Poezii Populare Ale Românilor

Vasile ALECSANDRI POEZII POPULARE ALE ROM~NILOR CUPRINS Not[ asupra edi\iei ...

Author: Vasile Alecsandri

77 downloads 1086 Views 1MB Size Report

This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
Report copyright / DMCA form

DOWNLOAD PDF

Vasile

ALECSANDRI POEZII POPULARE ALE ROM~NILOR

CUPRINS Not[ asupra edi\iei ......................................................................................... 2 Tabel cronologic .............................................................................................. 3 C~NTECE B{TR~NE+TI Miori\a ........................................................................................................ 11 N[luca ......................................................................................................... 15 Cucul =i turturica ......................................................................................... 17 Balaurul ....................................................................................................... 21 Erculean ...................................................................................................... 23 Blestemul .................................................................................................... 26 Inelul =i n[frama ......................................................................................... 28 P[una=ul codrilor ........................................................................................ 31 Soarele =i luna ............................................................................................. 33 +oimul =i floarea fragului ............................................................................ 36 Brum[relul .................................................................................................. 37 Ciuma .......................................................................................................... 38 Holera ......................................................................................................... 40 Bogatul =i s[racul ....................................................................................... 42 Stejarul =i cornul ......................................................................................... 44 C[l[torul ..................................................................................................... 45 Fata de bir[u ............................................................................................... 46 M`ndra din Muncel ..................................................................................... 48 Rom`nii de pe malurile Dun[rii .................................................................. 49 Muieru=c[ din Bra=[u .................................................................................. 51 Dolca ........................................................................................................... 52 +alga ........................................................................................................... 55 Mihu copilul ................................................................................................ 58

Toma Alimo= ................................................................................................ 66 Rom`n Grue Grozovanul ............................................................................. 70 Codreanul .................................................................................................... 77 Vidra ............................................................................................................ 85 Serb-s[rac .................................................................................................... 92 Doncil[ ........................................................................................................ 97 Chira ......................................................................................................... 100 Rada .......................................................................................................... 104 Badiul ........................................................................................................ 106 Ghemi= ...................................................................................................... 110 Vulcan ....................................................................................................... 114 Corbac ....................................................................................................... 120 Novac =i corbul .......................................................................................... 122 Fata cadiului .............................................................................................. 126 Mogo= vornicul .......................................................................................... 129 Bujor .......................................................................................................... 132 Jianul ........................................................................................................ 135 Tunsul ........................................................................................................ 137 Drago= ....................................................................................................... 138 Movila lui Burcel ....................................................................................... 141 +tefan Vod[ =i =oimul ................................................................................ 144 C`ntecele lui +tefan Vod[ .......................................................................... 145 Bogdan ...................................................................................................... 146 Iordachi al Lupului .................................................................................... 150 M[n[stirea Arge=ului ................................................................................. 156 Radu Calomfirescu .................................................................................... 165 Opri=anul ................................................................................................... 170 +tef[ni\[ Vod[ .......................................................................................... 175 Constantin Br`ncovanul ............................................................................ 179 C`ntecul lui Mihai Viteazul ....................................................................... 183 Visul lui Tudor Vladimirescu ...................................................................... 184 Horea =i Clo=ca .......................................................................................... 186

DOINE Doina ......................................................................................................... 189 Lunca \ip[, lunca zbiar[ ............................................................................ 190 Ur`tul ........................................................................................................ 191 C`ntecul r[ze=ului ..................................................................................... 192 C`ntecul plugarului ................................................................................... 193 C`ntecul c[lug[rului ................................................................................. 194 Nevasta t`lharului ..................................................................................... 195 Copila murind ........................................................................................... 196 Floricica ..................................................................................................... 197 Prutul ........................................................................................................ 198 Bobii .......................................................................................................... 199 Lena ........................................................................................................... 201 Sora contrabandierului ............................................................................. 202 Str[inul ..................................................................................................... 204 Copila ........................................................................................................ 205 Puica b[l[ioar[ .......................................................................................... 206 Dorul ......................................................................................................... 207 Dragoste .................................................................................................... 208 Cucul ......................................................................................................... 209 Pl`ngerea \[rii ........................................................................................... 210 C[l[re\ul .................................................................................................... 211 F`nt`na cu doi brazi .................................................................................. 212 Ciocoiul ..................................................................................................... 213 Corbul ....................................................................................................... 214 Codrul ....................................................................................................... 215 Voinicul ..................................................................................................... 216 Doina voiniceasc[ ...................................................................................... 217 Alta ............................................................................................................ 218 Alta ............................................................................................................ 219 Alta ............................................................................................................ 220 Alta ............................................................................................................ 221 Alta ............................................................................................................ 223 Turturica .................................................................................................... 224 Ciobanul .................................................................................................... 225 Alba de la munte ....................................................................................... 226

Spune, m`ndro .......................................................................................... 227 Buruiana de leac ........................................................................................ 228 Cucul ......................................................................................................... 230 Altul .......................................................................................................... 231 Trandafirul ................................................................................................ 232 Morm`ntul ................................................................................................ 233 Drumul la deal… ....................................................................................... 234 Floricic[-n foi albastr[ ............................................................................... 235 Aolic[, daolic[ ........................................................................................... 236 Fratele r[zne\ ........................................................................................... 237 Bolnavul .................................................................................................... 238 Desp[r\irea ................................................................................................ 239 Sun[ pietricica-n vale ................................................................................ 240 Oltul .......................................................................................................... 241 Doina olteneasc[ ....................................................................................... 242 Alta ............................................................................................................ 243 Alta ............................................................................................................ 244 Alta ............................................................................................................ 245 Alta ............................................................................................................ 246 Olteanul .................................................................................................... 247 Mehedin\eanul .......................................................................................... 248 C[tana ....................................................................................................... 249 Dorul de \ar[ ............................................................................................. 250 }mp[rate, ]mp[rate! .................................................................................. 251 Cucul ......................................................................................................... 252 Altul .......................................................................................................... 253 Altul .......................................................................................................... 254 Dorul ......................................................................................................... 255 Fata ardeleanc[ ......................................................................................... 256 Dusu-s-a badi\a .......................................................................................... 257 M`ndra Li\a ............................................................................................... 258 Iubirile ....................................................................................................... 259 H`trul b[tr]n ............................................................................................. 260 Fratele ....................................................................................................... 261 Omul ur`t .................................................................................................. 262 Nevasta ...................................................................................................... 263

Nevasta bolnav[ ........................................................................................ 264 Doina haiduceasc[ ..................................................................................... 265 Alta ............................................................................................................ 266 Alta ............................................................................................................ 267 Alta ............................................................................................................ 268 Haidulul r[nit ............................................................................................ 269 Voinicii Bucovii .......................................................................................... 270 Vr[biu\a ..................................................................................................... 271 Florea +chiopan ......................................................................................... 272 Lelea viteaz[ .............................................................................................. 273 HORE Ileana ........................................................................................................ 275 Ti\a ............................................................................................................ 275 Mo= b[tr`n ................................................................................................ 276 Frunz[ verde de alun[ ............................................................................... 276 Frunz[ verde de piperi .............................................................................. 276 Frunz[ verde de c[p=une ........................................................................... 277 Ungureanul ............................................................................................... 277 Pui=orul ..................................................................................................... 277 R`ndunica ................................................................................................. 278 Ilenu\a de la Piatr[ .................................................................................... 278 Hora \ig[neasc[ ......................................................................................... 278 Barbu ......................................................................................................... 279 Baba =i fata ................................................................................................ 279 Leli\ele ....................................................................................................... 279 Baba =i mo=neagul ..................................................................................... 280 Fugi ]ncolo ................................................................................................. 280 Floarea din p`rleaz .................................................................................... 280 Busuiocul ................................................................................................... 281 Ian sui, leleo... ........................................................................................... 281 Femeia temut[ ........................................................................................... 281 Sultana ...................................................................................................... 281 Leli\a de la munteni .................................................................................. 282 +apte fete .................................................................................................. 282

St[ncu\a ................................................................................................... 283 M[rioara .................................................................................................... 283 Domnica .................................................................................................... 283 Nevasta care iube=te .................................................................................. 284 Omule, boule ............................................................................................. 284 Aolea! Ce fuse asta? .................................................................................. 285 Nevasta harnic[ ......................................................................................... 285 Nevasta b[tut[ .......................................................................................... 285 R[zbunarea nevestei ................................................................................. 286 Dec`t ruda =i vecinul ................................................................................. 286 Dorule, odorule ......................................................................................... 287 Este bine, nu e bine ................................................................................... 287 Aolic[, dodo, fa ......................................................................................... 287 Zis-a badea ................................................................................................ 288 Arz[-l focul de b[rbat ................................................................................ 288 Lele\ico, draga mea ................................................................................... 288 }nsura-m-a= ................................................................................................ 289 Pe sub poale de p[dure ............................................................................. 290 Fa leli\[ rotili\[ .......................................................................................... 290 Pentru m`ndra care-mi place .................................................................... 290 Trecui valea ............................................................................................... 291 Bade Trandafir ........................................................................................... 291 M[i b[di\[, p[r sucit ................................................................................. 291 Poruncitu-mi-a m`ndra ............................................................................. 291 Trandafir cu dou[ flori .............................................................................. 292 Pas[re galben[ ........................................................................................... 292 R[va=, puic[.. ............................................................................................ 292 C~NTECE DIN BASARABIA *** Frunz[ verde de ov[s .......................................................................... 295 *** Frunz[ verde baraboi .......................................................................... 295 *** Zi =i noapte vicole=te .......................................................................... 296 *** Frunz[ verde de m[slin[ ..................................................................... 296 *** Frunz[ verde poam[ coarn[ ............................................................... 296 *** Floare, floricea .................................................................................... 296 *** Cine vede =i pricepe ............................................................................ 296 *** C`nd eram la mama fat[ .................................................................... 296

*** Frunz[ verde de hamei ....................................................................... 297 *** Frunz[ verde de pelin ......................................................................... 297 *** Ionel din Chi=in[u ............................................................................... 297 *** Ah! amar =i vai de via\[! ..................................................................... 298 *** Frunz[ verde pelini\[ .......................................................................... 298 *** F[-m[, Doamne, ce m[-i face ............................................................. 298 *** Frunz[ verde clocotici ......................................................................... 298 *** Drag mi-a fost drumu-ntracoace ......................................................... 298 Aprecieri ..................................................................................................... 300

CZU 859.0-1 A 36 CUPRINS

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele sunt reproduse dup[: Vasile Alecsandri, Opere, III. Poezii populare. Text stabilit de Georgeta R[dulescu-Dulgheru. Editura Academiei Rom`ne, Bucure=ti, 1978. Au fost f[cute unele modific[ri ]n consens cu normele ortografice ]n vigoare.

Coperta: Isai Cârmu ISBN 9975-74-094-4

© LITERA

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1821 Iulie 21 S-a n[scut, conform opiniei majorit[\ii cercet[torilor, cel de-al doilea copil, Vasile, al medelnicerului Vasile Alecsandri =i al Elenei, n[scut[ Cozoni, ]n ora=ul Bac[u. Curând familia viitorului scriitor se mut[ la Ia=i. (Conform altor surse, Alecsandri s-ar fi n[scut ]n 1819 sau chiar ]n 1818.) 1827 Vasile Alecsandri ia primele lec\ii de la dasc[lul maramure=ean Gherman Vida, profesor la Seminarul de la Socola. 1828-1834 Viitorul scriitor ]=i continu[ ]nv[\[tura ]n pensionul lui Victor Cuénim, deschis ]n 1828 la Ia=i. Verile =i le petrece la Mirce=ti, unde tat[l s[u cump[rase mo=ia. 1834-1839 }mpreun[ cu al\i fii de boieri, Vasile Alecsandri ]=i face studiile la Paris. Dup[ trecerea bacalaureatului literar se preg[te=te s[ intre la medicin[, dar abandoneaz[. Urmeaz[ cursurile facult[\ii de drept, ]ns[ dup[ câteva luni renun\[. Tat[l s[u l-ar fi vrut inginer, dar ]i lipsea bacalaureatul ]n =tiin\e, pe care nu-l poate ob\ine. Se dedic[ literaturii, scriind primele versuri ]n limba francez[, ]ntre care poemul Zunarilla. 1839 }n drum spre Patrie Vasile Alecsandri ]ntreprinde o lung[ c[l[torie prin Italia. Viziteaz[ Floren\a, Roma, Padova, Vene\ia, Triest. Din aceast[ c[l[torie culege impresii necesare scrierii primelor opere ]n limba român[ Buchetiera de la Floren\a =i Muntele de Foc. 1840 }n revista „Dacia literar[“ (nr. 3, mai—iunie) este publicat[ nuvela Buchetiera de la Floren\a. Este numit, ]mpreun[ cu C. Negruzzi =i M. Kog[lniceanu, director al teatrului din Ia=i. Pentru nevoile scenei scrie vodevilul Farmazonul din Hârl[u, care se joac[ la 18 noiembrie. 1841 Pe scena teatrului ie=ean se joac[ piesa lui Vasile Alecsandri Modista =i cinovnicul. 1842 V. Alecsandri c[l[tore=te prin mun\ii Moldovei, fapt care i-a prilejuit „descoperirea tezaurului poeziei populare“. Sub influen\a acesteia Vasile Alecsandri scrie primele sale poezii române=ti — Doinele.

4

VASILE ALECSANDRI

1843-1844 Vasile Alecsandri ]ntreprinde lungi excursii prin mun\ii =i prin satele Moldovei, culegând folclor. Din aceast[ perioad[ dateaz[ nuvela O primblare la mun\i. 1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primit[ de public cu deosebit[ c[ldur[. }mpreun[ cu Mihail Kog[lniceanu =i Ion Ghica, scriitorul se afl[ ]n fruntea revistei „Prop[=irea“. Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele O primblare la mun\i =i Istoria unui galben. Aflat pentru cur[ la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. D[ la iveal[ „fiziologia“ Ia=ii ]n 1844. 1845 Face cuno=tin\[ cu Nicolae B[lcescu =i cu al\i tineri munteni la mo=ia Mânjina a lui Costache Negri. Tot acum viziteaz[ Bucure=tii. Este epoca ]n care cre=te afec\iunea sa pentru Elena Negri, c[reia ]i dedic[ o seam[ de poeme (8 Mart =.a.). 1846-1847 Vasile Alecsandri o ]nso\e=te pe Elena Negri ]n str[in[tate, pentru ]ngrijirea s[n[t[\ii. Italia, Austria, Germania, Fran\a, apoi din nou Italia ]i prilejuiesc impresii profunde. }ns[ boala Elenei se agraveaz[, iubita poetului stingându-se pe vapor la ]ntoarcere ]n Patrie. }n var[ se afl[ la odihn[ la Balta Alb[. Impresiile din aceast[ localitate =i-au g[sit expresia ]n nuvela Balta Alb[. 1847 Scrie piesa Piatra din cas[. 1848 Martie }ncepe mi=carea revolu\ionar[ din capitala Moldovei. Alecsandri scrie De=teptarea României =i redacteaz[ ]mpreun[ cu al\i patrio\i peti\ia cuprinzând revendic[rile ce trebuiau aduse la cuno=tin\a domnitorului Mihail Sturza. Dup[ ]n[bu=irea mi=c[rii se refugiaz[ ]n mun\i, apoi trece la Bra=ov. Evocarea acestor ]ntâmpl[ri o face ]n fragmentul de proz[ Un episod din anul 1848. 1849 Vasile Alecsandri redacteaz[ studiul Românii =i poezia lor, sub forma unei scrisori c[tre A. Hurmuzachi, studiul fiind publicat ]n revista „Bucovina“. 1850 Aprilie 9 Are loc reprezenta\ia piesei Chiri\a ]n Ia=i sau Dou[ fete =-o neneac[. 1851 La ]ntoarcerea din Paris =i Londra, cu vaporul pe Dun[re, vasul e pe punctul de a se scufunda. }ntâmplarea e povestit[ ]n episodul }necarea vaporului Seceni pe Dun[re, destinat s[ apar[ ]n primul num[r al proiectatei reviste „România literar[“. Episodul este mai târziu ]ncadrat ]n nara\iunea dramatizat[ Un salon din Ia=i.

POEZII POPULARE ALE ROM~NILOR

5

August 5 Se reprezint[ cu mare succes Chiri\a ]n Ia=i. 1852 Aprilie Apare la Ia=i prima fascicul[ din colec\ia de opere folclorice: Poezii poporale. Balade (cântece b[trâne=ti) adunate =i ]ndreptate de V. Alecsandri. Octombrie Vasile Alecsandri scoate prima culegere din teatrul s[u, Repertoriu dramatic. Se reprezint[ piesa Chiri\a ]n provincie. 1853 La Paris, unde se g[sea ]nc[ din toamna precedent[, Vasile Alecsandri public[ primul volum de poezii originale, Doine =i l[crimioare, dispuse ]n trei cicluri: Doine, L[crimioare, Suvenire. La Ia=i ]i apare cea de-a doua fascicul[ a Poeziilor poporale. Vasile Alecsandri ]ntreprinde o lung[ c[l[torie ]n sudul Fran\ei, ]n Spania =i ]n nordul Africii. Relatarea par\ial[ a acestei c[l[torii se cuprinde ]n „ziarul de c[l[torie“ C[l[torie ]n Africa. Scriitorul intercaleaz[ ]n cursul relat[rii diverse episoade narative, ca Cel ]ntâi pas ]n lume (publicat ini\ial ]n 1841 ]n „Albina româneasc[“ sub titlul Pierderea iluziilor) =i Suvenire din Italia. Monte di Fo, publicat tot acolo, ]n 1843. 1854 Moare tat[l scriitorului. Preluându-=i mo=tenirea, Alecsandri elibereaz[ \iganii robi de pe mo=iile sale. 1855 Apare, sub conducerea poetului, revista „România literar[“, ]n care se public[ poezia Anul 1855. Tot aici apar fragmente din C[l[torie ]n Africa =i nuvela Balta Alb[. 1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisiv pentru viitorul politic al Principatelor, care aspirau la unire. Alecsandri se dedic[ integral cauzei luptei pentru Unire. }n „Steaua Dun[rii“, ziar condus de Mihail Kog[lniceanu, apare la 9 iunie Hora Unirii. 1857 Vede lumina tiparului culegerea de proz[ Salba literar[, con\inând povestiri, impresii de c[l[torie =i câteva scrieri dramatice. }n ziarul „Concordia“ din Bucure=ti apare poezia Moldova ]n 1857. 1859 Dup[ alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleac[ ]ntr-o lung[ misiune diplomatic[ la Paris, Londra =i Torino, pentru a ob\ine recunoa=terea dublei alegeri a lui Cuza. La Paris ]i viziteaz[ pe Lamartine =i pe Mérimée =i caut[ s[ câ=tige bun[voin\a ambasadorului Rusiei, contele Kisseleff, fostul guvernator al Principatelor ]ntre 1829 =i 1834. 1860 Abandoneaz[ activitatea politic[ =i se retrage la Mirce=ti, ]n mijlocul familiei, unde se dedic[ scrisului, compunând piese de teatru, printre care Rusaliile =i câteva cântecéle comice.

6

VASILE ALECSANDRI

1861 }ndepline=te o nou[ misiune diplomatic[, ]ncredin\at[ de Cuza. }n vederea recunoa=terii Unirii de c[tre puterile europene, Alecsandri viziteaz[ Parisul, Torino, Milano, iar un timp gireaz[ afacerile agen\iei diplomatice de la Paris, ]n locul fratelui s[u. Re]ntors la Mirce=ti, scrie piese =i cântecéle comice. 1863 La Ia=i apare edi\ia a doua a volumului Doine =i l[crimioare cu ciclul M[rg[rit[rele. Apare partea a doua a Repertoriului dramatic, cuprinzând ultimele piese ale scriitorului. 1866 Apare ]ntr-un volum ]ntreaga colec\ie a Poeziilor poporale. E numit membru al Societ[\ii literare române pentru cultura limbii, care ]n 1879 avea s[ devin[ Academia Român[. 1868 Public[, ]n „Convorbiri literare“, primele pasteluri: Sfâr=it de toamn[, Iarna, Gerul etc. 1871 }=i d[ demisia din Societatea literar[ român[, dup[ ce aceasta hot[râse s[ adopte principiul etimologic ]n scriere =i s[ publice dic\ionarul lui Laurian =i Massim. 1872 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi, mai ]ntâi ]n "Convorbiri", apoi ca prefa\[ la volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos de Editura Socec. Scrie Dumbrava Ro=ie, pe care o cite=te la o =edin\[ a „Junimii“. 1874 Apare piesa Boieri =i ciocoi, fiind reprezentat[ pe scena teatrului ie=ean. 1875 Apar la Socec primele patru volume din seria Operelor complete, cu o prefa\[ a autorului. Ele cuprind crea\ia dramatic[. }n acela=i an apar urm[toarele trei volume, cuprinzând crea\ia poetic[. 1876 Apare volumul al optulea al Operelor complete: Proza. 1877 Mai 9 Proclamarea independen\ei \[rii ]n parlament. La aflarea ve=tii Alecsandri scrie poezia Balcanul =i Carpatul, cu care inaugureaz[ ciclul Osta=ii no=tri. 1878 Apare volumul Osta=ii no=tri. 1878-1879 Se dedic[ lucrului la drama istoric[ Despot-Vod[. }n mai 1879 cite=te piesa la o =edin\[ a „Junimii“ bucure=tene. Are loc reprezenta\ia piesei la Teatrul Na\ional din Bucure=ti. Este invitat s[-=i reia locul la Academie =i s[ participe la lucr[rile anuale, fiind ales ]n comisia pentru modificarea ortografiei. 1880 Apare cel de al nou[lea volum din seria Operelor complete, cuprinzând Legende nou[ =i Osta=ii no=tri.


7

Apare nuvela Vasile Porojan, sub forma unei scrisori c[tre Ion Ghica. Scrie feeria Sânziana =i Pepelea. }n „Albumul macedoromân“ al lui V. A. Urechi[ apare „istorioara de ]nceput de amor“ Marg[rita, scris[ cu zece ani mai ]nainte, dar relatând un episod de tinere\e, localizat ]n timp prin 1850—1852. 1881 I se decerneaz[ Marele premiu „N[sturel-Her[scu“ al Academiei Române pentru drama Despot-Vod[ =i poeziile din ultimul volum de Opere complete. 1883 }ntr-o =edin\[ a „Junimii“ =i la Academie Alecsandri cite=te noua sa pies[ Fântâna Blanduziei. 1884 Fântâna Blanduziei este reprezentat[, cu mare succes, la Teatrul Na\ional. Scrie piesa Ovidiu. 1885 Este numit ministru plenipoten\iar al României la Paris, post pe care ]l de\ine pân[ la moarte. 1886 Realizeaz[ o nou[ versiune a piesei Ovidiu. 1888 Scrie Plugul blestemat. Se ivesc primele semne ale bolii care avea s[-l r[pun[. 1890 August 22 Vasile Alecsandri se stinge din via\[ la Mirce=ti. Este ]nmormântat la 26 august ]n gr[dina casei, d[ruit[ ]n 1914 Academiei, de c[tre so\ia poetului. Deasupra mormântului a fost ridicat un mausoleu din ini\iativa Academiei, ]n 1928. }ntreg ansamblul a devenit muzeu memorial.

C~NTECE B{TR~NE+TI Legende — Balade


9

POEZIA POPORAL{1 Rom`nul e n[scut poet! }nzestrat de natur[ cu o ]nchipuire str[lucit[ =i cu o inim[ sim\itoare, el ]=i revars[ tainele sufletului ]n melodii armonioase =i ]n poezii improvizate. De-l munce=te dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minuneaz[ vreo fapt[ m[rea\[, el ]=i c`nt[ durerile =i mul\umirile, ]=i c`nt[ eroii, ]=i c`nt[ istoria, =i astfel sufletul s[u e un izvor nesf`r=it de frumoas[ poezie. Nimic dar nu poate fi mai interesant dec`t a studia caracterul acestui popor ]n cuprinsul c`ntecelor sale, c[ci ele cuprind toate pornirile inimii =i toate razele geniului s[u. Comori nepre\uite de sim\iri duioase, de idei ]nalte, de noti\e istorice, de crez[ri supersti\ioase, de datini str[mo=e=ti =i mai cu seam[ de frumuse\i poetice pline de originalitate =i f[r[ seam[n ]n literaturile str[ine, poeziile noastre poporale compun o avere na\ional[, demn[ de a fi scoas[ la lumin[ ca un titlu de glorie pentru na\ia rom`n[. Aceste poezii se ]mpart ]n trei clase deosebite: 1. C`ntece b[tr`ne=ti sau Balade, 2. Doine, 3. Hore. Baladele sunt mici poeme asupra ]nt`mpl[rilor istorice =i asupra faptelor m[re\e. Doinele cuprind toate c`ntecele de doruri, de iubire =i de jale. Horele sunt c`ntecele de veselie ale poporului. Pe l`ng[ aceste se mai afl[ unele c`ntece numite Colinde care au un caracter religios, precum: Na=terea lui Hristos, Florile dalbe, Plugul etc. ce se c`nt[ ]n ajunurile Cr[ciunului =i Anului Nou. Toate aceste poezii, f[r[ dat[ sigur[ =i f[r[ nume de autori, sunt ascunse de 1

Aceast[ prefa\[ a fost tip[rit[ ]n bro=ura I a baladelor — 1852

10

VASILE ALECSANDRI

secole ]ntregi, ca ni=te pietre scumpe, ]n s`nul poporului. Ele sunt expuse a se pierde; prin urmare, e o sf`nt[ datorie de a le c[uta =i a le feri de noianul timpului =i al uit[rii. Datoria aceasta am cercat s[ o ]ndeplinesc. Ajutat de c`teva persoane, iar mai cu seam[ de dl A. Russo, am adunat, ]n deosebite c[l[torii prin mun\i =i prin c`mpiile ]nflorite ale \[rii noastre, o mare parte din poeziile poporale =i acum, s[v`r=ind coordonarea lor, le ]nchin patriei mele, ca cea mai dreapt[ avere a ei. Moldova, 1852


11 I

Miori\a CUPRINS

Pe-un picior de plai, Pe-o gur[ de rai, Iat[ vin ]n cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciob[nei. Unu-i moldovean, Unu-i ungurean +i unu-i vr`ncean, 1 Iar cel ungurean +i cu cel vr`ncean, M[ri, se vorbir[, Ei se sf[tuir[ Pe l-apus de soare Ca s[ mi-l omoare Pe cel moldovean

C[-i mai ortoman, +-are oi mai multe M`ndre =i cornute, +i cai ]nv[\a\i +i cìni mai b[rba\i!… Dar cea Miori\[ Cu l`n[ pl[vi\[ De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. ,,— Miori\[ laie, Laie, buc[laie, De trei zile-ncoace Gura nu-\i mai tace! Ori iarba nu-\i place, Ori e=ti boln[vioar[,

Adic[: unu-i de pe valea Moldovei, unul din mun\ii Vrancei =i unul din Ardeal. Din ne=tiin\[, poporul nostru confund[ ades numele de ardelean cu cel de ungurean, c[ci el ]nc[ nu a ajuns a cunoa=te ]ntinderea p[m`ntului locuit de rom`ni. El nu =tie c[ dincolo de toate hotarele Moldovei =i a Valahiei, peste Carpa\i =i p`n[ la Tisa, peste Dun[re =i p`n[ ]n centrul Macedoniei, peste p`raiele Milcovul =i Molna =i peste rùl Prutului, se afl[ fra\i de ai lui, cu acela=i port, acelea=i obiceiuri, acelea=i credin\e, aceea=i limb[, acela=i trecut de glorie =i de suferin\e, precum =i acela=i viitor! 1

12 Dr[gu\[ Mioar[?“ ,,— Dr[gu\ule bace! D[-\i oile-ncoace La negru z[voi, C[-i iarb[ de noi +i umbr[ de voi. St[p`ne, st[p`ne, }\i cheam[ =-un cìne, Cel mai b[rb[tesc +i cel mai fr[\esc, C[ l-apus de soare Vor s[ mi te-omoare Baciul ungurean +i cu cel vr`ncean!“ ,,— Oi\[ b`rsan[,1 De e=ti n[zdravan[ +i de-a fi s[ mor2 }n c`mp de mohor, S[ spui lui vrancean +i lui ungurean Ca s[ m[ ]ngroape Aice pe-aproape }n strunga de oi,

VASILE ALECSANDRI

S[ fiu tot cu voi; }n dosul st`nii S[-mi aud cìnii. Aste s[ le spui, Iar la cap s[-mi pui Fluiera= de fag, Mult zice cu drag! Fluiera= de os, Mult zice duios! Fluiera= de soc, Mult zice cu foc! V`ntul c`nd a bate Prin ele-a r[zbate +-oile s-or str`nge, Pe mine m-or pl`nge Cu lacrimi de s`nge! Iar tu de omor S[ nu le spui lor, S[ le spui curat C[ m-am ]nsurat Cu-o m`ndr[ cr[ias[, A lumii mireas[;3 C[ la nunta mea

B`rsa, ]n Ardeal. Rom`nul are mare plecare a crede ]n soart[! El ]=i ]mparte via\a ]n zile bune =i zile rele, ]n care se aduc cu ele fericire sau nenorocire. Astfel ]nt`mpl[rile lumii ]l g[sesc totdeauna preg[tit a primi lovirile lor, c[ci el se ]nt[re=te ]n credin\a m`ngìetoare c[ a=a i-a fost scris! a=a i-a fost zodia! a=a i-a fost s[ fie! etc. 3 Moartea! Ea domne=te ca o regin[ asupra omenirii =i e totodat[ mireasa lumii. Tot omul e logodit cu moartea din minutul ce el intr[ ]n via\[. 1 2

13


A c[zut o stea ; Soarele =i luna Mi-au \inut cununa.2 Brazi =i paltina=i I-am avut nunta=i, Preo\i, mun\ii mari, P[s[ri, l[utari, P[s[rele mii, +i stele f[clii! Iar dac[-i z[ri Dac[-i ]nt`lni M[icu\[ b[tr`n[ Cu brùl de l`n[, Din ochi l[crim`nd, Pe c`mpi alerg`nd, De to\i ]ntreb`nd +i la to\i zic`nd: „Cine-au cunoscut, 1

Cine mi-au v[zut M`ndru ciob[nel Tras printr-un inel? Fe\i=oara lui Spuma laptelui; Must[cioara lui Spicul grùlui; Peri=orul lui Pana corbului; Ochi=orii lui Mura c`mpului!... Tu, Mioara mea, S[ te-nduri de ea +i-i spune curat C[ m-am ]nsurat Cu-o fat[ de crai Pe-o gur[ de rai. Iar la cea m[icu\[

Rom`nul iube=te imaginile poetice, de pild[: Un om bun, e bun ca s`nul mamei, sau e bun de pus pe ran[; un voinic e P[una= de codru; un t`n[r cu p[rul alb e nins ]n luna lui mai; femeia frumoas[ e rupt[ din soare... etc. 1 Stelele au mare ]nrùrire asupra ]nchipuirii rom`nului. El crede c[ tot omul are c`te o stea ]n ceruri ce este tainic legat[ de soarta lui. A=a steaua omului se ]ntunec[ c`nd el este amenin\at de vreo curs[, =i cade ]n v[zduh c`nd el se apropie de finitul vie\ii. Pentru d`nsul un om ]nsemnat e n[scut cu stea ]n frunte. Sunt stele care, dup[ crederea poporului, se arat[ ca prevestiri de mari ]nt`mpl[ri pe p[m`nt, precum unele stele ro=ii, ca de s`nge, ce apar ]naintea r[zboaielor... etc. 2 Cununa de nunt[ care se pune pe fruntea mirilor ]n ceremonia cununiei. Soarele =i Luna \in aici locul nunilor mari.

14 S[ nu spui, dr[gu\[, C[ la nunta mea A c[zut o stea, C-am avut nunta=i Brazi =i p[ltina=i.

VASILE ALECSANDRI

Preo\i, mun\ii mari, P[s[ri, l[utari, P[s[rele mii, +i stele f[clii!…“

15


II

N[luca Frunz[ verde alunic[!1 Mircea suie pe potic[ +i-nt`lne=te o fetic[ Ce purta cofi\[-n m`n[ Cu ap[ de la f`nt`n[: „Copili\[, st[i s[ beu, R[cori-te-ar Dumnezeu!“ „Ba, b[di\[, ba, nu vreu, C[ m[ tem de dragul meu, El mi-a zis s[ m[ feresc De str[ini ce-i ]nt`lnesc, C[ de ap[ nu le-i sete, Ci de s[rut[ri de fete.“ Nu te teme, fata mea, C[ el de s-a m`nia

CUPRINS

Cu baltagul l-oi lovi, Cu p[m`nt l-oi ]nveli. „Mergi ]n valea cu sulcin[, C[-i g[si o cof[ plin[ Scoas[ chiar cu m`na mea, Descalec[ =i o bea, Bea-o toat[ dac[-i vrea, Da-\i f[ cruce mai ]nt[i +i sufl[ pe fa\a ei1 S[ nu fie desc`ntat[ De baba cea blestemat[, S[ nu aib[ vreo n[luc[, }n pustiu duc[-s-ar, duc[! Mircea-n vale se ducea, Dar el cruce nu-=i f[cea,

Vezi nota ]n balada Codreanu. Rom`nul a p[strat multe obiceiuri =i crezuri din timpul p[g`nismului, pierz`nd sim\ul mitologic acelor datini. A=a el, f[r[ a se g`ndi la liba\iile vechilor romani, crede c[ e de augur bun a sufla ]n fa\a apei sau a v`ntului dintr-un vas =i chiar a v[rsa o parte din b[utur[ p`n-a nu duce vasul la gur[. Acest soi de liba\ie el o face pentru ca s[ alunge n[lucile mor\ilor ce zbor prin lume =i se amestec[ ]n faptele oamenilor. Asemenea este ]n \ar[ o datin[ veche de a pune c`te o mic[ moned[ ]n m`na fiec[rui mort, c`nd este a-l ]nmorm`nta, =i aceasta poporul o face f[r[ a se g`ndi la antica obol[ a lui Caron. 1 2

16 Peste ap[ nu sufla, Ci la ea n[val[ da. }nghi\ea, bietul, o dat[ +i-l lovea dorul de fat[.

VASILE ALECSANDRI

}nghi\ea de dou[ ori +i-l apucau reci fiori. }nghi\ea iar de trei ori +i c[dea mort ]ntre flori!

17


III

Cucul =i turturica1 CUPRINS

CUCUL

Dulce turturic[, Dalb[ p[s[ric[! Hai s[ ne iubim, S[ ne dr[gostim La nouri, la soare, }n frunzi, la r[coare, La stele, la lun[ C`nt`nd ]mpreun[. TURTURICA

Pentru dumneata Eu n-a= zice ba;

Dar zic =i zic ba Pentru maica ta, C[-i b[nuitoare +i fermec[toare2 Ea mi-a b[nui De te-oi prea iubi +i m-a fermeca De te-oi dezmierda. CUCUL

Drag[ turturic[, Pas[re d[lbic[, Nu-mi fi du=m[nic[,

1 Turturica figureaz[ ades ]n c`ntecele poporale ca simbol de iubire =i de credin\[. Cucul, asemenea ]n crederea rom`nului, e o pas[re misterioas[ ce are tainice leg[turi cu soarta omului. Glasul s[u mene=te a bine c`nd r[sun[ de-a dreapta auzului =i, dimpotriv[, mene=te a r[u c`nd r[sun[ ]n st`nga. 2 Poporul crede ]n puterea farmecelor =i atribuie babelor =tiin\a vr[jitoriilor, de unde vine =i vorba c[ baba-i calul dracului. }n ochii lui un om cu mintea distras[ este un om fermecat, un t`n[r aprins de iubire e fermecat de vreo baba Cloan\[ ce i-a f[cut cu ulcica. Acel nenorocit este expus a ]nc[leca pe o pr[jin[ =i a se duce prin v[zduh dup[ glasul fermec[toarei care, b[t`nd cu o v[rgu\[ de alun peste o ulcic[ din vatr[, cheam[ necontenit pe iubitul ei.

18 Vara c[ ne-ndeamn[, +i frunza ne cheam[

VASILE ALECSANDRI

S[ ne dr[gostim +i s[ ne iubim.

Sunt oameni care pretind c[ au v[zut asemenea c[l[re\i fantastici trec`nd ca s[geata prin aer. Nimica nu-i poate opri din c[l[toria lor, dec`t numai ]nfigerea unui cu\it ]n p[m`nt. Vr[jitoarele =tiu a face de dragoste cu oase de lilieci prin=i ]n ajunul Cr[ciunului =i ]ngropa\i de vii ]ntr-un furnicar. Din scheletul liliacului nu r[m`ne dec`t un c`rligel =i o lop[\ic[. Cel ]ntì serv[ a atrage pe cine \i-e drag, iar lop[\ica a dep[rta pe cine \i-e ur`t. Vr[jitoarele au putere a ]nchega apa, a lega ploile, a ghici soarta oamenilor tr[g`nd ]n 41 bobi de porumb, a vindeca de feluri de boale prin desc`ntece =i prin ap[ ne-nceput[. Desc`ntecele sunt foarte numeroase =i unele din ele prea originale, precum acela de mu=carea =erpilor, de deochi, de s[get[tur[, de iele, de ur`t etc. Iat[, ca exemplu, acel de deochi =i acel de iele: De deochi Fugi diochi Ca spuma la soare, Dintre ochi Iar capul cel deocheat C[ te-ajunge-o vac[ neagr[ Sa ramìe luminat, Cu coarnele s[ te sparg[, Curat, de boal[ sc[pat, S[ te-azv`rle peste mare Ochii cei v[t[m[tori }n pustiu, ]n dep[rtare. +i de foc s[get[tori Acolo s[ pieri }nveli\i s[ fie cu perdele albe, Ca ziua de ieri, S[ nu mai priveasc[ la obraze dalbe. Ca roua de floare, Desc`ntece de iele Voi, ielelor, m[iestrelor, Unde popa nu toac[, Du=mane oamenilor, Unde fata nu joac[, St[p`nele v`ntului, V[ duce\i ]n gura v`ntului Doamnele p[m`ntului, S[ va lovi\i de toarta p[m`ntului, Ce prin v[zduh zbura\i, Ie=i\i din m`n[, trup, picior, Pe iarb[ luneca\i, +i s[ pieri\i sus ]ntr-un nor, +i pe valuri c[lca\i, Da\i omului s[n[tate V[ duce\i ]n locuri dep[rtate C[ sabie de foc v[ bate! }n balt[, trestie, pustietate,

19


TURTURICA

Ba, cucule, ba, Nu te-oi asculta. D[-mi tu bun[ pace, C[ z[u, m-oi preface Azimioar[-n vatr[ Cu lacrimi udat[, +i de foc uscat[, De to\i lep[dat[. CUCUL

De cumplita-\i mam[ C[-i b[nuitoare +i fermec[toare. Dec`t m-a mustra C[ te-oi dezmierda +i mi-a b[nui C[ te-oi prea iubi, M-oi face mai bine, Ca s[ sc[p de tine, Trestioar[-n balt[ Sub\ire =i-nalt[.

Oricum te-i preface, Tot nu \i-oi da pace, C[ =i eu m-oi face Un mic v[tr[rel, Frumos, sub\irel +i-n foc oi intra De te-oi s[ruta +i te-oi coperi, De foc te-oi feri }nc`t chiar de sil[, Dac[ nu de mil[, Tu m[-i ]ndr[gi +i ne vom iubi.

Oricum te-i preface, Tot nu \i-oi da pace, C[ =i eu m-oi face Un mic ciob[na= Din fluier doina=, +-oi c[ta prin balt[ O trestie nalt[, +i c`t te-oi vedea Pe loc te-oi t[ia +i-n tine-oi c`nta +i te-oi s[ruta.

TURTURICA

TURTURICA

Eu n-a= zice ba Pentru dumneata, Dar cumplit mi-e team[

CUCUL

Ba, cucule, ba, Nu te-oi asculta, Porumbacule,

VASILE ALECSANDRI

20 Frumu=elule, Pestri=orule, Dr[gu=orule, +tiu c[ mi-ar fi bine S[ fiu tot cu tine, Dar maic[-ta-i rea, +i dec`t cu ea, M-oi face mai bine Cu g`ndul la tine Iconi\[ mic[ }ntr-o biseric[. CUCUL

Oricum te-i preface, Tot nu \i-oi da pace. C[ =i eu m-oi face Un mic d[sc[la=

La cel sf`nt loca=. +i pe la icoane Oi duce plocoane, +i m-oi ]nchina +i le-oi s[ruta De luni care pic[ P`n[ duminic[. Iar c`nd te-oi z[ri Astfel \i-oi gr[i: „Sf`nt[ iconic[, F[-te p[s[ric[, Ca s[ ne iubim, S[ ne dr[gostim La nouri, la soare, }n frunzi, la r[coare, La stele, la lun[ }n veci ]mpreun[!“

21


IV

Balaurul 1 CUPRINS

La mijlocul drumului, La pu\ul porumbului V[zui floarea c`mpului, Dar nu-i floarea c`mpului, +i-i chiar ochiul =arpelui, +arpe lung cu solzii verzi, Nici s[-l vezi, nici s[-l visezi. Cel balaur din p[cate }nghi\ise jum[tate Trup cu arme ferecate, Trupu=or de voinicel Ce striga mereu din el: „Sai, b[di\[ ortomane, C[ m-ajunge la ciolane!

Sai, b[di\[, de m[ scoate, C[ m-apuc’ fiori de moarte!“ Iat[-n lungul drumului La pu\ul porumbului C[ venea, m[ri, venea Pe balaur de-nt`lnea Un viteaz de ortoman Pe-un cal negru dobrogean. „M[i balaur! striga el, Las[ trupul tinerel, C[ te curm pe jum[tate S[-mi r[scump[r din p[cate.“ +arpele se zv`rcolea +i cu =apte limbi gr[ia:

Rom`nii au multe crez[ri ]n privirea =erpilor, unele ]ntemeiate pe ispit[, altele n[scute din ]nchipuire. A=a g[sim ]n pove=tile =i ]n baladele lor ni=te fiin\e fantastice sub nume de balauri care au trup de =arpe =i grai omenesc, =i care, c`nd se lupt[ cu vitejii fe\i-frumo=i, se lovesc cu ei ]n buzdugane, iar c`nd alung vreo prad[, o alung cu o falc[-n cer =i cu una ]n p[m`nt. }ns[ ei sunt totdeauna ]nvin=i de c[tre fe\i-frumo=i =i t[ia\i ]n multe buc[\i care cearc[ a se ]mpreuna p`n[ ce asfin\e=te soarele. Acei balauri se rudesc cu dragonii popoarelor Apusului. Ca =i ace=ti, ei sunt p[zitori de comori =i de fete m`ndre de ]mp[ra\i, r[pite de d`n=ii. Rom`nii cred ]nc[ c[ pietrele scumpe se formeaz[ din spuma gurii =erpilor =i c[ cuiburile lor sunt adev[rate comori de briliante =i de rubine. 1

22 „Ortomane, Ho\omane! Bate-\i negrul Pe de-a-ntregul +i te du, =i fugi de mine C[ nu-i bine nici de tine.“ „+erpuli\[, Din\i de cri\[, Am un palo= de o\el, Las[ trupul tinerel.“ „Taie-m[, nu m[ t[ia, Nu m[ las de prada mea, Ist copil chiar din pruncie Maica sa mi l-a dat mie, C[ ades ]l blestema +i-i zicea c`nd ]l culca: „Culc[-te, alin[-te

VASILE ALECSANDRI

+arpele sug[-mi-te!“ Cel viteaz de ortoman Izbea negrul dobrogean +i cu pala lui cea nou[ Pe balaur t[ia-n dou[, Apoi trupul ]nghi\it, Plin de rane, otr[vit, El ]n c`rc[-l ridica, Sus, la st`n[ se urca +i ]n lapte mi-l sc[lda, De venin ]l cur[\ea +i cu via\a-l d[ruia. Apoi, m[ri, c`t tr[ia, Fra\i de cruce se prindea1 +i-mpreun[ voinicea Pe balauri de st`rpea!

Supersti\ia poporal[ pretinde c[ de fiecare =arpe ucis, Dumnezeu iart[ un p[cat. Sunt c`teva zile ]n an, ]ncep`nd de la Sf`ntul Petru, ]n care se zice c[ ies =erpii la drum. Atunci se face mare ucidere de aceste reptile. Unii =erpi ]ns[ au privilegii de a fi respecta\i, de pild[ acei de cas[. Ei, ca =i barzele de pe acoperi=ul casei, =i ca r`ndunelele de sub strea=in[, sunt oaspe\i neatin=i, fiind ap[ra\i de legea sf`nt[ a ospe\iei ce domne=te din vechime la rom`ni. 1 A se prinde fra\i de cruce e o datin[ antic[ ce impune datorin\a de a-=i da via\a unul pentru altul. Leg[tura acestei fr[\ii se f[cea prin amestecarea s`ngelui. C`nd doi b[rba\i se decideau a se ]nfr[\i, trebuia s[-=i fac[ ei pe bra\ul drept c`te o t[ietur[ ]n form[ de cruce =i s[ uneasc[ s`ngele lor. Acest obicei mistic, care ]n epoca de ast[zi e mai de tot c[zut, se \ine negre=it de oarecare tradi\ii de pe timpul cruciadelor, sau poate chiar de tainele introducerii hristianismului la rom`ni. Romanii vechi ]nc[ aveau mare respect pentru =erpii de cas[, pe care ]i ]mbl`nzeau =i-i primeau la mas[, de-i hr[neau cu lapte.

23


V

Erculean1 CUPRINS

Plecat-au ]n zori Trei surori la flori. Sora cea mai mare S-a dus ]nspre mare, Sora cea mezin[ Pe mal, ]n gr[din[, Sora cea mai mic[ +i mai s[lb[\ic[ S-a dus, m[ri, dus

Pe Cerna ]n sus2 Iar ]n urma lor Mul\i voinici cu dor S-au luat c`nt`nd +-au venit pl`ng`nd. Iat[-un c[pitan C[pitan r`mlean,3 C[ mi se ive=te, Pe mal se opre=te,

Aceast[ legend[ pare a cuprinde o alegorie ingenioas[ =i poetic[ asupra descoperirii apelor minerale de la Mihadia ]n Banat. Numele de Ercul Erculean repoart[ g`ndirea la timpurile domnirii romanilor ]n Dacia, pe c`nd b[ile ast[zi cunoscute sub numele de Mihadia purtau numirea latin[ de: Pontes Herculi =i ad media acquae sacrae. Chiar acum ]nc[ unul din acele izvoare minerale se cheam[ izvorul lui Ercul, zeul puterii, c[ci apa lui este ]nt[ritoare. Sora cea mai mic[ =i mai s[lb[\ic[ ce st[ ascuns[ ]ntr-o st`nc[ =i pl`nge ]n umbr[ ad`nc[ reprezint[ negre=it, sub o form[ alegoric[, un izvor limpede =i d[t[tor de via\[. Temerea ei de a fi sorbit[ de razele soarelui, =i cuibul s[u de floricele a=ezat la r[coare, ]nf[\i=eaz[ imaginea unui p`rù de munte ce curge la umbra p[durilor. 2 Cerna este numele p`rùlui de munte ce curge prin Mihadia =i merge de se arunc[ ]n Dun[re. Acest cuv`nt ]nsemneaz[ ]n limba slavon[ un lucru negru: prin urmare, se ]n\elege pentru ce Ercul Erculean zice p`rùlui: Ner[ limpezie. 3 }n letopise\ele noastre cele vechi se vede numele de r`mlean dat locuitorilor din Roma. 1

24 Cu Cerna gr[ie=te: „Ner[ limpezie, Stai de-mi spune mie Despre trei surori Plecate din zori.“ „Sora cea mai mare S-a dus c[tre mare Pe Dun[re-n jos La un plai frumos. Sora cea mezin[ S-a dus din gr[din[ Peste nou[ mun\i, }n codri c[run\i. Sora cea mai mic[ +i mai s[lb[\ic[ Pl`nge colo-n st`nc[ La umbr[ ad`nc[“. Ercul Erculean, C[pitan r`mlean, }=i repede calul De r[sun[ malul, +-ajunge-ntr-un zbor La st`nca cu dor. „Ie=i, fat[, din piatr[ S[ te v[d odat[!“ „Cum s[ ies din piatr[, C[ sunt goal[ toat[ +i m[ tem de soare... Nu m-a soarbe oare?“ „S[ n-ai nici o fric[,

VASILE ALECSANDRI

Fat[ s[lb[\ic[, C[ te-oi lua-n bra\[, S[ mai prind la via\[, +i te-oi coperi +i mi te-oi feri De v`nt =i de soare, De-a lor s[rutare.“ „B[di\[, b[di\[, De-\i sunt dr[guli\[, So\ie de vrei, De vrei s[ m[ iei, M[ scoate din st`nc[, Din umbr[ ad`nc[, S[-\i ies la lumin[ Cu inima plin[.“ Ercul Erculean, C[pitan r`mlean, Calc[ peste piatr[ +i iat[ c[-ndat[ Lumii se arat[ O dalb[ de fat[ Alb[, goal[ toat[, Vie =i frumoas[, Dulce, r[coroas[ Cu p[r aurit, Pe umeri leit. C`t o =i z[re=te Soarele s-opre=te, +i fa\a-i s-aprinde +i raza-i se-ntinde,

25


Ca un s[rutat Lung =i ]nfocat. Iar cel Erculean, C[pitan r`mlean, Mi-o apuc[-n bra\[ De prinde la via\[,

Mi-o str`nge la piept +-o leag[n[-ncet; +i-i face-n r[coare Departe de soare Cuib de floricele Ivite la stele.

