }NF{|O+AREA I CUCOANA ZAMFIRI|A +I ZOI|A CUCOANA ZAMFIRI|A
Postelnicul de-aice acum numai s-au dus; De ast[zi diminea\[ un milion mi-au spus. V[z`nd c[ nu-i alt chip mai sigur spre sc[pare De guralei a=a nesuferit de mare, Eu ]nadins cu trebi m-am =i ]ns[rcinat +i-a=a abia-abia de d`nsul am sc[pat. ZOI|A
Cucoan[, cum de n-am =i eu ceva crezare, C`nd zic c[ dumnealui t[cere nici nu are, Spuind necontenit =i vrute =i nevrute La cei ce au p[cat s[ stea ca s[-l asculte, De ranguri mari =i mici, de domnii ce au fost, Istorise=te mii, ca cum ar fi de rost +i intrigi mai ales adeseori lucreaz[: Le face mare haz, le =i adivereaz[. Iar c`nd ]l oblicesc cu vro minciun[ vie, Atunci se ap[r[ =i zice c[ nu =tie. 118
CUCOANA ZAMFIRI|A
A=a cum este, drept.
ZOI|A
Eu judec ca o slug[, Dar pare-mi-se, z[u, c[ vorba acea lung[, Precum postelnicul necontenit o are, Mult scade la boieri din chipul lor cel mare. +i eu adev[rat acum m[rturisesc, C[ la postelnicul nimica nu g[sesc Din cele ce-ar putea ceva f[g[dui Ca pe vre o femeie s[ poat[ birui. M[car c[ dumnealui c[tre mata arat[ C[ mult[ dragoste ]n inima sa poart[ Iar totului apoi, o mare neunire La a dumilorvoastre deprinderi =i la fire. Mata e=ti prea t[cut[, iar dumnealui limbut; Mata e=ti nostim[, iar dumnealui cam slut; +i mai ]n scurt zic`nd: nepotrivi\i sunte\i. O, ce deosebire la aga Noule\! El de familie, adev[rat, nu-i mare, Pentru aceasta nici avere nu prea are; Dar ce om priimit =i foarte delicat, La minte ]n\elept, la vorb[ m[surat. +i dintre to\i acei ce pe mata te vor, Eu socotesc c[ el ar fi mai buni=or. CUCOANA ZAMFIRI|A
Adev[rat, a=a-i, eu m[ unesc cu tine, Dar dup[ ]nt`mpl[ri, acela-i pentru mine Pe care ti\a mea a vrea s[-l hot[rasc[. 119
ZOI|A
Doar n-are dumneaei cu d`nsul s[ tr[iasc[. CUCOANA ZAMFERI|A
Eu trebuie s[ n-am nici chic de cuno=tin\[ C`nd nu voi pre\ui plecarea cea de ti\[ Cu care dumneaei de-a purure s-arat[ L[s`ndu-mi starea sa acum =i prin diiat[, +i cu postelnicul nu-i vorba ]n zadar, Fiindc[ ti\a mea ]l are la nazar. ZOI|A
Doar numai pentru vist =i pentru vorba mult[ Cu care dumnealui neobosit se lupt[, R[pind de la femei, cu str`mb[tate mare, O clironomiceasc-a lor numai plecare. Apoi, st[p`na mea, m[ rog de iert[ciune, Dar eu de pe acum adev[rat voi spune; C[ la mata atunci, z[u, nu pot s[ slujesc, Pentru c[ trebuie cur`nd s[ z[luzesc! CUCOANA ZAMFIRI|A
Da ce pot face eu?
ZOI|A
Cum, ce? S[ hot[r[=ti C[ dup[ dumnealui a merge nu vroie=ti. CUCOANA ZAMFIRI|A
Ia uit[-te de vezi, cu butca cine vine? 120
ZOI|A
}ntocmai nimerit: cucoanele b[tr`ne. }NF{|O+AREA II
Tot acele =i CUCOANA M{RIOARA cu CUCOANA NASTAS~ICA CUCOANA M{RIOARA Zic`nd ]nt`i bonjur, te =i heretisesc. Noroc, ]ntru mul\i ani =i ceas bun ]\i doresc! CUCOANA NASTAS~ICA
+i eu asemene.
CUCOANA ZAMFIRI|A Da pentru ce, =i cum?
CUCOANA M{RIOARA
P`n’nu se face foc nici nu mai iese fum. +i, dar, la ce de noi a=a t[gad[ mare, C`nd Ie=ul tot acum aceast[ vorb[ are. Doar nu-i ceva de r[u, g[sind o v[duvi\[ Pe un adev[rat prieten de credin\[; +i cu postelnicul, z[u, nu \i-a fi ur`t. CUCOANA ZAMFIRI|A
Eu foarte mult m[ mir de unde-a\i auzit. 121
CUCOANA NASTAS~ICA
Postelnicul ne-au spus =i ne-au ]ncredin\at C[ el ar fi acum ca =i un ]nsurat. CUCOANA ZAMFIRI|A
Pe cinstea mea v[ spun c[ eu nu =tiu nimic[. T[gad[ nu-i aici, c[ci nu am vre o fric[. Iar c[ postelnicul la ti\a merge des, Aceasta eu v-o spun din toate mai ales, +i poate dumneaei ceva s[ fi vorbit, Dar eu m[rturisesc c[ nu mi-i priimit. CUCOANA M{RIOARA
O, Doamne! +i ce vrei, s[ ai b[rbat pl[cut, S[ te mai ]ngrije=ti de a-l p[zi din scurt +i de a purure s[ fii ]nm[rginit[ Cu o statornicie de lume p[r[sit[! Atunci c`nd dumneta e=ti t`n[r[, nurlie, +i po\i ]nchin[tori avea ]nc[ o mie. CUCOANA ZAMFIRI|A
V[ mul\umesc de sfat, iar eu a=a nu sunt; Mai bine s[ m[-ngrop de vie ]n morm`nt! Pentru aceasta eu v[ fac =i rug[minte S[ spune\i ti\[-me acum, mai ]nainte: C[ cu postelnicul eu nu m[ pot uni. ZOI|A (]ntr-o parte)
Un guralei a=a din cas[ ne-a goni. 122
CUCOANA M{RIOARA
Apoi la mine las’; eu toate le prefac: Pe unii ]i despart, pe al\ii ]i ]mpac. ZOI|A
Fugi\i, cucoanelor, postelnicul ne vine; Dar asculta\i-l cum vorbe=te el cu sine. POSTELNICUL (dup[ scen[)
Cucoana trebuie s[ fie tot acas[; Nici vremea nu-i acum la vizite s[ ias[, +i ceasul au sosit ]n care eu g`ndesc Cu dumneaei prea larg de toate s[ vorbesc. CUCOANA NASTAS~ICA
Haidem mai repede ]n alt[ od[i\[, Ca s[ sc[p[m de d`nsul. ZOI|A
Cu alt chip nu-i putin\[.
123
}NF{|O+AREA III ZOI|A +I POSTELNICUL GURIIANU POSTELNICUL (nev[z`nd pe Zoi\a)
Da z[u c[-i curios pe to\i s[-i ocole=ti +i pentru dou[ graiuri pe nime s[ g[se=ti. Am fost la hatmanul =i nu era acas[; Iar visternicul, atunce vr`nd s[ ias[, Nici nu m-au priimit... ZOI|A
M[ rog s[ aib iertare, Cu cine dumneta gr[ie=ti a=a de tare? POSTELNICUL
A, Zoi\ico, tu! Da ce mai faci, fetic[? Eu la st[p`n[-ta am vorb[ mititic[: Pe mine dumneaei m-au fost ]ns[rcinat S[ fac c`te ceva; dar nu am apucat A ispr[vi nimica. }nchipuie=te-\i, z[u, De ast[zi diminea\[ de c`nd alerg mereu Pe bie\ii c[i=ori i-am obosit de tot +i butca mi-au stricat potcitul cel de pod, La Trisvetitele am fost la liturghie; De-aici m-am repezit un ceas pe la agie; Apoi la Podu-Ro=, apoi prin P[curari — Ia judec[, m[ rog, ce s[rituri tot mari. De-aice am vroit s[ m[ ar[t la Curte; Dar acolo v[z`nd c[ sunt tr[suri prea multe, 124
Nici nu m-am pogor`t. M-am dus la vistierie; Am fost pe la Divan, am fost prin S[r[rie, Am fost prin T[t[ra=i... ZOI|A
Asemene =i eu, De ast[zi diminea\[ de c`nd alerg mereu; Pe jos pe la feciori, pe la g[in[rie, De-aici la cuhnii, de-aici la chel[rie, Apoi pe la c[m[ri, apoi la garderob, Ba scoate rochia, ba scutur[ salop, Alearg[-n sus, ]n jos =i ia la toate seam[, M[ pog[r[sc pe sc[ri, cucoana iar m[ cheam[! Norocul meu au fost c[ un boier limbut, Nem[surat de=ert, =i guralei =tiut, Fiind la dumneaei, au tot istorisit, }nc`t duduca mea curat au ame\it +-a=a de r[ul lui s-au dus =i de acas[. POSTELNICUL
Apoi ascult[-m[, s[-\i spun eu, jup`neas[; A=a obr[znicie de-acum s[ nu mai faci, C[ te voi ]nv[\a cu gura s[ m[ taci. ZOI|A
Asemene =tiin\[ nici dumneata n-o ai. POSTELNICUL
Pricini de sup[r[ri poftesc s[ nu-mi mai dai. +i cum de ]ndr[zne=ti s[-\i ba\i de mine joc? At`ta numai, z[u, tu ai acum noroc, 125
C[ pe st[p`na ta eu foarte o sl[vesc, N[d[jduind cur`nd so\ie s-o numesc. +i ]ntru adev[r, boier a=a ca mine, Pereche ori=icui la socotin\[ vine. Dar eu am auzit ceva de Noule\! }mi pare ]ns[ greu s[ m[ al[turez C-un om a=a de mic =i foarte ne=tiut, Ce nu-i prin cas[ mare la nume cunoscut. De d`nsul nu m[ tem nici c`t de pu\intel. (Se uit[ spre u=[). Dar cum s-au nimerit de vine singur el! ZOI|A
Apoi fiindc[ eu acum sunt de prisos, M[ duc, l[s`ndu-te la gur[ s[n[tos. (Se duce.)
}NF{|O+AREA IV POSTELNICUL +I AGA NOULE| NOULE| (]ntr-o parte)
Se vede cum c[ nu-i acas[ cuconi\a. POSTELNICUL
M[ rog, ce treab[ ai la coana Zamfiri\a? Aceast[ eu doresc s[ =tiu mai l[murit, Av`nd cu dumneata ceva =i de vorbit: Eu, domnul meu, aud c[ dumneata voie=ti 126
La ]nsurarea mea de-aici s[ m[ sminte=ti? C[ dumneata te pui cu mine de un rang? A=adar te poftesc s[-mi t[lm[ce=ti pre larg Aceste ce aud. NOULE|
M[ rog de iert[ciune, Dar dumitale eu nimica n-am a-\i spune, C[ci rangurile sunt de c[tre to\i =tiute, Iar slujbele apoi a mele sunt mai multe. POSTELNICUL
Cum? Cum? Cu dumneata s[ fac potriv[ eu? Nicicum nu m[ unesc, fereasc[ Dumnezeu! La Su\u am luat caftan de boierie C`nd dumneata erai diac de vistierie; Titulul meu =-acum r[sun[: “Biv vel-post.”! La Putna staroste de-at`tea ori am fost; Ispr[vniciile mai toate le-am avut, C`te o lun[-dou[, a=a cum s-au putut; +i same= te-am avut la Neam\, mi-aduc aminte, Pe c`nd ]nc[ eram tovar[= cu Arvinte. El ]nc[ au r[mas, iar eu m-am dep[rtat: Vistiernicu-mi era un du=man ne-mp[cat. A=a sunt to\i la noi: cum cap[t[ vrun loc, Se pierd, se nebunesc... NOULE|
Ba s[ m[ ier\i, m[ rog! C[ nu sunt to\i a=a: =i mul\i boieri cinsti\i }n slujba patriei i-avem noi ispiti\i, Cu minte vrednic[ de orice cabinet. 127
POSTELNICUL
Dar dumneata erai atuncea un b[iet +i eu ]nc[ acum mi-aduc aminte bine C[ v[rul Necolai intrase dup[ mine, Cu toate c[ nu-i bun de slujbe Necolai: La d`nsul nici s[ iei, nici po\i ceva s[-i dai. Un prea pozna= rom`n, nu-=i cat[ de folos, Atunci c`nd este chip, la slujb[ mai v`rtos! M[car c[ are el avere de ajuns +i banul purure ]l \ine cam ascuns. Vro dou[-trei mo=ii de zestre au luat, Apoi vro =ase mii de g[lbena=i ]n aht! Asemene un loc =i eu de mult doresc, N[d[jduiesc acum cur`nd s[-l dob`ndesc. NOULE|
Nu cred c[ dumneata cu banii te ]nsori? POSTELNICUL
S[ =tii, boierule, c-ai mei mijlocitori Au bun[ trecere oriunde voi dori: Prin coana Safta eu pot totul ispr[vi. Dar mai v`rtos fiind =i om cam greu=or!.. NOULE| (]ntr-o parte)
Ba dimpotriv[, z[u, e=ti ]nc[ prea u=or! POSTELNICUL
... C[ci pot s[ m[ numesc din fa=[ tot boieri. (Noule\ arat[ chip de mirare). 128
Po\i dumneata c`t vrei de-aceasta s[ te meri. Zavistia la voi ]i boal[ din n[scare, Ce, dup[ cum s-au zis, ]n lume leac nu are. A=a, doar au cei mul\i a mea ]nv[\[tur[, Sau sunt asemene ca mine buni la gur[?! De mine dasc[lul grecesc se tot mira: Nici altul mai iste\ la d`nsul nu era. |inerea mea de minte =i duhul cu sim\ire Sunt rari ]mpodobiri v[rsate de la fire. Odat[ ]mi spunea m[tu=a mea Zoi\a C[ maic[-mea m-au dus la Curte, la Domni\a, C`nd eu ]nc[ eram ]n v`rst[ de un an. (Atunci =i tat[-meu intrase la Divan). A=a Domni\a, spun, c[ m-au luat ]n bra\e +i c[tre maic[-mea au cuv`ntat de fa\[ C[ eu sunt rarit[, o pozn[ de b[iet... Mir`ndu-se a=a, m-au fost =i diochet... NOULE|
Vai, ce primejdii!
POSTELNICUL
Dar nu mi-au fost nimica. NOULE|
Pe mine, z[u, acum m[ cuprinsese frica! POSTELNICUL
Degeaba dumneata te sparii a=a tare, C`nd trebui mai ales s[ fii la suflet mare, Fiindc[ am s[-\i dau cur`nd un p[i=or! 129
Acesta-i pentru mine un lucru prea u=or +i, dar, ca s[ nu scap o vreme priincioas[, M[ duc un ceas de-aici, aproape, la o cas[. (Se duce.) }NF{|O+AREA V NOULE| +I ZOI|A NOULE|
Zoi\o! Spune-mi drept: ce veste pe la noi? ZOI|A
Merg bine trebile. +i, ]n sf`r=it, apoi, Zoi\a s[ tr[iasc[! NOULE|
Dar s-au vorbit ceva? ZOI|A
Cum nu! Duduc[i eu am spus vro c`teva La care dumneaei au zis c[ se une=te. NOULE|
Eu ]nc[ am aflat prin cine mijloce=te Boierul guralei. ZOI|A
Prin ti\a cuconi\ei.
130
NOULE|
+i pare-mi-se mie c[ coanei Zamfiri\ei B[tr`na p`n’acum nici nu au vorovit. A=a, postelnicul pu\in au ispr[vit! ZOI|A
N[dejde dumneata ai bun[ despre mine. Haidem ]ns[ de-aici, c[ guraleiul vine. }NF{|O+AREA VI POSTELNICUL, CUCOANA SAFTA, CUCOANA M{RIOARA, CUCOANA NASTAS~ICA POSTELNICUL (Intr`nd, vorbe=te, a=eaz[ scaune de r`nd =i se pune l`ng[ cucoana Safta.)
Ce lucru minunat! Pe toate la un loc V-am =i ]nt`mpinat. Poftim, =ede\i, m[ rog. }mi pare tare bine. +i am un chef acum S[ v[ istorisesc... Dar ce spuneam pe drum? CUCOANA M{RIOARA
De o persoan[, cum...
CUCOANA SAFTA (cu chip sup[rat)
Poftesc s[-i da\i ei pace: Femeia t`n[r[, cum vrea a=a =i face. 131
CUCOANA NASTAS~ICA
Eu, z[u, c[ n-am =tiut p`n[ acum nimica. CUCOANA SAFTA (c[tre cucoana Nastas`ica)
}mi pare tare r[u de d`nsa, s[rm[nica. POSTELNICUL
Fereasc[ Dumnezeu s[ cazi ]n gura lumii! La ea mai nimene nu are vre un nume. CUCOANA M{RIOARA
Da =ti\i o novi\[?
CUCOANA SAFTA
Eu mare haz le fac.
POSTELNICUL
O, novitalele =i mie mult ]mi plac. Pentru aceasta =tiu acum vro zece eu, A=a de proaspete, ]nc`t... CUCOANA NASTAS~ICA
Ce Dumnezeu! Doar cu corabia venite la Gala\i! POSTELNICUL
Ba f[r[ =ag[, z[u, m[ rog s[ asculta\i. 132
CUCOANA M{RIOARA
Apoi dar las’ ]nt`i la mine s[ sf`r=esc. POSTELNICUL
Da eu ]ntr-un minunt le =i istorisesc. CUCOANA SAFTA
Noi ]ns[ socotim s[ dai la dame r`nd. CUCOANA NASTAS~ICA
A=a se cade drept, adev[rat gr[ind. POSTELNICUL
Nici ]ndoial[ nu-i, =i ce se potrive=te, Eu sunt unit... CUCOANA M{RIOARA (c[tre cucoana Safta)
Unit, dar ]ns[ tot vorbe=te. CUCOANA SAFTA (c[tre postelnic)
Noi te rug[m s[ taci.
POSTELNICUL
Keramo, am t[cut. 133
CUCOANA SAFTA (c[tre cucoana M[rioara)
Ce novi\[, m[ rog, s[ spui ai ]nceput? CUCOANA M{RIOARA
Desar[ noi avem theatr moldovenesc. POSTELNICUL
Ba z[u?! Dar trebuie o loj[ s[ n[imesc. +i ce comedie? CUCOANA M{RIOARA
Subt nume “Guralei”.
CUCOANA NASTAS~ICA (c[tre postelnic)
Puteai =i dumneata o rol[ ca s[ iei. POSTELNICUL
Cum adic[, s[ fiu =i eu ]ntre actiori? CUCOANA M{RIOAR{
Ba nu, c[ gioac[ to\i curat din amatiori. POSTELNICUL
Apoi adev[rat c[ eu puteam s[ gioc Mai bine dec`t to\i. 134
CUCOANA M{RIOARA
+i n-ai avut noroc!
POSTELNICUL
}mi pare foarte r[u: dar este de mirare Cum nu mi s-au f[cut =i mie ]ntrebare! A c[ruia au fost a=a ]nchipuire, +i, ]n sf`r=it, apoi, a cui alc[tuire? CUCOANA M{RIOARA
Nu trebuie dumneata aceasta s[ mai =tii; Destul c[ la theatr desar[ ai s[ fii. POSTELNICUL
+i dumneavoastr[ cred c[-\i fi neap[rat? CUCOANA NASTAS~ICA (]ntr-o parte)
Da eu de guralei =-a=a m-am s[turat! CUCOANA SAFTA
Eu, ]ns[, cum a vrea nepoata Zamfiri\a. POSTELNICUL
Se cade negre=it s[ mearg[ cuconi\a. 135
CUCOANA M{RIOARA (]ntr-o parte)
El singur ]nadins p[catul, z[u, ]=i cere, Precum =i pas[rea pe limba sa iar piere. CUCOANA SAFTA
M[ rog, a\i auzit un lucru de mirat: Zmaranda lui Fifi... POSTELNICUL
A=a, s-au m[ritat.
CUCOANA SAFTA
Da ea de dou[zeci de ani ]i m[ritat[! POSTELNICUL
Prea, prea adev[rat: dar vrea s[ se despart[, Ea ]ns[ singur[, cum zic, ar fi pricina. CUCOANA SAFTA
Ce treab[ noi avem: a cui urmeaz[ vina? Iar el... POSTELNICUL
Neap[rat c[ este cam gre=it.
CUCOANA SAFTA
Oh, frate, las[-m[ s[ spun p`n[-n sf`r=it! 136
Pardon!
POSTELNICUL CUCOANA SAFTA
De ce pardon, c`nd n-ai l[sat pe nime O vorb[ p`n’ acum s[ ispr[veasc[ bine. CUCOANA NASTAS~ICA
Noi, z[u, c[ trebuie s[ facem o tocmeal[, Ca s[ vorbim pe r`nd. POSTELNICUL
Aceasta nu-i gre=eal[.
CUCOANA M{RIOARA
+i cine va avea a=a fel de n[rav, De stric[ vorbele, s[ deie mare =traf. POSTELNICUL
Cum? +traf?
CUCOANA NASTAS~ICA
Mai l[murit zic`nd, un r[m[=ag. POSTELNICUL
Din partea mea, eu zic: pre legea mea c[ tac. 137
CUCOANA SAFTA
A=adar, s[ v[ spun: Zmaranda lui Fifi, Precum am auzit, ]n v`rst[ mai a fi De patruzeci de ani — =i vrea s[ se despart[. POSTELNICUL
Se ]n\elege, dar, c[ este vinovat[. CUCOANA NASTAS~ICA
Apoi pl[te=te =traf.
POSTELNICUL
Da pentru ce, m[ rog?
CUCOANA SAFTA
Arhon postelnice, da taci, a=a-= te rog! CUCOANA M{RIOARA (]ntr-o parte)
C[ nu-i de =ag[, z[u.
POSTELNICUL
Eu nici n-am zis nimica, Iar vorba au stricat cucoana Nastas`ica. CUCOANA NASTAS~ICA
A=a! Ba s[ m[ ier\i!
138
POSTELNICUL
Ba dumneata!
CUCOANA NASTAS~ICA
Ba nu! Eu numai am vorbit...
POSTELNICUL
La ce mai zici c[ nu!
CUCOANA SAFTA
Apoi s-au ]n\eles, postelnice, c[ vrei, Ca sup[r`ndu-ne, ]n r`s s[ ne =i iei. POSTELNICUL
Nu r`d, ci mai v`rtos zic, z[u, c[-i un p[cat Cum de adeseori la noi se tot despart. |i-i mil[ s[ prive=ti trei r`nduri de copii Prin cas[ pe la mul\i. CUCOANA M{RIOARA
C[ mul\i sunt v[duvoi, cu v[duve lua\i? Pentru aceasta au copii a=a v`rsta\i. POSTELNICUL
Prea bine. Dar apoi, acei ce se despart +i ]ntre dumnealor copiii s[i ]mpart? 139
CUCOANA SAFTA
}n lume ]nt`mpl[ri, precum =i pe la noi, Sunt multe. POSTELNICUL
Iar eu zic: c[-i veacul de apoi. Prin Agathangheton a=a se hot[r[=te. CUCOANA NASTAS~ICA (]ntr-o parte)
De toate =tie el, =i toate le vorbe=te. POSTELNICUL
Eu ]nc[ c`nd eram la dasc[lul grecesc Aveam odat[ g`nd pe tot s[-l t[lm[cesc. CUCOANA M{RIOARA
A\i auzit, m[ rog, c[ starea lui Bandat, Acum de creditori se vinde prin mezat? CUCOANA SAFTA
A=a am auzit.
CUCOANA NASTAS~ICA
+i eu.
POSTELNICUL
Iar eu nu cred, M[car cu ochii mei aceasta s[ o v[d. 140
+i nici ]i de crezut: a=a avere mare Ca pentru datorii s[ intre la v`nzare. CUCOANA SAFTA
A=a-i c`nd cineva se prea ]ndatore=te. CUCOANA NASTAS~ICA
M[ rog, acest Bandat cu cine se rude=te? POSTELNICUL
Cu mine =i cu al\ii; c[ci el se trage drept Din neamul lui Ona=, ce-au fost vel-logofet La Drago= voievod, ]nt`i la noi venit. Eu spi\a neamului o =tiu prea l[murit: Feciorul lui Ona=, z[u, nu-mi aduc aminte, }mi pare c[ au fost... (tu=e=te) a=a, a=a: p[rinte Lui hatmanul Lupa=. Acesta au f[cut Pe Iane vornicul, din care s-au n[scut Petric[ biv vel-post. — Iar hatmanul Matei, A lui Petric[ fiu, au r[posat holtei. CUCOANA NASTAS~ICA
+i spi\a neamului apoi s-au ispr[vit. A=a. Ba nu!
CUCOANA SAFTA POSTELNICUL 141
CUCOANA M{RIOARA
Da cum? C[ singur ai vorbit... Ce fel?..
POSTELNICUL CUCOANA SAFTA
Da z[u, a=a...
POSTELNICUL
Ferit-au Dumnezeu!
(Trage tabac.) CUCOANA M{RIOARA (]ntr-o parte.)
Eu nu pot s[ mai =ed: m[ doare capul r[u. (Se duce.) }NF{|O+AREA VII Tot aceia, afar[ de CUCOANA M{RIOARA POSTELNICUL
Gre=eala mea era aice din gr[bire, Fiindc[ eu vorbesc cam iute de la fire. 142
CUCOANA NASTAS~ICA (]ntr-o parte)
Ba iute! Ba prea mult =i prea nesuferit! POSTELNICUL
Eu ]ns[ p`n’acum nici nu am ispr[vit: Petric[ au avut un frate — pe Matei, Iar fiu al lui au fost paharnicul Andrei. Acesta au n[scut pe stolnicul Stoian. Acesta, pe Gavril. Acesta, pe V`rlan. V`rlan... CUCOANA SAFTA
Cu to\i ai lui... Mai las[-i, z[u, acum, La dracul s[-i mai ia. POSTELNICUL
}n scurt, dar, s[ v[ spun: C[ de pe maic[-mea eu sunt un str[nepot Sp[tarului V`rlan. (Sufl[ nasul.)
CUCOANA SAFTA (]ntr-o parte)
S[-l mai ascult nu pot. (Se duce.) 143
}NF{|O+AREA VIII POSTELNICUL +I CUCOANA NASTAS~ICA POSTELNICUL
Acel sp[tar V`rlan era un om pozna=, Limbut c`t vrei s[ zici, ba ]nc[ h[r\[ga=. (Tu=e=te.) CUCOANA NASTAS~ICA (]ntr-o parte)
+i str[nepotul lui ]i seam[n[ prea mult, }nc`t nici eu de-acum nu pot s[-l mai ascult. (Se duce.) }NF{|O+AREA IX POSTELNICUL
(Ne]nsemn`nd c[ au r[mas singur, spune ]nainte.) El ]ns[ au tr[it, cum spun, mai mult la \ar[, Umbl`nd necontenit, =i iarn[, mai =i var[, Prin codri la v`nat; dar da cu pu=ca bine — O pu=c[ de a lui se afl[ =i la mine. }NF{|O+AREA X POSTELNICUL +I ZOI|A (}n v`rful degetelor vine =i st[ dup[ scaunul lui.) 144
POSTELNICUL (Ne]nsemn`nd, spune ]nainte.)
+i zic c[ ar fi fost un om de tot voinic: Sp[tos, la um[r lat, de trup ]ns[ cam mic. T[tarii se temea de numele lui mult, Fiindc-adeseori vr[jma= i-au mai b[tut. O vorb[, m[ ierta\i, de d`nsul au r[mas, Zic`nd c[ de femei el nu f[ce vrun haz. ZOI|A (de dup[ scaun)
Din partea mea zic: Z[u c[ nu m-am sup[rat! POSTELNICUL (s[rind de pe scaun)
M[ rog! Da tu ai fost? Ce lucru de mirat! Cucoanele s-au dus =i m-au l[sat cu tine? }mi pare foarte r[u =i nici le =ade bine, C[ vorba dumnealor m-au ame\it de tot. Apoi adev[rat acum a zice pot: C[ cel mai fericit la o femeie dar, S[ nu vorbeasc[ mult. ZOI|A
Aceasta ]n zadar! +i tocmai dumneata o zici a=a de tare? C`nd singur ai =i scos cu vorba din r[bdare... 145
POSTELNICUL Fereasc[ Dumnezeu! }\i spun prea ]nadins, C[ eu ca oamenii nici gura n-am deschis. Dar, ]n sf`r=it, m[ duc. ZOI|A (Oprindu-l.)
}ng[duie, m[ rog. Poftim un r[v[=el.
POSTELNICUL (Uit`ndu-se deasupra r[va=ului.)
La mine! Din ce loc? (Dispecetluind, cite=te r[va=ul tare =i repede.) “Cu fr[\easc[ dragoste m[ ]nchin dumitale, arhon postelnice! Persoana =tiut[ dumitale m-au ]ns[rcinat pe mine s[-\i scriu c[ dumneata foarte necuvenit ai ]mpr[=tiet ]n lume veste pentru ]nso\irea dumilorvoastre, acea ce poate avea fiin\[ numai ]n singur[ p[rerea dumitale. A=adar, te pofte=te pe dumneata ca s[ p[r[se=ti o asemene zadarnic[ vorb[ =i s[-i dai de acum ]nainte bun[ pace, fiindc[ dumneaei nici odinioar[ nu este hot[r`t[ a merge dup[ un a=a om, carele nu-=i poate p[zi gura sa. Iar eu sunt a dumitale ca o sor’; M[rioara Sp[t[reas[“. ZOI|A
Eu cred c[ dumneata nu e=ti prea bucuros De un asemenea r[va= nepriincios. Dar ce s[ facem, z[u, a=a se nimere=te, Cum soarta omului ]n lume hot[r[=te. 146
POSTELNICUL
Da eu am ]n\eles a cui =i fapte s`nt +i peste nas apoi frumos s[-i dau am g`nd, Fiind ]ncredin\at c[ toate le prefac +-asupr[-mi dragoste ]n sil[ pot s[ fac, C`nd coanei Saftei eu voi pune ]nainte Din cele ce-am vorbit vro c`teva cuvinte. ZOI|A
Z[u, nu =tiu ce va fi, iar eu n[d[jduiesc Pe aga Noule\ st[p`n ca s[-l numesc.
147
TRADUCERI
148
|IGANII de A. PU+KIN
Cu =atrele din loc ]n loc |iganii prin Bugeac se poart[, Neprih[nind al lor noroc Sau nestatornica lor soart[. Ei ast[zi, iat[, au r[mas La mal de ap[ pentru mas. Cu \oluri rupte, afumate C[ru\ele le ]nvelesc Pe deasupra p`n’ la roate, Apoi femeile g[tesc M`ncare proast[ =i se pun Buluci l`ng[ ceaun. }n dep[rtare se privesc Cum caii pasc la iarb[ verde, Iar dup[ =atre dezlega\i +ed ur=ii bine ]nv[\a\i, G`lcevi =i vorbe, =i strigare, Amestecate cu c`ntare, +i sunetul de fier[rii Asurd[ locul ]n c`mpii, De drum ei iar[=i fac g[tire. Dar s-a trecut ]n vetre focul, To\i s-au culcat; ]n lini=tire R[sun[ de departe locul, 149
Numai cu glas de c`ini l[tr`nd, +i uneori cai nechez`nd. Pe ceru-albastru =i curat Cu stele multe-mpresurat. O lun[ de lumin[ plin[, Trecea cu o mi=care lin[, Sub =atr[ unul din \igani Cu capul ]n[lbit de ani, Pe l`ng[ foc ]nc[ =edea +i dem`ncatul preg[tea. El a=tepta cu ner[bdare Pe preaiubita lui fetic[, Ce ]ndesear[, singuric[, S-a dus la c`mp pentru plimbare. Dar ea nu vine! luna trece! Mo=neagul ]ngrijat petrece. Zamfira nu se vede! Nu-i! +i s-a r[cit m`ncarea lui. Dar iat[ e. }n urma ii Un t`n[r vine din c`mpii. |iganului necunoscut — T[tuc[! fata i-a vorbit, Un om din lume ne=tiut Afl`nd, la noi eu am poftit, Str[in fiind, dintru alt neam El vrea s[ fie =i \igan; Pe d`ns’ dreptatea-l prigone=te +i el Alecu se nume=te. Mo=neagul
Prea bucuros! la noi r[m`i }n ast[ noapte tu de m`i; Sau =i mai mult, n[d[jduiesc, 150
Eu gata sunt s[ ]nlesnesc A ta petrecere aici, Cu parte dup[ roduri mici, A ostenelilor lenoase. Deprinde-te =i tu cu noi, Cu s[r[cia cea voioas[, +i m`ine dez-de-m`necate }ntr-o c[ru\[ am`ndoi Ne vom porni noi mai departe. Vrun me=te=ug trebui s[ =tii; Fierar bun, sau scripcar s[ fii, Sau poart[ ursul tu prin sate. Prea bine.
Alecu Zamfira
Vom petrece noi Tot ]mpreun[, am`ndoi; Dar e t`rziu =i nu-i nici lun[, S[ ne culc[m cu sear[ bun[.