VASILE ALECSANDRI

26 VI

Blestemul CUPRINS

Pe cel deal, pe cel colnic Trece-o prunc[ =-un voinic, Voinicelul h[ulind +i pe murgul netezind, Iar pruncu\a suspin`nd +i din guri\[ zic`nd: „Ia-m[, b[di\[, c[lare C[ nu mai pot de picioare. Drumu-i greu =i grun\uros, Nu mai pot merge pe jos!“ „Puiculi\[, chip frumos, Eu te-a= lua bucuros, Dar mi-e murgul sprintenel }n picioare sub\irel, Murgu-i mic =i drumu-i greu, Abia duce trupul meu, Trupul cu p[catele, Mijlocul cu armele.“1

„Nu \i-e mil[ =i p[cat! De la p[rin\i m-ai luat, +i-n r[i codri m-ai b[gat! Dare-ar Domnul Dumnezeu S[ fie pe g`ndul meu! S[ te duci, b[di\[, duci Pan-]i pica rob la turci, Cu picioarele-n butuci +i cu mìnile-n c[tu=i! S[ te-ajung[ dorul meu2 Unde-a fi drumul mai greu! S[ te bat[ jalea mea Unde-a fi calea mai grea! Murgul s[ se poticneasc[, }n cre=tet s[ te tr`nteasc[, M`na dreapt[ s[-\i sclinteasc[, M`na st`ng[ S[ \i-o fr`ng[,

Pistoalele, palo=ul sau iataganul se purtau ]nainte ]ntr-o ching[ lat[ de curea \intuit[ ce se numea seleaf (cuv`nt turcesc) =i care cuprindea mijlocul trupului. 2 Pentru cine ]n\elege puterea dorului, nu poate fi blestem mai amar dec`t acela exprimat cu at`ta poezie ]n strofa aceasta. Dorul ce alung[ pe c[l[tor =i jalea ce ]i bate sufletul reprezint[ o imagine de o rar[ frumuse\e. 1

27


S[ \ii d`rlogii cu din\ii, S[ mi te pl`ng[ p[rin\ii, S[ te-nsori de nou[ ori1 Ca s[ faci nou[ feciori. S[ te mai ]nsori o dat[ Ca s[ faci numai o fat[...

Ei s[ treac[ =uier`nd C`nd te-ar auzi pl`ng`nd, Ea ]n palme s[-\i tot car[ Ap[ tulbure =-amar[. Tu s[ bei, s[ bei mereu G`ndind la blestemul meu!2

„Mul\imea copiilor, averea omului“, zice rom`nul. Partea aceasta a blestemului e cu at`t mai crunt[, c[ ea atinge una din credin\ele cele mai scumpe rom`nului, menindu-i nou[ feciori nep[s[tori de suferin\ele p[rintelui lor. Rom`nii au mult[ dragoste pentru copii. C`nd un copil e singur la casa omului, el este numit unicelul; c`nd sunt doi, ei sunt chema\i ochii capului; iar dac[ moare vreunul, p[rin\ii zic pl`ng`nd c[ l-a ]ndr[git Dumnezeu. 2 }n locul acestui vers, unii c`nt[re\i zic: „C`te lacrimi am pl`ns eu“. 1

VASILE ALECSANDRI

28 VII

Inelul =i n[frama CUPRINS

I Fost-au, fost un cr[i=or Tinerel, m`ndru fecior Cum e bradul codrilor Sus, pe v`rful mun\ilor. De so\ie =i-a luat O copil[ din cel sat, Copili\[ rom`ncu\[, To\i vecinilor dr[gu\[: Cu chip dulce luminos, Cu trup ginga= ml[dios Cum e floarea c`mpului }n lumina soarelui. Iat[ lui c[ i-a sosit Carte mare de pornit La tab[r[ de ie=it. El ]n suflet s-a m`hnit +i din gur[ a gr[it: „Draga mea, sufletul meu, |ine tu inelul meu,

Pune-l ]n degetul t[u. C`nd inelu-a rugini S[ =tii, drag[, c-oi muri!1 „De m[ la=i pl`ng`nd acas[, Na-\i n[frama de matas[ Pe margini cu aur tras[. Aurul c`nd s-a topi, S[ =tii, frate, c-oi muri!“ II El pe cal a-nc[lecat +i pe drum a apucat. Mers-a el p`n’ la un loc +-a aprins un mare foc }n mijlocul codrului, La f`nt`na corbului. M`na-n s`n el =i-o b[ga, La n[fram[ se uita... Inima-i se despica! „Dragii mei, osta=ii mei, Pui=ori viteji de zmei!

1 }n pove=tile, ]n legendele =i ]n baladele rom`ne=ti se g[sesc o mul\ime de idei poetice =i de imagini r[pitoare, precum inelul ce rugine=te =i aurul n[framei ce se tope=te ]n ajunul mor\ii unui om. Pe l`ng[ minunile din pove=ti: palate de

29


Sta\i pe loc de osp[ta\i +i la umbr[ v[ culca\i. Eu sunt gata de plecat, Acas[ c[ mi-am uitat Palo=ul cel rotilat Pe-o mas[ verde-aruncat“. }nd[r[t el a pornit, C-un voinic s-a ]nt`lnit, C-un voinic cu calul mic: „Noroc bun, t`n[r voinic! Ce veste, de unde vii?“ „Dac[ vrei, Doamne, s-o =tii, De altul poate-ar fi bine,

Dar e r[u =-amar de tine! Tat[l t[u c[ s-a sculat, |ara-ntreag[ ne-a c[lcat P`n’ ce m`ndra \i-a aflat +i pe d`ns-a aruncat }ntr-un t[u ad`nc =i lat!“ „Na, voinice, calul meu S[ mi-l duci la tat[l meu. De-a-ntreba unde sunt eu, Tu s[-i spui c[ eu m-am dus Pe malul apei, ]n sus +i c[-n ap[ m-am zv`rlit La copila ce-am iubit.“

cristal zidite pe mun\i de o\el, copaci crescu\i p`n[ ]n nouri =i purt`nd ]n v`rful lor cuib de z`n[, herghelii de cai s[lbatici ce ies noaptea din s`nul m[rilor ca s[ pasc[ poienele codrilor, p[s[ri m[iestre ce aduc ve=ti de pe ceea lume, pajuri uria=e ale c[ror cuiburi sunt ]n fundul p[m`ntului, zmei ce r[pesc fetele de ]mp[ra\i, =erpi mari ce stau culca\i pe paturi de pietre scumpe, iarba-fierului care deschide z[voarele cet[\ilor, iarba-=arpelui ce ]nvie mor\ii vindec`ndu-le r[nile, poduri de argint, cu copaci de aur ]n care cresc mere de rubin =i c`nt[ p[s[ri de briliant etc., etc. g[sim mere de aur care, aruncate jos, se prefac ]n palate ]mp[r[te=ti, furci de argint care torc singure, piatra de teac[ a sfintei Miercuri, peria sfintei Joi =i =tergarul sfintei Vineri, date de tustrele t`n[rului F[t-Frumos ca s[-i fie de ajutor c`nd l-ar ajunge zmeii. Piatra de teac[ aruncat[ ]n calea zmeilor se schimb[ ]ntr-o st`nc[ nalt[ p`n[ la cer, peria ]ntr-un codru des ]n care nici v`ntul nu r[zbate, =tergarul ]ntr-o mare lung[ =i lat[ ca fa\a p[m`ntului. Zmeii trebuie s[ macine st`nca, s[ doboare codrii =i s[ soarb[ apele m[rii pentru ca s[ ajung[ pe F[t-Frumos. }n num[rul semnelor considerate de rom`ni ca prevestiri de moarte, mai sunt =i c[derea stelelor, c`ntecul cucuv[ii, urletul cìnilor, ar[t[ri de n[luce, pocnirea lemnului icoanelor din cas[, st[tutul cailor pe loc c`nd au a pleca la drum etc.

VASILE ALECSANDRI

30 III Tat[l s[u \ar-a sculat, T[u-ntreg de l-a secat +i copiii =i-a aflat Am`ndoi ]mbr[\i=a\i, Pe nisip galben culca\i, Am`ndoi senini la fa\[ De p[reau c[ sunt ]n via\[. Atunci craiul s-a c[it, }n m[tase i-a-nvelit +i-n biseric[ i-a dus +i-n dou[ racle i-a pus, Racle m`ndre-mp[r[te=ti Purt`nd semne latine=ti.1 +i pe d`nsul l-a zidit

}n altar, la r[s[rit, Pe ea-n tind[ l-asfin\it! Iar din el, frate,-a ie=it Un brad verde, c[tinat, Pe biseric[ plecat. +i din ea o vii=oar[ }nflorit[, ml[dioar[ Ce din zori =i p`n[-n sear[ Pe biseric[ s-a-ntins +i cu bradul s-au cuprins! . . . . . . . . . . . . . . . . Tun[, Doamne, =i tr[sne=te, Tun[-n cine desp[r\e=te Dulcea dragoste-nfocat[ De-un fecior =i de o fat[.

Adic[ inscrip\ie cu litere latine, precum se obi=nuie=te pe sarcofaguri. O variant[ a legendei sun[ a=a: Trecu toat[ prim[vara, Vorba bine nu sf`r=ea Trecu pe urm[ =i vara, +i de cale se g[tea, Inelul nu ruginea, Pe-un cal ager s-arunca Nici n[frama nu ro=ea, +i la tab[r[ pleca. C-am`ndoi erau ]n via\[, Calul zboar[ ca =i v`ntul Ea cu lacrime pe fa\[, De cutrier[ p[m`ntul. El cu arma la r[zboi, +i c`nd toaca-n cer toca, +i se doreau am`ndoi. Ea prin tab[r[ umbla, Iat[ c[-ntr-o diminea\[, Tot pe dragul ei c[ta, }ntr-o zi cu neagr[ cea\[, +i-l g[sea s[rmanul mort, M`ndruli\a se scula, }ntins ve=ted sub un cort. Fa\a alb[ ]=i sp[la, Ea n[frama =i-o lua, La icoane se-nchina, De trei ori o s[ruta, +-apoi la inel c[ta. Capul, fa\a-=i ]nvelea Dar inelu-i ruginit! +i pe loc moart[ c[dea. „Vai! dr[gu\ul mi-a murit 1

31


VIII

P[una=ul codrilor 1 CUPRINS

I Pe cel deal, pe cel colnic Trece-o prunc[ =-un voinic, Puiculi\[ b[l[ioar[ Cu cosi\a g[lbioar[, Voinicel tras prin inel, Mult e m`ndru tinerel! +i-i tot zice voinicul: „C`nt[-\i, m`ndro, c`ntecul C[ mi-e drag ca sufletul.“ „Eu, b[di\[, l-oi c`nta, Dar codrii s-or r[suna +i pe noi ne-a-nt`mpina P[una=ul codrilor, Voinicul voinicilor!“ „Auric[ dr[gulic[!

Nici ai grij[, nici ai fric[. S[ n-ai grij[ pentru tine C`t ]i fi tu l`ng[ mine. S[ n-ai fric[ pentru mine C`t oi fi eu l`ng[ tine!“ Puse prunca a c`nta, Codrii puser[-a suna. lat[ c[-i ]nt`mpina P[una=ul codrilor, Voinicul voinicilor. „Cale bun[, rom`na=!“ „Mul\umim, m[i P[una=.“ „M[i b[iete, b[ie\ele, M[i voinice, voinicele, D[-ne nou[ pe m`ndra Ca s[ scapi cu via\a ta.“ „Ba, eu m`ndra nu \i-oi da

P[una= ]nsemneaz[ un voinic t`n[r, m`ndru =i misterios, m`ndru ca p[unul =i misterios ca Pan, zeul codrilor. }n Rom`nia plin[ de urme romane, nu ar fi de mirare s[ se fi p[strat numele zeului Pan =i s[ se fi schimbat cu timpul ]n P[una=, precum s-au p[strat numele zeilor p[g`nismului, Joe, Mercur, Venere, ce se v[d figur`nd ]n pove=ti sub chipuri de sfinte cre=tine; sf`nta Joe, sf`nta Miercure, sf`nta Vinere. Prin urmare, e de crezut c[ P[una=ul din aceast[ balad[ nu este altul dec`t chiar Pan, zeul codrilor. 1

32 P`n’ ce capul sus mi-a sta, C[ eu c`nd o am luat }n cosi\e i-am jurat1 S[ n-o las de l`ng[ mine +i s-o ap[r de oricine.“ II Ei de brìe s-apucau +i la lupt[ se luau.2 C`nd ]n loc mi se-nv`rteau, C`nd ]n sus se opinteau. Nici unul nu dovedea. Jos nici unul nu c[dea. Iar b[iatul cam sl[bea, Brùl i se descingea, +i P[unul mi-l str`ngea Trupu=orul ]i fr`ngea. „M`ndro, m`ndruli\a mea! Vin’ de-mi str`nge brùl meu! Ap[ra-te-ar Dumnezeu!

VASILE ALECSANDRI

C[-mi sl[besc puterile, Mi se duc averile.“3 „Ba, nu, nu, b[di\[ frate, C[ vei lupta pe dreptate, +i oricare-a birui, Eu cu d`nsul m-oi iubi...“ Voiniceii se izbeau, +i mai tare s-opinteau, +i mai tare se-nv`rteau, +i mai tare se tr`nteau. Din doi unul dovedea, Din doi unul jos c[dea; Cine c[ mi-= dovedea, +i cu m`ndra purcedea? P[una=ul codrilor, Voinicul voinicilor! Cine-n lupt[ jos c[dea +i-n urm[-le r[m`nea? Voinicel tras prin inel, Moare-n codru singurel!

Imagine gra\ioas[ =i expresie foarte poetic[. A jura credin\[ ]n cosi\ele fetelor este un vechi obicei ce face parte din =ez[torile fl[c[ilor =i copilelor, noaptea, pe prispa casei p[rinte=ti. 2 Lupta era la vechii romani un exerci\iu zilnic =i o petrecere: lucta. Asemenea la rom`nii de ast[zi lupta e un obicei care domne=te pretutindeni la mun\i =i la c`mpii. Ea se urmeaz[ ]n deosebite chipuri, cu deosebite numiri: de pild[, lupta voiniceasc[, lupta ciob[neasc[, lupta urs[reasc[, lupta pe dreptate (adic[ f[r[ punere de piedic[ =i f[r[ ajutor str[in). Cine asist[ la aceste lupte ale fl[c[ilor rom`ni de la Carpa\i =i de pe malul Dun[rii, recunoa=te bine ]n ele apuc[turile =i pauzele gladiatorilor din vechime. 3 Pentru sufletele viteze puterea e cea mai scump[ avere. 1

33


IX

Soarele =i luna1 CUPRINS

Umbla, frate, m`ndrul soare, Umbla, frate, s[ se-nsoare Nou[ ai2 Pe nou[ cai Care noaptea pasc ]n rai. Umbla cerul =i p[m`ntul Ca s[geata =i ca v`ntul, Dar to\i caii-=i obosea +i potriv[ nu-=i g[sea Ca sora sa Ileana, Ileana Cos`nzeana,3 Ce-i frumoas[ ca o floare }ntr-o iarn[ f[r[ soare. „Surioar[ Ileano, Ileano Cos`nzeano! Haide\i s[ ne logodim,

C-am`ndoi ne potrivim +i la plete =i la fe\e +i la dable frumuse\e. Eu am plete str[lucite, Tu ai plete aurite, Eu am fa\a arz[toare, Tu, fa\a m`ngìetoare.“ „Alei, frate luminate, Trupu=or f[r’ de p[cate, Nu se afl[-adev[rat Fra\i s[ se fi cununat. Cat[-\i tu de cerul t[u +i eu de p[m`ntul meu, C-a=a vrut-a Dumnezeu.“ Soarele se-ntuneca, Sus, la Domnul se urca,

1 Printre r[m[=i\ele de mitologie antic[ ce mai exist[ la rom`ni, legenda soarelui este una din cele mai poetice. Soarele e un zeu frumos cu p[rul de aur, care, ca Apolon, cutreier[ cerul pe un car tras de cai. Asemenea rom`nii cred, c`nd tunetul vuie=te, c[ sf`ntul llie se primbl[ cu carul pe bolta de aram[ a cerului. 2 Adic[ nou[ ani, provincialism din Moldova. 3 Ileana Cos`nzeana este ]nchipuirea cea mai poetic[ a geniului rom`nesc; ea personific[ tinere\ea, frumuse\ea, nevinov[\ia virgin[, suflet ]ngeresc, ]ntrun cuv`nt perfec\ia omenirii sub chipul de copil[ ginga=[ =i r[pitoare.

34 Domnului se ]nchina +i din gur[ cuv`nta: “Doamne sfinte, +i p[rinte! Mie timpul mi-a sosit, Timpul de c[s[torit, +i potriv[ n-am g[sit Ca sor[-mea Ileana, Ileana Cos`nzeana“. Domnul sf`nt ]l asculta +i de m`n[ mi-l lua +i prin iaduri mi-l purta, Doar c[ l-ar ]nsp[im`nta, +i prin rai ]nc[-l purta, Doar[ c[ l-ar ]nc`nta, Apoi Domnul-Dumnezeu

VASILE ALECSANDRI

Cuv`nta cu graiul s[u, Iar c`nd Domnul cuv`nta, Lumile se de=tepta +i cu drag ]l asculta. Cerurile str[lucea, Norii din senin pierea: „Soare, soare luminate, Trupu=or f[r’ de p[cate, Raiul tu l-ai petrecut +i prin iad ]nc[-ai trecut, Ce mai zice g`ndul t[u?“ „Zice c[ sufletul meu, Aleg iadul chiar de viu Numai singur s[ nu fiu, Ci s[ fiu cu Ileana, Ileana Cos`nzeana!“

Mul\ime de pove=ti exist[ ]n care Ileana Cos`nzeana joac[ rolul cel mai ademenitor. }n acele basme minunate prin originalitatea lor adeseori fantastic[, Ileana Cos`nzeana este reprezentat[ cu p[rul de aur =i cu farmec dulce la privire. Ea-i at`t de str[lucit[ c[ pe soare po\i c[ta, iar pe d`nsa ba; p[s[rile c`nt[ ]n calea sa c`ntecele lor cele mai frumoase, florile se culc[ ]n c`mpie ca s[-i fac[ covor, balaurii se ]mbl`nzesc =i vin de se ]ntind cu dragoste la picioarele ei, =i to\i fiii de ]mp[ra\i umbl[ s[ o ia de so\ie. Averile ei sunt nesf`r=ite, ea are trei ]mbr[c[minte, una ca cerul cu luna =i cu stelele, una ca c`mpul cu florile =i una ca marea cu spumele aurite de razele soarelui. Rom`nii din Moldova zic c[ Ileana Cos`nzeana personific[ Moldova cu podoabele =i avu\iile p[m`ntului s[u, cu farmecul r[pitor care flutur[ pe c`mpiile sale. A zice de o femeie c[ e frumoas[ ca Ileana Cos`nzeana este tot a=a ca =i c`nd se zice c[ e rupt[ din soare, adic[ e o fiin\[ din ceruri. }ntre c[r\ile vechi =i noi ce s-au tip[rit p`n-acum ]n \[rile rom`ne=ti, cea mai popular[ este micul poem al lui Arghir =i al iubitei lui Ileana Cos`nzeana.

35


Soarele se cobora, La sora lui se oprea, M`ndr[ nunt[ preg[tea, Pe Ileana =i-o gatea Cu peteal[ de mireas[, Cunun[ de-mp[rateas[, +i rochi\a ne\esut[, Din pietre scumpe b[tut[. Apoi m`ndri, el =i ea La biseric[ mergea. Dar c`nd nunta se f[cea, Vai de el, amar de ea! Candelele se stingea, Clopotele se dogea, Sfin\ii fa\a-=i ascundea, Preo\i ]n genunchi c[dea. Iar mireasa, vai de ea! Frig de moarte-o cuprindea C[ci o m`n[ se-ntindea +i pe sus o ridica +i-n mare mi-o arunca! Valurile bulbucea, Iar ea-n valuri cum trecea Mrean[ de-aur se f[cea. Soarele se-n[l\a sus, Se l[sa tot spre apus +i-n mare se cufunda

La sor[-sa Ileana, Ileana Cos`nzeana. Iar[ Dumnezeu cel sf`nt, Sf`nt ]n cer =i pe p[m`nt, M`na-n valuri c[ b[ga Mreana-n m`n[-o apuca +i-n ceruri o arunca +i-n lun[ plin[-o schimba, Apoi Domnul-Dumnezeu Cuv`nta cu graiul s[u; Iar c`nd Domnul cuv`nta, Lumile se sp[im`nta, M[rile se tupila, Mun\ii se cutremura, Cerul se ]ntuneca: „Tu, Ilean[ Cos`nzean[, Sufle\el f[r[ prihan[, +i tu, soare luminate, Trupu=or f[r’ de pacate! Cu ochii s[ v[ z[ri\i, Dar s[ fi\i tot desp[r\i\i. Zi =i noapte plini de dor, Ar=i de foc nesting[tor, Ve=nic s[ v[ alunga\i, Cerul s[ cutreiera\i, Lumile s[ lumina\i!“

VASILE ALECSANDRI

36 X

+oimul =i floarea fragului CUPRINS

Sus, ]n v`rf de br[dule\, S-a oprit un =oimule\, El se uit[ drept ]n soare Tot mi=c`nd din aripioare. Jos la trunchiul bradului Cre=te floarea fragului.1 Ea de soare se fere=te +i de umbr[ se lipe=te. „Floricic[ de la munte, Eu sunt =oim, =oimu\ de frunte, Ie=i din umbr[, din tulpin[, S[-\i v[d fa\a la lumin[, C-au venit p`n[ la mine Miros dulce de la tine, C`t am pus ]n g`ndul meu Pe-o arip[ s[ te ieu

+i s[ mi te port prin soare P`n’ te-i face roditoare +i de mine iubitoare.“ „+oimule\ duios la grai, Fiecare cu-al s[u trai. Tu ai aripi zbur[toare Ca s[ te ]nal\i la soare, Eu la umbr[, la r[coare, Am menire-nfloritoare. Tu te legeni sus, pe v`nt, Eu m[ leag[n pe p[m`nt. Du-te-n cale-\i, mergi cu bine, F[r-a te g`ndi la mine, C[ e lumea-nc[p[toare Pentru-o pas[re =-o floare!“2

1 }n Carpa\i p[durile sunt pline de fragi ce cresc mai cu seam[ la r[d[cina brazilor. Acel soi de fragi sunt lung[re\i, ro=ii =i foarte parfuma\i. 2 Cugetare poetic[ =i de o filozofie ad`nc[.

37


XI

Brum[relul CUPRINS

}ntr-o verde gr[dini\[ +ade-o dalb[ copili\[ Pe-a=ternut de calonfiri, La umbr[ de trandafiri. Trece-un voinicel cu grab[ +i din fug[ o ]ntreab[: „Spune-mi, dalb[ copili\[, Cu rumena ta guri\[, E=ti nevast[, ori e=ti fat[,1 Ori z`n[ din cer picat[?“ „Nici nevast[ sunt, nici fat[,

Nici z`n[ din cer picat[, Ci sunt floare garofi\[, R[s[rit[-n gr[dini\[; Dar tu, voinicele, spune, E=ti ]nsurat, ori e=ti june?“ „Eu sunt, drag[, Brum[relul, }i r[spunse voinicelul. Eu viu seara, pe r[coare, De m[ culc pe s`n de floare, +i c`nd plec voios cu soare,2 Dup[ mine floarea moare!“

1 Dup[ datina antic[ fetele poart[ capul gol, p`n[ c`nd se m[rit[, iar de cum se cunun[, ele pun =tergare pe cap. Cuv`ntul nevast[ trage etimologia sa de la numele z`nei Vesta, c[reia fecioarele erau ]nchinate ]n timpul romanilor. M[rit`ndu-se, fata iese din r`ndul vestalelor =i ]nceteaz[ de a fi supus[ cultului z`nei Vesta. Ea se face nevesta, nevast[. 2 Tablou poetic, alegorie ingenioas[ de pierirea florilor b[tute de brum[. Brum[rel este numele lunii lui octombrie, c`nd ]ncep a c[dea brume mici. Rom`nii dau lunilor numiri potrivite cu timpurile anului, de exemplu: Ianuarie se nume=te C[rindari sau Gerari, adic[ ]nceputul colindelor anului =i al gerului. Februarie, Faur sau F[urar, adic[ a faurilor de fier, care preg[tesc fierele aratului. Martie, M[r\i=or sau Germ[nar (]ncol\itor). April, Prier (deschiz[tor) sau Florari. Mai, Frunzar sau Pr[tar (a ierburilor).

VASILE ALECSANDRI

38 XII

Ciuma1 CUPRINS

Frunz[ verde salb[ moale, Adus-a un nor ]n poale Boala cea mai rea din boale! Noru-n \ar[ s-a l[sat, Peste oameni a plouat, N-a plouat ploaie curat[, Dar cu cium[-amestecat[! Unde-ajunge pic[tura, Se ]nchid ochii =i gura, Ochii s[ nu mai priveasc[, Gura s[ nu mai gr[iasc[! Plin[-i \ara, mult e plin[ De scaie\i de m[r[cin[;

Unde-s tufe prin potici Sunt morminte de voinici, Unde-s tufele mai dese, Morminte de jup`nese, Unde-s tufele mai rari, Morminte de fete mari, Unde-s tufele mai vii, Tot morminte de copii. Frunz[ verde porumbic[ St[ voinicul la potic[. Ciuma rea ]i iese-n cale, Voinicul zice cu jale: „Na-\i calul cu armele

Iunie, Cire=el (a cire=elor). Iulie, Cuptor (a fierbin\elilor). August, M[s[lar (a seceri=ului). Septembrie, R[pciune sau Vinicer =i Vini\el (a vinului). Octombrie, Brum[rel. Noiembrie, Brumar sau Promorar (a brumei mari =i a promoroacei). Decembrie, Andrea sau Neios (a ninsoarei). Ciuma a b`ntuit \ara ]n mai multe r`nduri, pe timpul c`nd hotarele ei dinspre Dun[re =i dinspre Bugeac erau expuse c[lc[rii du=manilor. De la a=ezarea carantinelor ]ns[, ea a fost ferit[ de groz[viile acelei cumplite epidemii. 1


+i-mi las[ tu zilele.“ Ea-i r[spunde: „Dragul meu! Cal =i arme nu voi eu, Dar pe tine chiar te vreu“. Frunz[ verde garofi\[, Trece-n c`mp o copili\[ Cum e crinul ]nflorit, Cum e bun[ de iubit. Baba Ciuma cea p[g`n[ Mi-o apuc[ str`ns de m`n[. Copili\a-i zice: „Cium[! Nu-mi fii cium[ =i-mi fii mum[!1 Na-\i salba cu florile +i-mi las[ tu zilele.“ Ea-i r[spunde: „Dr[guli\[! Am o neagr[ s[lbuli\[ 2 De cercat la g`tul t[u, Care nu te-a prinde r[u.“

39 Frunz[ verde topora=, Iat-un dulce copila= Care-alung[-un flutura=. Unu-alearg[, unul zboar[: Ciuma-i prinde =i-i omoar[! Frunz[ verde poam[ acr[, lat[-o bab[, iat[-o soacr[3. Cum o vede Ciuma-ndat[ D[ la fug[ sp[im`ntat[, Culeg`nd ]n calea ei Pruncu=orii mititei, Nev[stuice tinerele, Copili\e ging[=ele, Feciora=i cu mintea crud[ +i b[rba\i voinici la trud[. Duc[-s-ar ]n pribegie! Duc[-s-ar ]n cea pustie, }nd[r[t s[ nu mai vie!

Spaima r[sp`ndit[ ]n \ar[ de r[utatea ciumei a n[scut mai multe legende =i proverbe. Cel mai caracteristic din toate este proverbul scos pe seama mamelor neomenoase =i care zice: Cutare e cium[, nu e mum[. Asemene se zice de un om r[u =i du=m[nos c[ l-a f[tat ciuma. 2 Aluzie la petele acele negre l[sate de boala ciumei pe trupurile victimelor sale. 3 Un proverb poporal sun[ ]n urm[torul chip: Soacr[, soacr[ Poam[ acr[! De te-ai coace c`t te-ai coace, Poam[ dulce nu te-ai face. Ideea satiric[ cuprins[ ]n aceste versuri e destul de aspr[, ]ns[ imaginea ciumei sp[im`nt`ndu-se la vederea unei soacre =i fugind din \ar[ numai c[ a ]nt`lnit-o, face a presupune c[ autorul necunoscut al legendei a avut multe daune din partea mamei nevestei lui. 1

VASILE ALECSANDRI

40 XIII

Holera CUPRINS

Jos, pe malul Prutului, La casele V`lcului, V`lcul bea, se vesele=te, Cu trei fete se-ndr[ge=te, De holer[ nici g`nde=te; Maic[-sa grija-i ducea +i cu lacrimi ]i zicea: „Dragul mamei V`lcule, M`ndrule, voinicule! Tu tot bei =i vesele=ti, De holer[ nici g`nde=ti, Las[-mi-te de be\ie +i de dalba veselie, C[ holera-i chiar la Prut +i chiar dincoace-a trecut!“ V`lcul ei se supunea, Patru boi la car punea1

+i pe cal ]nc[leca, Drumul la vale-apuca, Apuca-n c[l[torie S[ fac[ negustorie. C`nd la cotul Prutului, Prin mijlocul c`mpului, El zarea, m[ri, vedea O clon\at[ ce r`dea, O clon\at[-nveninat[, Cu pielea pe trup uscat[ +i cu p[rul despletit Tot cu =erpi ]mpleticit.2 Ea din loc ]n loc s[rea, Spini ]n urm[-i r[s[rea, Iarba c`mpului ardea +i oamenii mor\i c[dea! „Cale bun[, m[i drume\:

Carul a fost adus ]n Dacia de coloni=tii romani. Ei aveau deosebite tr[suri. Acea de care se serveau cet[\enii avu\i se numea biga. Tr[sura matroanelor se chema carpentium =i era cu dou[ ro\i, ]ns[ la serb[rile publice ele se suiau ]n alte mai mari cu patru ro\i, numite pilentum. Afar[ de acestea, romanii aveau pentru \ar[ o tr[sur[ carruca. Vizitiul se numea carricarius, c[rucier. 2 Imagine antic[. Furiile iadului, dup[ mitologia roman[, poart[ plete de =erpi. 1

41


Unde mergi a=a sume\?“ „Cale-ntoars[, cloan\[ fa, Unde-alergi cur`nd a=a?“ „Merg la casa V`lcului De pe malul Prutului Ca s[-i ridic zilele, S[ m[ duc cu d`nsele.“ „Alei! iazm[ c[l[toare, Boal[ rea =-ucig[toare! Na-\i calul =i armele, De-mi lunge=te zilele, S[-mi mai v[d copilele C[-mi sunt dragi ca soarele. Na-\i =i carul, na-\i =i boi, Numai te du de la noi!“ „Nu vreau arme omene=ti, C[ eu am arme dr[ce=ti. Am trei coase nev[zute, Cu ciocan de foc b[tute:1 Una pentru cei voinici,

Una pentru copii mici, Una pentru fete mari +i neveste cu =tergari, Nu vreau nici carul cu boi, Ci v[ vreau pe to\i pe voi, S[ v[ umflu zilele, S[ m[ duc cu d`nsele.“ V`lcul biet se o\erea, Holera la el s[rea, Oasele =i le-ntindea +i pe V`lcu-l cuprindea. Gur[ pe gur[ punea, Buze pe buze lipea, Zilele i se sorbea. Apoi cloan\a iar r`dea, Cu zilele purcedea, +i voinicul mort c[dea Jos la cotul Prutului, }n mijlocul c`mpului!

Adeseori se v[d ]n basmele rom`nilor figur`nd arme =i unelte de foc. }ngerii au ]n m`na dreapt[ sabie de foc: o calamitate public[ e numit[ bici de foc; v`nturile de la apus, ce sunt fierbin\i, sunt v`nturi de foc etc. 1

VASILE ALECSANDRI

42 XIV

Bogatul =i s[racul Frunzuli\[ de dud[u, La umbr[, la f[g[d[u Beau s[racul =i bogatul. 1 Beau st[p`nul =i argatul. Iar bogatul se m`ndrea +i-n glas mare poruncea: “M[i cr`=mar, M[i f[g[dar! Ad[-mi mie vin de-un ban Ca s[ beau cu ist s[rman.“ Iar s[racul c[ r`dea +i din gur[ poruncea: “M[i cr`=mar, M[i f[g[dar! Ad[-mi mie vin de-un zlot2 S[-l beau cu bogatul tot!

CUPRINS

„M[i s[race, s[r[cil[, De ce vrei s[-mi faci ]n sil[? Nu-\i pune punga cu mine, C[ n-ai c[ma=[ pe tine, Nici nu ai turme de oi, Nici co=ar cu p[pu=oi, Nici car mare-n patru boi Ca s[ po\i cinsti cu noi.“3 „Mai bogate, bog[\ele! Dac[ ai averi de-acele, Nu-mi scoate ochii cu ele. C[ averile de frunte Sunt ca un izvor de munte, Ast[zi curge =i ]neac[ +i mìni scade s-apoi seac[! De ai turme mari de oi,

Carul \[r[nesc ce purta la romani numele de carrum se numea =i sarracum. Este dar de presupus f[r[ am[gire c[ cuv`ntul de s[rac, adic[ neavut, a denumit din vechime pe oamenii ]ns[rcina\i cu ducerea carelor, oameni cu simbrie =i lipsi\i de avere. 2 Zlotul e o moned[ de conven\ie, precum leul, a c[rei valoare e de 30 parale. Obiceiul de a se num[ra ]n zloturi s-a pierdut mai cu totul ]n \[rile rom`ne=ti. 3 Cuv`ntul cinste, de origine slavon[, a fost r[u ]n\eles =i ]ntrebuin\at p`n[ acum ca s[ exprime onorul. A se cinsti vrea sa zic[ a bea ]mpreun[ la cr`=m[ sau, cum zic francezii, se traiter. 1

43


Ai =i turme de nevoi, C[ pe unde-s turme bl`nzi Sunt =i lupi mereu fl[m`nzi.“ „M[i s[race, s[r[cil[! Face-mi-a= de tine mil[ De n-ai fi tu om pizma= +i la inim[ vr[jma=.“ „M[i bogate, bog[\ele! Nu fi du=man gurii mele, C[ nu-\i vreau nici r[u, nici bine, N-am ce ]mp[r\i cu tine. Tu ai care cu opt boi, Ai co=ar cu p[pu=oi, Eu, un cal bun de nevoi! Tu ai bani de v`nturat,

Galbeni mul\i de sem[nat, Eu am numai un topor Care mi-e bun fr[\ior, Dar ce-aduni tu ]ntr-o var[, Eu adun numa-ntr-o sear[, C[ toporul mi-i vr[jit, Cu t[i=ul o\elit, +i c`nd el se-ntoarce-n v`nt, Cad boga\ii la p[m`nt. M[i cr`=mar, M[i f[g[dar! Ad[-o vadr[ de Cotnar1 +i de plat[ n-ai habar, C[ s[racul c`nd cinste=te Vars[ s`nge =i pl[te=te!“2

1 Moldova produce vinuri foarte bune, care sunt menite a deschide un izvor de mare comer\ \[rii. Unele podgorii mai ales, precum Agiudul, Crucea, Socola, Panicul, Odobe=tii etc., sunt vestite pentru calitatea productelor lor. Cotnarul e ]ns[ vinul de frunte al Moldovei. }n acea podgorie se g[sesc viile lui +tefan-vod[. Expresia vars[ s`nge nu ]nseamn[ aice c[ s[racul ar fi ucig[tor de oameni. Ea vrea s[ zic[ c[ ar v[rsa sudori de s`nge, lucr`nd, pentru ca s[ dea dreptul cui se cuvine. Nu e ]n firea rom`nului de a face moarte de om; el nu cunoa=te sim\irea r[zbun[rii, vendetta italienilor. Crimele cu premeditare sunt foarte rari ]n \ar[: cele mai multe provin din furia m`niei sau din cauza b[uturii. Gelozia ]nc[ produce din c`nd ]n c`nd acte criminale. 2 Finitul acestui c`ntec are o variant[ care pune ]n gura s[racului urm[toarele cuvinte: Tu ai cas[ =i ai mas[, „Tu ai galbeni la chimir, Eu am lunca cea frumoas[, Eu am un seleaf cu fir, +i ce-aduni tu ]ntr-o var[, +i-n seleaf un iatagan Eu adun numa-ntr-o sear[.“ Ce m[ scap[ de alean.

VASILE ALECSANDRI

44 XV

Stejarul =i cornul CUPRINS

„Frate, frate de stejar! Las[-m[ s[ tai un par S[-mi fac osie la car.“ „Fr[\ioare rom`na=, Voios parul da-\i-l-a= Dac-ai face tu din el Buzdugan de voinicel,l Ghioag[ mare nestrujit[, Cu piroane \intuit[, +i cu d`nsa de-ai lupta S[ aperi mo=ia ta.“2 „Cornule, ce nu te-ndoi, De-o creang[ s[ te despoi,

S[-mi fac pr[jin[ de boi?“ „Fr[\ioare rom`na=! Creanga lung[ da-\i-o-a= Ca s-o faci arc de r[zboi S-alungi le=ii de la noi.3 Las[ boii, fr[\ioare, +i te d[ la v`n[toare, C[ nu-i timp de plug[rie, +i e timp de vitejie.“ „Codri, codri, m[ jur eu S[ ucid cu bra\ul meu De tot cornul un du=man, De stejar un c[pitan.“

1 Buzduganele sunt armele favorite ale vitejilor din balade, precum =i ale zmeilor =i ale fe\ilor-frumo=i din pove=ti. Zmeii c`nd se ]ntorn la casele lor, arunc[ buzduganele din dep[rt[ri fabuloase, =i acestea dup[ ce lovesc ]n poart[, merg de se a=eaz[ ]n cuiele de la pere\i. Lupta ]ntre zmei =i fe\i-frumo=i ]ncepe totdeauna cu lovirea buzduganelor. 2 Mo=ia str[mo=easc[, patria! M`ndre timpuri erau acelea c`nd \ara reprezenta p[m`ntul tuturor, averea r[mas[ de la mo=i-str[mo=i =i c`nd glasul codrilor chema pe rom`ni la vitejie! 3 Acest vers las[ a presupune c[ balada e de pe timpul n[v[lirilor lui Sobieski =i ale altor regi poloni.

45


XVI

C[l[torul1 CUPRINS

Trece-un c[l[tor =i c`nt[, Trece pe-o c[rare fr`nt[ Prin c`mpia ]nflorit[, Cu inima ve=tejit[. El se pl`nge c[-n cea lume Nime =tie de-al s[u nume, Nime nu se ]ngrije=te De e mort ori de tr[ie=te. Surioara Magdalin[ L-auzea dintr-o gr[din[, +i pe g`nduri ea c[dea +i de dor se aprindea: „C[l[torule m`hnit, +i prin lume r[t[cit! Tu e=ti pas[re str[in[

Care c`nt[ prin gr[din[ S-apoi zboar[ mai departe L[s`nd inimi ]nfocate.“ „Surioar[ m`ngìoas[! Mult e=ti dulce =i frumoas[! Ochii-\i ard =i-\i arde fa\a Ca garoafa diminea\a, C`nd de rou[-i ]nc[rcat[ +i-n lumin[ se arat[.“ „C[l[torule m`hnit, Nu \i-e calul obosit?“ „Nu, dr[gu\[, nicidecum, Dar e s[turat de drum“. C[l[torul se oprea, Nici c[ mai c[l[torea!

Exist[ o legend[ a unei c[lug[ri\e ce a urmat ]n codri pe un om necunoscut =i care a fost g[sit[ moart[ sub poalele Ceahl[ului. Poate ca balada C[l[torului s[ fie ]nceputul acelui drum misterios. 1

VASILE ALECSANDRI

46 XVII

Fata de bir[u1 CUPRINS

„Fat[ de bir[u! F[ pe dorul meu.“ „Ba, b[di\[, ba, Nu te-oi asculta, C[ m[-i ]n=ela +i nu m[-i lua.“ „Jur pe m`ndrul soare Ce sf`r=it nu are! C[ eu vreau s[-mi fii Mam[ la copii.“

Fata-l asculta +i mi-l s[ruta; Iar a doua zi, C`nd ea se trezi, Prins[-a l[crima +-a se blestema. Ea se tot bocea, El ]i tot zicea: „Fat[ la bir[u +i de \[ran r[u!

Bir[u: cioplitor de sare la ocn[. Tot acest subiect este c`ntat ]n Ardeal cu versurile urm[toare: Pe cea zare de colnic Unul =-altul se trezi. Merge-un t`n[r de voinic. El se scula =uier`nd, Pe cea vale ]nflorit[ Clop de rou[ scutur`nd; Merge-o fat[-mbobocit[. M`ndra se scula pl`ng`nd, C`nd au fost de c[tre sear[ Tot pl`ng`nd =i blestem`nd. Ei ]n drum s-]mpreunar[; etc., etc. C`nd au fost de c[tre zi, 1

47


Ce pl`ngi la p`r[u? Rogi pe Dumnezeu Ca s[ te iau eu? Nu mai pl`nge, fa, C[ eu te-oi lua De so\ia mea C`nd se va vedea Ursul cu cercei

Umbl`nd dup[ miei, Lupul cu cimpoi Umbl`nd dup[ oi, Vulpea cu m[rgele Culeg`nd surcele, +-un iepure schiop }ntr-un v`rf de plop.“

VASILE ALECSANDRI

48 XVIII

M`ndra din Muncel CUPRINS

Colo jos, pe l`ng[ Tis[, Merge m`ndra cam descins[ Prin ierbu\a p`n[-n brù, +i \ine murgul de frù, Murg voinic =i pintenog Care pa=te busuioc. Ea se primbl[-n poieni\[ +i tot zice din guri\[: „Busuiocul l-a= privi1, M[ tem c[ m-oi z[bovi, Dar l-oi smulge =i m-oi duce P`n[ dincolo de cruce, La marginea codrului, La st[p`nul murgului, Tot pe culmea din Muncel, La haiducul voinicel. Cine-a vrea ca s[ m[ ieie Mearg[-acas[ s[ m[ ceie,

Mearg[-acas[ la p[rin\i Cu inima lui ]n din\i; Iar pe c`nd el m[ va cere, Tu, murgu\ule,-n putere, Du-m[ iute ca un zmeu, Du-m[ la st[p`nul t[u“. M`ndra calu-nc[leca, Spre Muncel vesel pleca, Noapte-n drum o apuca. Ea mergea, calea-=i pierdea +i-ntr-un rù ad`nc c[dea, Vai de m`ndra! vai de ea! Sufletu-i zbur`nd zicea: „S[rmanul copilul meu! Cum r[m`ne singurel, F[r[ pic de m`ngìere, F[r[ mam[ cu durere!“

Fetele rom`nce au obicei de a-=i pune ]n p[r =i ]n s`n snopi de busuioc. Ele cred c[ aceast[ plant[ are o putere fermec[toare ce atrage inimile b[rba\ilor. Un c`ntec poporal zice: Floricea de busuioc Se opre=te m`ndru-n loc. Busuiocul se ]ntrebuin\eaz[ la \ar[ ]n leacuri deosebite =i ]n desc`ntece de dragoste. 1

49


XIX

Rom`nii de pe malurile Dun[rii1 „F[, b[di\[, piatra-n zece La ist mal cur`nd de-i trece, C[ suntem de soi rom`n. Nu suntem de neam p[g`n. Despic[ Dun[rea-n dou[, S[ facem dragoste nou[, Colea-n umbra istor nuci Pe bra\e-mi s[ mi te culci S[ facem dragoste dulci. B[di\[, la chip frumos, F[-n p[durea cea din dos C[-i g[si un p[ltinel S[ durezi luntre din el, +i-i g[si dou[ nuiele S[ durezi v`sle din ele“.

CUPRINS

„Face-oi, puic[, cum m[-nve\i, Face-oi luntre =i lope\i S[ despic Dun[rea-n dou[, C`nd a ie=i lun[ nou[“. Iat[ soarele-a apus, Crai nou se ive=te sus.2 M`ndrul trage din lopat[, Trece Dun[rea ]ndat[, Iese-n valea ]nflorit[, Vede puica adormit[, S-o de=tepte-i vine mil[, C[-i ginga=[; c[-i copil[. S[ o lase-i vine dor, C-are fa\a de bujor. „Scoal[, puic[, s[ m[ vezi,

1 Pe malul drept al Dun[rii sunt multe sate locuite de rom`ni pribegi\i din Moldova =i din Valahia. Asemenó ]n Epir, Macedonia, Tesalia, Albania =i Bosnia se g[sesc multe politii =i sate ]n care locuiesc rom`ni cunoscu\i sub denumirea de cu\o-vlahi. Mul\i din ei sunt negustori, iar cea mai mare parte p[stori. Vezi ]n „Rom`nia literar[“ publicat[ ]n Ia=i ]n anul 1855 statistica poporimii rom`ne din Turcia Europei. 2 C`nd iese Crai-nou pe cer, fetele =i fl[c[ii rom`ni ]l salut[ cu strig[ri de veselie =i ]i adreseaz[ rug[min\i, zic`nd: „Crai-nou, Crai-nou, s[n[tos m-ai g[sit, s[n[tos s[ m[ la=i; f[r[ b[rbat m-ai g[sit, cu b[rbat s[ m[ la=i“... etc.

50 S[ m[ vezi =i s[ nu crezi.“ „Ai venit, ursitul meu? Noroci-te-ar Dumnezeu! Vin[-n bra\e, vin’, b[di\[,

VASILE ALECSANDRI

S[-\i dau miere din guri\[, Miere de floare de tei, De-i gusta-o s[ tot cei.“

51


XX

Muieru=c[ din Bra=[u CUPRINS

Sub tufe de clocotel Zace-un t`n[r voinicel, Cu m`ndru\a l`ng[ el. „Scoal[, scoal[, m[i b[rbate, Nu mai tot zace pe spate, C[ mi-am ur`t zilele Mut`nd c[p[tìele, C`nd la cap, c`nd ]n picioare, C`nd la umbr[, c`nd la soare.“ „Oh! drag[ muierea mea! Nu pot, nu pot, chiar d-a= vrea, Boala mea nici c[ s-a duce P`n’ ce tu nu mi-i aduce Mur[-albastr[ =i amar[,

Sloi de ghea\[-n miez de var[.“ „Oh! dr[gu\ b[rbatul meu, Ajuta-\i-ar Dumnezeu! Eu to\i mun\ii am c[lcat, Mur[-albastr[ n-am aflat, Sloi de ghea\[ n-am g[sit, C[ p[m`ntu-i ]nc[lzit.“ „Muieru=c[ din Bra=[u! Mura-albastr[-i ochiul t[u Care m[ ucide r[u. Sloi de ghea\[ netopit[ E chiar inima-\i r[cit[ +i de mine dezlipit[!“

VASILE ALECSANDRI

52 XXI

Dolca CUPRINS

Pe c`mpul Tinechiei, Pe z[rile c`mpiei, R[s[rit-au florile Odat[ cu zorile? N-au r[s[rit florile, +-a dus Costea oile De-a a=ezat st`nele Pe toate movilele. Azi e luni =i mìni e mar\i, Pleac[ Costea la Gala\i. S[ ia sare La mioare, +i bolovani La c`rlani, +i t[r`\e, La oi\e, +i glugi mari La cei z[rari, +i opinci La cei voinici.

Iar[ Costea cum mergea Cu Fulga se ]nt`lnea. Fulga cel cu barba neagr[ +i cu mintea ne]ntreag[, Nec[jit =i obosit, De trei zile fl[m`nzit: „Alei! Fulgo, dragul meu, S[ faci cum \i-oi zice eu: Mergi la st`na mea cu bine S[-\i iei un dar de la mine,1 Trei mioare de frigare +-]nc[ una de c[ldare Ca s[-\i fie de pr`nzare.“ Fulga cel cu barba neagr[, Dar cu mintea ne]ntreag[, Sus la st`n[ se ducea +-oile c`t le vedea, C`rduri, c`rduri le rupea, Cu botùl le m`na }n codru la Pandina.