Lumina cea de zi r[sare; Mo=neagul s-a sculat ]ndat[. Trezind =i pe iubita fat[: — Zamfiro, scoal[! Ziua mare! Scula\i voi de acum, scula\i! +i de g[tit v[ apuca\i. Odat[ to\i au n[v[lit, +i =atrele au ridicat; Au str`ns degrab’, au ]nh[mat +i iar ]n cale s-au pornit. M[garii ]n spinare duc 151
Copiii mici; iar ceialal\i, Femei =i fete =i b[rba\i, Dup[ c[ru\i pe jos se duc To\i petici\i =i dezbr[ca\i. Ce veselie! Ce c`ntare! Ce vorbe, =i ce vuiet mare! R[cne=te ursul, c`inii latr[, +i sc`r\ie neunsa roat[; }ntr-un cuv`nt, a lor pornire E de=[n\at[ la privire. M`hnitul t`n[r se uita La v[i, la dealuri, la c`mpii +i lucruri nou[ c[uta }ntre \igani =i ]n pustii. A lui Zamfir[ preaiubit[, Cu negri ochi ]mpodobit[, }l m`ng`ia cu dezmierdare, M[rturisind a sa plecare. Dar el ]n sine tot purta O m`hniciune t[inuit[, }n inim[ pecetluit[; +i-adeseori nevr`nd ofta: P[s[ruic[ mic[, Tu nu =tii de r[u, Nimenea nu-\i stric[ Cuibu=orul t[u. Pe crengu\[ cre=ti, Soarele r[sare, +i tu cu c`ntare Lumea vesele=ti. Prim[vara trece Vine toamna rece, Oamenii ur[sc, 152
Oamenii j[lesc. P[s[ruica dulce La loc cald se duce, +ade-n alt[ \ar[ P`n’ de prim[var[. Asemenea cu p[s[rica, +i t`n[rul nu avea loc, Deprinde nu putea nimica Nici nu credea el ]n noroc. A lui era mai lumea toat[, Pentru de grij[-a sa purtare L[sa la pronia ]nalt[, De mul\umiri, de desf[tare Mai ]nainte el =tia, C[ci sl[biciunile ardeau }n pieptul lui nepotolit. Vie\uind ]n lume mare, De slav[ el s-a m[gulit, }n toate a f[cut cercare, +i cunosc`ndu-le de=arte Acum el s-a ascuns departe. Dar focul nu mult va fi stins, Cur`nd ]l vom vedea aprins. Zamfira
Iubite! spune ce g`nde=ti, Sau iar[=i tu acum dore=ti De lume mare =i de t`rguri? Alecu
Ce s[ doresc! tu nu po\i =ti, Tu nici nu-\i po\i ]nchipui A t`rgurilor grele juguri, 153
Unde n-ai gustul de via\[, Nici sufl[ ei de diminea\[ Ca noi un aer r[coros Cu miros de c`mpii frumos. Ei a iubi se ru=ineaz[, De fire prea se dep[rteaz[, +i voia lor o t`rguiesc, Metalului ei se jertfesc; }n aur cred, lui se ]nchin[, +i lumea lor de r[u e plin[. Ce s[ doresc, a lor m`ndrie? Z`mbire cu f[\[rnicie? A lor nebun[ pizmuire? A lor de=art[ str[lucire? Zamfira
Dar acolo sunt cur\i frumoase, Petrecere ]n adun[ri, Sunt multe lucruri ar[toase; +i feti=oare de boieri. Alecu
Cu mul\umire cump[rat[ Petrecerile nu sunt bune, Unde nu-i dragostea cea dreapt[, +i veselia-i m`hniciune. Iar fetele? tu-mi e=ti primit[, F[r’ de a lor ]mpodobiri, +-a pietrei scumpe str[luciri; S[ nu te schimbi, a mea iubit[, Eu ]ns[ ]ntr-un g`nd curat 154
Voiesc cu tine s[ ]mpart A mea din lume izgonire +i voie bun[ =i m`hnire. Mo=neagul
M[car c[ tu ai petrecut }ntre norodul cel bogat +i cu =tiin\[ luminat, Tot ne iube=ti pre noi prea mult, }ns[ nu-i pururea pl[cut +i traiul nostru, la acei Ce-n desf[tare au crescut. Eu =tiu de la p[rin\ii mei O din vechime povestire: Pentru un om ce a tr[it Aici de Roma surghiunit; Dar am uitat a lui numire; }mpodobit[ ]ns[ fire Avea acel b[tr`n vioi, Vie\uind el ]ntre noi Pe l`ng[ Dun[re, spunea De ale lui nenorociri +i alte multe povestiri Cu mintea sa ]nchipuia. Dar al\ii pentru d`n=’ prindea Prin mreaj[ pe=tii =i v`nat +i pentru iarn[-i preg[tea Din blane, straie de-mbr[cat, Iar el nici c-a putut deprinde Nevoii ]ngrij[luiri, +i blestem`nd cu mari cuvinte, A soartei lui ]nv[luiri, 155
Zicea c[ dumnezeii grea Certare lui au r`nduit +i moarte, drept bun dar, cerea. Din s`nul patriei r[pit, Ca un copil pl`ngea cumplit El la aducerea aminte De zilele de mai nainte, Murind, a fost l[sat cuvinte A lui ]nstr[inate oase S[ se mute la a lor p[m`nt. Alecu
O! iat[ soart[ tic[loas[ A unui scriitor vestit! A unui patriot sl[vit! Poetule! Tu mie spune: Ce se nume=te slav[-n lume? A laudelor gl[suire! Din neam, la dep[rtatul neam! Ori dup[ moarte t`nguire! Sau ]n sf`r=it istorisire Sub =atra a unui \igan?!! Uit`nd cu ur[ lumea mare, Acum Alecu de doi ani Petrece tot ]ntre \igani }ntr-o fireasc[ desf[tare. Cu d`n=ii bine s-a deprins +i rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea de mai nainte. Vie\ii lui so\ie bun[ Cu d`ns’ Zamfira dimpreun[ Se duc cu ursul pe la sate, 156
Alecu prea frumos mi-l joac[, Mo=neagul daireaua bate, To\i pentru bun bac=i= se roag[; +i-a=a petrec a lor via\[. }ntr-o zi de diminea\[ Zamfira vesel[ c`nta +i la Alecu se uita. C`ntecul I*
Arde-m[, frige-m[ }n foc v`nat pune-m[. De m-ai frige pe c[rbune, Ibovnicul nu-\i voi spune. C[ el este tinerel, Dr[g[la= =i frumu=el; Iar pe tine, b[rbat r[u, Eu de-acum nu te mai vreu. +i tu m[car p`n’ la moarte De m-ai bate, de m-ai arde, +i buc[\i de m-ai t[ia Tot voi face cum voi vrea. Alecu
Ce nu mai taci, c[ am ur`t A voastre c`ntece \ig[ne=ti. Zamfira
Dreptate ai s[ le ur[=ti, C[ tocmai pentru tine c`nt. * Anume acest c`ntec Pu=kin ]n a sa alc[tuire l-a pref[cut ]n limba rosieneasc[. 157
Alecu
Da’ eu =i f[r[ de c`ntare Pricep ceva a ta plecare. +i visul meu de ast[-noapte }mi preveste=te grele fapte. Zamfira
}n visuri crezi, om luminat? Un lucru foarte de mirat! Alecu
Nu cred ]n visuri, nici nu vreu S[ cred ]ntru nimica eu, +i tu de-acum nu ai crezare; Iar visul meu fiind cumplit }n suflet a ]ntip[rit O prea ur`t[ a=teptare, Dar mai ales sim\irea me }mi preveste=te oarece. Mo=neagul
La ce at`ta sup[rare, Tu \i-ai f[cut f[r’ de cuv`nt? Alecu
O! nu, eu foarte bine simt, Eu ]n\eleg a ei schimbare. 158
Mo=neagul
A ta m`hnire temei n-are! Ea ]i femeie! Tu iube=ti; Tu por\i o dragoste cumplit[, Statornic[, nem[rginit[. Iar inimile femeie=ti Prea ]nfocat ne ]ndr[gesc +i iar degrab[ ne ur[sc. De-aceasta tu s[ nu te miri, C[ uit[-te-n albastrul cer Prin nouri luna cum plute=te Ea tuturor ]mp[rt[=e=te A sa lumin[ m`ng`ioas[, Dintr-un ora= intr[ ]n alt, +i din acela vrea s[ ias[ L[s`ndu-l iar ]ntunecat; +i cine poate zice lunei: St[i ]ntr-un loc f[r[ mi=care, Sau cine stavil[ va pune Femeii la a ei plecare? Alecu Dar cum mai ]nainte ea Pe mine tare m[ iubea? Mo=neagul
Ascult[, eu s[-\i spun de mine: +i eu ]n lume am iubit Mai mult pot zice dec`t tine, Nem[surat fiind robit, Cunosc aceast[ p[timire }nt`i \in minte eu abia. 159
Pe Dun[re c`nd nu avea Moscalii ]nc[ st[p`nire. Pe c`nd =tiam noi de sultan, Iar pa=a de la Akerman Oc`rmuia Bugeacul tot, Atuncea t`n[r eu eram +i s[-\i ]nchipuiesc nu pot Cel dint`i foc ce s-au aprins }ntru sim\irea mea nestins. }n scurt, ceea ce-am dorit Cu mare chef am dob`ndit, Dar un minut de fericire, A fost un vis, o n[lucire. Nevasta mea numai un an Mi-a ar[tat ceva pl[cere, Apoi fugind cu alt \igan M-a fost l[sat ]n sup[rare +i cu Zamfira mititic[. Alecu
Dar tu n-ai mai f[cut nimic[? Mo=neagul
Ce s[ mai fac! +i cine poate }n sil[ dragoste a scoate? Iar oamenii petrec ]n lume Mai multe rele ]ntre bune. Alecu
Eu nu-s a=a! eu p`n’ la moarte Voi r[zbuna a mea dreptate G[sindu-mi du=manul dormind, 160
Pe malul m[rii, ne=tiind, C[ eu aproape sunt de d`ns’, +-atunci l-a= arunca ]n mare +i moartea cea f[r’ de sc[pare O a= privi cu haz =i r`s. Ocrotitoarea acea bun[ A ]nfocatului amor. O noapte lin[ f[r[ lun[ S-au pus p`n’ la ai zilei zori. Pe ceriu stele sc`nteiaz[ Cu str[lucitele lor raze. |iganii to\i au adormit; Alecu vis prea greu viseaz[ +i se treze=te mult uimit: Zamfira l`ng[ d`nsul nu-i! Dar unde e?!.. }n pieptul lui Se bate inima zuliar[ }ntru m`nia ]nfocat[. El iese ]narmat afar[, Pe iarba cea ]nrourat[ O t[inuit[ urmu=oar[ Se vede... El ]n ner[bdare Nu merge, ci, pot zice, zboar[. Dar ce amarnic[ mirare! Dup[ movili se v[d ]n zare Ca dou[ umbre =opotind... El se opre=te ascult`nd: Zamfira
M[ duc de-acum. 161
|iganul t`n[r
Mai stai, puicu\[! Zamfira
Z[u c[ m[ tem, m[ tem, dr[gu\[. |iganul t`n[r
Da’ pentru ce at`ta fric[, Stai, nu te teme de nimic[, Alecul t[u va fi dormind... — Aici voi ve\i muri iubind!.. Alecu groaznic a strigat, S-a repezit =i a =i dat }n inim[ cu iataganul. Mort a c[zut atunci \iganul. Zamfira ]n a=a uimire A zis cu dezn[d[jduire: — Uciga=ule! mi-i fric[ De v[rv[reasca ta pornire. Alecu
+i tu dar l`ng[ d`nsul pic[! (o love=te ]n inim[) Zamfira
Ah! am iubit! Iubind =i mor... Se rev[rsa de ziu[ zori: Alecu dup[ deal =edea Cu iataganul plin de s`nge +i dou[ trupuri reci privea, 162
Iar c`nd s-au ]nceput a str`nge |iganii to\i pe l`ng[ d`ns’, Atunci mo=neagul cu m`hnire, Nevr`nd a face r[spl[tire, Apropiindu-se a zis: — Fugi, varvar om, tu de la noi, Te du la lumea ta cea mare +i las[-ne ]ntru uitare: Tu e=ti n[scut pentru r[zboi, +i te f[le=ti cu de=teptare, Iar noi ]n r`nduirea soartei Suntem s[lbatici, dar fire=ti, +tiin\i n-avem pravilice=ti, Nici s`nge nu v[rs[m cu moarte, La suflet ne numim noi mici +i n-am ucis ]nc[ pe nime, Iar tu e=ti varvar! fugi de-aici! Te du, =i Dumnezeu cu tine. Zic`nd aceste, au luat |iganii trupurile moarte, Pl`ng`ndu-le le-au ]ngropat +i s-au pornit ]n alt[ parte. Numai o =atr[ ]n c]mpie R[mase singur[, pustie. A=a c`nd toamna diminea\[ Cucoarele se ]narmeaz[ +i se pornesc cu strig[t mare La locuri calde p`n’ la var[, Iar una ce putere n-are, Fiind r[nit[-n aripioare, R[m`ne singur[, p[truns[ De m`hniciunea cea nespus[. 163
SATIRE +I ALTE POETICE COMPUNERI DE PRIN|UL ANTIOH CANTEMIR
(Traduceri realizate ]n colaborare cu C. Negruzzi) PREFA|A AUTORULUI Satir[ se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, lu`nd ]n r`s demoraliza\ia, st[ruie=te a ]ndrepta n[ravurile omene=ti; pentru aceasta ea ]n scopul s[u e potrivit[ cu orice alt[ alc[tuire moral[, dar stilul ei fiind mai simplu =i vesel, se cite=te cu pl[cere, =i dezv[lirile ei sunt mai nimerite pentru c[ de luarea ]n r`s noi ne temem mai mult dec`t de orice pedeaps[. Satira =i-a luat ]nceputul s[u ]n priveli=tile populare unde ]ntre actele tragediilor se v`ra, pentru ]nveselirea privitorilor, reprezenta\ii comice, ]n care fe\ele ]n chip de satiri prin glume grosiere =i cu totul populare, prih[neau n[ravurile =i relele deprinderi ale cet[\enilor. Aceste ]nf[\o=eri, romanii urm`nd grecilor le introduser[ ]n priveli=tile lor, iar apoi afar[ de priveli=ti ]ncepur[ a face verse satirice. Un oarecare Lu\ilie deschise drumul lui Ora\ie, Pers =i Iuvenal, =i ace=tia satiricilor italieni, fran\ezi =i de alte na\ii. Eu ]n compunerile mele am urmat mai ales pre Ora\ie =i pre fran\ezul Boileau de la carii multe am ]mprumutat ]nsu=indu-le cu obiceiurile noastre. Las pre cititorii mei a judeca de izbutirea ce am f[cut ]ntr-o asemenea nou[ cercare pentru limba noastr[. Noutatea ]ntreprinderii poate c[-mi va 164
ierta gre=alele stilului; iar acea ferit[ dezvelire a demoraliza\iei ]n fa\[, nu o vor critica iubitorii de virtute. De la demoraliza\i nu a=tept nimic, c[ci =i lauda =i ocara, dragostea =i ura lor, deopotriv[ le dispre\uiesc.
SATIRA I C[tre mintea sa
*
O, minte crud[ ]nc[, a ne=tiin\ei rod, Ast`mp[r[-\i ]ndemnul ce-mi faci c[tre condei! C[ci r[pidele zile pot trece lini=tite, +i slava se c`=tig[ =i f[r[ de a scrie; Iar c[i se afl[ multe ce c[tre ea ne duc, Pe care-un picior vrednic nu poate poticni. Acea mai nepl[cut[ e calea blestemat[ De cele nou[ fete, ce umbl[ tot descul\e. Pierdur[ mul\i puterea =i-n cap[t n-au ajuns! }n trud[ =i sudoare ]\i trebui s[ te scalzi, +i care-i r[spl[tirea? Ocara =i dispre\ul! Acela ce la mas[ pe c[r\i se g`rbove=te, |intind la slove ochii, nu locuie=te-n cur\i, Nu are gr[dini m`ndre de marmuri str[lucind, Nici oile-nmul\e=te la turma p[rinteasc[. Dar adev[rul este c[ muzele n[dejde Au mare ]n al nostru monarhul tinerel,* De d`nsul ignorantul se-ascunde ru=inat; }n el Apollon afl[ a slavei sale reazem; El foarte mult cinste=te pre muzele-fecioare, Silind s[ ]nmul\easc[ poporul din Parnas, Iar r[ul e acesta c[ mul\i ]n domni f[lesc, Petru II n[scut la 12 octombrie 1715.
165
Sfiindu-se, acele ce ]n supu=i defaim[! Eresul, dezbinarea sunt fiicele =tiin\ei. Mai mult min\e=te-acela ce e mai ]nv[\at, +i care tot cite=te cur`nd se face-ateu. Criton tr[g`nd metanii ofteaz[ =i c`rte=te, Rug`ndu-=i sf`ntul suflet cu lacrimi umilite S[ vad[ c`te rele de la =tiin\[ vin, Cum oamenii printr-]nsa ades se r[t[cesc. Copiii no=tri care erau mai ]nainte Supu=i =i bl`nzi la toate pe calea m`ntuirii P[=eau ca =i str[mo=ii, cu fric[ ascult`nd Idei =i lucruri care nicicum ]n\elegeau; Acuma prin biserici scot scandal din Scriptur[, R[st[lm[cesc =i cat[ s[ afle ]nceputul, Pricina =i sf`r=itul; pu\in[ cinste d`nd La tagma preo\easc[. N[ravul acel bun Cu totul ]l pierdur[. Ei cvas nu vor s[ beie, +i n-ar m`nca p[stram[ m[car orice le-ai face. Ei nu mai =tiu ce-i postul, =i lum`n[ri nu duc La sfintele biserici, cum fac cre=tinii buni. Socot c[ popii trebui s[-=i caute de slujb[, Iar nu s[ se ]ndese ]n trebi politicale; +i zic cum c[ aceia ce lume-au p[r[sit, Nu trebuie s[ aib[ oriunde =i mo=ii. Silvan o alt[ vin[ g[se=te-nv[\[turii; +tiin\a, zice, este a foametei pricin[. Noi am tr[it ]n lume, latina ne=tiind, }n mai ]mbel=ugare dec`t tr[im acum. M`ncam mai mult[ p`ine ]n starea ignorant[, +i hrana o pierdur[m de c`nd =tim limbi str[ine. Cuv`ntul meu de n-are putere =i temei El ]ns[ nu jigne=te pre nobilii b[rba\i. Prostimea numai cere ]n toate r`nduial[, 166
Iar disputa-nv[\at[ pre un boier nu prinde. A nebunit aceia ce umbl[ ispitind Puterea sufleteasc[ =i marginile ei; +i cel ce ]n sudoare petrece ]ntregi zile, Dorind s[ afle cursul =-a lumii armonie, A lucrurilor reguli din latul univers, Nu face dec`t nuca azv`rle pe pere\i. +i oare prin aceasta o zi c[tre via\[, Sau o para ]n pung[ va mai spori la mine? Pot s[ pricep mai bine c`t fur[ ]ntr-un an V[taful =i chelarul? Putea-voi s[ sporesc Mai multe bu\i la velni\i, mai mult[ ap[-n iazuri? Nu este mai cuminte =i cel ce-=i frige ochii, Sufl`nd cu ne-ncetare c[rbuni ]nfl[c[ra\i, Ca s[ priceap[ soiul =i firea de metal; C[ci noi cunoa=tem bine ce-i buche =i ce-i vede, +i osebim argintul din aur, din aram[. +tiin\a pentru boale =i cea de buruieni Sunt iar minciuni. De pild[, te doare capul r[u, Un doctor ]\i ia m`na, te pip[ie la v`n[, +i de-i vei da crezare pricina e din s`nge. Dac[ sl[bim, ne zice c[ s`ngele-a st[tut; La fierbin\eal[ iar[=i pe loc ]\i d[ r[spuns; C`nd trup viu ]n`untru nu a v[zut niciunul. +i-n vreme ce ne spune pove=ti de-aceste multe, Gr[simea pungii noastre se scurge ]ntr-a lui. S[ nu dormim noi noaptea la stele c[ut`nd, Ca s[ afl[m cursul, s[ le g[sim vro pat[? Schimb`ndu-ne odihna pe curiozitate, S[ =tim oare p[m`ntul se mi=c[ ne-ncetat, Sau luminosul soare? C`nd noi dintr-un ceaslov Putem =ti ziua lunii =i ceasul c`nd se pi=c[! Noi n-avem vro nevoie de-a lui Euclid =tiin\[, 167
Ca s[-mp[r\im p[m`ntul ]n firte =i buc[\i, +i =tim f[r-de algebr[ c`\i bani sunt ]ntr-un leu. Silvan iube=te numai =tiin\a aceea care Venitul ]nmul\e=te =i scade cheltuiala; De nu se-ngroa=[ punga nu vede vrun folos, Ci numai nebunie pentru societ[\i. La fa\[ ro=ul Luca, ce hojma r`g`ie=te, Ne spune c[ =tiin\a prietenia curm[; C[ noi suntem pe lume crea\i de Dumnezeu, Cu darul cuget[rii ob=te=te s[ tr[im; C[ci ce folos au al\ii, c`nd eu ]nchis ]n cas[ Pe mor\i schimb adunarea acelor vii prieteni? C`nd nu mai este alta societatea mea, Dec`t o c[limar[, h`rtie =i condei? Via\a este dat[ spre r`s =i bucurie; De ce dar s[ o facem din c`t e =i mai scurt[? S[ ne l[s[m pl[cerea, =i ochii s[ stric[m, +ez`nd cu ne-ncetare ]n c[r\i acufunda\i? Mai bine cu paharul s[ trecem nop\i =i zile; C[ci rodul vi\ei este l[sat spre veselie, El vorba ]nvio=eaz[, pre oameni ]nvoind, A g`ndurilor grele ]mpr[=tie-orice nor; El m`ng`ie s[racii, pre slabi ]i ]nt[re=te, +i inimile moaie gonind melancolia; Mai lesne amorezul prin mijlocirea lui De la a sa iubit[ c`=tig[ orice favor. C`nd se vor trage brazde pe-a cerului l[\ime, +i-n loc de flori prin iarb[ vor r[s[ri tot stele, C`nd r`u-=i va ]ntoarce al s[u curs ]nd[r[t, +i vremile trecute din nou vor reveni, C`nd va m`nca monahul ]n post numai scrumbie, Atunci l[s`nd paharul m-oi apuca de carte. 168
Medor se jeluie=te h`rtia c[ stric[m Cu scrisul =i tiparul ce nu sunt de folos, }nc`t ]i este team[ c[ n-a s[ mai r[m`ie Cu ce s[-=i ]ncre\easc[ zulufii s[i cei m`ndri. El nu d[ pe Seneca un funt de pudr[ bun, Virgil un ban nu face mai mult dec`t Egor,* +i Reks** e mai de treab[ dec`t Ciceron foarte. De-acest fel de cuvinte urechile-mi sunt pline. Ascult[ deci, o, minte, cum eu te sf[tuiesc: Fii mut[ ca un pe=te, =i nu mai tot vui. Un scriitor se-ndeamn[ prin laud[ a scrie, Iar f[r[ ea t`nje=te, c`nd alt folos nu are. +i p`n[ c`nd tot hul[ drept laud[ s[ r[bd? S[ suf[r ca be\ivul ce n-are vin de-ajuns, Ca popa ce nu poate ]n praznice petrece, Ca t`rgove\ul c[rui lipse=te buna bere? Eu =tiu c[ tu po\i, minte, a-mi ar[ta curat, C-un desfr`nat nu poate virtutea a sl[vi, C[ scumpul, ipocritul, acel crescut ]n mode, +i care alt[ grij[ pe lume nu mai are, Nu pot s[ nu huleasc[ =tiin\a; dar r[u fac, C[ci vorba lor n-ascult[ b[rba\ii ]n\elep\i. Frumos tu judeci, minte, a=a s[ fie trebui! }n veacul nostru ]ns[, a r[ilor pove\e |in duhul ]n str`nsoare, ]mpiedic`nd =tiin\a Ce n-are at`ta numai protivnici =i vr[jma=i, C`\i eu ]n scurt aice acum am ar[tat, Sau care puteam ]nc[ =i mai f[\i= s[-i num[r. Azi cump[na-aurit[ a Temidei se afl[ }n m`inile acelor ce raiul ]l deschid, * Vestit ciubotar pe atunci la Moscova. ** Croitor neam\. 169
+i care adev[rul nu vor a-l auzi. De vrei s[ fii episcop, c-o mantie v[rgat[ }nf[=ur[-\i trufia, ]\i pune-un lan\ de aur, Sub mitr[ str[lucit[ ascunde-\i capul sec, +i subt o barb[ lung[ stomacul ]mbuibat. Diaconul s[ mearg[ cu c`rja ]nainte; Te-ntinde ]ntr-o caret[, =i tot blagoslove=te }n dreapta =i ]n st`nga, c`nd e=ti plin de venin. Din aste te-i cunoa=te c[ e=ti arhip[stor, +i to\i cu umilin\[ \i-or zice preasfin\ite. Ce iese din =tiin\[, =i ce folos aduce Bisericii? Aceia care sermonuri fac A sfintelor loca=e averea nu sporesc, C`nd numai din venituri m[rirea lor se vede. De vrei s[ te faci iar[=i judec[tor drept[\ii }\i pune o peruc[, =i nu ]ng[dui Pre cel cu m`na goal[ s[rman j[luitor, Nu crede-ale lui lacrimi, el e deprins a pl`nge. C`nd ]\i citesc docladuri tu dormi pe jil\ ]n ticn[, +i de-\i aduc aminte de vreun paragraf Din legile civile, din dreptul natural, Nu-i asculta; le spune c-aceste toate-s fleacuri, +i pentru cei ]n slujb[ zadarnic[ povar[. Diecilor se cade a r[scoli h`rtii, Judec[torul numai s[ =tie ]nt[ri. La noi n-a sosit vremea, ]n care-n\elepciunea Preziduia ]n toate ]ncunun`nd =tiin\a +i meritul oric[rui, c`nd to\i se s`rguiau C[tre ]naintare prin mijlocirea ei. Departe suntem ]nc[ de veacul cel de aur! Trufia, lenea, banii opresc ]n\elepciunea; +i ignoran\a \ine a-nv[\[turii loc! Ea-n haine aurite, sub mitr[ se f[le=te. 170
Ea judec[ norodul =i o=tile comand[; Iar biata-nv[\[tur[ ]n strem\e ]mbr[cat[, Din orice cas[ este gonit[ cu oc[ri; De-a ei prietenie cu to\ii se feresc; Ca cei care pre mare au suferit furtun[ +i nu vor s[ mai intre ]n slujb[ marinar[ To\i strig[: rod nu mai iese de la ad`nci =tiin\i; De=i-i de duh plin capul acelor ]nv[\a\i, Dar punga li-i de=art[ =i m`inile lor goale. Acela care =tie a fluiera ]n flaut Trei, patru c`ntece =i a d[n\a u=or, Care cunoa=te soiul de orice fel de vin, Se-mbrac[ dup[ mod[ =i mestec[ c[r\i bine, De-i =i cu din\i de lapte, oricare treapt[ nalt[ }i pare foarte mic[ la vrednicia lui; Nu pot s[-l cump[neasc[ nici =apte ]n\elep\i. La oameni nu-i dreptate! Un cleric sec r[cne=te: Eu ]nc[ nu-s episcop dar =tiu de rost ceaslovul, Apostolul, psaltirea ca apa le citesc, Pre hrisostom trec lesne de=i nu-l ]n\eleg; O=teanul care poate abia numele a-=i scrie, Pretinde ca s[ aib[ a polcului comand[. Copistul b[nuie=te c[ nu-i judec[tor, Boierul se-nciudeaz[ c[ nu-i ]n slujb[ pus, C`nd =apte boieri are trecu\i ]ntr-a lui spi\[ +i dou[ mii de oameni hr[ne=te pe mo=ie, M[car de=i nu =tie nici scrie, nici citi. Asemenea cuvinte =i pilde auzind, Ast`mp[r[-te, minte, =i nu fii sup[rat[ C[ e=ti necunoscut[, c[ci pa=nica via\[ La cel care petrece ]n lini=tit loca=, De=i ur`t[ pare, dar n-are-nv[luiri. 171
Dac[ ]n\elepciunea a vrut s[ te-nzestreze Cu darurile sale, te bucur[ ]n sine, +i cuget[ ]n ticn[ la rodurile ei. Nu te-ncerc[ zadarnic la oameni s[ ar[\i Acele care lumea le sufere, le vede, +i care-n loc de slav[, ocar[-\i vor aduce.
SATIRA II Filaret — Eugenie FILARET:
Prietenul meu, spune-mi de ce e=ti ]ntristat? Te v[d la fa\[ galben, iar ochii ]\i sunt ro=i, Pare c[ noaptea-ntreag[ nu ai dormit? Pe g`nduri Stai tocmai ca acela, ce vr`nd a fi episcop }=i d[rui zadarnic a sale herghelii.* Tu po\i ca s[ te primbli cu patru cai ]n =ir, S[ por\i bogate haine, =i slugile s[-\i fie }nf[=urate-n aur. Au doar vina\e scumpe, Sau c[r\i pe la dughene n-au mai r[mas de joc? Rudeniile, maica-\i se afl[ s[n[to=i, Norocul te adap[ din cornu-mbel=ug[rii, Nimic nu te opre=te de-a vie\ui-n odihn[. De ce dar taci ca mu\ii =i nu zici un cuv`nt? Nu =tii c`t pre\uie=te un sfat prietenesc, +i c`t[ m`ng`iere ne-aduce-n m`hniciune C`nd neopri\i de patimi p[zim a lui urmare?
* To\i cunosc pe fostul Arhiepiscop R... carele dorind a se face cap bisericii ruse=ti, d[ruia cai din hergheliile sale la to\i acei ce puteau s[-l ajute. 172
A! ]n\eleg pricina de ce e=ti sup[rat. Damon ]n aste zile se-naint[ ]n rang, Trifon primi cordonul, =i Tulie o mo=ie; Iar falnicul t[u nume =i slava str[mo=easc[ R`vnirea-\i acea mult[ spre binele ob=tesc, Oricare vrednicie, uitate au r[mas; Zavistnic nu e=ti ]ns[ ca popii la soboare. EUGENIE: Ai cam ghicit ]n parte. De=i n-am gelozie, Dar simt c`t[ ru=ine, c`t de cumplit afront E pentru noi boierii, c`nd v[d un prost \[ran Ce poart[ semnul muncii pe m`inile-i asprite, C`nd v[d pre altul care mergea la t`rg cu sacul, Sau cela ce deun[zi vindea la lum`n[ri, Ori pl[cintarul care striga ieri: La covrigi! Cum au ajuns s[ fie ]n cele mai mari trepte, Iar vechea mea noble\e t`nje=te am[r`t[, +i nu pot s-aduc \[rii nici cel mai mic folos! Din vremea Olg[i* ]nc[ avem str[mo=i magna\i; De-atunce p`n[ ast[zi ei fur[ tot ]n slujbe, |iind cele-nt`i posturi ale ]mp[r[\iei. Vezi diplomele mele, urice, spi\e lungi; Mai jos dec`t namesnic** nici un str[bun nu am. Erau iste\i ]n pace =i vrednici la r[zboaie, Cu armele =i duhul odat[ str[lucind. Prive=te sala noastr[ =i vezi-i pe pere\i * Olga, so\ia lui Igor, fiul lui Riurik, ]nt`iul \ar rusesc. Ea fu cea ]nt`i care, primind credin\a cre=tineasc[, se botez[ sub nume de Elena. }ncepu a domni de la anul 950 d.H. ** Namesnic, vi\e-rig[. Acest titlu se da mai ]nainte guvernatorilor de provincii. 173
T[rii, cet[\i cum sfarm[ =i pre vr[jma=i alung[. }n judec[\i ei iar[=i cu m`inele curate Ocrotitori drept[\ii, pe-asupritori goneau, +i azi jeluitorii nu uit[ mila lor, Iar v`rful tuturora a fost al meu p[rinte: De c`nd el nu mai este, r[mase-mp[r[\ia Chiar f[r[ m`na dreapt[. El c`nd se ar[ta, Oricare se da-n l[turi, i se-nchina plecat, Mul\ime de-ale=i oameni se t[v[leau pe urm[-i. Cum se ivea de ziu[, la u=a lui gr[mad[ Sta cei pre care-acuma norodul ]i cinstesc, +-a c[rora favoruri noi ast[zi a=tept[m! Pre slugi rugau cu daruri mijlocitori s[ fie; Iar dac[-al meu p[rinte cuv`nt le adresa, Uimi\i de bucurie ce-or face nu =tia; }n lacrimi tuturora spuneau de norocirea Ce-avur[ s[ vorbeasc[ cu omul acel mare; }n casa lor atunce se bucurau cu to\i, P[rea c[ vro comoar[ ascuns[ au g[sit. Deci judec[ tu ]nsu\i cum trebuie s[-mi par[, C`nd sunt din a=a neamuri sl[vite =i ]nalte, S[ v[d c-am ajuns ast[zi nec[utat s[ fiu, +i neb[gat ]n seam[ ca cel mai ne-nsemnat? FILARET: A sup[r[rii tale am ]n\eles pricina. Acuma s[-mi dai voie s[-\i spun a mea p[rere, Vestindu-\i mai-nainte c[ eu dispre\uiesc Minciuna, lingu=irea, viclene ]nsu=iri, +i ruga mea roste=te ce inima ]mi spune. Noble\ea cum c[ este a slujbelor r[splat[ 174
Nu este ]ndoial[; folosul ei cunosc. Asemenea cinstire ]ndeamn[ pre cei mul\i Spre fapte l[udate; c[ci oamenii averea, Pl[cerile vie\ii =i traiu-n desf[tare, }n vremile de ast[zi at`ta nu doresc, Ca numele de=erte =-al slavei pustiu fum. Dar ]n zadar sunt toate, c`nd cel ce le pretinde Nu se va face ]nsu=i la merite str[bune Destoinic cum se cade, prin osteneala sa. Urice de viermi roase nu sunt m[rturisiri De vrednicia noastr[; virtutea este numai Dovad[ de noble\ea acea adev[rat[. Spune-mi, l[s`ndu-\i lenea, povara de o=tean Purtat-ai vreodat[? Gonit-ai pre vr[jma=i? Asigurat-ai \ara l[\ind a ei putere? La masa judec[\ii uitat-ai p[rtinirea? Norodul u=urat-ai de d[ri, de asupriri? Sporit-ai cu-al t[u merit al statului venit? Cu pilda ta-ndemnat-ai pre oameni la virtute St`rpind prin sfaturi bune n[ravurile rele? +tii a-\i p[stra curate =i cugetul =i m`na? Nu-\i sunt sup[r[toarea celor s[raci lacrimi? De e=ti drept, nezavistnic, ]ndur[tor =i bl`nd, De crezi c[ e ca tine fie=tecare om, Atunci cu bun[ seam[ po\i zice c[ e=ti nobil, Po\i crede c[ cu Ector =i cu Ahil e=ti rud[; Cezar =i Alexandu =i to\i b[rba\ii mari C[-\i sunt str[mo=i socoate-i de-\i plac =i de-i voie=ti. Dar nu te folose=te de-ai fi chiar fiu de rege, C`nd n-ai ]ntru n[ravuri de-un c`ine osebire. Pe Neibu=* ]l ]ntreab[ =i-\i va m[rturisi *
General-maior Neibu=, prieten autorului, mare iubitor de bere.
175
C[-i place berea foarte, iar drojdiile nu; Cunoa=te el prea bine c[ nu este ]n drojdii, Nici gustul, nici dulcea\a care era ]n bere. E mare osebire din nobili s[ te tragi +i ]nsu\i s[ fii nobil. }n slobozi =i ]n robi Acela=i s`nge curge; =i to\i au trup =i oase. Cuvinte ]n=irate pe l`ng-un falnic nume Nu pot s[ t[inuiasc[ a noastre r[ut[\i. Iar relele n[ravuri la cei ]n\elep\i =terg Aducerea aminte de ]nvechita slav[; +i cioara l[udat[ cu penele str[ine, R[m`ne f[r[ ele de jale =i de r`s. Nu este cu dreptate nici trebui-a uita +i slujba str[mo=easc[ la str[nepot de merit; }ntunecat e ]ns[ al nostru duh atunce C`nd toat[ temelia pe spi\[ r[zem[m. }mpov[ra\i de vreme se darm[ st`lpii vechi, De nu le vom da sprijin c`nd cere trebuin\a. Str[mo=ii ]\i l[sar[ f`nt`ni de ap[ limpezi, Dar ca s[ bei din ele-\i trebui vas curat, +i s[ te pleci, c[ci apa ]n gur[-\i n-a veni. Tu ]nsu\i zici c[ slav[ au c`=tigat str[bunii Prin fapte l[udate =i prin n[ravuri bune: }ntru r[zboaie unul a tras nevoi =i r[ni, Pe m[ri s-a luptat altul cu valuri, cu vr[jma=i, Iar cel[lalt dreptatea a cump[nit-o bine, +i to\i deosebite au ar[tat talente. De imitai acelor, cuv`nt tu ai avea S[ strigi de ce ca al\ii nu e=ti recunoscut. Ca aurul pre piatr[, te cearc[ tu pre sine S[-\i vezi a t`nguirii =-a s`ngelui dreptate. Pe c`nd cuco=ul c`nt[ la rev[rsat de zori, C`nd soarele pe dealuri ]ncepe-a str[luci, 176
Str[mo=ii t[i cu oastea ie=eau la c`mpul slavei, Iar tu subt adamasc[ cu sufletul, cu trupul, Acufundat ]n pufuri s[lbatic hor[ie=ti, +i tocmai dup-amiaz[ deschizi umfla\ii ochi, Tragi o c[scare lung[, mai dormi ]nc-o bucat[, Te scoli, te-ntinzi, trei ciferturi; a=tep\i ca s[-\i aduc[ Cafeaua, ciocolata, sau ceaiul chinezesc. Din a=ternut ]ndat[ drept la oglind-alergi; Aici apoi e grija =i truda cea mai mare. Spinarea ]\i acoperi c-o hain[ femeiasc[, Zulufii dup[ reguli ]n r`nduial[-i pui, }i ]ncre\e=ti pe frunte, pe rumenii obraji, +-o parte dup[ ceaf[ ]n s[culte\ s-ascunde. De ast[ iscusin\[ se mir[ cei ca tine, Iar tu te-nc`n\i de sine precum un nou Narcis. }n str`mt pantof piciorul cu sila gr[m[dind, De b[t[turi durerea te face-olog s[ umbli. |i-ai pus o hain[ care pl[te=te o mo=ie, +i slugile asud[ p`n[ ce te g[tesc. C`nd statul lor romanii au vrut s[-ntemeieze, At`ta osteneal[ eu cred c[ n-au avut, C`t cei ce au s-aleag[ colorul hainei tale, Caftanul cum s[ fie cu moda potrivit, Cu v`rsta =i cu locul, cu timpul ce va fi. }n t`rg nu suferi verde, nici vara catifeaua, Nici iarna s[ luceasc[ nu vrei m[t[s[ria, Ci toate s[-=i p[zeasc[ a sale legi =i r`nd. Precum p[ze=te popa a toacei ceas =tiut. C[l[toria-\i lung[ prin \[rile str[ine, Cu-at`tea cheltuiele =i trud[ ne-ncetat[, Se-ncheie ]ntr-acestea, c[ banii cheltuind Ai ]nv[\at cum straiul pentru a fi frumos Trebuie s-aib[ falduri =i late =i v`rtoase; 177
De buzun[ri, de m`neci, =tiin\[ ai deplin[, +i dec`t Reks mai bine tu =tii s[ potrive=ti Croiala dup[ mod[, colorul dup[ timp. Iube=ti acele mese s[tule =i be\ive, Unde o ceat[ mare de mincino=i prieteni, Cu-ademeniri viclene auzu-\i m[gulesc; Iar tu ]n ]ng`mfare, cu capul ame\it Te umfli ca be=ica, crez`nd c[ nici subt um[r Nu-i vrednic s[-\i ajung[ oricare om pre lume. Dar uit[-te, o vi\[ de-at`\ia mari boieri! Cum to\i ace=ti prieteni ce-n fa\[ te sl[vesc }ndat[ ce-s afar[, te r`d =i te defaim[. Cur`nd va sosi vremea s[-=i bat[ joc de tine +i-n fa\[, c`nd tu banii din pung[ vei sf`r=i. De buzele viclene =i vorbe dulci m[ tem! Iar tu gr[be=ti sosirea acestei vremi fatale, C[ci c[r\ile pestri\e nu-\i mai lipsesc din m`n[ Cu ambe m`ini ]mpr[=tii un bine-agonisit, Cu munc[ =i sudoare, de vechii t[i str[mo=i. Nu-i cea ]nt`i mo=ie =i cea ]nt`i giread[ Trecute de la tine la m`na econoam[, Ce se hr[nea-nainte cu foi =i cu ciocan. Infierb`ntat de patimi, de-a lor dureri cuprins Adeseori obrajii puind pe bra\e albe, Petreci =i zi =i noapte ]n moal[ ver=unie; +i numele acelor ce stau pe-ai t[i pere\i }n cadre aurite abia le po\i citi. }\i trebui ]nlesnire de ochi str[ini =i minte S[ po\i numi tu =an\ul acel de ap[rare Ce sap[ la cetate osta=ul iscusit, S[ po\i cunoa=te unde e zidul zdruncinat De stra=nica izbire a boambelor aprinse +i unde spart de min[ s-a pr[bu=it p[m`ntul; 178
De ce aici o parte de oaste ]n carré S-a=eaz[, iar dincolo se cere ajutor. La cetele r[rite de plumburi uciga=e, +i-n ce putere ]nc[ se bizuie vr[jma=ul. O mare iscusin\[ =i multe ]nsu=iri S[ aib[ se cuvine un vrednic comandir. C-o singur[ ochire el trebui s[ str[bat[ A du=manului planuri =i c`mpul b[t[liei. (Un ceas de ne-ngrijire e primejduitor!) S[-nt`mpine oricare viclene uneltiri; Osta=ii lui s[ fie ]ntru ]ndestulare, +i c[tre el s[ aib[ iubire iar nu fric[. P[truns de-a sa bl`nde\e, norodul mul\umit P[rinte s[-l numeasc[, de binef[c[tor; De el s[ se-ngrozeasc[ ai \[rii numai du=mani. }mpodobit cu minte, =tiin\[, vitejie, S[ fie cu r[bdare un lucru ]ncep`nd Pre care s[-l sf`r=easc[ cu grab[ =i curaj, Precum din fulger cade ]nfl[c[ratul tr[snet. Smerit ]n norocire, statornic ]n nevoie, N[dejdea s[ nu-=i piard[ c`nd soarta-l va l[sa. At`te =tiin\i nalte, at`te mari virtu\i A c[rora nici nume n-ai auzit vrodat[, Soco\i c[-i greu s[-ncap[ ]n tidv[ muritoare, Precum e greu v[taful s[ nu fie t`lhar, S[ nu m[n`nce bine un gros judec[tor. Cum s[-\i ]ncredin\eze corabie, c`nd barc[ N-ai c`rmit vrodat[? Pe iezu=or la \ar[ Abia te sui ]n luntre =i te ]ntorci la mal, C[ci apa lui cea lin[ te umple de fiori. Acel ce-nt`ia dat[ c[l[tori pe mare, Statornic avu suflet =i inim[ de-aram[! }mprejurat de moarte de pretutindeni e=ti! 179
C-o sc`ndur[ sub\ire de d`nsa osebit C`nd sufletul t[u cere mai mare desp[r\ire; Ideea mor\ii numai ]n tremur te aduce. Iar martori vitejiei nu ai dec`t pre robi, Ce nu-\i ]ntorc cuv`ntul =i cred orice le spui. Mai multe daruri trebui un bun c`rmaci s[ aib[, Deprins din crud[ v`rst[ cu unda-n=el[toare, Cu-at`t mai mult se cade s[ fie ]ndr[zne\, Cu c`t talazul m[rii e mai primejdios. C`nd Creatorul vecinic a sa ]n\elepciune Au insuflat-o lumii, =i toate-n armonie Au r`nduit s[ fie, el cerul pres[r[ Cu stele luminoase spre a c[l[uzi Pre c[l[tori pe ape cu acul cel magnetic, Prin care sigur calc[ a m[rilor ad`ncuri, Lu`nd c[l[uzire din cerul ]nstelat. C`nd spaima ]ngroze=te pre prostul marinar, C`rmaciul vrednic =tie de st`nci s[ se fereasc[, De \[rmurile-acele ce sunt primejdioase, +i scap[ de furtun[ ]n portul cel dorit. A urm[ri pre du=man =i v`ntul a-i lua, A se lupta cu d`nsul la vreme priincioas[ E iar[=i vrednicie a celui ce comand[ Corabia pe mare ca oastea pe uscat. Tu n-ai visat ]n via\[ ochian[ =i compas, Precum nu =tii ce este atacul =i asaltul. A lui Adam urma=ii s[ judece e vrednic Acel ce are suflet =i cugetul curat, Ce nu se c`rmuie=te de m`r=av interes, +i nu socoate banii dovezi neprih[nite. De fric[ sau n[dejde el nu se st[p`ne=te, Nu face osebire ]ntre frumos =i slut, Bogatul =i s[racul, cel ]n\elept sau prost, 180
|[ranul =i boierul la el sunt deopotriv[; Dreptatea-i este numai iubit[ =i aleas[. +icana veninoas[ =i bunul ei prieten Diacul viclean, lacom, nu-l pot ademeni, De=i ei cu-am[gire orbesc pre orice om. Judec[torul vrednic trebui s[ privegheze Ca v[duva s[rac[ s[ nu se asupreasc[, Nemernicul, orfanul, s[ afle ajutor, Iar cel ce-i ]mpileaz[ s[ fie pedepsit. De legile naturii =tiin\[ are bun[, A=ez[m`ntul \[rii des[v`r=it cunoa=te; Ucazele lui Petru care ne-au re-nnoit Din m`n[ nu le las[; drept prav[\ ]i slujesc. Asemene plecare ]n tine nu se afl[: S[racul vars[ lacrimi, tu r`zi de-a lui durere, Ba\i robul f[r[ mil[ cu suflet ]mpietrit, Pentru gre=eal[ mic[: Au nu-i ca tine om? Au nu =tii c[ cruzimea la fiare este dat[? De=i tu nu str`ngi banii, dar c[tre ei e=ti lacom; Risipitorul are iubire de argint, +i chipuri legiuite dup[ a lui p[reri Sunt care pot s[-i umple cu aur seaca pung[: El are trebuin\[ de bani ]n toat[ vremea, C[ci f[r[ ei degrab[ pl[cerile-i se sting; Cuvintele drept, lege, ]i par arabice=ti. Ei bine, zici, destoinic nu sunt de-acele locuri, Dar nu pot purta oare ca Clit cheia de aur? Ce merite el are? Ce slujbe a f[cut? +i dintre sfera noastr[ cu ce s-a osebit? Pe Clit lumina zilei ]n a=ternut nu-l afl[; El casc[ cu r[bdare =ez`nd prin anticameri; Spinarea nu ]=i cru\[ f[c`nd ]nchin[ciuni Chiar mu=telor ce zboar[ la nasul celor mari. 181
Clit are iste\ie =i vorbele-=i m[soar[; Pre to\i ]i m[gule=te, pre nimene nu crede, }n trebi numai =-arat[ adev[ratu-i g`nd. El nu se t`nguie=te oric`t de-ar osteni; Neobosit, statornic, la \elul lui alearg[. Norocul ]i ajut[, =-acesta-i singur merit, Pre care el ]l cere de la iubi\ii lui. Clit ]ns[ are-n sine ceva de imitat, Pentru acela care dore=te s[ petreac[ Via\a lui la curte, c[ci altfel l`ng[ foc, Aripile de cear[ ]n grab[ se topesc. O gur[ mai p[zit[, o fa\[ ce u=or Se poate din triste\e schimba ]n bucurie, A=a precum prilejul sau trebuin\a cere; Priete=ug oric[rui ]n fa\[ ar[t`nd, Smerenie, agerime, =i duh p[trunz[tor, Aceste-s atributuri ce trebuie la curte. Iar cea mai l[udat[ a celuia e cale, Ce f[r[ de sfial[ vorbe=te adev[r, M[car c-adese trebui s[-l \ie mistuit, S[ nu-l ]mbrace ]ns[ cu hainele minciunii. Ferice cine \ine m[sura cea de mijloc! Cu minte cump[tat[, la vorba lui pl[cut, Purtare delicat[, de-a pururea av`nd; Nu sf[tuiesc pre nime ca s[ se lingu=easc[ Dar mi-e ur`t[ foarte de=arta fudulie. La tine ]ns-aceste s[ caut nu cutez, Am bun[-ncredin\are c[ n-oi s[ le g[sesc. }n scurt, zadarnic este a ]n=ira mai multe C`nd tu nu ai nici unul din darurile-aceste. }ndreapt[-te, dr[gu\[, de vrei a fi =tiut, Iar p`n[-atunce rabd[ =i nu te sup[ra. Defecturile tale subt str[mo=easca umbr[, 182
De-ai fi ]n orice treapt[, nu pot s[ se doseasc[. Curat trebui s[ fie acel ce s-a suit La locul unde lumea se uit[ ne-ncetat. S[ zicem c-ale tale purt[ri =i vrednicie Destoinic te arat[ de-naint[ri, de slav[; Deci carii cu nedreptul de ele te lipsesc Sunt de jelit c[-n tine folosul nu pricep, Dar nu trebui s[ judeci, a lor gre=eal[-i oare, Sau tu te crezi pe sine mai mult dec`t ai merit? Nu prinde gelozia pre un boier de neam, Precum nu prinde =eaua =i fr`ul pe m[gar. Ar fi mai de iertare la unul de acela Atunce s[ se pl`ng[ c`nd vede pe-un nevrednic T`mpit ]ntru n[ravuri, precum =i ]ntru neam, Ce n-are vrun alt merit dec`t un orb noroc, Ce nu-i iubit de nime, nici \[rii de vro treab[. Dar c`nd din ]mpotriv[ pre un b[rbat g[sesc Care prin fapte bune ]nal\[ neamul s[u, Atunci s[-i par[ bine de vrednicia lui. De ce dar s[ te superi c`nd vezi ]naintarea Lui Tulie, lui Trifon? De ce s[ te m`hne=ti? Ei prin purt[ri cinstite =i prin credin\a lor, +tiur[ s[ aduc[ la patrie folos. Str[mo=ii lor, ce-i dreptul, nu sunt din vre mea Olg[i, Senatori =i namesnici puternici nu st[tur[; A lor cu-a ta noble\e nu pot asem[na. Dar asta nu-i nimic[, c[ci ei =i-au ]nceput Noble\ea de la sine, precum ]n vremea veche Str[bunii t[i, c`nd ru=ii de greci se cre=tinar[. Ei nu erau atunce cum mai apoi au fost; +i cel ]nt`i dintr-]n=ii ce nobil s-a numit Avea mai mic[ slav[ =i nume dec`t Trifon. 183
Adam boieri pre lume nu a n[scut nici unul; Doi fii avu, din care unul era p[stor, Iar altul ]n sudoare cu sapa se hr[nea; +i Noe c`nd potopul a ]necat p[m`ntul Sc[p[ plugari ca d`nsul ce-aveau n[ravuri bune; Dintr-]n=ii to\i ne tragem. +i unul mai cur`nd L[s[ cimpoiul, sapa, iar altul mai t`rziu.
SATIRA III C[tre Teofan arhiepiscopul Novgorodului Arhip[stor sl[vite! Tu, c[ruia puterea }n\elepciunii nalte a spus a sale taine, +i toate de pe lume pre larg \i-a ar[tat, O, Teofan! Tu care pricepi =i ]n\elegi Ori c`te-o minte-ntreag[ a le cuprinde poate! R[spunde-mi: c`nd natura a ]nzestrat pre oameni Cu trup =i judecat[, tot ea le-a ]mp[r\it +i patimile care ]i \in ]n jugul lor, Sau r[ului acestui un alt izvor se afl[? Tu la Hrisip arunc[ acea ]nt`i privire: De este zi sau noapte, de-i glodul la genunchi, El Moscva-n toat[ vremea colind[ de trei ori, +i masa de cu sear[ mai grabnic o sf`r=e=te, Dec`t ]n zi de praznic un pop[ liturghia, Nici somnul, nici odihna nu-l prinde ca pre al\ii. Pe c`nd coco=ul c`nt[, el este-acum ]n t`rg, Chiar via\a nu ]=i cru\[, unde c`=tig prive=te, +-abia sosind din China ]n alt[ parte pleac[. El nu se ]ngrije=te de v`rsta sa, de timp, De valurile m[rii nu-i pas[ nicidecum. 184
Cu p[rul alb =i g`rbov, cu nici un dinte-n gur[, La marfa lui g`nde=te, iar alt[ grij[ n-are; C`nd cump[r[ se roag[, se-nchin[ pentru-n ban, C`nd vinde este ieftin numai la jur[m`nt. S[ cau\i toat[ Moscva nu afli alt ca d`nsul S[ =tie cum s[-mpart[ un rup ]n patru grefuri, Un cifert din cot s[ fure =i litrele din ochi. Nu arde lum`nare, nu face iarna foc, El tremur[ mai bine dec`t s[ cheltuiasc[, +-adeseori ]n cas[ tr[ie=te f[r[ slug[. C[me=a nu ]=i schimb[ cu s[pt[m`ni ]ntregi; Prostirile-i ]n patu-i de negre putrezesc; Un singur caftan are r[mas numai urzeala. De vede la o mas[ trei feluri de bucate Se mir[ zic`nd: Doamne! Ce cheltuiele mari! G`ndi\i c[ Hrisip poate munce=te ]ntr-at`t Pentru ca s[ adune cu ce s[-=i \ie via\a, +i se str[d[nuie=te ca-n urm[-i s[ nu lase Femeia lui s[rac[ c-o cas[ de copii? O nu! De bani ticsite sunt sipetele lui, Din care-acum o parte rugina o m[n`nc[, +i singura lui rud[ e un nepot cu stare. Zg`rcenia! nu alt[ munce=te pre Hrisip; El str`nge =i adun[ movilele de bani, Av`nd pl[cere numai s[-i vad[ mul\i gr[mad[; Iar dac[ mie-o sum[ mai mic[ ]mi ajunge, Apoi la l[comie de ce s[ fiu supus? }mi pare c[ se poate Hrisip asem[na Cu unul care merge la r`u s[ beie ap[, De=i e mai departe, pentru c[ este mult[, Iar nu la izvora=ul ce curge l`ng[ el. Dar oare-atunci mul\imea cu ce-l va folosi, C`nd unda s[p`nd malul de subt a lui picioare, Va ]nghi\i pre lacom ]n valurile sale? 185
Clearh dispre\uie=te iubirea de argint. Din cap p`n-]n c[lc`ie ]n aur str[lucind, Palate m`ndre are ]n Moscva =i afar[, }mpodobite toate cu mare bog[\ie. El \ine mas[-ntins[; tac`murile lui Nu au vro osebire din cele-mp[r[te=ti, Din cas[ p`n-la scar[ stau slugile-n=irate }n haine aurite, l[s`nd prin mijloc cale S[ treac[ c[rturarii =i cei lingu=itori, Ce patimile-a\`\[ cu sfaturile lor. Cu fete desfr`nate averea-=i risipe=te; De-a pururea pl[cerii deschide drumuri nou[. De=i ]n lume pare ca Crezus de bogat, A lui venituri ]ns[ pe-a mele nu ]ntrec; C[ci el le cheltuie=te ]n patru zile numai +i toat[ a lui pomp[ e de ]mprumutare, F[cut[ cu-njosite mijloace =-am[giri. Spore=te datoria, dob`nzile sporesc, P`n-ce Clearh al nostru ]nchis se pomene=te, S[rac ca vai de d`nsul, l[s`ndu-=i creditorii }n dezn[d[jduire cu lacrimi pe obraz. Pe doi, trei s[r[cindu-i, pre al\ii mai mul\i =ire\i, Care-au p`ndit prilejul i-a pus ]n bun[ stare. Din zori de zi Menandru alearg[, urm[re=te, Ascult[ ce se face prin case =i prin t`rg, +i ce porunci ie=ir[ acum mai de cur`nd. De orice schimb[ri nou[, de orice-naintare El afl[ mai nainte, =i tot ce se lucreaz[ Ca tat[l nostru =tie. El e mai mul\umit Trei zile s[ posteasc[, dec`t a nu afla Ce veste curierul din Persia aduce, Ce fat[ se m[rit[, ce t`n[r se ]nsoar[, Care cui face curte, cine s-a g`lcevit, Cine ]n c[r\i asear[ mai mult a c`=tigat, 186
Cine-a venit, =i care ie=i din t`rg afar[, Cui se n[scu prunc, cine s-a dus ]n ceea lume? O, c`nd boierii no=tri =i-ar =ti trebile lor Cum =tie el pe-a altor, nu i-ai vedea umbl`nd C-o gloat[ numeroas[ de creditori pe urm[! Nu i-ar fura vatajii =i ar tr[i mai bine! Apoi c`nd novitale destule-a adunat, }ntocmai ca o bute umplut[ cu vin nou Ce fierbe, sf`r`ie=te =i d`nd afar[ dopul Spumosul vin cu vuiet pe vran[ n[bu=e=te, Asemene Menandru nu poate mistui Nimic din c`te =tie; =i de-ai avut p[cat, S[ te-nt`lne=ti cu d`nsul, ]ndat[-ncepe-a-\i spune }n tain[ la ureche o sut[ de ve=ti nou[, Ce zice c[ le =tie din foarte sigur loc, +i \i le spune numai pentru priete=ug. El le alc[tuie=te dup[ a lui p[rere, +i rareori se-nt`mpl[ la doi s[ spuie una. Minciuna lui o crede adese ]nsu=i el, C`nd la auz ]i vine din cas[ de magnat. Sf`r=ind, din ochii-\i piere, precum judec[torul De-mpricinat s-ascunde c`nd =tie c[ bani n-are; Se duce s[ mai umple pre al\ii cu minciuni. Longhin te ame\e=te, de=i nu =tie ve=ti, Fere=te-te de d`nsul, =i nu-l pofti la mas[ De n-ai f[cut gustare, c-apoi cu bun[ seam[ R[m`i pe toat[ ziua fl[m`nd =i nem`ncat. }nt`i el ]\i ]n=ir[ solii de complimente De la copii, nevast[, apoi ]\i b[nuie=te C[ n-ai fost pe la d`nsul de-at`t amar de vreme, C`nd =tii c[ iese din\ii copilei lui acum, C-a fost ]n fierbin\eal[ =-a pl`ns ne]ncetat. Pe fata cea mai mare e gata s-o m[rite; O d[ dup[ un t`n[r frumos, bogat =i nobil, 187
C-un an mai mare numai dec`t copila lui. Izvodul ]\i cite=te de zestrea care-i d[, +i toat[ garderoba p`n-la un fir de a\[. Nu-i mult de c`nd b[ietul =i-a pus la azbucoavna +-acum e de mirare cum poate sloveni. S-a apucat la \ar[ s[-=i fac[-un mare iaz A c[ruia plan iute din buzunar ]l scoate; De l-a uitat acas[ ]ncepe a \i-l face, Cu\ite, furculi\e pe mas[ ]n=ir`nd. Mo=ia-\i o descrie cu tot venitul ei, Productele anume ]n ce timp au fost str`nse; Pre to\i proprietarii de la potop \i-i spune +i cum acea mo=ie la el a ]nc[put Curm`ndu-se procesul ce-avea c-un unchi al s[u. Vei fi ferice ]nc[ dac[ pe l`ng[-aceste N-a vrea s[-\i povesteasc[ de la Azof asaltul; }\i trebui o zi ]ntreag[ bravurile s-ascul\i, Minuni de vitejie ce el a ar[tat, +i c`t[ iscusin\[ de ager comandir A dezvelit acolo ]nfrico=`nd pre du=mani. Aici apoi pe-ntregul croie=te la minciuni, +i nu g[se=ti pe urm[-i o umbr[ de-adev[r. Dar unde se pot toate descrie cu-am[runtul? Nu sunt at`te fire ]n snopuri de gr[un\e, Nu jur[ precupe\ul mai multe ori pe an, Nu fur[ de la oc[ mai dese un cr`cimar Sc[p`nd de judecat[ =i de globiri prin mit[, Dec`t limbutul nostru ]n=ir[ la o mas[. El nici se mai r[sufl[, asud[ povestind, Se teme s[ tu=easc[, =i crede-n g`ndul s[u C[ limb[ n-ai ]n gur[, e=ti totul o ureche, Nu-\i las[ pic de vreme s[ zici =i tu o vorb[. 188
Acufundat ]n g`nduri smeritul Varlaam, C`nd intr[ ]ntr-o cas[ se-nchin[ p`n[ jos, Pre to\i ]i saluteaz[ =i-ntr-un ungher se pune, Plec`ndu-=i ]n jos ochii, gr[ind din v`rful limbii Metaniile trage, p[=e=te-ncetinel. }nfrico=atul nume al Domnului Hristos La toat[ vorba-l pune. Plecare mult-arat[ S[ fac[ paraclise, =i lum`n[ri s[ duc[, Ne]ncetat f[le=te pe-ale=ii credincio=i Ce-a sfintelor loca=e m[rire o l[\esc, +i ridic`nd biserici cu-averi le ]nzestreaz[. Ferice de-al lor suflet! Cereasca desf[tare Pre d`n=ii ]i a=teapt[; lor raiul e deschis. Nu fi\i la ]ndoial[ c[ vorbele-i privesc, Spre a spori — de poate — a clerului venituri; Acei ce la biserici au d[nuit averea Din care el se-ngra=[, sunt foarte l[uda\i. Nimic alt nu place at`t lui Dumnezeu, +i numai prin aceasta la rai deschidem cale. El carne nu ia-n gur[ la mesele str[ine, Nici vin nu vrea s[ guste, dar nu e de mirat; Un gras clapon acas[ ]ntreg ]l osp[t[ Sp[l`ndu-l c-o butelc[ de vin unguresc dulce. Pre cei supu=i la pofte trupe=ti ]i t`nguie=te, De=i el pe sub gene cu ochi sc`nteietori La s`nul alb =i ginga= se uit[ pe furi=; Eu ]ns-]mi spun p[catul, nu mi-a= l[sa nevasta C-un cuvios ca d`nsul s[ fac[ cuno=tin\[. El zice: de m`nie s[ fugi, s[ te fere=ti, S[ nu \ii minte r[ul, dar singur este r[u. Pe-al s[u vr[jma= ]n sine ar vrea s[-l pr[p[deasc[, +i cu necontenire de moarte-l prigone=te. G`nde=te tic[losul c[ poate ]n=ela Pre Cela ce cunoa=te pe-ai lumii r[i =i buni! 189
Din faptul zilei Foca la cei mari prin antreturi A=teapt[ cu prezenturi; ca cel mai de pre urm[ Ciocoi se ]njose=te spre a intra-n favor, Dorind s[ zic[ lumea: vede\i cum ]l cinstesc Pre Foca to\i boierii? Cum ]l poftesc s[ =ad[ +optindu-i la ureche interesante lucruri? }n t`rg zidi o cas[, mari sume cheltuind, Prin care-o s[-i r[m`ie copiii cer=etori, Dar numele-i cu slav[ s-a pomeni ]n veacuri. Cu genealogi=tii el are cuno=tin\[, +i cu-autorii c[ror le d[ bani de ajuns Ca s[-i l[\easc[ slava prin scrierile lor. Deun[zi — cine =tie? — ce-a dat pe o bro=ur[ Ca s[ se tip[reasc[ c[ e de d`nsul scris[. V[z`nd c[ sunt la cinste cei ]n r[zboi r[ni\i R[bd[ s[-i ciunte nasul =i pieptul ]=i dung[. Alearg[ ca besmetic ]n lume dup[ slav[, C`nd slava o dau numai n[ravurile bune. Glicon la al\ii merit nu afl[ nicidecum. De este oarecine pl[cut =i priimit, Un altul de petrece via\[ l[udat[, Ori cineva prin arte al s[u neam ]=i m[re=te, Sau are b[rb[\ie pe ap[ =i ]n foc, Ori cel ce ]n r[zboaie pre du=mani a ]nvins, +-acel la ce legi bune a introdus ]n \ar[, — To\i n-au f[cut nimic[, Glicon din ]mpotriv[, Pre el numai se crede de om des[v`r=it. Rostirea-i o minune; purtarea-i un model, Ce poate s[ slujeasc[ de pild[ tuturora. De-=i face o idee, din ea nu-l po\i abate; Se mir[ cum de \arul nu a ]ncredin\at P`n[ acuma \ara la c`rmuirea lui, +-]n mintea lui nu-ncape cum dup[ el n-ofteaz[, 190
Orice copil[ ce simte amorului v[paie. Pre el se stim[ numai, de d`nsul este plin, Crez`nd c[ neamul nostru de-atunci e fericit De c`nd el ca luceaf[r a r[s[rit pe lume; G`nde=te c[ vederea, auzul sunt l[sate La oameni, ca s[ vad[, s-asculte ale lui M[re\e ]ntreprinderi, c[ci spre acest sf`r=it, Aceste dou[ sim\uri avem de la natur[. Clites dispre\uie=te de=ert[ciunea lumii Mai mult dec`t monahul ce lumea a l[sat; Via\a ]=i petrece de-a pururea voios. Umflat, la fa\[ buged, cu ochii ro=i =i tulburi, }n =ase luni de zile bea tot p`n-la c[ma=[. }i tremur[ tot trupul, picioarele =i m`]ni, Cum tremur[ pe pietre c[ru\ul h`rbuit. Dispre\uit de oameni, s[rac ca vai de d`nsul, O soart[ mai ferice ]n lume nu dore=te, C`nd are dinainte paharul plin de vin. Cu-at`ta e mai vesel, cu-at`t mai mul\umit, Cu c`t e mai aproape de starea animal[. }n adun[ri c`nd intr[ Ircan cote=te-mpinge, Ca barca printre valuri prin to\i ]=i face loc S[ treac[ ]nainte, s[ fie cel ]nt`i. La mese c`nd se afl[ tot schimb[, porunce=te, S-aduc[ alte blide, s[-i dea alt soi de vin; El mai ]nt`i ]ncepe s[-nchine s[n[t[\ii; To\i trebui s[ at`rne de la a lui pove\e. C`nd te ]nchini la d`nsul, sprinceana de ridic[, +-abia din ochi de-\i face un semn mul\umitor, S[ =tii c[-n mare cinste atunci la d`nsul e=ti, C[ci foarte rar se-nt`mpl[ s[ zic[ =i vro vorb[. Materia din care el a ie=it pe lume N-a fost precum a noastr[ ci mult mai de bun soi; A noastr[-i lut de tin[, a lui de por\elan. 191
Sozim la el se uit[ c-o aprig[ z`mbire +i-mi spune la ureche cu limb[ veninoas[: “Ircan mai bine-ar face s[ nu uite-al s[u bun Ce sta pe la r[spinteni cu traista-n =old, +i pre a sa bunic[ ce-a fost sp[l[tori\[; S[-=i m[sure purtarea precum i-a fost =i neamul, S[-=i mai ]nchid[ gura, c-atunci prin boiul s[u Tot ar putea s[-n=ele vrun n[t[r[u, vrun prost, +i marea-i nerozie n-ar fi a=a v[zut[.” Sozim are dreptate, ar fi mai bine ]ns[ Chiar lui Ircan s[-i deie acest sfat priincios, Dec`t de el s[ r`d[ cu al\ii ]n zadar; (Acest fel hulitorii defaim[ totdeauna; Nici cinstea, nici virtutea de gura lor nu scap[.) Sozim cu-a=a asprime ]i judec[ pre to\i: “C-o undi\[ de aur mult ginga=ul Silvan A prins pre virtuoasa vecina sa prea lesne. La masa lui Procopi n-avu ce s[ m[n`nce. A Nastei frumuse\e e-n =ipuri =i cutii, Albea\a, rumeneala o cump[r[ din t`rg. Clement judec[torul nimic nu face singur, Numai prin ochelarii diacului cite=te.” Nici v`rst[, nici prieteni, nici rudele, nici rang, }nveninata-i limb[ nu pot ast`mp[ra. +i eu ziua aceea numesc nenorocit[, }n care mi se-nt`mpl[ s[ m[-nt`lnesc cu d`nsul, C[ci =tiu c[ este gata a m[ gr[i de r[u, }ndat[ ce din ochii-mi, se face nev[zut. El este-adev[rat[ societ[\ii cium[, Dar mult e mai de groaz[ Trofim cu limba dulce, C[ci vorba rea adese defectele hulind, Pe nesim\ite-ndreapt[ pre omul ]n\elept, Cu laudele ]ns[ Trofim nu face alt[, 192
Dec`t mai mult spore=te pre n[t[r[i la num[r. Noi lauda a crede plecare mare-avem: Ea-n inim[ se v`r[, =i de g[se=te-n ea, Sc`nteie de virtute, o stinge =i o seac[. Tot omul pe-ast[ lume e iubitor de sine, +i o ]ncredin\are de laud[-i de-ajuns Ca s[ ne r[t[ceasc[ din drumul acel drept. C`nd Tit deschide gura, Trofim se minuneaz[ De vorba-i iscusit[; ascult[ =i ]ndeamn[ Pre to\i s[ ieie seama, s[ nu zic[ nimic; Nici sufl[, nici str[nut[ p`n-nu sf`r=e=te Tit O vorb[ ce m[ face s[ casc cu ne-ncetare. La mas[ de-l pofte=te, el degetele-=i linge, +i zice c[ sunt toate bucatele cere=ti. At`ta r`nduial[ la nime n-a v[zut, +-at`ta cur[\ie ce e la Tit ]n cas[, Se pare o minune =i seam[n[ cu raiul. P[storul Paris dac[ ar fi avut noroc S[ aib[ cuno=tin\[ cu nev[stuica lui, Menelau tr[ia-n pace, =i m`ndra sa Elen[ Ar fi r[mas acas[ s[ toarc[ =i s[ \ese. Oricare-a lui Tit fapt[ o-nal\[ p`n la nori Chiar str`mbul nas ]=i sufl[ mai bine dec`t al\ii; +i nu numai pe-acesta cu laude-l m[re=te, F[le=te pre oricine; lui toate-i par minune, Crez`nd c[ dob`nde=te iubirea tuturor; P`n’ =i ce pute zice c[ are miros bun. Descul\, numa-n c[ma=[, de zece ori pe noapte Din pat se scoal[ Nevus, =i cu luare-aminte La u=i =i la ferestre el cat[ ne-ncetat S[ vad[ de-s ]nchise, de sunt la locul lor L[di\a, portofoliul =i sipetele toate. De multe ori trimite pe tain[ ca s[ afle 193
La \ar[, de nu-l fur[ vatavul ]n ceva; Adese dup[ stolnic se ia pe urm[-n t`rg. Pe slug[ l`ng[ d`nsul nu sufer[ s[ fie Ca nu cumva s[-l vad[ unde ]=i pune banii. S-a ]nt`mplat vecinul s[-l roage ]ntr-un r`nd S[-i dea-mprumut c[ldarea. El nu i-a refuzat, Dar a intrat ]n grij[ ca nu cumva trimisul S[ fug[ cu c[ldarea, =i-ndat[ dup[ d`nsul A repezit o slug[; pe urm[-i veni-n g`nd, C[ poate megie=ul o va t[g[dui; Pe loc trimise altul c[ldarea s[-i aduc[. Dac[ la oarecine nevasta lui se uit[, Socoate c[ e gata orice a-i ]mplini, +i cu acea idee se nec[je=te r[u. Prepune cum c[ mama copiii ]=i ]nva\[ S[ se-mprumute-n tain[ =i-n datorii s[ cad[. De vede pe doi oameni =optindu-=i ]ntre ei, G`nde=te c[ pe d`nsul ei r`d =i-l clevetesc. C`nd are s[ r[spund[ ]=i cump[ne=te vorba, C[ci crede c[ tot omul voie=te s[-l ]n=ele. Ca d`nsul prepuielnic alt om ]n lume nu-i; El vede pretutindeni tot curse =-am[giri, +i-n ast[ neodihn[ via\a ]=i m[n`nc[. Eu cu a=a tocmeal[ n-a= priimi nici tronul; De-mp[r[tescul titlu cur`nd m-a= s[tura. O goal[ s[r[cie cu-a ei tic[lo=ii A= prefera mai lesne ]n lini=te =i pace, Dec`t o necurmat[ a min\ii v[lm[=ire; Nici slava, nici averea n-a= vrea cu acest pre\. Mai bine ]n via\[ s[ fiu tot am[git, Dec`t s[ m[ munceasc[ ne-ncrederi =i prepusuri. Nu mai pu\in pre sine Zoil se chinuie=te; Oricare lucru vede ]i na=te un nou g`nd, 194
O nou[ ]ntristare, ce somnul ]i gonesc. Deun[zi arunc`ndu-=i zavistnica ochire V[zu c[ megie=ul ]=i face o c[su\[, Ce-abia o sut[ ruble se poate pre\ui; }ng[lbenit de pizm[ se boln[vi cumplit De-o stra=nic[ l`ngoare de care =-acum zace. Pe-un biet soldat de-l =tie c[ are-n s`n o rubl[ Agonisit[ ]n slujba de dou[zeci de ani, +i de aceea ]nc[ t`nje=te am[r`t. De-a c[p[ta vreunul un rang, o slujb[ mic[, Vro laud[ de-aude, c`rte=te =i se mir[ Cum oamenii orbe=te un merit a=a mic At`ta ]l ]nal\[ =-at`ta-l pre\uiesc. La al\ii f[rm[tura ]i pare p`ine-ntreag[ La un s[rac desag[, la un c[lug[r barb[ De vede... Dar nu-i vreme, o muz[, s[ sf`r=im? De=i ni-i drag a scrie, ne-nva\[ bunul sim\, S[ punem m[rginire la limbu\ia noastr[; C[ci vorba lung[ este adese nepl[cut[. +i trebui s[ \ii minte cu cine vorbim noi. Soco\i c[ alt[ treab[ nu are Teofan Dec`t s[ osp[teze, s[ doarm[ =i s-asculte Cu m`ini ]ncruci=ate, a mele proaste versuri? Cuv`nt[toarei turme p[stor neadormit, De d`nsa ]ngrije=te s[dind ne]ncetat S[m`n\a m`ntuirii, prin fapte =i cuvinte. Bisericii cei sfinte el cap fiind, aproape Se afl[ de monarhul, =i este-ap[r[tor Duhovnice=tii slave, urm`nd cere=tii c[i. N[ravurile-ndreapt[ ]n preo\i ]ncuibate, }ntemeind ]ntr-]n=ii cucernic[ purtare, Voin\a providen\ei ne spune gura lui, Pov[\uind cre=tinii pe drumul acel drept; 195
Ne-adap[ din izvorul ]n\elepciunii nalte. +i multe sunt la num[r a sale ostenele. Mai bine dec`t tine cunoa=te ]n idei +i fapte felurite, plec[rile-omene=ti. De am cerca a scrie defecturile toate +i orice-n g`nd ne vine, via\a n-ar ajunge; Mul\i oameni sunt pe lume =i multe patimi au. Castor iube=te caii, iar frate-s[u r[zboiul, Diacul se sile=te pre gol s[-l mai despoaie; Tot capul are g`nduri =i voi deosebite. A mea plecare este n[ravul prih[nit +i graiurile rele prin versuri s[-nfruntez; Iar cel ce =i pre mine va vrea s[ m[-ndrepteze, Va merita cinstirea =-a mea recuno=tin\[.
SATIRA IV C[tre muza sa O, muz[, este vreme s[-\i schimbi ghimposul stil, S[ nu mai scrii tot satiri, c[ci mul\i nu te iubesc, C`rtind c[ m[ amestec tot unde nu am treab[ +i m[ ar[t ]n lume cu mult[ sume\ie. V[zui eu mul\i de-aceia ce nu au scris nimic Asupra nim[ruia, ba ]nc-au m[gulit, Nu c[p[tar[ ]ns[ vro soart[ mai ferice; Dar mie ce-mi r[m`ne s-a=tept de l-a ta mil[? N[ravurile rele tu nu ]ng[duie=ti, C-o mare cutezare le r`zi, le ]nfruntezi, Nu vrei s-ascunzi nimic[, zici lucruri prea pe fa\[; A ta pl[cere este pre vicio=i s[ superi, +i pentru-a tale fapte os`nda eu o trag. 196
Nu vezi cum se g[te=te Condrat =i cu ai s[i, Cum furio=i adun[ =ireata diecime, Cum slimuiesc asupr[-mi o jalob[ ]ntins[ Voind ca s[ m[ trag[ pe loc la tribunal, C[ci oc[r`nd pre Clites am vrut s[-mpu\inez Be\ivii, =i prin asta s[ scad venitul v[mii? Iar Nicon ce iube=te tot lucrul cu dovad[ O biblie ]ntreag[ aud c[ a citit, Din care trei tetrade-a scos de m[rturii Zic`nd c[ necuratul prin tine oc[r[=te Cucernicele barbe; c[ ]mpotriva legii Noi mantie v[rgat[ ve=m`ntul sf`nt numim. +i to\i judec[torii aceste rele p`ri Le vor lua de bune, c[ci lor am scos o vorb[ C[ numai c`nd iau mit[ obicinuiesc dreptate. }n scurt, cu orice cuget nevinovat =i bun O, satir[ e scris[, ea tot ]mpunge-n ochi Pre cei carii ]ntr-]nsa se v[d ca ]n oglind[, +-a=a se =tiu pre sine precum ]n ea s-arat[. O, muz[, a mea lumin[! Al t[u stil veninos V[t[m[tor e foarte s[rmanului poet! E r[u lovind pre altul s[ nimere=ti ]n sine, C[ci versurile, care ]n cititor nasc r`sul, Adese aduc lacrimi la bietul autor. Ar[t eu adev[rul, pre nime nu numesc, }n versuri r`d =i-n suflet pl`ng relele n[ravuri. La oameni adev[rul nu place totdeauna. Cine vrodinioar[ de el te-a ]ntrebat? Spuindu-l chiar pe fa\[ pre mul\i nemul\ume=te. Acel care dore=te a fi cu lumea bine, +i a tr[i ]n pace, lingu=ituri s[ scrie. C`nd nu-i moral ]n oameni, de ce s[ ne m`hnim? De-am merge tot cu dreptul, cur`nd am s[r[ci; C[ci relele deprinderi acum s-au f[cut fire, 197
+i nu se trec din lume, ca moda de capele. Aceast[ ]ns[rcinare p[storii suflete=ti S-ar cuveni s[ aib[, =i datoria lor Neap[rat[ este n[ravuri s[-ndep[rteze, Dar ei p[zesc t[cere, nu vor s[-=i bat[ capul; De ce dar noi cu lumea s[ batem tot r[zboi? C`nd prin a=a urmare nu po\i a c[p[ta Nici lemne de ars iarna, nici ghia\[-n timp de var[. De-i vrea s[-mi ar[\i ]ns[ c-acei vesti\i satirici — Pers, Juvenal, Ora\iu, francezul Boalo — Nu numai nu avur[ din scrieri nepl[ceri, Ci c`=tigar[ ]nc[ nemuritoare slav[; +-asemene pre mine ce calc pe a lor urm[ M-a=teapt-aceea=i soart[, \i-oi spune c[ gre=e=ti; C[ci ]ns[=i fiica Joei purta condeiul lor. Tu nu e=ti a lui fiic[; pre tine Mnemosina Te-a z[mislit ]n s`nu-i, cu cine =tie cine. }n ei pl[cute glume cuminte ]nfloresc, Iar versele curg limpezi ca r`ul lin pe =es; +-acei ce-n a lor ziceri g[sesc vro ]nfruntare, Nu pot s[ se ating[ v[z`nd c[-i bine zis[. C`nd singurul t[u merit nu e dec`t s[ spui C[ rasa =i potcapul c[lug[rul nu fac. A=a vorbesc acuma; a=a tr[iesc ]n lume? Pe buze poart[ miere =i fierea-n piept ascunde; Arat[-te prieten la cel ce e=ti vr[jma=, De vrei ca ]ntre oameni s[ ]nsemnezi ceva. O, muz[! s[ ]ncepem a mai t`mpi condeiul, S-a=ternem pe h`rtie tot laude pompoase. Chiar Tulie, spre pild[, de=i e un viclean, Iste\, la minte ager, putem s[-l renumim; +i nespuind cum este, s[ ne silim a-l face A=a precum ]n lume ar trebui s[ fie. 198
La f[litori f[\arnici acest drum nu e nou; Ei laud[ ]n fa\[ pe care-n sine-i r`d. Dar Tulie nu-\i place: pe altul po\i alege. Silvan o zi ]ntreag[ nu zice nici o vorb[; De=i =tii c[ prostia ]l face-a fi t[cut, Tu lumii dovede=te c[ e b[rbat minteos +i c[ ]n\elepciunea ]i \ine limba str`ns[. +i Cvintie bun este. O carte c`t de groas[ Pre lesne po\i s[ umpli cu laudele lui. Vezi ce priimire bun[! Vezi cum e de pl[cut! Cu to\i vorbe=te dulce, dezmiard[ pre oricare; Voind s[ se arate de f[c[tor de bine, Pre Dumnezeu ia martor l-a lui f[g[duin\i. De ce el caracterul ]=i schimb[-n acest fel? Pu\ini o =tiu aceasta. Nici noi s[ nu mai spunem C[ el s-arat[ astfel cu to\ii bl`nd =i dulce, C[ci nu este ]n stare s[ poat[ face r[u. Ca s[ stric[m h`rtie ca d`nsul mul\i afl[m; Se pot u=or cunoa=te de=i n-au semn ]n frunte. Iar dac[ pentru tine nu sunt nici aste versuri, Apuc[-te de c`nt[ pl[cerea lui Titir }n bra\ele-Amarilei, sau tristului Filen Amor c[tre Irisa. Titir via\a-i dulce Nu schimb[ pe coroan[ =i slav[-mp[r[teasc[. Filen cu fa\a trist[ =i dezn[d[jduit, C`nd turma ]=i adap[ sau o p[ze=te-n c`mp, Nem`ng`iet se afl[; ai s[i ochi lacrimi vars[. P`n’ ce Irisa vine =i cu un ginga= z`mbet, Ea m`ndr[ ]i a\`\[ v[paia de amor. De nu g[se=ti pl[cere ]n versuri de-acest fel, Arunc[ o privire =i vezi trecuta-mi via\[. De=i ]nt`i norocul mi-a fost mai cu priin\[, Dar p`n-]n sf`r=it aspru el tot m-a p[r[sit, +i ]nc[ nu-nceteaz[ de a m[ prigoni. 199
Cu-acest nou soi de versuri ce nasc melancolie, Noi poate vom aduce la cititori pl[cere. Triste\ea este dat[ la omul muritor, C[ci el pe tot minutul p[=e=te spre morm`nt! S[ aibi numai plecare, materie destul[ G[se=ti pentru a scrie. De ce dar s[ faci satiri, +i ura tuturora s[ tragi asupra mea? Dar v[d c[ tu, o, muz[, te tulburi, te ro=e=ti, Nu ]ndr[zne=ti s[ lauzi pre cei care sunt vrednici, +i nu vrei s[-\i pierzi vremea cu m[guliri de=erte. Noi nu suntem ]n stare a l[uda de-ajuns Pre oamenii de merit; povara este grea, C[ci omul ]n via\[ adese se preface. Abia vrei s-ar[\i lumii o fapt[ l[udat[, C`nd vezi c-acea virtute era numai un fum, +i cel ce ca om[tul ni se p[rea de alb Cu totul ni s-arat[ p[tat de m`r=[vii. Atunci a mea lucrare zadarnic[ r[m`ne, +i trebui altui idol s-aducem t[m`iere, Sau de g[sesc schimbare ]n caracter, s[ tac +i s[-mi c`=tig prin asta ru=ine =i dispre\; C[ci oamenii mai lesne vederea lor vor crede, Dec`t a unor versuri f[loasa buiguire: Nu judec[ virtutea dup[ lingu=ituri. Po\i rupe-acele versuri, va zice cineva, +i altele compuse, pref[-le =i le-ntoarce. Pare c[ nici o trud[ nu d[ acea lucrare; Dar cerce-se el singur de-i pare c[-i u=or. Eu ]ns[ =tiu c[ dac[ m-apuc de l[udat, +-al t[u n[rav, o, muz[, voiesc de a-l preface, Oric`t m[ lupt cu g`ndul, asud, m[ frec pe frunte, Abia scot dou[ versuri, =-acele ]nc[ sunt Neroase, =chiop[t`nde =i aspre la auz, 200
Asemene cu cele ce-a scris un oarecare, Pe sfin\ii to\i puindu-i ]n =irul alfavitei*. Al t[u duh este tr`ndav, produce foarte greu; A scri ce nu sim\e=te, nu poate nicidecum! Iar c`nd n[ravuri rele g[sesc spre ]nfruntare, }ndat[ te faci alta, te iste\e=ti la minte, Din pan[ versul curge mai iute, mai u=or, Eu ]nsumi ]ntru sine c[ sunt poet m[ simt, +i nu fac cititorii at`t de mult s[ ca=te. Gr[besc voios =i ager ca un viteaz la lupt[, Sau ca un pop[ care c`nd mortul =i-a-ngropat, Alearg[ s[ nu scape osp[\ul preg[tit. C`nt[rile-amoroase sunt numai pentru-aceia, Ce au o minte crud[ =i trupul slab din fire. C`nd v[d pe rumeni buze un suflet sc`nteind, C`nd s`nul alb ]mi cere un dulce dezmierdat, +i ochii cu v[paie privirea mea a=teapt[, Nu pot a nu le-aduce =i eu ]nchin[ciune. Destule c`ntecele f[cui eu mai demult Ce fetele le c`nt[ =i junii c`nd sim\esc }n t`n[rul lor suflet a dragostei s[geat[. Acelor =egi naive trecu frumoasa vreme, +i nu-mi r[mase alt[ dec`t a m[ c[i, C[ zilele de aur acest fel le-am pierdut. Acei ce-n floarea v`rstei amorului slujir[, Lega\i ]n a lui lan\e, c[iasc[-se acuma, C[ci singuri sunt unealta nenorocirii lor; Eu nu voi s[ m[ ferec cu ]ns[=i m`na mea. * Un oarecare Maximovici a scris ]n versuri =i a a=ezat dup[ alfabita pre to\i sfin\ii Pecersc[i. Aceast[ carte, tip[rit[ la Kiev, nu are nimic mai de-nsemnat dec`t numele sfin\ilor. 201
Copilul orb tot poate pl[cere s[-mi aduc[, Iar nu s[ m[ m`hneasc[, c-apoi f[r[ z[bav[ De-a lui prietenie m[ lep[d, m[ despart; }i pot h[r[zi ceasuri, dar rob nu vreau s[ fiu. Ce s[ c[t[m aiure pricin[ de-ntristare, Au nu pe neg`ndite asupr[-ne ea vine? Dac[ ]n ast[ vr`st[ nu am putut sc[pa De cursa du=m[niei, =i dac-al meu noroc Mi-a fost pu\in statornic, eu numai sunt o pild[? O lume-ntreag[ cearc[ a lui capricii grele. Atunci ar fi mirare c`nd numai vasul meu Tot pe acele valuri ]n lini=te-ar pluti; Iar ast[zi c`nd ]n pace plutesc pe-a lumii unde, At`ta ]mi ajunge, =i uit cele trecute, +-a=a cum viitorul nu pot a-mi hot[r], Pu\in[ ]ngrijire eu pentru d`nsul am. Din m`na prea]nalt[ a priimi sunt gata Oricare-mi va fi soarta =-a anilor meu num[r. Vie\uind cu cinste =i f[r[-nv[luiri, Voi trece spre sf`r=itul acel neap[rat; Pe poarta veciniciei eu voi intra acolo Unde dorita pace de-a purure domne=te. }n scurt, a scrie satiri suntem numai deprin=i, Nu izbutim ]n alt[; iar dup[ firea mea, Cu tine f[r-a scrie nu pot tr[i ]n lene. C`rteasc[ cui nu place; cu m`n[ ]ndr[znea\[ Noi s[-nfrunt[m ]n fa\[ n[ravul prih[nit. }n adev[r greu este de a ne st[p`ni, C`nd cel ce cu latina abia s-a uns pe buze Pretinde s[ ne-ar[te ]nv[\[tur[ mult[, Cu min[ r`z[toare vorbe=te ne-ncetat, Vis`nd c[-n\elepciunea ]ndreapt[ graiul s[u. 202
Sau c`nd v[d pl[cintarul ]n aur =i-n caret[, C`nd ]ng`mfat diacul se leap[d[ de mum[, +i numai cu boierii voie=te a fi neam; C`nd un morar f[ina abia a scuturat +-acum din ochi ]nchide, se sup[r[, c`rte=te C[ mu=tele ce zboar[ ridic[ colb prin cas[. Lor satira s[ plac[ nu poate nicidecum, Dar nou[ ce ne pas[; iubirea lor nu vrem +i de a lor m`nie am prea pu\in[ grij[. La oamenii ace=ti nimic nu am a cere, +i a avea rela\ii cu d`n=ii m[ feresc; Funinginea negre=te c`nd te atingi de ea. Nimic nu pot a-mi face c[ci sunt subt ap[rarea A unei patrii mume ce este foarte dreapt[. Iar cei ce mintea, duhul de sus au priimit Ca ni=te buni, ei bunul vor =ti a pre\ui +i versurile noastre le vor citi-n pl[cere, N[d[jduind c[ poate stricatele n[ravuri Vor mai sc[dea la num[r. O, c`t atunci folos +i laud[ sl[vit[ cu drept vor dob`ndi!