Generozitatea este una din calit[\ile rom`nului. Inima lui bl`nd[ =i darnic[ ]l ]ndeamn[ totdeauna a veni ]n ajutor celui nevoia=. Lui ]i place a ]mp[r\i buc[\ica lui cu altul: de-acolo s-a n[scut datina ospe\iei. 1

53


Iar Costea c`nd se-ntorcea Mare pagub[-=i vedea C[ lui, m[ri, nu-i venea Nici laptele la mulsoare, Nici ca=ul la-ncheg[toare, Nici urda la-nvelitoare! Costea mult nu se-ng[ima, El dul[ii to\i chema, Un ca= dulce dezvelea, Optezeci de felii t[ia, Patruzeci la pui de cìni, Patruzeci la cìni b[tr`ni. To\i ]n grab[ le m`nca Dar seama nici c[ =i-o da. C`nd, la urma tuturor, lan c[ venea-nceti=or, Schiop[t`nd, schel[l[ind, Laturile cam \in`nd, Dolca, haita cea b[tr`n[ Ce =tia r`ndul la st`n[. Ea venea, nu prea venea, „Dolca fa, Costea-i zicea, Unde mi-e averea mea?“ Dolca-ncet schel[l[ia, La p[m`nt se ]ntindea. „Dolca fa, tu e=ti b[tr`n[, Tu =tii r`ndul de la st`n[. Eu pe tine te-am grijit, Tot cu lapte te-am hr[nit. Dolc[ fa, cum de-ai l[sat,

Furii st`na de-au pr[dat?“ Gemea Dolca, se culca, Laba rupt[-=i ar[ta: „Dolca mea, Dolcu\[ fa! Furii laba \i-au r[nit C`nd la d`n=ii ai s[rit? Dac[-mi e=ti tu priceput[ +i nu te-ar[\i pref[cut[, }nainte s[ apuci +i la furi drept s[ m[ duci Pe urmele oilor Prin paji=tea florilor.“ Dolca vesel se scula, C`mpul de-a lung apuca, Botul prin iarb[ v`r`nd, Urmele tot mirosind. Urma-i ici, urma-i colea, Dolca nici c-o pr[p[dea. Ziua-ntreag[ ea mergea +i-ndesear[ ajungea }n codru la Pandina Ce de foc se lumina. C`nd ]n codru se-ndesea, Bietul Costea ce z[rea? Fulga mas[ c[-=i g[tea, Miei de piele c[-i jupea. Care prin frig[ri frigea, Care prin c[ld[ri fierbea! „Mas[ bun[, veselie!“ Striga Costea cu m`nie.

54 +i Dolca se repezea. La Fulga mereu b[tea, Iar Fulga cum o z[rea Crunt de spaim[ tres[rea. „Alei, Fulgo, barb[ neagr[, Dar cu mintea ne]ntreag[, C`nd la drum te-am ]nt`lnit Eu, m[ri, \i-am d[ruit Trei mioare de frigare +-]nc[ una de c[ldare Ca s[-\i fie de pr`nzare, +i tu,-n loc de mul\umit[,

VASILE ALECSANDRI

Ca o fiar[ fl[m`nzit[, Toat[ st`na mi-ai r[pit +i pe Dolca mi-ai r[nit! Stai, m[i Fulgo, barb[ neagr[, S[ te fac cu mintea-ntreag[.“ +i cum sta =i-l judeca, Inima i-o despica, +i Dolc[i o arunca, Iar[ Dolca n-o m`nca, Inima de v`nz[tor1 E venin otr[vitor!

1 Nerecuno=tin\a este ]n ochii rom`nului una din cele mai ur`te patimi omene=ti. I-am m`ncat pìnea =i sarea, nu pot s[-i pl[tesc cu r[u, =i nemul\umitorului i se ia darul sunt zic[toare poporale care arat[ c`t de frumoase sim\[minte se afl[ ]n inima poporului nostru. Aceast[ balad[ a Dolc[i precum =i acea a Miori\ei le-am cules din gura unui baci, anume Udrea, de la st`na de pe muntele Ceahl[u. Acel p[stor suna din bucium cu o putere extraordinar[, ]nc`t mun\ii se r[sunau ]n mare dep[rtare. El c`nta =i din fluier mai multe c`ntece ciob[ne=ti, iar mai cu seam[ Doina cu o expresie de ]nduio=ire ce aducea lacrimi ]n ochii celor care ]l ascultau. La anul 1842, ]ntr-o frumoas[ sear[ de var[ urc`ndu-m[ la st`na din Ceahl[u unde auzisem r[sun`nd buciumul lui Udrea, am asistat la unul din cele mai sublime spectacole ale naturii, luminat de razele asfin\itului soarelui, iar dup[ ce noaptea pres[r[ cerul cu stele, m[ a=ezai cu Udrea =i cu al\i p[stori ]mprejurul unui foc =i petrecui p`n[-n zori cu c`ntecele de la munte. Udrea ]mi spuse c[ tat[l s[u =tia o mul\ime de balade, ]ntre care a iui Traian =i a lui Aurelian, dar din nenorocire el le luase cu d`nsul ]n morm`nt.

55


XXII

+alga CUPRINS

Sus pe malul Dun[rei, La perdeaua cu cìni r[i, A +alg[i a v[danei, Este-o turm[ de c`rlani P[scut[ de opt ciobani, Turma +alg[i cea frumoas[

Ca =oimul de inimoas[.1 La perdea-n miezul nop\ii Nimerit-au haiducii, Nimerit-au, n[v[lit-au, Palo=ele z`ngnit-au, Pe ciobani legatu-mi-au,

1 +oimul e pas[re r[pitoare, mai mare dec`t uliul =i mai mic dec`t vulturul, ]ns[ foarte ]ndr[zne\ =i rapid ]n zborul s[u. El tr[ie=te ]n mun\ii Carpa\i =i-=i face cuibul pe st`nci ]nalte. +oimul v`neaz[ p[s[ri mari precum g`=te s[lbatice, cocoare, dropii etc., care trec ]n c`rduri prin Moldova =i pribegesc din \ar[ la apropierea timpului de iarn[. C`nd el z[re=te un c`rd de acele p[s[ri c[l[toare, ]=i ia zborul de se ]nal\[ mult deasupra lor, apoi se repede din senin ca o s[geat[ =i love=te p[s[rile cu osul pieptului, ]nc`t acestea cad ame\ite =i se ucid zdrobindu-se de st`nci. }n timpurile de demult, str[mo=ii no=tri aveau obicei de a ]mbl`nzi =oimii =i a-i deprinde la v`nat precum se face =i ast[zi cu coroii, =i se vede c[ me=te=ugul lor era foarte vestit, de vreme ce =oimii f[ceau parte din tributul ce se pl[tea sultanilor dup[ ]nchinarea Moldovei. Acest tribut ce purta numele de dar spre semn de ]nchinare se compunea din 4000 galbeni, 40 iepe =i 24 =oimi. +oimul se vede ades figur`nd ]n balade ca imagine de vitejie =i de repezime. Un voinic e C[pitan +oiman =i are ochi =oimule\i. Un cal sprinten zboar[ ca =oimul. }n balada lui Serb-S[rac descrierea alerg[rii cailor pe c`mpul de la Haidar-Pa=a e f[cut[ ]n chipul cel mai poetic: Cum mi=cau copitele Alalah! cai ar[pe=ti, Ca =oimii aripele. Alalah! cai t[t[re=ti,

56 Dul[ii-mpu=catu-i-au. Iar pe baciul cel mai mare }l fereca =i mai tare Cu coatele la spinare, De striga c[ r[u ]l doare: „C[pitan Caracatuci, V[t[jel peste haiduci! Peste cinci sute =i cinci Tot haiduci de cei voinici. De-ai f[cut vrodat[ bine, F[-\i o mil[ =i cu mine +i-mi dezleag[ bra\ele, R[u m[ dor s[rmanele!“ C[pitanul se-mbl`nzea, Bra\ele-i le slobozea. Iar[ baciul cum sc[pa, M`na-n s`nu-=i o b[ga, Bucium de aur c[ta1 +i de trei ori buciuma, V[ile se r[suna, Frunzele se cl[tina, +alga-n somnu-i l-auzea, Din somn +alga se trezea, La soacr[-sa se ducea +i din gur[ a=a-i zicea:

VASILE ALECSANDRI

„Maic[, m[iculi\a mea! N-auzi=i tu bucium`nd +i v[ile r[sun`nd? Nu =tiu, maic[, ciobanii R[t[cit-au c`rlanii, Ori drumul au r[t[cit, Ori haiduci i-au n[v[lit?“ Baba soacra r[spundea: „Mergi, te culc[, fata mea, De ciobani nu te-ngrija, C-a=a bucium’ ei cu dor C`nd le-i dor de casa lor.“ Soacra bine nu sf`r=ea, +alga iar c[ auzea Glas de bucium r[sun`nd, P`n-]n suflet r[zb[t`nd. ,,Hei! copii, copii arga\i! Somnul dulce voi l[sa\i, +-un cal iute-mi ]n=[ua\i, Pune\i =aua b[rb[te=te, S[ ]ncalec voinice=te.“ Ea pe cal se arunca +i spre Dun[re-alerga H[ulind =i chiuind, Buzduganul ]nv`rtind.

}n letopise\ele noastre se zice c[ semnalul de r[zboi se da prin buciume. Domnii porunceau a buciuma c`nd oastea rom`n[ era gata a se ]ncle=ta la lupt[ cu du=manul. Este dar de presupus c[ ]n secolele de ]nainte buciumul nu era numai o \evie de cire=, ca acela al ciobanilor de la munte, ci un instrument de metal, un soi de tr`mbi\[ militar[. 1

57


C`t haiducii o z[reau, Loc de fug[ nu g[seau, Iar[ +alga-i urm[rea +i din gur[-a=a r[cnea: „Ian a=teapt’ a=teapt’ asteapt[ S[ lupt[m la lupt[ dreapt[, C[pitan Caracatuci, V[t[jel peste haiduci, Peste cinci sute =i cinci Tot haiduci de cei voinici! Stai pe loc s[ ne-nt`lnim, Dou[ vorbe s[ gr[im +i-n arme s[ ne lovim, C[ m[ jur pe Dumnezeu! S[ te-nv[\ eu, f[tul meu, Cum se leag[ ciobanii, Cum se prad[ c`rlanii.“ C[pitan Caracatuci,

1

Adic[: c[pitan de ceat[.

Ceta= mare de haiduci, Se ducea, ducea, ducea, Nici capul nu-=i ]ntorcea. +alga-i ici, +alga-i colea, Capul din fug[-i t[ia! Capu-n urm[ r[m`nea, Trupu-nainte fugea, S`ngele p`rù curgea, Drumul ro= c[ se f[cea! ................. Cic[, m[ri, de pe-atunci, C`nd vin cete de haiduci, Drumul lor nici c[ gre=esc, Nici c[, z[u, mai nimeresc La perdeaua cu cìni r[i A +alg[i, a v[danei A +alg[i, a v[danei De pe malul Dun[rei! 1

VASILE ALECSANDRI

58 XXIII

Mihu copilul I La dealul B[rbat, Pe drumul s[pat, Merge h[ulind, Merge chiuind Mihu copila=, M`ndru P[una=, P[una= de frunte, Copila= de munte.1 Merge el c`nt`nd, Din cobuz sun`nd,2 Codrii dezmierd`nd Din cobuz de os Ce sun[ frumos. Merge cel voinic

CUPRINS

Pe-un murgu=or mic Prin mezul nop\ii, Prin codrul Her\ii.3 Mult e frunza deas[, Noaptea-ntunecoas[, +i calea pietroas[! Dar c`nd se urca +i murgul c[lca Piatra sc[p[ra, Noaptea lumina, Noaptea ca ziua. Merge, m[ri, merge, +-urma li se =terge Printre frunzi c[zute Pe c[r[ri pierdute. Merge tot mereu

}n locul acestor dou[ versuri o variant[ zice: “P[una= de codru, V[t[jel de lotru.“ }n\elesul cuv`ntului lotru nu e bine cunoscut. Unii pretind c[ ]nsemneaz[ band[ de ho\i. 2 Cobuzul e un instrument oriental. 3 Acest codru se g[se=te ]n \ara de sus a Moldovei. El a fost mult timp l[ca=ul ho\ilor celor mai vesti\i. Asemenea a fost =i Strunga, =i Teiu=ul ]n districtul Romanului, =i Bordea l`ng[ Ia=i, =i Lunca-Mare etc. 1

59


Voinicelul meu, Din frunze pocnind, Codrii vechi trezind +i mereu gr[ind: „Hai, murgule, hai, Pe coast[ de plai, Ce la=i tu drumul +-apuci colnicul? Ori zaua te-apas[,1 Ori =aua te-ndeas[, Ori frùl cu fluturi, Ori scumpele rafturi, Ori armele mele Ce lucesc ca stele, De duci a=a greu Trupu=orul meu?“ „Zaua nu m[-ndeas[, +aua nu m-apas[, Frùl nu m[ str`nge, Chinga nu m[ fr`nge, Dar ce m[ apas[

+i-n drum nu m[ las[, C[ s-a\in pe-aici Patruzeci =i cinci, Cincizeci f[r[ cinci De haiduci levin\i2 Du=i de la p[rin\i De c`nd erau mici La codru-n potici. +-acum se g[sesc De benchetuiesc La valea ad`nc[, La muchie de st`nc[, La des p[ltini=, M[runt aluni=; La mas[ de piatr[, }n patru cr[pat[, Cu s`rm[ legat[, Cu slove s[pat[, Cu slove de carte Cu aur suflate. Iar la mas[, =ade3

1 }n secolul de mijloc oamenii r[zboinici precum =i caii lor erau coperi\i cu c[m[=i de fier, numite zale; prin urmare, balada lui Mihu se poate presupune c[ ar exista de pe epoca Cruciadelor. }nsu=i caracterul cavaleresc al eroului baladei ne ]nt[re=te ]n aceast[ idee. 2 Levent ]nseamn[ viteaz de soi. Un voinic poate s[ fie de neam prost, iar un levent trebuie s[ fie de neam bun. 3 +ade ]n loc de =ede, precum =apte ]n loc de =epte, provincialism din Moldova. Asemenea se zice ai ]n loc de ani, cei ]n loc de ceri etc. }n unele p[r\i ale Rom`niei pronun\area cuvintelor, de=i mai pu\in corect[, e mai dulce =i chiar mai armonioas[.

60 Gata s[ te prade Ianu= Ungurean, Vechiul ho\oman, Cu barba zburlit[, De rele-nvechit[, P`n[-n brù lungit[, Cu brù-nvelit[. El are, m[i frate, S[bii lungi =i late, Durd[ ghintuit[,1 Inim[-o\elit[. +i mai are ]nc[ Pe-mprejur de st`nc[ Voinicei levin\i Cu armele-n din\i. Feciori buni de m`n[, C[li\i, tari de v`n[. Fl[c[i gro=i ]n ceaf[, Voinici f[r’ de leaf[! Cu chivere nalte, Cu cozile late L[sate pe spate. Ei te-or auzi +i s-or repezi,

VASILE ALECSANDRI

+i amar de tine +i amar de mine!“ „Hai, murgule, hai Pe coast[ de plai, Las[ colnicul +-apuc[ drumul C[ e=ti cu Mihul! Las[-n urm[-\i team[, C[ te iau pe seama Istor bra\e groase, Groase =i v`noase, Istuia piept lat, Lat =-]nf[=urat, Istui p[lo=el Cu buza de-otel. Unguru-i f[los,2 Nu-i primejdios, Gura lui e mare, Dar nu mu=c[ tare. C`\i sunt ei? cincizeci? +asezeci, optzeci, O sut[ =-o mie? Ias[-n cale-mi, vie Dac[ vor s[ =tie

Pu=ca are deosebite numiri. }n mun\ii dinspre Ardeal e numit[ flint[ =i-n alte localit[\i durd[. 2 Rom`nul e ]nzestrat de natur[ cu un spirit de observare ce l-a f[cut a caracteriza ]n pu\ine cuvinte neamurile str[ine cu care s-au g[sit ]n rela\ii. Trebuie s[ ad[ug[m ]ns[ c[ spiritul s[u este totodat[ ]narmat de un ghimp satiric ce ]=i arat[ v`rful ]n multe din zicerile sale. 1

61


Cine e Mihul, Mihu Copilul!“ Murgul ca g`ndul Las[ colnicul S-apuc[ drumul. „Hai, murgule, hai, Pe coast[ de plai La poiana gras[, Dumbrava frumoas[ Cu iarb[-nverzit[, Cu flori ]nflorit[!“ II

Iat[-n codru, iat[, C[ Ianu= deodat[, Cum benchetuie=te +i se vesele=te, St[, ]ncremene=te, Pe g`nduri porne=te C[ din c`nd ]n c`nd Aude sun`nd, Codrii r[zb[t`nd Un m`ndru c`ntic, C`ntec de voinic +-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de os Ce sun[ duios. 1

+i iat[, =i iat[ C[ Ianu= deodat[ Tresare =i sare +i zice-n glas mare: „Voi, vitejilor, Haraminilor!1 Ian sta\i =-asculta\i +-armele-apuca\i, C[ eu cam auz Un glas de cobuz Printre frunzi sun`nd, Codrii dezmierd`nd. Deci voi v[ gr[bi\i, Cur`nd v[ porni\i S[-i ie=i\i ]n cale Pe deal =i pe vale, La pod, la h`rtop, La lunca de plop, La potica str`mt[, La c[rarea fr`nt[, La f`nt`na lin[ Cu ap[ pu\in[. De-a fi vrun viteaz Cu flori pe obraz, S[ nu mi-l strica\i, Ci s[ mi-l lega\i. Iar vreun fermecat, De muieri stricat,

}n\elesul cuv`ntului haramin este necunoscut.

62 O palm[ s[-i da\i Drumul s[-i l[sa\i!“ Ungurii pornesc +i calea-i opresc. Iar c`t ]i z[re=te Mihu le gr[ie=te: „Voi, voinicilor, Haraminilor, Cine v-a m`nat Capul v-a m`ncat!“ +i nici c[ sf`r=e=te, La har\[ porne=te1 +i se ]nv`rte=te, To\i ]i risipe=te. Apoi iar purcede Prin cel codru verde. Murgul se urca, +i c`nd el c[lca,

VASILE ALECSANDRI

Piatra sc[p[ra, Noaptea lumina, Noaptea ca ziua. Ianu= cum ]l vede, Din loc se repede: „Voi, vitejilor, Haraminilor! Da\i cu l[ncile, Da\i cu flintele.“ „L[sa\i flintele, L[sa\i l[ncile, Voi, voinicilor, Haraminilor! C[ eu Mihu s`nt, +i vreau s[ v[ c`nt Un m`ndru c`ntìc, C`ntec de voinic Cum n-a\i auzit C`t veac a\i tr[it.“

1 Dup[ letopise\ele vechi, har\a era ]n timpul r[zboaielor ]nceputul luptei, ceea ce numesc francezii escarmouches d’avant garde. O=tile aveau h[r[\i sau h[r\a=i care f[ceau atacul dintì pentru ca s[-l sileasc[ pe du=man a-=i dezveli puterile. Oamenii ]ns[rcina\i cu har\a erau ale=i printre cei mai ]ndr[zne\i =i mai iubitori de lupt[, de-acolo vine cuv`ntul h[r\[gos pentru ca s[ exprime un om gata de ceart[. }n balada lui Mihnea-vod[ =i Radul Calomfirescu se vede c[ har\a era =i un joc voinicesc ]n soiul acelor cunoscute sub numele francez de tournoi. Fra\ii Buze=ti =i C[ple=ti zic lui Radu Calomfirescu:

Noi ]n cale \i-am ie=it C-avem dor de har[\it. Hai la har\[ voiniceasc[

+i la joac[ r[zboiasc[. Etc., etc., etc.

63


III Iat[, m[ri, iat[ C[ Mihu deodat[ }ncepe pe loc A zice cu foc, }ncepe u=or A zice cu dor Un c`ntec duios At`t de frumos, Mun\ii c[ r[sun,1 +oimii se adun, Codrii se trezesc, Frunzele =optesc, Stelele clipesc +i-n cale s-opresc! Iar ungurii mult Cu drag ]l ascult, +i Ianu= ]ndat[, Ca nealt[dat[,

Glasu-=i ]mbl`nze=te Mihului gr[ie=te, La mas[-l pofte=te. „Vin’ tu, Mihule, Vin’, voinicule, S[ benchetuim +i s[ veselim, S-apoi am`ndoi Ne-om lupta noi doi“. Ei cu to\i s-adun, La mas[ se pun +i benchetuiesc +i se veselesc, Plo=tile ciocnesc, Vesel chiuiesc.2 Dar c`nd au sf`r=it De benchetuit, Mas[ de-osp[tat, Vinul de gustat, Ianu= ungurean,

1 Tablou sublim de adev[rat[ poezie. Una din cele mai ]nc`nt[toare crea\ii a ]nchipuirii. Ar crede cineva c[ poetul ce a improvizat balada lui Mihu este acela=i care a dat via\[ nemuritoare Miori\ei, acela=i care a pref[cut Universul ]ntr-un templu pentru nunta p[storului moldovean cu moartea, zic`nd: Soarele =i luna Preo\i, mun\ii mari, Mi-au \inut cununa, P[s[ri, l[utari, Brazi =i p[ltina=i P[s[rele mii, I-am avut nunta=i; +i stele, faclii! 2 Chiotul face parte din toate serb[rile =i veseliile rom`nului. Ia nun\i, la hore, la mese mari este obicei a chiui ]ntr-un ton puternic =i prelungit.

64 Mihul moldovean Deoparte se duc La lupt[ s-apuc! Crunt[-i lupta lor, C[ e pe omor. Cine c-a pica Nu s-a mai scula! Iar ungurii to\i, Lui Ianu= nepo\i, Stau de mi-i privesc Cum mi se-nv`rtesc, Cum mi se smucesc, Cum mi se tr`ntesc Ca doi zmei, ca lei, Ca lei paralei1. Iat[, m[ri, iat[ C[ Mihu deodat[ }n loc se opre=te, Pe Ianu= suce=te, Sus ]l opinte=te, Jos ]nc[-l izbe=te +i-n genunchi ]l pune

VASILE ALECSANDRI

+i capu-i r[pune. Iar ungurii to\i, Lui Ianu= nepo\i, Stau ]ncremeni\i De moarte-ngrozi\i. Mihu mi-i treze=te +-astfel le gr[ie=te: „Voi, copiilor, Haraminilor! Care s-a afla De va ridica Buzduganul meu C`t este de greu, Durduli\a mea C`t este de grea +i zalele mele C`t ]mi sunt de grele, Acela s[ vie Cu mine-n fr[\ie Ca s[ vitejeasc[, Numele s[-i creasc[!“ 2 Ungurii se-ntrec

Fiin\e fantastice care figureaz[ ades ]n pove=tile poporale. }n locul acestor dou[ versuri unii c`nt[re\i zic: Ca doi voinicei Pui=ori de zmei. Al\ii schimb[ compararea =i spun: Ca doi negri tauri +i ca doi balauri. 2 C`nt[re\ul care la ]nceputul baladei numea pe Mihu v[t[jel de lotru, c`nta ]n locul versurilor de mai sus pe aceste urm[toare: 1

65


La p[m`nt se plec +i-n zadar se-ncerc! Nici unul nu poate S[ ridice-n spate Armele culcate Cu-aur ]mbr[cate, Cu fier ferecate. „Voi, mi=eilor, Haraminilor! Codrul mi-l l[sa\i, Jugul apuca\i C[ nu sunte\i voi, Nu sunte\i ca noi Oameni de m`ndrie, Buni de vitejie, Ci oameni de gloat[,

Buni de sapa lat[.“ +i cum zice-ndat[ Mihul cel voinic Cu degetul mic Armele-=i ridic[, Pleac[ pe potic[ Cu murgul voios Prin codrul frunzos. +i-n urm[-i vuie=te, Codrul clocote=te De un m`ndru c`ntic, C`ntec de voinic, De-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de os Ce sun[ frumos!

Ca s[ vitejeasc[ +i-n frunzi s[ ho\easc[! Tot acela zice mai departe: Vrednici de ho\ie, C[ nu sunte\i voi, Ci de sapa lat[ Nu sunte\i ca noi +i de cea lopat[. Buni de haiducie, Dup[ ideea mea, balada lui Mihu este de preferat a=a cum este aici prescris[ =i cum mi-a c`ntat-o un v`n[tor de la Bicaz, pe malul Bistri\ei, anume +tefan Nour. Eroul baladei e despoiat de nuan\ele ho\iei, =i r[m`ne cu nobila figur[ a unui cavaler din secolele de mijloc.

VASILE ALECSANDRI

66 XXIV

Toma Alimo= Departe, frate, departe, Departe =i nici prea foarte, Sus, pe =esul Nistrului,1 Pe p[m`ntul turcului, Colo-n zarea celor culmi, La groapa cu cinci ulmi Ce r[sar dintr-o tulpin[ Ca cinci fra\i de la o mum[, +edea Toma Alimos, Boier din |ara-de-Jos; +edea Toma cel vestit L`ng[ murgu-i priponit, Cu \[ru=ul de argint B[tut ]n negru p[m`nt.2 +i pe iarb[ cum =edea,

CUPRINS

M`ndr[ mas[-=i ]ntindea +i tot bea =i veselea +i din gur[-a=a zicea: „}nchinare-a= =i n-am cui!3 }nchinare-a= murgului, Dar mi-e murgul cam nebun +i de fug[ numai bun, }nchinare-a= armelor, Armelor surorilor, Dar =i ele-s lemne seci, Lemne seci, o\ele reci! }nchina-voi ulmilor, Uria=ii culmilor, C[ sunt gata s[-mi r[spunz[ Cu fream[t voios de frunz[,

}n partea Basarabiei de jos, ce purta numele de Bugeac. P[m`ntul din \[rile locuite de rom`ni e vestit pentru calitatea sa m[noas[. E un soi de p[m`nt vegetal, negru =i gras, care d[ roade ]mbel=ugate. De aceea rom`nii l-au sanctificat ]n g`ndul lor =i ]i zic sf`ntul p[m`nt! el te hr[ne=te, el te ad[poste=te, el te ]nvele=te! Vechii romani d[deau p[m`ntului numele de mam[. 3 Una din mul\umirile rom`nului e de a ]nchina p`n-a nu bea. Cuvintele obi=nuite la asemenea ]nchin[ri sunt „Noroc s[ deie Dumnezeu! =i la anul cu bine!, voie bun[ cu bel=ug =i cu opt boi la plug“ etc. 1 2

67


+i-n v[zduh s-or cl[tina +i mie s-or ]nchina!“ Iat[, m[ri, cum gr[ia C[-n departe auzea Un nechez ce nechezea +i se tot apropia. Toma-ncet mi se scula, Peste c`mpuri se uita +i z[rea un ho\oman Pe-un cal negru dobrogean, 1 Un cal sprinten voinicesc... Pl[tea c`t un cal domnesc. Ho\omanul nalt, pletos2 Cum e un stejar frunzos, Era Mane cel sp[tos Cu cojoc mare, mi\o=, Cu cojoc ]ntors pe dos,3 +i cu ghioaga nestrujit[, Numai din topor cioplit[. El la Toma-ncet venea

+i din gur[-a=a-i gr[ia: „Alei! Toma Alimo=, Boier din |ara-de-Jos, Ce ne calci mo=iile +i ne strici f`ne\ele?“ Boier Toma Alimo= }i da plosca cu vin ro=: „S[ tr[ie=ti, Mane f`rtate! 4 D[-\i m[nia dup[ spate Ca s[ bem ]n jum[tate“.5 Mane cu st`nga lua, Cu dreapta se ]narma, Palo=ul din s`n scotea +-a=a bine-l ]nv`rtea, +-a=a bine mi-l chitea C[ pe Toma mi-l t[ia Pe la furca pieptului La ]ncinsul brùlui Deasupra buricului Unde-i greu voinicului.6

1 Caii din Dobrogea erau cunoscu\i pentru calitatea lor ca =i acei din Bugeac. Erau un soi de cai s[lbatici, crescu\i ]n c`mpiile pustii din Dobrogea, =i de soi t[t[resc. 2 Pletele sunt un semn de b[rb[\ie ]n ochii rom`nilor. Ei le poart[ lungi =i se m`ndresc cu d`nsele. Una din cele mai ad[nci m`hniri ale fl[c[ilor ce sunt lua\i la oaste, este c[ disciplina militar[ ]i sile=te a se desp[r\i de podoaba fireasc[ a capului. 3 Se zice de un om aprins de m`nie c[ =i-a ]ntors cojocul pe dos. 4 Cuv`ntul f[rtat e compus din cuvintele f[r[ =i tat[ =i ]nsemneaz[ bastard. 5 Adic[ s[ de=arte plosca fiecare pe jum[tate. }nc[ o dovad[ de pl[cerea ce are rom`nul a ]mp[r\i cu altul bunurile de care el se bucur[. 6 Adic[, unde at`rn[ greutatea armelor purtate la piept, ]ncing[toare.

68 Toma crunt se o\erea... Manea-n sc[ri se-n\epenea, Dos la fug[ =i punea. „Alelei! fecior de lele! C[ci r[pi=i zilele mele! De te-a= prinde-n m`na mea, Zile tu n-ai mai avea!“ +i cum sta de cuv`nta, Ma\ele =i le-aduna, }n co=uri =i le b[ga, Pe deasupra se-ncingea +i la murgu-i se ducea +i cu murgu-a=a gr[ia: „Alelei! murgule\ mic! Alei! dragul meu voinic! De-ai putea la b[tr`ne\e Cum puteai la tinere\e!“ Murgul ochii-=i aprindea, Nechezea =i r[spundea: „Iat[ coama, sai pe mine, +i de-acum te \ine bine. S[-\i ar[t la b[tr`ne\e Ce-am pl[tit la tinere\e!“ Toma iute-nc[leca, Dupe Mane se lua +i mereu, mereu striga:

VASILE ALECSANDRI

„Alelei! murgule\ mic, Alei! murgul meu voinic, A=terne-te drumului Ca =i iarba c`mpului La suflarea v`ntului!“1 Murgul mic se a=ternea, Mane-n l[turi se z[rea, Toma turba =i r[cnea: „|[iatu-m-ai t`lh[re=te, Fugitu-mi-ai mi=ele=te. De te-a= prinde-n m`na mea, Zile tu n-ai mai avea. Stai pe loc s[ ne-nt`lnim, Dou[ vorbe s[ gr[im, Dou[ vorbe o\elite Cu palo=ele gr[ite!“ Mane-n l[turi tot fugea, Iar[ Toma-l ajungea +-a=a bine mi-l chitea C[ din fug[ mi-i t[ia Jum[tate-a trupului Cu trei coaste-a negrului! Mane-n dou[ jos c[dea, Toma murgului zicea: „Alelei! murgule\ mic. Alei! dragul meu voinic!

1 Icoan[ vie =i admirabil[ de fuga calului. }n toate baladele unde se pomene=te de alerg[ri de cai, poe\ii poporului se ]ntrec ]n imagini de o sublim[ frumuse\e. 2 }n pove=ti, caii fe\ilor-frumo=i ]i ]ntreab[ totdeauna cum s[-i duc[: ca v`ntul ori ca g`ndul?


Ochii-mi se p[injenesc, Norii sus se ]nv`rtesc. Te gr[be=te-alearg[, fugi +i ca g`ndul s[ m[ duci2 Colo-n zarea celor culmi, La gropana cu cinci ulmi, C[ eu, murgule,-oi muri Pe tine n-oi mai s[ri! Iar c`nd sufletul mi-oi da,

69 C`nd nu te-oi mai dezmierda, Din copit[ s[-\i faci sap[, L`ng[ ulmi s[-mi faci o groap[ +i cu din\ii s[ m-apuci, }n taini\[ s[ m-arunci. Ulmii c[ s-or cl[tina. Frunza c[ s-a scutura, Trupul c[ mi-a astupa!“1

Unii din c`nt[re\i numesc pe Toma urm[toarele versuri la finitul baladei: „+i s[ ca\i, murgule,-n zori S[-mi g[se=ti vro dou[ flori +i la cap =i la picioare S[-mi s[de=ti c`te o floare: Una, floare de bujor Ce pare c[ arde-n dor, +i alta de busuioc Ce opre=te m`ndra-n loc. Apoi, drag[, s[-mi nechezi, Apoi s[ te dep[rtezi +i s[ mergi la c`mp, la noi, Unde-am n[scut am`ndoi. 1

Alimo=, Toma a lui Mo= =i adaug[ Nime frùl s[ nu-\i puie, Nici pe tine s[ se suie, Iar de-i vedea tu pe jos Un voinic t`n[r, frumos, Cu p[r lung =i g[lbior, S[ =tii c[ mi-e fr[\ior. Tu s[-l la=i ca s[ te suie, M`na-n coam[ s[ \i-o puie, +i s[-l por\i, murgule, bine Cum m-ai purtat =i pe mine +i s[-l primbli aici pe culmi Tot la umbra istor ulmi!“

VASILE ALECSANDRI

70 XXV

Rom`n Grue Grozovanul I Sus, pe c`mpul Nistrului, Sub poalele cerului, La coada Ialp[ului1 Unde fat’ zmeoaicele2 +i s-adun’ z[rnoaicele, +i s-adap’ leoaicele, Multe-s, frate, =i mai multe Corturi mari, corturi m[runte! Iar ]n chiar mijlocul lor Nal\[-se-un cort de covor, Un cort mare =i rotat,

CUPRINS

Poleit =i nar[mzat, Cu \[ru=i de-argint legat, Parc[-i cort de ]mp[rat!3 Dar ]nuntru cine =ede? Dar ]n el cine se vede? Ghirai hanul cel b[tr`n4 Cu hamger bogat la s`n. Mul\i t[tari stau ]mprejur Cu ochi mici, ca ochi de ciur, +i stau to\i ]ngenunche\i Pe covor cu perii cre\i. Iar la u=a cortului Sub stejarul mortului,5

Ialp[u, rù din Basarabia, ce se vars[ ]n lacul numit Ialpug. Fiin\e fantastice care joac[ un mare rol ]n basmele poporului. 3 }n bro=ura ]ntì a baladelor tip[rite la la=i ]n anul 1852, se zice: 1 2

Un cort mare =i rotat Mult e m`ndru naramzat, De \[ru=i de-argint legat

Cu sferi albe de m[tas[... Parc[-i cort de-mp[r[teas[.

4 Hanul de t[tari purta denumirea de Ghirai, ca un titlu de suveranitate, dup[ numele celui dintì =ef al t[tarilor care a luat Cr`mul. 5 Tradi\ia poporal[ spune de un copac locuit de sufletul unui om ce fusese sp`nzurat de crengile lui. Oricine adormea la umbra acelui arbore, f[cea visuri


Este-un biet rom`n legat, Legat str`ns =i ferecat Ca un mare vinovat. Rom`n Grue Grozovanul, Rom`n Grue moldovanul Care-a s[r[cit pe hanul. Doi t[tari \eapa-i g[tesc, Doi amar mi-l chinuiesc, Dar el c`nt[-n nep[sare Parc[-ar fi la mas[ mare, +i d[ semn de veselie Parc[-ar fi la cununie!.. Iat[ m`rz[ci\ele1 +i cu t[t[ri\ele C[ la hanul n[v[lesc +i cu toate a=a-i gr[iesc: „Alei! Doamne han b[tr`n Cu hamger bogat la s`n! F[ cu Grue ce vei face Sufletul s[ ni se-mpace, C[ de c`nd s-a ridicat +i-n Bugeac Grue-a intrat, Mul\i t[tari el \i-a stricat +i t[tarce-a v[duvit,

71 Fete mari a b[tr`nit, Bugeacul l-a pustiit, Bugeacul pe jum[tate +i Cr`mul a treia parte!“ Ghirai hanul cel b[tr`n Trage pala pe la s`n +i cu glas crunt de p[g`n2 Zice lui Grue rom`n: „Alei! Grue viteaz mare! De la mine n-ai iertare. Spune-ncalte-adev[rat Mul\i t[tari tu mi-ai stricat?“ „Alei! Doamne han b[tr`n, Las[ cel hamger la s`n, C[ eu sunt pui de rom`n +i nu-mi pas[ de-un p[g`n! De-i iertare sau de nu-i, Tot cu dreptul vreau s[-\i spui C[ de c`nd m-am ridicat +i-n Bugeac eu am intrat Mul\i t[tari, z[u, \i-am stricat +i t[tarce-am v[duvit, Fete mari am b[tr`nit +i Bugeac am pustiit,

de moarte care se ]mplineau p`n[ ]n trei zile. Poate c[ stejarul mortului din balad[ s[ fie chiar acel din tradi\ie. 1 Adic[ nevestele m`rzacilor =i t[tarilor de gloat[. M`rzacii erau de s`nge h[nesc =i formau o cast[ puternic[ ]ntre t[tari. Numele lor era Myrza. 2 Rom`nii dau numele de p[g`n la toate neamurile ce nu erau de religia lui =i cu care se g[seau ]n lupte.

72 De bahme\i l-am s[r[cit,1 Bugeacul pe jum[tate +i Cr`mul a treia parte. Iar Nistrul c`nd l-am trecut, Pod pe d`nsul am f[cut Ca s[ duc, s[ car la noi Averile de la voi; S[ duc care moc[ne=ti Cu copile m`rz[ce=ti +i cu roabe t[t[re=ti. Alei! Doamne han b[tr`n, Las[ cel hamger la s`n +i-mi d[ moarte de rom`n,

VASILE ALECSANDRI

Nu-mi da moarte de p[g`n, Las’ s[ m[ m[rturisesc2 +i de suflet s[-mi grijesc La un pop[ cre=tinesc Care zice din psaltire }n cea sf`nt[ m[n[stire, C[ mult sunt eu vinovat, De p[cate ]nc[rcat; C-am curvit cu sora ta +-am r[pit pe fiica ta, +-am ucis pe frate-t[u,3 Viteaz mare c`t un leu, Care-a fost du=manul meu!“

Bahmet sau bahamet, cuv`nt de origine t[tar[, ce denume=te caii din Bugeac. O mare parte din Basarabia poart[ numele de Bugeac, de pe timpul n[v[lirii t[tarilor ]n s`nul ei, ]n urma mor\ii lui +tefan-vod[. C`mpiile Bugeacului hr[neau ]nainte un soi de cai s[lbatici ce erau foarte apre\ui\i de turci =i de t[tari. Asemenea =i ]n Dobrogea, pe malul drept al Dun[rii, ]n fa\[ cu Basarabia de jos, se g[seau herghelii de soi bun. Caii cei mai buni ]ns[, cei mai frumo=i la faptur[ =i mai spornici la pas erau caii din Moldova. Cantemir zice ]n Descrierea Moldovei c[ turcii au un proverb care pomene=te de frumuse\ea tinerilor persani =i de agerimea cailor moldoveni. Acei cai erau foarte c[uta\i de unguri =i de le=i pentru remonta cavaleriei. 2 Grue vroie=te s[-=i m[rturiseasc[ p[catele ]nainte de a muri. Rom`nii \in foarte mult la ]ndeplinirea datoriilor lor de cre=tini. 3 Unii din c`nt[re\i adaug[ mult la faptele lui Grue, dup[ cursul inspir[rii =i c`teodat[ dup[ nevoia rimei. Astfel, ]n edi\ia baladelor din 1852, se citesc urm[toarele: Am curvit cu sora ta +-am t[iat pe frate-t[u +-am ucis pe maica ta +-am ars pe tat[l t[u. Este ]ns[ de presupus c[ Ghirai hanul cel era b[tr`n, nu mai avea nici tat[, nici mam[ pe timpul lui Grue. 1

73


Ghirai hanul cel b[tr`n Uit[ hamgerul la s`n, +i cu glasul o\erit Pe loc a =i poruncit La m`rzaci de cei mai mari +i la cincizeci de t[tari Pe Grue s[-l duc[-ndat[ La cea m[n[stire nalt[! II T[t[rimea purcedea +i pe Grue mi-l ducea La cel pop[ cre=tinesc, Sf`nt cu chipul omenesc, Care zice din psaltire }n cea sf`nt[ m[n[stire; Dac[ vedea =i vedea, Grue vreme nu pierdea, Dou[ cruci numai f[cea, Doamne-ajut[! el zicea, Bard[-n m`n[ apuca +i-n t[tari se arunca Ca un v`nt ]nviforat }ntr-un lan de grù uscat. „Aman!“ ei cu to\i r[cneau1 +i din fa\a-i to\i piereau!

Dac[ vedea =i vedea, El ]n grab[ se ducea Chiar la grajdul hanului, Hanului t[tarului. C`nd la grajd el ce z[rea? Un bahmet ce tot s[rea, Un c[lu\ cam p[tr[rel, Ie=ea-n var[ cinc[rel. Grue mi-l apropia; M`na-n coam[ c[-i punea +i-n podele-l azv`rlea, A=a cal nu-i trebuia! Dar colo, c`t colo,-n fund, Iat[-un negru cal rotund, Care soare n-a v[zut De c`nd m[-sa l-a f[cut2. La el Grue se ducea, M`na-n coam[ c[-i punea, Din loc nici c[ mi-l clintea! A=a cal ]i trebuia. El afar[ mi-l scotea, Frumu=el mi-l ]n=eua, }n=eua =i-l ]nfrùa +i pe ochi ]l s[ruta +i pe d`nsul s-arunca. Trei dezbinuri c[ mi-i da,

Aman e strig[tul turcilor =i al t[tarilor c`nd ei se afl[ ]n fa\[ cu un pericol. Aman ]nseamn[: „Gra\ie!“ 2 Vezi nota din balada lui Serb-S[rac. 1

74 Sc`ntei verzi din ochi ]i da,1 +i deodat[ s-ar[ta Chiar la u=a cortului Sub stejarul mortului. Ghirai han c`t ]l vedea, Ofta greu =i mi-i zicea: „Alei! Grue, viteaz mare! De la mine ai iertare, De vrei numai s[ te prinzi Negrul meu s[ nu mi-l vinzi, S[ nu-l vinzi la ungurean, Nici la turc \arigr[dean. S[ nu-l vinzi nici la litean,2 C[ liteanu-i om viclean. Ci s[-l vinzi la un rom`n, C[-i om drept =i bun st[p`n +i de m`n[ mai d[nos

VASILE ALECSANDRI

+i de suflet mai duios3. El pe negrul de-a avea, Tot de nun\i mi l-ar \inea. Eu la d`nsul l-oi vedea Ori la nun\i, ori la r[zboi, C`nd ne-om lupta noi cu voi. El c[ mi l-ar d[rui Sau c[ i l-oi cump[ni De trei ori cu venetici,4 Venetici de c`te cinci.“ Rom`n Grue cam r`dea +i din gur[ r[spundea: „Alei! m[ri, han b[tr`n! Ori nu =tii c[ sunt rom`n? De-s rom`n, sunt frate bun5 Cu-orice cal viteaz nebun! Iar de ai bahme\i fugari

1 Caii din baladele =i din pove=tile poporale sunt hr[ni\i cu j[ratic =i scot sc`ntei de foc pe ochi =i pe n[ri c`nd se aprind la fug[. A scoate ]ns[ sc`ntei verzi ]nseamn[ a sim\i o durere vie. 2 Litean sau litfean, locuitor din Litfania. Desele r[zboaie ce avur[ moldovenii cu le=ii, daunele ce f[ceau ace=tia ]n \ar[, c`nd n[v[leau, =i numeroasele lor c[lc[ri peste tractatele de pace, au dat cuv`ntului litf[ o semnificare foarte ur`cioasa. Litfa e sinonim de neam r[u =i f[r[ credin\[. 3 }n edi\ia baladelor de la 1852, cu gre=eal[ s-au tip[rit urm[toarele versuri: Sa nu-l vinzi la vrun muntean C[ munteanu-i om viclean. Adev[ratul c`ntec b[tr`nesc, precum l-am aflat de la un c`nt[re\ orb din satul Bohotinu, anume Neculai Nastasi, pomene=te de litfean, iar nu de muntean. 4 Galbeni de Vene\ia, duca\i mari de c`te cinci unul ce se numesc lef\i. 5 Admirabil[ caracteristic[ a rom`nului de pe timpul vitejiei.

75


+i de ai voinici t[tari, Bahme\i iu\i s[ m[ goneasc[, T[tari crun\i s[ ]ndr[zneasc[. D[-le voie, d[-le =tire Dup[ mine s[ se-n=ire +i s-alerge s[ m-ajung[ Pe c`mpia ast[ lung[.“ III Ghirai hanul semn d[dea, T[t[rimea purcedea Pe cel c`mp nem[rginit Cu negar[ ]nvelit +i cu troscot coperit. T[t[rimea se-n=ira +i fugind se r[sfira C`te unul, unul, unul Dup[ negri=or nebunul, Negri=or fugea, fugea, Cum se fuge nu fugea, Ci s[rea tot iepure=te +-alerga tot og[re=te Nechez`nd tot voinice=te. Alei! voi t[tari p[g`ni, Vi s-a stins ziua de mìni! Iat[ Grue d[-napoi

+i s-arunc[ printre voi Ca un v`nt ]nviforat }ntr-un lan de grù uscat; +i cu negri=or nebunul V[ ia unul c`te unul +i din fug[ v[ cose=te +i v[ taie chip snope=te1 +i de-averi v[ cur[\e=te +i de boal[ v[ scute=te +i v[ las[-n urma lui Ca momì de-a c`mpului! Apoi Grue se porne=te +i-n Moldova se ive=te Ca un soare ce-nc[lze=te, }nc[lze=te =i rode=te, C[ mult bine-n lume face Sufletul s[ =i-l ]mpace. Cre=tineaz[2 +i boteaz[, Da de fin C`te-un tretin +i de fin[ O tretin[. +i cunun[ fete mari, F[r[ grij[ de t[tari, +i ridic[ m[nastiri

Adic[ ]i taie snopuri, snopuri ca grùl. Rom`nii sunt foarte bucuro=i de cumetri judec`nd dup[ marele num[r de cumetri ce se g[sesc ]n fiecare sat. Ceremonia botezului da loc la serb[ri voioase cu mese mari =i cu hore. 1 2

76 Pentru timp de n[v[liri,1 Iar pe negru sprintenel }l face frate cu el,

VASILE ALECSANDRI

C[ rom`nu-i frate bun Cu-orice cal viteaz nebun!

M[n[stirile ce se ridicau ]n timpurile grele ale luptelor noastre cu vecinii erau destinate a fi =i templul lui Dumnezeu =i locuri de ad[postire pentru b[tr`ni, pentru femei =i copii, c`nd n[v[leau du=manii ]n \ar[. De aceea m[n[stirile aveau ziduri mari ca ni=te cet[\i, ba=te boltite =i taini\e pentru ascunderea sculelor, =i erau mai mult cl[dite ]n locuri retrase, prin mun\i =i ]n fundul codrilor. 1

77


XXVI

Codreanul I Frunzuli\[ de dud[u! 1

CUPRINS

1 Cele mai multe dintre c`ntecele poporale ]ncep cu frunz[ verde. Aceasta provine din iubirea rom`nului pentru natura ]nverzit[. Prim[vara cu cerul ei albastru, cu dulcea sa c[ldur[, cu ]nsufle\irea ce ea aduce lumii, amor\it[ de viforele iernii, na=te ]n inima rom`nului doruri tainice, porniri entuziaste care ]l fac a uita suferin\ele trecutului =i a visa zile de iubire, de vitejie. Lui ]i place, c`nd vine prim[vara cea verzie, a se ]ntinde pe iarb[, a se r[t[ci prin lunci =i codri, a c`nta =i a pocni din frunze, a se sc[lda ]n lumina soarelui =i ]n aerul parfumat al c`mpului. Frunza cea nou[ ]i insufl[ c`ntece pline de o melancolie ad`nc[, ce exprim[ jalea unui trecut de m[rire =i aspirarea c[tre un viitor m[re\. Frunza verde ce ]ncunun[ c`ntecele poporale serv[ totodat[ de caracteristic[ c`ntecului. Astfel, c`nd subiectul este eroic, c`nd el cuprinde faptele unui viteaz, poetul alege frunzele de arbori sau de flori ce sunt ]n potrivire cu puterea =i cu tinere\ea, precum frunza de stejar, frunza de brad, frunza de bujor, c[ci voinicii baladelor sunt nal\i ca bradul, tari ca stejarul =i rumeni ca bujorul. C`ntecele de iubire se ]ncep cu frunzele de l[crimioar[, de sulcin[, de busuioc, pentru c[ aceste flori, dup[ crederea poporului, au o menire fermec[toare. C`nd e c`ntecul de durere sau de moarte, el prefer[ frunzele de m[r[cin[, de mohor etc. }n legendele =i ]n baladele unde figureaz[ copile frumoase, acestea sunt ]ntov[r[=ite de cele mai ginga=e flori ale c`mpiilor, poetul le ]ncunun[ cu ghirlande mirositoare de frunze de viorele, de trandafiri, de mic=unele etc. =i astfel se poate cunoa=te subiectul unui c`ntec chiar de la cel ]ntì vers. Rom`nii dovedesc, prin aceast[ form[ poetic[ a improviz[rilor lor, o =i mai str`ns[ rudire cu fra\ii lor din Italia, c[ci ]n c`ntecele poporale ale umbrilor, ale ligurilor, ale picenilor =i ale piemontezilor, frunza e ]nlocuit[ prin floare. De pild[: Fior de viole Li vostri ochietti furono le strale Che fece la ferita che mi dole etc.

78 S-a aflat la Movil[u1 De Codreanul cela r[u, C[ se primbl[ prin ponoare Prin potice f[r[ soare, Cu saric[ bocs[neasc[ +i c[ciul[ \urc[neasc[, Nime s[ nu mi-l cunoasc[. Mult e m`ndru, sprintenel Cel voinic, cel voinicel! +i tot cat[-un c[lu=el Roibule\, cu p[rul cre\ De-al lui Codrean dr[gule\. Mult alearg[, s-ostene=te, Cal pe g`nduri nu g[se=te; C`\i fugari i s-ar[ta, El de coam[-i apuca, Peste tufe-i arunca. Dac[ vedea =i vedea C[ norocul nu-l slujea, }n baltag se rezema, Colea-n vale se l[sa, Colea-n vale, la str`mtoare

VASILE ALECSANDRI

Unde trec mocani cu sare.2 Iar ]n drum c`t se punea, C-un mocan se ]nt`lnea +i din gur[-a=a-i gr[ia: „Cale bun[, m[i muntene!“ „Mul\umim, frate Codrene!“ „M[i Mocane fr[\ioare, Nu \i-e roibul de schimbare? S[-\i dau chebea din spinare +-un car mare plin de sare, Un car mare cu opt boi S[ mergi bogat de la noi?“ „Nu mi-e roibul de schimbare, Nici mi-e roibul de v`nzare, C[ cu mama roibului Pl[tesc valea Oltului, +i de-a= vinde pe roibul, A= pl[ti Movil[ul.“ „Alelei! moc[na= drag[, De mine dorul se leag[. F[ =i tu pe dorul meu C[ bun e cel Dumnezeu!