SATIRA V Satir =i Perierg SATIR: Orice-a vrea Pan s[-mi fac[, m[car s[ m[ omoare, Cu oamenii prin t`rguri nu-i chip de vie\uire! N[ravurile-n lume prea mult s-au felurit. Apoi =i cu-a lor haine nu pot s[ m[-nvoiesc; Frumo=i vr`nd s[ s-ar[te, cu aur se-nf[=oar[, }ntocmai ca m[garii cu scumpele har=ele; 203
De g`t, de m`ini, picioare ]n ele fereca\i, Vr[jma=i odihnei, iarna ei tremur[ de frig, Iar vara de c[ldur[ nu pot s[ se scuteasc[. Departe de la mine podoabe aurite Nerozilor pl[cute! +i voi, peruci, lipsi\i! Cu-a voastr[ am[gire destul m-a\i nec[jit. PERIERG:
Bre, ce v[d eu! Un Satir cu scump caftan ]n spate, Cu pantaloni, ciubote ce-a lui picioare str`mbe Le-arat[ mai ciudate, iar coarne nu se v[d! A, ce caric[tur[! Ce lucru minunat! De unde oare? Cine-i? +i unde se mai duce? — D[-mi voie, fr[\ioare, s[ te ]ntreb ce cau\i Pe locurile-aceste? }mi pari a fi str[in? De pot s[-\i fac vro slujb[, m[ rog s[-mi porunce=ti. SATIR: Lipse=te, piei din ochi-mi! Nu-mi trebui a ta slujb[. E=ti om: Destul at`ta. Aceast[ am[gire La voi nu este nou[; sunte\i obicinui\i A m[guli cu vorbe, =i pe a limbii v`rf Purt`nd prietenie, s-ave\i venin ]n suflet. Deci las[-m[, d[-mi pace. PERIERG:
Nu ai nici o dreptate Acest fel s[ m[ judeci, c[ci ]nc[ nu m[ =tii. C`nd m[-i cunoa=te bine, c`nd g`ndu-mi vei afla, Atunci nu vei mai zice c[ oamenii sunt una. 204
Al nostru neam de are defecte ]ndestule, Eu ]ns[ sunt prieten cu buni, =i fug de r[i. La curiozitatea-mi f[ bine s[-mi r[spunzi, +i vei vedea ]n fapt[ c[ nu-s vreun f[\arnic. SATIR:
Nimic nu-mi trebuie=te; m[-ntorc ]n codrii no=tri, Dar pot =edea la vorb[ p`n-ce m-oi dezbr[ca. Un ceas din mila Modei la care v[-nchina\i, Abia ]mi va ajunge s[ scap de-aceste fleacuri. C`nd cineva ia seama cu ce nimicuri omul }=i pierde a lui vreme, ]i vine a g`ndi, C[ via\a omeneasc[ e f[r[ de sf`r=it; Voi toat[ diminea\a =ede\i la toalet[, Pe urm[ cu-mbr[catul mai pierde\i mult[ vreme, +ede\i la mas[ ceasuri c`nd e destul un sfert, Ca s[ se umple bine un p`ntece de om; Iar r[m[=i\a zilei o trece\i ]n vorbire Sau ]n petreceri care voi le numi\i pl[cute, +i c`nd v[ g[si\i singuri ]n somn v[ cufunda\i. S[ m[ ]ntorc acuma la ]ntrebarea ta. C[ Satir sunt ]\i spune a mea ]nf[\o=are. Pan fiul Penelopei ce codrii st[p`ne=te, +i turmele-ocrote=te subt ad[postul s[u, Ce face fericite oricare ]nso\iri, El pre p[stori ]n fluier a ]nv[\at s[ c`nte, +i to\i noi ]l cunoa=tem de ]mp[rat al nostru, Din fire fiind vesel acest =[galnic zeu, El nu dore=te alt[ dec`t pricini de r`s. Vie\uirea noastr[ fiind prin codri ]ns[, Nu poate s[ r[spund[ la ast-a lui dorin\[. Al nostru trai e simplu; nu caut[m mai mult 205
Dec`t acele care natura ne-a l[sat, F[r-a goni prisosuri =i trebuin\i de=erte. Deci Pan obicinuie=te la trei ani a trimite C`\iva din noi ]n lume prin t`rguri =i prin \[ri Ca s[ tr[im cu oameni, =-aminte s[ lu[m L-a lor deprinderi, fapte, mi=c[ri deosebite; +i c`nd la el ne-ntoarcem, spuindu-i ce v[zur[m }l facem totdeauna de le=in[ de r`s. Doi ani acum trecur[ de c`nd sunt eu la r`nd, +i ]mplinesc voin\a lui Pan ]mp[rat mare. Acest ora= ]n parte-mi c[zu, dar chip nu este S[ mai petrec aice cel de pre urm[ an. PERIERG:
Deprinderea te face a-\i fi de codri dor. SATIR:
Ba nu; ci traiul vostru m[ scoase din r[bdare. PERIERG: Apoi putut-ai oare ]n vreme a=a scurt[ S[ ]mpline=ti porunca ciudatului st[p`n? +tiin\i de-ajuns cules-ai s[-i spui, s[-l vesele=ti? C[ci mie mi se pare c[ sute de ani trebui S[ po\i pre om cunoa=te; at`te sunt de multe N[ravuri, caractere =i patimile lui. SATIR: Pre voi a v[ p[trunde nici g`nd nu am avut. S-adun pricini de glum[ mi-a fost ]ns[rcinare, 206
Isprav[ pentru care ajunge =i o lun[; Orice urm[ri a voastre, ori]ncotro te ui\i, Nu vezi nimic[ alt[ dec`t sujet de r`s. Eu =tiu c[ nu-\i d[ m`na s[ te une=ti cu mine, C[ci cel ce p[time=te de boala g[lbn[rei, Tot felul de colore lui galbene ]i par. Gre=ita-v[ p[rere pe care o a\i supt Cu \`\a din n[scare =i reaua n[r[vire V[-ntunec[ cu totul cunoa=terea de sine, C`nd =i f[r-de ochean[ pute\i a v[ vedea. Acel ce se fere=te de sfezi, de g`lceviri, +i la-nt`mpl[ri de-aceste sc[parea-i este fuga, De=i de-n\elepciune pov[\uit se pare, La voi, la oameni, trece cu nume de fricos; Iar altul ce e gata de sfad[-n orice ceas, +i pentru o ochire sau pentru-o vorb[ numai, Adese nu ]=i cru\[ chiar ]ns[=i a sa via\[, Voind a face r[ul ]n cel mai mare grad, De=i-i nebun de frunte, viteaz ]l socoti\i. Stenon ce-n adunare ]n=ir[ cum ]i vine +i vrute =i nevrute ca moara cea stricat[, Cu hohotele sale pere\ii zguduind; Ce r`de singur numai de-a sale sec[turi, Din m`ini b[l[b[ne=te ]ntocmai ca din limb[, +i n-are nici ru=ine, nici chip de polite\e, Cu mare bucurie de to\i e priimit, De to\i cu s`rguin\[ chemat =-]mbr[\o=at. O zi dac[ lipse=te, oricine ]l ]ntreab[, Trimit de-l cerceteaz[ =i zic c[ este vesel, M[car c[ e obraznic =i prea nesuferit. Criton lucr[ o carte ]n dou[zeci de ani Prin care dovede=te c[ din vechime ]nc[ Se dau pe ghia\[ iarna cu hacuri la ciubote; 207
Apoi leg`nd-o-n aur, ]n toc de marochin A dedicat-o falnic nerodului Damet; Ce petrec`nd-o-ndat[ din scoar\[ p`n-]n scoar\[ Nimic n-a v[zut alt[ dec`t a ei gravure, Pl[tind pre autorul c-un: Foarte mul\umesc! De toat[ osteneala =i truda ce-a avut. Acest om ce-n fiin\[ f[cu nimica toat[, Pierz`nd at`ta vreme c-un lucru chiar netrebnic, +i d`nd de prost dovad[ cu dedica\a lui, La voi se socote=te de foarte ]nv[\at; Iar pe Damet ]l crede\i =tiin\elor protector. Noi fra\ii satiri altfel de lucrurile voastre G`ndim =i ]n\elegem. Orice ]mprejur[ri De voi sunt ]nsemnate, p[trunse-n adev[r. Prilej de r`s mai mare ne-aduce o pricin[ Spre care \intind ochii voi laude cu sacul Turna\i, =i ]nc[ zice\i c[ nu sunt de ajuns. Eu numai pre aceia la care am slujit C`nd cu de-am[runtul lui Pan ]i voi descrie, Un an ]ntreg l-oi face s[ aib[ de ce r`de. Umbl`nd din cas[-n cas[ ]n traiul meu la voi, Eu mai pe toat[ luna st[p`nul ]mi schimbam, +i mai v`rtos la asta dou[-nsu=iri a mele, Au fost mai mult pricina: glumea\a mea vorbire, +i boiul meu ce-\i pare at`ta de ciudat. La-nt`ia ]nt`lnire oricui eram pl[cut, +i prea cu mul\umire m[ priimea de slug[; La voi ]n toat[ vremea au trecere bufonii. Eu ]ns[ ce minciuna nu pot a suferi, Nu sunt deprins s[ laud ce este de hulit; Nu =tiu s[-mi prefac chipul, =i din pricina asta, Mult nu =edeam ]n slujb[ la cei ce-mi aflau g`ndul: Prieteni cu-adev[rul voi nu pute\i a fi. 208
PERIERG:
De-\i sunt a=a dragi codrii =i traiul f[r[ griji, M[car un ceas de vreme c-a= fi eu Pan socoate, +i nu-i avea c[in\[. Eu sunt poet, iubite! }n cinstea-\i voi compune un c`ntec minunat, Iar graiul t[u ce-ndeamn[ pre oameni la virtu\i S-a pomeni cu slav[ ]n veacuri viitoare. SATIR:
P[streaz[-a tale versuri; eu voi s-aduc pl[cere +i f[r[ r[spl[tire. La voi numai e dat, Nimic[ s[ nu face\i f[r[ de interes. Voi numai pentru-o vorb[, pentru-o c[ut[tur[ Sau pentru o z`mbire, de-a purure pretinde\i }nchin[ciuni, prezenturi, r[spl[\i =i mul\umiri. Istoria mea toat[ n-am c`nd a-\i povesti, Dar ce-oi putea dintr-]nsa din fug[ ]\i voi spune. C`nd Pan cu ]ngrijire ne-a preg[tit de cale, Cu haine felurite pre to\i ne-a ]mbr[cat; Ne-a dat la to\i ciubote, sub bucle a ascuns A noastre m`ndre coarne, precum la voi e moda. Cu ochii plini de lacrimi, cu inim-am[r`t[ Ie=ind din codrii no=tri, plecai pe mun\i, pe v[i, +i ]n ora=ul vostru degrab[ am ajuns. Era o s[rb[toare. C`nd am intrat pe poart[ V[zui un mujic care culcat l`ng[-o s`nea\[ Dormea ca-n somnul mor\ii. Pe urm[ am aflat C[ el era acolo de straj[ r`nduit. De pr`nz aproape vreme =i ]nc[ nu amiaz[, Iar uli\a ticsit[ de trupuri z[c[toare. V[z`nd ]nt`ia dat[ aceasta am g`ndit, 209
C[ vro epidemie domne=te ]n ora=; Dar nu pu\ea a hoituri, =i nici ceilal\i oameni Ce mai treceau pe uli\i nu se fereau de ele. Pe urm[ lu[i seama c[ mul\i din cei culca\i, Mi=cau c`te o m`n[ sau capul ridicau }ngreuiat cu totul de stra=nica be\ie; Iar c`t s[ stea-n picioare nici c[ era putin\[. }ntr-un cuv`nt, =-aceia ce mai puteau umbla, +i cei c[zu\i pe uli\i cu to\ii erau be\i. Unii ame\i\i numai se-mpiedica-n picioare, Merg`nd f[r[ s[ =tie ]n care parte-alearg[; }n dan\uri desfr`nate al\i spulber[ gunoi, Pre trec[tori m`njindu-i, ]n glod se t[v[lesc. Uit`nd ru=inea toat[ =i buna cuviin\[, Se dezgolesc de haine =i cu obr[znicie, Nu dau m[car cinstire la sexul ru=inos. Ici unul plin de drojdii p[=e=te =ov[ind, Picioarele lui slabe nu pot s[-l sprijineasc[. Cu capul se izbe=te de-un zid ce-i st[ nainte, De s`nge umple locul =i to\i de d`nsul r`d. Iar dincolo un sfadnic se-ncaier[ la pumni Cu cine se-nt`lne=te; ]n lupt[-=i scuip[ din\ii, Cu vinul de-mpreun[, din gura-i puturoas[. Mul\i pl`ng p[rin\i =i rude ce via\a au pierdut. De-a spirtului otrav[ =i-n sfezi =i g`lceviri. C`nt[rile cu chiot, strig[rile =i zgomot, P`n-=i pre surd ]l face s[-i \iuie urechea. }n scurt aceast[ larm[ =i vuiet ]n norod M[ ]ndemna a crede c[ to\i au nebunit. C`nd m[ luptam cu g`ndul s[ pot afla pricina Turb[rii tuturora, s-apropie de mine Un om cu barba alb[, un p`ntecos b[tr`n, La fa\[ gras =i rumen, cu ochii ]nfunda\i, 210
+i cu un glas molatic! — Ce stai pe g`nd, ]mi zice, Aice f[r[ treab[? Dup[ ]mbr[c[minte +i dup[-nf[\i=are ]mi pari de munc[ bun? De ai cumva plecare la mine s[ sluje=ti, Nu vei avea mult lucru; c[ci eu am trebuin\[ De-o slug[ credincioas[ =i cu purt[ri cinstite. M[ crede c[ de mine vei fi prea mul\umit; S[-mi spui ]ns[ de unde =-anume cine e=ti? — Eu, r[spunsei, loc caut, deci, dac[-\i plac sunt gata Cu inim[ curat[ s[ fiu la tine slug[. Ca bunii s[i =i tata vindea ]n t`rg piper +i c[p[tase nume de negu\itor bogat, Fiind pl[cut oric[rui =i-n stima tuturora. Ca d`nsul poate ast[zi =i eu piper a= vinde, Din l[comia altor =i eu m-a= ]ngr[=a, De nu-i intra ]n minte, v`n`nd al meu noroc, S[-=i piard[ toat[ starea. La b[tr`ne\e tocmai A vrut ca s[ m[ fac[ cu-a lui avere nobil. Z[d[rnicia slavei s[-mi lase-l ]ndemn[ Nobilitate seac[. Nego\ul p[r[sind Se dete-n adunarea boierilor, cu care }=i risipi averea ]n daruri =i ospe\e, }nc`t pentru un abur friptura pr[p[di,* Murind ]n s[r[cie, el mie a l[sat Aceast[ mo=tenire ]n care m[ vezi ast[zi; C[ci sunt silit cu munca s[ m[ hr[nesc pe lume, S[ m[ ro=esc eu ]nsumi de s[r[cia mea! Cum m-ascult[ b[tr`nul, ]mi zise s[-i urmez F[g[duindu-mi mil[ =i u=urarea soartei. Merg`nd acum spre cas[ f[cui eu ]ntrebare: * Proverb rusesc
211
Ce-i pricina be\iei ce este ]n ora=? Iar el oft`nd cu lacrimi r[spunse: F[tul meu! Nu-\i par[ de mirare a=a ner`nduial[. }mb[tr`nita lume p[=ind c[tre sf`r=itu-i }ncepe s[ sl[beasc[. N[ravul acel r[u Plec[ri fire=te bune din oameni a st`rpit, +i lor le pare dulce, ]nvin=i fiind de patimi, Paharul dintru care s-adap[ cu otrav[. Dar nu le-ajunge numai a fi ]n fapt[ r[i, Ci vor s-ascund[ r[ul subt a virtu\ii v[l, Slujindu-se de d`nsa a=a precum pescarii Undesc cu p`inea pe=tii pentru ca s[-i omoare. Cu-a lor purt[ri cinstite, cu traiul lor cel sf`nt, Voind str[mo=ii no=tri a ne pov[\ui Pe calea m`ntuirii, au pus a=ez[m`nturi Ca oarecare zile a anului s[ fie Spre lauda =i slava acelui prea]nalt; }n care l[s`nd grija =i trebile lume=ti Ce-aproapelui =i nou[ ne sunt de folosin\[, S[ ne ferim de rele, s[ fim ]ntr-o unire +i-n alte ocupa\ii s[ nu petreac[-un om, Dec`t s[-nal\e numai c`nt[ri lui Dumnezeu, F[r[ vro osebire de sex, de rang, de stare, Dar vezi la ce ajunge aceast[ sf`nt[ lege! Cu-adev[rat o parte din ea o ]mplinesc; C[ci din ajunul zilei vreunei s[rb[tori }=i p[r[sesc tot lucrul cu to\ii mic =i mare +i chiar s[racul c[rui copiii mor de foame; Bisericile ]ns[ sunt pururea pustii, Se v[d aceia numai ce vor a s-ar[ta, Sau care-=i dau parol[ s[ se-nt`lneasc[ acolo. Molitfele ce-un pop[ boscorode=te iute, F[r[ a =ti ce spune, nici c[ le mai aud; 212
Pe urm[ ziua toat[ petrec ]n desf[t[ri. +ederea-n tr`nd[vie le n[scoce=te-n minte Idei ce n-are omul c`nd este ]ndeletnic +i care cu un pinten pre cal ]l ]mboldesc. Ast[zi e zi de-acele, e sf`ntul Nicolai; De asta-i beat tot t`rgul din cap[t p`n[-n cap[t. }n vreme ce b[tr`nul vorbea cu umilin\[, }l ascultam =i-n g`ndu-mi pre zei ]i mul\umeam }nt`i de norocirea ce-avui s[ ]nt`lnesc Un om a=a de treab[ cum ]mi p[rea acesta, }ntr-un ora= ]n care foiesc at`te rele; +-al doile c-aflasem ce nu-mi trecea prin g`nd. Oric`t ]mi b[team capul =i mintea-mi fr[m`ntam, Nu mai g`ndeam vrodat[ c[ vr`nd s[-ndestuleze Gre\oasele lui pofte, acest norod socoate C[-=i face datoria cinstind pre Dumnezeu, C`nd p`ntecele-=i umple de multe b[uturi +i zace-n lenevire. De va veni-n auzul Lui Pan aceast[ veste, sunt sigur c-a s[ r`z[ Afar[ de m[sur[; c[ci eu eram silit S[-mi suflu ades nasul =i buzele s[-mi mu=c, V[z`nd cum c[ b[tr`nul se cam posomor[=te. Acest om bun la care intrasem eu ]n slijb[, Era cr`cimar de breasl[ =i fiu de croitor, Crescut ]n casa unui judec[tor =iret. Din pilda p[rinteasc[, din cre=tere =i breasl[, Deplin se ]nzestrase cu darul vicleniei. }ns[rcinarea-mi pus[ =i toat[ treaba mea Era ca s[ car ap[ =i s[ o torn ]n vin. }ndat[ ce o bute sc[dea pe jum[tate Eu trebuia s-o umplu cu ap[ din f`nt`n[; Cu toate-aceste, ]ns[, b[tr`nul nu sc[pa, Nici utrene, nici ceasuri, nici liturghia-n veci; 213
Nu se-mb[ta ca al\ii ]n zi de s[rb[toare, Ce-n zilele de lucru la cr`cim[ vindea apa, Pre care o turnase duminicile-n vin. }ns[rcinarea asta plinind de multe ori Spinarea-mi g`rbovisem. Dar nu puteam pricepe De ce pricin[ oare to\i cump[r[ la ap[? — Ce prost e=ti tu, ]mi zise, mai =tie cineva C[ pun eu ]n vin ap[ c`nd capu-i ame\it? Tot mu=teriul crede c[ d[ pe vin parale; Plecarea animal[ ]i trage la be\ie, Altmintrele aice nici c`ine n-ai vedea. C`nd auzii aceasta am =i pufnit de r`s, Iar el c[t`ndu-mi aspru: De ce r`zi? m[ ]ntreab[. Eu i-am r[spuns atunce: Au nu-\i aduci aminte Cum ]mi spuneai cu lacrimi, =i cum te t`nguiai, C[ legea aceea sf`nt[ e aplicat[ r[u, C[ relele n[ravuri menesc sf`r=itul lumii. +i oc[r`nd be\ia cum ar[tai c[ este V[t[m[toare foarte pentru societ[\i, C`nd ]nsu\i tu ]n fapt[ acest r[u ]l spore=ti? Pe foc arunc`nd lemne v[paia se a\`\[: C[in\a, l[crimarea pre om nu pot s[-ndrepte; Energice mijloace nicicum ele nu sunt. La r[u a sta-mpotriv[, a nu-i l[sa prilej S[ poat[ a se-ntinde, e chipul cel mai sigur De a-l st`rpi cu totul; c[ci f[r[ de aceasta Zadarnic[ e truda. Acela care vrea S[ nu fie be\ie, nu v`nd[ b[uturi; Tu ]ns[ v`nz`nd vinul ]ndatore=ti be\ivii; Apoi ]n toat[ ziua ademene=ti norodul Ce crede al t[u cuget =i cump[r[ cu pre\ Chiar apa ce-o g[se=te oriunde f[r[ bani; +i tu b[rbat cucernic ]n zi de s[rb[toare 214
Te-nchini cu umilin\[ plinind a legii form[! La cer sunt priimite acele numai rugi Ce vin din buzi curate; iar ]nc[ =i mai mult Ce cere fapta bun[. Oric`t de mult te-nchin[, El viclenia-\i vede =i ]\i va da r[splat[. — Se vede, a zis b[tr`nul, c[ duhul ]\i e prost +i nu te-ai ros ]n lume, de nu =tii c[ gr[ie=ti. L[s`nd c[-i scump[ marfa, eu sunt silit a face }nsemn[toare daruri la to\i judec[torii, Diecii =i copi=tii, acei care ]mi scriu +i-mi ]nt[resc ucaze. C`te ciubote rup Eu p`n[ ce le cap[t! C`t bea Ivan =i Senca, Vechilii mei ]n pricini, =i slugile lor ]nc[ Ce beau =i zi =i noapte, f[r-a-mi pl[ti un ban! Au Dumnezeu voie=te ca eu s[ p[gubesc? Zic`nd aceste-ndat[ m-a dat pe poart-afar[, F[g[duind s[ deie o liturghie popii, C[ doar ]mi va da cerul un duh mai s[n[tos, +i-mi va scurta =i limba m[car de un palmac. Vecinul ce-avusesem slujea pe-un boier mare; La d`ns intr[i ]ndat[ eu ]n acea zi slug[. V[taf era, =i-n suflet nu mai pu\in viclean, B[tea metanii multe ca vechiul meu st[p`n. Boierul de neam mare vr`nd pompa s[ p[zeasc[ +i legile noble\ii, ]n veci nu-=i b[tea capul S[ afle =i s[ =tie ce fac ]n casa lui; Vie\uia-n petreceri el zile, luni =i ani, Iar regularisirea de cheltuieli, venituri, Cu totul o l[sase pe seama v[t[jeasc[; Av`nd robi mul\i la num[r, av`nd de-ajuns mo=ii, Cu droaie creditorii de d`nsul se \ineau. }nt`i am r`s de-aceast[ prostie boiereasc[, Dar dezvelii ]n slug[ mai mare neghiobie. 215
Nu numai c[ to\i banii prin m`n[-i se treceau +i chiar odoare scumpe fura adeseori; (Nu-i treaba unui nobil a cerceta izvoade) Nu numai c[ nevasta-i, copiii =i nepo\ii Era-mbr[ca\i ]n stofe; c-avea o cas[-n t`rg, Iar alta pentru var[ afar[ din ora=, +i am`ndou[ bune, c[ci nu erau f[cute Pe credit ca acele ce-avea boierul; mult[ Str`nsese-n l[zi avere. Provizii cump[r`nd La masa st[p`neasc[, el le lua sau scump, Sau tot pe datorie; =i cea mai mare parte Le trimitea acas[, duc`ndu-le de-acolo Iar la acea dughean[ de unde le-a fost luat. El carnea de la cuhnie, =i p`inea din ambar, Butelcile din pivni\i le gr[m[dea la d`nsul; }ntocmai ca un abur ce de pe m[ri se-nal\[ +i-n pic[turi de ploaie se vars[ pre p[m`nt. La asta eu cu al\ii eram de ajutor; T`lh[r[=ugul ]ns[ ]n veci nu se ascunde. (Nu-nconjur[ pedeapsa pre f[c[tori de rele) Fu prins ]n furti=aguri, =i tot i se lu[ }nc`t v[zui copiii pe uli\i calicind; Iar dintre slugi pre mine boierul m[ alese, C[ci eu fusei pricina de se v[di v[taful. N-avea copii, femeie, Hiron, st[p`nul meu, +i curtea lui cea mare tot str`mt[ ]i p[rea. De=i c[m[ri trei pline avea de haine scumpe, Pe toat[ ziua ]ns[ croia la straie nou[; De=i la a lui mas[ era obicinuit Treizeci de blide pline cu feluri de m`nc[ri, }nc`t de la un pop[ =i dasc[li =i tot neamul Putea s[ mai r[m`ie, lui nu-i p[rea destule. +tiind c`t[ putere =i trecere avea 216
El la ]mp[r[\ie, norodul se ticsea Gr[mezi ]n anticameri de cum se f[cea ziu[. +i greu p`n[ la d`nsul pe r`nd puteai str[bate. }nchin[ciuni =i jalobi ca Joe priimea, +i spre r[spuns oric[rui pleca abia din cap, G`ndind c[ prin aceasta puterea ]=i arat[, Iar mie mi se pare c[ nu =tia ce-a zice, C[ci ]ng`mfarea este a neroziei rod. Ce-i drept, Hiron adese spunea la sec[turi, +i nu putea s[ lege nici dou[ vorbe bine; Lingu=itorii ]ns[ acei deprin=i a smulge Din m`n[-i buc[\i grase, favoruri a=tept`nd, Cum deschidea el gura se ar[tau uimi\i, Cuprin=i de admirare, p[trun=i de-a sale graiuri, De laude pompoase de=ertelor lui vorbe, St`nd gata ca s[ zic[ cum el ar fi voit C[ leb[da e neagr[ =i corbul este alb.* Deci judec[ tu ]nsu\i, n-aveam cuv`nt a r`de De gazd[ =i de oaspe\i? Iar mai ales st[p`nul Mi-a dat pricin[ mult[ de r`s nem[rginit, Atunce c`nd norocul de el se dep[rt[. Hiron care-=i gonise v[taful c[ci ]l fur[ Dorind a tr[i-n slav[ =i necunosc`nd chipul S[-=i cump[neasc[ starea, cu binele str[in Voia s[-ndeplineasc[ a sale cheltuieli. Din visteria \[rii cea lui ]ncredin\at[ Pr[da plin de n[dejde c[ nu-l pricepe nime, C[ el cu duh e numai, iar to\i ceilal\i sunt pro=ti +i nu-l pot ]n\elege sau se sfiesc de el. Un c[l[tor ce umbl[ prin locuri ne=tiute, De ]nt`lne=te-n cale-i mun\i, r`uri, st`nci =i codri, Din drumul s[u s-abate, sc[pare c[ut`nd
* Proverb rusesc.