Fior di mela Vattene a casa che mamma ti chiama Mamma ti chiama e lo mio core pena. etc., etc. 1 Ora= vechi din Basarabia pe malul Nistrului. 2 Mocanii de la munte fac din vechime =i p`n[ ast[zi, cu carele lor mari ]nh[mate de herghelii ]ntregi de cai, transporturi de sare =i de m[rfuri prin \ar[ =i la hotare. Fior di cerasa E d’una siepe de mortella e rosa Io la vorré siepa’ la vostra casa.

79


D[-mi pe roibul dr[gule\, Ca s[ cerc de-i =oimule\. De-i mi-a pl[cea umbletul Eu \i-oi da =i sufletul.“ Moc[na=ul se pleca, Codrena=u-nc[leca... Trei rugini el ]i tr[gea,1 Astfel roibul meu fugea... V[ile se limpezea!1 Se ducea ho\ul r`z`nd, Fugea roibul nechez`nd, Iar mocanul sta pl`ng`nd +i din gur[ tot zic`nd: „Alelei! m[i Codrenele! Te vezi de pe spr`ncenele C[ e=ti f[c[tor de rele. Vin’, Codrene, ]napoi, D[-mi ]ncalte cei opt boi, C`\iva bani de cheltuial[ +i chebea de primeneal[.“ „Ba-\i f[ cruce, m[i mocan, Zi c-ai cinstit pe Codrean, C[ de-oi veni ]napoi }n loc de car cu opt boi, |i-oi da ni=te pumni zg`rci\i

De \i-or p[rea bani g[si\i“ +i s-a dus, s-a dus, s-a dus P`n’ ce soarele-a apus. III Frunz[ verde de alun[! Codrena= cu voie bun[ Se urca ]n deal la st`n[, Se urca =i chiuia... To\i ciobanii c[ fugea! Numai unul r[m`nea, L`ng[ foc se ]ntindea, Boln[vior c[ se f[cea, Codrena= ]l pricepea +i din gur[-a=a-i zicea: „M`nca-te-ar lupii cioban! La ce te mai faci viclean C[ \i-oi trage-un iatagan De-i s[ri ca un =oldan! Scoal’ de-mi alege-un c`rlan, C`rl[na= de la Ispas4 Tinerel, rotund =i gras.“ El c`rlanul =i-l lua, La ciochine =i-l lega +i cu roibul iar pleca, 3

Adic[ ]l lovi de trei ori cu varga ruginit[ a pu=tii sau cu muchia ruginit[ a palo=ului. 2 Imagine minunat[ de repezimea calului. 3 Ban g[sit, ban vr[jit. Comoar[ g[sit[, belea nesf`r=it[, proverburi. 4 De ziua Ispasului ]ncep a se t[ia miei pentru hrana poporului. De acolo 1

80 +i cu roibul se l[sa Colo-n vale la +anta, La +anta, la cr`=m[reas[ Cu ochi mari de puic[-aleas[. Bea Codrean, se vesele=te, Cu +anta se dr[goste=te +i de plat[ nici g`nde=te. Bea Codrean =i porunce=te, Iar cr`=maru-ng[lbene=te +i porunca-i ]mpline=te. „M[i b[di\[, m[i cr`=mar! Ad[-o plosc[ de Cotnar +i una de Odobe=ti Dac[ vrei s[ mai tr[ie=ti!“ Plo=tile Codrean lua, La obl`nc le anina, Cr`=m[ri\a s[ruta, +i cu roibul iar pleca +i cu roibul se l[sa Deasupra Copoului,1

VASILE ALECSANDRI

Colea-n rediul Breazului, Loca=ul viteazului. El la umbr[ se punea, C`rlanu-ntreg =i-l frigea, Mas[ m`ndr[-=i ]ntindea, +i m`nca, bea, veselea, De potir[ nici g`ndea! Dar potira-l urm[rea, Potir[ arn[u\easc[2 Cu iarb[ v`n[toreasc[, Unde-a da s[ nu gre=easc[! Codrena= c`t o vedea, Plosca la gur[-aducea, Iar potira-i tot zicea: „D[-te, Codrene, legat, S[ nu te ducem stricat.“ Codrena= le r[spundea: „Mielu-i gras, ploscu\a-i grea, De sunte\i niscaiva fra\i,

vine zic[toarea prin care cat[ a se m`ngìa b[tr`nii: Prm[vara vede mai multe piei de miei dec`t de oi. 1 Copoul e un c`mp frumos ]n cap[tul Ia=ilor, locul de primblare al societ[\ii fostei capitale. Dincolo de acest c`mp se g[se=te rediul Breazului. 2 Arn[u\ii au fost mult timp ]n serviciul domnilor =i al boierilor. La ]nceput ei formau o gard[ domneasc[, ]mbr[cat[ numai ]n haine cusute cu fir. Mai pe urm[ ei fur[ ]ntrebuin\a\i de agie ca potira=i ]n contra ho\ilor ce \ineau drumurile. Unul din =efii lor cel mai vestit a fost Bimba=a-Sava. }n fine, de c`nd cu formarea mili\iei rom`ne, ei au r[mas ca slugi de parad[ la unii boieri. Meseria lor consist[ numai ]ntru a fi ]narma\i ca ni=te arsenaluri =i a figura astfel dind[r[tul cale=tilor.

81


Iat[ masa =i m`nca\i!“ Arn[u\ii se izbeau, Armele de foc scoteau +i-n Codrean le slobozeau... Pieptul lui Codrean s[rea! Iar el r[nile-=i str`ngea, Plumbii din carne-=i scotea, Cu ei durda-=i ]nc[rca +i din gur[-a=a striga: „Alelei! t`lhari p[g`ni! Cum o s[ v[ dau la cìni, C[ de-at`ta sunte\i buni“. Apoi durda-=i ]ntindea +i-n plin durda lui pocnea. Potira=ii jos c[deau, }n s`nge se v`rcoleau. Iar Leonti-Arn[utul, }nghi\i-l-ar p[m`ntul! Nasturi de-argint c[ scotea2 De-nc[rca o =u=anea3 +i-n Codrean o slobozea, Pe Codrena= mi-l r[nea! 1

Voinicelul meu turba, }n durd[ se rezema, Baltagul =i-l ridica, }n Leonti-l repezea +i capul ]i retezea. Capul de-a dura s[rea, S`ngele bolborosea, Trupul metanii f[cea. Dar Codreanul tot sl[bea, Pe genunchi bietul c[dea, }n palme se sprijinea, +i potira mi-l prindea, Lega-s-ar moartea de ea! III Frunz[ verde de m[cie=, Pe Codreanu-l duc la Ie=i, La Domnul, la Ilie=. 4 +i mi-l duc ]ntr-un divan Unde Domnul cu caftan +i pe cap cu gugiuman Sta culcat pe-un buzdugan

R[spuns caracteristic al unui din cele mai nobile obiceiuri rom`ne, obiceiul ospe\iei. Oric`nd vede cineva o mas[ ]ntins[ =i zice: „Mas[ bun[!“, st[p`nul mesei r[spunde: „Poftim la d`nsa!“ 2 Poporul crede c[ sunt zale vr[jite pe care numai glon\ii de argint le pot str[bate. 3 Pu=c[ lung[ arn[u\easc[. 4 Este de prezumat c[ balada pomene=te de Alexandru Ilie= care a domnit ]n al XVII secol, 1666. 1

82 L`ng-un grec \arigr[dean.1 „M[i Codrene, voinicele, Spune tu domniei mele, Mul\i cre=tini ai omor`t C`t ]n \ar[ ai ho\it?“ „Domnule, m[ria-ta! Jur pe Maica Precista, Eu cre=tini n-am omor`t C`t ]n \ar[-am voinicit, Vreun cre=tin de-l ]nt`lneam, Averile-i ]mp[r\eam. Cu doi cai de-l apucam, Unu-i dam, unu-i luam. M`na-n pung[ de-i b[gam, Jum[tate-o de=ertam. Unde vedeam s[racul, }mi ascundeam baltagul, +i-i dam bani de cheltuial[ +i haine de primeneal[.2 Iar unde z[ream grecul, Mult ]mi ardea sufletul P`n’ ce-i retezeam capul! }n cap m`na c[-i puneam,

VASILE ALECSANDRI

La p[m`nt ]l aduceam, C[p[\`na i-o t[iam +i la corbi o juruiam!“ Cel grec m`ndru, coroiat, Ce =edea cu domnu-n sfat, Pe Codrean c`t l-auzea, La fa\[ se-ng[lbenea, Pe covor ]ngenuchea +i din gur[-a=a gr[ia: „(De-a mai fi Codrean vro var[, }mi scoate grecii din \ar[.) Domnule, m[ria-ta! Pe Codreanul nu-l ierta, C[ el capul \i-a m`nca +i foc t`rgului \i-a da +i pe doamna \i-a fura“. Domnul c[ se speria, Semn cal[ului f[cea. Iar Codreanu priceputul, Priceputul =i p[\itul, Semnul domnului z[rea +i din gur[-a=a gr[ia: „Domnule, m[ria-ta!

1 Adic[ grec din Fanar, unul din acei intrigan\i servili care au s[dit ]n inimile rom`nului ur[ =i dispre\ ]n contra grecilor, at`t prin b`ntuirile ce au cauzat \[rii ]n timp de mai mult de un secol, c`t =i prin coruperea n[ravurilor ce au l[sat ]n urma lor! 2 A se primeni ]n haine noi este un prilej de a primi ur[ri de fericire =i de s[n[tate din partea cuno=tin\elor =i a neamurilor. Ace=tia zic: „Sa le por\i s[n[tos =i voios!“


Tu pe greci nu asculta, C[ ei via\a \i-or scurta, Grecu-i fiar[ du=m[noas[, Grecu-i limb[ veninoas[, Grecu-i boal[ lipicioas[ Ce p[trunde p`n’ la oase!1 Iar de vrei tu s[ mor eu, Mai lunge=te veacul meu S[ m[-mpac cu Dumnezeu. Las’ s[ m[ m[rturisesc, De moarte s[ m[ g[tesc, +i s-ascult slujba cea mare Din gura popii Macare!“ Domnul pe g`nduri c[dea, Semn Arma=ului f[cea; Por\ile se deschidea, Iar Codreanu-n g`ndul s[u Zicea: „Bun e Dumnezeu!“ IV Frunz[ verde de bujor! La biseric[-n pridvor

83 Sta Codreanul fr[\ior Cu butucul de picior.2 Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l preg[tea. Codrena= se umilea +i popii, gem`nd, zicea: „P[rinte, sfin\ia-ta! Mai dezleag[-mi pe dreapta S[-mi fac cruce cu d`nsa, S[-mi fac cruce, s[ m[-nchin Ca s[ mor ca un cre=tin.“ Popa dreapta-i dezlega, El ]n s`n m`na-=i b[ga, Dalb de palo= c[ scotea, De butuc c[-l =i tr`ntea +i butucul deschidea: „Alelei! t`lhari p[g`ni, Cum o s[ v[ dau la cìni, C[ de-at`ta sunte\i buni!“ Cum zicea, a=a f[cea, Potira m[cel[rea +i la curte se-ntorcea

1 Aceste versuri aduc aminte pe acelea din Eneida: Timeo Danaos et dona ferentes; =i pe acel al poetului italian: O, vili, o, superbi, ma infami sempre! Unii dintre c`nt[re\i pomenesc de turc ]n loc de grec =i, prin urmare, Codrean zice: Dumnule, m[ria-ta, Pe str[ini nu-i asculta etc. Vezi partea I a baladelor, edi\ia din 1852. 2 Pedeapsa butucului, obi=nuit[ ]n Orient, se aplica culpa=ilor chiar la romani. }ntre ruinele ora=ului Pompeia s-au g[sit ]ntr-o ]nchisoare osemintele a doi oameni prinse ]ntr-un mare butuc de bronz.

84 +i-n glas mare-a=a zicea: „Domnule, m[ria-ta! Ian deschide-\i fereastra, S[ ne vedem fe\ele, S[ ne-auzim vorbele. S[ =tii, Doamne, s[ =tii bine C[ nu-i vrednic pentru tine S[ omori voinici ca mine!“ Domnul fa\a =i-aprindea,1 Grecu-n beciuri s-ascundea, Curtenii cu to\i s[reau, Poarta cur\ii ]nchideau. Codrena= dac[ vedea, Palo=ul =i-l z`ng[nea2 +i deodat[ chiuia: „Alelei! cal roibule\, De-al lui Codrean dr[gule\! Unde e=ti, voinicule, S[-mi mai scapi tu zilele!“ Iat[ roibu-l auzea, Iat[ roibul nechezea, De la iesle se smucea, La glas de st[p`n venea. Venea vesel ne-n=euat, Ne-n=euat =i ne-nfrùat,

VASILE ALECSANDRI

Zbura vesel pe p[m`nt, Nara-n v`nt =i coama-n v`nt. Codrena= se-nveselea, Pe el iute se-azv`rlea, Printre glon\uri viu trecea, Zid de piatr[ nalt s[rea +i, s[rind, a=a zicea: „R[mì, Doamne, pe domnie, Eu m[ duc ]n haiducie! R[mì, Doamne, s[n[tos, C[ tu vrednic nu mi-ai fost. Ilie=, r[mì cu bine, C[ nici tu nu e=ti de mine +i nici eu nu sunt de tine!“ Sc[patu-mi-a voinicul! Eu m[-nchin cu c`ntecul, Ca codrul cu fream[tul, Ca roibul cu umbletul. Roibul sare zid ]n loc, Scoate voinicul din foc, Codrul frunza-=i ]ndese=te Pe voinic ]l mistuie=te. R[m`ne\i ]n veselie. Ca Codreanu-n haiducie +i-mi face\i parte =i mie.3

Adic[ i se cuprinse obrazul de ro=a\ea m`niei. Adic[ cerca ascu\i=ul cu unghia ca s[ se ]ncredin\eze de sun[ a arm[ ruginit[ sau o\elit[. 3 Unele din balade se termin[ cu o urare adresat[ ascult[torilor. Str[mo=ii 1 2

85


XXVII

Vidra CUPRINS

I Frunz[ verde pelini\[, Pe cel deal, pe cea colni\[, Primbl[-mi-se-o c[t[ni\[ Cu doi bani ]n punguli\[, +i cu doi ]n buzunari, Cu doisprece l[utari, +i cu doi, trei c[lu=ei }nc[rca\i de g[lbenei. Iar cu d`nsa se afla, Tot pe lun[ se primbla, Stoian +oimul, pop[ vechi,1 Cu potcapul pe urechi,

Ce s-a l[sat de popie +i de sf`nta liturghie De s-a dat ]n haiducie. El de mijloc o \inea, L`ng[ pieptu-i o str`ngea, +i mereu o dezmierda, +i mereu o s[ruta, +i l[utarii c`nta, C`mpii de se r[suna. C`nd fu c[tre diminea\[, Popa se sp[la pe fa\[, Barb[ neagr[ piept[na, La baltagu-i se-nchina

no=tri iubeau s[ aud[ c`ntece de vitejie, =i la mesele lor aduceau c`nt[re\i ce le spuneau faptele domnilor vechi. C`ntarea acelor poezii se f[cea ]ntr-un mod recitativ. Balada se zicea. Astfel mi-a zis mie balada lui Codrean orbul din Bohotin, Neculai Nastasi. 1 Acest Stoian care, dup[ cum zice balada, s-a l[sat de popie =i de sf`nta liturghie de s-a dat ]n haiducie, nu a fost singurul ho\ ie=it din s`nul clerului. Pe la 1820, s-a mai ivit ]n \ar[ un alt voinic de drumul mare, anume Andrii Popa, care, c`nd se ]nt`lnea cu potira, striga la tovar[=ii lui: Da\i, copii, ]n numele Domnului! El a ho\it mai mul\i ani, b[t`ndu-=i joc de domnia lui Su\u, dar ]n fine a fost ucis ]n lupt[ de viteazul Mihai Cozoni, care primise ordin de la vod[ ca s[ prind[ pe Andrii viu sau mort. Vezi ]n Doine =i L[crimioare balada lui Andrii Popa.

86 +i pe Vidra mi-o trezea +i din gur[-a=a-i gr[ia: „+tii tu, Vidro, ce-am g`ndit, +tii tu ce m-am socotit? Suflec[ m`nece largi +i-mplete=te la colaci.1 F[ colaci mari de doi saci

VASILE ALECSANDRI

Pentru cumn[\ei burlaci, +-un covrig de un mertic Pentru cumn[\el mai mic. Apoi haide\i am`ndoi Cu cotiga cu doi boi Peste codri, peste mun\i, La cei socri cam c[run\i.“

1 A da =i a primi colaci este una din vechile datini ale \[rii. }n toate ]mprejur[rile cele mai ]nsemnate ale vie\ii omului, la na=tere, la botez, la ]nmorm`ntare, colacii nu lipsesc, =i iau propor\ii de m[rime potrivit[ cu starea omului. C`nd se na=te un copil =i se boteaz[, p[rin\ii duc colaci na=ului =i acesta d[ruie=te finului sau finei ceea ce-i d[ m`na. La ]nmorm`nt[ri se fac colaci mari ce ]ntov[r[=esc pe mort, cu pomp[, p`n[ la morm`nt =i acolo sunt ]mp[r\i\i la s[raci. Cuv`ntul de colaci a ajuns cu vreme a fi sinonim de prezent, plocon. A=a, locuiturii de la \ar[ au obicei a merge la st[p`nii mo=iilor cu colaci la zile mari, ]ns[ acei colaci sunt reprezenta\i prin ou[, pui de g[ini, faguri de miere, poame =i miei. }n ajunul Sf. Vasile, copiii =i fl[c[ii pleac[ pe la casele oamenilor ca s[ fac[ ur[ri de Anul nou; ei se numesc atunci colaieri ce merg cu colinda prin sat. Iat[ una din acele ur[ri numite Plugul ce obi=nuit se zice ]n ajunul Sf. Vasile, ]mpreun`nd cuvintele cu sunet de telinc[ =i cu ciocniri de fiere de plug. URARE CU PLUGUL Aho! Aho! plugul badei cu 12 boi. Badea c-un plug bine-mp[nat Boi bourei, +i tot cu fier ferecat }n coad[ cud[lbei, Tras de boi bourei, }n frunte \inta\i, Voinicei ca ni=te zmei, }n coarne-nfiera\i, S-a apucat de arat Pe p`nteci balani, Zi de var[ Pe spate pl[vani, P`n[-n sear[. Fiecare de c`te cinci ani. M`na\i, m[i, h[i, h[i! M`na\i m[i, h[i, h[i!

87


II Am`ndoi la drum plecau, Sus, la munte, se urcau

+i mereu boii-ndemnau: „H[i Pl[van, h[i Bourean, Junc[na=i de-ai lui Stoian“. Opinteau boii mereu,

La luna, la s[pt[m`na s-a dus badea s[ vad[ grùl de-i r[s[rit, dar era de secerat. Badea l-a secerat, Cu negrul, cu surul, }n girezi l-a adunat, +i multe care-a ]nc[rcat Apoi l-a treierat +i la moara din vale-a plecat. Cu roibul, cu murgul, M`na\i, m[i, h[i, h[i! Dar hoa\a de moar[, ce p[=tea br`ndu=e pe costi=e, dac[ a v[zut a=a povar[ mare, Puse coada pe spinare +i fugi spre lunca mare. “Na, mori=ca, na, na, na“, Iar morarul, me=ter bun, Moara tot hodorogea Alerga ca un nebun +i prin ap[ tot fugea. +i striga, mereu striga. M`na\i, m[i, h[i, h[i! Iar lelea mor[ri\[, bun[ me=teri\[, suflec`nd m`neci =i catrin\[, Lu[ un cojoc mi\os De o dete pe m[sele; +i mi-l ]mbr[c[ pe dos Atunci moara s-a pornit, Cu t[r`\e, cu coji\e, Ro\ile =i le-a-nv`rtit Prinse moara de cosi\e, +i pe loc a m[cinat +-o apuc[ de c[lcì Tot grùl cel secerat. +-o puse pe c[p[tì. M`na\i, m[i, h[i, h[i! Lovi c-un ciocan ]n =ele S-a sculat apoi nevasta b[dic[i =i s-a dus ]n c[mar[, A scos o sit[ de sfar[ +i cuptorul l-a umplut +i-i p[ru c[-i prea rar[. +i colacii au crescut. Ea s-a dus iar ]n c[mar[ Apoi lelea c-o lopat[ +i a scos o sit[ deas[, Tras-a unul mare-n vatr[, Tot cu firuri de m[tas[. Un colac rotund, frumos, M`na\i, m[i, h[i, h[i! Alb ca fa\a lui Hristos, Fr[m`ntat-a =-a dospit

88 Opinteau =i suflau greu, +i cotiga sc`r\ìa +i calea se-ngreuia. Iar pe c`nd soarele-i sus, Pe c`nd =oimul st[ ascuns, Pe c`nd umbra e sc[zut[ +i se face nev[zut[, Stoian popa se oprea +i de pr`nz el poposea }n mijlocul codrului Unde-i larg voinicului, }n poiana ]nflorit[ Cu frunzari acoperit[, Unde iarba se-mplete=te +i-n v`rf se g[it[ne=te. Vidra mas[ c[-ntindea, +i la mas[ c[ =edea Cu Stoian al[turea. Ei pr`nzeau =i veseleau, De nimeni grij[ n-aveau, Dar p[catul mi-i p[=tea,

VASILE ALECSANDRI

Pe Stoian ]l z[d[ra +i Stoian a=a gr[ia: „Oliolio! m`ndru\a mea! De c`nd eu mi te-am luat Nici un c`ntec n-ai c`ntat. C`nt[-\i, m`ndro, c`ntecul, C[ mi-e drag ca sufletul.“ „Alei! frate, dragul meu! Nu mai pofti s[ c`nt eu, S[-\i c`nt c`ntec haiducesc Cu viers dulce femeiesc. Eu dac[ \i l-oi c`nta, Apele s-or tulbura, Brazii mi s-or scutura, Mun\ii mi s-or cl[tina, V[ile or r[suna +i pe noi ne-a-nt`mpina P[una=ul codrilor, Voinicul voinicilor, Iubitul nevestelor, Dr[g[la=ul fetelor.“

+i mi l-a rupt drept ]n dou[ Ca s[ ni-l deie tot nou[.. De urat am mai ura, Dar ne temem c-a-nsera, Unii mai adaug[ =i urm[toarele versuri: Noi din suflet v[ dorim Acum =i p`n[ murim C`te paie sus pe cas[, At`\ia galbeni pe mas[,

+i-s c[r[rile-ncurcate +i casele dep[rtate Aho! Aho! plugul badei cu 12 boi Iat[-ne sosi\i la noi. C`\i c[rbuni ]n cel cuptori At`\i m`ndri gonitori, C`te fire ]n manta At`tea vaci a f[ta.

89


„Las’ s[ vie c[ nu-mi pas[, Eu c[ l-oi pofti la mas[, +i de-a mai vrea alt[ hran[, I-oi da trei baltagi poman[.“ III Puse Vidra a c`nta, Codrii a se de=tepta, Apele-a se tulbura, Brazii a se scutura, Mun\ii a se cl[tina, V[ile-a se r[suna. +i deodat[ s-ar[ta P[una=ul codrilor, Voinicul voinicilor: „Hei! Stoiene, b[rb[rie, Ce te-ai l[sat de popie +i de sf`nta liturghie De te-ai dat ]n haiducie! Ce ne calci poienele +i ne pa=ti f`na\ele?“ „Ce poiene, m[i P[une? Ce f`na\e, m[i nebune? Doar p[m`ntul nu-i al t[u, Nici al t[u nu-i, nici al meu,

Ci-i tot al lui Dumnezeu.“ „Hei Stoiene, b[rb[rie, Vorb[ mult[, s[r[cie! D[-mi juncanii t[i drept vam[ +i ]\i cat[-apoi de seam[.“ „Ba, juncanii nu-\i dau eu, C[ mi i-a dat Dumnezeu S[ m[ scoat[ de la greu.“ „D[-mi pe Vidra ta de vam[ +i ]\i cat[-apoi de seam[.“ „Ba, pe Vidra nu \i-oi da P`n’ ce capul sus mi-a sta C[ mi-a dat-o soacra mea Ca s[ \in cas[ cu ea.“ „D[-mi baltagul t[u de vam[ +i ]\i cat[-apoi de seam[.“ „Eu s[-\i dau baltagul, eu? Vin de-l ia tu, f[tul meu, De \i-e sufletu-ndr[zne\, C`t \i-e graiul de sume\!“ IV Ei de brìe s-apucar[ +i la lupt[ se luar[

URARE DE DIMINEA|A ANULUI NOU Anul nou cu fericire V[ dorim =i cu-nflorire Ca merii Ca perii }n mijlocul verii.

90 Zi de var[ p`n-]n sear[. C`nd ]n loc mi se-nv`rteau, C`nd la vale s-aduceau, Nici unul nu dovedea! Dar Stoian mereu sl[bea, Brùl lui se descingea.1 „Vidro, puiculi\a mea! Vin’ de-mi str`nge brùl meu, Ap[ra-te-ar Dumnezeu, C[-mi sl[besc puterile, Mi se duc averile!“ Iar[ Vidra mi-i privea, Ochi=orii-i str[lucea, Inimioara-i se b[tea +i guri\a-i r[spundea: „Ba, nu, nu, b[di\[ frate, C[ v[-i lupta pe dreptate, +i oricare-a birui, Eu cu d`nsul m-oi iubi.“ Stoian popa s-aprindea +i f[cea el ce f[cea Pe P[un c[-l aducea, +i-n p[m`nt c[ mi-l izbea, C`t p[m`ntul despica,

VASILE ALECSANDRI

P`n-]n brù c[ mi-l b[ga.2 Baltagu-apoi ridica, Capul lui P[un zbura; Trupul pe br`nci se pleca, Lui Stoian se ]nchina. Iar Stoian se ]ntorcea, La Vidra-ncet se ducea, Se ducea posomor`t, De g`nduri negre muncit Ca un =arpe otr[vit. Vidra nici c[ se clintea, Ochii-n ochii lui \intea, Ochii c[tau b[rb[te=te +i p[trundeau femeie=te. Stoian popa mi-i zicea: „Vidro, fa, nevast[ rea! C`nd de moarte m[ luptam +i pe tine te rugam S[ vii iute l`ng[ mine Ca s[-mi str`ngi brùl mai bine, De b[rbat nu \i-a fost mil[, De p[cat nu \i-a fost sil[ +i cu glas dulce, fr[\esc, Zis-ai cuv`nt du=m[nesc:

Rom`nii au obicei a-=i str`nge mijlocul cu brìe de l`n[ ro=ie, sau cu chingi late de piele, \intuite cu bumbi de alam[. Ei pretind c[ puterea omului e cu at`t mai mare cu c`t =alele sunt mai str`ns legate cu cing[toarea. 2 }n pove=tile poporale, c`nd zmeii se apuc la lupt[ dreapt[ cu fe\i-logofe\i, zmeii tr`ntesc pe du=manii lor astfel de tare c[-i bag[ ]n p[m`nt p`n[ la genunchi, apoi fe\ii-frumo=i, la r`ndul lor, bag[ pe zmei ]n p[m`nt p`n[ la brù etc. 1

91


C[ oricare-a birui Tu cu d`nsul te-i iubi, A=a este, Vidro fa?“ „A=a-i, Stoiene, a=a! Am zis-o =i-nc[-o mai zic C[ mi-e drag cine-i voinic, De se lupt[ f[r-a cere Ajutor de la muiere.“ „+tii tu, Vidro, ce-am g`ndit? +tii tu ce m-am socotit? Ast[-var[ am cosit Vro cinci cl[i de le-am cl[dit, Patru mi le-am v`rfuit, Iar unei v`rfu-a lipsit +i mi-am pus ]n g`ndul meu S[-i fac v`rf cu capul t[u.“ „Iat[ capul de mi-l taie, Ca s[-l pui tu v`rf la claie +i te-nva\[ de la mine Ca s[ mori cum se cuvine!“

Crunt Stoian se repezea +i capul ]i retezea. +i \`\ele-i le t[ia +i pe c`mp le-mpr[=tia; Apoi singur purcedea, La socrii lui se ducea. „Hei, Stoiene, pop[ vechi Cu potcapul pe urechi, Unde-i Vidra cea frumoas[, Fata noastr[ cea voioas[?“ „Eu pe Vidra mi-am l[sat }ntr-un codru dep[rtat Hot[r`nd mo=iile +-a=ez`nd momìle Cu capul =i \`\ele.“ Bine vorba nu sf`r=ea, Pe loc cerul s-aprindea +i trei fulgeri repezea Pe Stoian popa-l lovea, }n cenu=[-l pref[cea! 1

Balada lui Stoian are asem[nare ]n unele pasaje cu aceea a P[una=ului codrilor. Ele mi-au fost am`ndou[ c`ntate de un l[utar din satul Mirce=ti, anume Didic[, =i poate c[ au acela=i autor. 1

VASILE ALECSANDRI

92 XXVIII

Serb-s[rac CUPRINS

I Pe-n mijloc de |arigrad, La ci=meaua lui Murad Primbl[-mi-se Serb-S[rac Pe-un cal negru din Bugeac, Voinicel =i sprintenel, Dar s[rac ca vai de el! Cu saia ]mb[irat[ +i =alvari de ciorc[ lat[,1 Cotul cinci galbeni luat[, Cu c[ma=a de m[tase, Vi\ele-mpletite-n =ase.2 Cu picioarele-nc[l\ate }n opinci ]nh`rzobate: H`rzobul +i galbenul, Noji\a +i lei\a, Cureaua +i paraua.

Primbl[-mi-se-n sus =i-n jos Pe fugaru-i cel frumos. Unde negrul nechezea |arigradul se trezea, Turcii to\i c[ alergau +i pe Serbu-l ]ntrebau: „Copila= de Serb-S[rac! Nu \i-e negrul din Bugeac? De \i-e negrul v`nz[tor, Eu ]\i sunt cump[r[tor, C[ vreau bine s[-l pl[tesc! Cu aur s[-l cump[nesc.“ „Nu mi-e negrul de v`nzare, Nici mi-e negrul de schimbare, C[-i voinic =i-i pui de zmeu, +i-i fugar pe placul meu!“ Nepoata sultanului, Copili\a hanului, Hanului t[tarului, Pe Serb iat[ c[-l z[rea,

1 Cioarc[-lat[ sau ciorc[lat[, cuv`nt corupt ce ]nsemneaz[ negre=it o materie ecarlat[, c[ci =alvarii se fac de postav ro=iu. 2 +ase ]n loc de =ese, provincialism, asemenea se zice =apte ]n loc de =epte etc.


93

Din sarai, de la z[brea, +i din gur[-a=a gr[ia: „Copila= de Serb-S[rac, Mult e=ti m`ndru =i pe plac! Vin’ colea, l`ng[ z[brea, S[-ti dau iuzluci c`t ]i vrea,2 Negrul t[u s[-l primene=ti +i pe mìni s[-l potcove=ti Cu potcoave de argint Ce sunt spornici la fugit. C[ =tii, frate, pe la noi Azi e miercuri, mìni e joi, Mìni ies turcii la halca3 Sus, ]n Haidar-pa=a, 4 +i oricine-a c`=tiga Roab[ lui hanul m-a da!“

„Floricic[ din z[brea R[s[rit[ ]n calea mea! De-\i sunt drag, de-\i sunt pe plac, Mìni v`rtej am s[ m[ fac S[ vin turcilor de hac!“ „Copila= de Serb-S[rac, Mult mi-e=ti drag =i-mi e=ti pe plac, Dar eu, frate, mult m[ tem De c[zlarul din harem5 Cel cu chipul de arap, Buzat, negru, ras pe cap +i cu solzii mari de crap. El c[-=i are-un bidiviu6 Cu s`nge de argint viu, Un fugar ne]ntrecut Care soare n-a v[zut

1

Ferestrele de la casele turce=ti, mai cu seam[ acele din partea haremului, sunt ]nchise cu gratii ]mpletite de lemn, sau z[brele — jaluzele, care opresc ochii de-a p[trunde ]n[untru. 2 Iuzlucul e o moned[ turceasc[ veche. 3 Halca e cuv`nt turcesc ce ]nsemneaz[ verig[. Jocul halcalei trebuie s[ fi fost acela=i care poart[ la francezi numele de jeu de bagues. Dup[ ]n\elesul baladei, jocul consista ]ntru a se repezi c[lare ]n partea unde se g[sea halcaua sp`nzurat[ =i a zv`rli djeridul astfel ]nc`t sa treac[ prin cercul ei. 4 Haidar-Pa=a este numele unui c`mp lat =i frumos ce se g[se=te ]n Asia, l`ng[ Scutari (Ischiudar) ]n fa\[ cu Stambulul. Pe acel c`mp se f[ceau ]nainte jocurile favorite ale turcilor, djeridul, halcaua, arcul; =i pe d`nsul ast[zi se adun[ caravanele =i hagiii care pleac[ pe tot anul la Meca, spre a duce prezenturile sultanului la morm`ntul lui Mahamed, profetul islamismului. 5 Haremurile turcilor, adic[ locuin\a femeilor, sunt ]ncredin\ate pazei eunucilor, arapi ce se numesc turce=te c[zlari. 6 Cal t`n[r =i sprinten la fug[. 1

94 De c`nd m[-sa l-a f[cut“. „De \inut unde =i-l \ine?“ „De trei ani e \inut bine }ntr-o bolt[-ntunecat[ Sub p[m`nt, ]n grajd de piatr[.“1 „De hr[nit cu ce-l hr[ne=te?“ „De doi ani ]l ]nt[re=te Cu floarea trifoiului, Hrana dulce-a roiului.“ „De-ad[pat cu ce-l adap[?“ „Tot cu l[pti=or de iap[, De =i-l face lat pe sap[. +-a=a, frate, mult m[ tem De c[zlarul din harem +i de m`ndru-i bidiviu Cu s`nge de argint viu; C[ pe el de-a-nc[leca Mìni la jocul de halca, Roab[ lui Hanul m-a da!“2 „Floricic[ din z[brea R[s[rit[-n calea mea!

VASILE ALECSANDRI

S[ n-ai fric[ De nimic[, C[ nu-i cal ]mp[r[tesc Ca negrul ist voinicesc! Orice-alung Cu el ajung, Oric`nd plec P[s[ri ]ntrec!“ II Trecea miercuri, venea joi, Turcii mergeau c`te doi Ca s[ joace la halca Sus, ]n Haidar-Pa=a, +i deodat[ to\i plecau, La fug[ se aruncau, Pe c`mp luciu se-n=irau. Iar sultanul, st`nd pe cal, Sub un verde cort de =al, Barb[ neagr[-=i netezea +i cu ochii urm[rea.

A cre=te caii la ]ntuneric pentru a-i face iu\i =i mai frumo=i este o crezare oriental[ ce exist[ =i la rom`ni. To\i caii cei mai vesti\i din pove=ti, precum cal Graur, cal V`nte= =i al\ii, ce duc ca v`ntul =i ca g`ndul pe F[f-Logof[t cu p[rul de aur, sunt n[scu\i =i crescu\i ]n bol\i ]ntunecoase. Balada zice: C[ el soare n-a v[zut De c`nd m[-sa l-a f[cut. 2 Adic[: hanul o va da lui de so\ie. Se crede c[ femeile, chiar cele m[ritate, sunt roabe la turci. 1

95


Alalah! cai ar[pe=ti, Alalah! cai t[t[re=ti! Cum mi=cau copitele Ca =oimii aripele!1 Dar c[zlarul se-ncrunta, Bidiviu-=i ]nt[rta, Pe to\i turcii-i ]ntrecea +i-nainte se ducea. Vai! de fata hanului, Hanului t[tarului, Nepoata sultanului! lat[, iat[ Serb-S[rac Pe-un =oimu\ de la Bugeac C[ venea, m[ri, venea Cuv`ntul de-=i ]mplinea. Pe c[zlaru-l ajungea, Ajungea =i ]ntrecea! Iar c[zlaru-l viclenea +i din urm[-i tot r[cnea: „Copila= cu cal de foc! Opre=te negrul pe loc, C[-i pic[ potcoavele +i-\i r[pune zilele.“ Serb-S[rac desc[leca, Potcoavele cerceta... Nici un cui nu le c[dea! Dac[ vedea =i vedea,

Bici de s`rm[ el scotea +i pe negrul opintea, +apte st`njeni c[ s[rea, Pe arapu-l urm[rea. Punea scar[ L`ng[ scar[ +i obl`nc L`ng[ obl`nc +i d`rlog L`ng[ d`rlog, +i din fug[ cum venea El ]n sc[ri se-n\epenea, De c[zlari s-apropia Dou[ palme-n ceaf[-i da, De pe cal ]l ridica +i pe c`mp ]l arunca! Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap, +i pe c`mp se r[stignea +i ]n urm[ r[m`nea Buzat, negru, p[r[sit Tocmai ca un ciung p`rlit! Iar Serbul se tot ducea, De halca s-apropia +i din fug[ azv`rlea Djeridul s[u chiar prin ea.2 Apoi vesel se-nturna,

Minunat[ =i mult poetic[ imagine de alergarea cailor. Jocul djeridului a fost cel mai favorit al turcilor, c[ci el da prileji a ar[ta dib[cie =i ]n purtarea calului =i ]n aruncarea l[ncii plumbuit[ la capete ce se 1 2

96 La sultan de se-nchina Cu ad`nc[ temenea.1 Iar copila hanului, Hanului t[tarului, Nepoata sultanului, Cu ocheana prin z[brea Pe voinicu-l urm[rea +i c`nd Serbul se-ntorcea,

VASILE ALECSANDRI

Ea-nainte-i se ducea, Cu n[strapa mi-l stropea2, Cu n[frama-l r[corea. Apoi nunta se f[cea,3 +i la nunt[ petrecea }n c`nt[ri =i veselie Cum e r`ndul la domnie... Face\i-mi parte =i mie!

numea djerid. Acel joc era ca un soi de tournoi cavaleresc ]n care luau parte un mare num[r de amatori, =i se executa ades sub ochii sultanului, pe c`mpul de la Apele-dulci din Europa. Lupt[torii se ]mp[r\eau ]n dou[ tabere, fiecare din ei ]=i alegea protivnicul s[u, apoi la un semnal ce se da din chio=cul ]mp[r[tesc, to\i se repezeau ]n fuga cailor =i aruncau djeridele. Dib[cia consista ]ntru a se feri de djeridul protivnicului, a-l prinde din zbor sau a-l culege de jos f[r[ a-=i opri calul =i a-l arunca ]nd[r[t. 1 Cuv`nt turcesc ce ]nseamn[ ]nchin[ciune. Turcii fac multe temenele c`nd se ]nt`lnesc; ei se pleac[ p`n[ la p[m`nt unul dinaintea altuia =i cu m`na dreapt[ ]=i ating pieptul, gura =i fruntea. Aceste semne ]nlocuiesc la d`n=ii scoaterea p[l[riei =i str`ngerea de m`n[ a europenilor. 2 Vas de aur sau de argint ]n care se v[rsau ape mirositoare. Obiceiul ]nainte era de a stropi cu ap[ de trandafiri pe vizitatori la zile mari. 3 }n edi\ia baladelor din 1852, s-au tip[rit alte versuri la finitul baladei lui Serb-Sarac. Iata-le: +i la s`nu-i mi-l str`ngea, Iar copila hanului, +i-n iatac c[ mi-l ducea, Nepoata sultanului, Nunt[ m`ndr[ c[ f[cea, Cu ocheana prin z[brea S[pt[m`n[, Serbu=orul =i-l z[rea Lun[ plin[, +i-naintea lui s[rea, Cum e r`ndul domnilor Cu n[strapa-l r[corea, +i r`ndul vitejilor. Cu mene=tergu-l =tergea

97


XXIX

Doncil[1 CUPRINS

Sub cel p[r mare din sat Zace Donciul pe un pat; Nou[ ani =i jum[tate De c`nd zace el pe spate! Pentru d`nsul nu e var[, Nu e dulce prim[var[, Ci numai via\[ amar[! Pe de-o parte carnea-i cade, Pe de alta vermii-l roade, El se roag[ tot mereu S[-l sloboad[ Dumnezeu. Toat[ lumea l-a l[sat, Lumea toat[ l-a uitat, Numai sor[-sa Ancu\a, Anicu\a rom`ncu\a, Luceaf[rul satului, Salba ]mp[ratului, Nici pe Donciu l-a l[sat, Nici pe Donciu l-a uitat,

Nou[ ani ea l-a c[tat, Nou[ ani =i jum[tate L-a c[tat tot ca pe-un frate. Zi =i noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat C`nd la cap, c`nd la picioare, C`nd la umbr[, c`nd la soare! }ntr-o zi el o vedea C[ de pl`ns se ascundea +i cu jale-a=a-i zicea: „Ce-i, Ancu\o, draga mea? Ochi=orii t[i frumo=i Sunt ca doi luceferi ro=i: Poate c[ \i-a venit greu De c`nd tu m[ ca\i mereu?“ „Ba, fereasc[ Dumnezeu! Nu-i asta, dr[gu\ul meu. Dar un pl`ns m-a apucat C[ pe fetele din sat

1 Subiectul acestei balade a fost tratat =i de poe\ii poporali ai Serbiei, sub numele de Dojcin bolnavul. Vezi colec\ia c`ntecelor poporale ale serbilor, tradus[ ]n limba francez[ de August Dozon (Dentu libraire-éditeur Paris). }n Ardeal exist[ asemenea balada lui Doncil[, ]ns[ cu numele de Radu =i c[lug[ri\a (vezi colec\ia tip[rit[ la Pesta de dr. Marin Marienescu).

98 Grea urgie a picat! C[ =tii, frate, un m`rzac A sosit de la Bugeac +i prin \ar[ face jac.1 L`ng[ sat el s-a oprit Sub un cort mare p`slit, +i-orice vrea t[tarul cere Tot ]n sil[ =i-n putere. De tot omul de pe-aici Zece galbeni venetici, +i de fiecare cas[ C`te-un miel =i-o junc[ gras[, Iar pe noaptea fiecare Cere c`te-o fat[ mare! „Hei, Ancu\o, draga mea, Fac[ Dumnezeu ce-a vrea! Tu s[ n-ai nici o p[sare. Fierbe lapte-ntr-o c[ldare De-mi g[te=te-o sc[ld[toare +i m[ freac[-ntr-un noroc

VASILE ALECSANDRI

Cu floare de busuioc, Doar mi-ar potoli cel foc, Apoi ad[-mi haine dalbe, Cusute cu firuri albe; Ad[-mi =i armele mele Ce lucesc ca ni=te stele. Apoi cheam[ din c`mpie Calul meu de voinicie Care pl`nge c`nd m[ vede, +i de-i zic c[ mor, nu crede!“ El ]n lapte se sc[lda, Cu busuioc se freca, Haine dalbe ]mbr[ca, Calul =i-l ]nc[leca, +i c`t se vedea c[lare, Striga tot ]n gura mare: „R[mì, soro, s[n[toas[ Ca o viorea frumoas[ }ntr-un p[h[rel pe mas[! +i tu, +oime, ce nechezi

1 }n timpurile pe c`nd Bugeacul era ]n st[p`nirea t[tarilor, ace=tia f[ceau ades n[v[liri pe p[m`ntul Moldovei =i c[=unau cumplite rele locuitorilor rom`ni, arz`ndu-le satele, pr[d`ndu-le vitele =i r[pindu-le nevestele =i fetele. Asemenea rom`nii, din partea lor, d[deau n[val[ ]n Bugeac =i-=i r[zbunau cu foc =i cu moarte. }n balada lui Doncil[, t[tarul Cr`m Hogea cere tot ]n sil[ =i ]n putere, el ridic[ haraci de tot omul c`te zece galbeni venetici etc. =i pretinde pe fiecare noapte c`te o fat[ mare. }n balada lui Rom`n Grue Grozovanu, am v[zut ca el intrase ]n Bugeac pentru ca s[ duc[ ]n \ar[ care moc[ne=ti pline de copile m`rz[ce=ti =i de roabe t[t[re=ti. Tablou viu =i sp[im`nt[tor de acea epoc[ de vr[jm[=ie, unde omul nu era sigur de azi p`n[ mìne, =i ]n care el se g[sea ]ntr-o lupt[ necurmat[ cu du=manii din \[rile vecine.

99


+i de boala mea nu crezi, S[ te v[d cum te repezi, C`nd ]n mine m[ g`ndesc S[ r[pun cap t[t[resc!“ +oimul vesel necheza, Zborul iute-=i repezea, Iepure=te, og[re=te,1 P[s[re=te, fulgere=te, +i-ntr-o clip[ ajungea La cortul lui Cr`m Hogea. „Bun sosit, ghiaur Doncil[!2 De-mi aduci vreo copil[, Ad[-mi tu pe sor[-ta, C[ nu doresc pe alta.“ „}ti aduc alt[ mireas[,3 Mai frumoas[, mai aleas[, Care, c`nd te-a s[ruta, Halal de viata ta!“ „Cine-i, bre Doncil[, cine? Unde, unde-i s-o v[d bine!“ Iat-o ici ]n brù la mine!

Ian vezi c`t e de frumoas[, De sub\ire, de lucioas[, Ce gl[su\ z`ng[nitor Scoate c`nd o prinde dor, Dar m[n`nc[ om de viu +i taie cap de deliu.“4 „Ah! amar, amar Doncil[! N-am cerut a=a copil[. Du-te cu d`nsa-napoi, C[ eu plec azi de la voi.“ „Ba nu! vreau s[ te cunun, C-am jurat s[ fiu azi nun.“ Pala-n aer fulgera Capul m`rz[cesc zbura! Apoi Donciul se-ntorcea, Anicu\ei de zicea: „Bietul om! noroc nu are; I-am dus lui o fat[ mare, +i numai dintr-un s[rut, Capul lui =i l-a pierdut!“

Aceste patru cuvinte formeaz[ un adev[rat model de repezimea calului. Ogarul e mai iute dec`t iepurele, pas[rea mai iute dec`t ogarul =i fulgerul mai iute dec`t pas[rea. 2 Popoarele ce urmeaz[ preceptelor religiei lui Mohamed dau cre=tinilor denumirea de ghiauri, adic[: necredincio=i. 3 Expresia poetic[ de mireas[ ]ntrebuin\at[ pentru spad[ se g[se=te =i ]n una din cele mai frumoase poezii ale vestitului poet german Uhland. }n bucata intitulat[ Spada, cavalerul zice: „Dar, spada mea, dar, eu sunt un om liber, =i te iubesc din fundul inimii, te iubesc ca =i c`nd mi-ai fi mireas[... etc.“. 4 Deliu ]nseamn[ ]n limba turceasc[ un om voinic, ]ns[ cam nebun. 1

VASILE ALECSANDRI

100 XXX

Chira La Br[ila-n vale +epte bolozale1 +i =epte sandale Descarc la zamboale +i-ncarc la stamboale, Descarc b[c[lii +i-ncarc dimerlii, Tot de grù m[runt2 +i de arn[ut, Dar cine descarc[ +i cine ]ncarc[? Un arap bogat Negru =i buzat

CUPRINS

Cu solzi mari pe cap, Ca solzii de crap; +i cu buze late, Ro=ii =i umflate, +i cu ochi holba\i +i cu din\i sm[lta\i. Dar p`n’ desc[rca +i p`n’ ]nc[rca, El ce mai f[cea? Tot pe mal =edea +i m`nca =i bea Sub verde frunzar De crengi de stejar.

Negre=it aceste cuvinte sunt numiri corupte de vase plutitoare, c[ci rom`nii cam au obicei a strop=i unele nume str[ine, precum au pref[cut cuv`ntul de canton ]n cardon =i acel de dilijan\[ ]n dirijanc[ etc. 2 Tablou statistic de comer\ul \[rilor noastre. Moldova =i Valahia sunt vestite pentru p[m`ntul lor m[nos =i produc, de mai mul\i ani, c`timi foarte ]nsemnate de grù, p[pu=oi, orz, ov[s etc. ce se export[ prin porturile Gala\i =i Ibraila. Agricultura este p`n[ acum singura industrie important[ a Principatelor Unite, =i de c`nd a ]ncetat producerea cailor =i s-au stins numeroasele herghelii ce formau ]nainte unul din izvoarele de bog[\ie a rom`nilor, ace=tia s-au dedat la ]nmul\irea vitelor albe din care se export[ mare num[r ]n Austria. 1

101


Iat[-o copili\[, Cu alb[ cofi\[; „Chiro, Chirolin[, Floare din gr[din[! Ghelai tu cu mine1 C[ te-oi purta bine; Bine te-oi purta +i \i-oi cump[ra Rochi\[ cu zale L[sat[ pe =ale, Rochi\[ ]n bolduri L[sat[ pe =olduri. +i paftale mari De m[rg[ritari, +i paftale mici Tot de irmilici.“2 Chira tot r`dea +i ]i r[spundea: „Alei, Ar[pil[, Alei! m[i Buzil[! Unde s-a aflat C[ s-a-mpreunat Corbi cu turturele, +erpi cu floricele, Ur=i cu c[prioare +i nouri cu soare?“ Iar[ cel arap, 1 2

Cu solzi mari pe cap, C`t o auzea Se =i repezea, }n bra\e-o lua, }n caic intra +i se dep[rta, C[tre Sulina. Iar fra\ii Chirei, Ho\ii Br[ilei, +erpii Dun[rei, La mal alergau, Pe Chira strigau +i-not mi se dau, +i se cufundau +i c`nd se iveau }n caic s[reau, +i pe cel arap }l dau peste cap. Apoi se-ntorceau +i Chirei ziceau: „Sor[ tic[loas[! Sor[ p[c[toas[! Spune la tustrei Care moarte vrei? Moarte luminat[ Ori ]ntunecat[?“ „Fr[\iorii mei!