217
P`n-ce se r[t[ce=te, =i piere ]n sf`r=it. A=a ]n cursul vie\ii unde ]nt`mpini multe Nenorociri =i curse, se pierde care iese Din calea ce anume virtutea-i a-nsemnat, }nl[tur`nd oricare primejdii =i nevoi. Hiron dispre\uindu-l gr[bi a sa pedeaps[, Cu-averea ]mpreun[ pierdu =i toat[ slava. +i cum mai ]nainte dispre\uia pre to\i, A=a cu ]njosire acum ]mbr[\i=a Picioarele acelor ce-nt`i nu-i b[ga-n seam[, Cer`nd la d`n=ii mil[ cu def[imate chipuri. Cu greu un mic la suflet se poate cump[ni; C`nd e senin[ vremea el este ]ng`mfat, Iar dac[ noureaz[ pe loc mi=el s-arat[. Din to\i ai s[i prieteni iubea el pe Menandru, Nu doar c[ dec`t al\ii era mai ]n\elept +i sfaturi priincioase s[-i deie ar fi putut. +tia ]ns[ s[ poarte galante r[v[=ele, +-a nop\ilor petreceri frumos s-]nchipuiasc[. El se tr[gea din nobili, dar, chiar neru=inat, Lua de la to\i mit[ pentru a mijloci C[tre Hiron la care ei c[utau favoruri. A=a se calc[ cinstea, atunci c`nd se-ncuibeaz[ }n piepturi l[comia iubirii de argint! Cu c`t era de lacom, era =i necinstit: Un r[u n[rav nu poate s[ n-aib[ =i pereche. }n vreme ce norocul slujea lui Hiron ]nc[ I s-ar[ta prieten, folosul s[u v`n`nd, Iar cum se-ntoarse roata, pe loc ]l p[r[si. Uit`nd priete=ugul =i facerea de bine Fugea acum de d`nsul ca de-un lovit de cium[. Dec`t oricare altul mai mult el ]l hulea Numindu-l prost =i m`ndru, zg`rcit cum nu era. 218
Dest[inuind ]n lume a lui secreturi toate Ce i le-ncredin\ase ca unui bun prieten, Cu-aceasta ]i aduse acel mai mare r[u; Purtare mi=eleasc[ =i fapt[ de dispre\! Nu-mpiedic[ nimic[ isprava bunei fapte Precum nemul\umirea; c[ci necunosc[torul E r[u =i pentru sine, e r[u =i pentru al\ii. De-a face bine omul se satur[ cur`nd, M[car s[ =i a=tepte vro r[spl[tire mare, Dar ]nc[ de g[se=te un om precum Menandru, Ce seam[n[ cu vi\a pre care r[s[dind, O vezi cum c[ produce ]n loc de struguri, spini. Acelui de bani lacom urechea e ]nchis[, El nu aude pl`nsul s[racului nemernic. Ca slug[ la Menandru, s[ nu-i spun n-am putut, C`t r[u poate s-aduc[ acea purtare-a lui. Dispre\uindu-mi vorba: tu nu cuno=ti, ]mi zise, C[rarea care duce pre om la norocire. Nu e acuma vreme s[ laud pre Hiron, Pot da ]n sup[rare, sau trebui s[ m[ stric, S[ m[-nvr[jbesc cu-aceia ce ast[zi ]i \in locul. Seninele lui zile acum se-ntunecar[, Nimic[ de la d`nsul n-aveam de a=teptat; Se leap[d-al[m`ia ce zama i s-a stors. El judeca cuminte. Cu-asemene purtare +i astfel de cuvinte, cu bra\ele deschise Fu priimit de-acela ce lui Hiron urm[ +i care da crezare acestor def[im[ri, F[r[ s[ socoteasc[ c[ poate c[dea singur, +i iar[=i de Menandru va fi hulit atunce; Dar omul plecat este a se ademeni! Acest din nou prieten cu numele Xenon Ajunse ]n m[rire, putere =i rang mare 219
}n v`rsta aceea jun[ ce trebuie strunit[. Deci c`nd zei\a oarb[ din fr`u ]l slobozi, Po\i judeca tu ]nsu\i, cum ne-nfr`nat s[rea Prin r`pi =i prin ponoare, l[s`nd c[rarea dreapt[. Privind a sale fapte, ades m[ lovea r`sul, M[car c[ el pre mine m-avea ca un bufon. Necump[tat la pofte, de sine ]nc`ntat, Nerod f[r[ =tiin\[ =i rob de=ertei slave, Crescut din crud[ v`rst[ cu-ogarii ]mpreun[, Neav`nd nici o idee, el toate critica, Cu proast[ ]ng`mfare =i cu obraz sume\. (+tiin\a =i puterea pot fi =i desp[r\ite.) A sale sfaturi numai el prefer`nd din toate, Cinstite c[runte\e s[ tac[ le f[cea, De=i ispita cere cu truda, =i ani mul\i. PERIERG:
Destul mi-ai spus de d`nsul. V[z c[ era acela Un n[t[r[u de frunte; c[ci cine se socoate Mai mult dec`t oricare, ]n capul s[u e sec. Dar unde ai slujit ]nc[, =i ce ai mai v[zut? SATIR:
De la Xenon ie=isem, c`nd iat[ m[-nt`lne=te Un t`rgove\ cu stare, Milon, ce m[ v[zuse, }n vreme c`nd eu vinul cu ap[ mestecam. Mi se ur`se-acuma s[ fiu tot la boieri; La ei norocul este ]ntemeiat pe paie, +i trebui s[ fii matur, s[ vezi ce asuprire, }nt`mpin[ pe omul oric`t de virtuos; F[r-de minciuni =i zgomot nu po\i s[ fii un ceas. De-aceea-mi p[rea bine ca la Milon s[ intru, 220
C[ci to\i spuneau c[ este om sf`nt =i om de pace; C[zui ]ns[ ]n curs[. Cinci s[pt[m`ni am fost }n cas[ singur slug[, =-o fat[ mai era Ce le f[cea bucate. M[ odihneam pe paie Fl[m`nd ca vai de mine; din ziu[ p`n-]n noapte Eu oboseam cu totul slujind la cinci st[p`ni, Dar toat[ osteneala a= fi nesocotit, De-a= fi putut s[ suf[r n[ravul lor cel iute. Copiii to\i de-a r`ndul, femeia =i b[rbatul, Un ceas f[r[ g`lceav[ petrece nu puteau; De s-ar fi sf[dit ]nc[ oric`t ei ]ntre ei +i mie ]mi dau pace s[-mi cat de lucrul meu, Tot poate-a= fi mai dus-o; dar toat[ g`lcevirea, Ca norii de furtun[ c[dea-n sf`r=it pe mine; Erau smeri\i ]n lume, =i-n cas[ foarte r[i, O vorb[, o bagatel[ le da prilej de sfad[, }nc`t de-a lor strigare se zguduiau pere\ii. P[rea c[ eu se cade s[ fiu r[spunz[tor, +i pentru a lor fapte pedepsele s[ trag. Intr`nd odat[-n cas[, familia v[d str`ns[, +i lum`n[ri aprinse, un pop[ ]n vestminte; Atunci am zis ]n sine: cu bun[ sam[ azi Au g`nd s[ se ]nchine; de sfad[ fric[ nu-i; C`nd iat[ vr`nd s[ treac[ un copila= prin cas[ A dat jos de pe mas[ basmaua mumei sale. Pe loc st`rni furtuna; =i tat[l mai ]nt`i Iar mama dup[ d`nsul de tot s-a tulburat. Uit`nd metanii, cruce, =i orice rug[ciune }=i oc[rau copilul cu feluri de cuvinte. De-o parte strig`nd fra\ii, de alta cel gre=it, Cu vorbe =i cu vuiet g`lceava ]nte\esc. Se face zgomot mare c`t nu se mai aude Nici popa ce cite=te, nici dasc[lul ce c`nt[. 221
V[z`nd c[ nu-i de glum[ =i vr`nd a-i lini=ti Intr[ la mijloc popa; eu iar[=i dup[ el }i rog s[ conteneasc[, c[ci nu-i vro vin[ mare, +i mai ales aice la sf`nta rug[ciune, O dragoste se cere, iar nu b[t[i =i sfezi. V[d ]ns[ c[ deodat[ =i c[r\i =i lum`n[ri Cad toate peste pop[, =i barba i s-aprinde, Din plete iese par[. Sting`ndu-le el strig[, +i d[ pe u=[ busna cu p[trahilu-n g`t; Iar mie pentru sfaturi, st[p`nu-mi r[spl[ti Lovindu-m[ din fug[ cu analogu-n spate C`t p`n[ jos pe scar[ m-am dus de-a t[v[lugul, +i nu m[ pricep ]nc[ cum m-am sculat ]ntreg. Str`ng`nd din colb peruca =i coarnele-nvelind, Plecai ]n fuga mare pe uli\[ la vale. Sosind la casa popii, ]ntr[i la d`nsul slug[... Dar ce s[-\i lungesc vorba? E vorba de prisos, S[-\i spun cu de-am[runtul la c`\i st[p`ni am fost. Destul c[-n orice parte ]mi aruncam privirea, G[seam necontenite sujete de a r`de. Acesta nebune=te averea risipind Ce tat[l s[u cu trud[ str`nsese pentru el, C`nd vine-n s[r[cie se vaiet[ =i pl`nge; Iar altul ce adun[ gr[mezi de aur multe Pe ele rabd[ foame, =i moare ]n sf`r=it, La toat[ buc[\ica ce-nghite puind pre\. }namorat de slav[ ca de o amorez[ Dispre\uie=te unul =i frica =i odihna, }n lupte s`ngeroase alearg[, =i-nd[r[t, Se-ntoarce f[r-o m`n[ sau f[r[ un picior. Slu\it =i =chiop se mi=c[ abia pe-a mor\ii cale Cu inim[ voioas[ c[ este ]n gazete, +i are nemurire pe dou[ sute ani. 222
De laud[-i acela ce datoria lui Cu r`vn[-=i ]mpline=te =i pentru a sa \ar[ Via\a nu ]=i cru\[; numele lui e vrednic }n veacuri viitoare s[ fie neuitat. Dar eu vorbesc de unul ce merge la r[zboi }mpins de nebunie =i de o slav[ goal[, Precum un cal c`nd scap[ pe c`mp f[r[ c[p[stru. B[tr]nul care este ple=uv =i f[r[ din\i, O fat[-n floarea v`rstei plin[ de foc lu`nd, Pre care mai nainte vecinul o ochise, D[ pricin[ ur`t[ de-a fi de r`s ]n lume, C[ci au s[-i zic[ tat[ ni=te copii str[ini. Un altul se fere=te de-a ]nso\irii jug, Dar ]ncurcat ]n la\ul amorului suspin[ +i nop\i ]ntregi nu doarme, nici alt[ mai g`nde=te; C`nd ]ntristat, c`nd vesel, dup-a iubitei chip, Odihna lui at`rn[ de-un z`mbet, de-un cuv`nt; C[runtul p[r vopsindu-=i, se unge cu pomad[ +i se ]mpodobe=te cu feluri de cordele, Compune versuri, c`nt[ =i dan\[ greb[nos, F[c`nd prezente scumpe =i cheltuind bani mul\i. Irisa ca pre d`nsul iube=te pre o sut[, Pre care-i m[gule=te cu z`mbete viclene +i tuturor arunc[ c`te un semn din ochi. To\i fug de am[girea-i, iar el r[m`ne prins, Ca =oarecul de m`\[, ]n ghiarele cochetei; +i ]ns[ se f[le=te, =i-i mul\umit de sine. Macrin la fa\[ galben, umflat, idropicos, Petrece diminea\a cu doctorii ]nchis; Se-ndoap[ toat[ ziua cu ierburi de tot soiul, De aer, de m`ncare, de orice se p[ze=te; +-apoi ]n toat[ seara Macrin se culc[ beat. Un t`n[r ia o bab[ de patruzeci de ani 223
Cu zestre ]nsemnat[ — c`nd singur are stare. — Ea-n cas[ porunce=te cu aspr[ tiranie, +i-l face ]nainte-i s[ tac[ tremur`nd. Un fiiu la p[rin\i singur ce-a=teapt-a mo=teni O mare avu\ie, odihna sa ]=i las[, Alearg[, lingu=e=te cer=itorind un titlu Dorind ca s[-l cinsteasc[ norodul acel prost, Dar numai cu n[dejdea r[m`ne-adeseori! Un altul ce iube=te a str[luci ]n haine, Cu aur se ]ncarc[, crez`nd c[ n[t[r[ul }n straie aurite nu este n[t[r[u. Cu patru cai se plimbl[ un t`rgove\ bogat, +i poart[ dup[ d`nsul un num[r de slugi multe, To\i ]n livrea cusut[ cu arm[turi luate De pre ]nsemnul care pe u=a lui vestea Ce fel de meserie avea el mai demult, +i unde mult mai bine s-ar cuveni s[ steie. Pere\ii casei sale acopere cu aur; Bani vars[ ca s[-=i fac[ o spi\[ de neam vechi. +i poveste=te fapte de mincino=i str[buni. Ca broasca se tot umfl[, se umfl[ p`n[ crap[. Macari p`n’ asear[ era ]n ochii lumii Bun numai de-adus ap[ =i lemne de t[iet; A lui n[t[r[ie s-a fost f[cut proverb; Purtarea lui cu negru se ]nsemna de oameni. Dar iat[ lui Macari norocul se z`mbe=te, +i ast[zi e puternic, st[-n r`nd cu cei cinsti\i, Cu cei mai sl[vi\i oameni, cu cei mai ]nv[\a\i. To\i laud-a lui minte =i zic c[-mp[r[\iei Macari a s-aduc[ folosuri ]nsemnate, +i c-o c[ut[tur[ s[-ndrepte orice r[u. Acel ce-n starea proast[ era batjocorit, De sus e trimis ast[zi spre fericirea \`rii. Cu toate-aceste ]ns[, zavistia munce=te 224
Pre cei ce r`vnind locu-i, voiesc a-l r[sturna Din postul acel ginga= ce nu e pentru el. Urechea domnitoare mireas[ e dorit[; Favorul ei to\i mirii ca pre a Penelopei Cu suflet, cu via\[ sunt gat-a-l cump[ra. Pe luciui politic Macari lunec[ +i iar ]n ]ntuneric c[z`nd ca mai nainte, Se duce s[-=i petreac[ via\a cu samurii }n stare def[imat[ =i trai nenorocit, De=i aceast[ soart[ a=teapt[ =i pre al\ii, To\i ]ns[ c[tre d`nsa se-mping =i se ]ndeas[. V[zui un b[tr`n care o sut[ de ani tr[ise, Pe patul s[u cum zace de b[tr`ne\e ros, }nc`t pe barb[ scuip[ =i seam[n[ schelet, +i ]ns[ el desin[ c-o m`n[ tremur`nd[. Dar ce desin[ oare? Morm`ntul ce-l a=teapt[? — Ba nu. — Palat de var[ s[-i fie de plimbat. De coasa mor\ii altul v[z`ndu-se-ngrozit, +-abia z[rind h`rtia cu slaba lui vedere, }n loc s[ se-ngrijeasc[ a-=i c[uta de suflet, }nchipuie=te pompa ]nmorm`nt[rii lui, C`\i preo\i, clerici, dasc[li =i c`\i arhierei, C`t num[r de rudenii s[ mearg[ dup[ racl[ Bocindu-l ]n glas mare, c`te f[clii de cear[, +i c`t de mari s[ fie, =i ce fel de sicriu? Ce candel[ s[-i puie, de aur sau de-argint? Ce epitaf s[-nscrie ca lumii s[ ar[te C[ praful din cea groap[ a fost un boier mare? Din fa=[ p`n’ la groap[ de patimi st[p`ni\i, M`ndriei, l[comiei, zavistiei supu=i, V[ m`n[ egoismul pe calea piericiunii. +i liberali ]n cuget, voi robi sunte\i ]n fapt[. Precum u=oara pan[ purtat[ de zefir, A=a de nestatornic e =i al vostru g`nd. 225
C`nd cere\i bog[\ia, c`nd banii v[ ]ncurc[, Ur`\i singur[tatea, =-apoi vi-e greu de oameni; Ce vre\i adese ]n=i=i a spune n-a\i putea. Azi l[uda\i un lucru, m`ini altul, =i a=a A voastr[ socotin\[ din loc ]n loc se mut[; C[ci ce e de mirare, ave\i dorin\i contrarii. Furnica-n timpul verii asud[ ostenind +i c`te un gr[unte adun[-n mo=inoi; Iar c`nd e trist[ lumea de-a iernii vifor rece De-acas[ nu se mi=c[, se bucur[ ]n ticn[ De rodurile care ]n var[-a adunat. Voi ]ns[ cu a min\ii lumin[ ]nzestra\i Nemernicind ca orbii, v[ osteni\i zadarnic Nu-n lucruri de nevoie, la care sunte\i lene=i. Via\a v[ e scurt[, proiecturile lungi, Vr[jma=i sunte\i odihnei =i-n veci nemul\[mi\i. Un negu\itor ce are ambare =i l[zi pline De toat[ bog[\ia, =i poate s[ tr[iasc[ }ntru ]mbel=ugare, ]n pace mul\umit, Deodat[ ]i abate a fi judec[tor. Pe loc ]i piere somnul, =i-n cugetul s[u zice: “C`t e de bine-n lume s[ porunce=ti la al\ii! To\i cinste ]\i arat[, prezenturi ]\i aduc, Soldat nu \ii ]n cas[, =i mult-pu\in ce-aduni E numai pentru tine”. Judec[tor se face, Dar punga-i se de=art[; atunce se c[ie=te +i ar dori s[ vie la starea cea dint`i. Aude-mpricina\ii la u=a lui oft`nd, +i trebui s[ se scoale, s[ lase somnul dulce. “O doamne! jalnic strig[: De ce-mi p[r[sii breasla? La dracu s[ se duc[ oricare cinste, rang, Ce-mi fac acum via\a mai rea dec`t ]n iad!” 226
|[ranul m`ind plugul sau num[r`nd adetul Cu ochii plini de lacrimi, se t`nguie=te-n sine: “De ce pre mine soarta nu m-a f[cut soldat! A= fi ]mbr[cat bine, nu a= purta sucman, +i grija mi-ar fi numai de caporal =i pu=c[, Iar nu tot ]n picioare pe l`ng[ car s[ umblu. Purceii scroafei mele ar fi atunci ai mei, +i vaca mi-ar da lapte, g[ina oul s[u, Nu pentru a cneghinei =i a v[t[ji\ei mas[. Acum du tot la curte, =i tu t[r`\e roade!” Conscrip\ia sose=te, ]l iau, ]l fac o=tean, +i iat[-n g`nd ]i vine bordeiul afumat; }=i blestem[ via\a ]n straiul s[u cel verde, Dup[ sucman ofteaz[ =i toat[ ziua pl`nge. “O! c`t tr[iam de bine c`nd m[ aflam ]n sat! Adev[rat atunce r[u ]mbr[cat eram, Dar vara la r[coare =i iarna l`ng[ vatr[ Dormeam, =-un pas din cas[ eu nu f[ceam pe ploaie. Iar dac[-mi pl[team birul =-adetul la st[p`n, Nu mai aveam pricin[ de a m[ t`ngui. C-o oal[ de bor= numai m[ mul\umeam; =i-n cas[ Eram st[p`n eu singur. Aveam pe un an p`ine +i paie pentru vite. Cel mai departe drum F[ceam la iarmaroace c`nd sare-mi cump[ram Sau c`nd mergeam la praznic ]n sat de bun[ voie. Via\[ ]ndr[cit[! acum colind[ lumea, C[ma=[ poart[ alb[ c`nd n-ai cu ce-o sp[la, Cu pu=ca te-nv`rte=te ]n ni=te str`m\i nadragi, +i c`nd ]n ochi vezi moartea, curajul s[ nu-\i piar[. Nu-\i ]mplini-n veci somnul, r[m`i fl[m`nd adese, +i-\i caut[ de toate, pe-o sut[ ascult`nd!” Monahul ce deun[zi at`t de mult dorea S[ poarte potcap, ras[, acum alta c`nt[; 227
S-ar ]ncuscri cu dracul numai mirean s[ fie. (Nu-i chip de a fi ]nger ]n trup neputincios). De mult vorbesc, =i ]ns[ abia \i-am ]n=irat O parte foarte mic[ din patimile voastre, Voin\a ]mplinindu-\i; c[ci pentru a descrie C`t e de nerod omul =i c`t de de=[n\at Privit f[r[ de masc[, un an n-ar fi de-ajuns. M[ crede c[-ndestule am adunat sujete Cu ce s[ fac s[ r`d[ pre Pan =-a lui urdie. Dar soarele pe-ncetul s-ascunde dup[ deal, M-am dezbr[cat; de acuma ]\i las un r[mas bun. P[streaz-a mele vorbe de crezi c[-\i vor aduce Vreun folos; iar altor zadarnic nu le spune. Noi s[-ndrept[m pre oameni ]n stare nu suntem; Morm`ntul poate numai s[-ndrepte pre ghebo=i.
SATIRA VI Acela este numai ferice ]n via\[, Ce =tie a petrece ]n lini=te =i pace, +i cu pu\in ce are se afl[ mul\umit. De cugete de=erte ce tulbur[ pre mul\i Ferit ]n toat[ vremea, p[=e=te cu pas sigur Pe calea faptei bune p`n-la sf`r=itul vie\ii. S[ =ed ]ntr-o c[su\[ la mo=ioara mea, Din care s[-mi pot scoate tot ce ]mi trebuie=te, S[ aib-o mas[ bun[, prielnice z[b[vi; Ca un cinstit prieten cu mine potrivit S[ dep[rtez ur`tul ]n prisoselnici ceasuri; S[-mi pot petrece vremea, departe de-orice zgomot, Cu grecii =i latinii din timpurile vechi; S[ cercetez efectul lucr[rilor; s[-nv[\ 228
A =ti =i a cunoa=te din pildele str[ine, Ce au ur`t ]n ele =i ce au de pl[cut, }n traiul meu pe lume eu nu doresc mai mult. Averi, ]nalte ranguri ce str[lucesc ]n ochii Prostimei ne-ncercate, aduc sup[r[ri multe +i celor ce le cat[, =i celor ce le au. Cine n-a r`de oare de-un om ce asud`nd Se ca\[r[ pe-un munte st`ncos, ]nalt =i aprig A c[rui culme este at`t de ascu\it[, }nc`t oric`t voie=te a se \inea pe ea, Nu poate sta-n odihn[, =i v`ntul cel mai mic }ndat[-l ]mbr`nce=te ]n groaznice pr[p[stii? Asemene acestui ambi\iosul este. Prea rareori norocul ridic[ pre un om Pe aripile sale suindu-l la grad nalt; +i dac[ favoreaz[ mai mult pre oarecare, Nu st[-ndelung statornic; cur`nd ]l =i azv`rle Departe cu piciorul =i-l sfar`m[ de tot, C[ci f[r[ ajutoru-i silin\a-i un necaz, O trudnic[ r[bdare pentru un rod vremelnic. Din zori de zi te scoal[, ]mbrac[-te, porne=te La cas[ de la cas[, spre a te curteni; A=teapt[-n anticameri cu slugile vorbind, +i st[ tot ]n picioare. S[ nu tu=e=ti; nici nasul S[ nu cutezi s[-\i sufli. Asemene via\[ Urmeaz[ dup[ mas[ p`n-ce va ]nsera. Apoi ]n grij[ noaptea petrece g`ndind unde Se cade s-alergi iar[=i cum s-a ivi de ziu[, +i ]naintea c[rui spinarea s[-\i ]ndoi; Ce dar s[ dai la slug[, ce oare la st[p`n? S[ spui minciuni adese, s[ crezi orice himer[, Precum acea c[ marea po\i m[sura c-o scoic[* *
Proverb rusesc.
229
Trufia unui mare s[ suferi =i s[ rabzi, S-adevere=ti c[ neamu-i e vechi =i cunoscut, }ncepe c-un an numai ]ncoace de Vladimir* De=i-\i aduci aminte c[ tat[l s[u ]n via\[ Purta o hain[ sur[**; iar pre nevasta lui Oric`t de slut[ este Vener[ s-o nume=ti; Copiii lui obraznici s[ zici c-au iste\ie; S[ nu ca=ti c`nd ]n=ir[ cuvinte nes[rate, +i s[ nume=ti adese de binef[c[tor Pre cela de la care vrun bine n-ai v[zut. Cu cu=ma-n m`n[ iarna s[ umbli dup[ d`nsul S[ faci c[ nu bagi seam[ a slugilor ocar[. Pe l`ng-aceste-\i trebui s[ po\i a dep[rta Zavistia =i ura ce ]mpotriv[-\i stau. Aceste trude-n urm[ te las[ cu n[dejdea, Sau poate-\i vor aduce o slujb[ ne-nsemnat[. Atunce datoria te duce sau pe c`mp S[ fii r[nit ]n lupte, s[ stai cu pieptu-n foc; Sau cu o pan[-n m`n[ s[ suferi a =icanei Necaze zgomotoase; dorind cu ]ngrijire S[ nu cumva scapi ceasul de slujb[ hot[r`t, De-a purure cu fric[ sentin\ele s[-nchei, S[ nu jigne=ti prin ele vreo persoan[ mare. Ori st`nd pe l`ng[ curte din ziu[ p`n-]n sear[, S[ \ii balan\ierul cu ochii neadormi\i. De fric[ s[ nu scape\i de pe fr`nghie jos. Ambi\ia-n ureche atunce ]\i =opte=te C[ cine cat[ slav[ nu trebui s[ s-opreasc[. Cine a c[lcat odat[ pe treapta cea de-nt`i, A=a ]ndoind trud[, treizeci de ani umbl`nd * Vladimir ]ncepu a domni pe la anul 952 d.H. ** Adic[ era un prost locuitor. 230
+i petrec`nd o via\[ s[rac[, tic[loas[, Al\ii treizeci ani ]\i trebui s[-\i po\i ajunge scopul; C`nd e=ti acum cu totul de v`rst[ g`rbovit. }n cea mai nalt[ treapt[ s[ zicem c-ai ajuns +i numai \arul este mai mare dec`t tine; Ca viermii la picioare-\i norodul se t`r[=te; Cu o c[ut[tur[ ]mpr[=tii ]ntrist[ri, Cu alta fericire =i bucurii rever=i, +i to\i ca pre un idol te roag[, te t[m`ie, Se tem precum se teme un corb de-o matahal[. Un gust =-o iscusin\[ palatul ]\i zidi, }n care se adun[ acele rarit[\i Ce pot produce China, Italia =i Fran\a, +i care-aduc mirare la oricine le vede; Tot trupu-\i e ]n aur =i pietre-nf[=urat. Ce India le scoate =i vin de la Peru, }nc`t nu poate ochiul delung s[ te priveasc[. Pe aur dormi, ]n aur cu to\ii ]mbr[ca\i. Chiar ]nsu=i blondul Febus c`nd te-ar putea vede |i-ar pizmui suita, caleasca str[lucit[. Dar e=ti lini=tit oare? Nicicum. O cas[ mare }\i ia odihna toat[; nu gust[ dulce somn Acela ce se culc[ ]n aurit crivat. }n inim[ bogatul ]n veci repaos n-are; Nici marea r[scolit[ din ale sale-ad`ncuri De cel mai stra=nic vifor nu se izbe=te-at`t. Zavistia asupr[-\i c`rte=te ne-ncetat, M[car c[ nu cuteaz[ a s-ar[ta ]n fa\[; De=i ai vrednicie =i merite ]nalte, Ea tot te ]mbr`nce=te, te-oboar[ ]n sf`r=it, F[r[ s[ po\i =ti ]nsu\i de ce e=ti vinovat. Ambi\ia ]n tine cresc`nd tot cu puterea, Nu =tii ce m[rginire s[ pui dorin\ei tale; O dulce melodie nu bucur[ pre surd; 231
Pe-un bolnav de podagr[ b[i nu ]l folosesc; Cinstirea =i averea nu lini=tesc pe-acela Ce se munce=te vecinic de fric[ =i n[dejde. C`nd dou[ sau trei veacuri via\a noastr[-ar fi, Nu ne-ar p[rea at`ta oamenii de nerozi V[z`ndu-i cum urmeaz[ nebunele lor pofte. O mic[ parte-a vremii vr`nd s[-ntrebuin\eze }n lucru =i ]n munc[, ar fi prea folosi\i; +i zile ]ndestule atunci le-ar r[m`nea, }n care s[-=i ]ndrepte purtarea cea trecut[. Dar cum se na=te omul, abia g[se=te vreme A se uita-mprejur =i intr[ ]n morm`nt! +i din acest trai ]nc[ scurteaz[ de ajuns Copil[ria, boale =i triste b[tr`ne\e, Iar timpul care zboar[ ]n veci nu se ]ntoarce! Deci pentr-o mic[ plat[ de ce at`t necaz? De ce-a=a scumpe zile s[ pierdem ]n zadar? S[ nu cerc[m mai bine ca s[ st`rpim s[m`n\a N[ravurilor rele din inimile noastre? S-umbl[m dup[ zadarnici m[riri =i bog[\ii, Ca c`inele povestei ce carnea lep[d[ Voind s[ se arunce dup-o de=art[ umbr[? A noastr[ cea mai mare podoab[ e virtutea. Apoi o lini=tire a duhului doresc, Dar ]ns[ libertatea o pre\uiesc mai mult. Acela ce petrece ]n slav[ =i avere De aste trei mari bunuri lipsit purure este, De=i c[ le va pierde el grij[ n-ar avea. Noi ]nc[ din pruncie suntem obicinui\i, A crede s[r[cia ca r[ul cel mai mare; Aceasta ne ]ndeamn[ a c[uta avere, L[s`nd m[sura dreapt[ ce trebui s[ p[zim. Dar orice trebuin\[ ]=i are-al s[u hotar: 232
Gre=e=te cine-l trece =i cine nu-l ajunge. +i dasc[lul lui Neron ce-avere gr[m[dise Tr[ind ]n s[r[cie, fu numai un nebun; +i cel ce ]ntr-o bute vie\uia fl[m`nd Voind a-=i da un nume de filosof cu fal[, La =asezeci ani tocmai era un prunc la minte +i trebuia s[-l bat[ un pedagog cu vergi, De m`r=ave deprinderi s[-l poat[ dezb[ra. Silven c`nd vindea untul ]ntr-un paner pe pia\[ Era mult mai ferice =i se hr[nea mai bine; De frica s[r[ciei nu se-ngrijea at`t, Pre c`t se ]ngrije=te acuma c`nd adun[ Averi =i stare mare, umbl`nd din \ar[-n \ar[ Prin foc, prin ger, prin ap[, cu-at`te ostenele, +i-n vecinic neast`mp[r tot traiul petrec`nd, S[ str`ng-at`ta aur, comori =i avu\ii De nu-ncap ]n palatul =i sipetele sale. Se poate tr[i bine =i f[r[ bog[\ie, +i po\i c[p[ta slav[ ]ntr-un ungher smerit }mb[tr`nind ]n pace, de=i pe urma ta Nu t`r`i gloat[ mult[; de=i nu-=i ia c[ciula Norodul ]nainte-\i, =i nu umbli-n c[leasc[ Sau haine aurite, =-o slug[ numai ai. Fireasca-n\elepciune ne-nva\[ a tr[i }ntru ]ndestulare =i f[r[ averi multe, C`nd ]ns[ l[comia nu ne munce=te g`ndul. Greu nu e s[-\i po\i face un m[surat venit Cu starea ta, dar trebui atunci s[ te opre=ti, S[ lepezi l[comia, zavistia de-o parte. S[ nu te miri de ranguri, de titluri str[lucite +i de averi ]nalte; tr[ie=te lini=tit, De prav[\ av`nd cinstea, sile=te ne-ncetat S[ ]ndreptezi n[ravul din al\ii =i din tine. 233
Atunce a ta slav[ va fi ]n veci ne=tears[ }n oamenii de bine. Iar dac[ vei muri Neav`nd un nume mare, =i lumea te-a uita C[ci n-ai putut ]nvinge zavistia gre\oas[, R[splata muncii tale nu este pr[p[dit[ Urm`nd virtu\ii calea, l[s`nd un nume bun, E cea-nt`i r[spl[tire ce poate-un om dori.
SATIRA VII
C[tre cneazul Nikita Iurievici Trube\koi C`nd v[d pre unul care ceaslovul nu mai las[, Biserica p[ze=te, se-nchin[, \ine postul, Nu doarme cu nevasta, =i duce lum`n[ri, Dar ia chiar =i c[ma=a de pe un biet s[rac, De-i zic: ascult[ frate, te r[t[ce=ti cu mintea, Merg`nd pe ast[ cale ]n rai nu po\i s[ intri; Iar dac[ ai dorin\[ ca s[ te m`ntuie=ti, D[ ]napoi aceea ce ai luat nedrept. Atunce l-a mea r`vn[ el m`nios r[spunde: Nu-i treaba ta, b[iete, s[ dai b[tr`ne sfaturi! +i bine zice omul; eu ]nc[ n-am ajuns A iernii ]nturnare s[ v[d de treizeci ori, +i nici un p[r din capu-mi nu =i-a schimbat colorul, Cum dar ]n a=a v`rst[ s[-ndrept eu barbe albe +i c[z[turi cinstite ce poart[ ochelari? Pre cei ce n-au ]n gur[ mai mult dec`t trei din\i, |iu minte ciuma Moscvei, =i spun ca de deun[zi, Campania =i lupta la Cighirin* urmat[? * Cighirin – capitala cazacilor zaporojeni asediat[ de turci =i sc[pat[ de o=tile ruse=ti la anul 1676. 234
A= r[gu=i zadarnic vr`nd s[ le dovedesc C[ mintea-n om nu cre=te cu lunile =i ani, Cu toate c[ cercarea pre minte sprijine=te, +i ce c`=tig[ numai cu anii; ]ns[ vremea Nu d[ esperien\[ la cei ce nu pricep A lucrurilor reguli; iar omul silitor La ea s-ajung[ poate =i-n v`rsta tinere\ii; A mele vorbe ]ns[ vor fi dispre\uite, +i mul\i n[t`ngi ]n lume vor crede ne-ncetat, C[ un b[tr`n cu mintea ]ntrece pe trei juni. Asemene opinii f[r[ de judecat[, +i altele mai rele, s-au ]nt`lnit ]n oameni; Unii se \in de-acele ce bune le socot, Le cred c[-s legiuite, =i nu =tiu c[ gre=esc; Iar al\ii cunosc r[ul, dar nu au ]ndr[zneal[ S[ se ]mpotriveasc[ plec[rii cei n[t`nge Ce-i trage c[tre fapte lipsite de bun sim\. De-ai ]ntreba pricina acestei r[t[ciri, Ob=tescul glas r[spunde: C[ nou[ din n[scare Ne-a dat natura suflet plecat spre am[gire +i st[p`nit de patimi, iar astei legi fire=ti Noi nu suntem ]n stare a ne ]mpotrivi. Acest adev[r ]ns[ de e ispitit bine, Nu =tiu. Nikito drag[, dar =tiu cu-ncredin\are, C[ dac[ eu din lene ogoru-mi voi l[sa F[r-a-l lucra cum trebui, va r[s[ri dud[u; Iar ]ngr[=`ndu-l bine =-ar`ndu-l cumsecade, Voi aduna o road[ ce-mi va r[spl[ti munca. Oricum ar fi plecarea ce firea ne-a l[sat, Dar este, este-o vreme ]n care s[ putem A-i potoli iu\eala, de nu de tot s-o stingem, +i s[-nt[rim ]n bine pre cei cu plec[ri bune; Aceast[ vreme este c`nd omul e copil. 235
Atunci e ochiul ager, auzul sim\itor, C[ci nou fiind pe lume, p[trunde cu-nfocare, +-obiectele ce vede se ]nr[d[cineaz[ }n inima-i setoas[ de orice lucru nou. Deprinderea adesea se face fire-n om; Ea chiar =i pe fr`nghie a d[n\ui ne-nva\[, +i multe din acele pre care noi le credem C[ vin de la natur[, mai bine cercet`nd, Descoperim c[-s numai a cre=terii efect. Aceasta a p[truns-o neobositul PETRU, Monarhul =i p[rinte, cu-a lui ]n\elepciune. Cu multe ostenele, el =coale-a a=ezat, A c[ror ]ngrijire =i scop folositor Era ca s[ aduc[ pe juni la fapta bun[. Odihna, p`n-=i tronul a hot[r`t s[-=i lase +i s[ c[l[toreasc[ ]n dep[rtate \[ri Ca patria prin pild[-i s[ poat[ ]nv[\a De la str[ini acele n[ravuri, me=te=uguri La om trebuitoare, =i ne=tiute-n Moscva. Cu slav[ a lui trud[ pre noi ne-a-ncoronat; B[rba\i au ie=it vrednici ]n pace =i r[zboi, Pre care-n pomenire ]i vor p[stra urma=ii, Dar lucrurile bune r[m`n dispre\uite, Sim\irea l[comiei c`nd nu ne m[gulesc. S[ adun[m avere, palate s[ zidim, S[ facem gr[dini, fabrici, s[-mbun[t[\im codri, Ca s[ l[s[m copiii mo=teni de averi multe, Cu ast[ ]ngrijire noi numai ne muncim; Cum ]ns[ se petrece copil[ria lor, La doi sau trei ]n minte abia le trece poate; +i care pe nimicuri mari sume cheltuie=te, }i pare r[u s[ deie un ban pentru-ai s[i fii, Ca-nv[\[tur[ bun[ s[ poat[ dob`ndi. 236
Iar c`nd copilu-n urm[ se d[ ]n desfr`nare, Atunci m`hnitul tat[ de el se ru=ineaz[, +i ]n zadar arat[ c[ nu e vinovat. Ai adunat avere =i nu te-ai ]ngrijit, }n inim[ s[-i sameni n[ravurile bune; Bogat ]\i va fi fiul, dar va tr[i ]n lume Ur`t =i f[r[ slav[, de to\i dispre\uit, +i cine =tie dac[, prin relele purt[ri, Nu-i va sf`r=i via\a ]ntr-o sp`nzur[toare. Isprava bunei cre=teri ]n asta se cuprinde, Ca patima din inimi de timpuriu st`rpind, }n calea faptei bune pre t`n[r s[ ]ndrep\i; C[ci numai prin aceasta el poate s[ ajung[ A fi de folos \[rii =i l[udat de oameni. Iar pentru a produce un rod a=a dorit, +tiin\ele =i arte sunt numai ajutor; }n judec[\i s[ aib[ p[trundere-n\eleapt[, +i ale-mp[r[\iei venituri, cheltuiele, C-o singur[ ochire s[ poat[ l[muri. Pe valurile m[rii s-aleag[ sigur drum. Pe cer s[ ]n\eleag[ a stelelor rotire +-atrac\ia ce trebui s[ aib[ ]ntre ele. Efectul s[ cunoasc[ a oric[rei f[pturi. Aceste-i vor da nume de ]nv[\at b[rbat, +i la-nsemnate ranguri pot ]nc[ s[-l ]nal\e; Mul\imea ]l va crede un vrednic cap de oaste, V[z`nd l[\it[ \ara =i du=manii ]nvin=i. De nu va putea, ]ns[, pe sine-a fi st[p`n, De nu va =ti a trage cu chip pl[cut pre oameni, +i nu se-nduio=eaz[ v[z`nd pl`ng`nd s[racul, De-o dreapt[ judecat[ nu e pov[\uit; }n scurt, dac[ n[ravul ]i este vicios, Se vor mira de d`nsul f[r[ s[ ]l iubeasc[, 237
+i lauda silit[ le va ie=i din gur[, C[ci numai interesul la asta-i va-ndemna, St`nd gata ]n tot ceasul din spate a-l zv`rli. A sa u=oar[ slav[ s-a ve=tezi ]n grab[: Un om nepl[cut lumii cur`nd se d[ uit[rii. C`nd soarta-i se preface =i zile negre vin, Uitat e de oricine ca =i c`nd n-ar fi fost. Virtutea poate numai a lini=ti pre cuget, +i stavil[ a pune l-a poftelor capricii; Ea numai ne deprinde ]n pace a privi, Tot felul de prefaceri a orbului noroc, +i f[r[ nici o fric[ a a=tepta sf`r=itul. S[ ne silim, deci, trebui de a s[di virtutea }n tinerele inimi p`n-s-a-nr[d[cina. S[ le deprindem mintea cu-acele-nv[\[turi, Ce lor sunt potrivite =i pot s[-i foloseasc[; Atunci prin fiii no=tri de orice treapt[ vrednici, La patrie aducem un dar de mare pre\. De-ar fi ]n a mea voie ca singur s[ aleg Din dou[ min\i pre una, atunci cu bun[ seam[ A= prefera ]ndat[ pre care-ar fi mai simpl[, Dec`t pre cea istea\[ =i ager[, dar rea, Oricare fapt[ bun[ a= crede bucuros, La cel ce nu se-ngra=[ din binele altora. De=i pe r[bu= numai el =tie s[ ]nsemne Tot ]ns[ nu se-ncrede unui risipitor Ce num[rul cunoa=te ca-n turnul Suharev Dar f[r[ socoteal[ ]=i cheltuie=te starea. Copiii se dezgust[ de asprele pove\e; Nu trebuie-ntre oameni ades a-i dojeni, C[ci stingi pe nesim\ite ambi\ia din ei. Le las[ de joc vreme; folos n-aduce graba, +i c`nd cu ei e=ti singur atunci ]i sf[tuie=te. 238
Pre un copil bl`nde\ea ]ndreapt[ ]ntr-un ceas; Mai mult dec`t asprimea =i frica ]ntr-un an; Purtarea aspr[ seac[ curajul de la tineri. Ferice de acela ce =tie s[ de=tepte A laudei dorin\[ ]n ginga=ul copil! Mai greu str[bate-n inimi urechea dec`t ochiul, De-aceea prin exemple pova\a e mai bun[; Ea face =i pre vite s-urmeze pre p[rin\i. Deprinde vulturelul s[ zboare ]n v[zduh, Pre c[poie= s-alerge \`hnind dup[ g[in[, Pre \[pu=ori s[-=i cerce puterea lor ]n coarne, R[\u=ca s[ ]noate abia ie=ind din ou. Aceste nu se-nva\[ de cuget sau de sfat; Nimic[ nu =tiu alt[ dec`t s[ imiteze. Doi fra\i sunt ]ntr-o cas[ crescu\i to\i ]mpreun[, +i tot de-acela=i dasc[l certa\i =i ]nv[\a\i, Din ei alege unul al faptei bune drum, Din care nu-l abate nici frica nici n[dejdea; A sa ]ndatorire cu r`vn[ ]mpline=te; Pl[cut =i cu bl`nde\e, la vorb[ m[surat, Comp[time=te ]nsu=i c`nd vede pre s[rac, +i mila ]mp[r\e=te cu inima curat[. Iar altul crud =i trufa= pre tat[l s[u ar vinde Ca s[-=i ]ndestuleze iubirea de argint; El prad[ visteria =i moare ]ntr-un =treang, A=a precum se cade la f[c[tori de rele. Pre unul pilda bun[ ]l ]nt[ri-n virtute, Pre altul la pieire tot pilda l-a adus. De-a= vrea s[ sting din vreme scumpetea-n fiul meu I-a= dezveli n[ravul ]n toat-a lui slu\ie, +i pre Ignat de pild[ l-a= scoate ]nainte: Prive=te-l, eu i-a= zice, c`t este de s[rac, Av`nd gr[mezi de aur, e ve=ted =i m`hnit; 239
Un ceas odihn[ n-are; apoi a=a via\[ Cu mult[ avu\ie, o socote=ti ferice? De mi s-ar p[rea iar[=i c[ e risipitor, I-a= face cuno=tin\[ via\a lui Clearh, Pre care creditorii ]l \in la ]nchisoare. C`nd ar v[di plecare c[tre trupeasc[ poft[, I-a= ar[ta pre Melit de bube rele plin. Slugi, manc[, guvernant[ m-a= ]ngriji s-aleg Tot oameni de isprav[ =i cu purt[ri cinstite. Dar cre=terea n-at`rn[ de la aceia numai, La care ]n pruncie am fost ]ncredin\a\i; C[ci patima g[se=te prin multe p[r\i prilej De-a se v`r] ]n inimi; =i tot ce pre un t`n[r }nconjur[, formeaz[ a lui fire=ti plec[ri. Nu e de-ajuns s[m`n\a s-aduc[ rodul bun; }i trebuie =i timpul s[ fie cald, statornic, P[m`ntul lucrat bine, udat c`nd trebuie=te; +i gunoiat ]n vreme, c[ci altfel ]n zadar N[d[jduie=ti ]n rodul pre care-ai sem[nat. Be\iv s-alese Filip; el fu crescut de-o rud[ Supus[ la be\ie. Mirtil curvar se face, C[ci a avut un mentor curvar =i veriga=. }n veci din gura Savii nu iese adev[r, Tot ce viseaz[ noaptea, ce-i vine-n minte spune; Ne-aducem ]ns-aminte =i de a lui bunic[, Ce cu ne]ncetare hodorogea minciuni. Silvia-=i dezv[luie=te rotundul frumos s`n, La to\i z`mbe=te dulce, din ochi le face semne, }=i pune alunele =i se sulimene=te. De la Silvia lesne po\i orice c[p[ta, C[ci nu vrea s[ jigneasc[ pre nime cu refuz. A=a a fost =i m[-sa pe c`nd era ca d`nsa. 240
Prunciei noastre floarea cur`nd se ve=teze=te C`nd e ]ncredin\at[ pe-a unei roabe m`ini. Copilul fur, t[gadnic, de slugi e ]nv[\at; Ei sunt adev[rata nevr`stniciei cium[, Dar pilda p[rinteasc[ e mai v[t[m[toare. De multe ori copiii ar fi mult mai cinsti\i, C`nd tat[l lor =i mama pre sine-ar fi st[p`ni, +i fr`u =i-ar pune limbii c`nd fiii lor sunt fa\[. Adun avere mult[ =i dreapt[ =i nedreapt[, M[ s`rguiesc s[ cap[t un rang ]nsemn[tor, }n somn =i ]n ospe\e via\a ]mi petrec, +i p`n-]n urechi intru ]n tina desfr`n[rii. Crez`nd c[ fericirea st[ numai ]n avere, Acelor mari puterea ]n sine pizmuiesc, Dar caut cu tot chipul a lor priete=ug; Privesc cu nep[sare =i r`d de s[r[cie. Voiesc cu toate-acestea, ca fiul meu ]n lume +i cu pu\in s[ =tie a fi ]ndestulat, St[p`n pe-a sale pofte, smerit =i ]n\elept; S[ aib[ adunarea persoanelor cinstite, +i s[ imite numai a lor purtare bun[. Zadarnic[ mi-e truda! pe ap[ slove scriu* C[ci casnicele pilde puternice r[m`n. +i fiul meu va merge tot pe acea c[rare, Pe care va cunoa=te a tat[lui s[u urm[! Cu ce obraz putea-vei pre fiul t[u s[-nfrun\i C`nd tu prin buna pild[ nu ]l pov[\uie=ti? C`nd el la tine vede de ]nfruntare fapte, +i nu g[se=te-acele pre care i le lauzi? * }n turnul Suharev la Moscova se ]ntemeiase o =coal[ de aritmetic[, geometrie =i alte p[r\i din matematic[. 241
Un rac pre fiu defaim[ c[ merge ]nd[r[t, Iar el r[spunde: tat[! arat[-mi cum s[ merg. Nu po\i fi bun cum trebui, dar nu-\i sminti copiii; Mai bine ar fi ]ns[ s[ te fere=ti de patimi, Sau cel pu\in de ochiul prunciei s[ le-ascunzi. C`nd te g[te=ti de oaspe\i, ]ndat[ porunce=ti La slugi ca s[ grijeasc[, s[ m[ture prin cas[, S[ cur[\e ograda =i vasele s[ spele, Tu ]nsu\i por\i de grij[, ]n sus, ]n jos alergi, Faci vuiet, pui la cale, te temi ca nu cumva Vrun oaspe s[-nsemneze acea mai mic[ lips[, Ori ochiul lor s[ vad[ vreo necur[\ie. Aceste le faci toate, dar nu te s`rguie=ti S[ dep[rtezi vederea copilului de r[u +i s[ ascunzi de d`nsul ur`tele-\i defecte. Nu-\i este mai scump fiul dec`t oricare oaspe? Pare c[ v[d pe-un critic cum clatin[ din cap, Cum str`nge din spr`ncene c-un z`mbet s[t[nesc, +-a=a m[re\ vorbe=te: “Ian vezi b[iatul nostru C`t de sume\ ne-n=ir[ pove=ti din ceea lume! Ne face pierz`nd vremea ur`tul s[ sim\im; Ca nuca pe perete pove\ele-i se prind. Neav`nd ce spune alt[, n[ravuri cerceteaz[ +i zice c[ plecarea e rodul educ[rii, Voie=te s[ ne-nve\e a cre=te pre copii; }n scurt, ne d[ dovad[ de creieri zdruncina\i. Prietene Nikita! Aceste ziceri poate Vor fi pl[cute-acelor ce zic c[ via\a-i scurt[, +i critic[-o idee ce nu e ca a lor, Nevr`nd a da crezare nici chiar la adev[r. Eu nu voi s[ ]nduplec pe-un soi a=a de oameni, Dar nu-i oricare slobod opinia s[-=i deie, C`nd ea ]n sine poart[ a legilor respect, 242
+i poate s[ aduc[ oric`t de mic folos? Tu ]ns[-mi d[ iertare, c[ci r`ndul nu p[zesc, Dintr-una sar ]ntr-alta. Mi-e greu s[ m[ supun La reguli ce adese pricinuiesc ur`tul. C`nd mintea este slab[, amestecul ei place; C[ci dac[ ni s-ar cere tot reguli s[ urm[m +i dintr-o socotin\[ s[ nu putem ie=i F[r[ a-i da sf`r=itul, atunci ca s[ vorbeasc[ Abia ]ntr-o gr[mad[ doi oameni po\i s[ afli.
SATIRA VIII Ferice de acela ce st`nd pe un picior Compune dou[ sute de versuri ]ntr-un ceas, M`njind o jum[tate de con\ pe toat[ ziua; Ce scrie cum ]i vine, f[r[ s[-=i bat[ capul S[ afle din ce parte afar[ sufl[ v`nt. Pre mine, ]ns[, soarta cumplit m[ os`ndi S[ scriu cu ]ngrijire, cu trud[ =i cu num[r. C`nd voi s-apuc condeiul, m[-ntreb ]nt`i pre sine: De nu silit de patimi doresc a fi autor? Nu oare fala slavei la care a= privi, Sau pizma ori m`nia, dorin\a clevetirii, }mi predomnesc ]n minte? C[ci oric`t de cinstit[ O fapt[ e ]n sine, dar poate fi prea rea, C`nd scopul ei se trage din vicios izvor. De v[d c[ al meu cuget nimic[ nu-mi imput[, Atunci ]ntorc privirea =i cercetez n[ravuri, M[ s`rguiesc din rele s-aleg ce-i de folos; Eu laud ce e bine =i r`d de ce e r[u. G[sind un sujet vrednic de mica mea putere, Slobod la scris condeiul, dar f[r-a-i l[sa fr`u 243
Nu m[ lenesc a =terge de scriu pu\in sau mult. Nu m[ aprind, ci caut s[ fie cu bun-sim\ Orice voiesc a zice, =i versurile mele S[ aib[ o m[sur[, st`nd unde se cuvine; S[ nu sl[besc ideea, nici de prisos s[-n=ir, }n sunete de=erte, un grai ne]n\eles. Iar mai v`rtos iau sama s[ nu jignesc pre nime Cu vrun cuv`nt obraznic ie=it din a mea pan[, Ca nu def[im`nd aspru n[ravul acel r[u, S[ dezvelesc c[ ]nsumi sunt r[u =i p[tima=. V[zut-a\i vreodat[ un chirurg c`nd s`nge Sloboade unui bolnav? Cu ce luare-aminte La m`na cea legat[ tot pip[ie cerc`nd S[ afle unde-i v`na; apoi love=te-ncet P[zind cu scump[tate ca rana s[ nu fie Mai mare dec`t trebui? Aceast[ ]ngrijire +i eu c`nd scriu la versuri ]ntocmai imitez; }mi pare c[ iau s`nge la demoraliza\i. Cum am sf`r=it lucrarea, o str`ng, o dau uit[rii; Apoi o cioplesc iar[=i, =-av`nd mai mult[ trud[ Dec`t mai ]nainte pre sine nu m[ cru\; Dar versurile mele tot nu cutez s-ar[t. Ne-ncrederea de sine, ru=inea, ne-ndr[zneala, }n mine sunt s[dite sau de-a naturii m`n[, Sau din copil[rie de sfatul p[rintesc; Iar dreapta judecat[ c`nd vream a fi sume\ M-amenin\a ]ndat[ cu chinuri, ostenele: De-atunce p`n[ ast[zi urmez a ei pova\[. Cred ori=ic`nd c[ fa\a ce priime=te-ades Colorul ru=in[rii, se face ]ndoit Mai vie, mai frumoas[, d`nd semne vederate De nevinov[\ie; c[ limba cea u=oar[ C`nd slobod[ alearg[, se-mpiedic[ cur`nd; 244
C[ ]ndr[zneala este atunci de l[udat, C`nd ne sluje=te-n lupta cu relele n[ravuri; C`nd smulgem de la du=man cu dreptul biruin\a; C`nd clevetiri ur`te v[z`nd le ]nfrunt[m, Sau ap[r[m dreptatea unui nevinovat. Cred iar[=i c[ acela ce se socoate-n sine Mai mult dec`t oricare, de laud[ nu-i vrednic; V[d ]ns[ cu-ntristare c-asemene plec[ri }mi sunt v[t[m[toare, dar nu pot s[ le las. +i nu m[ stric[ numai c[-mi fac ]mpiedicare S[ scriu sume\ la versuri, =i singur s[ m[ laud, Ades prilejuri bune din m`n[ am sc[pat, C[ci mi-a lipsit curajul de-a le putea \inea. Ades =i a minciunii am suferit ur`tul; M-am chinuit ]n sine, =i ca o clo=c[ mut[ N-am zis m[car: iubite, mai cru\[-al meu auz! C`nd dimpotriv[ altul ce-a zeilor favor I-a dat obraz de-aram[ ca orice legi s[ calce, Ru=inea, sentimentul s[ le dispre\uiasc[, S[ nu-=i mai schimbe fa\a ]n galben sau ]n ro= La toat[ u=a bate, se-nchin[ tuturor, Spinarea ]=i ]ndoaie, =i de refuz nu-i pas[; Sup[r[cios, obraznic, din cas[ dat afar[, De-o sut[ de ori iar[=i se-ntoarce ]napoi, Uit`nd c[ =i st[p`nul =i slugile-l ur[sc. A=a din treapt[-n treapt[ norocul ]l ridic[, C[ci vr`nd de el s[ scape ]i ]mplinesc ce cere. C`nd eu oft`nd zadarnic pierd vreme de cinci ani Pe l`ng[ frumu=ele, un altul ]ndr[zne\ }ntru o zi ]=i vede n[dejdea-ncununat[; Neam, minte, vrednicie din gur[ nu-i mai iese; Ispr[vile str[ine le d[ de ale lui; Defaim[ orice lucru, =i vrea prin adun[ri 245
El numai s[ vorbeasc[, iar ceilal\i s[ tac[, F[c`ndu-i f[r[ voie de d`nsul s[ se mire. Sunt rari aceia care =tiu cumpeni pre om Din greutate vorbei, =i bine ]n\eleg Ce creieri pot produce cuvintele rostite. Mul\i mintea ne m[soar[ chiar dup[ limbu\ie, +i cred c[ nerozia e dat[ la t[cu\i. Ades aud aceste: Arist e om cinstit, E delicat, =i poate s[ fie bun prieten, Dar ]ntr-un ceas o vorb[ nu po\i de la el scoate. Cuv`ntul de pe buze-i se trage lin =i scurt; Cu d`nsul totdeauna ]mi vine a c[sca, +i iat[ ce m[ face s[ cred c[ duh nu are. Virtutea din vechie sta purure ]n mijloc }ntre acele margini ce patimile nasc; }n vremea noastr[ ]ns[ aceasta s-a schimbat. +i cine av`nd oare venituri m[surate, Nu se sile=te ]nc[ s[-=i mai m[reasc[ starea? Cu dreptul sau cu str`mbul s-adune aur mult? E lene= acel care se poate m[rgini; E nepl[cut acela ce-=i cump[ne=te vorba, +i este mic de suflet acel ce-=i chibzuie=te — A sale interese cu cugetul curat. Neru=ina\i, obraznici, noi slava alung[m, Pe-o cale unde-a slavei nu este nici o urm[, +i ne-am[gim pre sine cu m[guliri de=erte. C`nd oare ochii no=tri se vor mai cur[\i De p`cla r[t[cirii ]n care ne afl[m? Mai str[luci-va oare de ad[v[r vro raz[? Zadarnic[ n[dejde! Iubim a noastre vicii Ce numai def[imare =-ocar[ ne aduc, De=i a lor pl[cere nu \ine ]ndelung! Mustrarea con=tiin\ei, ur`tul, ]ngrijirea, 246
Pe urma lor urmeaz[, =i chinul este mare! De-a pune ]n mirare pre oameni, ce folos? C`nd ei sunt nestatornici ]n socotin\a lor, +i ce-au l[udat ast[zi, m`ni iar[=i ei def[im[? Privind a noastre rele =i necinstite fapte, Ades se ru=ineaz[ b[rbatul ]n\elept. }ntr-un cuv`nt, acela ce nu e virtuos Nu poate sta aproape de tronul unde ANNA, Prietena virtu\ii oc`rmuie=te ast[zi. Cu d`nsa ]n unire ea =tie osebi +i r[spl[ti cum trebui pe-ai binelui urma=i; Iar demoraliza\ii =i r[u cuget[torii Nu pot s[-ng[duiasc[ a ochilor ei raze, Cum nu pot agarenii =i schi\ii suferi }nfrico=atul tr[snet de bra\u-i repezit.
ODA I Plutind ]n ]ntuneric pe cale r[t[cit[, C[ci nu v[-ntoarce\i ochii spre cel ce este-n cer? Atei f[r[ de minte! P[rerea am[git[ L[sa\i, =i m`na\i vasul spre \[rm de adev[r. Pre Dumnezeu cunoa=te\i acel ce c`rmuie=te F[ptura pl[smuit[ cu ]ns[=i m`na sa. El cerurile-ntinse ]n care str[luce=te }nfl[c[ratul soare pre to\i a lumina. Planetelor =i lunii El zice s[-mprumute Lumina lor din soare; =i el a poruncit A se aprinde noaptea f[clii de stele sute }n aer s[ luceasc[ c`nd soarele au sfin\it. 247
Cu nalt[-n\elepciune a timpului m[sur[ A cump[nit, =i toate p[zesc regula lor, El zice ca s[ cad[ a rou[i pic[tur[ P[m`ntul s[ adape spre hrana tuturor. +i toate sunt l[sate spre vecinica Lui slav[ +i cerul =i p[m`ntul pre D`nsul ]l m[resc, C`mpia, =esul, floarea =i vesela dumbrav[, Ici valea, colo dealul natura-mpodobesc. C`nd marea se r[scoal[ mugind cu-nfuriere, }n slab nisip o \ine ]n marginile ei. El v`nturilor zice s[ sufle cu putere, V[zduhul s[-nnoiasc[ gonind nourii grei. El este creatorul a orice vietate. Jivina ce tr[ie=te ]n ape, pe p[m`nt, +i pas[rea ce-n aer cu aripa str[bate; Tot ce viaz[-n lume a Lui f[ptur[ sunt. Apoi ca un puternic =i milostiv p[rinte Pre om cu ]ns[=i m`na-i din lut a pl[smuit L-a d[ruit cu semnu-i, l-a ]nzestrat cu minte, Cu d`nsa dintre alte f[pturi l-au osebit. El nourul cel negru despic[ cu-al s[u tunet, S[geata arz[toare r[zbate-n orice loc; Se tulbur[ tot omul de acel puternic sunet }nfrico=at =i iute, ce poart[-n sine foc. Pre cei smeri\i ]nal\[, pre cei ]nal\i smere=te. De mun\i de se atinge ei fumeg[-ngrozi\i, De-a lui privire lumea se mi=c[, se cl[te=te, Noroadelor =i neamuri, c`nta\i-l =i-l m[ri\i. 248
ODA II Vezi, dragul meu Nekita, cum neamul zbur[tor Nici seam[n[, nici ar[, nici secer[ vrodat[, La vreme ]i ]mparte o hran[-mbel=ugat[ Cu darnica Sa m`n[ }naltul Creator! Prive=te pre c`mpie aceste mii de flori, Ace=ti crini nal\i =i m`ndri, aceste viorele, Nici Solomon ]n slav[-i nu se-mbr[ca ca ele, De=i ]nt`i ]n minte el fu-ntre muritori. Ascult[ glasul legii ce Dumnezeu \i-au dat Prin fiul S[u cel dulce, care pre to\i ne-nva\[ S[ fim cu fapte bune urm`nd a Lui pova\[, Ferindu-ne de rele, de m`r=avul p[cat. N[dejdea s[ o punem ]n Domnul Dumnezeu Acela care-n nouri cu fulgerul tr[sne=te, Ce sufl[ =i furtuna ]ndat[ risipe=te, Ce-ncinge orizontul cu m`ndrul curcubeu. Ce va s[ fie m`ine nu te-ngriji a =ti. De ziua cea de ast[zi ]l binecuv`nteaz[. De traiul t[u, de hran[ El singur privegheaz[; Urmeaz[ a sa cale =i nu te vei c[i. St[p`nitorul lumii ]\i =tie de nevoi. A fi de folos \ie =i altora g`nde=te, A lui voin\[ sf`nt[ smerit o ]mpline=te +i nu uita jude\ul =i ceasul de apoi! 249
ODA III Nu crede\i pre b[rbatul cu fa\a z`mbitoare, Care pre cer v[ jur[ al s[u priete=ug, Fugi\i de-a lui cuvinte c[ci sunt otr[vitoare, +i v[ menesc un jug. C`nd inima n[untru i s-ar putea str[bate, Atunce s-ar cunoa=te ipocritismul s[u, De=i s-arat[-n fa\[ av`nd sim\iri curate, Dar sufletu-i e r[u. El nu se c`rmuie=te dec`t de a sa voie, Cu orice-ndatorire nu-i intri ]n favor. Nu a=tepta\i la d`nsul vrun sprijin la nevoie, Sau vreun ajutor. De va vedea la altul un lucru ca s[-i plac[ }nfierb`ntat de pizm[ e-n stare a cr[pa, }n vecinic neast`mp[r nu =tie cum s[ fac[, S[-l poat[ c[p[ta. C`nd poate r[u s[ fac[ prilejul el p`nde=te, +i f[r[ de pricin[ s[racul asuprind, }n grea tic[lo=ie pre oameni ]mbr`nce=te, Spre a-i vedea pierind. Cucernici b[tr`ne\e, nici cinstea cuvioas[, Nici sexul acela ginga= pre el nu m[rginesc, De-a limbii lui viclene iu\eal[ veninoas[, Cu to\ii p[timesc. 250
Acela numai care norocul ]l p[ze=te De n-are cuno=tin\a-i nu e \inut de r[u; Dumnezeiescul nume acel om nu hule=te C[ci n-are Dumnezeu. Cerescule p[rinte! Tu c`rmuie=ti zidire Acea alc[tuit[ cu ]ns[=i m`na ta; De a ipocriziei viclean[ pl[smuire Gr[be=te-a ne sc[pa! Repede dintre nouri s[geata acea iute Ce este hot[r`t[ pentru nelegiui\i, +i scap[ omenirea de fiare nepl[cute De r[ii ipocri\i!
ODA IV Ab[tu\i cu totul din calea cea dreapt[, +i de-ale lor patimi oamenii orbi\i, F[r[ osebire de loc sau de treapt[, To\i ]n ]ntuneric umblau r[t[ci\i. Picioarele multor au alunecat }n ad`nci pr[p[stii, =i rari au sc[pat. La unii Norocul bra\ul s[u puternic Tinz`nd spre sc[pare de munci i-a ferit, I-a scos din ispite; dar omul nemernic De adev[r ]nc[ nepov[\uit, F[r[ a lui sprijin, slab, neputincios, Nu putea s[ afle drumul priincios. 251
Ins-Acela c[rui firea se supune, Primejdia noastr[ a ]nl[turat, Trimi\`nd ]n lume pre }n\elepciune Ca de-a ei pova\[ omul luminat, De la fapte rele s[ fie retras, S[-nfrunte-orice patimi, s[-ndrepte al s[u pas. O! c`t de pl[cut[ =i ]mpodobit[ E fiica Acelui de sus ]mp[rat }n fa\[-i bl`nde\ea este zugr[vit[, Cuv`ntul ei dulce, lin =i m[surat! Virtutea =i cinstea pre ea o sl[vesc, C[ci fiii drept[\ii dreptatea iubesc. S-ascunde de d`nsa ur`ta minciun[, Ce este izvorul relelor voin\i, Triumf[ printr-]nsa numai fapta bun[, +i-n m`inile sale poart[ biruin\i. A=a c`nd r[sare soarele lucind, Revars[ lumin[ pre noapte gonind. Noroadele acele a c[ror hotare Spre r[s[rit m`ndru departe se-ntind, Vecine cu negrii, =i alte popoare Care se adap[ din Ganges =i Ind, Se cobor la glasu-i de pe elefan\i, +i-nt`i indienii se v[d lumina\i;
Apoi etiopii cu negrele fe\e +i Nilul ce vars[ bogatul s[u har Pe \[rmuri sl[vite, prin fapte m[re\e Prin legi ]n\elepte ce sunt al ei dar Din a ne=tiin\ei noianuri sc[p`nd, Se-nal\[ la cer cu agerul g`nd. 252
A lui ]ntuneric =-a ei str[lucire V[zu Babilonul cel cu zidul lat, Noroadele acele f[r[ c`rmuire De ea ]mbl`nzite, la ea s-au plecat. Schi\ii cei s[lbatici =i tracii cumpli\i, Sunt puterii sale marturi neclinti\i. Dup-o ]ndelung[ =i grea pre]mblare La =epte prieteni ai s[i s-a oprit, Grecia ferice cu-a sa vizitare, }n mult[ putere =i slav[-a sporit. Prin a ei pova\[ romanii dau legi, Ca st[p`ni puternici a lumii ]ntregi. Dar c`nd lenevirea — muma r[ut[\ii — De a ta lumin[ i-a ]nstr[inat, Atunci spre pedeaps[ urgia drept[\ii Pe-ai Nordului barbari la ei a chemat, Ce sf[r`m`nd tronul ]nt`i la Apus, Apoi =-Orientul cur`nd au supus.
}nt`mplarea asta este norocit[, C[ci cei sl[vi\i doctori =i vrednici b[rba\i Pre care Zei\a acum urgisit[, Mai avea prieteni ei adev[ra\i O nou[ lumin[ Europei au dat, +i-n veci al lor nume va fi neuitat. Din \ar[ ]n \ar[ purta-n\elepciune Cu ea ]mpreun[ pe-ai s[i urm[tori, }n totul urmeaz[ schimb[ri de minune, +i cad ereticii u=or crez[tori. Noi ]ns[ cu inimi =i cuget curat, Slujim unui singur ceresc ]mp[rat. 253
Iubim judecata acea cu dreptate, Iar p`ra ur`t[ nu o suferim, La r[zboaie mergem ]n o=ti regulate; Prin agere sfaturi mai mult biruim, Pere\i de aram[ cu pumnul sf[rm[m, +i dup[ voin\[ focul prelucr[m. M`inile lui Joe nu-s mai de minune Dec`t ale noastre. Cu fulger de foc Noi facem pre tr[snet grozav s[ r[sune, S[ darme p[m`ntul, =i st`ncele-n loc. Furtune =i vifor nu ne pot opri Pe undele m[rii sume\i a pluti.
Peste oceanuri afl[m lumi ascunse, Planetele toate pe ceruri ochim, Mi=carea lor, cursul, de noi sunt p[trunse +-a soarelui raze ]n flori ]mp[r\im. F[ptura ]ntreag[ simte ne-ncetat, A duhului nostru efect minunat.
FABULA I Focul =i statuia de cear[ Un v[rs[tor de cear[ ca me=ter iscusit A nimerit odat[ un chip des[v`r=it. Delicate\ea, p[rul =i z`mbitoarea fa\[ }i d[ ]nf[\o=[rei un aer de via\[, Dar din nenorocire el chipul a l[sat Pe l`ng[ foc la care a fost =i prelucrat. Nu este de mirare c[ statuia de cear[, S-a risipit ]ndat[ aproape st`nd de par[. De ai f[cut un lucru =i vrei ca s[-l p[strezi 254
Pentru viitorie, apoi s[ dep[rtezi Tot r[ul de-nainte-i =i orice-mpiedicare, C[ci altfel este numai zadarnic[ lucrare.
FABULA II +erpele =i matca de albine Otr[vitorul =erpe v[z`nd pe-un tei=or O matc[ de albine, ca un lingu=itor }ncepe s[ ]i spuie: c[ este preafrumoas[, C[ are multe daruri, c[-i lumii pre\ioas[. }i laud[ puterea, a=ez[m`ntul bl`nd, Cu care chibzuie=te albinele la r`nd; Apoi folosul mare ce lumii se aduce Prin grele ostenele din fagurul cel dulce. Ad[og`nd a zice: Tu foarte vrednic e=ti A ta ]mp[r[\ie c[ o ]nvecine=ti; Dar ]\i lipse=te arma acea de ap[rare, Cu care s[-\i \ii slava la orice ]nt`mplare. Pre r[i mai mult a\`\[ un bun dec`t un r[u. Deci roag[ s[-\i dea ghimpe pre bunul Dumnezeu; Cruzia foarte prinde la fe\e domnitoare. Albina la aceste cuvinte-n=el[toare R[spunde cu bl`nde\e c[tre acel viclean: — Nu-mi plac a tale sfaturi. Eu trebuin\[ n-am De veninosul ghimpe, c[ci sunt ]ncredin\at[, C[ du=mani ]n[untru nu pot avea vrodat[; De cei pe dinafar[ copiii m[ p[zesc, +i eu prea mul\[mit[ pre Dumnezeu sl[vesc C[-n chipul meu arat[ cum trebuie s[ fie Un ]mp[rat pe lume: el r[ul s[ nu =tie, De sfaturi viclene s[ fug[ ne-ncetat, C[ci binele nu r[ul lui Cel de sus i-a dat. 255
FABULA III C[mila =i vulpea C[mila mult geloas[ v[z`nd un \ap odat[ Cu coarnele cum bate de c`ini ]nconjurat, A ]nceput ]n sine a blestema pre soart[ Zic`nd: ce tic[loas[ eu parte am luat! Un trup frumos =i mare s[ fie f[r[ coarne, S[ nu aib eu o arm[ ca slava s[-mi l[\esc, Ca du=manii mei lesne ]n praf s[ se r[stoarne! (Gelo=ii felurite de pricini n[scocesc C`nd vor s[ tot c`rteasc[). A=a se t`nguie=te C[mila merg`nd trist[ cu capu-n jos plecat, Dar o viclean[ vulpe ce-n drum o ]nt`lne=te, }mp[rt[=ire mult[ la soart[-i a luat. C[mila de-am[runtul ]=i spune sc`rba toat[. — Cunosc, r[spunde vulpea, c[ mare ai cuv`nt, Dar eu am mijloc sigur ca s[ te fac cornat[. Colo-n p[durea ceea un loc e ]n p[m`nt, De drum nu prea departe; ]l vei afla sub zare; Se cheam[ vizunie: la ea oricine-a mers +i capul s[u plec`ndu-=i a stat p[zind r[bdare, F[r[ de prelungire cu coarne s-a ales, Precum berbecii, boii =i \apii dau dovad[. Aceast[ sf[tuire c[milei a pl[cut; Ea nici g`ndea c[ leul ]n vizunii s[ =ead[, Dar cine cat[ coarne, la minte e cam scurt. C[mila iute-alearg[, cu mare bucurie G[se=te acea bort[ sub ni=te frasini vechi, +i capul ]=i afund[ ]ndat[-n vizunie, Iar leul cu cruzie o prinde de urechi. Ea trage, el nu las[, p`n-ce-n sf`r=it sc[p`nd. Acas[ se ]ntoarce urechile l[s`nd. 256
O, iubitori de slav[! Pre voi v-am ar[tat, Fiin\a de c[mil[ spre laud[ v-am dat. Cunoa=te\i c[ acela ce fala tot gone=te Cu r`sul =i ocara ades se pomene=te.
FABULA IV Uliul, p[unul =i cioful Ne povestesc c-odat[ al p[s[rilor prin\ A fost pierit. }n locu-i trei p[s[ri zbur[toare La ]mp[ratul vultur cerea locul deschis, P[unul, uliul, cioful. Tustrei l[muritoare Cuvinte de dreptate au fost ]nf[\o=at. Cu vitezia uliul f[lindu-se, d[ multe Dovezi despre r[zboaie ]n care s-a luptat, Se laud[ p[unul cu penele-i pl[cute, Iar cioful juruie=te c[ noaptea f[r[ somn }n veci o va petrece, f[c`nd =i jur[m`nt. Deci vulturul aleas[, pre care g`ndi\i, domn? Pe ciof! — +i la aceasta a=a ]=i d[ cuv`nt; C[ uliul de=i este viteaz =-a fost o=tean, Nu are ]ndurare, e aprig =i avan. El nu a dat dovad[ de vreo fapt[ bun[. Nici pe viitorie la d`nsul nu e har, C[ci dac[ tinere\ea cu slav[ nu r[sun[, Apoi a vr`stei iarn[ se trece ]n zadar. P[unul este m`ndru cu lungile lui pene, Dar cioful este pacinic, nu caut[ pricini, Se ap[r[ cum poate, =i noaptea f[r[ lene Nu doarme, privegheaz[. St[p`nitorii lini +i trezi pe c`nd supu=ii ]n pace dormiteaz[ Mai mult[ fericire la ei asigureaz[. 257
FABULA V +oarecul de \ar[ =i cel de ora= Un =oarec de la \ar[, pre altul t`rgov[\ Ca pre un vechi prieten, ]l cheam[ la osp[\. }n str`mta lui c[su\[ pe oaspe-l priime=te. }i pune ]nainte tot ce mai bun avea, Orz, maz[re =i hri=c[; ]l roag[, ]l pofte=te, Dar t`rgov[\ul m`ndru nimic nu vra s[ ia, +-a=a-n sf`r=it ]i zice: — Eu mult m[ mir, fr[\ico! cum po\i tr[i aice, }ntr-o pustietate, =i cum nu \i-e ur`t? }n via\a ast[ scurt[ de ceasul hot[r`t Nu po\i sc[pa oriunde +-oricum te vei ascunde! Mai bine murind vesel, s[ zici c[ ai tr[it Dec`t mort ]n via\[, S[ nu cuno=ti a lumii pl[cere =i dulcea\[. Asemene cuvinte au fost pre de ajuns; C[ci =oarecul de \ar[, de vorba lui p[truns, Cu oaspele-mpreun[, ie=i din borticic[, +i preste noapte merse cu paz[ =i cu fric[ }n t`rg la un palat Tot ]n m[t[s[rie =i aur ]mbr[cat. Din masa de cu sear[ sta co=ni\ele pline Cu f[rm[turi gustoase de pre la \[ri str[ine; Deci t`rgov[\ul falnic pre =oarecul \[ran }ndat[ ]l cinste=te cu ni=te parmezan, }l pune pe covoare... c`nd iat[ zgomot mare La u=[ se aude, =i preste a=teptare C-un om ]n cas[ intr[ un c`ine medelean; Iar =oarecii alearg[, s-ascund pe sub divan, 258
Nu sufl[, p`n-]n sear[. Atunci s[rmanul =oarec, ce-n lini=te la \ar[ Tr[ia f[r[ de grij[, v[zu c[ s-a-n=elat, +i cum a sosit noaptea, el drumul =i-a luat Zic`nd c[tre prieten: via\a-n ticn[ are La mine mai mult pre\ Dec`t o-mbel=ugare De griji amenin\at[ a unui t`rgov[\.
FABULA VI
Stigletul =i canarul O fa\[ schimb[toare =-un grai me=te=ugit Sunt chipuri lesnicioase pre om de am[git; Dar prin a=a mijloace Nu-n=eli pre dobitoace Ce nu =tiu vorb[ dulce, nici z`mbet iscusit. Cu un stigle\ canarul ]mbl`nd dup[ m`ncare, Sosi-ntr-un loc, pe care Sta la\uri coperite cu c`nep[ de-ajuns +-un om p`ndea-n ascuns. Canarul de ]ndat[, Av`nd ispita-n fapt[, C[ci nu de mult sc[pase din temni\a v[rgat[. A zis l-al s[u tovar[=: noi trebui s[ fugim De ast loc unde lesne putem s[ ne robim; Acea s[m`n\[ bun[ scop r[u ]n sine are. Nu este nici un om At`t de galantom S[ lase pe c`mp roduri cu bun[ cugetare; Haide\i ]n alt[ parte!.. — A=a! ]\i vine bine s[ dai pove\i de=arte, R[spunse lui stigle\ul. — Cu gu=a plin[, vrei 259
+i hrana s[ mi-o iei! Zic`nd aceste, zboar[, la c`nep[ se las[, Ciupe=te dou[ fire, le afl[ prea gustoase; Dar vai! ]ndat[ simte c-a lui picior e str`ns. P`nda=ul sosind iute din tufe, l-a =i prins, +i pentru juc[rie l-a dat unor b[ie\i. Din fabul[ vede\i: C[ sfaturile bune ne sunt de trebuin\[ La relele ce-adese ne vin pe ne=tiin\[.
EPIGRAME I LA UN EGOIST
Critic[ =i sf[tuie=te Cleandru pe-oricine vede, Unu-i lene=, altu-i grabnic, cel[lalt drept nu mai =ede; Cesta reguli nu p[ze=te, Cela nu se ]ngrije=te De nimic; =-a lui purtare a s[-l duc[ la pieire. Dar c`nd ar vrea s[ se vad[ =i el f[r[ p[rtinire, Ar vedea, cum vede lumea, c[ nu-i =i el f[r[ pat[, Ci egoismu-l ]mbat[. Pesemne ]n lumea asta a=a e dat s[ fim noi; Un orb c`nd duce pre altul, cad ]n groap[ am`ndoi. II
LA ICOANA SF~NTULUI PETRU
Ce stai cu cheia, Petre? — }n rai voi s[ slobod R[s[riteana ceat[. — Dar cel[lalt norod Ce-n lan\urile Papei s-au prins a=a u=or? — Eu n-am cu d`n=ii treab[; ei au chelarul lor. 260
III
LA BRUT
C[ e=ti cuminte, Brute, to\i oamenii g`ndesc, C[ e=ti un nerod ]ns[ eu nu m[ ]ndoiesc; De-or ]ntreba pricina, o pot spune de rost: C`nd taci tu e=ti cuminte, iar c`nd gr[ie=ti, un prost. IV
LA LIDA
Pentru ce Druz ia pre Lida, o b[tr`n[ h`rc[, sur[, Ce ]n gingini molf[ie=te neav`nd nici un dinte-n gur[? — Pentru c[ pl[cerea-i este s[ adune-anticit[\i, Vrea s[ aib[ =i pre Lida printre alte rarit[\i. V
LA ERAZDU
Prietene Erazde, e=ti prea capricios, Privesc c[ nici o fat[ nu poate s[-\i mai plac[; Cu toate-ai fost ]n vorb[ =i f[r[ vrun folos. Una nu e frumoas[, alta e prea s[rac[, Aceasta n-are zestre sau nu-i de m[ritat, Tot aleg`nd nevast[, ai r[mas ne-nsurat. VII
LA CITITORII SATIRELOR
N-am voit cu-a mele satiri eu pre nime a jigni, Ci defecte ur`cioase m-am silit a prih[ni; De ave\i ]ns[ dorin\[ a nu v[ cunoa=te-n ele, V[-ndrepta\i, dac[ se poate, de n[ravurile rele. 261
VIII
LA LEANDRU Cinci ceasornici de perete, =i vro cincisprece de mas[ +i de buzunar Leandru are ]ntru a sa cas[; Toat[ ziua el nu face dec`t tot le reguleaz[ }napoi sau ]nainte, le ]ntoarce =i le-a=eaz[. Din aceast[ osteneal[ ce folos poate s[-i vie? Nici un om ca d`nsul bine c`te ceasuri sunt nu =tie. IX
LA UN NOU BOIERIT
}ntre num[rul cel mare de boieri ce-avem, Silvan Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman. Oare pentru ce la oameni nu voie=te s[ se-nchine? — De c`nd vindea lapte-n pia\[, el ]nc[ n-a uitat bine; Cof[ie=ul de pe capu-i s[-ngrije=te-a nu sc[pa, Pentru-aceea el la nime nu-ndr[zne=te-a se pleca.
EPISTOLA II C{TRE VERSURILE MELE V[d c[ vi s-a ur`t, versuri, de-a mai sta ]n ]nchisoare +i ]n umbr[ de ani zece; v[d c[ vr`nd s[ vede\i soare Slobozenie ]mi cere\i, ]n=el`ndu-v-a g`ndi C[ la cititorii veseli primire ve\i g[si, C-aduc`ndu-le pl[cere, folosin\[ =i z[bav[, Vou[ v[ va face cinste, mie laud[ =i slav[. De=i =tiu c[ prin aceasta ]n idee ne-am[gim V[ slobod ]n pace, merge\i; a\i vrut s[ ne desp[r\im! 262
C`nd din m`n[-mi m`n[-\i trece, ve\i vedea c-aveam dreptate S[ v[ \in ]n ]ntuneric p[r[site =i uitate; Ve\i vedea c-a noastre g`nduri foarte lesne s-am[gesc; Mul\i pentru dorin\a slavei nasurile ]=i julesc! }nc`t floarea nout[\ii ve\i p[stra neve=tezit[, Oamenii ce iubesc noul vor citi cu mul\umit[, C[ci de-i =i gol adev[rul la-n\elep\i tot e pl[cut; Iar ]ndat[ ce-acea floare ve=tezit[ a c[zut, To\i vor judeca c[ mintea mi-a venit ]n r[t[cire +-ale mele bune sfaturi le vor numi clevetire. De=i ni=te versuri care n[r[virea prih[nesc, Cu gre\oasa clevetire nicidecum nu se-nvoiesc, Dobitoc ce voi a-mpunge m[ vor socoti pre mine; Pu\ini se g[sesc de-aceia ce v[d lucrurile bine! Unii m[ vor huli iar[=i pentru c[ m-am ocupat De un lucru ce la vr`sta =i la postul meu nu-i dat, Al\ii n-or vrea s[ m[ cru\e, c[ci am avut ]ndr[zneal[, Defecturile str[ine s[ descop[r la iveal[. }n zadar voi le ve\i spune c[ trebile mi-am c[tat. +i rodul anilor tineri nicidecum nu am =tirbat; C[ a mea ]ndatorire am urmat cu s`rguin\[ +i c[ versul pentru oameni poate fi =i de priin\[, Vor r[spunde c[ ]n via\[ nu sunt ceasuri de prisos +i c[ din scris =i din versuri nu iese nici un folos. Zavistea veninoas[ va mai g[si pentru mine, C[ pe vechi =i noi autorii am pr[dat f[r[ ru=ine +i c[ ]n limba ruseasc[ tot acele am b`rfit, Ce latinii =i francezii mult mai bine le-au rostit, C[ a face dou[ r`nduri ]n armonie s[ sune, Pre care le-am g[sit gata n-a fost lucru de minune. Aceste sunt pentru mine, iar pre voi v[ vor uita, 263
+i cu Bova sau cu Er=a* la un loc vor arunca, Unde-n pulbere zv`rlite ve\i sluji la cari de hran[, Ori ve\i fi de ]nv[litul icrelor din vro dughean[. Dea cerul s[ nu s[-nt`mple aste care v[ prezic, T`rziu pl`nge dac[-n mreaj[ a c[zut bietul pitic! La copiii f[r[ minte slobozenia e drag[, Dar gre=esc c`nd ei ]n seam[ sfatul p[rintesc nu bag[, Din aceste de pre urm[ sf[tuiri ce v[-nsemnez, Voi pute\i s[ ]n\elege\i ce iubire v[ p[strez.