Cuv`nt turcesc ce ]nseamn[: „Vin[ tu cu mine“ Moned[ turceasc[ de o valoare de 20 lei de |arigrad.

102 V[ jur la tustrei, Jur pe Dumnezeu, Pe Sufletul meu! C[-s nevinovat[ Ca apa curat[. Ah! dr[gu\ii mei, Nu-mi fi\i du=m[nei, Nu v[-ntuneca\i Nu v[ ]ncrunta\i, C[-s o biat[ fat[, Z[u! nevinovat[!“ Iar fra\ii Chirei, Ho\ii Br[ilei, +erpii Dun[rei, Acas[-o duceau, Apoi ce f[ceau? O legau de-un par, De-un par de stejar +i pe l`ng[ ea Vreascuri aduceau. +i ce mai f[ceau? Trupu-i c[tr[neau Dup[ ce-l goleau, Apoi foc ]i dau +-astfel o mustrau: „Sor[ tic[loas[! Sor[ p[c[toas[! Unde s-a aflat De s-a-mpreunat, Corbi cu turturele,

VASILE ALECSANDRI

+erpi cu floricele, Ur=i cu c[prioare +i nouri cu soare? Arzi ]n foc nestins, De noi trei aprins. +i te f[ t[ciune +i te f[ c[rbune Cu-arapi de vroie=ti Ca s[ te iube=ti!“ Focul s-aprindea, Vreascurile-ardea, Para se suia, Chira, vai de ea! Gemea =i pl`ngea, Trupul ]=i fr`ngea, +i amar zicea: Fr[\iorii mei, M[ rog la tustrei, Face\i-v[ mil[ De-o biat[ copil[. Ah! m[ doare foarte! Ah! m[ tem de moarte Fie luminat[, Fie-ntunecat[! Vai =-amar de mine, Iat[ moartea vine, Vine, se repede +i nime nu-mi crede! M[iculi\a mea, Ce pedeaps[ grea!

103


Focul m[ cuprinde, Carnea mi-o aprinde; Maic[, unde e=ti De m[ p[r[se=ti? Maic[, mor ah! mor +i la tine zbor!“ Chira tremura, }n foc se lupta, +i amar striga; Apoi lin ofta, Capul ]=i pleca, Sufletul ]=i da! Iar trupu-i ardea, Trupu-i se ro=ea, Trupu-i se-nnegrea, Carnea sf`rìa, Oasele tr[snea, Para p`lpìa,

Fumul se-nv`rtea, Iar c`nd trupul ars Cenu=[-a r[mas, Fra\ii c`te trei, +erpii Dun[rei, Oasele str`ngeau, Cenu=[-alegeau +i-n v`nt o zv`rleau: +i astfel gr[iau: „Oase p[c[toase, Pulbere de oase! M`nca-v-ar p[m`ntul +i v-ar duce v`ntul Peste nou[ m[ri, Peste nou[ \[ri, }n pustiu golit +i nem[rginit!“1

Unii c`nt[re\i sf`r=esc balada Chirei prin urm[toarele versuri: Pulberea zbura, +i din s`n scoteau La cer se-n[l\a Trei fulgeri de foc +i-n cer aduna C[zute pe loc Nori ]ngrozitori, Peste cei trei fra\i Nori r[zbun[tori Crun\i =i ne-mp[ca\i. Care se-nv`rteau 1

VASILE ALECSANDRI

104 XXXI

Rada La cea cas[ mare Cu fere=ti ]n soare, Multe bu\i de toate Se lovesc ]n coate, Bu\i mari, ne-ncepute De c`te cinci sute,1 +-altele mai mici De-o sut[ =i cinci. La cea cas[ mare, Cu fere=ti ]n soare Vinu-i bun =i rece, Mult vina\ se trece C[-l vinde R[di\a, Rada cr`=m[ri\a, +i-l beau cazaclii,2 Negustori de vii. Iar unul din ei, C[pitan Matei, Cazacliu b[tr`n

CUPRINS

+i cu moartea-n s`n, La Rada c[ta, Din suflet ofta +i-apoi cuv`nta: „Rado, R[di=oar[, M`ndr[ vii=oar[! Ia-m[ tu pe mine C[ te-oi \inea bine +i \i-oi da eu \ie Ruble chiar o mie, Papuci ]n badii Adu=i din Indii,3 Blan[ lung[, moale, Cu samur ]n poale, +i un a=ternut Cu aur \esut.“ Rada mi-l vedea +i ]i r[spundea: „C[pitan Matei,

Adic[ fiecare bute era de 500 vedre. Cazaclii se numesc unii negustori din Rusia care cump[r[ ]n tot anul vin de la Odobe=ti =i-l duc peste Prut. 3 Adic[ din India. 1 2

105


M[ vrei, nu m[ vrei, C`t e=ti de bogat Nu mi-i fi b[rbat, C[ \i-e barba sur[ +i n-ai din\i ]n gur[. B[rbat oi lua Care s-a afla Dun[rea s[-noate Ridic`nd din coate, }n picioare st`nd, Buzdugan purt`nd.“ Nime nu s-afla Care cuteza Din cei cazaclii Negustori de vii. Iar un arg[\el T`n[r, voinicel,

Pe loc s-apuca De se ]ncerca. Dun[rea trecea, +i iar se-ntorcea Din coate-not`nd }n picioare st`nd, Buzdugan purt`nd. Rada-nveselea +i astfel gr[ia: „Vin’, voinicule, Arg[\elule! Pe tine te vreau, B[rbat s[ te iau, C[-i o zic[toare De ]nsur[toare: Cine bate Dun[rea1 Nu mi-l bate muierea!“

1 Din cuprinsul baladelor P[una=ul Codrilor, Vidra =i Rada se poate dob`ndi o idee exact[ de caracterul femeilor rom`nce. Ele sunt vesele, glume\e =i au o plecare mare pentru voinici. Un om vrednic, care rupe m`\a-n dou[, dup[ proverbul poporal, pl[te=te mult ]n ochii rom`ncei, =i fie c`t de s[rac, el e preferat unui avut nevrednic. Rom`nul asemenea ]=i arat[ sim\irile lui ]n urm[toarea zical[: „Mai bine cu un voinic la pagub[, dec`t cu un mi=el la c`=tig“.

VASILE ALECSANDRI

106 XXXII

Badiul 1 CUPRINS

Pe luciul Dun[rii, La scursurile g`rlei, La cotitura m[rii, Ian c[ se z[rea plutind, Cu lope\ile v`slind, Cu p`nzele f`lfìnd, Un caic mare, bogat, Cu postav ro= ]mbr[cat, Pe-n afar[ zugr[vit +i pe margini poleit. Da-n caic cine era? Era c[pitan-Pa=a,

Ba=-agaua turcilor, M[celarul fr`ncilor,2 Cu cincizeci de br[ileni,3 +i cincizeci de bosnieni, Br[ileni din Br[ila, Bosnieni din Bosnia. Ei, m[ri, cu to\i veneau +i pe mal se coborau }n cel sat mare, serbesc, Jum[tate rom`nesc, La casele Badiului, Badiului bulgarului,

1 Aceast[ balad[ se c`nt[ pe o arie cam serbeasc[, cu tr[g[nituri de glas orientale, =i l[utarii adaug[ la sf`r=itul ariei un soi de suspin pe cuvintele turce=ti Brui aman, aman! 2 Turcii dau numirea de fr`nci la toate popoarele ]mbr[cate cu haine europene, =i fiindc[ ei au avut multe r[zboaie cu ungurii =i cu nem\ii, poate c[ versul de sus face aluzie la unul din acele m[celuri cr`ncene ce au ro=it cu s`nge de at`tea ori malurile Dun[rii. Punem ]nainte aceast[ presupunere, fiindc[ caracterul mai modern al baladei Badiului nu ne ]ng[duie a o crede de pe timpul cumplitei desfaceri a francilor sub zidurile Nicopolei. 3 }nainte de r[zboiul ru=ilor cu Turcia, la 1828, ora=ul Br[ila, ]nt[rit cu ziduri, era ocupat de o garnizoan[ turceasc[. Br[ilenii din balad[ nu sunt dec`t osta=i din acea garnizoan[.


Fr[\iorul Marcului. „Dalbo, dalb[, jup`neas[! Cu ochi mari de puic[-aleas[; De \i-e Badiul t[u acas[, Zi-i degrab[ ca s[ ias[, Iar de-i dus ]n deal la vie, Mergi de-i zi s[ nu mai vie, C[ s-a trecut de glumie!“ „Nu-i la vie, =i-i ]n cas[ Cu palo=ul gol pe mas[. Badiului voinic nu-i pas[ Nici de curs[ du=m[neasc[, Nici de oaste-mp[r[teasc[!“ Badiule, te \ine bine, C[ urdia-ntreag[ vine! Turcii vin gr[mad[, claie, Capul t[u s[ mi \i-l taie +i s[-l duc[ pe tipsie De pe=che= la-mp[r[\ie.1 Iat[ lupta se-ncle=ta: Badiul singur se lupta,

107 Chiar ]n s`nge se sc[lda +i din loc el nu se da. Dar c`nd trupul obose=te, C`nd puterea se sf`r=e=te, Inima la ce-\i sluje=te! Badiul meu sl[bea, c[dea, Turcii r[ma=i mi-l prindeau +i-l ferecau peste tot, +i-l legau str`ns cot la cot Jos la st`lpul hornului, La dogoarea focului, Cu fr`nghie de m[tase, Vi\ele-mpletite-n =ase... T[iau carnea p`n’ la oase! 2 Badiul greu se r[sucea +i din gur[-ncet zicea: „B[duleasa mea frumoas[! De mi-ai fost tu credincioas[, Mergi degrab[ la c[mar[, De ia galbeni din comoar[. Umple-\i poala plin[, ras[

Cuv`nt turcesc ce ]nsemneaz[ prezent, dar. Un l[utar din satul Folte=ti, ce se afl[ la coada lacului Brate=, l`ng[ Gala\i, zicea urm[toarele versuri: Cu-o fr`nghie de m[tase Dar c`nd Badiul se-ntindea, }mpletita-n ]n trei, ]n =ase Cele dou[ se rupea, C`t =i bra\ul meu de groas[, Numai la\ul de m[tase T[ia carnea p`n’ la oase Nu-i da drumul ca s[ ias[, +i cu dou[ de fuior, Ci-l str`ngea, str`ngea cumplit, C`t un fluier de picior, Ca un =arpe-ncol[cit. 1 2

108 S-o revars[-aici prin cas[, Doar or vrea ca s[ m[ las[!“ La bani turcii n[v[leau, +i pe jos se t[v[leau, Dar pe Badiul nu-l sl[beau! Badiul ]nc[ mai zicea: „B[duleasa mea frumoas[! Cu ochi mari de puic[-aleas[, Mergi degrab[ ]n cea cas[; Pune fa\[ la ghileal[, Buze moi la rumeneal[ +i spr`ncene la cerneal[;1 Apoi vin[-aice-n cas[, Doar or vrea ca s[ m[ las[!“ M`ndra c`t se ar[ta, Ba=-agaua se-mb[ta, Dar de Badiul ce z[cea, Mil[ nici ca-i se f[cea! Badiul ]nc[-ncet zicea: „B[duleasa mea frumoas[! De-mi e=ti soa\[ credincioas[, F[ la ap[ c[ purcezi, +i-n fug[ s[ te repezi Pe la gura pivni\ei, Tot de-a lungul uli\ei,

VASILE ALECSANDRI

La casele Marcului, Fr[\iorul Badiului, +i d[ lui pe loc de =tire C[ m[ aflu la pieire.“ B[duleasa purcedea, Dar la ap[ nu mergea, Ci-ntr-o fug[ ajungea La casele Marcului, Marcului bulgarului, Fr[\iorul Badiului: „Alei! cumn[\ica mea! R[s[rit-ai ca o stea, Ce v`nt dulce te-a b[tut, La noi de te-ai ab[tut?“ „Am venit s[-\i dau de =tire C[ mi-e Badiul la pieire, Pe m`na bosnenilor +i a br[ilenilor!“ B[duleasa nu sf`r=ea, — Marcul se =i repezea, Buzduganul ]nv`rtind +i din gur[ chiuind: „M[i bosneni, m[i br[ileni, Mi=ei du=mani =i vicleni! V-arunca\i sut[ pe-un om

1 Femeile ]n Orient au ur`ciusul obicei de a-=i drege obrazul cu suliman =i a=i boi spr`ncenele cu nucu=oar[ ars[. Acel obicei s-a adoptat de toate femeile, fie mahometane, fie cre=tine ce locuiesc ]n Imperiul Otoman, =i din nenorocire a =i trecut peste Dun[re =i s-a ]ncuibat ]n satele rom`ne=ti de pe malul st`ng al rùlui.

109


Ca =i cioarele pe-un pom. Ce vi-i robul vinovat, Astfel de l-a\i ferecat? De v[-i robul de iertat, De v`ndut sau de schimbat. Mie mi-e de cump[rat.“ „Nu ne-i robul de v`ndut Ci ne-i robul de pierdut.“ „Alei! frate Badiule, Cum te calc[ babele!“ C`t zicea, se repezea, St`lpul hornului smuncea, Pe Badiu c[-l slobozea +i din gur[-i poruncea: „Bate tu marginile, C[ eu bat mijloacele, Care-a sc[pa de la mine, S[ nu scape de la tine!“ Am`ndoi turbat r[cneau, V`rteji de moarte f[ceau,

Pintre turci se ]nv`rteau, Turcii s[rea =i fugea Dar p[catu-i ajungea! Care sc[pa de st`lpan, Nu sc[pa de buzdugan!... Noaptea neagr[ c`nd c[dea, Cl[i de turci ]n foc ardea, +i lumina se-ntindea Pe luciul Dun[rii, Pe valurile m[rii. Iar nevasta Badiului, Cumn[\ica Marcului, La cel foc grozav c[ta +i cu jale cuv`nta: „Alei! frate Badiule! Cumn[\ele Marcule! Auzi\i voi parele Cum m[n`nc[ oasele? Auzi\i voi mamele Cum ]=i pl`ng p[catele?...“

VASILE ALECSANDRI

110 XXXIII

Ghemi= I Frunz[ verde de-aluni=: Tace cucul la r[ri=, La r[ri=, la c[rpeni= De frica celui Ghemi=, C[ de-i mic =i ghemuit, Are fa\a de-ngrozit, +i de-i mare c`t un ghem,1 Turcii to\i de el se tem. C`t a fost vara de mare, El a mas pe la co=are Cu v`n[ta cea frumoas[, Iap[ scurt[ =i v`noas[, Cu dungi negre pe spinare, +i sc`ntei de foc ]n nare.

CUPRINS

Ea-i ogarc[ pe sub foale, 2 C`t alearg[, nu domoale +i-i l[cust[ s[ritoare... Unde-o vede Ghemi= moare! }ntr-o zi Ghemi= punea +apte bu\i al[turea, Cu v`n[ta le s[rea, Pe v`n[ta o spetea! Iar Ghemi= ca un nebun O lega de un alun +i trei zile o pl`ngea, Nici c[ se mai m`ngìa! Apoi, m[ri, se-ndr[cea, Colea-n vale se ducea, O falang[-n drum scotea, 3 Pe drume\i pe to\i b[tea

}n pove=tile poporale exist[ o fiin\[ fantastic[ ce se nume=te Statul-Palm[Barb[-Cot, adic[ cu statul nalt de o palm[ =i cu barba lung[ de un cot. El tr[ie=te sub p[m`nt =i umbl[ c[lare pe un iepure =chiop. Ghemi=, mare c`t un ghem, o fi negre=it rud[ cu el. 2 Adic[ are form[ de ogar, f[cut[ pe alergare. 3 Pedeapsa barbar[ a falang[i s-a aplicat ]n \ar[ ]n timpul domniei fanario\ilor. Nenorocitul os`ndit la aceast[ pedeaps[ primea lovituri de bici sau de vergi pe t[lpile picioarelor, ]n vreme ce picioarele lui erau str`ns legate de un drug, numit falang[, =i ridicate ]n sus. 1

111


Ca s[-i spuie de =tia Dac[-n lume cuno=tea Alt fugar ca v`n[ta, S[-i se dreag[ inima. C`nd la urma tuturor, Iat-un biet de cer=etor.1 }n spinare cu desag +i ]n m`n[ c-un toiag. Iar Ghemi= cum ]l vedea, La p[m`nt ]l ]ntindea, De falang[ mi-l lega +i-l b[tea =i tot striga: „M[i s[race, s[r[cil[, De c`nd umbli cer`nd mil[, V[zut-ai ]n calea ta Vreun cal bun ca v`n[ta?“ „St[i, jup`ne, nu mai da,

C[ \i-oi spune tot ce =tiu. Eu cunosc un bidiviu La cel pa=[ din M[cin2 Care bea rachiu =i vin!“3 II Ghemi= iute purcedea, Luntre mic[ el prindea, Latul Dun[rii trecea, La M[cin de se ducea, +i-n cetate el intra, Iar de pitic ce era, Nime-n seam[ nu-l b[ga, El la grajd =i alerga, Grajdul Miralaiului4 }n dosul saraiului, +i la p`nd[ se punea,

}n \[rile noastre e foarte rar de a g[si un cer=etor rom`n, c[ci cer=etoria e considerat[ ca o meserie ru=inoas[. A ajunge pe la u=ile str[inilor este cea mai mare nenorocire pentru un om, prin urmare e o foarte crud[ ocar[ cuv`ntul de calic. [...] Cu toate acestea, p`n[ la domnia lui Ioan Sturza calicimea din \ar[ era oarecum privilegiat[ prin hrisov domnesc, =i poseda ]n Ia=i un foburg numit mahalaua Calicimii. Ea avea dreptul de a lua parte la cortegiul ]nmorm`nt[rilor. Breasla calicilor era reprezentat[ la aceste triste ceremonii prin oameni ale=i din s`nul ei, =i care purtau toiaguri groase de cear[ zugr[vit[ cu flori =i poleit[. Toiagurile ]ns[ erau at`t de groase c[ de-abia doi oameni puteau s[ duc[ c`te unul pe umerii lor. 2 Ora= mic aproape de malul drept al Dun[rii, ]n Turcia. 3 Legea lui Mohamed opre=te b[utura vinului =i rachiului. 4 Miralai ]nsemneaz[ la turci rangul de colonel. 1

112 }n gunoi se ascundea. C`nd fu despre c`nt[tori P`n-a nu r[s[ri zori, Ghemi= iute se trezi +i-ncepea a nechezi Cum necheaz[ iepele, Iepele sirepele. Arm[sarul l-auzea, Se-ncorda =i necheza, De la iesle se smucea, Peste zid u=or trecea, +i zbur`nd voios venea, Iar Ghemis ]l viclenea P`n’ de coam[-l apuca, Apoi iute-nc[leca +i numai o fug[-i da P`n’ la sor[-sa Manda: „Bun[ ziua, surioar[! De e=ti bun[, buni=oar[, Fii de inim[ voioas[ +i de oaspe bucuroas[.“1 „Bun sosit, frate Ghemi=! Bine f[cu=i c[ veni=i, Dar mai bine, z[u, f[ceai Dac[-aice nu veneai.

VASILE ALECSANDRI

C[ du=manu-\i de cumnat Chiar pe cruce s-a jurat S[ te dea la turci legat Pentru-o palm[ ce mi-ai dat C`nd cu el m-am cununat!“ „S[ n-ai grij[, soro drag[, C[ cu mine nu-i de =ag[. De mine care se leag[, S`ngele-n trup i se-ncheag[.“ III Iat[ c[ se-nainta +i pe prag se ar[ta Cel cumnat jurat, hain Ce venea de la M[cin. „Aferim, frate Ghemi=,2 Bine f[cu=i c[ veni=i, Am`ndoi s[ veselim Ca fra\i buni s[ ne cinstim. Fa nevast[, du-te, ad[ Vin de cel ce fierbe-n cad[, S[ ne cinstim oaspele, S[ r[corim fratele.“ Manda vinul aducea, La b[ut ei se-ntrecea,

1 Datina ospe\iei e una din cele mai vechi =i mai sf`nt p[zite la rom`ni. C`nd sose=te un str[in pe pragul casei unui om, el zice p`n[ a nu intra: bucuro=i de oaspe\i? =i-i r[spunde totdeauna: Bucuro=i! 2 Aferim, turce=te, sinonim de bravo.

113


P`n’ ce unul se-mb[ta +i-n somn greu se cufunda. Iar cumnatul cel hain, Tufecciul din Macin,1 Pe Ghemis ]l fereca, La seleafu-i se pleca, Pistoalele-i le-apuca, De iarb[ le desc[rca, Cu cenus[ le-nc[rca. Apoi iute alerga +i la turci veste le da. Turcii casa-nconjurau +i-n cas[ buluc intrau,2 Iar[ sora lui Ghemi= Punea salb[ =i beni= +i-ntre turci se ar[ta +i din gur[ cuv`nta: „Turcilor, spahiilor, Nu da\i v`nt s[biilor P`n-a nu m[ pl[ti eu De Ghemi=, fratele meu, Cu o palm[ ce mi-a dat C`nd b[rbatul m-a luat.“

Bun[ palm[-atunci ]i da C`t Ghemi= se de=tepta +i pe turci c`t ]i z[rea }n picioare drept s[rea, +i pistoalele-ntindea, Dar nici unul s-aprindea! Dac[ vedea =i vedea, Iataganul apuca, Printre turci se arunca, Printre turci cale-=i f[cea +i la grajd el se ducea, Chiuind =i nechez`nd Iataganul ]nv`rtind, Arm[saru-l auzea, Arm[sarul necheza, La Ghemi= zbur`nd venea +i-n genunchi el se punea. Ghemi= iute-nc[leca +i spre Dun[re pleca, Apa-n dou[ despica +i s[lta din val ]n val P`n’ sosea la cela mal!

Cuv`nt turcesc care ]nsemneaz[ fabricant de arme. Adic[ d[ n[val[ ]n cas[ cu gr[mada. Buluc e un cuv`nt turcesc care s-a prip[=it ]n \ar[ de c`nd cu n[v[lirile turcilor, dar ]ncepe a se pierde din limba noastr[ ca multe alte cuvinte slavone =i grece=ti l[sate ]n urma lor de ocup[rile ruse=ti =i de fatala domnire a fanario\ilor. 1 2

VASILE ALECSANDRI

114 XXXIV

Vulcan CUPRINS

I La gura Siretului, Prin postul S`n-Petrului, Ian, m[ri, c[ s-a ivit Un caic lung, poleit, Cu postav verde-nvelit.1 Dar ]n el cine-mi era? Era Soliman Aga Cu cincizeci de ieniceri2 Care poart[-n brù hamgeri. Ei veneau ]ncet, ]ncet

De la Dun[rea-n Siret, Vadurile str[b[t`nd, Malurile cercet`nd De-un Vulcan, de-un c[pitan, Du=manul lui Soliman. Iat[, m[ri, cum venea, C[ pe-un mal se ]nt`lnea Cu trei fete moldovence Floricele dun[rence, Vorbitoare, c`nt[toare, +i de p`nzi ]n[lbitoare.3 „Bun[ vremea la trei fete!

1 Colorul verde e purtat la osmani numai de persoanele ce au un caracter sacru, precum hogii, dervi=ii, imamii, fiindc[ stindardul lui Mohamed, sangeacul, e de culoare verde. 2 Mili\ia ienicerilor a fost instituit[ la 1362, sub sultanul Amurat, de c[tre marele vizir Kara Halil Ba=a. Ea era compus[ de robi lua\i ]n r[zboaie dup[ ce Ornus Beglerberg de la Rumelia lu[ Ipsala =i Malgara. Dup[ formarea acestei vestite mili\ii, un =eic, anume Hagi Bekta= o binecuv`nt[, zic`nd: „Numele vostru s[ fie ienghi=ehri (cuv`nt compus din enghi, nou, =i chehri, soldat); ]nf[\i=area voastr[ sa fie vie =i m`ndr[; m`na voastr[ s[ fie ]nving[toare; sabia voastr[ ascu\it[, lancea voastr[ totdeauna gata de a lovi capul du=manului, =i oriunde ve\i merge s[ v[ ]ntoarce\i cu chipul ]nflorit de s[n[tate“. 3 Viata patriarhal[ a familiilor rom`ne impune femeilor datoria de a \ese ]n case p`nza trebuitoare pentru ]mbr[c[mintea b[rba\ilor =i a copiilor. Ele au

115


De nu sunte\i voi =irete, Spune\i nou[ de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan?1 Dac[-\i spune voi cu drept, R[s[ri-v-ar flori la piept, Flori cu fa\[ de bujori +i cu ochi de pruncu=ori. Lucrul vostru s[ sporeasc[, P`nzele s[ se-n[lbeasc[ Cum e coala de h`rtie +i floarea de iasomie. Iar de nu-ti gr[i cu drept, Arde-v-ar dorul ]n piept, Lucrul s[ nu v[ sporeasc[, P`nzele s[ nu albeasc[, Ci la soare s[-nnegreasc[ +i la v`nt s[ putrezeasc[.“ Cele fete moldovence Floricele dun[rence, De la mal se dep[rtau +i din gur[ cuv`ntau: „Atunce s-ajunge\i voi

C`nd ]\i afla de la noi Unde-i badea cel iubit +i de turci nebiruit!“ Turcii se posomorau, Pe mal verde coborau +i de mers nu se opreau P`n’ ce-n cale nu z[reau O s[lcic[ r[murat[ Pe-un izvor rece culcat[; L`ng[ salcie o b[tr`n[ Cu trei caftane-ntr-o m`n[2 De s`nge sp[l`ndu-le, De pietre b[t`ndu-le; Iar sub salcIe-un c[pitan, +oimul ager de Vulcan, St`nd la umbr[ =i dormind De-a lui via\[ ne-ngrijind, C[ de paz[ mi-l p[ze=te +i la capu-i str[juie=te Pandela=, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slug[ veche =i iubit[

perfec\ionat aceast[ industrie =i au ajuns a face mene=terguri =i =tergare foarte frumoase. Femeile de la munte poart[ =tergare de m[tase lucrate de d`nsele, ce se deosebesc prin dib[cia \es[turilor. 1 Turcii dau Moldovei denumirea de Bogdania, dup[ numele lui Bogdan, fiul lui +tefan cel Mare, ce a ]nchinat \ara sub suzeranitatea sultanilor. Ei le zic moldovenilor: bogdani. 2 Caftanul e o hain[ oriental[ ce servea ]nainte ca un semn de onor. Domnii c`nd primeau domnia, =i boierii c`nd primeau boieria, erau ]nvesti\i cu caftane.

116 De st[p`nu-i d[ruit[. Soliman s-apropia +i din gur[-a=a gr[ia: „Bre Pandele! de vrei bani S[ nu-i po\i m`nca doi ani, D[-ne pe Vulcan legat, C[-i pe=che= de ]mp[rat.“ Grecul lacom r[spundea: „Da\i-mi banii =-om vedea.“ Soliman se bucura, Bani-n poal[-i num[ra, Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele mici1 +i vro trei de venetici. Iar Pandele ce f[cea? La st[p`nu-i se ducea +i cu brù-i de m[tas[, Brù cu \es[tura deas[ }i lega bra\ele-n cruci +i-l d[ruia rob la turci. II L`ng[ malul ridicat Sta Vulcanul r[sturnat Ca stejarul cel frunzos }n p[dure-aruncat jos. }mprejuru-i aduna\i +edeau turcii ]narma\i 1 2

VASILE ALECSANDRI

+i pe r`nd se ]ntreba Ca ce moarte i-ar afla? Unii ziceau s[-l omoare Cu la\ de sp`nzur[toare, Al\ii s[-l cufunde-n ap[, Al\ii s[-l ]nfig[-n \eap[, Al\ii s[-l taie pe loc, Al\ii s[-l arunce-n foc. Iar Pandele-i asculta +i la r`ndu-i cuv`nta: „La cea moar[ p[r[sit[, De st[p`nul meu cl[dit[, Este-o piatr[ de r`=nit Care ]nc[ n-a slujit, +i e bun[ de-aninat De un g`t de vinovat +i-n Siret de cufundat.“ Turcii to\i evet ziceau.2 Pe Vulcan iute-l duceau +i de piatr[ mi-l legau +i-n Siret ]l aruncau. Apele se deschideau +i pe loc se ]nchideau Cum se-nchide pe-un morm`nt Gura negrului p[m`nt. Apoi turcii purcedeau, La Gala\i ei se duceau, L[s`nd ]nd[r[tul lor

Moned[ turceasc[ de aur. Evet, cuv`nt turcesc ce ]nsemneaz[: a=a.

117


Pe luciul apelor V[lurele u=urele +i v`rteje-n cercurele. Iar Vulcan se cufunda P`n[ ce de fund el da. C`nd ]n fund el ce f[cea? Brùl cu din\ii-l rodea. M`n[ dreapt[-=i desf[cea, Din picioare s-opintea La lumin[ de ie=ea. Apoi greu el ]nota +i din gur[ cuv`nta: „S[r[cu\, amar de mine! C[ci un ajutor nu-mi vine S[ m[ scoat[ de la greu, S[-mi lungeasc[ veacul meu!“ Iat[, m[ri, c[ deodat[, }i r[spunde-un glas de fat[: „Voinicele, \ine bine, C[ eu vin, alerg la tine.“ Copili\a sprintenic[ S[rea ]ntr-o luntricic[ +i cu mìnile v`slea,

Pe Vulcan de mi-l sc[pa, Iar Vulcan o s[ruta +i cu drag ]i cuv`nta: „Fire-ai, drag[, fericit[! C[ tu e=ti a mea ursit[1, Ca lumina de iubit[. Mergi acum la tine-acas[ +i-\i ia haine de mireas[ +i m-a=teapt[ bucuroas[. C[ eu dac[-oi izb`ndi Cu tine m-oi logodi, +-om face casa-mpreun[, S[ tr[im viat[ bun[.“ III El la t`rg se ]ndrepta, Mamei lui se ar[ta, Iar b[tr`na l[crima +i cu jale cuv`nta: „Alei! drag[, de e=ti viu, Spune mamei ca s-o =tiu, Iar de nu, s[ te bocesc2 Trupul s[ \i-l p`nzuiesc,

1 Ursitul sau ursita ]nsemneaz[ mirele sau mireasa hot[r`\i de soart[. Fl[c[ii =i fetele cred c[ norocul se ocup[ de viitorul lor. Fetele mai cu seam[ sunt ]n plecare de a-=i c[ta ursi\ii ]n fa\a apei de prin f`nt`ni, ]n lucirea misterioas[ a stelelor, ]n forma copacilor de prin p[duri etc. 2 Bocitul e un obicei ce exist[ la rom`ni de pe timpul vechilor romani. Ca =i ]n epoca lui Traian, se afl[ ]ntre femei bocitoare, care merg de bocesc mor\ii pe la case, =i pomenesc cu un ton pl`ng[tor, de toate meritele lor.

118 Podurile s[-\i g[tesc.1 „Nu sunt mort, nu m[ boci, Nici ]n p`nzi nu m[-nveli, Ci ]n strem\e m[-nvele=te De m[ schimb[ calice=te.“ F[cea m[-sa cum zicea, }n calic ]l pref[cea. El pe uli\e apuca, Cr`=mele de le cerca, Cerca una, cerca dou[, P`n-]mplinea c`te nou[... C`nd a fost l-a nou[lea, El ]nuntru n[v[lea, C[-nl[untru el v[zuse Pe Pandeli ce-l v`nduse. V`nz[torul sta culcat Tocma-n fund pe un macat, L[ud`ndu-=i faptele +i b`ndu-=i p[catele. „Noroc bun =i veselie

VASILE ALECSANDRI

Celor ce-s ]n avu\ie, S[-mi face\i parte =i mie! C[pitane Pandela=, Tu, ce e=ti un bog[ta=! D[-mi o fr`nt[ de le\caie C[ foamea cumplit m[ taie +i p`n’ la p[m`nt m[-ndoaie.“ „M[i str[ine, m[i s[race! De \i-e foame, n-am ce-\i face C[ m[ \in greu ]n=elat De to\i banii ce i-am dat Pe ist palo= o\elit, Cu m[nunchiul poleit.“ „D[-l ]ncoace, f[tul meu, Ca s[-l cercetez =i eu, +i s[-\i spun adev[rat Dac-ai fost tu ]n=elat.“ Grecul beat palo=u-i da, Iar Vulcan cum ]l lua, Ochii-n s`nge-=i ]ncrunta

1 C`nd este a se face vreo ]nmorm`ntare, obiceiul antic cere de a se a=eza poduri ]n calea mortului. Se ]ntinde pe pragul por\ii casei o p`nz[ alb[ peste care trece cortegiul. A doua p`nz[ se pune asemenea la jum[tatea drumului, =i a treia pe pragul por\ii de la biseric[. Acele p`nze se dau pe urm[ de poman[ la s[raci ]mpreun[ cu lum`n[rile de cear[ =i cu monedele aruncate pe ele. Aceste poduri alegorice ]nchipuiesc pun\ile ce are a trece sufletul r[posatului ca s[ ajung[ la u=a raiului, iar monedele slujesc a pl[ti v[mile pe ast[ lume (?). Afar[ de zisele monede se mai pune =i c`te o moned[ mic[ ]n m`na mortului, pentru ca s[ aib[ cu ce pl[ti pe ceea lume barca lui Caron. Rom`nii ]ns[ au uitat =i pe Caron =i rùl Stix =i C`mpii Elisei din mitologia str[mo=easc[, de c`nd hristianismul a ]nlocuit religia p[g`nismului.

119


+-apoi aspru cuv`nta: „Alelei! fecior de lele! V`nz[tor zilelor mele! Nu te \inea ]n=elat De c`\i bani pe el ai dat, Dar te \ine ]n=elat }ntr-a cui m`n[ l-ai dat Alei! fiar[ veninoas[! Litf[ rea, necredincioas[!1 Ce r[u, spune, \i-am f[cut, Turcilor de m-ai v`ndut? Ori la mine n-ai avut De m`ncat =i de b[ut? Haine bune de-mbr[cat? Cal frumos de-nc[lecat? Ai vroit tu s[ mor eu, Dar n-a vroit Dumnezeu, C[ de moarte m-a sc[pat, S[ te cur[\ de p[cat!“ Cum zicea se =i izbea,

Capul grecului t[ia, Apoi trupu-i t`rìa F[r[ pop[, nici prohod P`n la capra unui pod, +i podeaua ridica +i sub pod ]l arunca. Apoi iar se ]ntorcea, Iar pe uli\i purcedea +i din turci el c[s[pea C`\i pe m`n[-i ]nc[pea. Apoi iute alerga +i voios se cununa Cu cea fat[ moldoveanc[, Floricic[ dun[reanc[, Care-n haine de mireas[ L-a=tepta de mult acas[. Spusu-v-am c`ntec b[tr`n +i mai am vro dou[-n s`n. De-\i avea suflete bune, +i pe-acele vi le-oi spune.

1 Cuv`ntul litf[, care la ]nceput servea a denumi pe polonii din Litfania, a ajuns a ]nsemna neam r[u =i f[r[ credin\[. Prin urmare, el se aplic[ de rom`ni la orice popor care i-au f[cut daune rele.

VASILE ALECSANDRI

120 XXXV

Corbac1 CUPRINS

Corbac zace la-nchisoare De trei ani lipsi\i de soare, }n ora= la |arigrad, }n beci la sultan Murad. El ofteaz[ =i jele=te +i prin gratii tot prive=te C`nd la nori purta\i de v`nt Care plou[ pe p[m`nt, C`nd la c`rduri de cocoare Ce mereu zbor c[tre soare. Iat[, m[ri, c[-ntr-un nor El z[rea un corbu=or Ce pe sus tot cronc[nea +i din aripi tot b[tea. „Alelei! Corbac zicea, C[ci n-am durd[, pui de corb, S`ngele s[ mi \i-l sorb! Ce tot zbori =i cronc[ne=ti? Ori pe mine m[ jele=ti, Ori de mine tu-\i ba\i joc? R[m`nere-ai f[r[ cioc,

+i \i-ar c[dea unghiile S[ n-aca\i cu d`nsele!“ Corbul c`t ]l auzea Din cel nor se repezea, Pe fereastr[ se l[sa +i pe limb[-i cuv`nta: „Corb[cele, dragul meu! Ce m[ blestemi a=a r[u? C[ umblu de r`ndul t[u De trei ani f[r[-ncetare De c`nd zaci la ]nchisoare. Maic[-ta mi-a poruncit S[ tot zbor neobosit Pe spinarea v`ntului }n jurul p[m`ntului, S[ te aflu, ca s[ =tiu De e=ti mort sau de e=ti viu.“ „Alei, corbe, de-i a=a, Eu nu te-oi mai blestema, Ci cu lacrimi te-oi ruga Ca s[ faci pe g`ndul meu

1 Aceast[ balad[ are mult[ asem[nare cu acea a lui Novac =i Corbul =i, pe c`t presupun, ea este numai o parte din vreo alt[ balad[ ce s-a pierdut.

121


S[-mi aduci cu pliscul t[u Cinci fuioare de m[tas[ De la mama, de acas[ +-]nc[ iarba-fierului1 Din codrul Neferului.“ Corbul iute-n zbor s[rea C`t pe cer el se z[rea Mai ]ntì ca un porumb, Apoi numai c`t un plumb, P`n’ ce-n zare ajungea +i din zare se =tergea. Dou[ zile nu trecea, Corbu=orul se-ntorcea +i cu pliscul aducea Cinci fuioare de m[tas[ Cea mai bun[ =i aleas[, +-]nc[ iarba fierului Din codrul Neferului. „Alei! corbu=orul meu! De-a vrea sf`ntul Dumnezeu }n cea lume s[ scap eu, Jur s[ mi te ]nfr[\esc +i s[ mi te tot hr[nesc Nu cu carne p[s[reasc[, Ci cu carne p[g`neasc[, Nici cu s`nge p[s[resc, Dar cu s`nge p[g`nesc!“

Corbea timpul nu pierdea, El m[tasea o torcea, Lung[ funie-o f[cea +i de gratii o prindea, Apoi c`nd noaptea c[dea, El cu iarba-cea-de-fier Atingea gratii de fier; Gratiile, ca de foc, Se topeau toate pe loc. Numai una r[m`nea Care funia \inea. Dac[ vedea =i vedea, Corbac timpul nu pierdea. Funia =i-o apuca, Pe funie luneca, Leg[nat mereu ]n v`nt P`n[ ce da de p[m`nt, Apoi el se dep[rta +i din gur[ cuv`nta: „Corbe, corbe, fr[\ior, Mergi la maica cea cu dor +i-i du veste c-am sc[pat De la loc ]ntunecat, +i de-acum ca s[ m[-mpac, Eu din funie-am s[ fac Colan m`ndru pentru turci, Ca s[ mi-i ridic ]n furci!“

1 }n pove=ti se pomene=te ades de o iarb[ ce are putere a topi fierul de la z[voarele ]nchisorilor. Ar fi de crezut c[ iarba-fierului nu e alta dec`t iarba de pu=c[, dac[ pove=tile poporale nu ar fi existat ]nainte de descoperirea prafului.

VASILE ALECSANDRI

122 XXXVI

Novac =i corbul CUPRINS

I Fost-a, cic[, un Novac, Un novac, Baba Novac, Un viteaz de-al lui Mihai1 Ce s[rea pe =apte cai De striga Craiova vai! El un feciora= avea +i tot astfel ]i zicea: „Feciora=, Gruiu\ul meu! Ascult[ de ce-\i zic eu, S[ nu cazi la vreun loc r[u, La loc r[u =i mult departe

}n neagra str[in[tate.2 Dac[ sor\ii te-or purta |[rile de-a v`ntura +i-n Stambul de a intra, Tu de asta nu uita: Vam[ dreapt[ s[ pl[te=ti, Armele s[-\i o\ele=ti, Hainele s[-\i primene=ti Ca s[ pari un biet s[rac, S[ nu semeni a Novac, C[ nu-i turcilor pe plac.“ Grue-n |arigrad intra,

Printre generalii lui Mihai-vod[ Viteazul s-a deosebit Baba-Novac, om credincios al Domnului, =i care a avut o moarte glorioas[ de martir, din ordinul lui Ciaki =i al Senatului unguresc. 2 Sim\ul de na\ionalitate =i iubirea de patrie sunt a=a de ad`nc ]ntip[rite ]n inimile rom`nului, c[ pentru el str[in[tatea e neagr[, f[r[ lumin[. Soarele nu-l ]nc[lze=te pe p[m`nt str[in! Rom`nii sunt supu=i tristei boli a nostalgiei, c`nd se afl[ des\[ra\i. De aceea ]n armia austriac[ unde sunt mul\i feciori din Ardeal =i din Bucovina, legea de pedeaps[ ]n contra fugirii din oaste, e mult mai pu\in aspr[ pentru rom`ni. Un c`ntec vechi zice: Roman ]n \ara str[in[, Duce dorul =i suspin[. 1


Vam[ dreapt[ el nu da, De haine nu se schimba, Ci pe uli\i se primbla Tot ]n haine nov[ce=ti Cum e drag ca s[-l prive=ti! Turcii to\i c`t ]l z[reau, }ntre d`n=ii se gr[iau: „Ista-i Gruia lui Novac, Lui Novac Cara-Iflac!“1 +i pe loc ei s-adunau, +i de Grue s-aninau, +i cu Grue se luptau +i pe Grue mi-l legau Cu trei funii de m[tas[, Din ele s[ nu mai ias[! Dar c`nd Grue se-ntindea, Dou[ funii se rupea, Numai una r[m`nea, Una lung[ noduroas[, C`t un bra\ voinic de groas[! Turcii iute-l cuprindeau +i-ntr-un beci ]l ]nchideau, Lumea s[ n-o mai priveasc[, Soare s[ nu mai z[reasc[! II Grue zace la-nchisoare, De trei ani lipsi\i de soare

123 +i prin gratii lung prive=te Cerul care str[luce=te +i de d`nsul nu-ngrije=te! Dor cumplit inima-i seac[, Pl`ns de jale mi-l ]neac[, C`nd z[re=te despre soare C`rduri, c`rduri de cocoare, C[l[toare zbur[toare +i de el nep[s[toare. Iat[, m[ri, cum pl`ngea C[ departe, sus z[rea Un corb negru, corbi=or Ce zbura ]nceti=or +i din aripi tot b[tea +i cu jale cronc[nea. Iar Grue se am[ra +i din gur[-amar zicea: „C[ci n-am durd[, pui de corb, Zilele s[ \i le sorb! Ce tot \ipi =i cronc[ne=ti, Ori de mine te g[te=ti?“ Corbul se apropia, Pe fereastr[ se punea +i din pliscu-i r[spundea: „Grui=or, dr[gu\ul meu! Ce m[ blestemi a=a r[u C`nd umblu de r`ndul t[u?“

1 Turcii numesc pe rom`ni iflac, adic[ valac, ]ns[ pe acei din Valahia ]i cheam[ cara-iflac, rom`ni negri, =i pe cei din Moldova ac-iflac, rom`ni albi.

124 „Alei! corbe, corbi=or, De vrei tu s[-mi faci pe dor, |ine inelu=ul meu +i du-l unde voiesc eu, }n mun\ii Catrinului, }n p[durea Pinului La condacul lui Novac, Lui Novac, Baba-Novac. +i m[ jur c[ de-oi sc[pa, Pe tine te-oi ad[pa Nu cu s`nge p[s[resc, Dar cu s`nge p[g`nesc!“ Corbul vesel cronc[nea, Inelu-n plisc ]l punea, Aripile-=i ]ntindea, +i pe cer el se z[rea, }ntì ca un porumba=, Apoi ca un l[stuna=, Apoi ca un bond[ra= +i-n zare dac[-ajungea, El din zare se =tergea. III }n mun\ii Catrinului, }n p[durea Pinului

VASILE ALECSANDRI

Odihnea Baba-Novac La umbra unui copac, +i prin vis el tot vedea Pe feciorul s[u Gruia. Iat[-un corb c[ se ivea +i pe-o creang[ se punea Chiar deasupra capului, Capului Novacului: Corbule\ul u=urel Avea-n pliscu-i un inel Care jos c[dea din el Chiar ]n barba lui Novac, Lui Novac, Baba-Novac. Adormitul se trezea, +i inelul c`t vedea, Scotea haine nov[ce=ti, De punea c[lug[re=ti, Scotea cuca de Novac1 +i punea un com[nac, +i-nc[leca voinice=te, +i purcedea vulture=te, Cu desagi, cu buzdugele Pline de mahmudele 2.

1 Cuca era un soi de coifur[ ]mpodobit[ cu pene de stru\, cu care domnii Moldovei =i ai Valahiei erau ]ncorona\i c`nd ei mergeau de se ]nchinau sultanului ca s[ primeascã ]nvestitura. Obiceiul era ca p`n[ a nu intra ]n sala de audien\[ a sultanului, arzoda=i, cel ]ntì u=er numit capusilar kiethuda=i s[ ]mbrace pe domn cu caftan =i muhzur-aga s[-i puie pe cap cuca domneasc[. Mai erau ]ns[ =i alte cuce mai mici pentru solaki. 2 Moned[ turceasc[ de pe timpul lui sultan Mahmud.

125


El mergea =i iar mergea, }n |arigrad ajungea, La divan c[ se ducea +i din gur[-a=a zicea: „Auzit-am, auzit De-un voinic ce mi-a\i robit, Iat[-m[-s c[ am sosit S[ vi-l pl[tesc ]ndoit“. El desagii de=erta, Turcii to\i n[val[ da, +i pe jos se t[v[lea, Unul pe-altul se-mpingea. Iar Novac c[ alerga, Pe Grue mi-l dezlega,

Un palo= ]n m`n[-i da +i din gur[ cuv`nta: „Bate tu marginile, Eu s[ bat mijloacele, C[ le =tiu soroacele.“ El t[ia la turci, t[ia P`n’ ce bine ostenea, Apoi iute purcedea Am`ndoi de se ducea }n codrii Catrinului, }n p[durea Pinului, Unde corbii locuiesc +i ca frunza se-nmul\esc +i bine h[l[duiesc!