TORENTELE +I OAMENII de M. Lermontov
Cu vuiet =i zgomot torentele trec, +i unul pe altul ca-n lupt[ se-ntrec; Le place mi=carea =-a undei l[\ime, Le place r[ceala, ce d[ prospe\ime; +i oamenii astfel ]n =ir necurmat, Pe calea vie\ii se scurg ne-ncetat; +i cred c[ au inimi, dar a lor c[ldur[, Ca torentul rece-i egoism =i ur[.
TUNSUL
}nt`mplare adev[rat[ din Valahia de A.Veltman Fost-a\i Dvoastr[ la Bucure=ti? Nu! }mi pare foarte r[u. Nici n-ave\i g`nd s[ merge\i? }nc[ =i mai mult ]mi pare r[u. Ce ora=, ce case, ce mai femei sunt ]n Bucure=ti! Acolo ve\i * Dou[ netrebnice pove=ti ce se vindea manuscrise pe podul Spaski de la Moscova. 264
g[si ochi de Italia, profile de Grecia =i s[lbatic[ frumuse\e de egiptean[. De ve\i intra ]n t`rg despre Colentina sau Herestr[u, pe uli\a Podu-Mogu=oaei, seara pe la opt sau nou[ ceasuri, o s[ v[ umple de mirare =irul cale=telor de Viena, hamurile str[lucinde, caii de Magdeburg, arn[u\ii ]n ]mbr[c[minte ce bat la ochi, boierii ]n bogate costumuri asiatice =i cucoanele ]mpopo\onate dup[ jurnalul de Paris. Fug`nda vedere vi s-a ]mpr[=tia ]n o a=a pestre\ire, =i ve\i socoti c[ Bucure=tii serbeaz[ vreo mare ]nt`mplare. Dar nu e nimic[, aceasta e zilnica ]ndeletnicire a rom`nilor, carii ]n toat[ seara vie\uiesc la una din asemene primbl[ri. Ce m[rea\[ uli\[ e Podu-Mogu=oaei. C`te case de piatr[ cu dou[ r`nduri, acoperite cu fier sau cu drani\[. Aceast[ uli\[, prospectul Nevei de Bucure=ti, taie prin tot t`rgul; =i ce nu ve\i vedea pe ea: biserici, palaturi boiere=ti, teatru, vipt, toate potincioasele feluri de magazii =i de pr[v[lioare, ]ncep`nd de la spi\[rie p`n[ la buc[t[ria, la care pe o tarab[ stau ]ntinse ]ntr-un fel ademenitor buc[\ile de friptur[ de miel. Dar vin! at`ta vin, ]nc`t pute\i s[ v[ sc[lda\i ]n el. Apoi expozi\ie de =ipuri =i de butelce cu vutce de multe colore; =i apoi =erbeturi, dar ce =erbeturi! de o mie de soiuri: pe roz[, pe ciocolat[, pe vanilie, f[r[ vanilie, unul dec`t altul mai gustos =i mai aromatic, precum de pild[ la cofet[ria dinaintea c[reia sunt scoase la uli\[ vro dou[zeci de scaune. V[ ve\i mira de asemene neobicinuin\[. S[ =ti\i ]ns[ c[ aice dup[ primblare vin aburitele cucoane de se r[coresc cu ]nghe\ata dat[ de c[tre amabilii cavaleri. Minune de ]nghe\at[! +i nu e scump[, c`te un leu, iar leul are mult mai pu\in dec`t drept credincioasa noastr[ rubl[. }n el abia sunt 40 copeice. Sui\i-v[ ]n foi=orul de foc, ]naltul turn durat la mijlocul ora=ului pe patru st`lpi de lemn pentru privegherea focurilor, =i ve\i vedea ca ]n palm[ 80 mii popula\ie, 16 mii case, Mitropolie, 26 m[n[stiri, 89 biserici de piatr[ =i 26 de lemn, 265
capela catolic[, bisericile luteran[ =i armean[, sinagoga evreiasc[, 35 birturi, 4 b[i grece=ti, 22 ci=mele, 4 spitaluri, 3 =coli din care una pentru limba rom`neasc[ =i alta pentru vechea slavon[, casa teatral[, clubul =i r[diul magaziilor de lipsca ticsite cu feluri de m[rfuri: toate aceste pe un ]ncungiur de trei mile. Dar ce via\[, ce activitate e ]n Bucure=ti! Iat[ leg[n`nduse merge un boier cu barba neted[, care ]nsemneaz[ m[rita lui treapt[; preste albastrul antereu e ]ncins cu br`u ro=u, beni=ul e ro=u =i =licul sur. Iat[ mi=c`nda l[comie de bani, factorii evreie=ti. Iat[ \iganii pe jum[tate goli =i descul\i. Iat[ moldoveanul ce =i-a muls turma de oi, care se pa=te ]n preajma ora=ului, v[ strig[ la ureche: “Lapte dulce!” Iat[ calesce, c[ru\e, cai, boi, bivoli, oi; tot se mi=c[, alearg[, fierbe. Pe la unghiurile ora=ului =i prin mahalale e =i mai vie mi=carea; v[ sf[tuiesc ]ns[ pe acolo s[ nu v[ ]ntinde\i privirea, c[ci pe unelocuri =i cel mai sprinten dr[cu=or poate adeseori s[-=i fr`ng[ piciorul. Uneori pe podul de lemn lipsesc dou[-trei podele, noroi, str`mtoare, ]nc`t dou[ tr[suri nu pot trece al[turea. +i ce s[ c[uta\i Dvoastr[ prin mahalale? Uita\i-v[ mai bine la D`mbovi\a ce curge prin mijlocul Bucure=tilor. Ea nu e lat[ nici ad`nc[, =i apa-i are asem[nare cu zoile, dar are =i nisip de aur, =i pentru d`nsa e compus simtimentalul c`ntec: D`mbovi\[ ap[ dulce =.c.l.
Iar apoi ce este mai interesant =i mai de luare-aminte ]n Bucure=ti, acesta e aga Bucure=tilor. Niciodat[ nu m[ puteam s[tura de privirea-i. Ce b[rbat frumos! Ce fa\[ bl`nd[, m[rea\[ =i ]n\eleapt[! Ce barb[ gra\ioas[, unde =i unde cu fire de p[r alb, cu toate c[ Satan a cam ]mb[tr`nit ]n coapsa vrednicului de respect ag[. La Bucure=ti ]ns[ nu pricep adev[rul acestui proverb rusesc. Aga e de=tept =i cu inima =i cu mintea. De-a\i fi v[zut Dumneavoastr[ ce pl[cut[ expresie priimea fa\a lui, 266
c`nd vizita vreo dam[ frumu=ic[ =i o ]ntreba: “Ce mai faci, cuconi\[?” sau cu c`t[ delicate\e r[spundea la asemenea saluta\ii: “S[n[tos!”. Cu silaba din urm[ el z`mbe=te pl[cut =i prelungind glasul sf`r=e=te lin =i ]ncet. }ns[ ce are mai neimitat, aceasta e atunce, c`nd, ar[t`ndu-v[ tablaua cu dulce\i =i ap[, v[ zice: “Poftim, m[ rog!” O asemene armonie eu de c`nd sunt nu am v[zut. Aceste dou[ cuvinte ]nc[ p`n[ ast[zi ]mi r[sun[ la auz pline de dulcea\[ =i de farmec. Cu toate c[ aga nu are loc ]n divan =i st[ dup[ postelnic, dar dup[ leg[turile familiare =i nem[rginita ]ncredere a domnului el nu d[ un ban nici pe logofe\ii mari, nici pe hatmanul divanului, nici pe marii vornici. Locul lui e p`n[ ]ntrat`ta de ]nsemn[tor, ]nc`t dac[ soarta m-ar fi ]ntrebat c`nd m-am n[scut, ce doresc eu s[ fiu pe p[m`nt, ]i ziceam: nimic alt[ dec`t ag[ de Bucure=ti! Aga are p`n[ la una mie de lei venit; el e inspector oborului, comandant =i cap poli\iei, are osebit[ temni\[ =i ]nsu=i cu doi boieri cerceteaz[ =i hot[r[=te pricinile ating[toare de obor. A= fi dorit s[ vede\i Dvoastr[ cu c`t[ m[rire preziduie=te aga meu la judecat[, c`t de ]ncet mi=c[ din buze, rostind nestr[mutatele sale hot[r`ri, =i cu ce respect ]l privesc supu=ii lui. Sau s[ ie=i\i la obor, adun[tura m[runtului nego\ al Valahiei, unde pentru o leg[tur[ de ceap[, pentru o bucat[ de carne de miel, strig[ o sut[ de glasuri; panerele =i co=ni\ele se primbl[ printre r`nduri ochind provizia; arn[u\ii cearc[ iasc[ =i amnare, jidovii taie titiun, b[ie\ii fur[ poame, c`inii mai ]n dep[rtare adulmec[ carne; strig[ri, oc[ri, sfezi... Dar s-a ivit c[ciula ag[i, dup[ el o numeroas[ suit[: c[pitanul de darabani, polcovnicul de t`rg, logof[tul de agie cu zapciii, ceau=ii =i slujitorii cu smocuri de vergi, =i iat[ c[ s-a f[cut t[cere. Negu\itorii schimb[ fe\e, caut[ m[rfurile, coboar[ pre\urile; to\i ]=i iau cu=mele =i cu fric[ se ]nchin[; iar aga merge m[re\, cerceteaz[ taxa, caut[ cumpenele =i doamne fere=te s[ le g[seasc[ la cineva nedrepte; pe loc f[r[ mai mult[ 267
cercetare, ]n mijlocul pie\ei, se num[r[ vinovatului vro dou[ sute lovituri. Aga merge mai departe =i fie=tecare ]nal\[ la cer rugi de mul\[mire pentru neprelungitoarea =i dreapta judecat[. Aga nu iese din ora=. El e st`lp de observa\ie a Bucure=tilor. Pentru ]nt`mpl[ri de foc are zi =i noapte un cal ]n=euat. Noaptea el cerceteaz[ straja ]n toate p[r\ile ora=ului, prinde furii ca pe mu=te. Zapciii =i slujitorii n-au cunoscut alt cap mai aspru =i mai activ; furti=agurile or[=ene s-au precurmat, din pricin[ c[ el cu asprime pedepsea pre acei prin=i. Buna r`nduial[ s-a restatornicit ]n ora=, ]nc`t =i pe la mahalale au contenit a arunca gunoaiele pe uli\[. Aga era hot[r`tor, aspru =i drept, favoriza numai pe acei carii cu r`vn[ ]mplinea a lor datorii =i ]ngrijea pentru binele ob=tesc. Nime nu avea trecere, sau cum se zice hat`r; pe toat[ ziua el b[tea la falang[ p`n[ la cincizeci de demoraliza\i, ]n num[rul c[rora adese erau =i oameni de prin cur\ile marilor bani =i marilor vornici. Aga se bucura de favorul =i cinstirea domnului; cucoanele ]l iubeau ca pre un b[rbat frumos =i delicat; cet[\enii nu puteau s[ nu-l respecte ca pe un geniu p[zitor al lini=tii ob=te=ti. Mul\ime de anecdote se povesteau prin ora= despre curajul lui la focuri =i la prinderea furilor ]n vreme de noapte. De aceea, s[ v[ fi luat de vorb[ ori cu cine pentru aga, nime nu v[ zicea nici un cuv`nt, ci v[ ar[ta numai o min[ m[rea\[, v[ f[cea un semn cu ochiul st`ng =i pocnea din limb[; iar aceast[ mut[ fraz[ ]n p[r\ile r[s[ritene cuprinde ]n sine o elocven\[ mai energic[ dec`t toate putincioasele laude =i ]nsemneaz[ ruse=te: cap! mare cap! Se vede ]ns[ c[ p[m`ntul nostru e a=a, ca pe el nic[ire, nici m[car ]n postul ag[i de Bucure=ti s[ nu po\i sc[pa de ceasul r[u. De la o vreme aga s-a f[cut posomor`t =i g`nditor. El rareori se primbla pe la Herestr[u =i Colentin[; a contenit a vizita cucoanele, pare c[ ele nu mai aveau ochi ]nfoca\i, nici spr`ncene negre; ciubucciul arn[ut ]nsemna, c[ cu toat[ fru268
muse\ea chihlimbarului, cur[\enia ciubucului =i bunul miros al diubecului, ciubucul ag[i se stingea nefumat. El nu mai cerea nici cafe, nici dulce\i. Se ]nchidea ]n cabinetul s[u =i sta pe g`nduri nop\i ]ntregi. Necontenit da poronci la zapciii =i pandurii ce i se ]nf[\o=au cu raporturi, =i din zi ]n zi se f[cea mai t[cut =i mai serios; ]n a=a stare nu l-a v[zut nime ]n curs de zece ani de c`nd el oc`rmuie=te Bucure=tii. Oare ce e pricina unei a=a prefaceri? Iat[ ]nt`mplarea: }n acea vreme s-a ivit ]n Valahia ho\ul Tunsul, care a ]ntors asupr[-=i luarea-aminte nu numai a ag[i, ci a Principatului ]ntreg. El se purta ca un v`rtej, ca o n[luc[, ca o fantazie a junilor poe\i, de care ]nc[ p`n[ acum nu sunt ]n Valahia, dar nu e ]ndoial[ c[ vor fi cur`nd. Tot ]ntr-o vreme se ivea pe l`ng[ R`mnic, subt Mih[ile=ti =i ]n preajma Craiovei, =i cu aceasta a ]mpleticit toate urm[rile poli\iei. Dar asta e pu\in; adeseori se afla chiar ]n Bucure=ti cu nep[sarea unui pacinic =i statornic or[=an, =i iat[ ce a adus o spaim[ ob=teasc[ ]n toat[ popula\ia de optzeci mii a capitaliei Valahiei; a str[b[tut p`n[ ]n divan; a tulburat cele mai puternice capete =i cele mai lungi barbe. }nt`iul ap[r[tor al \[rii, marele sp[tar, care numai a ]nt[rtat pre Tunsu cu ale sale zadarnice urm[riri, tremura ]n tot minutul chiar pentru persoana sa, =i ]n sf`r=it cu hot[r`re s-au lep[dat de a z[d[r] ]n de=ert pe ho\. Atunce to\i, domnul, boierii =i poporul au aruncat cea de pe urm[ n[dejde asupra ag[i =i l-au rugat s[ restatorniceasc[ ob=teasca lini=te. De zece ani cet[\enii s-au deprins necondi\ionat a crede ]n curajul, mintea =i activitatea ag[i, =i tocmai acum un sp`nzurat ca Tunsu s[-=i bat[ joc de-a lui barb[ neagr[ cu fire albe! Trecu un an de c`nd aga urm[re=te ho\ul cu neadormirea unui vrednic cap de poli\ie, a obosit toat[ agia, =i ]nsu=i nu era o zi s[ nu mearg[ cu potera prin cele mai dep[rtate mahalale; iar ho\ul, r`z`nd de neobositul ag[, se primbla ziua miaza mare prin Bucure=ti. 269
Necrezut[, nesuferit[ obr[znicie! }ntr-o duminic[ a venit la obor pe un cal sur un arn[ut nalt, bine f[cut. El s-a pre]mblat printre r`nduri, a cump[rat sc[p[r[tori =i titiun, a pr`nzit =i ]nc[lec`nd pe cal a aruncat la s[raci c`teva jum[t[\i mahmudiele, poroncindu-le s[ spue ag[i c[ Tunsul e foarte mul\[mit de r`nduiala ce se p[ze=te la obor. Cuvintele: Tunsul! Tunsul! se repetar[ ]n norod; gloata se feri ]n l[turi; ceau=ii =i pandurii se luar[ cu pu=tile dup[ el; zgomotul ob=tesc se l[\i; dar Tunsul nu mai era! }n dep[rtare se ridica pulberea =i argintea coada calului. Aga ]=i smulgea barba. Alt[ dat[ o c[l[toare trup[ italian[ reprezenta la Antonachi “B[rbierul de Sevilla”. Public numeros era adunat la asemene raritate. Un gros baron din Transilvania, cu muste\i mari, cu ]mbr[c[minte ungureasc[ =edea l`ng[ aga. Entuziast =i cunosc[tor de muzic[, el cu toat[ luarea-aminte observa fie=tecare not[. Fa\a-i se ]nro=ise de pl[cere =i m`inile de aplaude. }n antracturi, care erau ]ndestul de lungi, el istorisea ag[i cu pronun\ie neam\o-rom`n[ despre operele de la Milan =i Viena, despre toate nout[\ile muzicale; =i ]n cursul ]ntrevorbirii, care pe c`t se vedea era pl[cut[ ag[i, ce pe l`ng[ alte merite avea =i iubirea frumoaselor arte, baronul de c`teva ori a luat tabac din tabacherea lui. Dup[ sf`r=itul piesei, ei se desp[r\ir[ prea mul\[mi\i unul de altul. A doua zi aga deschiz`nd tabacherea g[se=te un bilet ]n cuprinderea urm[toare: “Tunsul mul\ume=te respectabilului ag[ pentru pl[cerea ce i-a f[cut la spectacolul de asear[. El va avea de neap[rat[ datorie a se folosi de amabila-i propunere ce-i f[cu de a lua dulce\i la dumnealui”. Aga ]=i smulgea barba. }ntr-un r`nd Tunsul ]ncuno=tin\eaz[ pre un mazil din satul Pripone=tii c[ are s[-i vie oaspe, poroncind s[-i preg[teasc[ un fel de bucate de gium[t[\i mahmudiele. Zapciii =i pandu270
rii ]n hot[r`ta zi ]ncunjurar[ satul =i se tupilar[ cu pu=tile prin gr[dini =e pe la case. Pe la miezul nop\ii se st`rni vijelie cu ploaie mare. Pandurii ]n zadarnica a=teptare, uda\i p`n[ la oase, se duser[ la o cr`cim[ ca s[ se-nc[lzeasc[, l[s`nd pe la potice c`te unul de paz[. }n vremea c`nd ei se l[udau c[ vor prinde pe Tunsul, numai s[ le pice ]n m`n[, =i de ur`t beau la rachiu, ]nc`t despre zi to\i be\i se cufundar[ ]n ad`ncul somn, iat[ =i Tunsul cu voinica lui band[ ca din cer c[zu preste ei =i leg`ndu-i pe to\i, poronci s[ le numere c`te dou[ bice =i a=a-i mustra: “Asta e pentru ca pe viitor s[ fi\i mai cu minte =i mai de isprav[! C`nd v[ trimite cineva dup[ ho\i s[ nu v[ abate\i prin cr`cime la b[utur[! }mi pare r[u de bunul mei prieten ag[; el e om cu minte, dar cu ni=te mi=ei ca voi n-are ce face. Mai iat[-v[ ]nc[ c`te o sut[ de lovituri. Sunt ]ncredin\at c[ prietenul meu nu-mi va b[nui”. Dup[ aceasta merse la mazil, ]=i lu[ tributul, b[u cafea =i se f[cu nev[zut. Aga nemaiput`nd mistui m`nia nici ]n barb[, ]n dezn[dejde l[s[ m`inile ]n jos. }n Valahia Mic[, Tunsul a cerut de la boierul ce tr[ia ]n satul Cozia aproape de mun\i ca s[-i numere dou[ sute de galbeni, ]ns[ nu austrieni, ci olandezi noi, pe care s[-i puie ]n borta unui plop b[tr`n din poiana de l`ng[ sat. Termenul era scurt. Boierul num[r[ g[lbena=ii =i cu tremur`nd[ m`n[ ]i slobozi ]n fatala gaur[. Cu toate aceste ]n satul Cozia =i prin mun\ii vecini era a=ezat[ potera. Singur ispravnicul sosise de la C`mpu-Lung =i se jura boierului c[ va prinde pre sume\ul ho\. Toate poticele erau prinse de c[l[re\i, ca s[ dea =tire c`nd se va apropia banda. Pedestrimea sta ascuns[ la o oierie. Pe la amiaz[ un pandur veni ]n fuga mare cu =tire, c[ ho\ii au poposit cale de un ceas. To\i s[rir[. Ispravnicul str`nse pandurii c[l[ri =i le dete poronc[ s[ taie drumul bandei despre mun\i =i apoi pe-ascuns s[ se trag[ dup[ ea spre sat; iar 271
el singur se duse cu pedestra=ii ca s[ ]ncungiure testamentalul plop. }n st`nga mergea drumul la Cozia, ]n dreapta era un munte nalt, Tunsul n-avea sc[pare, =i nici c[ se putea alege mai bun loc pentru de a-i da =ah-mat. Ispravnicul ]l va prinde viu cu toat[ banda lui; ]l va duce singur la domn, =i ]n[l\imea sa spre r[spl[tirea bravurii, nu e ]ndoial[ c[-l va face arma= mare sau polcovnic de agie. }n acel r[stimp mergea prin sat un \igan descul\, ]n curtc[ strem\uroas[, cu pieptul gol. Ne]ntorc`nd luarea-aminte asupra mi=c[rilor ost[=e=ti =i zgomotul ce era prin sat, el cu toat[ simplitatea unui \igan c`nta: Spune, spune moldovene Care-i drumul la Foc=eni, Unde-i casa mititic[ +i feti\a frumu=ic[?
Pentru de a masca mai bine pozi\ia armat[, ispravnicul poronci cl[ca=ilor s[-=i caute de lucrul c`mpului ca s[ nu dea prepus c[ e poter[. Alt pandur aduse iar grabnic[ =tire c[ Tunsul a mi=cat spre sat. — C`t de nimerit merge cel \igan c`nt`nd, — a zis ispravnicul c[tre boier. Tunsului nici prin cuget nu-i va trece, c[ noi ]l a=tept[m aice ca pe un dorit oaspe. |iganul ]ns[, merg`nd =i c`nt`nd, veni drept la plop, se purt[ ]mpregiuru-i =i apoi se puse jos la r[d[cin[; galbenii erau ]n m`n[-i. — Pare c[ \iganul a luat banii, — ]nsemn[ vechiul lor st[p`n. Al treilea pandur sosi cu =tire c[ Tunsul e l`ng[ sat. — Ce faci tu acolo? — a strigat ispravnicul la \igan. Lipse=ti, boala dracului! Pune gios ce-ai luat! Dar \iganul num[ra galbenii =i nici b[ga seam[ la ocar[. — Cucona=ule! — zise un pandur c[tre ispravnic, el o s[ ne sminteasc[ toat[ treaba. De orice ]nt`mplare noi avem 272
lega\i =ase c`ini r[i. Oare s[ nu le d[m drumul? Tot sunt fl[m`nzi, ]ncalte s[ apuce c`te o buc[\ic[ din cel \igan. Zapciul dezleg[ c`inii sumu\`ndu-i =i iat[ =ase dul[i mari de pe la oierii cu l[tret se rep[d la \igan. El ]ns[ nu contenea a num[ra gologanii; dar ]n clipa c`nd a v[zut c`inii aproape s[-l rup[ buc[\i, puse galbenii ]n s`n =i sco\`nd dou[ baltage de fier legate la capete cu fr`nghiu\e, f[cu dou[ agere mi=c[ri =i patru c`ini nu mai erau. Ceilal\i doi cu cozile str`nse o luar[ la fug[ spre sat. |iganul r`z`nd tare =i-a ascuns baltagele; apoi cu pas m[surat, c`nt`ndu-=i c`ntecul, =i-a ]naintat drumul. Ispravnicul =i oastea lui r[maser[ uimi\i. — Ce dracu! — zise boierul. Oare nu e Tunsul? El a scris c[ are s[ vie dup[ bani la amiaz[ zi. Acuma sunt dou[sprezece ceasuri. — }n adev[r, — r[spunse ispravnicul, c[ut`nd la ceasornic, tocmai dou[sprezece. Ce nerod sunt eu c[ nu luai seama mai bine r[va=ului. Numele: Tunsul! cu putere magic[ a r[sunat ]n auzul osta=ilor. Pe l`ng[ ispravnic erau numai pedestra=ii. El singur a plecat fuga dup[ ho\, strig`nd: s[ dea de tot! s[-l ]mpu=te pe loc! Dar la panduri tremura m`inile =i de gr[bire =i de numele Tunsului. El fugea f[r[ spor, ]mpu=ca f[r[ a \inti; iar \iganul descul\ ac[\`ndu-se iute pe deal, se f[cu nev[zut din ochii lor =i apoi se z[ri pe alt deal ]n dep[rtare, ]n luminoasa atmosfer[ a mun\ilor, ]n acela= costum de \igan, ]ns[ pe un cal negru cu o =ea frumoas[. El se uita pe vale, unde ispravnicul =i o mul\ime de oameni sta ]mpregiurul plopului, slobozi un pistol =i banda ho\ilor, ]mpr[=tiat[ de panduri ]n toate p[r\ile, se adun[ ]ndat[ pe l`ng[ a ei c[petenie. Ascult`nd ast[ veste, aga ridic[ ochii spre cer, c[ci credin\a ]n singura sa putere ]l p[r[si cu totul. Ei bine, cine a fost acest Tunsul? 273
}n toat[ Valahia nime nu =tia de unde se trage. Crescut prin mun\i, deodat[ a str`ns o disperat[ band[, cu care se pre]mbla prin principat. Cu toate aceste, el mai mult c[uta aventure dec`t pr[d[ciuni. Lua adet numai de pe la boierii ]nst[ri\i =i de pe la mazili, ]ns[ agiuta pe s[r[imanii locuitori =i pe nenoroci\ii amorezi, =i v[rsare de s`nge nu f[cea. De d`nsul se vorbea felurite =i necrezute lucruri. Unii ]ncredin\au c[ el e un prin\ unguresc ce =i-a p[r[sit patria pentru o ]nsemn[toare intrig[ politic[. Al\ii ziceau c[ e simplu \igan, ai treile spuneau, c[ e un boier cu stare, ce s-a dedat la ho\ie dup[ un nenorocit amor; ai patrule socoteau c[ e femeie; ai cincile ]nt[reau c[ e evreu; ai =esele prepuneau c[ este Napoleon. Nime ]ns[ nu cuno=tea nici adev[rata lui fizionomie, nici obicinuitul costum. El se ]nf[\i=a june =i b[tr`n, smolit =i b[lan, ]n aur =i ]n strem\e, boier =i arn[ut, neam\ elegant =i jidov, c[lug[r =i femeie, ]nc`t doi companioni ai s[i, prinz`ndu-se, au ]ncredin\at subt jur[m`nt, c[ nici odinioar[ n-au v[zut fa\a fireasc[ a Tunsului. Asemene nedumerire =i mister era pricina, c[ de d`nsul se povesteau ]n norod o mul\ime de ]nt`mpl[ri de=[n\ate, de care el ]nsu=i nu =tia nimic[. R[t[cinda ]nchipuire a norodului supersti\ios ]i da ni=te ]nsu=iri mai presus de natur[. Se zicea c[ are buruiana nev[zut[, covorul zbur[tor sau ciubotele ce umbl[ singure. Pe a=a temei el se socotea n[luc[, =i muma vr`nd s[ curme pl`nsul ]nd[r[tnicului prunc, ]l speria cu Tunsul. Vara ]n Valahia e foarte c[lduroas[. De la nou[ diminea\a p`n[ la =epte ceasuri sara obloanele erau ]nchise =i l[cuitorii =ed tologi\i pe divanuri late, iau dulce\i, trag ciubuce =i g`ndesc la amoruri. Cu bun[ seam[ zilele verii at`t de fierbin\i sunt bune numai pentru chef. Ocupa\iile fizice sau morale nu pot avea loc. +i a=a cum pozi\ia locului =i climatului formeaz[ caracterul unei na\ii, apoi nu e de mirare c[ rom`nii sunt mai mult pleca\i c[tre italianul farniente dec`t c[tre oste274
neal[; c[ subt umbra castanilor, zarz[rilor =i nucilor la ei s`ngele circuleaz[ mai iute dec`t la noi subt tri=tii brazi; c[ ei sunt mai tr`ndavi =i mai supu=i poftelor, care ]i fac a nu pricepe cur[\enia asprului moral. Fetele acolo se coc =i se trec ca capelele de mod[. O singur[ sc`nteie e de ajuns ca s[ a\`\e v[paie. La treisprezece sau patrusprezece ani cuconi\a se m[rit[, dup[ ce avu c`teva amoruri; la cincisprezece se face mum[, iar la =eptesprezece se desparte =i tr[ie=te-n voia ei. Lipsa cre=terei morale, climatul, interesul =i nep[sarea p[rin\ilor despre soarta copiilor, nep[sarea b[rba\ilor c[tre credin\a c[s[toreasc[ — iat[ pricinile c[ cea mai mare parte, ca s[ nu zic toate femeile ]n Bucure=ti, tr[iesc desp[r\ite. Lucrului acestuia nu se pune nici o greutate. }ntr-o s[pt[m`n[ se poate cineva ]nsura =i desp[r\i. De aceea uita\i-v[ la o cucoan[ de treizeci ani; oric`t s[ fi fost de frumoas[ ]n tinere\e =i oricum s[ se ]mbrace de bine, nes[b[duitele pofte i-au ve=tezit fruntea; ]n ochi i se vede obosirea unei vachante: toat[ fiin\a-i d[r[p[nat[ =i ars[. La v`rsta de treizeci ani ea este ruin[, ]ns[ tot cu nepotolite dorin\e asupra vie\ii =i asupra amorului. Dac[ o fat[ vorbe=te grece=te =i fran\uze=te, =tie a d[n\a, apoi e bine crescut[. Altele se m[rit[ numai cu limba greceasc[, care e ]ntrebuin\at[ la cele mai multe case de boieri. Via\a unei cucoane se ]ncepe de la opt ceasuri sara; ziua ele nu tr[iesc; ziua se ocup[ u=or cu casnica tualet[, beau cafe, ]ndreapt[ spr`ncenele. Arn[u\ii le aduc r[v[=ele, ele fac r[spunsuri, oc[r[sc \igancele, iau socotele vatavului, uneori merg pe la magazii; dar mai de multe ori =ed acas[, ascult[ =icanele vecinelor cunoscute =i cu ner[bdare a=teapt[ sara. Mas[ \in ]ndestul de rea, dup[ mas[ dorm =i scul`ndu-se se g[tesc de primblare. Cucoana tr[ie=te numai la primblare: aceasta e a ei menire, iluzie, slav[. Aice ]=i arat[ luxul echipajului, galantomia tualetei =i ademenitoarea frumuse\e. A se ]namora cineva de o cucoan[ poate numai la primblare, care \ine 275
p`n’la unsprezece ceasuri. De aice b[rba\ii se str`ng la jocul bancului, f[r[ crid[, pe aur curat. Iar cucoanele?.. Unele se ]ntorc acas[, altele merg la cofet[ria de pe Podul-Mogu=oaei ca s[ ieie ]nghe\at[, iar altele mult[ vreme nu se pot desp[r\i de pl[cerea serii. }n misterioasa lumin[ a lunii, ]n aerul ]mprosp[tat de r[coarea nop\ii se aude p`n[ t`rziu vuietul calescelor ]nchise =i l[sate la bun[voin\a vizitiilor... Pe pragul u=ii a unei sale de=erte, care mai totdeauna cuprinde mijlocul caselor Bucure=ti =i e singura sc[pare ]n zile c[lduroase, =edea o \iganc[ trist rezemat[ pe cotul m`inii. Asprul p[r negru, necunoscut cu din\ii pieptenului, se ]mpleticea ]n neor`nduial[ pe capu-i. A ei fa\[ palid[ de un color masliniu, a ei tr[suri =i boi f[r[ nici o expresie ]nf[\o=a lu[riiaminte o s[lbatic[ fiin\[ a naturii, o buruian[ ghimpoas[. }n acele minute ochii ei mari =i negri erau a\inti\i f[r[ g`nd, f[r[ sim\ire la peretele ce ]nf[\o=a ]n vopsele proaste pre Icar cu aripile topite ]n vreme c`nd a vrut s[ ajung[ la soare. Ea nu cunoa=te adev[rul acestei ]nf[\o=eri, de=i r[u vopsite, =i s-a deprins a privi ca la un gol perete. Dar iat[ u=a s[lii se deschide. Uit`ndu-se ]mprejuru-i o feti\[ cu rochie alb[, cu ca\aveic[ de catifea albastr[ bl[nit[ cu samur, a intrat ]n sal[. Ea abia ]nflorea. Voioasa copil[rie era zugr[vit[ ]n alba=trii ei ochi. P[rul blond lucind ca m[tasea se ]mpr[=tia ]n bucle pe umerele-i albe ca crinul. C`t[ interesate\e, naivitate =i ]ncredere se vedea ]n fa\a ei jun[, delicat[, de o albea\[ p[trunz[toare. Ea era luminoas[ =i curat[ ca p[m`ntul ]n cea dint`i zi a crea\iei sale. Ca un geniu al luminii se opri denaintea duhului ]ntunericului: — S[r[imano Stesi, — zice cuconi\a c[tre \iganc[, — pe tine iar te-au ferecat ]n lan\. Cu ce-ai sup[rat pre tat[l meu? P[truns[ de bun[tatea st[p`nei, \iganca ]ncepu a pl`nge =i a-i s[ruta m`inile. — Nu cred c[ ai furat ceva sau c[ ai vrut s[ fugi de la noi? 276
— Nu, cuconi\[. — Apoi ce-ai f[cut? — Boierul ]mi poronce=te s[ nu iubesc; dar cum voi putea eu tr[i f[r[ amor! O \iganc[ poate s[ tr[iasc[ f[r[ soare, f[r[ p`ine =i ap[, ]ns[ f[r[ amor niciodat[. — E bine s[ fii amorezat? — M[ ]ntrebi de e bine, — r[spunse \iganca cu ]nvio=are, =i ce poate fi mai bun pe lume? Uit[-te, cuconi\[ Anic[. }n toat[ lumea nu e neam mai nenorocit dec`t al nostru. Soarta ne-a os`ndit s[ fim ]n tic[lo=ie, s[ ]mplinim cele mai grele munci. Cu firul de nisip v[ str`ngem noi aur, m`nc[m p`ine seac[ =i bem ap[. Suntem drept ocar[ =i nu avem parte nici de copiii no=tri. Pentru noi nu e nimic[; nu e nici ast[zi, nici m`ine; dar noi iubim a=a, precum nime nu iube=te. C`nd inima \igancei se aprinde de amor, c`nd amorezul t`n[r =i dr[g[la= o str`nge ]nt`ia dat[ la al s[u piept tremur`nd =i uit`ndu-se ]n ochi ]i zice: “Te iubesc!” O, ce dulce! ce frumos! Atunce strem\ele aceste se prefac ]n scumpe m[t[s[rii, bordeiul afumat ]n palaturi domne=ti, iar ochii amorezului sc`nteiaz[ o deplin[ desf[tare, o fericire f[r[ margini; atunce nime nu e mai fericit dec`t \iganca. Cuconi\a s-a ]nro=it; ea asculta cu mare luare-aminte. — }nt`lnirile noastre sunt rari, — urm[ \iganca. — Oamenii nu ne las[ s[ iubim ]n pace; dar asta nu e nimic[, el numai s[ fie credincios. Un an ]ntreg eu am adunat nisip de aur, =i niciodat[ n-am v[zut pe Alecu. Vara a fost at`t de c[lduroas[, munca at`t de grea, iar eu c`nd eram mai ostenit[ m[ puneam pe mal, ]nchideam ochii =i, g`ndind la amorezul meu, ]mi ]mprosp[tam ]n aducere aminte dulcele lui glas, dezmierd[rile lui dup[ care mi se renoiau puterile. }mi c`ntam c`ntecul =i voioas[ scoteam iar[=i la nisip. — Dar de mult nu ai v[zut pe Alecul t[u? — De mult! O, nu. Asear[... |iganca ]ncepu a pl`nge. 277
Cu c`t[ ner[bdare am a=teptat eu seara de ieri. }n sf`r=it, sosi dorita noapte, at`t de luminoas[, lin[ =i frumoas[, ]nc`t asemine nici c[ am v[zut ]n via\[. To\i se culcaser[. Eu m-am pus la fereastr[ ]n odaia noastr[ de sus =i am privegheat mult[ vreme. O ad`nc[ t[cere domnea ]n ora=. Z[rii deodat[ o umbr[ clipind prin gr[din[; acesta era el, scumpul meu Alecu. Inima-mi ]ncepu a bate a=a de tare, ]nc`t m[ temeam s[ nu de=tepte toat[ casa. El cu mare paz[ veni subt fereastr[: “Alecu!” “Stesi, sufletul meu!”. Arunc[i degrab[ fr`nghia ce aveam preg[tit[; Alecu se apuc[ de ea, iar eu cu toat[ puterea tr[geam nepre\uitul meu odor. M`na iubitului era acum aproape s[ m[ ]mbr[\o=eze, ]nc[ o clip[... — Ce faci, Stesi? — auzii nea=teptat la spinarea mea. Acesta era tat[l t[u cu o c[ut[tur[ ]nsp[im`nt[toare =i cu un bici ]n m`n[. De fric[ eu am l[sat fr`nghia din m`n[ =i am auzit pe Alecu gem`nd. Loviturile de bice curgeau asupr[-mi ca ploaia; eu ]ns[ nu m[ clintii de la fereastr[ p`n[ ce nu v[zui pe Alecu c[ s-a ridicat =i =chiop[t`nd s-a ascuns din vedere. Atunci =i boierul osteni de a m[ mai bate =i porunci s[ m[ pue ]n lan\ =i s[ m[ ]nchid[ ]n beci. B[taie ]n palme, semnalul chem[tor de slug[, r[sun[ ]n o odaie din l[untrul casei. Cuconi\a =i Stesi se desp[r\ir[. ***
}n anul c`nd Alexandru Su\u s-a or`nduit pentru a doua oar[ domn Valahiei, Neculachi B[rbucic[ ocupa ]n Principat locul marelui ceau=. Av`nd subt a sa comand[ patruzeci de lefecii =i paz[ prin cvartalurile ora=ului, judeca pricini m[runte =i punea pe vinova\i la arest. Dar a=a precum cu schimbarea domnului =i dreg[toriile \[rii se renoiesc cu alte fe\e, Su\u or`ndui mare sp[tar pe un nepot al s[u, om foarte lacom de bani. Noul sp[tar de]ndat[ ad[og[ tributul posturilor at`rnate de el, care pe tot anul se vindeau cu pre\ 278
hot[r`t, ]n num[rul c[rora era =i marele ceau=. }n loc de or`nduitele pentru acest post dou[ mii, el a cerut trei mii lei. B[rbucic[ n-a vrut s[ dea =i locul lui l-a prins o alt[ lipitoare setoas[, cu n[dejde c[ va stoarce vreo mie lei mai mult de la nenoroci\ii s[i supu=i. Sup[rat de l[comia =i nedreptatea sp[tarului, marele ceau= s-a tras ]n Valahia Mic[ la mo=ia sa aproape de Craiova. C`\iva ani de-a r`ndul el cump[ra vite, le ]ngr[=a =i le m`na ]n Transilvania, adun`nd prin acest mijloc o ]nsemn[toare stare. Dar c`nd singura lui fiic[ Anica a venit la v`rsta de treisprezece ani, el s-a mutat iar[=i ]n Bucure=ti, f[r[ ]ns[ a p[r[si folositorul s[u nego\, care mai ales ]nflorea subt privegherea unui t`n[r grec Costachi ce-l tocmise v[taf. Acesta ]i ]ngr[=a boii de minune =i ]n c`teva r`nduri pe an se ducea cu ei peste hotar. B[tr`nul B[rbucic[ num[ra la galbeni, se uita cu bucurie la fiic[-sa Anica =i demonul ambi\iei n-a ]nt`rziat a i se ]nf[\i=a cu ispita de a ie=i iar[=i pe scena politic[. Blondinelor care doresc s[-=i fac[ partide str[lucite le dau sfatul meu s[ plece ]ndat[ la Bucure=ti. Nu vor apuca a intra ]n ora=, de pe la barier[ ]nc[, sau, pot zice, de la cea din urm[ po=t[, se vor arunca la picioarele lor marii vornici, logofe\i, sp[tari, vistieri, hatmani, postelnici =i, ]ntr-un cuv`nt, toat[ aristocra\ia Valahiei. Blondina e acolo z[rit[, ]ntocmai ca la Petersburg Rinocero, Tallioni =i trupa Bartoletti. Blondin[ =i frumoas[, unic[ fiic[ =i mo=tenitoare de o avere ]nsemnat[ a p[rintelui s[u, la cine oare nu va ame\i capul? }n scurt[ vreme Anica se f[cu obiectul vorbelor ]n Bucure=ti, mul\i ]ncepur[ a-i repeta numele, a-i dori ]nt`lnirea =i a m[guli pe fostul ceau=, ]ns[ B[rbucic[ nu-=i pierdu mintea. El nic[ierea nu se ar[ta cu fata, o \inea ]nchis[, iar copilei Anic[i nici ]i trecea prin cuget, c[ de ea se ocup[ to\i Bucure=tii, c[ uli\ele ]ntregi g`ndesc la d`nsa =i cucoanele o vorbesc de r[u f[r[ s[ o cunoasc[. 279
Un singur boier adese vizita pe B[rbucic[ — acesta era marele vornic a cutiei milelor. B[rbucic[ cu osebit[ cinste primea pe m[re\ul s[u oaspe, ]nsu=i ]i da cafeaua =i ciubucul =i-l petrecea p`n[ la scar[. De=i gradul marelui vornic de cutie se socote=te de starea ]nt`e, precum spre dovad[ el poart[ barb[ =i e boier de divan, dar leafa-i e foarte m[rginit[. El prime=te =ase mii lei pe an, nu are alte folosuri, afar[ numai de singura ]nt`mplare c`nd cineva murind f[r[ mo=tenitori, i se ia averea la cutia milelor, =i ]n urm[, ivindu-se mo=tenitorii, cu ]ntoarcerea unei asemene averi ]=i trage din ea zeciuiala. Pare c[ ]nadins, spre r[ul marelui vornic, rom`nii se pricepur[ de-a muri f[r[ avere, sau cu avere =i cu o droaie de creditori. Cu a=a chip, ]ntru a=teptarea cazurilor de zeciuial[, marele vornic ]=i cheltui toat[ starea. Trebuia dar o ]ndreptare m[car prin o c[s[torie b[noas[, care ]n dou[ r`nduri l-a mai scos din grea pozi\ie. Adev[rat c[ barba marelui vornic de cutie era bine alb[; cu toate aceste, ea era tot barb[ =i una din acele ce au dreptate s[ poarte ]n Principat numai =aptesprezece capete mari. Care dar din cucoane nu ar fi dorit s[ fie vorniceas[ mare? Vornicul cutiei se folosea de favorul domnului =i avea puternice leg[turi cu boierii de clasul ]nt`i. El putea cu ]nlesnire s[ ]nainteze pe cineva la rangul clucerului de arie sau mare arma=. B[rbucic[ iar[=i putea foarte bine s[-=i m[rite fata dup[ marele vornic, d`ndu-i zestre c`teva s[cule\e de aur. Aristocra\ia m[rimei mai adese =i mai lesne se ]ntrune=te cu aristocra\ia bog[\iei. Multe seri a petrecut B[rbucic[ cu marele vornic ]n conversa\ii pl[cute, c[ci am`ndoi fiind oameni =ire\i, cu minte =i experien\[, ]ncheier[ leg[turi prietenoase pe calcule bine chibzuite =i numai lor cunoscute. }n vreme c`nd magnatul vorbea despre m[ritele sale ]nsu=iri, despre rang, putere =i buna petrecere a unui om ales, B[rbucic[ asculta cu supunere =i se minu280
na cum poate cineva s[ ajung[ la at`ta slav[. Atunci marele vornic ]ncepea a-i m[guli agitata ambi\ie, f[g[duia s[-i mijloceasc[ la domn un post de starea a treia, pe urm[ de starea a doua =i c`nd B[rbucic[ plin de nedejdi cu lacr[mi de recuno=tin\[ str`ngea m`na ]naltului s[u ocrotitor, marele vornic pentru des[v`r=itul efect ]i ar[ta peste un an, peste doi, de departe, din unghiul casei, barba cu rangul marelui clucer. }n urmarea unor a=a conversa\ii, B[rbucic[ ]=i m[rit[ fata dup[ marele vornic de cutie, pentru care ]ncepu a-=i aduna banii spre a p[=i cu tot luxul c[tre solenela ceremonie a nun\ii, p[zit[ c`t[va vreme subt secret. — Ce face Costachi? Cum ]i mai este? — ]ntreb[ Anica pe \iganca Stesi, a=tept`nd cu ner[bdare r[spuns. |iganca trist[ cl[tin[ din cap. — Fost-a doftorul? I-a dat doftorii? — Ce-i trebuie lui leacuri? Doftorul nu-l va lecui, s[r[imanul Costachi! — +i ce are el? — }i arde inima; el singur arde ca ]n foc. Ochii i s-au dus ]n fundul capului, fa\a i s-a uscat, vorbe=te ]ntr-aiurea. Anica oft[ greu. — Nu viseaz[ alt[ dec`t pe cuconi\[, =i de nu v[ vedea, nu venea ]n ast[ stare. — Ei bine, ce poate s[ i se ]nt`mple? — El o s[ moar[... Anica i-a pus m`na la gur[ =i n-a l[sat-o s[ sf`r=easc[. Lacr[mile i se ar[tar[ ]n ochi. — De vei poronci, el va tr[i, dar numai dumneata singur[ po\i s[-l ]nvii. — Eu! Eu pot s[ ]nviez pe Costachi? Alearg[ repede la el, roag[-l din partea mea s[ tr[iasc[, spune-i c[ eu nu voi putea suferi amara durere dac[... nu cutez a g`ndi! O, nu! el va tr[i; a=a e, Stesi? 281
Vestea ]nsur[rii marelui vornic de cutie cu fata lui B[rbucic[ se l[\i ]n Bucure=ti. To\i se minunau de aceast[ ]nso\ire, numai Anic[i i-a venit ame\eal[ c`nd tat[l s[u ]i f[cu cunoscut c[ ea se m[rit[. Un =ir lung de calesce de Viena se tr[gea la Herestr[u prin cea\a de pulbere ce r[dicase. Boierii =edeau m[re\i cu c[ciulele brum[rii ]n cap, cucoanele z`mbeau nurliu la c[l[re\ii ce cu agerime se purtau pe l`ng[ echipajuri. Vorbele, hohotele =i strig[rile biruiau vuietul ro\ilor, vremea sta frumoas[ f[g[duind o pl[cut[ primblare. }ntr-o alee deas[ a gr[dinii, subt un faimos plop =edea Anica m`hnit[ =i dezn[d[jduit[. }n c`teva luni ea a tr[it vecinicia... a cunoscut amorul! }n fa\a ei ]n loc de voioasa ne]ngrijire =i naivitatea copil[riei, acuma se vedea un r`nd ap[sat de greutate. Mi=c[rile-i erau silite; ]n alba=trii ochi sc`nteia patima amorului; ea se uita la lumea lui Dumnezeu cu nepl[cere =i adese greu ofta. Doi pa=i dinaintea ei sta Costachi ]n ca\aveic[ albastr[ bl[nit[ cu vulpe =i cu fes ro=u ]n cap, ce avea un canaf v`n[t, lung. Nici o frumuse\e osebit[ nu era ]n fizionomia bietului grec: singuri numai ochii ]nf[\i=au ]n el minte, bun[tate, curaj =i t[rie de caracter. Dac[ Anica l-ar fi ]nt`lnit ]n societate, ea nu ar fi ]ntors asupra lui nici o luare-aminte; dar acesta a fost ]nt`iul b[rbat, t`n[r, cu suflet bun =i supus, carele, cu tot farmecul ]nv[p[ierii, i-a vorbit inimii ]n acel timp c`nd ea cerea amor. Anica =i-a pironit vederile la Costachi, s-a ademenit de a lui cuvinte, ea nu vrea s[ se mai uite ]mprejur, supun`ndu-se plec[rii. Era ferice =i p[timea, trec`nd cu r[pegiune procesul amorului. O oftare, o c[ut[tur[ a amantului pentru d`nsa era de ajuns. }n acea vreme ea nu judeca nimic[, c[ci se n[scu ]n c[lduroasa clim[ a Valahiei. }n lume nu e femeie frumoas[, pe care s[ o sl[veasc[ tot universul, nici caricatur[ care s[ nu-=i g[seasc[ pereche. Gustul oamenilor e organizat at`t de variatic =i minunat, 282
]nc`t s[ nu v[ teme\i, domnilor, c[ nu ve\i afla femeie dup[ gustul fiec[ruia, cu inima ]nfl[c[rat[ de amor: trebuie numai s[ o c[uta\i ]ntre oameni. Nu v[ mira\i pentru ce cutare place cut[reia =i celalalt alteia. Aceasta eu v[ pot dezlega foarte u=or, c`nd dumneavoastr[ ]mi ve\i l[muri: pentru ce colorul albastru prinde la galben =i ponso la verde, =i pentru ce nu e nici o vopsea care s[ nu fac[ armonie cu alta? Dac[ caracterul =i mintea, c[ru\a cu doi cai =i c`teva sute de galbeni nu fac bog[\ie, apoi Costachi era s[rac. Neobosit ]n activitate, el nu contenea a umbla prin Principat negu\itorind cu vite =i f[r[ s[ goneasc[ mari folosuri, g[sea pl[cere ]n traiul s[u cel variatic =i neat`rnat. Mai adese el petrecea la B[rbucic[, carele nu putea ]ndestul s[ se laude cu a lui iscusin\[ ]n ]ntorsuri negu\itore=ti =i dare de socoteli cinstite. Acesta ]l tracta ca pe un oaspe dorit; ]l punea drept pild[ la ai s[i casnici, =i to\i f[r[ excep\ie ziceau c[ Costachi e om de isprav[, c[ci el era modest, bun =i galantom la daruri. Trist, cu ochii ]n jos sta el acum dinaintea idolului s[u, ca un os`ndit dinaintea pedepsei, tem`ndu-se a precurma ]nv[luitoarele g`nduri ale Anic[i. De c`nd barba marelui vornic s-a pus ]ntre norocul lor, ei pentru ]nt`ia oar[ acum se ]nt`lnir[. — C`nd pleci, Costachi? — Ast[zi, acum ]ndat[, drept din ast[ gr[din[. Tat[l t[u m-a ]ns[rcinat s[-i v`nd multe c`rduri de vite; ]i trebuiesc bani =i eu ]i voi aduna pentru cucoana marelui vornic. Anica oft[ greu. — Dar ei nu m-au ]ntrebat ]nc[ de vreu s[ fiu a lui femeie. — Ce le pas[ despre a ta voin\[? Marele vornic are nevoie de banii t[i; tat[l t[u dore=te s[ se fac[ mare clucer: oare nu e destul at`ta? Pre\ioasele tale haruri =i bun[tatea inimii sunt uitate. R[m`i s[n[toas[! M[ duc pentru totdeauna, nu pot s[ te v[d ]n bra\ele unui veriga= b[tr`n. Mai nainte de a 283
te face vorniceas[ mare, ]\i voi aduce din parte-mi prezent de nunt[ o m`n[ de \[rn[ de pe morm`ntul meu. Un \ip[t dureros ie=i din pieptul feti\ei. — Via\[ sau moarte! — prelungi Costachi cu un glas puternic =i hot[r`tor. O singur[ minut[ pentru senten\ie! Cu ochii plini de lacr[mi =i acoperind fa\a cu m`inile, Anica se arunc[ ]n bra\ele lui Costachi. }nfior[toare jur[minte, lacr[mi de pl[cere =i dezmierd[ri au fost ]ncheierea scenei. |iganca Stesi de departe se uita la noroci\ii amorezi. Ea venea acum s[ spue lui Costachi c[ tr[sura-i gata, dar s-a oprit v[z`nd ]mbr[\o=erile tinerei perechi. Dup[ toare aceste s-a pus la cale a=a: ca peste zece zile, pe la patru ceasuri dup[-mas[, c`nd se mai lini=tesc Bucure=tii, s[ vie \iganca cu Anica ]n una din mahalele de pe malul D`mbovi\ei, unde el le va a=tepta cu tr[sura gata spre a pleca ]ndat[ la Carpa\i, =i de acolo vor trece peste hotar =i se vor a=eza pentru totdeauna ]n Transilvania. }n vreme c`nd Bucure=tii cu mult[ dorin\[ a=tepta str[lucita serbare a nun\ii marelui vornic de cutie, dou[ fiin\e numai nu lua ]mp[rt[=ire ]n ob=teasca bucurie, =i suferea cele mai grele suflete=ti ]nv[luiri: Anica, a=tept`nd ziua hot[r`t[ de Costachi, =i aga, urm[rind pe Tunsul. Acesta ]ns[ ]n c`teva r`nduri d[duse de urmele sume\ului ho\, ]l mreje cu poli\ieneasc[ mrej[, =i c`nd nu-i r[m`nea alt[ dec`t s[-l prind[ ]n c[pcan[, Tunsul ]i sc[pa de subt m`n[. — Nu vreu s[ mai fiu ag[ dac[ nu-l voi prinde. }nc[ o s[pt[m`n[, dou[, =i apoi m[ duc la M[ria sa Vod[ s[-l rog ca s[ or`nduiasc[ ]n locul meu pe altul. A=a era g`ndul ag[i. Necurmata urm[rire a bandei =i ]n\eleptele m[suri l-au deprins la oarecare semne de a =ti unde se afl[ Tunsul. De la o vreme el ]ndr[gise Odobe=tii, un sat ca la dou[ ceasuri 284
departare de Foc=eni. Ni=te oameni ]narma\i veniser[ la o cr`cim[ dup[ rachiu; un arn[ut c[lare cump[r[ doi berbeci =i-i m`n[ la munte; apoi ]ntr-o dep[rtare se v[zur[ c`\iva cai cu =elele pe ei, care zi =i noapte p[=teau la iarb[. Un om ]ndr[zne\ str[b[t`nd mai departe ]nsemn[ subt un deal o pe=ter[ acoperit[ cu butuci =i ]n ea ni=te figuri de oameni ]narma\i. Despre aceste viind =tire la Bucure=ti, aga prinse la suflet =i cu ]ncredin\are g`ndi ]n sine: “De-acum e al meu!” Poate c[, cunosc`nd bine pozi\ia locului, Tunsul pentru ]nt`ia oar[ s-a z[bovit la Odobe=ti, =i prin aceasta a dat ag[i vreme s[ adune o numeroas[ potir[. Urmele Tunsului erau at`t de v[zute, dispozi\iile ag[i at`t de sigure, m`nia pandurilor asupra ho\ului at`t de mare, ]nc`t fie Tunsul de =apte palmace ]n frunte, fie el singur satan sau n[luc[, dar peste c`teva zile trebuia s[ pice ]n m`inile poli\iei. O noapte ]ntunecoas[ cu furtun[ se ]ntinse asupra Bucure=tilor. Ploaie cu piatr[ zuruia pe acoperemintele caselor =i pe la ferestre; ]n dep[rtare r[suna tunetul, =i fulgerele =erpuiau cerul ]nv[luit de gro=i nori. Uli\ele se pustiiser[, unde =i unde se z[rea lumin[ =i l[trau neadormi\ii c`ini. Pe un divan frumos =edea aga r[zemat de perini; lum`n[rile abia arz`nde ]i ]nf[\i=au fa\a posomor`t[. El cerea dulce\i, bea ciubuc =i cafe, ]ns[ f[r[ gust. Toat[ g`ndirea-i era pironit[ la trimisul spre Odobe=ti, pe care-l a=tepta din ceas ]n ceas. Deodat[ v`ntul r[zb[tu ]n odaie; aga se ]ntoarse spre fereastr[ =i v[zu dinainte-i un boier cu barba sur[, care tinz`ndu-i m`na ]l salut[ cu ]ntrebare: “Ce mai faci, cucona=ule?” Neobicinuita venire a oaspelui c[zut ca din pod f[cu pe aga nici s[-i r[spund[ la saluta\ie. — De mult n-am avut norocire a v[ vedea, Domnule ag[: Dumneavoastr[ cu ocupa\iile slujbei, eu cu trebile... Dar ce vreme-i afar[! Trebuie foarte mult s[ v[ iubeasc[ cineva, pentru ca s[ ias[ din cas[ pe ast[ vreme... 285
— M[ rog s[ =tiu cu cine am cinste?.. — Nu m[ cuno=ti... rog iertare! am ale mele deprinderi. Oaspele s-a dus la u=[ =i s-a uitat ]n odaia vecin[. — Nu e nime, dar ce-i bine nu-i r[u; s[ ]nchid eu u=a ca s[ nu ne asculte cineva. Mi se pare c[ nici fereastra nu am ]nchis-o bine, m[ tem s[ nu r[ceasc[ scumpul meu prieten, respectuitul aga. Aga ]=i f[cea cruce, ne]n\eleg`nd ce s[ fie aceasta, dar c`nd oaspele cu pas lin s-a apropiat de el, atunci ]n loc de boier el v[zu dinainte-i un c[lug[r nalt, usc[cios =i cu barba ro=ie. C[lug[rul se l[s[ pe divan. — Te pune ]n mirare schimbarea mea, dar fii lini=tit. S-a schimbat ]nf[\i=area-mi, iar nu sim\irea. Eu ]\i sunt tot acela= prieten c[tre care tu nu e=ti prea drept. Aveam de mult trebuin\[ s[-\i vorbesc ceva. A=a! }\i sunt prieten adev[rat la care tu g`nde=ti =i zi =i noapte. Eu sunt Tunsul... Aga s[lt[ din loc. — Cu aceasta ]ns[ te ]nt`mpin, mult iubite =i cinstite prietene, c[ dac[ vei striga sau vei vorbi mai tare dec`t obicinuit, apoi ]\i voi pune ]n gur[ aceast[ juc[rie. Tunsul scoase din m`nec[ un baltag legat de m`n[-i cu =far[. Aga se ]n[du=ea de m`nie, dar se puse cu ]n\elepciune l`ng[ ho\. — Eu am venit s[-\i m[rturisesc adev[rul. E=ti iste\, cu minte, neadormit =i brav. Tunsul de mult ar fi sp`nzurat, dac[ supu=ii \i-ar fi sem[nat c`t de pu\in. Multe planuri frumoase mi le-a desfiin\at chibzuin\a ta. E=ti singurul meu du=man, dar eu sunt drept =i numai \ie voi p[stra ]n inim[ cel mai sincer respect. Aga =edea ]ncremenit. — Nu demult ]ns[ am aflat c[ vrei s[ dai pe cr`cime oci nou[, nu-\i e destul o sut[ mii lei ce-\i aduce postul t[u. E=ti un om m[surat =i bun econom. Zece mii lei ce ai putea stoarce 286
din aceast[ ]ng[duit[ nedreptate nu \i-ar face vreun folos ]nsemn[tor; atunci c`nd aceast[ ]nc[rcare are s[ cad[ pe bie\ii birnici =i \igani, care ]n tot chipul sunt asupri\i. Fii m[rinimos =i ]ndur[tor, schimb`nd acea poronc[. Ag[ t[cea. — Asear[ f[r[ vin[ s-au ]nchis la grosul agiei doi bulgari de la Catargi. Logof[tul de agie vrea s[ dovedeasc[ c[ ei ar fi adus la obor boi de furat, numai pentru ca s[ le ia mit[. La ce s[ se asupreasc[ norodul; poronce=te s[-i sloboad[. Aga f[cu din cap semn de unire. — Foarte-\i mul\[mesc; trebile mele s-au ispr[vit. S[ mai vorbim despre nout[\ile =i intrigile or[=enilor. Cu aceasta Tunsul ]ncepu a-i spune ni=te anecdote de cucoane =i cuconi\e at`t de glume\e =i ni=te scene familiare at`t de comice, ]nc`t aga pe nesim\ite lu[ parte la pl[cuta ]ntrevorbire cu ho\ul. }n mijlocul unei istorisiri aga s-a sculat s[-=i aprind[ ciubucul, dar c`nd s-a ]ntors la locu-i a v[zut dinaintea sa nu c[lug[r, ci un \igan strem\os, cu toate ]ntorsurile =i mi=c[rile unui \igan. — Tunsule, — zise aga, — e=ti drac nu om. Mult ]mi pare r[u c[-\i pierzi bunele ]nsu=iri ]n fapte rele. O amar[ z`mbire se ivi ]n fa\a \iganului. El t[cu pu\in =i apoi cu mult[ sim\ire str`nse m`na ag[i. — M[ duc. Trebuie ]ns[ s[-\i las un suvenir. Atunci pe perete se r`dica un paing. Tunsul f[cu o mi=care din baltag =i paingul r[mase turtit. — De-acum ]\i dau voie s[ chemi toat[ agia. Fereastra se deschise... =i Tunsul ]n ]ntunecimea nop\ii se f[cu nev[zut. A doua zi aga s-a sculat foarte sup[rat. El se lupta s[-=i fac[ o idee c[ a visat ]nt`lnirea cu Tunsul, dar uit`ndu-se la perete i se p[rea c[ =i paingul din morm`ntu-i ]=i bate joc de el. 287
C[tre sear[ a sosit trimisul de la Odobe=ti cu =tire c[ pandurii cu potira ]ncongiurar[ ]n faptul zilei pe=tera pe departe, lu`nd toate m[surile ca s[ nu simt[ ho\ii, =i c`nd a socotit c[ e bine s[ fac[ lovire, atunci ]n loc de ho\i aflar[ c`\iva berbeci ]mbr[ca\i ]n ca\aveice =i cu fesuri pe coarne. Aga se uit[ cu coada ochiului la peretele cel cu paingul. Dou[ sb`rcituri ad`nci i se ar[tar[ pe frunte. }n zadar limbile rele c[utau pe aga ca s[-l ]ntrebe despre cea de pe urm[ prindere a Tunsului, de care se l[\ise vestea. Dou[ zile el nu s-a v[zut ]n Bucure=ti, ]ns[ =i acas[ paingul turtit nu-i da pace. Trebuiau luate m[suri hot[r`toare pentru prinderea Tunsului. Aga deschise lada =i scoase un s[culte\ cu galbeni. — De-acum e=ti al meu! — zise el cu un z`mbet ]nr[ut[\it. Nu este obiect sau lucru, nu este sim\ire sau virtute pe care ]n veacul nostru s[ nu le po\i cump[ra cu bani. Din aceast[ regul[ sunt pu\ine excep\ii. Aga sun[ aurul =i r[sunarea se repet[ ]n credinciosul tovar[= al Tunsului, Iordachi Bula=, carele hot[r] s[-=i v`nd[ c[petenia. Spre Sf`ntul Ilie podul D`mbovi\ei era ]mp[nat de oameni ]narma\i. Dup[ ]ncredin\area v`nz[torului, Tunsul avea s[ intre ]n Bucure=ti pe la patru ceasuri, ]ntr-o c[ru\[ verde, cu =ese cai de pocit[. Aga =i Bula= se uitau pe drum de la o cas[ de-aproape. La hot[r`tul ceas c[ru\a fugea pe podul Mogu=oaei. — Tunsul! — zise Bula=. C[ru\[i s-a strigat s[ stee, dar surugiul c[lare pe un cal de la roate m`na c`t se putea, f[r[ s[ ]ntoarc[ luarea-aminte asupra zgomotului; ]ns[ c`nd c[ru\a a intrat pe pod, aga poronci s[ ]mpu=te. Doi cai c[zur[ pe loc =i pandurii ]ncongiurar[ pe drume\ul trezit din somnu-i prin stra=nicele ]mpu=c[ri. }n nedumerire el se uita la norodul ce-l ]mpresurase =i nu-=i putea ]nchipui unde este =i ce face. 288
Acesta era polcovnicul rusesc G... At`t aga c`t =i Bula= au ]nm[rmurit de mirare. Polcovnicul se c[uta de nu e r[nit; sluga-i s-a trimis la spital s[-i fac[ opera\ia scoaterii glontelui. — Pentru Dumnezeu, poronci\i mai cur`nd s[ cur[\e podul,— strig[ Bula=, —nu e cu putin\[ ca el s[-mi fi min\it, trebuie s[ vie numaidec`t. — Iar de nu va veni, — r[spunse aga cu glas hot[r`tor, — apoi capul t[u se va expoza m`ine ]n pia\[. Lini=tea de mai nainte s-a restatornicit pe pod. Pandurii abia ]=i ]nc[rcar[ pu=tile =i iat[ alt[ c[ru\[ cu =ese cai venea de afar[. — El! — zise Bula=, acoperindu-=i fa\a cu m`inile, pare c[ se temea s[ se uite la Tunsul. Caii se oprir[. Acela ]n adev[r era Tunsul, singur-singurel. Dar ]n despera\ie el s-a luptat mult =i v[z`nd c[ nu e chip de sc[pare s-a aruncat ]n D`mbovi\[, unde ca un leu ]nt[rtat de r[ni se ap[ra de panduri cu credinciosul s[u baltag; ]ns[ p`n-]n sf`r=it fu prins =i ferecat ]n lan\. }n acel zgomot nime n-a luat sama nici la \ipetul dureros, nici la Anica c[zut[ ]n ame\eal[ pe m`inile \ig`ncei Stesi. Aceasta era ziua ]n care f[g[duise Costachi s[ vie dup[ Anica. Ea l-a cunoscut ]n Tunsul. Peste c`teva zile Tunsul a fost pedepsit ]n privirea a tot norodul; dup[ aceea =i banda lui s-a ]mpr[=tiat de la sine.
289
REFERIN|E CRITICE ... Donici, cuib de-n\elepciune, Care, cum rar se ]nt`mpl[, ca s[ mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomat[? S-au dus to\i, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnat[.
Mihai EMINESCU, Epigonii, 1870.
A. Donici a preg[tit spre publicare traducerea ]n moldovene=te a fabulelor lui Kr`lov care se remarc[ prin toate splendorile originalului, c[ci a reu=it s[ sesizeze cu m[iestrie ideea fabulistului rus =i fiecare fabul[ a ]mbr[cat-o ]n pitorescul caracter popular moldovenesc.
Alexandru H~JDEU, Litera\i basarabeni, “Telescop”, 1835, nr. 4, p. 611.
Alexandru Donici, ini\iat ]n literatura rus[, ne-a ajutat cel dint`i s[ cunoa=tem fabulele lui Kr`lov. Talentul s[u de fabulist e de net[g[duit. De=i Asachi, Heliade, Alexandrescu au cultivat =i ei genul, Donici i-a dep[=it prin bonomie =i naivitate; el este, nu m[ tem s-o afirm, La Fontaine-ul nostru. Mihail KOG{LNICEANU, Dintr-un discurs, 1839.
Nu e destul de a vrea, trebuie =i a putea, precum ne ]nva\[ fabula Parnasului a preaiubitului Donici, care f[r[ a se deosebi ]n nici un chip de urm[rile, de obiceiurile =i de limba p[m`nteasc[ este poet, pentru c[ a=a l-au f[cut maica lui, este poet pentru c[ au sim\it poate p`n[ a nu 290
vorbi, =i c[ un cuv`nt picat din condeiul lui se duce pe aripele timpului cu numele lui nedezlipit de numele Moldovei... Mihail CORRADINI, Hai la vorb[, ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1845”, p. 147.
Dup[ Cichindeal, carele a scris primele fabule rom`ne, ]ns[ ]n proz[, Donici a dat adev[ratul stil =i adev[ratul caracter fabulei. Se poate zice c[, ca La Fontaine al francezilor, el a creat fabula rom`n[. Mai toate buc[\ile lui, imitate sau originale, sunt de o corec\iune =i de o frumuse\e admirabile. Afar[ de aceasta ele au marele merit c[ au exercitat adese mare influen\[ asupra moralit[\ii publice din Moldova.
Gheorghe SION, ]n “Revista Carpa\ilor”, 1861, septembrie, p. 342.
Fran\a avu mul\i fabuli=ti, nici unul ]ns[ nu ajunse pe La Fontaine, =i s[ v[ spun eu pentru ce? Pentru c[ fabula nu sufer[ sec[tur[ =i umplutur[; ea cere pe l`ng[ talent o armonie, un stil simplu; ea e datoare s[ spun[ numai ce trebuie, nici o silab[ mai mult. +i cine avea mai mult[ armonie dec`t Donici! }n bordei ca =i ]n palat fabulele lui sunt citite =i ]n\elese. Constantin NEGRUZZI, Alexandru Donici, 1867.
... S-a zis c[ fabula trebuie s[ fie simpl[, familiar[, vesel[, gra\ioas[, natural[ =i mai cu seam[ naiv[. Nu vom dezvolta acum toate aceste condi\iuni care se cer de la fabul[, astfel dup[ cum se g[sesc observate cu cea mai mare perfec\iune ]n La Fontaine, care cu dreptate este privit ca cel mai perfect fabulist =i ca unul din cei mari poe\i ai Fran\ei. Vom avea ocaziunea s[ cercet[m =i s[ ar[t[m toate acestea ]n fabulele dlui Donici, care cuprind frumuse\i de ]nt`ia ordine =i din care unele se pot compara cu cele mai frumoase ale lui La Fontaine.
Radu IONESCU, Alexandru Donici. Studii asupra vie\ii =i poeziilor sale, 1863.
Un umor, o fantezie u=oar[, un stil simplu, un vers care sugereaz[, o leg[tur[ mai dreapt[ cu realit[\ile sociale ]nconjur[toare au asigurat 291
popularitatea fabulelor lui Donici, prin lumea de pove=ti pe care el o ]ntrupase ]n ele =i cu care at`tea genera\ii =i-au hr[nit anii copil[riei.
Ion NEGRESCU, Influen\ele slave asupra fabulei rom`ne=ti ]n literatura popular[ scris[, Chi=in[u, 1925, p. 191.
Donici traduce, d[ruind ]ns[ textului o noutate, o vioiciune cu totul aparte, cre`nd astfel, ]n foarte multe privin\e, o oper[ nou[; alteori imit[, prelucreaz[, adaug[ elemente de moral[ care sunt numai ale lui =i creeaz[ uneori personajelor sale necuv`nt[toare chiar situa\ii noi, pe care nu le v[zuse ochiul spiritual al lui Kr`lov. Localiz`nd, aproape ]ntotdeauna, prin raportarea alegoriei la mediul rom`nesc precum =i prin folosirea de proverbe =i zic[tori populare rom`ne=ti, Donici se arat[ mereu preocupat de tendin\a de adaptare a originalului pe care-l are ]n vedere, transform`ndu-i con\inutul ]n haina culorii locale, ceea ce d[ operei lui valoarea unei lucr[ri pe de-a-ntregul original[.
Emil BOLDAN, Prefa\[ la Al.Donici. Fabule, Bucure=ti, 1958, p. 18.
... Donici r[m`ne ]n literatura noastr[ un fabulist original, deoarece el a =tiut s[ introduc[ ]n fabulele localizate sufletul vie\ii na\ionale, tipuri din societatea moldoveneasc[. Fabula lui Donici este adeseori o reflectare, foarte fidel[, a realit[\ilor din Moldova.
Vasile COROBAN, Studii =i articole de critic[ literar[, Chi=in[u, 1959, p. 68.
Prin prisma subiectelor kr`loviene A. Donici reflecteaz[ asupra st[rii de lucruri din Moldova, asupra fenomenelor sociale =i politice, asupra moravurilor din societate. Originalitatea sa rezid[ nu at`t ]n privin\a motivelor de inspira\ie =i a diversit[\ii personajelor, c`t, mai ales, ]n larga viziune artistic[, ]n for\a expresiv[ a talentului s[u, care a =tiut s[ evoce o atmosfer[ nou[, ]mprejur[ri de via\[ specifice moldovene=ti, ]nzestr`nd personajele cu vioiciune ]n expresie =i ac\iune, cu o gam[ variat[ de sentimente, intervenind cu propriul comentariu, cu unele replici memorabile.
Laz[r CIOBANU, Crea\ia lui A. Donici ]n =coal[, Chi=in[u, 1981, p.31. 292
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ............... 3
LEUL LA V~NAT .............. 27 VULPEA PEDEPSIT{ ......... 28 PIEPTENUL ...................... 29 M{GARUL ....................... 30 ANTEREUL LUI ARVINTE . 31 VULPEA }N LIVAD{ ......... 32 ELEFANTUL }N DOMNIE ... 33 PIETRENII +I BISTRI|A .... 34 GALBENUL ...................... 35 PIZM{TARE|UL +I +ARPELE ..................... 36 M{GARUL +I PRIVIGHETOAREA .......................... 37 LUPUL NAZ~R ................. 38 TEIUL +I STEJARII ........... 39 VEVERI|A ....................... 40
Tabel cronologic ................... 4 FABULE Cartea I
VULTURUL +I ALBINA ...... 12 GREIERUL +I FURNICA .... 13
LUPUL +I CUCUL .............. 14 G~+TELE ......................... 15 VULPEA +I BURSUCUL ..... 16 VULTURUL +I PAINGUL ... 17
PARNAS .......................... 19 MOMI|A +I DOU{ M~|E ... 20 LUPUL +I LUPU+ORUL ..... 21 CALUL +I C{L{RE|UL ...... 22 LEUL +I IEPURELE ........... 23
Cartea a II-a
STIGLE|UL +I CIOC~RLANUL ................. 24 DOU{ POLOBOACE ........... 24 RACUL, BROASCA +I +TIUCA ........................ 25 B{RBATUL CU TREI FEMEI .............................. 26 VULPEA +I M{GARUL ...... 27
293
}NFIIN|AREA FABULEI .... 42 LUPUL +I MOTANUL ......... 43 +OARECUL +I GUZGANUL .................. 44 MORARUL ........................ 45 FURNICA ......................... 46 FLORILE .......................... 47
R~UL +I HELE+TEUL ........ 48 URSUL LA PRISECI ........... 50
P{STORUL +I |~N|ARUL .................. 77
+I MAGNATUL .................. 52 LILIACUL +I R~NDUNELELE ............ 53
DE LA MOAR{ ................. 78
MOMI|A +I OGLINDA ........ 51 }N|ELEPTUL
MUSCA ............................ 77 ADEV{RUL SAU CUCO+UL BRICELE .......................... 79 C~INELE L{TR~ND .......... 80
LUPUL LA PIEIRE ............ 54 DOI C~INI ........................ 55
UMBRA +I OMUL .............. 82 BONDARUL MIZANTROP .. 82
CALUL +I M{GARUL ........ 56 }MP{R|EALA ................... 57 MUNTELE ........................ 58
DOU{ MANCE
+I UN COPIL ..................... 85 TREC{TORII +I C{|EII ..... 85
LUPUL +I +OARECUL ........ 59 CHELTUITORUL
VULPEA DUIOAS{ ............ 86 CAPRA +I IADA ................ 88
+I R~NDUNICA ................ 59 FIERUL +I ARGINTUL ...... 61 ORACOLUL ....................... 61
NADA +I CHITICUL ........... 89 +TIUCA +I MOTANUL ........ 91 TURMA +I C~INELE ......... 92
NOROCUL }N VIZIT{ ......... 62 DOI RACI ......................... 64
VAPORUL +I CALUL ......... 93 PRESURA ........................ 94
|{RANUL +I OAIA ........... 65 |{RANUL +I CALUL ......... 66 POETUL +I BOGATUL ........ 67
FRUNZELE
+I R{D{CINA ................... 95 LUPUL B{TR~N ............... 97
AUTORUL +I HO|UL ......... 68 PRIETE+UGUL
JDERUL +I CACOMUL ....... 97 URSUL BUTNAR ............... 99
+I AMORUL ...................... 71
BROASCA +I ZEUL .......... 100 MU+TELE +I ALBINA ...... 101 CARELE CU OALE ........... 102
DIN PERIODICE
ZMEUL ........................... 104
V{RUL PRIMARE ............. 73
NEGU|{TORUL .............. 105
PAINGUL +I BONDARUL ... 74 BRAMINUL ...................... 75
ARICIUL +I C~RTI|A ...... 105 294
POEZII Dlui GRIGORIE ALEXANDRESCU ......................... EPIGRAM{ .................... ZI }NT~I APRILI ............. G~NDUL ........................ LA BUCIUMUL ................ LA CEAHL{U ................. LA MORM~NTUL UNUI DOCTOR ......................... DORIN|A ROM~NULUI DIN 1862 ........................
SATIRA VI ..................... 228 SATIRA VII .................... 234 SATIRA VIII ................... 243 ODA I ............................ 247
108 109 109 111 112 113
ODA II ........................... 249
ODA III .......................... 250 ODA IV .......................... 251 FABULA I Focul =i statuia de cear[ .... 254 FABULA II
115 115
+erpele =i matca de albine .. 255 FABULA III
[ GURALEIUL] .................. 118
Uliul, p[unul =i cioful ....... 257
C[mila =i vulpea ............... 256 FABULA IV
DRAMATURGIE
TRADUCERI
|IGANII ......................... SATIRE +I ALTE POETICE COMPUNERI de PRIN|UL ANTIOH CANTEMIR ........ SATIRA I ....................... SATIRA II ...................... SATIRA III ..................... SATIRA IV .....................
FABULA V +oarecul de \ar[
=i cel de ora= ................... 258 FABULA VI
149
Stigletul =i canarul ........... 259
EPIGRAME ..................... 260 EPISTOLA II ................... 262
164 165 172 184 196
TORENTELE +I OAMENII de M. Lermontov .............. 264
TUNSUL ......................... 264 Referin\e critice ............... 290
SATIRA V ...................... 203
295
Alecu Donici SCRIERI
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081 /32 Coli tipar: 12,95. Coli editoriale: 12,21. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ «LITERA» str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Operator: Aliona Carau= Tehnoredactor: Cristina Rusu Corector: Nadina Marciuc Redactor: Ion Ciocanu Editor: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. . Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i 296