VASILE ALECSANDRI

126 XXXVII

Fata cadiului CUPRINS

La gr[din[, la cerdac Lui Hagi Baba-Novac Care poart[ com[nac,1 Lung[ mas[ e ]ntins[ +i de oaspe\i mul\i cuprins[. Dar la mas[ cine =ede? Pe-mprejur cine se vede? +ede b[tr`nul Novac Ce tr[ie=te-acum de-un veac, Cu cincizeci de fini=ori, Tinerei, m`ndri bujori, +i cincizeci de fini=oare, Tinerele garofioare. To\i cu bine petreceau, Pe Novac ]l fericeau, Numai t`n[rul Iovi\[, Copila= de Nov[ci\[, Nici nu bea, nici nu m`nca:

De la inim[ ofta. „Nepo\ele h[i, Iovi\[, Copila= de Nov[ci\[, +oimule\, pui de rom`n Ce nu =tie de st[p`n! Nici nu bei, nici nu m[n`nci. Ce stai pe g`nduri ad`nci?“ „Eu pe g`nduri am c[zut De c`nd, mo=ule,-am v[zut Pe fata cadiului2 Din satul Odriului.“3 „Feciora= pui de rom`n Ce nu =tie de st[p`n! Dac[ este m[ri,-a=a, }nceteaz[ de-a ofta +i te du ]n grajdul meu De-\i alege-un pui de zmeu Din cincizeci de bahame\i,

Com[nacul e coifur[ c[lug[reasc[. Este de crezut c[ b[tr`nul Novac din aceast[ balad[ nu e tot acela din balada precedent[, c[ci nu se potrive=te com[nacul s[u cu hainele nov[ce=ti =i cuca viteazului osta= =i prieten al domnului Mihai Viteazul. 2 Cadiu, cuv`nt turcesc ce ]nsemneaz[ judec[tor. 3 Din Adrianopol. 1

127


Bahame\i cu perii cre\i, +i-\i f[ singur izb`nda Ca s[-\i cape\i dob`nda.“ Tinerelul se scula, Lui Novac se ]nchina, M`na dreapt[-i s[ruta1 +i la grajd se ]ndrepta. Iar la grajd dac[ mergea, El un m`nz ]=i alegea, M`nz de fug[ sprintenel, Ie=ea-n var[ p[tr[rel2, M`nz ce fuge ca =olcanul De nu-l prinde nici arcanul. Pe el iute c[ s[rea +i din fug[ mi-l oprea La o poart[ de gr[din[, De gr[din[ cu flori plin[ Unde stau cad`nele3 De se-ng`n cu florile. „Tu, fat[-a cadiului Din satul Odriului, Ghelai, ghelai p`n’ colea4 Ca s[-mi dai o floricea, +i mi-o d[ cu m`na ta

Ca s[-mi dreag[ inima“. Copila cadiului Din satul Odriului Rumeoar[ se f[cea +i trei flori ea-=i alegea, +i trei flori ea culegea, +-un fir de p[r ]=i smulgea +i cu firul le lega +-apoi tainic ea le da Unei roabe m`ndruli\[ S[ le duc[ la porti\[. Voinicelul greu ofta, Peri=orul s[ruta +i din gur[ cuv`nta: „Tu, fat[-a cadiului, Surioara crinului! Ghelai, ghelai p`n colea Ca s[-mi dai o floricea, Dar mi-o d[ cu m`na ta, Ca s[-mi dreag[ inima.“ Copila cadiului Din satul Odriului Bujoric[ se f[cea +-o garoaf[ culegea

S[rututul de m`n[ e un semn de respect din partea celor tineri c[tre cei mai b[tr`ni. Acest obicei exist[ din vechime la rom`ni, c[ci ei au mult respect pentru b[tr`ne\e. 2 Adic[ de patru ani. 3 Femeile turce=ti port numele de cad`ne. 4 Expresie turceasc[ ce ]nsemneaz[: Vin[ p`n[ colea. 1

128 O garoaf[ ca =i ea, Apoi singur[-o ducea Celui m`ndru Nov[cel, Avere-ar parte de el! Feciora=ul se pleca, De mijloc o apuca, La s`nu-i o ridica +i la fug[ se-arunca, +i din fug[-o dezmierda, Mii de s[rut[ri ]i da. Iar cea roab[ medioar[ +i de minte cam u=oar[ Spaim[ singur[-=i f[cea +i-ntr-un suflet se ducea La cadiu, la cafenea, Unde beau turcii cafea. „Sai, cadiule, nu sta, C-au r[pit pe fiica ta!“ Cadiul se-ng[lbenea, Celmaua pe ochi punea, Pe-o t[tarc[-nc[leca1 +i la goan[ se lua, Iapa c`mpii apuca, Urechiu=ele-=i culca, Urma m`nzului c[lca, Fugea m`nzul nechez`nd,

VASILE ALECSANDRI

Iapa fugea r`nchez`nd, +-a=a bine c[ fugea, Mai c[ mai ]l ajungea. Dac[ vedea =i vedea, Fata mintea nu-=i pierdea, Ea pe m`nz c[ se pleca, De ureche mi-l mu=ca,2 Urechiu=a s`ngera, Iar m`nzul se o\erea +i s[rea, s[rea, s[rea, +-a=a bine c[ fugea, }ntr-o clip[ ajungea }n gr[din[, la cerdac, La hagi Baba-Novac. Cadiul ]nc[ sosea, Iataganul ]=i scotea, Iar Novacul cel b[tr`n Ce nu =tie de st[p`n, }=i ridic[ genele, Genele cu c`rjele Ca s[-=i vad[ oaspele: „Stai, cuscre cadiule, S[ ne-ascult[m vorbele, C[ junii fac certele +i b[tr`nii pacele!“

Adic[: ]nc[leca pe o iap[ de soi t[t[resc. Acest fapt se g[se=te raportat ]n c[l[toria dlui de Lamartin ]n Orient. Un arap fur`nd calul altuia, acesta se lu[ pe urma furtului, dar c`nd era s[-l ajung[, el ]nsu=i ]i strig[ ca s[ mu=te calul de ureche, c[ci el prefera a-l pierde dec`t a-l vedea ajuns de alt cal. 1 2

129


XXXVIII

Mogo= vornicul CUPRINS

}n ora=, la Bucure=ti, Tot s[ stai =i s[ prive=ti Pe cei =apte voinicei, M`ndri pui=ori de zmei, +apte fra\i ca =apte brazi, To\i de-ai lui Mogo= cumna\i. Ei ]n capul podului, }n fruntea norodului, A=teptau pe sora lor +i pe m`ndru-i so\ior, Mogo=, vornicul bogat, Ce glume=te ne-ncetat. Ei la umbr[ se culcau, Beau voios =i osp[tau, Cu ploscu\a ]nchina De cinci vedre =-o oca, Vadra |arigradului, M[sura-mp[ratului. Iar fratele cel mai mare (C[-i mai mare, minte n-are) Pe drum ochii-=i alerga +i cu glas dogit striga:

„Z[ri\i voi ce z[resc eu? Iat[ vine ca un zmeu, Vine Mogo= vornicul, C[lare pe galbenul.“ Fra\ii to\i mi se sculau, Peste c`mpuri se uitau, +i vedeau, m[ri, vedeau Cum venea Mogo=, venea: „Bun[ ziua, =apte fra\i, +apte fra\i ca =apte brazi!“ „Bun sosit, frate cumnate, Ai venit pe nea=teptate. Dar unde \i-e so\ioara? Ce ne-ai f[cut surioara? Ori poate c-ai =i uitat C[tre noi c[ te-ai legat C`nd pe Stanca ne-ai luat, S-o aduci la fr[\iori. Pe iarn[ de nou[ ori, C[-s mai multe s[rb[tori: Pe var[ de patru ori, C[-s mai multe lucr[tori?“

130 „Ba, m[i fra\i, eu n-am uitat C[tre voi c[ m-am legat, +i cu Stanca am plecat S-o aduc la desf[tat, Dar ]n drumul p[r[sit Turci, t[tari ne-au ]nt`lnit +i pe Stanca mi-au r[pit.“ „Pe St[ncu\a ne-au r[pit +i tu, Mogo=, ai fugit? Cu cei furi nu te-ai luptat, Dup[ ei nu te-ai luat, Nou[ ani s[-i tot alungi +i cu moartea s[-i ajungi? Mori dar, cìne blestemat! C[ \ie nu \i-a fost dat Ca s[ fii vrednic cumnat Cu-ai St[ncu\ei =apte fra\i, +apte fra\i ca =apte brazi!“ +i cu to\ii crunt turbau Palo=ele ridicau. Iar fratele cel mai mare (C[-i mai mare, minte n-are) Palo=ul mi-l ]nv`rtea, }n Mogo= ]l azv`rlea, Dar nici c[ mi-l nimerea. Palo=u-n v`nt v`jìa, De-un zid mare se lovea +i-nd[r[t se ]ntorcea, L`ng[ Mogo= de c[dea +i-n p[m`nt se ]ngropa

VASILE ALECSANDRI

+i p`n[ ]n m[nunchi intra. Iar fratele cel mai mic (C[-i mai mic, e mai voinic) Palo=ul mi-l ]nv`rtea, }n Mogo= ]l azv`rlea, +i prin inim[-l junghea! C`nd deodat[ ce vedea, Ce vedea =i nu credea? O teleag[ zugr[vit[, Pe dinuntru poleit[ Cu doisprezece telegari, Telegari cu coame mari, +i-n teleag[ sora lor }nflorind ca un bujor! „Bun[ ziua, fra\ii mei. +apte pui=ori de zmei! Dar unde vi-i cumnatul? Ce mi-a\i f[cut b[rbatul?“ „L-am trimis ]n iad de-a drept Cu =apte palo=e-n piept, C[ nu-i vrednic s[ tr[iasc[ +i cu noi s[ se rudeasc[ Cine-n oard[ p[g`neasc[ Nu =tie s[ vitejeasc[ +i nevasta s[-=i p[zeasc[!“ „Vai de mine! ce-a\i f[cut? Vai de voi! n-a\i priceput Cum c[ Mogo= a glumit C`nd de mine v-a gr[it?“ Bine vorba nu sf`r=ea,

131


Lacrimi din ochi ]i ie=ea, L`ng[ Mogo= ea c[dea, Cu bra\ele-l cuprindea, }l bocea, ]l dezmierda,

Apoi sufletul =i-l da }n cap[tul podului, }n ochii norodului!1

1 Poate c[ legenda raportat[ aice s[ fie izvorul de unde se trage numele podului Mogo=oaiei din Bucure=ti.

VASILE ALECSANDRI

132 XXXIX

Bujor I Frunz[ verde de negar[, A ie=it Bujor ]n \ar[!1 Bate, prad[, nu omoar[, Pe ciocoi ]i bag[-n fiare,2 S[-i dea bani de cheltuial[ +i haine de primeneal[. Bujor iese, Bujor zice: „Halal de tine, voinice! Haide\i, copii, dup[ mine C[ =tiu calea-n codru bine +i =tiu turme de berbeci, Izvoare cu ape reci, +i neveste frumu=ele +i desagi cu rubiele!“ Ici ]n vale, colea-n vale Sun[-un glas duios cu jale,

CUPRINS

Glas frumos de fat[ mare, Bujor prinde-o s[rutare! Ici ]n vale, la p`rù, Dou[ fete spal[ grù, Bujor le \ine de brù! Ici ]n vale, la f`nt`n[, Dou[ fete spal[ l`n[, Bujor le str`nge de m`n[! Ici ]n valea lui Terinte, Dou[ fete culeg linte, Bujor le scoate din minte! II Frunz[ verde de negar[, La Foc=ani, ]ntre hotar[, Este-un bordei cam plecat3 De copaci ]nconjurat. Acolo-i Bujor culcat,

Acest ho\ vestit, poreclit Bujor din cauza culorii p[rului s[u, a ie=it ]n \ar[ pe la ]nceputul veacului XIX. El era fecior boieresc la mo=ia unui boier p`n’ a nu se da la ho\ie; fiind ]ns[ r[u b[tut ]ntr-o zi de st[p`nul s[u, Bujor a apucat calea codrului, ca s[-=i r[zbune ]n contra boierilor. C`ntecul ]nsu=i zice c[ el nu f[cea mor\i de om, dar avea mul\umire a pune pe ciocoi ]n lan\uri. 2 Fiare ]n loc de fere, provincialism. 3 Bujor a fost prins ]ntr-un bordei, aproape de Foc=ani, unde el se odihnea. 1

133


La Ani\a v[duvi\a, Ce-i d[ vin tot cu v[dri\a +i-l ]mbat[ cu guri\a! „Ani\ico, draga mea! Mult mi-e dor de-o floricea, Floricic[ rumeoar[ Care-o por\i ]n buzi=oar[.“ „+tef[nic[ Bujora=! Floricica da-\i-o-a=. Na =i na guri\a mea De-o s[rut[ c`t ]i vrea. Iar de b[ut, nu mai bea, C[ potira-i c`t colea.“ „Las’ s[ vie c[ nu-mi pas[ C`nd mi-e palo=ul pe mas[ +i m`ndru\a dr[g[stoas[.“ S[rutatul n-a sf`r=it, Potira c-a =i sosit. Luptat-a Bujor, luptat, De potir[ n-a sc[pat! III Frunz[ verde de negar[, Pe Bujor mi-l duc prin \ar[

De-l arat[ ca pe-o fiar[! +i mi-l pun la ]nchisoare, F[r[ arme, f[r[ soare! Oliolio! codru frunzos, C`t e=ti vara de frumos, Iarna putreze=ti tu jos! Ca tine Bujor ]n gros Sta culcat cu fa\a-n jos. IV Frunz[ verde de negar[, Pe Bujor mi-l judecar[, La Divan ]l ]ntrebar[, Mul\i cre=tini de-a omor`t C`t prin \ar[ a ho\it? Iar Bujor cruce-=i f[cea +i cu dreptul r[spundea: „Mort de om eu n-am f[cut, Dar ciocoi mul\i am b[tut!“ „+tefane Bujorule, Unde-\i sunt averile Ca s[-\i scapi tu zilele?“1 „Le-am ascuns pe la copaci, De-ajutor la cei s[raci, S[-=i cumpere boi =i vaci!“2

1 Dup[ ]n\elesul acestor dou[ versuri, se vede c[ =i pe timpul lui Bujor unii din judec[tori erau supu=i farmecului banilor. 2 Ho\ii rom`ni s-au ar[tat mai totdeauna cu ]ndurare pentru cei slabi =i s[raci; de aceea =i poporul ]i consider[ ca pe ni=te eroi =i are pentru ei o dragoste plin[ de admirare.

134 V Frunz[ verde de negar[, Bujor se suie pe-o scar[... Pl`ng s[raci cu jale-amar[,

VASILE ALECSANDRI

C[ nu-i scara domnilor +i e scara ho\ilor, Calea neagr[-a mor\ilor!

}n cele mai multe balade, ho\ii sunt reprezenta\i ]n culori vii =i m`ndre. Voicu, un alt ho\ ce s-a ar[tat ]n \ar[ dup[ Bujor, r[spunde ca =i acesta judec[torilor ce-l ]ntrebau despre averile adunate: Cu dro=\ile ]\i primbla, „Averile nu v-oi da, Cu muierile-\i m`nca. C[ pe Voicu-\i sp`nzura I-am ascuns pe la copaci... +i voi galbenii-\i lua, etc., etc.“ Cu c[r\ile ]\i juca,

135


XL

Jianul1 CUPRINS

N-a\i auzit de-un Jian, De-un Jian, de un oltean, De un ho\ de c[pitan Care umbl[ prin p[duri Cu doisprezece panduri, Cu ghiebe =i cu poturi? El ia miei de la ciobani, Arm[sari de la mocani, F[r[ plat[, f[r[ bani!

+i p`nde=te la str`mtori De despoaie negustori, +i tot prinde la boieri De-i cur[\[ de averi! To\i de d`nsul c[ fugeau, To\i de el se jeluiau La domnul, la Caragea. Domnul potir[-aduna, Dup[ ho\ el o m`na.

1 Jianul era de neamul s[u boier. El a ho\it, ca =i Bujor, pe la ]nceputul veacului XIX =i =i-a s[v`r=it zilele la T`rgovi=te, fiind iertat de guvern. Un alt c`ntec al Jianului sun[ a=a: Le-a l[sat =i a fugit, „Colea, maic[,-n f[ge\el La Jiu pe unde-a umblat, S-a ivit un voinicel C`te fete s-a-n=elat Pe-un cal v`n[t porumbel. Dup[ el de s-au luat, M[ duc, maic[, dup[ el“. Cu copii tot le-a l[sat. „Nu te duce, fata mea, La Olt, prin oricare loc, C[-i p[\i ru=ine grea. C`te le-a luat la joc, Cel voinic cu calul mic Le-a l[sat pl`ng`nd cu foc, Iancu Jianul ]i zic. De-au r[mas f[r’ de noroc“. El pe c`te le-a iubit Pe toate le-a am[git, Se vede c[ Jianul, ca =i Bujor, avea mare prestigiu ]n ochii fetelor =i c[ era nu numai fur de averi, dar =i de inimi feciore=ti.

136 Iar Jianu-n\eleg`nd Cele ce-i treceau prin g`nd Se-ndruma spre Olt fug`nd. C`nd la Olt, Oltu-i umflat, C[ la munte l-a plouat: „M[i rom`ne, m[i podar, Trage podi=ca de car S[ m[ treci la cela mal Cu viteazul ist de cal. Trage podul mai de-a drept P`n’ nu-\i pun un glonte-n piept, Nu-mi fii du=man =i-mi fii frate De nu vrei un glonte-n spate.“ Dar podarul se g`ndea +i cu lene se-ntindea. Dac[ vedea =i vedea, Jian rostul nu-=i pierdea. El se arunc[ ]not Cu suflet, cu cal, cu tot. Calu-n ap[ se lupta, Iar Jianul cuv`nta: „Dec`t s[ m[ rog de prost Ca s[ deie podu-n rost, Mai bine cu murgu-not

VASILE ALECSANDRI

C[ =i el e pui de Olt. Dec`t s[ m[ c[ciulesc, Mai bine s[ haiducesc! Hai, voinice murgule\, Nu mai face p[rul cre\, Hai la Slatina-n jude\, Unde gazda ne-om afla +-am`ndoi ne-om r[sufla!“ C`nd la gazd[ el sosea, Ce vedea =i ce-auzea? Potira gazda lega, De Jian o ]ntreba. „Haide iar, murgule, hai, Hai la munte sus, pe plai, S[ sc[p[m de chiu, de vai!“ Fugea murgul c`t fugea, Dar potira-l ajungea, Pe Jianu mi-l prindea +i-l ducea la Caragea. Vai! s[rmanul voinicel! S[r[cu\, amar de el! C[ci pe loc mi-l judecar[, Cu lan\uri mi-l ]nc[rcar[ +i-n ocn[ mi-l aruncar[.

137


XLI

Tunsul1 CUPRINS

Vestea-n \ar[ a ajuns De un ho\ cu nume Tuns, C[ prin codri a ie=it De =ase-ntov[r[=it, To\i voinici, ale=i panduri, Oaspe\i ageri de p[duri, Ce se port din cr`ng ]n cr`ng, C`\i ]l v[d, de ei se pl`ng. C[ nici unde nu g`nde=ti, Cu d`nsul te ]nt`lne=ti +i-l auzi zic`nd cu bine: „De unde vii, m[i cre=tine? Din ce sat, din ce ora=? Luat-ai la drum r[va= S[ nu p[time=ti ceva=?

Te jur cu pistolu-n piept, Spune mie tot cu drept, De ai bani mai multicei, D[-mi jum[tate din ei, C[-\i dau la m`n[ r[va= S[ nu r[mì p[guba=, +i cu vreme de-oi tr[i, P`n-]ntr-unul \i-oi pl[ti, Dar cumva de-oi muri eu, |i-i va pl[ti Dumnezeu!“ Vai! s[rmanul voinicel! S[r[cu\, amar de el! C[ci p[catul l-a gonit, Cu moarte l-a pedepsit!

1 Istoria Tunsului a fost scris[ de un autor rus =i tip[rit[ ]ntr-un calendar, dup[ ocupa\ia Valahiei de c[tre armiile ruse=ti, la 1828. O parte din acea istorie anecdotic[ a fost tradus[ de dl A. Donici =i tip[rit[ fin Foaia =tiin\ific[ =i literar[ ce s-a publicat la Ia=i ]n anul 1844.

VASILE ALECSANDRI

138 XLII*

Drago=1 I Drago=, m`ndru ca un soare2, A plecat la v`n[toare. Ghioaga =i s[geata lui Fac pustiul codrului! Cerbul moare, ur=ii pier +i vulturii cad din cer... Iat[ c[-ntr-o dumbr[vioar[ El z[re=te-o c[prioar[, Fiar[ bl`nd[ de la munte, Cu stelu\[ alb[-n frunte +i corni\e sub\irele +i copite sprintenele. C[prioara cum ]l simte

CUPRINS

Las[ locurile strimte, Fuge, salt[, zboar[, piere, Ca un vis, ca o p[rere; Iar[ Drago= ]nfocat O gone=te ne-ncetat. Zi de var[ c`t de lung[, V`n[torul o alung[, +-am`ndoi se pierd de vii }n codri merei pustii! II Iat[, m[ri, c[ deodat[ O poian[ se arat[, }nverzit[, ]nflorit[ +i de lume t[inuit[.

* Balada Drago=, fiind inclus[ de poet ]n ciclul M[rg[rit[relelor, este reprodus[ ]n ]ntregime ]n vol. }n=ir[-te, m[rg[rite. Aici p[str[m notele lui Alecsandri din edi\ia de la 1866 a poeziilor populare (n. ed.). 1 Aceast[ balad[, de=i compus[ de mine ]n stilul c`ntecelor b[tr`ne=ti, am g[sit de cuviin\[ a o cuprinde ]n colec\ia poeziilor poporale, fiindc[ ea aminte=te una din legendele cele mai interesante ale Moldovei. 2 Drago=, m`ndru ca un soare. Dup[ tradi\ia popular[, Drago= a venit din Ardeal =i a poposit ]ntr-o vale numit[ C`mpul lui Drago=, ce se g[se=te ]ntre Bac[u =i Piatra. Desc[lecarea lui a fost pe la ]nceputul vecului XIII. Asemenea se pretinde c[ bourul Moldovei reprezint[ capul unui zimbru ucis de Drago= la desc[lecarea lui ]n \ar[, ]n secolul XIII. Bour ]nsemneaz[ Boul Urus.

139


Iar pe iarb[-n poieni\[ C`nt[-o alb[ copili\[, Cu ochi dulci, dezmierd[tori +i cu s`nul plin de flori. C[prioara, c`t o vede, Zboar[ vesel, se repede +i ]i cade la picioare Pe-un covor de l[crimioare. C`t viteazul o z[re=te, Pe loc st[ =i se uime=te! Uit[ bl`nda c[prioar[ +i s[geata ce omoar[! Uit[ draga v`n[toare, Uit[ lumea de sub soare! III “Copili\[! zice el Rezemat de-un stej[rel. E=ti tu z`na [stui plai, Sau o floare de la rai?” “Drago=, Drago=, fr[\ioare, Nu sunt z`n[, nu sunt floare, Dar am suflet fecioresc

+i Moldova m[ numesc. Mult e mult de c`nd te-a=tept +[-mi alin dorul din piept, C[ de Domnul sunt menit[ Ca s[ fiu a ta ursit[!” “O, Moldovo-nc`nt[toare, Ginga=[ fermec[toare! Iat[, arcu-mi vitejesc L`ng[ tine-l r[s[desc1, Ca s[ deie p`n-]n zori Crengi cu frunze =i cu flori, +i cu-acele crengi frumoase S[-mpletim cununi voioase, Una \ie, una mie, Pentru-a noastr[ cununie!” IV A doua zi ei plecar[ +i prin codri apucar[, Am`ndoi ]mbr[\i=a\i, Cu flori m`ndre-ncununa\i. Dealuri multe ei suir[, Multe dealuri cobor`r[,

Iat[, arcu-mi vitejesc, L`ng[ tine-l r[s[desc. }n mun\ii Moldovei dinspre Ardeal am v[zut un stejar b[tr`n de mai multe sute de ani, pe care locuitorii ]l numeau: Arcul lui Drago=. El era cu trunchiul ]ndoit ca un arc. 1

140 P`n-]n valea cea-nverzit[, De-un rù luciu r[corit[1. Copili\a-nveselea +i din gur[-a=a gr[ia: “Drago=, Drago=, fr[\ioare, Las[ ochii t[i s[ zboare Peste dealuri =i c`mpii P[scute de erghelii, Peste v[i, peste gr[dini Unde zbor mii de albini, Peste ape curg[toare +i dumbr[vi r[sun[toare. C`t p[m`nt tu vei vedea, E cuprins de zestrea mea! +-acea dalb[ de mo=ie Toat[-n veci a ta s[ fie, Ca s[ fie-n veci sc[pat[ De o fiar[-nfrico=at[, De un zimbru fioros2 Care-o calc[-n sus =i-n jos”.

VASILE ALECSANDRI

V Bine vorba nu sf`r=ea, Din rù iat[ c[ ie=ea Zimbrul aprig ca un zmeu, Cu lungi coame ca de leu, +i cu coarne o\elite, +i cu aripi la copite. Fiar[ crunt[ =i turbat[ Pleca fruntea lui cea lat[ +i s[rind, mugind, da zor Peste m`ndrul v`n[tor. Iar[ Drago= s-a\inea +i, cel zimbru cum venea, Ghioaga-n frunte-i arunca, Fruntea-n dou[-i despica! Apoi capul ]i t[ia, }ntr-o lance ]l punea +i pleca ]n veselie Pe frumoasa lui mo=ie, De p[g`ni s[ o fereasc[ +i ca domn s[ o domneasc[!

De-un rù luciu r[corit[. Rùl Moldova. 2 De un zimbru fioros. Tradi\ia veche pretinde c[ bourul Moldovei reprezint[ capul zimbrului ucis de Drago= c`nd a desc[lecat ]n \ar[; istoria ]ns[ sus\ine c[ acel bour vine de la cetatea Caput Bovis ridicat[ de ]mp[ratul Traian ]n Dacia. 1

141


XLIII

Movila lui Burcel1 CUPRINS

}ntr-o zi de s[rb[toare, }ntr-o zi cu m`ndru soare Care lumea-nveselea +i cu aur o-nvelea, Iat[, m[ri, se ivea, Ca alt soare str[lucea Domnul +tefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! El pe cal ]nc[leca +i cu mul\i voinici pleca De la scara cur\ii lui La biseric[-n Vaslui.2 Clopotele r[sunau, Steagurile-i se-nchinau, Arm[sarii spumegau, Frìele =i le mu=cau,

Iar poporul tot striga: „S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!“ C`nd aproape de intrare, Ce s-aude-n dep[rtare? Glas de om chiuind tare: „Hai, ho, \a, ho, Bourean, Trage brazd[ pe tap=an.“ +tefan-vod[ se oprea +i din gur[-a=a gr[ia: „Auzit-a\i, auzit Glas de rom`n nec[jit? }ntr-o clip[ s[-l g[si\i, +i cu el aici s[ fi\i.“ Cinci pan\iri se alegeau, Pe Vaslui ]n sus mergeau P`n’ z[reau ]ntr-o movil[

1 }ntre Ia=i =i Vaslui se afl[ un deal gol numit Movila lui Burcel. Poporul ]ns[ ]i zice Movila lui Purcel, =i unii arheologi pretind c[ acest nume ]i vine de la generalul roman Porcelus care ar fi t[b[r`t pe v`rful ei. Balada ne spune adev[rata origine a numelui dealului. 2 Sub +tefan-vod[ cel Mare scaunul domniei a fost c`tva timp ]n ora=ul Vaslui, pozi\ia acestui ora= fiind mai ]ndem`natic[ pentru ap[rarea \[rii ]n contra n[v[lirii t[tarilor. Codrii Vasluiului erau pe atunci foarte ]ntin=i =i au mistuit multe hoarde de t[tari.

142 Un rom`n ar`nd ]n sil[ +i movila br[zduind +i din gur[ chiuind: „Hai, ho, \a, ho, Bourean, Trage brazd[ pe tap=an!“ Cei pan\iri desc[lecar[, Pe rom`n ]l ferecar[, La Vaslui ]l aduceau +i la Domnul mi-l duceau: „M[i rom`ne, s[ n-ai team[, Spune nou[ cum te cheam[?“ „Team[ n-am c[ sunt rom`n! Team[ n-am, c[-mi e=ti st[p`n! Tu e=ti +tefan domn cel mare Care-n lume seam[n n-are +i eu sunt +oiman Burcel, Pui=or de voinicel!“ „S[ tr[ie=ti dac[ n-ai team[! D[-ne nou[ bun[ seam[ Cum de te-ai p[c[tuit S[ te-apuci de plug[rit, Tocma-n zi de s[rb[toare, Tocma-n timp de ]nchinare?“ 1 „Doamne, pun m`na la piept

VASILE ALECSANDRI

+i m[ jur s[-\i spun cu drept. P`n-a nu-ajunge plugar Aveam falnic arm[sar +i o ghioag[ nestrujit[ Cu piroane \intuit[, Care c`nd o ]nv`rteam Proa=c[ prin du=mani f[ceam, C`te opt pe loc turteam! Alelei! pe c`nd eram Om ]ntreg de m[ luptam, Mul\i p[g`ni am mai stricat! Multe capete-am f[rmat De t[tari =i de lifteni +i de falnici ungureni! Iar ]n loc la R[zboieni2 Mi-a c[zut ghioaga din m`n[ De o sabie p[g`n[: Dar n-a c[zut numai ea, A c[zut =i m`na mea Cu p[g`nu-al[turea!... De-atunci n-am ce s[ m[ fac C-am ajuns un biet s[rac, Nici n-am cas[, nici n-am plug, Nici juncani ca s[-i ]njug!

Cunoscut este din istorie =i din tradi\ie c[ +tefan-vod[ a fost foarte religios. El a zidit ]n \ar[ 40 de biserici, spre pomenirea numeroaselor sale izb`nzi asupra le=ilor, a ungurilor, a t[tarilor, a turcilor =i a cazacilor cu care a fost ]n lupt[ ]n tot cursul glorioasei sale domnii. 2 Cr`ncena b[t[lie cu turcii de la anul 1476 ]n care +tefan a avut a se lupta cu toat[ oastea lui Mohamed II, ]n num[r de 120. 000 osta=i. 1

143


Toat[ vara m-am rugat De boga\ii cei din sat S[-mi dea plugul ca s[ ar... Mi-a fost ruga ]n zadar. Atunci, Doamne, m[-ntorsei, La t[tari c[ m[ dusei, Un plug mare c[ prinsei, +i c-un bou ]l ]njugai +i de lucru m-apucai, C[ s[racul n-are soare, Nici zile de s[rb[toare, Ci tot zile lucr[toare!“ Domnul +tefan l-asculta +i din gur[ cuv`nta: „M[i Burcele, f[tul meu! Iat[ ce hot[r[sc eu:

Ia-\i un plug cu =ase boi +i mergi bogat de la noi. Ia-\i movila r[z[=ie Ca s-o ai de plug[rie, Dar ]n v`rfu-i s[ te-a=ezi, Ca stejar s[ priveghezi, +i t[tarii de-i vedea C-au intrat ]n \ara mea, Tu s[ strigi c`t ce-i putea: Sai, +tefane, la hotare C-a intrat sabie-n \ar[!1 Atunci eu te-oi auzi, Ca un zmeu m-oi repezi +i nici urm[-a r[m`nea De t[tari ]n \ara mea!“

1 Istorie! Tradi\ia spune c[ ]n adev[r pe timpul lui +tefan-vod[, =edea un osta= de-al lui pe Movila lui Burcel, cale de o po=t[ =i jum[tate de la Vaslui, =i c[ glasul s[u era at`t de puternic, ]nc`t ajungea p`n-]n auzul Domnului!

VASILE ALECSANDRI

144 XLIV

+tefan Vod[ =i =oimul CUPRINS

+T EFA N

+oimule, =oimu\ u=or, F[-te roat[ sus ]n zbor. Ce se vede la hotare De s-aude zgomot mare? +OIMUL

+tefane! viteazul meu! Z[u! de altul c-ar fi r[u, Iar de tine mult e bine C[ tu e=ti =oiman ca mine. De jur ]mprejurul t[u N[v[lesc du=mani mereu1, Te calc ungurii f[lo=i +i lifteni necredincio=i,

Te calc hanii t[t[re=ti +i urdiile turce=ti! + T E FA N

Las’ s[ vie, las’ s[ vie S[ se deie prad[ mie! Moartea-i pa=te ca o turm[, P[catu-i m`n[ din urm[. Mul\i au mai venit la noi, Pu\ini s-au dus ]napoi, C[-s rom`n cu patru mìni +i am leacuri de p[g`ni: De t[tari am o s[geat[, De turci pala mea cea lat[, De lifteni un buzdugan +i de unguri un arcan.

145


XLV

C`ntecele lui +tefan Vod[ CUPRINS

+tefan, +tefan, Domn cel mare, Seam[n pe lume nu are Dec`t numai m`ndrul soare! Din Suceava c`nd el sare, Pune pieptul la hotare Ca un zid de ap[rare! Bra\ul lui f[r[-ncetare Bate hoardele t[tare, Bate cetele maghiare, Bate le=i din fuga mare, Bate turci pe zmei c[lare +i-i scute=te de-ngropare. Lumea-ntreag[ st[-n mirare, |ara-i mic[, \ara-i tare +i du=manul spor nu are.

A LT U L

+tefan, +tefan, Domn cel mare, }n Suceava cuibu-=i are Ca un =oim voinic =i tare. Din Suceava c`nd el sare Zi =i noapte, de c[lare, Se bate-n patru hotare. Pe t[tari ]i c[s[pe=te, Pe unguri ]i p`rjole=te,1 +i pe turci ]i risipe=te. Iar pe le=i cu chica tare2 }i av`nt[-n sp`nzurare, +i-i ]njug[ ca s[ are!3

1 Pe unguri ]i p`rjole=te. Aluzie la b[t[lia de la Baia, unde o mul\ime de unguri au pierit ]n focul acelui ora=. 2 Iar pe le=i cu chica tare }i av`nta-n sp`nzurare. }ntr-una din n[v[lirile le=ilor ]n Moldova, +tefan Vod[ i-a surprins ]ntr-un codru, =i pe c`\i din ei a robit i-a sp`nzurat de p[r ]n copaci. Dup[ acea nenorocit[ expedi\ie, regele polon, ]ntorc`ndu-se ]n \ara lui, a dat un decret poruncind ca to\i le=ii s[ poarte chica scurt[. (Tradi\ie). 3 +i-i ]njug[ ca s[ are. Aluzie la Dumbrava Ro=ie ce a fost arat[ de le=i ]njuga\i la plug =i sem[nat[ apoi cu ghind[.

VASILE ALECSANDRI

146 XLVI

Bogdan I L[pu=neanul cel cumplit1 St[ pe scaun poleit. Curtea-i plin[ de boieri, Vornici, hatmani, vistieri Ce se-nchin[ Domnului +i se tem de ura lui C[ ura l[pu=n[neasc[ E peire boiereasc[.2 Iat[, m[ri, c[ deodat[ Un luceaf[r se arat[ Cu chip vesel =i domnesc +i cu mersul voinicesc! Cine-i m`ndrul tinerel,

CUPRINS

Care-i tras printr-un inel? E Bogdanul cel glume\ +i la lupt[ ]ndr[zne\, +i de carte c[rturar +i de arc bun s[getar. El ]n sal[-nainteaz[ +i la Domnu-ngenuncheaz[, Apoi zice: „M[ rog \ie, Taic[, Doamne din domnie, Voie d[-mi s[ iau so\ie Ursita ce-mi place mie. Ea nu-i fat[ de-mp[rat +i-i chiar de litean bogat +i de lege lep[dat,

1 }n edi\ia baladelor, partea II, publicat[ la Ia=i ]n anul 1853, s-a lunecat o gre=eala important[, confund`nd pe Bogdan Chiorul, fiul lui +tefan cel Mare, cu Bogdan, fiul lui Alexandru L[pu=neanu. Dup[ afl[rile de la c`nt[re\i, balada a luat schimbare la ]nceputul ei =i se potrive=te chiar cu cronica Moldovei ce zice despre Bogdan fiul lui L[pu=neanu c[ „de carte nu era prost, la c[l[rime sprinten, cu suli\a la hal nime nu-l ]ntrecea, a s[geta din arc era mare me=ter, ]i pl[ceau jocurile copil[re=ti =i glumele“ etc. 2 Aceste dou[ versuri fac negre=it aluzie la uciderea celor 47 de boieri mari ]n vreme ce benchetuiau la masa lui Alexandru L[pu=neanu. Vezi descrierea f[cut[ de C. Negruzzi.

147


Da-i fecioar[ ca o stea, M`ndr[ ca o p[s[rea, Dulce ca o floricea, +i sufletul meu o vrea!“ L[pu=neanul se-mbl`nze=te +i din gur[-a=a gr[ie=te: „Dragul tatei, mergi cu bine, Voie tu ai de la mine!“ Astfel zice =i-l s[rut[ Ca pe-o floare-n s`n crescut[, +i pocloanele-i g[te=te +i pe cale mi-l porne=te Cu o sut[ de nunta=i, To\i ale=i din tabara=i. II Nunta=ii ]nc[lecau, Cu Bogdan vesel plecau, Ei plecau pe la S`n-Petru. +-ajungea pe la S`n-Metru1 La liteanul cel bogat +i de lege lep[dat. Iar liteanul de-i vedea Poarta cur\ii ]nchidea +i-n lan\uguri o lega

+i din gur[-a=a striga: „Care este mirele, Mirele, ginerele, Sar[ el zidurile, S[ deschid[ por\ile!“ C`t Bogdan ]l auzea, De s`rg mi se repezea,2 Calul ]=i ]nfierb`nta +-un r[pez voinic ]i da. Calul r`ndunel zbura +i ]n curte c[ era! Iar ]n curte cum s[rea, Bogdan timpul nu pierdea, Poarta cur\ii deschidea +i nunta=ii to\i intra. Liteanul c[ se mira +i musta\a-=i r[sucea3 +i din gur[ iar zicea: „Care este mirele, Mirele, ginerele, Sar[ el teancurile S[-=i ia postavurile!“ C`t Bogdan ]l auzea, Calul iar ]=i repezea, Peste teancuri el zbura,

Adic[ pe la sf`ntul Dimitrie. De s`rg, cuv`nt vechi ce ]nsemneaz[ degrab[. 3 R[sucirea must[\ii e considerat[ ca un semn de pl[cere. Rom`nul, c`nd vede o nevast[ frumoas[, ]=i r[suce=te musta\a cu mul\umire =i astfel ]i d[ a ]n\elege c[ ]i place. 1 2

148 Apoi le desf[=ura, +i le da pe la nunta=i Care-n lupte sunt frunta=i, Cum era =i nunta=ul A=a-i da =i postavul. De era el n[l\i=or, }i da postav ro=ior, S[ fie str[lucitor. De era el medior, }i da postav g[lbior, Ca s[-l prind[ bini=or. De era el mititel, }i da postav alb[strel, Ca s[ se m`ndreasc[-n el! III Liteanul se bucura, El ]n cas[ c[ intra, Lui Bogdan c[ ar[ta Trei copile tot de-un stat, Tot de-un chip asem[nat. Albe ginga=e tustrele Ca trei flori de viorele. Domnul t`n[r le privea, Cu ochi dulci care sticlea, Iar liteanul mi-i zicea: „Care este mirele, Mirele, ginerele

VASILE ALECSANDRI

Cunoasc[-=i el mireasa, Cunun[-se cu d`nsa!“ Bogdan mintea nu-=i pierdea, Inel din deget scotea, Pe covor ]l arunca +i din gur[ cuv`nta: „Care-mi este mireasa, S[ m[ iubesc cu d`nsa, Culeag[-mi ea inelul, Inelul cu degetul, C[ci am sabia-nsetat[ Ce dore=te cap de fat[“. Din trei dou[ nici mi=ca, Iar mireasa se pleca, Pe covor ]ngenunchea, Ca o floare se-ndoia, +i inelul culegea +i-n dege\el =i-l punea. Ochii mirelui sticlea, Inima-i se-nveselea. El mireasa-=i ridica, Pe ochi dulce-o s[ruta +i pe bra\e mi-o purta +i-n r[dvan c[ o punea +i spre \ar[ purcedea. Dup[ ei ]nc[ venea Car mare cu drsu=tele, 1

1 Dru=te se numesc fetele prietene ale miresei care o ]ntov[r[=esc =i o asist[ la cununie. Ele sunt ]mpodobite cu peteal[ de aur pe cap, ca =i mireasa.

149


Gr[dina cu florile +i o sut[ de nunta=i, To\i ale=i din tabara=i. Ei plecau pe la S`n-Metru +-ajungeau pe la S`n-Petru

+i pe loc c`t ajungeau, M`ndr[ nunt[ c[ f[ceau, Vestele de se duceau La vecini =i-n dep[rt[ri, Peste nou[ \[ri =i m[ri!

VASILE ALECSANDRI

150 XLVII

Iordachi al Lupului1 CUPRINS

I Jos, pe apa Prutului, }n \inutul Hu=ului La casele Lupului2 Mers-a ura Domnului! Mers-a ura =i lovit-a, Pe Iordache pr[p[dit-a! El cu Domnul se-nvr[jbea +i c[lare pribegea Pe drumul Bugeacului, Sc[parea pribeagului, +i cu bine el sosea, Ad[post el ]=i g[sea La saraiul Hanului, Cumnatul sultanului. Frunz[ verde m[cie=,

Mare groaz[-i sus, la Ie=i, De Iordache c-a s[ vie S[ aduc[ grea urgie De t[tari cumpli\i gr[mad[ S[ le deie \ara-n prad[! Boierii se adunar[ De la t`rg =i de la \ar[ +i trei zile se vorbir[, Trei zile se sf[tuir[ Lui Iordache, s[-l ]n=ele, Trimi\`ndu-i m[gulele +-un poclon de zece pungi,3 Patru =aluri tot ]n dungi, Dou[ scurte, dou[ lungi. +-un fugar frumos, domnesc, De soi bun, moldovenesc,

}n letopise\ul lui Ion Neculce, se pomene=te de un Iordache Costache Lupu, ce a fost vel stolnic sub domnia lui Grigore Ghica 1727. El era fiul lui Lupu Costache Gavrili\[ care a jucat un rol ]nsemnat ]n r[zboiul lui Petru cel Mare cu turcii. 2 Trebuie s[ presupunem c[ Iordache al Lupului avea afar[ de Mile=ti ce se afl[ ]n \inutul Vasluiului, o alt[ mo=ie, pe malul Prutului, unde l-a ajuns urgia domneasc[ ce l-a silit a pribegi la t[tari. 3 O pung[ cuprindea 500 lei. 1

151


+i o carte mare-nchis[ Ca de la Domnie scris[, O h`rtie-n=el[toare, Poftitoare, rug[toare, Ca s[ vie-Iordache-acas[ La Maria cea frumoas[. Iar de-i trebuie domnie, I-o d[ Vod[ cu fr[\ie, }ntre ei pace s[ fie!… Iord[chel se-nveselea, Iar[ hanul ]i gr[ia: „Zece zile mai a=teapt[ Ca s[ ai tu parte dreapt[, C[ci am scris la-mp[r[\ie Pentru-un firman de domnie, Ori de nu, ia-\i oastea mea +i cu d`nsa f[ ce-i vrea.“ „Ba, eu oastea n-oi lua, C[ \ara m-a blestema. Cine-aduce oaste-n \ar[ Sub blestemul \[rii piar[!“1 Astfel dac-a cuv`ntat, Cu hanul s-a s[rutat +i spre \ar[ a plecat Cu Marin =i cu Ciocan, Cu Lisandru cel b[lan,2 1

+i cu Zaria, bun viteaz Ce-i cam negru pe obraz. To\i cu inimile drepte, Slugi viteze =i-n\elepte; Oameni buni =i credincio=i Ce-s la mas[ ru=ino=i, Dar la lupt[ h[r\[go=i! 3

II Vinerea spre s`mb[ta, El M[ric[i s-ar[ta +i cu drag o s[ruta Mul\umind lui Dumnezeu C-a sosit la locul s[u… Dar ]n lume cine =tie Azi =i mìni ce-o s[ mai fie!… Iat[-un grec, unul Zoil[, Om de vrajb[ =i de sil[, Un trimis de la domnie, (Negre zilele s[-i fie!) Ol[ce=te se ducea +i la domn =tire f[cea C-a sosit Iordache-acas[ La Maria cea frumoas[! Frunz[ verde alunic[, Grea pulbere se ridic[

Cuvinte sublime! Model de patriotism. Lisandru =i Zaria ]n loc de Alexandru =i Zaharia.

2-3

152 De la Ie=i ]nspre Mile=ti,1 Iar printr-]nsa ce z[re=ti? Arn[u\i cu =u=anele, Cu argint pe la o\ele.

VASILE ALECSANDRI

Lefegii =i darabani Cu-ai lor m`ndri c[pitani. Iord[chele, te fere=te, Curs[ rea \i se g[te=te!

Aceast[ mo=ie, Mile=ti, din \inutul Vasluiului a fost proprietatea sp[tarului Neculai C`rnul, care tr[ia pe timpul domniei lui +tef[ni\[ vod[, fiiul lui Vasile Albanezul (1660-1662). Neculai C`rnul era un om foarte ]nv[\at =i cuno=tea mai multe limbi, precum eline=te, grece=te, slavone=te, latine=te, nem\e=te =i turce=te. El era bogat =i ]i pl[cea fastul. C`nd ie=ea, avea un cortegiu domnesc, =i el purta totdeauna un buzdugan =i o plato=[ de argint, pe c`nd caii lui erau ]mpodobi\i cu pere frumoase =i cu hamuri cusute cu fir de aur. Spatarul Neculai C`rnul, uit`nd binefacerile =i amicia lui +tef[ni\[ vod[, ]ncepu o coresponden\[ cu fostul domn al Valahiei, prin\ul Basarab, care tr[ia retras ]n Polonia, =i-l ]ndemn[ a str`nge oaste le=easc[ =i a intra ]n Moldova pentru ca s[ detroneze pe +tef[nit[, a c[rui domnire era prea tiranic[. Basarab nu numai c[ refuz[ propunerile spatarului C`rnul, dar le =i ]ncuno=tiin\[ lui +tef[ni\[-vod[. Acesta, aprins de m`nie, puse pe c[l[u s[-i taie nasul, fapt[ crud[ de unde i se trase =i porecla de C`rn. Dup[ o a=a pedeaps[, sp[tariul Neculai p[r[si Moldova =i se duse la Moscova, l`ng[ ]mp[ratul Alexei Mihailovici, tat[l lui Petru cel Mare, =i cum sosi ]n capitala Rusiei, el fu instituit preceptorul t`n[rului Petru Alexievici. Aceast[ pozi\ie ]i dob`ndi mult[ onoare =i mari avu\ii. }mp[ratul ]l avea de-aproape credincios =i ]l ]ns[rcin[ cu misiuni importante. Astfel fu trimis ambasador ]n China, unde, c`=tig`nd ]ncrederea ]mp[ratului chinez, primi dup[ trei ani prezenturi mari =i un talger plin de pietre scumpe. }ntre aceste pietre se afla =i un briliant de grosimea unui ou de porumb, care ast[zi se afl[ ]n comoar[ ]mp[r[teasc[. Dup[ moartea lui Alexei Mihaiiovici, Petru suindu-se pe tron =i afl`nd c[ preceptorul s[u se g[sea exilat ]n Siberia ]n timpul anarhiei strelizilor ]l aduse ]ndat[ la Moscova =i ]l institui consilierul s[u cel mai de aproape. Acolo el se ]nsur[ cu fata unui din cei mai mari nobili din Rusia, =i dup[ un trai ]ndelungat pe l`ng[ Petru cel Mare se s[v`r=i din via\[ ]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[ (1707-1709). 1


Cei ce vin c[l[ri la tine Nu vin ca s[ se ]nchine, Ci vin cu porunci domne=ti +i cu g`nduri du=m[ne=ti. Frunz[ verde porumbic[! Dr[g[la=a de Maric[ Pe Iordache mi-l trezea +i din gur[-a=a-i gr[ia: „Hai, frate, la biseric[ De sf`nta Duminic[, C[ de c`nd ai pribegit Sufletul nu \i-ai grijit!“ Iord[chel se ]ntindea +i cu lene r[spundea: „Mergi, Marico, dumneata, C[ eu nu m[ pot scula, Drumul lung m-a obosit, Calul greu m-a ostenit!“ Iat[, m[ri, cum vorbea C[ fereastra se izbea +i c[dea jos la p[m`nt F[r[ suflare de v`nt.1 +-o icoan[ poleit[ Tr[snea f[r-a fi lovit[.2 Maria se-nsp[im`nta, Iordache se ]ntrista,

153 Dar pe g`nduri mult nu sta, C[ Lisandru-i aducea Carte mare =i-i zicea: „O ceat[ de oameni mul\i, Lefegii =i arn[u\i, A sosit aici din sus +-ast[ carte \i-au adus Cu poftire boiereasc[ S[ mergi la curtea domneasc[, Dar ascult[-m[ pe mine, C[ci ce simt eu nu-i a bine. Tu e=ti mare c`t un domn, Iar de ai minte de om, Hai cu to\i s[-nc[lec[m, Arn[u\ii s-alung[m +i de drum s[ ne c[t[m, Spre Bugeac s[ apuc[m, Pe hanul s[-l ridic[m +i foc Ie=ului s[ d[m.“ Iord[chel nu-l asculta +i din gur[ cuv`nta: „Ba, m-oi duce la domnie C[ chiar domnul m[ ]mbie +i se jur[ c[ va face Tot ce-oi vrea ca s[ m[-mpace!“

Numele s[u adev[rat era Neculai Milescu (Vezi Fragments des chroniques Moldaves et Valaques pour servir a l’histoire de Pierre le Grand, Charles XII, Stanislav Lesczynski, Démetre Cantemir et Constantin Brancovan, par le Major M. Kog[lnicean.) 1, 2 Semne prevestitoare de moarte, dup[ crederea poporului.

154 III Frunz[ verde de negar[, Pe cel drum ]n zi de var[, Ce se vede str[lucind +i spre Ie=i ]naint`nd? Un r[dvan cu telegari, +ese negri arm[sari, +i-n r[dvanul boieresc Un luceaf[r p[m`ntesc, Cu chip dulce femeiesc. Iar pe l`ng[ cel r[dvan, C[lare pe-un n[zdr[van,1 Merge m`ndrul Iord[chel Cu slugile dup[ el: Slugi cu inimile drepte, }n\elepte =i de=tepte, Ce-s la mas[ ru=inoase, Dar la lupt[ h[r\[goase. Apoi venea dup[ ei Ceat[ de arn[u\ei, Lefegii =i darabani Cu-ai lor m`ndri c[pitani. Ei la Ie=i c`t ajungea, Iordache la domn mergea,

VASILE ALECSANDRI

Dar domnul c`t ]l vedea, De m`nie s-aprindea +i striga: „Jos pe covor, T[ia\i-i capul din zbor.“ Un c[l[u se repezea, Iataganu-=i netezea, Dar Iordache-l a=tepta, O palm[ voinic[-i da, C`t c[l[ul jos pica. Apoi el se ]ntorcea La Lisandru de-i zicea: „|ine tu sabia mea De-mi taie capul cu ea, C[ nicicum nu m-a durea.“ Iar Lisandru, oft`nd greu, R[spundea: „St[p`nul meu! Pìnea, sarea \i-am m`ncat, Nu m[ v`r] la p[cat!“2 Din nou vod[ poruncea, Arn[u\ii se-mbr`ncea, Pe Iordache s-aruncau, De p[r lung ]l apucau, Pe covor ]l ]ntindeau +i din zbor capu-i t[iau.

1 Adic[ c[lare pe-un cal de=tept. }n pove=ti se v[d figur`nd cai n[zdr[vani, p[s[ri n[zdr[vene =i oameni n[zdr[vani, care au minte p[trunz[toare =i prev[d viitorul. 2 R[spuns caracteristic care arat[ c`t de puternic[ e sim\irea recuno=tin\ei ]n sufletul rom`nului.

155


Capul se rostogolea, }n s`nge se t[v[lea +i pe sc[ri se cobora +i-n r[dvan apoi s[rea. Iar Marica, vai de ea! Capu-n bra\e apuca +i pl`ng`nd la el c[ta, +i bocind ]l s[ruta, C`nd pe frunte, c`nd pe gur[, C`nd pe g`t, la-ncrest[tur[. „Alei! Doamne! striga ea, Fac[-se pe vrerea mea! Doamna ta s[ v[duveasc[,

Neamul t[u s[ caliceasc[, T`rgul t[u ]ntreg s[ ard[ +i domnia-\i s[ se piard[!...“ Frunz[ verde siminoc, La Ie=i arde mare foc. Bate para prin Mile=ti, Zbor t[ciunii la L[\e=ti, Sc`nteile-n B[rl[ne=ti, P`n[ pe la Cioc[ne=ti, +i duc veste de-ngrozit C[ Iordache a pierit +i c[ focul a zbucnit Din blestemul cel cumplit!

VASILE ALECSANDRI

156 XLVIII

M[n[stirea Arge=ului CUPRINS

I Pe Arge= ]n jos, Pe un mal frumos, Negru-vod[ trece1 Cu tovar[=i zece, Nou[ me=teri mari, Calfe =i zidari, +i Manole, zece,2 Care-i =i ]ntrece. Merg cu to\i pe cale S[ aleag[-n vale Loc de m[nastire

+i de pomenire. Iat[, cum mergeau C[-n drum ajungeau Pe-un biet ciob[na= Din fluier doina=,3 +i cum ]l vedea Domnul ]i zicea: „M`ndre ciob[na=, Din fluier doina=! Pe Arge= ]n sus Cu turma te-ai dus, Pe Arge= ]n jos

Dup[ cronicile |[rii Rom`ne=ti, Radul Negru voievod domnea dincolo de Carpa\i, pre Almas =i pe F[g[ra=, ridicatu-s-au de acolo cu toat[ casa lui =i mult norod =i pogor`ndu-se pe apa D`mbovi\ei ]nceput-a a face \ar[ nou[. }ntì a f[cut ora=ul C`mpulung unde a ridicat =i o biseric[ nalt[ =i frumoas[. Apoi a desc[lecat pe Arge=, unde =i-a pus scaunul domniei zidind cur\i de piatr[ =i case domne=ti, =i o biseric[ mare =i m`ndru lucrat[. }n Revista rom`n[, publicat[ la Bucure=ti, se g[se=te descrierea acestei biserici ]mpreun[ cu stampe litografiate ce reprezint[ frumuse\ile arhitecturii sale. 2 Acest me=ter Manole a r[mas ]n tradi\ie un personaj legendar. Poporul atribuie lui Manole zidirea tuturor monumentelor vechi din \ar[. 3 To\i p[storii rom`ni poart[ ]n brù un fluier mic ce se nume=te fluier ciob[nesc, =i sun[ din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice 1

157


Cu turma ai fost. Nu cumva-ai v[zut Pe unde-ai trecut Un zid p[r[sit +i neispr[vit La loc de grindi=, La verde-aluni=?“ „Ba, doamne,-am v[zut Pe unde-am trecut Un zid p[r[sit +i neispr[vit. Cìnii cum ]l v[d, La el se rep[d +i latr[-a pustiu +i url[-a mor\iu.“ C`t ]l auzea, Domnu-nveselea +i cur`nd pleca, Spre zid apuca Cu nou[ zidari, Nou[ me=teri mari

+i Manole zece Care-i =i ]ntrece. „Iat[ zidul meu! Aici aleg eu Loc de m[nastire +i de pomenire. Deci voi, me=teri mari, Calfe =i zidari, Cur`nd v[ sili\i Lucrul de-l porni\i, Ca s[-mi ridica\i, Aici s[-mi dura\i M[nastire nalt[ Cum n-a mai fost alt[, C[ v-oi da averi, V-oi face boieri, Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar ]n temelii!“

=i foarte expresive. Un c[l[tor str[in, muzician de mare talent, zice „c[ adeseori, c`nd cineva umbl[ ]n mun\ii \[rilor rom`ne, el aude ]n dep[rtare un fluier p[storesc ce sun[ cu dulcea\a un c`ntec de dor. Atunci el se opre=te f[r[ voie, dominat de un farmec necunoscut pentru ca s[ asculte mult timp aceste suspinuri ale muntelui.“ }n c[l[toriile mele prin mun\i dup[ c[utarea baladelor poporale, am auzit multe fluiere r[sun`nd prin poienele codrilor =i am r[mas ]nc`ntat de frumuse\ea original[ a acelor sunete p[trunz[toare, iar mai cu seam[ la Bicaz, pe malul Bistri\ei, am ]nt`lnit un p[stor anume Br`ndu=[, care se ]n[l\a la gradul unui adev[rat artist prin talentul cu care c`nta Doina din fluierul s[u.

VASILE ALECSANDRI

158 II Me=terii gr[beau, Sferile-ntindeau, Locul m[surau, +an\uri largi s[pau, +i mereu lucrau, Zidul ridicau, Dar orice lucra Noaptea se surpa!1 A doua zi iar, A treia zi iar, A patra zi iar Lucrau ]n zadar! Domnul se mira

+-apoi ]i mustra, +-apoi se-ncrunta +i-i amenin\a S[-i puie de vii Chiar ]n temelii! Me=terii cei mari, Calfe =i zidari, Tremurau lucr`nd, Lucrau tremur`nd Zi lung[ de var[ Ziua p`n-]n sear[, Iar Manole sta, Nici c[ mai lucra, Ci mi se culca +i un vis visa,

Supersti\iile poporului ]n privirea zidirilor sunt multe. A=a, el crede c[ o zidire nu poate avea tr[inicie dac[ nu se ]ndeplinesc oarecare datini mistice, precum de pild[ ]ngroparea umbrei unui om ]n temelie. Pietrarii au obicei a fura umbra cuiva, adic[ a-i lua m[sura umbrei cu o trestie =i a zidi apoi acea trestie ]n talpa zidirii. Omul cu umbra furat[ moare p`n[ la 40 de zile =i devine stafie nev[zut[ =i geniul ]nt[ritor al casei. Fiind ]ns[ c[ acest obicei a produs adeseori nenorociri, speriind mintea celor cu umbrele furate, =i aduc`ndu-i astfel la boale grele, zidarii au fost sili\i a-=i schimba datina. C`nd dar este a se ridica vreo cas[ nou[, p`n[ a nu se a=eza cea ]ntì piatr[ a temeliei, se face agheasm[ cu care se stropesc =an\urile. Apoi se taie doi miei de se face mas[ mare pentru zidari, care dup[ ce osp[teaz[ =i ]nchin[ ]n s[n[tatea st[p`nului casei =i ]ntru t[ria zidurilor, ]ngroap[ cruci= capetele mieilor ]n dou[ col\uri ale casei, iar ]n celelalte dou[ unghiuri, ei zidesc dou[ oale ro=ii pline cu ap[ ne-nceput[. Iar dup[ ce lucrul se s[v`r=e=te, rom`nii nu se mut[ ]n cas[ p`n[ ce mai ]ntì nu duc ]n[untru icoanele, zah[r, pìne =i sare, =i dup[ mutare ei dau mas[ mare de bun[ locuin\[. 1

159


Apoi se scula +-astfel cuv`nta: „Nou[ me=teri mari, Calfe =i zidari! +ti\i ce am visat De c`nd m-am culcat? O =oapta de sus Aievea mi-a spus C[ orice-am lucra Noaptea s-a surpa P`n-om hot[r] }n zid de-a zidi Cea-ntì so\ioar[, Cea-ntì surioar[ Care s-a ivi Mìni ]n zori de zi

Aduc`nd bucate La so\ ori la frate. Deci dac[ vroi\i Ca s[ ispr[vi\i Sf`nta m[nastire Pentru pomenire, Noi s[ ne-apuc[m Cu to\i s[ jur[m +i s[ ne leg[m Taina s-o p[str[m: +-orice so\ioar[, Orice surioar[ Mìni ]n zori de zi }ntì s-a ivi, Pe ea s-o jertfim }n zid s-o zidim!“1

1 Nenorocita este menit[ a-=i pierde via\a pentru m`ntuirea zidirii =i a se face stafia bisericii. Vezi nota precedent[. Fiindc[ am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care locuiesc mai cu seam[ ]n beciuri ]ntunecoase, aici credem c[ e locul s[ pomenim =i de alte crederi supersti\ioase ale poporului rom`n. Astfel sunt strigoii, moroii, rusaliile etc. Strigoii sunt mor\ii care se scoal[ din morminte =i merg ]n noaptea Sf`ntului Andrei cu sicriile pe cap, de cearc[ pe la casele lor. Rom`nii spre a se apar[ de asemenea vizite sup[r[toare au obicei a freca u=ile =i ferestrele cu usturoi ]n ajunul +f. Andrei, fiind usturoiul displ[cut strigoilor. Moroii sunt iar[=i un soi de strigoi mici ce vin de cer \`\[ la mamele lor. Ei sunt copii noi-n[scu\i ce mor p`n[ a nu fi botezali. Spre a-i ]mp[ca, mamele trebuie s[ care cu gura, =apte ani de-a r`ndul, ]n ziua de Boboteaz[ aghiazm[ mare =i s[ stropeasc[ astfel mormintele copiilor. Rusaliile sunt trei fete de ]mp[rat care au ciud[ asupra oamenilor fiindc[ nu au fost b[gate ]n seam[ de d`n=ii ]n cursul vie\ii lor. Ele nasc furtuni ce descoper[

160 III Iat[-n zori de zi Manea se trezi, +-apoi se sui Pe grad de nuiele +i mai sus, pe schele, +i-n c`mp se uita, Drumul cerceta. C`nd, vai! Ce z[rea? Cine c[ venea? So\ioara lui, Floarea c`mpului! Ea s-apropia +i ]i aducea Pr`nz de m`nc[tur[,

VASILE ALECSANDRI

Vin de b[utur[. C`t el o z[rea, Inima-i s[rea, }n genunchi c[dea +i pl`ng`nd zicea: „D[, Doamne, pe lume O ploaie cu spume, S[ fac[ p`raie, S[ curg[ =iroaie, Apele s[ creasc[, M`ndra s[-mi opreasc[, S-o opreasc[-n vale S-o-ntoarc[ din cale! Domnul se-ndura, Ruga-i asculta,

casele rom`nilor, v`rtejuri ce ridi[ p`nzele nevestelor ]n vremea ghilitului =i le anin[ pe copaci. Se crede ca rusaliile fur[ =i copii de l`ng[ mamele lor =i ]i duc peste ape =i peste codri. De acolo vine vorba l-au umflat rusaliile! Femeile rom`nce p[zesc cu sfin\enie ziua de Rusalii, =i ]n vreme de nou[ s[pt[m`ni ele nu culeg nici o buruian[ de leac, crez`nd c[ ]n acel timp buruienile sunt pi=cate de rusalii =i nu au putere de lecuit. Cum vine ]ns[ ziua S`nzienelor, toate rom`ncile alearg[ pe c`mp la culesul de buruiene crez`nd ca ]n acea zi toate au darul vindec[rii. Spre a se ap[ra de m`nia rusaliilor, este obicei ]n ajunul zilei lor a pune pelin sub c[p[tìul patului =i a purta a doua zi pelinul la brù. Subiectul acestei balade este c`ntat =i de poe\ii poporali ai S`rbiei, ]ns[ cu oarecare deosebiri. Balada s`rbeasc[ se nume=te Fondarea cet[\ii Scadar ( Scutari ) ce este ridicat[ de trei fra\i Merljawtschewitsch, anume regele Wukaschin, voievodul Ugljescha =i t`n[rul Gojko. Me=terul cel mare se cheam[ Rad ]n loc de Manole. Femeia zidit[ este nevasta lui Gojko. Din cuprinsul acelei balade se vede ]ns[ c[ aceea=i supersti\ie exist[ pe ambele maluri ale Dun[rii.

161


Norii aduna, Ceru-ntuneca +i curgea deodat[ Ploaie spumegat[ Ce face p`raie +i umfl[ =iroaie. Dar oric`t c[dea M`ndra n-o oprea, Ci ea tot venea, +i s-apropia. Manea mi-o vedea, Inima-i pl`ngea, +i iar se-nchina, +i iar se ruga: „Sufl[, Doamne,-un v`nt Sufl[-l pe p[m`nt, Brazii s[-i despoaie, Paltini s[ ]ndoaie, Mun\ii s[ r[stoarne, M`ndra s[-mi ]ntoarne, S[ mi-o-ntoarne-n cale, S-o duc[ de vale!“ Domnul se-ndura, Ruga-i asculta +i sufla un v`nt Un v`nt pe p[m`nt Paltini c[-ndoia, Brazi c[ despoia, Mun\ii r[sturna, Iar[ pe Ana

Nici c-o ]nturna! Ea mereu venea, Pe drum =ov[ia +i s-apropia +i amar de ea, Iat[ c-ajungea! IV Me=terii cei mari Calfe =i zidari, Mult ]nveselea Dac[ o vedea, Iar Manea turba, M`ndra-=i s[ruta, }n bra\e-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea +i, glumind, zicea: „Stai, m`ndru\a mea, Nu te speria, C[ vrem s[ glumim +i s[ te zidim!“ Ana se-ncredea +i vesel r`dea. Iar Manea ofta +i se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia +i o cuprindea

162 P`n’ la glezni=oare, P`n’ la pulpi=oare. Iar ea, vai de ea! Nici c[ mai r`dea, Ci mereu zicea: „Manole, Manole, Me=tere Manole! Ajung[-\i de =ag[, C[ nu-i bun[, drag[. Manole, Manole, Me=tere Manole! Zidul r[u m[ str`nge, Trupu=oru-mi fr`nge!“ Iar Manea t[cea +i mereu zidea. Zidul se suia +i o cuprindea P`n’ la glezni=oare, P`n’ la pulpi=oare, P`n’ la costi=oare, P`n’ la \`\i=oare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu pl`ngea +i mereu zicea: „Manole, Manole Me=tere Manole! Zidul r[u m[ str`nge, |`\i=oara-mi pl`nge, Copila=u-mi fr`nge!“ Manole turba

VASILE ALECSANDRI

+i mereu lucra. Zidul se suia +i o cuprindea P`n’ la costi=oare, P`n’ la \`\i=oare, P`n’ la buzi=oare, P`n’ la ochi=ori, }nc`t, vai de ea, Nu se mai vedea, Ci se auzea Din zid c[ zicea: „Manole, Manole Me=tere Manole! Zidul r[u m[ str`nge, Via\a mi se stinge!“ V Pe Arge= ]n jos, Pe un mal frumos, Negru-vod[ vine Ca s[ se ]nchine La cea m[n[stire, Falnic[ zidire, M[n[stire nalt[ Cum n-a mai fost alt[. Domnul o privea +i se-nveselea +i astfel gr[ia: „Voi, me=teri zidari, Zece me=teri mari!

163


Spune\i-mi cu drept, Cu m`na la piept, De-ave\i me=terie Ca s[-mi face\i mie Alt[ m[nastire Pentru pomenire Mult mai luminoas[ +i mult mai frumoas[! Iar cei me=teri mari, Calfe =i zidari, Cum sta pe grindi=, Sus pe coperi=, Vesel se m`ndreau +-apoi r[spundeau: „Ca noi, me=teri mari, Calfe =i zidari, Al\ii nici c[ s`nt Pe acest p[m`nt! Afl[ c[ noi =tim Oric`nd s[ zidim Alt[ m[n[stire Pentru pomenire, Mult mai luminoas[ +i mult mai frumoas[. Domnu-i asculta +i pe g`nduri sta, Apoi poruncea Schelele s[ strice, Sc[ri s[ le ridice. Iar pe cei zidari,

Zece me=teri mari, S[ mi-i p[r[seasc[ Ca s[ putrezeasc[ Colo pe grindi=, Sus pe coperi=. Me=terii g`ndeau +i ei ]=i f[ceau Aripi zbur[toare De =indrili u=oare, Apoi le-ntindeau +i-n v[zduh s[reau Dar pe loc c[deau, +i unde picau Trupu-=i despicau. Iar bietul Manole, Me=terul Manole, C`nd se ]ncerca De-a se arunca, Iat[ c-auzea Din zid c[ ie=ea Un glas n[du=it, Un glas mult iubit Care greu gemea +i mereu zicea: „Manole, Manole, Me=tere Manole! Zidul r[u m[ str`nge, |`\i=oara-mi pl`nge, Copila=u-mi fr`nge, Via\a mi se stinge!“

164 Cum o auzea, Manea se pierdea, Ochii-i se-nvelea, Lumea se-ntorcea, Norii se-nv`rtea, +i de pe grindi=, De pe coperi=,

VASILE ALECSANDRI

Mort bietul c[dea! Iar unde c[dea, Ce se mai f[cea? O f`nt`na lin[, Cu apa pu\in[, Cu ap[ s[rat[ Cu lacrimi udat[!

165


XLIX

Radu Calomfirescu CUPRINS

I }n ora= la Bucure=ti, }n cur\i nalte =i domne=ti M`ndr[ mas[ e ]ntins[ +i de mari boieri cuprins[. Dar ]n mijloc cine =ede?1 Mircea-vod[-n mijloc =ede, +i la dreapta lui se vede Doi C[ple=ti =i trei Buze=ti Zmeii |[rii Rom`ne=ti, Purt[torii o=tilor +i fruntea boierilor. Ei to\i beau, se veseleau +i pe domn ]l fericeau, Dar c`nd fu despre be\ie, Despre dalba veselie, Iat[, nene, c[ sosea +i la domn ]ngenunchea Radul din Calomfire=ti, Zmeul |[rii Rom`ne=ti, Cu sluga lui, cu Nedea,

Ce de mic ]i tot d[dea Ajutor bun de putere +i cuv`nt de m`ngìere: „Domnule, m[ria-ta! Fie cum oi cuv`nta: }\i aduc \ie-nchinare, Ca unui frate mai mare, +i-\i doresc mereu s[ fii Cu izb`nzi =i veselii. Dar =tii, Doamne, ori nu =tii C[ t[tarii m-au lovit +i t[tarii mi-au robit Copila=ii Dr[g[la=ii, M[iculi\a Dr[guli\a. R[u m[ doare inimioara De copii, de so\ioara, Dar m[ doare =i mai tare De m[icu\a ce m[ are, C[-i cre=tin[ =i b[tr`n[

1 O zic[toare ce trebuie s[ existe de pe timpul n[v[lirilor de limbi str[ine sun[ a=a: s[ fii totdeauna la mijloc de mas[ =i la col\ de \ar[.

166 +-a s[-ajung[-a-fi cad`n[, De r`sul c[pc`nilor Prin casa p[g`nilor1. Rogu-te, m[ria-ta, De vroie=ti a m-ajuta, D[-mi ajutor pe Buze=ti +i pe cei tustrei C[ple=ti, Purt[torii o=tilor +i fruntea boierilor!“ Mircea-vod[-l asculta +i din gur[ cuv`nta: „Alei! Radule mi=el! Mai a=teapt[ tu ni\el, P`n[ ce vom osp[ta, P`n[ ce ne vom culca, P`n[ ce ne vom scula, S[ v[d ce vis om visa +-apoi ajutor \i-om da!“ Radu buzele-=i mu=ca +i la fa\[ se schimba. „S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!

VASILE ALECSANDRI

Iar dac[ te-oi a=tepta P`n[ ce ]i osp[ta, +i p`n[ ce te-i culca, +i p`n[ ce te-i scula, S[ vezi ce vis ]i visa, T[tarii s-or dep[rta, P[guba= ei m-or l[sa!“ II Radu iute-nc[leca, Dup[ du=mani se lua Cu sluga lui, cu Nedea, Ce de mic ]i tot d[dea Ajutor bun de putere +i cuv`nt de m`ngìere. Gonea el, mereu gonea, Gonea, nu mai ostenea, Neb[ut =i nem`ncat, De dor mare fr[m`ntat. C`nd a fost a treia zi, Pe t[tari el ]i z[ri,

1 Rom`nii expu=i ]n vechime la necontenite n[v[liri de limbi str[ine ce las[ foc =i s`nge ]n urma lor deter[ barbarilor numirea de c[pc`ni, adic[ dih[nii cu trup de om =i cu cap de cìne. }n istoria lui Alexandru Machedon se zice: „De acolo merse Alexandru cincisprezece zile =i ajunse la o \ar[ cu oameni cu =apte picioare =i cu =apte mìni =i deter[ foarte tare prin oastea lui Machedon; =i de aceea pierir[ mul\i =i mul\i prinser[ vii, s[-i scoat[ la lume pentru minune. +i trecu \ara lor ]n zece zile =i mai merse ]nainte =i ajunse la o \ar[ cu oameni c`tc[uni (c[pc[uni) dinainte cu obraz de om, iar dind[r[t cap de cìne ce latr[ cìne=te“.

167


Atunci Nedea c[ gr[i: „Hei! st[p`ne Radule, Ascult[-mi pove\ele, C-acum e pe vitejie, Pe vinceal[ sau robie, Taie tu marginile, Eu s[ tai mijloacele; Care-a sc[pa de la mine S[ nu scape de la tine!“ }n t[tari ei se izbeau, V`rtej de moarte f[ceau, +i t[iau, nene, t[iau, Pe t[tari ]i risipeau, +i pe cei robi\i scoteau +i pe-acas[-i trimiteau. Dar pe maic[-sa b[tr`n[ N-o g[sea-n ceata p[g`n[. Radu-n sc[ri se ridica, Ca vulturul se uita Peste c`mpii L[pu=nii, Peste c`mpi merei pustii, +i cum sta =i cum ochea Iat[, nene, c[ z[rea Un cort mare =i rotat, C`t un cort de ]mp[rat; +i-n cort z[rea pe-un m`rzac, Un m`rzac de la Bugeac Care-n bra\ele-i str`ngea

O cre=tin[ ce pl`ngea. Fulger Radu se f[cea, Ca un fulger se ducea +i la cort se repezea, Pe m`rzac ]l reteza +i ]n lance c[-l lua, Mort ]n c`mp ]l arunca, Apoi vesel purcedea Cu m[-sa =i cu Nedea, Ce de mic ]i tot d[dea Ajutor bun de putere +i cuv`nt de m`ngìere! III Iat[ la mijloc de cale, La f`nt`na dintr-o vale, Iat[ bun[-mpreunare Cu cinci voinicei c[lare, Cu Buze=ti =i cu C[ple=ti Zmeii |[rii Rom`ne=ti! „Noroc bun, =i cale bun[! Ce v`nt dulce v[ adun[ +i cu mine sv[-mpreun[?“ „Noi ]n cale \i-am ie=it C-avem dor de h[r[\it.1 +i la har\[ vitejeasc[ +i la joac[ r[zboiasc[.“ Ei la har\[ se luau,

Vezi nota a 10-ea din balada XXIII a lui Mihu Copilul.

168 Pe jur[m`nt s-apucau, St[p`nii s[ h[r[\easc[ +i slugile s[-i priveasc[! }ncepea dar de c[lare Har\a cea din fuga mare, Palo=ele z`ng[nind, Suli\ele ]nv`rtind, Buzduganele ciocnind +i din gur[ chiuind. C`nd deodat[ cei Buze=ti +i cu cei tustrei C[ple=ti Peste Radu n[v[leau, Cu cinci l[nci ]l str[pungeau, Apoi capul ]i t[iau, Pe-o tipsie ]l puneau +i la domnul ]l duceau +i cu to\i a=a gr[iau: „Alei! doamne, doamne Mirce! Alei! doamne mult voinice!1 Radu de-ar mai fi tr[it, Scaunul \i-ar fi r[pit! Iat[ capu-i, d[-l la corbi +i copiii lui f[-i robi!“

VASILE ALECSANDRI

Bine vorba nu sf`r=eau, Iat[, nene, c[ veneau, Sluga veche, mo= Nedea Cu m[icu\a Radului La scaunul Domnului, +i-am`ndoi ]ngenunchea +i, pl`ng`nd, maica zicea. „Alei! doamne, doamne Mirce, Alei! doamne mult voinice! F[-mi dreptate, f[-\i dreptate, Radu c[ \i-a fost bun frate, C[ eu, doamne, din p[cate, M-am iubit cu taica t[u De-am f[cut pe Radul meu!“ Domnul Mircea greu ofta, Pe b[tr`n[ o scula, M`na dreapt[-i s[ruta +i pe loc dreptate-i da. El boierii aduna +i de moarte-i judeca. G`dele ]i apuca, Sus, la scar[-i aducea,

1 Mircea cel B[tr`n a \inut multe r[zboaie cu turcii =i a fost pururea ]nving[tor. El a domnit 29 de ani, a zidit m[n[stirile Cotmeana =i Cozia =i a fost ]ngropat la aceasta de pe urm[. }n tractaturile sale de alian\[ cu regele Poloniei Vladislav, Mircea se intitula astfel: „Mircea, din mila lui Dumnezeu voievodul Valahiei, ducsul F[g[ra=ului =i al Omla=ului, comitul Severinului, despotul Dobrodiciului =i Domnul Dr[stiorului“ etc.

169


Un covor le a=ternea, }n genunchi ]i tot punea +i m`neca-=i sufleca, +i pala =i-o ridica,

+i capetele zbura, Zburau pe sc[ri de-a dura, C`nd Buze=ti peste C[ple=ti, C`nd C[ple=ti peste Buze=ti.

VASILE ALECSANDRI

170 L

Opri=anul CUPRINS

I Colo-n \ara munteneasc[, |ar[ dulce, rom`neasc[, Ca =i cea moldoveneasc[, }n ora=, la Bucure=ti Sunt cur\i nalte =i domne=ti, Iar ]n cur\i o sal[ mare Unde =ede la pr`nzare Mihnea-vod[ cel cruntat De boieri ]nconjurat. „Boieri mari, boieri de r`nd! (Zice domnul ]nchin`nd) To\i m`nca\i, cu to\ii be\i +i cu bine petrece\i; Numai unul poft[ n-are De b[ut =i de m`ncare, Cantar Slutul, arma= mare! Ori bucatele nu-i plac, Ori de noi nu-i este drag!“ Boierimea-ncet r`dea,

Iar Cantarul r[spundea: „Alei! doamne Mihnule, Mihnule netihnule!1 Alei! tu, st[p`nul meu, Lumina-te-ar Dumnezeu! Bucatele tale-mi plac +i de oaspe\i ]mi e drag, Dar unde s-au pomenit, S-au v[zut =i auzit Dou[ s[bii ]ntr-o teac[, Doi domni ]n \ar[ s[rac[? M[ria-ta-n Bucure=ti, Opri=anu-n Stoiene=ti! Ce-am v[zut la Opri=anul N-am v[zut nici la sultanul, C[ el are-n c`mp, la soare, Mii =i sute de mioare... Ies ]n var[ f[t[toare; Berbeci are sute-ntregi, Cu cozile pe telegi, +i ciobani tot ]narma\i,

1 Acest cuv`nt vechi, netihnu, trebuie s[ vie negre=it de la tihn[ (odihn[) =i s[ ]nsemne prin urmare nest`mp[rat, fr[m`ntat de griji.

171


Cu postavuri ]mbr[ca\i, De nu crezi c[ sunt ciobani, Ci chiar neao=i c[pitani. Nu mi-e ciud[ de asta C`t mi-e ciud[ de alta: Opri=anul ]nc[-=i are Herghelii ]n num[r mare, Dou[, trei, cinci mii de iepe Tot alese =i sirepe, Pintenoage la picioare Cu cergi albe pe spinare +i cu doi m`nzi fiecare. Nu mi-e ciud[ de asta C`t mi-e ciud[ de alta: Opri=anul are-n sat Ogari, copoi de v`nat, Cu zg[rzi late, \intuite, Pe la margini poleite, +i mai are grajduri mari, Cu cincizeci de arm[sari, Jum[tate ar[pe=ti

+i ceilal\i moldovene=ti! Nu mi-e ciud[ de asta C`t mi-e ciud[ de alta: Scutarul lui Opri=an N-are fa\[ de \[ran, Pe deasupra-i cu suman, Dar pe trup are catan +i c`rligu-i de scutar Nu-i de-alun, nici de stejar, Ci de aur tot s[pat Cu pietre scumpe lucrat, +i-n v`rful c`rligului Sub m`na scutarului Este-o piatr[ nestemat[, Ce pl[te=te lumea toat[!“ „De-i a=a cum zici, Cantare, Las[ pr`nzul, sai c[lare +i-ntr-o fug[ s[ te duci Pe-Opri=anul s[-l aduci Cu toate podoabele, Cu toate averile

+i ]n adev[r un cronicar rom`n face urm[toarea descriere despre Mihnea-vod[: „Mihnea, feciorul lui Dracu arma=ul, cum apuc[ domnia, ]ndat[ se dezbr[c[ lupul de pielea cea de oaie =i-=i astup[ urechile ca aspida =i ca vasiliscul. Iar arcul =i-l ]ncord[ =i g[ti s[ge\i de a s[geta, =i sabia =i-o fulgera, =i m`na =i-o ]nt[rea spre rane! =i prinse pe to\i boierii cei mari =i ale=i, =i-i munci cu multe munci =i cumplite =i le lu[ toat[ avu\ia, =i se culca cu jup`nesele =i cu fetele lor ]naintea ochilor lor. De aci unora le-au t[iat nasurile =i buzele, pre al\ii i-au ]necat =i pre al\ii i-au sp`nzurat. Iar el se ]mbog[\ea =i cre=tea ca cedrul p`na la ceriu“ etc.

172 S[-=i dea socotelile!“ Astfel domnul poruncea! Cantar vesel se ducea La cel sat, ]n Stoiene=ti, Unde sunt averi domne=ti. El acolo cum venea Cu scutarul se-nt`lnea +i porunca-i ar[ta +i din gur[ cuv`nta: „Mihnea-vod[-n Bucure=ti Face praznice domne=ti; To\i boierii credincio=i +i de pace bucuro=i L`ng[ domn s-au adunat +i pahare-au ]nchinat, Numai unul n-a venit, Opri=anul cel vestit! De-i vr[jma= =i om de ceart[, Mihnea-vod[-acum ]l iart[ +i-l pofte=te ca s[ vie Ca un frate la domnie!“ II Opri=anul credincios +i de suflet omenos Se pornea din Stoiene=ti +-ajungea la Bucure=ti Noaptea pe la c`nt[tori P`n-a nu r[s[ri zori. Mihnea-vod[ adormit

VASILE ALECSANDRI

Dormea pe-un pat aurit }n c[mar[-ntunecat[ Tot cu =aluri ]mbr[cat[. Dar deodat[ se trezea +i la slugi a=a gr[ia: „Slugi, aprozi, copii de cas[! Voi dormi\i =i nu v[ pas[ Soarele c-a r[s[rit +i pe mine m-a trezit, Dar voi oare nu g`ndi\i C`nd ]n somn v[ lenevi\i C[ am \ar[ de domnit Judec[\i de s[v`r=it +i boieri de boierit?“ To\i aprozii se trezeau +i lui vod[ r[spundeau: „R[mì, doamne, lini=tit! Soarele n-a r[s[rit, Dar ]n locu-i a sosit Opri=an din Stoiene=ti Cu averi ]mp[r[te=ti. El ]n curte a intrat, De z[brea a aninat Un c`rlig de ]mp[rat, Cu pietre scumpe lucrat, Ce luce=te ca un soare }ntr-o zi de s[rb[toare. Mihnea-vod[ se scula, Fa\a alb[ ]=i sp[la, Barba neagr[-=i piept[na,


La icoane se-nchina, Apoi el se ]narma +i pe Opri=an chema: „Opri=an din Stoiene=ti! Cu dreptul s[ ne gr[ie=ti Ce-ai f[cut de-ai adunat Averi mari de ]mp[rat, }nc`t nu numai averi, Dar ai =i scutari boieri?“ „Dumnezeu mi-a ajutat +i eu mi le-am adunat Din darul sfin\iei-sale, Din mila m[riei-tale!“ „Nu-l crede, m[ria-ta! (Cantarul atunci striga). El mie s-a l[udat Ca avere-a adunat Numai din puterea lui, Nu din mila domnului. Dar n-am ciud[ de asta C`t am ciud[ de alta: Opri=anul mi-a spus mie C[ a=teapt[ ca s[-i vie Firman de la-mp[r[\ie S[ te scoat[ din domnie!“ Mihnea-vod[ se-ncrunta +i din gur[ cuv`nta: „P`n-a veni firmanul Piar[-ntì Opri=anul! Jos la poart[ s[-l duce\i

173 +i capul s[ i-l t[ie\i!“ De vr[jma= ce mult era, Arma=ul se bucura. Ca o fiar[ se-arunca, Pe-Opri=anu-l apuca +i pe sc[ri ]l ]mbr`ncea +i la moarte mi-l ducea! C`nd la poart[, frate, iat[ Un r[dvan c[ se arat[, Tras de =ase telegari, Negri, ageri arm[sari Cu cozi lungi =i coame mari. Iar ]nuntru o b[tr`n[ Cu-o icoan[ sf`nt[-n m`n[ +i cu haine mohor`te +i cu pletele albite. Pe-Opri=an c`t ea-l vedea, Sus, la domnul se ducea, +i-n genunchi trupu-=i fr`ngea +i gr[ind amar pl`ngea: „Alei! doamne, f[tul meu! Nu te ierte Dumnezeu S[ omori pe Opri=anul C[-i peri p`n[ la anul! +tii tu, Mihneo, ori nu =tii C[-n ziua S`ntei Marii Era, doamne, ca s[-\i vie Firman de la-mp[r[\ie S[ te scoat[ din domnie? +-aveai parte de firman

174 F[r’ de bietul Opri=an Care-n cale i-a ie=it +i-nd[r[t l-a napoit D[ruind chiar pe vizir Cu-arm[sari de la Misir, +i cu pungi de bani o mie S[ te lase pe domnie!“ Opri=anca nu sf`r=ea, Mihnea-n curtea lui ie=ea Poruncind la to\i s[ saie Pe-Opri=an ca s[ nu-l taie. Dar Cantar, arma=ul mare, }=i f[cuse r[zbunare; +i capul nevinovat

VASILE ALECSANDRI

Z[cea-n \[rn[ aruncat L`ng[ trupul r[sturnat! Vai de omul cu p[cat! De p[cat e alungat +i nu poate-a fi sc[pat! V`nz[torul de arma= Fiar[ crud[, om pizma=, Fost-a gol legat la soare, +i de mìni =i de picioare, Gol legat de cozi de iepe, De patru iepe sirepe, Care, c`nd se opintir[, }n patru p[r\i se izbir[ +i-n patru ]l desp[r\ir[!

175


LI

+tef[ni\[ Vod[ CUPRINS

I Frunz[ verde meri cre\e=ti, }n ora= la Bucure=ti, L-ale case mari domne=ti De se v[d ]n Stoiene=ti, M`ndr[ mas[ e ]ntins[ +i de mari boieri cuprins[. Tot boieri de-a o=tilor, Puterea domniilor +i groaza du=manilor. Iar ]n cap[t cine =ede? +tef[ni\[ Domn se vede, Dar nici bea, nici vesele=te, Ci cu ochii lung prive=te La copila Dihului, Surioara Mihului, Mihului voinicului Din valea Cobiului. C[ e m`ndr[ ca o floare, +i de ochi fermec[toare, +i de suflet iubitoare, Unde-o vede Domnul moare! „Copili\[, dr[guli\[,

Cu s`n alb de porumbi\[, Umple cupa mea de vin, |ie, drag[, s-o ]nchin +-apoi c`nt[-mi viers de dor Cu glas dulce, r[pitor, C`nt[-\i, drag[, c`ntecul, C[ mi-e drag ca sufletul!“ Copili\a se ]nchin[ Ca o floare de gr[din[ +i-i ]ntinde-o cup[ plin[, Apoi zice ]nceti=or Un viers dulce, plin de dor: „Frunz[ verde stej[rel, Am un frate voinicel +i m[ tem amar de el! Frunz[ verde m[r domnesc, Am un Domn care-l iubesc +i de d`nsul m[-ngrijesc. Vai de mine’ cum s[ fac Pe-am`ndoi s[ mi-i ]mpac, S[-mi fie traiul pe plac!“ Copili\a nu sf`r=ea +i Domnul astfel gr[ia:

176 „Copili\[, m`ndruli\[, Cu s`n alb de porumbi\[, Nu mai pl`nge, c[-n cur`nd }mplini-voi al t[u g`nd. Voi, boieri ce osp[ta\i, Sta\i =i nu mai ]nchina\i, Cuv`ntul s[-mi asculta\i To\i c[l[ri =i ]narma\i Cu s[ge\i, cu buzdugane, +i la brìe cu arcane, Ca s[ mergem despre soare S[ facem o v`n[toare Dup[ ur=i =i c[prioare, Dup[ p[s[ri g[lbioare Ce sunt bune de m`ncare +i pl[cute la c`ntare!“ II C`nd de zi se lumina, Boierii se aduna +i pe cai ]nc[leca, +i cu Domnul to\i pleca, }nspre mun\i la v`n[toare, Dup[ ur=i =i c[prioare, Dup[ p[s[ri g[lbioare. +i mergeau, frate, mergeau P`n-]n mun\i c[ ajungeau, Iar c`nd soarele-apunea, Iat[ c[ se ]nt`lnea C-un cioban cu fluiera=

VASILE ALECSANDRI

+i cu port de oltena=. Domnu-n cale-i se oprea +i din gur[-a=a gr[ia: „Ciob[na= cu fluiera=, Pui=or de oltena=, Cuno=ti calea codrului De prin muntii Cri=ului? Cuno=ti fagul Mihului Din codrul Cobiului?“ „Cunosc calea codrului P`n[-n fundul fundului, +tiu =i fagul Mihului Din codrul Cobiului“. „De =tii locurile bine, Nu m[-i duce tu pe mine?“ „Ba, te-oi duce eu pe tine De-i l[sa tu o=tile S[-mi p[zeasc[ oile, C[ de-oi pierde-o mielu=ea Oi slugi un an pe ea, +i de-oi pierde un mielu=el Oi slugi doi ani pe el“. Domnul o=tile l[sa, Cu ciobanul se lua, Singur, singur, singurel Pe o zare de muncel. Iar ciobanul se-ndrepta C[tre mun\i =i mi-l purta Pe c[r[ri =i pe potici Ce-s c[lcate de voinici,

177


Prin h[\i=, prin c[rpini=, Unde nu-i loc de c`rni=, El mergea, frate, mergea P`n’ ce-n codru ajungea Drept la fagul Mihului, L[ca=ul voinicului. C`nd de fag s-apropia, Ciob[na=ul se oprea +i din gur[-a=a gr[ia: „Iat[ fagul Mihului, Mihului voinicului! Iar pe Mihul dac[-l vrei, Cat[ drept ]n ochii mei!“ III Domnul drept la el c[ta, Ochii lui se ]ncrunta. Iar ciobanul se schimba, Gluga lui ]=i arunca +i deodat[ se-ar[ta Cu zelar, cu buzdugan, Cu haine de c[pitan. Apoi drept la Domn c[ta +i-n glas mare cuv`nta: „Alei! Doamne din domnie! Ieri ai fost dat la be\ie; Ast[zi veni=i la trezie, Dar n-ai prins la cumin\ie. Ce p[cate te-au ]mpins Palo=ul de \i-ai ]ncins?

Fostu-\i-a sil[ de tine De te-ai luat dup[ mine. Ori c[ nu te-ai s[turat Pe-a mea sor[ c-ai furat +i-ai f[cut cu ea p[cat F[r-a te fi cununat? Dar g`ndit-ai c[ p[catul }=i urmeaz[ vinovatul +i c[-n lume orice fapt[ Are fapt[ =i r[splat[?“ +i cum sta =i cum zicea O frunz[ de fag smucea Si-ntre buze o punea +i suna ho\i= din ea. Frunza-n patru c[ plesnea, Codrul negru clocotea, De-un lung chiot chiotea, De-un greu tropot tropotea, +-imprejuru-le deodat[ Se ivea o m`ndr[ ceat[, O ceat[ de voinicei, Lotri, pui=ori de zmei, Cu c[ciule stogo=ate, Cu chebe ro=ii pe spate, +i must[\i de varvaric Cum st[ bine la voinic. L`ng[ el c`t ]i z[rea, Mihul astfel le gr[ia: „Fra\ii mei, neferii mei, Lotri, pui=ori de zmei!

178 }l vede\i voi pe ist om? El e mare, c[ci e Domn, Dar, c`t e de Domn =i mare, Minte coapt[ ]nc[ n-are! Hai, copii, de mi-l lua\i, Prin s[bii s[-l flutura\i, Dar nimic s[ nu-i strica\i, Cale bun[ s[-i l[sa\i, C[ de-i Domnul priceput E destul c`te-a v[zut Ca s[ afle, ca s[ =tie: Cu Mihul nu-i de glumie!“ Domnul pe g`nduri c[dea +-apoi astfel r[spundea: „Mihule, bujorule,

VASILE ALECSANDRI

Frate, fr[\iorule! Eu la m`n[ \i-am picat, Tu de moarte m-ai sc[pat. C`nd la m`n[ mi-i pica, Eu de moarte te-oi sc[pa. Vin[ mìni tu la domnie Ca s[ vezi o cununie, Cununia Domnului Cu sora voinicului, S-o fac mie so\ioar[, S-o fac \ie Domni=oar[!“ Astfel Domnul cuv`nta, +i din codru se-nturna, Iar[ codrul r[suna: „S[ tr[ie=ti, m[ria ta!“

179


LII

Constantin Br`ncovanul CUPRINS

Br`ncovanul Constantin1, Boier vechi =i domn cre=tin, De averi ce tot str`ngea Sultanul se ]ngrijea +i de moarte-l hot[ra, C[ci vizirul ]l p`ra. }ntr-o joi de diminea\[, Zi scurt[rii lui de via\[, Br`ncovanul se scula, Fa\a bl`nd[ el sp[la. Barba alb[-=i peipt[na,

La icoane se-nchina, Pe fereastr[-apoi c[ta +i amar se sp[im`nta! „Dragii mei, cuconi iubi\i! L[sa\i somnul, v[ trezi\i, Armele vi le g[ti\i, C[ pe noi ne-a-nconjurat Pa=a cel ne]mp[cat1 Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri c`t de tari!“ Bine vorba nu sf`r=ea,

1 Constantin Br[ncovanul a domnit 26 ani ]n |ara Rom`neasc[ =i a fost ucis de turci ]n 15 august 1714 la v`rsta de 60 ani. +incai scrie ]n Cronica rom`nilor c[ odat[ cu Br`ncovanul au pierit patru feciori ai lui c[rora el le-a gr[it astfel ]n ora mor\ii: „Iat[, toate avu\iile =i orice am avut, am pierdut! S[ nu ne pierdem ]ncai sufletele... Sta\i tare =i b[rb[te=te, dragii mei! s[ nu b[ga\i seam[ de moarte. Privi\i la Hristos, m`ntuitorul nostru, c`te a r[bdat pentru noi =i cu ce moarte de ocar[ a murit. Crede\i tare ]ntru aceasta =i nu v[ mi=ca\i, nici v[ cl[ti\i din credin\a voastr[ pentru via\a =i lumea aceasta...“ etc. „Apoi, adaug[ +incai, aceste zic`nd el, porunci ]mp[ratul de le t[iar[ capetele, ]ntì ale feciorilor, ]ncep`nd de la cel mai t`n[r, =i mai pe urm[ a t[iat capul lui Constantin Br`ncovanu, =i aruncar[ trupurile ]n mare: =i cre=tini, dup-aceea, aft`ndu-le, le-au astruncat la Patriarhie.“ 1 Mustafa Pa=a care era imbrohor.

180 Turcii-n cas[ iuru=ea, Pe tuspatru mi-i prindeau +i-i duceau de-i ]nchideau La Stambul, ]n turnul mare1 Ce se-nal\[ l`ng[ mare, Unde zac fe\e domne=ti +i soli mari ]mp[r[te=ti2. Mult acolo nu z[cea, C[ sultanu-i aducea L`ng[ foi=orul lui Pe malul Bosforului. „Br`ncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! Adev[r e c-ai chitit P`n-a nu fi mazilit, S[ despar\i a ta domnie De a noastr[-mp[r[\ie? C[ de mult ce e=ti avut, Bani de aur ai b[tut3 F[r-a-\i fi de mine team[, F[r-a vrea ca s[-mi dai seam[!“ „De-am fost bun, r[u la domnie,

VASILE ALECSANDRI

Dumnezeu singur o =tie; De-am fost mare pe p[m`nt, Cat[-acum de vezi ce s`nt!“ „Constantine Br`ncovene! Nu-mi gr[i vorbe viclene. De \i-e mil[ de copii +i de vrei ca s[ mai fii, Las[ legea cre=tineasc[ +i te d[-n legea turceasc[.“ „Fac[ Dumnezeu ce-a vrea! Chiar pe to\i de ne-\i t[ia, Nu m[ las de legea mea!“ Sultanul din foi=or Dete semn lui imbrohor. Doi gela\i veneau cur`nd, S[biile flutur`nd, +i spre robi dac[ mergeau, Din cuconi ]=i alegeau Pe cel mare =i frumos, +i-l puneau pe scaun jos, +i c`t pala repezea, Capul iute-i reteza!

Prin turnul mare se ]n\elege negre=it cetatea numit[ de turci Edicale, ridicat[ pe malul M[rii de Marmara ]n cap[tul ora=ului Stambul, =i pe care europenii o numesc +apte turnuri. 2 C`nd n[=tea vreo ne]n\elegere serioas[ ]ntre sultan =i puterile europene, se ]nchideau ambasadorii str[ini ]n cetatea Edicale, p`n[ la sf`r=itul certei sau a r[zboiului. 3 }ntre p`rile trimise la Poart[ ]n contra Br`ncovanului era =i aceasta, c[ b`tuse moned[ de aur ]n Ardeal, de c`te doi =i p`n[ la zece galbeni una. 1


Br`ncovanul greu ofta +i din gur[ cuv`nta: „Doamne! fie-n voia ta!“ Cei gela\i iar[=i mergeau +i din doi ]=i alegeau Pe cel ginga= mijlociu, Cu p[r neted =i g[lbiu, +i pe scaun ]l puneau +i capul ]i r[puneau! Br`ncovanul greu ofta +i din suflet cuv`nta: „Doamne! fie-n voia ta!“ Sultanul se minuna: +i cu mila se-ng`na „Br`ncovene Constantin, Boier vechi =i domn cre=tin! Trei cuconi tu ai avut, Din trei doi \i i-ai pierdut, Numai unul \i-a r[mas. Cu zile de vrei s[-l las, Las[ legea cre=tineasc[ +i te d[-n legea turceasc[!“ „Mare-i Domnul-Dumnezeu! Cre=tin bun m-am n[scut eu, Cre=tin bun a muri vreu... Taci, dr[gu\[, nu mai pl`nge C[-n piept inima-mi se fr`nge, Taci =i mori ]n legea ta C[ tu ceru-i c[p[ta!“ Imbrohorul se-ncrunta,

181 Gela\ii se nainta +i pe bl`ndul copila=, Dragul tatei feciora=, La p[m`nt ]l aruncau +i zilele-i ridicau. Br`ncovanul greu ofta +i cu lacrimi cuv`nta: „Doamne! fie-n voia ta!“ Apoi el se-ntuneca, Inima-i se despica, Pe copii se arunca, }i bocea, ]i s[ruta, +i turb`nd apoi striga „Alelei! t`lhari p[g`ni! Alei! voi feciori de cìni! Trei cuconi ce am avut, Pe tustrei mi i-a\i pierdut, Dare-ar Domnul-Dumnezeu S[ fie pe g`ndul meu S[ v[ =terge\i pe p[m`nt Cum se =terg norii la v`nt, S[ n-ave\i loc de-ngropat, Nici copii de s[rutat!“ Turcii crunt se o\ereau +i pe d`nsul t[b[rau, Haine m`ndre-i le rupeau, Trupu-i de piele jupeau, Pielea cu paie-o umpleau, Prin noroi o t[v[leau,

182 +i de-un paltin o legau +i r`z`nd a=a strigau: „Br`ncovene Constantin, Ghiaur vechi, ghiaur hain! Casc[ ochi-a te uita

VASILE ALECSANDRI

De-ti cuno=ti tu pielea ta?“ „Cìni turba\i, turci, lift[ rea! De-\i m`nca =i carnea mea, S[ =ti\i c-a murit cre=tin Br`ncovanul Constantin!“

183


LIII

C`ntecul lui Mihai Viteazul CUPRINS

Auzit-a\i de-un oltean, De-un oltean, de-un craiovean Ce nu-i pas[ de sultan?

C`te lupte au privit, C`te o=ti au mistuit C`te oase-au ]n[lbit?

Auzit-a\i de-un viteaz Care ve=nic =ade treaz C`t e \ara la necaz?

Mul\i ca frunzele de brad, Ca nisipul de pe vad, Ca gemetele din iad!

Auzit-a\i de un Mihai Ce sare pe =apte cai De strig[ Stambulul vai?

Spuie corbii mun\ilor +i fiarele codrilor Care-a fost nutre\ul lor?

El e Domnul cel vestit Care-n lume a venit Pe luptat =i biruit.

Fost-au le=uri t[t[re=ti +i turce=ti =i ungure=ti Date-n s[bii rom`ne=ti!

Spuie rùl cel oltean, Spuie valul dun[rean +i codrul c[lug[rean

Alelei! Mihai, Mihai! C[ci de noi mil[ nu ai, S[ ne scapi de-amar =i vai!1

1 Acest c`ntec l-am g[sit scris ]ntr-o psaltire foarte veche din biblioteca m[n[stirii Neam\ului. Dedesubtul c`ntecului erau urm[toarele cuvinte scrise cu slov[ c[lug[reasc[: „Scrisu-s-au acest viers b[tr`n de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob al lui Dumnezeu, iar eu l-am auzit =i l-am ]nv[\at de la r[posatul bunul meu, Stoian Jolde arm[=elul“.

VASILE ALECSANDRI

184 LIV

Visul lui Tudor Vladimirescu CUPRINS

„Tudor, Tudor, Tudorel, Dragul mamei voinicel! De c`nd mama \i-ai l[sat +i olteni \i-ai adunat Pe ciocoi s[-i prinzi ]n ghear[ +i s-alungi grecii din \ar[, Mult la fa\[ te-ai schimbat +i mi te-ai ]ntunecat! Spune, maic[, ce te doare Ca m-oi face vr[jitoare De alean s[ te desc`nt, S[ calci vesel pe p[m`nt.“ „Alei, maic[! alei, drag[! Cur`nd visul mi-l dezleag[, C[ =tii, maic[! am visat Buzduganu-mi f[r`mat! Sabia-mi cea bun[, nou[ Am visat-o rupt[-n dou[, Pu=ca mea cea ghintuit[ Am visat-o ruginit[! Maic[! pistoalele mele Le-am visat f[r’ de o\ele,

Apoi ]nc[-am mai v[zut +arpe galben pref[cut Ce purta coarne de \ap +i creast[ ro=ie-n cap, El avea ochi v`nz[tor, Avea grai lingu=itor +i m[ tot ruga mereu S[ m[ duc la cuibul s[u.“ „Ba, fereasc[ Dumnezeu, S[ nu te duci, f[tul meu, C-acel =arpe veninos E vreun du=man tic[los, Vreun ho\ volintira= +i la inim[ vr[jma=.“ „Maic[, m[iculi\a mea, Cum s[ scap de curs[ rea? C[ci un glas prevestitor }mi tot spune c-am s[ mor“ „Dar s[ mori, dr[gu\ul meu, Fac[ ce-a vrea Dumnezeu! Dar s[ =tii tu de la mine C[-un rom`n voinic ca tine

185


P`n ce cade, p`n’ ce moare Calc[ =erpii ]n picioare,

C[ci de-un =arpe-nveninat I se iart[ un p[cat“1.

1 Cunoscut este c[ visul prevestitor al viteazului Tudor Vladimirescu s-a ]mplinit! Fiind mi=ele=te tras ]n lag[rul lui Ipsilanti, =eful volintirilor greci, Tudor a fost =i mai mi=ele=te ucis de d`n=ii. Nu mai este dar ]ndoial[ c[ c`ntecul poporal desemn[ pe Ipsilanti ]nsu=i prin =arpele cu ochiul v`nz[tor, cu graiul lingu=itor =i cu creast[ ro=ie ]n cap.

VASILE ALECSANDRI

186 LV

Horea =i Clo=ca

CUPRINS

Hor[ revolu\ionar[

Horea, Clo=ca-s la un loc +-au aprins un mare foc +i c`nt[ voios ]n joc: „Pe cel c`mp pustiu =i-ntins Arde-un foc de noi aprins. Las’ s[ ard[ =i s[ creasc[, Ca-i ]n \ara ungureasc[! Trage\i hora ca s[ joc La lumina celui foc! Ungurean, mustea\[ lung[! Zis-am mor\ii s[ te-ajung[! Zis-am par[i s[ te ard[, Zis-am crucii s[ te piard[, Trage\i hora ca s[ joc

La lumina celui foc! Ungurean, cìne turbat! Multe-n lume \i-am r[bdat, Dar venit-a timpul meu Ca s[ m[ r[zbun =i eu! Trage\i hora ca s[ joc La lumina celui foc! Cum r[cnesc jivinele! Cum s-aprind sl[ninele! Cum ard toate satele De-=i cur[\ p[catele! Trage\i hora ca s[ joc La lumina celui foc! M-am suit la munte-n zori

Acest c`ntec, de o form[ mai regulat[ =i mai corect[, l-am pus ]n num[rul baladelor fiindc[ are un caracter istoric. La anul 1784, Horea =i Clo=ca, doi viteji rom`ni din Transilvania, s[tui de jefuirile =i ap[s[rile ungurilor, r[scular[ \ara ]n contra lor. Dou[zeci mii de rom`ni r[spunser[ la chemarea lor =i r[sp`ndir[ o groaz[ at`t de mare ]n maghiarime c[ aceasta fu silit[ a cere ajutor la Imperiul Austriac. }mp[ratul Iosef II trimise o armat[ ]ntreag[ asupra lui Horea =i Clo=ca, care, dup[ o lupt[ cr`ncen[, fur[ prin=i la 28 februarie 1785 =i aspru pedepsi\i cu moarte. Tradi\ia spune c[ ei au fost ]nchi=i ]n curse de fier =i purta\i prin toate satele =i c[ apoi au fost ar=i de vii ]n ochii poporului.

187


+-am prins fulgerul din nori, +i de sus din ]n[l\ime L-am izbit ]n ungurime! Trage\i hora ca s[ joc

La lumina celui foc! Horea, Clo=ca, la un loc, P[r[si\i de-al lor noroc, Ard, c`nt`nd voios ]n foc!

DOINE1

Doinele sunt c`ntece de iubire, de jale =i de dor, pl`ngeri duioase ale inimii rom`nului ]n toate ]mprejur[rile vie\ii sale. Un muzician de mare talent, dl Henri Erlich care a locuit c`\iva ani ]n Rom`nia =i a publicat un album de arii rom`ne=ti, zice ]n precuv`ntarea acelui album: „Na\ionalitatea rom`nilor se arat[ curat[ =i necontestabil[ at`t ]n limba =i datinile lor, c`t =i chiar ]n muzica lor deosebit[ de oricare alta. Negre=it ariile rom`ne=ti vor p[rea foarte curioase popoarelor Occidentului pentru melodia lor cu totul original[ =i c`teodat[ putem zice s[lbatic[, =i pentru acompaniamentul lor ce cuprinde uneori acordurile cele mai capricioase, cele mai bizare, =i alteori foarte simple =i monotone. Ele au ]ns[ o expresie de melancolie dulce =i dureroas[ chiar. Sunt mai cu seam[ unele pasaje misterioase care fac s[ se prezinte dorin\e ]nfocate =i ascunse ]n fundul inimii, =i care se manifest[ printrun soi de pl`nset melodic. Acestea sunt ariile doinelor; c`t pentru acele de dans, horele, ele r[sun[ cu o veselie nebunatic[, zgomotoas[, ca acea veselie la care omul nenorocit se ded[ ]n momentele sale de uitare =i de pl[cere“. Vezi articolul intitulat Melodiile rom`ne=ti ]n Rom`nia literar[, foaie publicat[ ]n Ia=i ]n anul 1855. Unele doine poart[ =i numele de c`ntece voinice=ti ]n Moldova, oltene=ti ]n Valahia =i haiduce=ti ]n Ardeal.

189


I

Doina CUPRINS

Doin[, doin[, c`ntec dulce! C`nd te-aud, nu m-a= mai duce. Doin[, doin[, vers cu foc! C`nd r[suni, eu stau ]n loc. Bate v`nt de prim[var[, Eu c`nt doina pe afar[, De m[-ng`n cu florile +i privighetorile. Vine iarna viscoloas[, Eu c`nt doina-nchis ]n cas[,

De-mi mai m`ngì zilele, Zilele =i nop\ile. Frunza-n codru c`t ]nvie, Doina c`nt de voinicie. Cade frunza jos ]n vale, Eu c`nt doina cea de jale. Doina zic, doina suspin, Tot cu doina m[ mai \in. Doina c`nt, doina =optesc, Tot cu doina vie\uiesc!

VASILE ALECSANDRI

190 II

Lunca \ip[, lunca zbiar[ CUPRINS

Lunca \ip[, lunca zbiar[ Pentru-un pui de c[prioar[. Vai de biata inimioar[, Ca =i lunca, geme, zbiar[ Pentru-o puic[ b[l[ioar[. Frunza cre=te, frunza cade, C[prioara nu-o mai roade. Vai de mine! ce m-oi face?

Doru-n sufletul meu zace +-inimioara-mi nu mai tace! Inim[, fii r[bd[toare, Ca p[m`ntul sub picioare, P`n’ ce puica b[l[ioar[ S-a ]ntoarce-n lunc[ iar[ Cu cel pui de c[prioar[.

191


III

Ur`tul Of! ur`t, ur`t, ur`t! Boal[ far’ de crez[m`nt! De te-ai duce-n codri, duce, Ursu-n labe-i s[ te-apuce! Ur`tul din ce se face? Din omul care nu-\i place.

CUPRINS

Ur`tul din ce-i f[cut? Din omul care-i t[cut. Cine a scornit ur`tul, Nu-l ]nghit[ p[m`ntul! C[ mie de mult ur`t Sufletu-mi s-a am[r`t!

VASILE ALECSANDRI

192 IV

C`ntecul r[ze=ului CUPRINS

Frunz[ verde de cire=, Lung e drumul p`n’ la Ie=i, Lung e drumul =i b[tut Din Siret =i p`n-]n Prut! Nu-i b[tut de car cu boi, Ci-i b[tut tot de nevoi +i de p[catele mele Cele multe, cele grele! Ard-o focul r[ze=ie!1 Eu chiteam c[-i boierie, +i-i numai o s[r[cie! Pentru-o palm[ de p[m`nt Zilele mi-am dat ]n v`nt.

Ani ]ntregi m-am judecat +i nimic n-am c`=tigat! Eu umblam la judecat[, Copiii pl`ngeau pe vatr[, Nevasta-mi z[cea l[sat[. Dare-ar Domnul Dumnezeu S[ fie pe g`ndul meu! L[sa-m-oi de r[ze=ie S[ apuc ]n haiducie Ca s[-mi fac sf`nta dreptate Cu cea ghioag[ de pe spate, S[-mi aleg judec[tori Cei stejari nestr`mb[tori!

1 Nenorocita clas[ a r[ze=ilor, printre care se g[sesc cobor`torii celor mai mari familii din vechime, a avut mult a suferi, sub domnia lui Mihail Sturdza, de r[pirea boierilor vecini cu mo=iile lor. Mul\i din acei mici proprietari au preferat a se desface de p[m`nturile lor =i a deveni cl[ca=i pentru ca s[ scape de prigoniri.

193


V

C`ntecul plugarului CUPRINS

Ard[-te-ar focul, p[m`nt, +i te-ar bate Domnul sf`nt! C[ci ]mi e=ti du=man cumplit! Ce-am sem[nat n-a ie=it. Sem[nat-am grù de var[, A ie=it numai negar[. Sem[nat-am orz, oves, A ie=it mohor de =es. Sem[nat-am p[pu=oi, A ie=it iarb[-n fu=oi.

Stau ]n c`mp =i m[ g`ndesc. Cu ce o s[ vie\uiesc? N-am le\caie la chimir S[ m[ pot pl[ti de bir, +i de foi, =i de soldat, +i de Iuda blestemat.1 Vai =i-amar de biet rom`n C`nd e domnul r[u st[p`n! N-are loc ]n \ara lui +i-i ca pleava c`mpului!

1 }n toate satele Moldovei, cr`=mele sunt \inute de evrei, care, ca ni=te lipitori, sug avu\iile \[ranilor, ]ndem`ndu-i la be\ie.

VASILE ALECSANDRI

194 VI

C`ntecul c[lug[rului CUPRINS

Arz[-te focul, p[dure, +-ai c[dea sub o secure! Arde-ar lemnele din tine Cum arde inima-n mine, S[-mi fac drum p`n’ la vecine, +i de sus, din m[n[stire, Unde zac ]n p[r[sire, S[ v[d c`rduri de copile Care m[ sf`r=esc de zile, +i s[ v[d pe draga mea Care m-am iubit cu ea }n copil[ria mea. N-ar avea loc ]n p[m`nt +i l-ar bate Domnul sf`nt Cine m-a c[lug[rit

+i de ea m-a desp[r\it! Eu n-am fost de pustnicie, C[ci am fost de voinicie, Nici am fost de m[n[stire, Ci de lume cu iubire, C[ m[-nchin pe la icoane Cu ochii pe la cucoane, +i citesc, ]ntorc la file Cu ochii pe la copile. Unde v[d o fat[ mare, Rasa-mi tremur[-n spinare, Unde v[d puicu\a mea, Zboar[ sufletu-mi la ea Ca roiul la floricea!

195


VII

Nevasta t`lharului CUPRINS

Fost-am eu la p[rin\i una Precum e ]n ceruri luna, De p[rin\ii mei iubit[ +i de d`n=ii potrivit[ Cu luna, cu stelele, Salba cu m[rgelele, Gr[dina cu florile +i ziua cu zorile. Ei p[m`ntul au umblat S[-mi g[seasc[ un b[rbat. B[rb[\elul ce mi-au dat Era t`n[r =i bogat, Avea bani, avea inele De-mi umplea m`na cu ele, Dar vezi, frate, ce p[cat!

Erau toate de furat. Nu trecu chiar s[pt[m`na +i pe el puser[ m`na +i la ocn[-l ]nfundar[ +i cu lacrimi m[ l[sar[. Dec`t m-a= fi m[ritat, Mai bine-n foc m-a= fi dat, C-am r[mas cu rod ]n s`n +i nu-i rod de bun rom`n Ci e rod de om mi=el, S[r[cu\, amar de el! De-ar fi fost el un viteaz, Nu mi-ar fi a=a necaz, Dar a fost un biet t`lhar +i de-aceea mi-e amar!

VASILE ALECSANDRI

196 VIII

Copila murind CUPRINS

C`nt[ pas[rea pe-o floare Pentru-o fat[ care moare, C`nt[ p[s[ruica-n spin, Copila scoate venin. C`nt[ p[s[ruica-n salce, Copila de moarte zace. C`nt[ p[s[ruica-n poart[, Copili\a dulce-i moart[!

Ah! amar sufletul meu, Tu pl`ngeai de dor mereu +i pe floare, =i pe spin, +i pe poarta lui Marin. Ah! amar sufletul meu! Ie=i cur`nd s[ mor =i eu, S[ m[ duc la cel morm`nt, S[ m[ prefac ]n p[m`nt!

197


IX

Floricica CUPRINS

Frunz[ verde de alun[, M[ dusei noaptea pe lun[, S[ g[sesc o floricic[ Care mult inima-mi stric[, +i s-o-ntreb de ce-n gr[din[ Pleac[ fruntea =i suspin[? „Eu m[ plec, floarea-mi r[spunde, C[ci o jale m[ p[trunde, Arde sufletu-mi =i geme,

C[ci m[ trec f[r[ de vreme. Trei zile sunt ]nflorit[ +-apoi cad de v`nt p[lit[. De-abia cresc =i m[ fac floare, Abia m[-nc[lzesc la soare, +i pe mine cade-ndat[ Umbr[ neagr[-ntunecat[, }nc`t nime nu m[ vede, Floare sunt ori iarb[ verde.“

VASILE ALECSANDRI

198 X

Prutul Prutule, rù blestemat!1 Face-te-ai ad`nc =i lat Ca potopul tulburat! Mal cu mal nu se z[reasc[, Glas cu glas nu se loveasc[, Ochi cu ochi nu se-ajung[ Pe-a ta p`nz[ c`t de lung[! L[custele c`nd or trece, La ist mal s[ se ]nece!

CUPRINS

Holerele c`nd or trece, Pe la mijloc s[ se-nece! Du=manii \[rii de-or trece, La cel mal s[ se ]nece. Iar tu-n valurile tale S[-i tot duci, s[-i duci la vale P`n’ la Dun[rea cea mare, P`n’ ]n Dun[re =i-n mare!

Prutule, rù bleestemat. }nainte de luarea Basarabiei de moscali, c`ntecul zicea: Nistr ule, rù blestemat, fiindc[ toate relele veneau de peste Nistru. 1

199


XI

Bobii Trage, m`ndro, cu bobii1, Nu-\i mai l[crima ochii. De-or c[dea bobii ]n zece,

CUPRINS

S[ =tii c[ dorul nu-mi trece. De-or c[dea bobii ]n opt, S[ =tii c[ mi-e dor de tot.

1 A trage ]n 41 de bobi este un obicei foarte r[sp`ndit la rom`ni. Bobii prevestesc viitorul fetelor =i al fl[c[ilor, =i c`nd, dup[ deosebitele ]mp[r\eli ]n zece gr[mezi, =i ]n opt, =i ]n cinci, =i ]n trei, r[m`ne unul pe dinafar[, bobul sositor, atunci negre=it persoana dorit[ vine, dorul se ]mpline=te. Babele prin sate sunt foarte dibace ]n tragerea bobilor pe sit[. Mai sunt ]ns[ =i \igance vr[jitoare, care se poart[ din loc ]n loc =i spun sor\ii cu oglinda sau cu cercetarea palmei de la m`na dreapt[. Rom`nii, ca =i str[mo=ii lor, au mare plecare a crede ]n presagiuri =i p[streaz[ ]nc[ unele din obiceiuri antice, ating[toare de aflarea soartei. Pe timpul romanilor, amorezii mai cu deosebire dau o mare ]nsemn[tate unor crederi copil[re=ti. Lucrurile cele mai nedemne de b[gat ]n seam[ le umpleau inimile de bucurii sau de descurajare. De pild[, pocneau ]n mìni foi de trandafir sau de mac, sau de alun, =i dac[ foaia plesnea cu vuiet, mul\umirea lor era mare, c[ci ei considerau pocnetul frunzelor de bun augur. Fl[c[ii rom`ni au ]nc[ obiceiul de a face s[ plesneasc[ ]n palme frunze de alun. }n vechime, amorezii cercau iar[ s[ fac[ a s[ri p`n-]n podul casei s`mburi de m[r, str`ng`ndu-i ]ntre degete. S`mburii de m[r, cur[\i\i de coaj[, serveau la p[rin\ii no=tri ca un mijloc de galanterie c[tre dame. La mese mari boierii prezentau cucoanelor s`mburi de m[r pe v`rfurile cu\itelor. Romanii vechi considerau ca presagiuri de fericire sc`nteierea l[mpilor sau a frunzelor de laur ]n foc. Unele mi=c[ri ale trupului erau observate cu o luareaminte serioas[. Palpit[rile de inim[ treceau ca semne de tr[dare. Baterea ochiului =i a spr`ncenei drepte vestea a bine, ]ns[ amor\irea degetului cel mic =i a degetului cel gros de la m`na dreapt[ erau semne sp[im`nt[toare.

200 De-or c[dea bobii ]n cinci, S[ =tii c[ eu sunt pe-aici; De-or c[dea bobii ]n doi, S[ =tii c[ sosesc la voi,

VASILE ALECSANDRI

S[ ne iubim am`ndoi. Iar de-a mai r[m`nea un, S[ =tii c[ eu vin nebun Pe-o pr[jin[ de alun.1

|iuirea urechilor, ca =i sughi\ul din zilele noastre, ]nsemna c[ pomenea cineva de d`n=ii. Iar mai ales str[nutatul avea o importan\[ nem[rginit[ ]n ideile lor. Ei credeau c[ amorul str[nuta c`nd vroia s[ le ]n=tiin\eze ]ndeplinirea dorin\elor. Catul, pentru ca s[ exprime fericirea statornic[ a doi tineri ]nsura\i, zice c[ amorul lea str[nutat ]n dreapta =i ]n st`nga. Proper\iu, ca s[ arate c[ amorul ]nzestrase pe Cyntia cu toate darurile, o ]ntreb[ dac[ acel zeu a str[nutat c`nd ea s-a n[scut. C`nd amorezii erau ]ngriji\i unii de al\ii, ei puneau s[ le trag[ ]n sor\i cu ni=te mici tablete pe care se g[seau scrise oarecare litere. Tabletele se aruncau ]ntr-o urn[, urna se scutura, se r[sturna, =i a=ezarea literelor c[zute compunea un r[spuns cuprinz[tor de secretele viitorului. Tragerea acelor sor\i se f[cea de c[tre copii ce sta pe pie\ele publice din Roma =i din celelalte ora=e romane. Romanii credeau =i ]n puterea farmecelor. Adeseori o amorez[, l[sat[ de iubitul ei, ]ntrebuin\a farmece pentru ca s[-l ]ntoarne iar la picioarele ei. Afar[ de desc`ntece, ea fabrica dou[ p[pu=ele, una de cear[ =i alta de lut, =i le apropia de foc. Cea dintì se topea, cealalt[ se ]nt[rea; astfel dar trebuia s[ se topeasc[ inima necredinciosului pentru amorez[. Damele romane credeau iar[ c[ la caz de necredin\[ c[tre b[rba\ii lor, dumnezeul Olimpului, pentru ca s[ le pedepseasc[, f[cea s[ le ias[ noi\e pe unghii sau pu=chele pe limb[. La rom`ncele noastre noi\ele f[g[duesc prezenturi =i pu=chelele nu mai au nici o rela\ie cu necredin\a. 1 Vezi nota 1 din balada Cucul =i turturica.

201


XII

Lena CUPRINS

Frunz[ verde salb[ moale, Apucai pe drum la vale +-ajunsei pe Lena-n cale. Eu c[lare, ea pe jos, Cu gherdan de flori frumos +i cercei lungi de m[rgele S[ trag[ ochii la ele. Calea m`ndrei a\inui, O floric[ de-i cerui. Cerui floarea s`nului, Ea-mi d[ floarea crinului. Cerui floarea din guri\[, Ea-mi d[ floarea garofi\[. Cerui ap[ din izvor, Ea mi-o tulbur[ cu dor. Cerui ap[ neatins[, Ea mi-o d[ cu dor aprins[.

C`t am dat de-o am b[ut, Lena alta mi-a p[rut, Mi-a p[rut un topora= R[corit de-un izvora=. De pe cal m[ detei jos S[ iau floarea s-o miros, Ea s-a pref[cut pe loc }ntr-un fluturel de foc. Vrui s[-l prind, el a zburat. Vrui s[ beau, apa-a secat. Vai de mine, ce p[cat! Lena c[ m-a fermecat! Fire-ai, Leno, blestemat[ De-a mea minte tulburat[! S[ ajungi un negru nor, Ca s[ ploi lacrimi de dor!

VASILE ALECSANDRI

202 XIII

Sora contrabandierului1 CUPRINS

Frunz[ verde de granate, Am avut un Toader frate +-a trecut ]n ceea parte Cu trei tencurele-n spate. Iar cazacii l-au z[rit, L-au z[rit, l-au urm[rit, +i l-au prins =i l-au legat, +i-n carantin[ l-au dat De mi-l \in jos r[sturnat, Neb[ut =i nem`ncat! Leg[turi i-au pus de in Ca s[-l duc[ la Hotin, +i s[-l judece ruse=te +i s[-l bat[ c[z[ce=te! Bate v`ntul de la Prut, Inimioara mi s-a rupt. Bate v`ntul despre zori +i m[ umple de fiori.

Bate v`ntu-n miez de noapte +i-mi tot pare c-aud =oapte; „Dec`t m-ar b[ga la oaste, Mai bine-a= zace pe coaste, Dec`t ]n oastea ruseasc[, Mai bine-n cea rom`neasc[. Domnic[, dr[gu\a mea, Mult bine mi-era la ea, C[-mi a=ternea la r[coare +i m[-ntreba ce m[ doare. Vai! rom`n, de capul t[u Cum te-ajunse ceasul r[u +i n-avu=i m[car un frate Ca s[-\i cate de dreptate, S[ umble cu c[r\ile S[-\i scoat[ drept[\ile. D[, Domnico, pe murgul De-mi deschide butucul.

1 Aceasta doin[ este compus[ de o t`n[r[ \[ranc[, anume Domnica din satul Cr[iniceni. 2 Cum te-ajunge ceasul r[u. Vezi nota 3 din balada Miori\a =i balada intitulat[ Ceasul r[u din Doine =i L[crimioare.

203


D[-\i, Domnico, rochi\a De-mi deschide temni\a. D[ =i carul cu doi boi De m[ scap[ de nevoi. +i vin’, soro, s[ m[ vezi Cum ]mi fr`ng trupu-n obezi, S[ tot pl`ngi =i s[ nu crezi!“

Frunz[ verde de granate, C[ci m-a= duce-n ceea parte S[ mai v[d pe bietul frate! Da-s o biat[ fat[ mare +i la lume n-am crezare, Ci am numai ochi de pl`ns +-un suflet de dor aprins.

VASILE ALECSANDRI

204 XIV

Str[inul Frunz[ verde rozmarin, R[u e de voinic str[in! Numai luna c[-l iube=te +i soarele-l ]nc[lze=te. Trece-n jos, se duce-n sus, Nime nu-i d[ un r[spuns, Nici ]i zice: „Bun ajuns!“ Suie-n deal, coboar[-n vale, Nici o m`ndr[ nu-i st[-n cale.

CUPRINS

Trece sate-n curmezi=, +i dumbr[vile-n lungi=, Vede-o m`ndr[ feti=oar[ Ca un pui de c[prioar[. El ]i zice: „Drag[, st[.“ Ea ]n l[turi tot se d[. El ]i zice: „Vin[-ncoace,“ Ea-i r[spunde: „N-am ce face.“

205


XV

Copila Taci, b[dic[, nu mai spune C[ n-avem suflete bune, C-asta-i \ara ospe\iei, |ara dulce-a veseliei. Taci, b[dic[, nu mai zice C[ noroc nu e pe-aice, C-a veni luna lui mai De te-i crede chiar ]n rai. Iar de-i vrea s[ mi te-nsori, S[ ne facem so\iori,

CUPRINS

Da-\i-oi dulce s[rutat +i dulci poame de m`ncat. Dou[ mere-n umbr[ coapte, Cu izvoare dulci de lapte, Care soare n-au v[zut +i v`ntul nu le-a b[tut. Rotunzele am`ndou[ +i sp[late tot cu rou[, Tot cu rou[ de pe flori, Culeas[ la c`nt[tori.

VASILE ALECSANDRI

206 XVI

Puica b[l[ioar[ Frunz[ verde s[lcioar[, Puiculi\[ b[l[ioar[, Tu n-ai tat[, eu n-am mam[, Am`ndoi suntem de-o seam[, Tu n-ai fra\i, eu n-am surori, Am`ndoi ca doi bujori. Vin[, vin[, puiculi\[, De m-adap[ cu-o guri\[,

CUPRINS

Vin’ c[ dorul m[ omoar[ +i m[ arde ca o par[. Vai de mine! n-am crezare! Puica-mi zice-n gura mare: „Omor]-te-ar dorul meu C[ tu e=ti viclean =i r[u, +i tu vrei a m[-n=ela, Iar[ nu a m[ lua.“

207


XVII

Dorul CUPRINS

Frunz[ verde m[r[cine, Nimic se prinde de mine! De c`nd dorul m-a lovit Min\ile mi-au r[t[cit; De c`nd dorul m-a cuprins, Sufletul mi s-a aprins! Sui ]n deal, cobor ]n vale +i-mi pierd ziua tot pe cale; Valea sui, dealul cobor, }mi trec via\a tot cu dor. Puiculi\[, floare-n gur[! C`nd te v[d ]n b[t[tur[ }mi uit plugu-n ar[tur[

Sapa-nfipt[-n cur[tur[, +i las boii ca s[ pasc[, Plugul s[ se rugineasc[ +i sapa s[ putrezeasc[. Alei! puico, dac-ai vrea, Patru pluguri a= dura, |ara-ntreag[ a= ara. Graiul dulce de muiere Vars[-n suflet m`ngìere +i d[ omului putere Ca s[ fac[ tot pe vrere. Dar nu vrei, s[rman de eu! +i eu mor de dorul t[u!

VASILE ALECSANDRI

208 XVIII

Dragoste Alelei! amar de mine, Fr[\ioare Constantine! Rele sunt frigurile, Mai rele-s dragostele! Frigurile te r[cesc, Dragostele te-ame\esc +i te-aprind, te scot din minte +i te-ajung cu dor fierbinte. Vai de mine! ce p[cat Ele c[ m-au fermecat +i-n trei zile m-au uscat,

CUPRINS

M-au uscat, m-au ve=tejit Ca stejarul ]nfrunzit C`nd de brum[ e atins Sau de mare foc cuprins. Alei! drag[ fr[\ioare, M[ trec ca roua din floare +i ca spuma de pe mare, C`nd le soarbe m`ndrul soare. F[-mi o groap[ la r[coare, C[ inima r[u m[ doare.

209


XIX

Cucul CUPRINS

Frunz[ verde de pelin, Ce-mi e=ti, cucule, hain, De c`n\i vara-n jum[tate +-apoi zbori ]n alt[ parte? Cucule\, pas[re sur[! Mu=ca-\i-a= limba din gur[, C`ntecul s[ nu-\i mai zici, Nici s[ mai colinzi pe-aici. Vara vii, vara te duci

1

C`nd ]s dragostele dulci. C`nt[-mi mie ]nc[-o dat[ C[ mi-e mintea tulburat[. C`nt[-n dreapta mea cu foc1, S[ am parte de noroc. C`nt[-n fa\a mea cu drag, C[ \i-oi da frunze de fag S[ nu mai fii tot pribeag.

Vezi nota 1 din balada Cucul =i turturica ]n edi\ia de fa\[.

VASILE ALECSANDRI

210 XX

Pl`ngerea \[rii CUPRINS

Frunz[ verde de negar[, Vai! s[rman[ biata \ar[, Cum te-ajunge focul iar[! Ru=ii vin, te calicesc, Nem\ii te batjocoresc +i ciocoii te hulesc! Nu mi-e ciud[ de str[ini, C`t de p[m`nteni haini, C[ tu drag[ le-ai fost mum[ +i ei singuri te sugrum[! Nu mi-e ciud[ de muscali, Nici de nem\ii boc[ncari1 C`t mi-e ciud[ de ciocoi C[ te las[ la nevoi De \ip[ sufletu-n noi. Frunz[ verde de neghin[, Vai =-amar de-a ta gr[din[! Cea gr[din[ cu flori plin[! Cum o calc[, cum o stric[

Ni=te iezme f[r[ fric[! Cum ]i smulge florile +i-i prad[ rodurile! Frunz[ verde de mohor, Vai de s`nu-\i plin de dor, C`t e el de hr[nitor +i la iepe c[z[ce=ti, +i la cìni fl[m`nzi nem\e=ti, +i la pilafgii turce=ti, +i la r`me ciocoie=ti! S[r[cu\ de maica mea, Cui a fi mil[ de ea? S[r[cu\ de locul meu, C`nd l-a sc[pa Dumnezeu? Hai, copii, la cei stejari S[ t[iem niscaiva pari, |ara s[ ne-o \[rcuim +i de iezme s-o ferim!

1 Porecla dat[ solda\ilor austrieci care au ocupat Principatele Unite ]n timpul r[zboiului Crimeii =i care erau ]nc[l\a\i cu botine groase sau bocanci.

211


XXI

C[l[re\ul CUPRINS

Din Siret =i p`n[-n Prut Murgul ap[ n-a b[ut, Iarb[ verde n-a p[scut, De-a p[scut ]n c`mp vreodat[, A p[scut iarb[ uscat[ +-a b[ut ap[ din balt[ Cu glod negru-amestecat[. |iu, \iu, \iu, murgule, zboar[ P`n’ la verde dumbr[vioar[, S-ajungem ]nc[ cu soare, La Florica, dulce floare,

C[ m-a=teapt[ cu m`ncare +i cu dulce s[rutare. |iu, \iu, \iu, murgu\ul meu, Fugi ]n zbor ca dorul meu C[ eu, frate, bine-\i vreu. Calc[, murgule, lupe=te +i te-a=terne iepure=te, C[ z[resc ]n b[t[tur[ M`ndra mea cu mierea-n gur[ S[-mi dea mie flori din s`n, S[-\i dea \ie bra\ de f`n.

VASILE ALECSANDRI

212 XXII

F`nt`na cu doi brazi CUPRINS

La f`nt`na cu doi brazi Am ucis doi unguri fra\i Pentru-o puic[ ungureanc[ Care nu mi-era du=manc[, O copil[ din hotar, Fat[ de boier maghiar. La f`nt`n[ ea cum sta, Bra\e albe-=i ar[ta. Eu pe loc m[ fermecai Bra\ele-i le s[rutai, +i copila se pleca +i pe bra\e-i m[ culca. Iar cei fra\i cam tinerei

S-aprinser[ ca doi zmei +i de mine se legar[ +i pe mine s-aruncar[. Eu m[ciuc-am ridicat, Pe-am`ndoi i-am =i culcat +i sub brazi i-am ]ngropat, La crucile drumului, La r[coarea v`ntului, +i la cap =i la picioare Le-am pus flori de l[crimioare, C`te fete-or trece-n cale S[ le pl`ng[-amar de jale.

213


XXIII

Ciocoiul CUPRINS

Frunz[ verde baraboi, M[-nt`lnii cu un ciocoi: „Bun[ cale, m[i rom`ne“ „Mul\umim, ciocoi de cìne“ „M[i mojice, tu e=ti beat“ „Latr[, ciocoi gulerat, C[ eu ast[zi n-am m`ncat“ „M[i mojice, mojic r[u, Las’ c[ mi te-oi drege eu C`nd a veni birul greu“.

„Alelei! pui de ciocoi! De te-a= prinde la z[voi, S[-\i dau m[ciuci, s[ te moi, De piele s[ te despoi. Ca s[-mbrac cu pielea ta Pistoalele =i flinta, V`ntul s[ nu le p[leasc[, Ploi s[ nu le rugineasc[, Ochiul s[ nu le z[reasc[“.

VASILE ALECSANDRI

214 XXIV

Corbul CUPRINS

Corbe, corbe, fr[\ioare! Ce tot cronc[ne=ti la soare? Ori \i-e foame, ori \i-e sete, Ori \i-e dor de codrul verde?“ „+i-mi e foame, =i-mi e sete, +i-mi e dor de codrul verde. A= m`nca inimi din s`n

+-a= bea s`nge de p[g`n. A= m`nca r[runchi de cal +-a= bea s`nge de moscal; A= m`nca foi de stejar +-a= bea s`nge de t[tar; A= m`nca faguri de roi +-a= bea s`nge de ciocoi!“

215


XXV

Codrul CUPRINS

Arde-mi-te-ai, codre des! V[d bine c[ s-a ales Din tine s[ nu mai ies! Am intrat f[r’ de mustea\[ +-acum arunc c[runtea\[. Am intrat pui de rom`n +-am ajuns mo=neag b[tr`n! Alei! codre blestemat! M[ \ii de tine legat, +i eu mult m-am s[turat

A tr[i tot dep[rtat +i de lume-nstr[inat. C[prioar[, surioar[, Dor de lume m[ omoar[, Roade poala codrului, S[-mi v[d fa\a dorului +i s[ merg la m`ndra mea Care m-am iubit cu ea, Din copil[ria mea.

VASILE ALECSANDRI

216 XXVI

Voinicul CUPRINS

Cine-i t`n[r =i voinic Iese noaptea la colnic F[r[ par, f[r[ nimic, F[r[ palo=, nici pistoale, Numai cu palmele goale! Cine-i t`n[r =i viteaz Bujori poart[ pe obraz

+i la potiri se arat[ Pieptul gol, fa\a curat[, +i c`t scoate un cuv`nt Cad neferii la p[m`nt, Cum se scutur perele, Perele =i merele.

217


XXVII

Doina voiniceasc[ CUPRINS

Frunz[ verde =apte brazi, Fost-am noi vreo =apte fra\i +-au pierit cinci ]ntr-o mar\i, +i r[mas-am numai doi De umpleam lumea de noi, +-a pierit unu-ntr-o joi, +i r[mas-am numai eu, De arde sufletul meu, Frunz[ verde siminoc, De sc`rb[, de mare foc, Stau ]n codru =i g`ndesc Ce s[ fac ca s[ tr[iesc? S[ m-apuc de plug[rie, Ori s-apuc ]n haiducie? M[iculi\[, ce m-oi face Plug[ria c[ nu-mi place, C[ de c`nd eram eu mic Aveam semne de voinic. }n loc s[ m[ leg de sap[ Eu duceam murgul la ap[,

Iar c`nd murgul necheza Doru-n mine se trezea, Dor de codru ]nverzit, Cum e bun de voinicit. C`nd eram de =apte ani Luam miei de la ciobani, F[r[ plat[, f[r[ bani. C`nd eram de optsprezece, Cercam vinul dac[-i rece, Pivni\a de-i r[coroas[, Cr`=m[ri\a de-i frumoas[. C`nd eram de dou[zeci, M[ legam de turci, de greci +i de capete-i scurtam +i aleanu-mi u=uram. Dar acum sunt om st[tut, +i p[\it, =i priceput +i v[d bine c[-i dat mie Ca s[ mor ]n haiducie.

VASILE ALECSANDRI

218 XXVIII

Alta CUPRINS

Frunz[ verde de cicoare, C`nd v[zui vara cu soare, C[tat-am p[durea deas[ Ca s[ \in cu d`nsa cas[, +-am c[tat galbeni t[ie\i S[ fac zale la b[ie\i, +-am c[tat galbeni u=ori S[ fac rochii la surori, Dar g[sii numai rubiele De f[cui cercei cu ele +i salbe m`ndrelor mele. Bistri\o, ap[ de munte! Bistri\o, =iroi de frunte! Ce te f[cu=i Dun[re +i te umfla=i tulbure De nu pot trece prin tine Cu baltagul la ciochine? S[ mai ies, colo, pe vale, Ca s[ m[ a=ez ]n cale, }n calea ciocoilor, }n trecerea oilor? De cinci zile, fr[\ioare, Stau pe murgul meu c[lare Tot cu m`na pe pistoale

+i cu ochii tot pe vale. M[ tot uit uitare lung[, Doar norocul s[ m-ajung[. +i norocul nu m-ajunge +i mijlocul mi se fr`nge De greul p[catelor, De sarcina armelor: Murgule\, copit[ mic[! Ian mai du-m[ la potic[, }n poiana din p[dure Unde m`ndra str`nge mure, +i m[ du ]n Valea-Seac[ S[ a=tept ziua s[ treac[, Iar c`nd a-nsera de noapte S[ mai cerc durda ce poate. Oliolio! soare rotund! De-ai apune mai cur`nd, C[ mie mi s-a ur`t De suit, de cobor`t, Tot suind din vale-n deal Cu m`na pe iatagan, Cobor`nd din deal ]n vale Tot cu m`na pe pistoale!

219


XXIX

Alta Frunz[ verde de susai, M[-ntorsei iar[ pe plai Cu mireasa pe sub strai1 S[ mai prind ceva de trai! Pe m`ndru\a s[ mi-o-mbrac Cum i-a fi m`ndrei pe plac. De c`nd plaiul am l[sat, Traiul bun eu l-am uitat. Arma-n s`n mi-a ruginit, Nimic n-am agonisit. M[ l[sai pe plai deoparte, Unde soare nu str[bate Sub frunzi= de ciritei, Unde trec turme de miei +i mocani boga\i de vite, Cu chimirele ticsite. Nu =tiu turmele lua-le-a=, Ori chimirele zmunci-le-a=

1

CUPRINS

C[ nu-i vreme de pierzare, C[ s-aude-n dep[rtare Zgomot de potir[ tare. Frunz[ verde de agude, Ian vezi frate ce s-aude? Graiul dulce-a m`ndrei mele Ori zgomot de potiri grele? De-a fi puica mea frumoas[, Ad-o sf`ntul s[n[toas[, Sufletul s[-mi r[coreasc[, Zilele s[-mi ]ndulceasc[, Iar de-a fi potira grea Care pa=te via\a mea, Las’ s[ vie c[-am o flint[ Pentru potir[ g[tit[, S[-i pun plumbul subsuoar[, S-o str[bat[-n inimioar[!

Adic[ cu arma, vezi nota 4 din balada Doncil[.

VASILE ALECSANDRI

220 XXX

Alta CUPRINS

Frunz[ verde clocotici, Haide\i, frate, de pe-aici, C[ nu-i bine la potici, Frunza-n codru s-a r[rit Satele s-au ]nmul\it, Potirele s-au pornit! Haide\i iarna la st[p`n S[ c[r[m mereu la f`n, Haide\i iarna la ciocoi S[ c[r[m f`n pentru boi

P`n ce-a da frunza-n c[tun +-a c`nta cucu-n alun. Prim[vara de-a veni, Iar la codru ne-om porni +i prin frunzi iar vom c`nta +i de grij[ ne-a purta Plaiul cu p[durile, P[durea cu murele, Seleaful cu armele, Armele cu gloan\ele.

221


XXXI

Alta

(A lui Ion Petreanu)1 Bat[-l crucea om bogat, Om bogat =i f[r’ de sfat! Toat[ vara l-am rugat Sa-mi dea bani pe adunat, M[car dou[, trei parale S[-mi cump[r la copii sare,

CUPRINS

C-am f[cut o turt[-n vatr[ +-am f[cut-o nes[rat[. Dac[ v[zui =i v[zui, }mi luai coasa din cui +i mi-o pusei pe spinare +i plecai la Lunca Mare.

1 Acest Ion Petreanu sau Ion Petrariul, dup[ cum ]l numesc unii dintre l[utari, a ho\it sub domnia lui Mihail Sturdza =i a \inut drumul mai cu seam[ ]n Lunca Mare din |ara-de-Jos. }nceputul baladei lui zice: Cine trece-n Lunca Mare? C`t o roat[ de car mare, Ion Petreanu c[lare, Cu trei r`nduri de pistoale Cu celmaua despre soare +-un baltag legat de =ale. Dup[ ce a fost prins ]ntìa oar[, el a fost sc[pat din =treang de mitropolitul Veniamin care ]l =i lu[ pe l`ng[ sfin\ia sa ]n curtea Mitropoliei cu sperare ca ]l va aduce astfel pe calea poc[in\ei. Zadarnic[ cercare. Ion Petreanu adeveri proverbul ce zice c[ „N[ravul din n[scare leac nu are“. }ntr-o prim[var[, atras de farmecul vie\ii aventuroase, el se f[cu nev[zut din Ia=i =i se ivi iar[=i ]n Lunca Mare cu o ceata de voinici. H[ituit de potir[, ca o fiar[ s[lbatic[, =i prins de-a doua oar[, el fu sp`nzurat ]n c`mpul de la Frumoasa, de ]nsu=i tovar[=ul s[u Gavril Buzat, \igan de soi care primi a se face c[l[u pentru ca s[-=i scape via\a. Aici e locul s[ facem observare c[ niciodat[ un rom`n nu s-a dedat la trista meserie de c[l[u. Chiar din letopise\e se vede c[ to\i c[l[ii au fost str[ini.Tom=a avea unul pe l`ng[ el care era \igan =i care, c`nd veneau boierii la curte s[ se ]nchine Domnului, ziceau: „M[ria-ta! s-au ]ngr[=at berbecii, ]s buni de t[iat“.

222 Tr[sei dou[, trei p`rloage, Foamea la p[m`nt m[ trage! Dac[ v[zui =i v[zui, Dou[, trei cruci ]mi f[cui, Luai coasa de picior +i-n v[zduh ]i detei zbor, +-o izbii de-un p[ducel, S[ri coasa din c[\el. Iaca st[p`nul c[lare C[-mi aduce de m`ncare M[lai negru zguruit +i uscat, =i mucezit. N-apucai s[-mbuc o dat[, Ciocoiul ]=i face plat[ +i m[ ia la schingiuit C[ nimic nu i-am cosit. Eu o palm[ ]i detei +i to\i din\ii c[-i scosei. Dac[ v[zui =i v[zui, +oim de codru m[ f[cui +i de c`nd m-am haiducit Drag ]mi e drumul cotit. C`nd v[d tabere venind

VASILE ALECSANDRI

+i ciocoii-nalb[strind, M[ fac broasc[ la p[m`nt, }mi a=ez durda spre v`nt +i mi-i iau la c[utare De la cap p`n-la picioare, +i chitesc =i socotesc Pe unde s[ mi-i lovesc? La retezul p[rului, Pe din dosul fesului, Unde-i cald ciocoiului. Eu chitesc, durda pocne=te, Ciocoiul se v`rcole=te +i de zile se sf`r=e=te. Las’ s[ moar[ ca un cìne, C[ i-am zis ades: „St[p`ne! Nu-\i tot bate joc de mine, C-a veni vara ca mìne, De te-oi prinde-n’ Lunca Mare S[-\i fac divan pe spinare +i s[ te calc ]n picioare Ca pe-un =arpe otr[vit, Ca pe-un du=man ne-mbl`nzit.“

1 Boierii genera\iei trecute care purtau costumul bizantin, adic[ anteriu, giubea, i=lic =i mestii, aveau obiceiul a-=i rade ceafa. La anul 1821, c`nd Tudor Vladimirescu a intrat ]n Bucure=ti, mul\i din boieri ]nsp[im`nta\i se schimbaser[ ]n haine proaste, iar pandurii lui Tudor dac[ puneau m`na pe vreunul ziceau: „Cata\i-l la ceaf[, m[i, ca s[ vedem de-i ciocoi.“

223


XXXII

Alta Sub poale de codru verde1 O zare de foc se vede +i la zarea focului Stau voinicii codrului! Nu =tiu zece sau cincisprece Sau peste sut[ mai trece. +tiu c[ beau vina\e reci +i c[ frig vreo cinci berbeci. Dar nu-i frig ei cum se frige, Ci-i anin[ prin c`rlige +i-i ]ntorc prin belciuge S[ le fac[ carnea dulce.

CUPRINS

Iar cum sta =i osp[ta C[pitanul =uiera, Ei osp[\ul =i-l l[sau +i la lupt[ alergau; Luptau ei c`t ce luptau, Potira=ii alungau, Da-n codru c`nd se-ntorceau Nici un os nu mai g[seau, C[-n urma voinicilor Calc[ ceata lupilor De prin fundul codrilor.

Unii l[utari c`nt[ aceast[ Doin[ ]n urm[torul chip: |ine-m[-n tine ferit, Sub poale de codru verde C[ nimic nu \i-am stricat O zare de foc se vede, +i nu m[ simt vinovat: Iar la zarea focului }n tine de c`nd intrai Stau haiducii codrului, Numai o creang[ t[iai, Nu =tiu zece sau cincisprece Armele de-mi at`rnai. Ori peste sut[ mai trece, Le-a= fi pus, codre, pe jos, Ci mi-=i frige un berbece, Dar p[m`ntu-i umedos Dar nu-l frige cum se frige, +i fierul e ruginos. Ci-l ]nfige ]n c`rlige Codre, codre, du=man e=ti! +i-l ]ntoarce prin belciuge Tu voinicii am[ge=ti Ca s[-i fie carnea dulce. +i de du=man nu-i fere=ti. Sub umbr[ de p[ducel C`t e=ti, codre, de frunzos, Voinicii m[n`nc din el Iarna putreze=ti tu jos +i din gur[ zic astfel: +i voinicii zac la gros! „Codre, codre ]nfrunzit, 1

VASILE ALECSANDRI

224 XXXIII

Turturica CUPRINS

Am[r`t[ turturic[, O! s[rmana, vai de ea! C`t r[m`ne singuric[ O! s[rmana, vai de ea! Zboar[ trist[ prin pustie O! s[rmana, vai de ea! Mai mult moart[ dec`t vie. C`t tr[ie=te tot jele=te, Cu alta nu se-nso\e=te. Trece prin p[durea verde, Dar ea pare c[ n-o vede.

Zboar[, zboar[ p`n[ cade +i pe lemn verde nu =ade, Iar c`nd st[ c`teodat[, St[ pe ramur[ uscat[ Ori se pune pe o st`nc[ +i nici bea, nici nu m[n`nc[. Unde vede ap[ rece, Ea o tulbur[ =i trece, Unde vede-un v`n[tor, C[tre el se duce-n zbor.

225


XXXIV

Ciobanul De mic, s[r[cu\ de mine, Crescui tot pe mìni str[ine. S[r[cu\ de maica mea! M[ b[gai la cioban slug[, }mi deter[ ca\[, glug[. S[r[cu\ de maica mea! Luai oile-n porneal[ S[ le duc la p[=uneal[, S[r[cu\ de maica mea! Lupii-n goan[ le luar[, Jum[tate le m`ncar[. C`nd v[zui ]n cea din urm[ C-o s[ r[mì f[r[ turm[, Plec spre b`lci dup[ tocil[ Cu g`ndul cam pe te=il[. C`nd trecui la cr`sm[-n vale, Cr`=m[reasa-mi iese-n cale +i m[ strig[: Vin’, b[iete! +i s[ gust vinul ]mi dete. Vinul bun, ocaua mare, B[ui vinul de gustare. B[ui trei zile de var[, Strig`nd scoate mereu, car[. Cu l[utari =i cu gloat[ B[ui, nene, turma toat[.

CUPRINS

S[r[cu\ de maica mea! C`nd v[zui c[ dup[ toate }nc[ =i dator m[ scoate, O capr[ ce-mi r[m[sese +i prin cr`nguri se dusese O luai la c[utare C`t e ziulica mare. Capra-n deal, capra-i ]n vale, Nici c[ vrea s[-mi steie-n cale. Azv`rlii m[ciuca-n sete, Capra peste cap se dete. Alergai cu-o rugioar[ S-o junghiu sub b[rbioar[. M[celarii alergar[, Carnea-ndat[-o cump[rar[, +i pielea ei t[b[carii +i ma\ele l[utarii. Iaca veni =i rom`nul P[guba=ul =i st[p`nul, M[ lega v`rtos de coate Cer`nd seam[ pentru toate, S[r[cu\ de maica mea! +-a=a, nene, din be\ie M[ trezii ]n pu=c[rie!

VASILE ALECSANDRI

226 XXXV

Alba de la munte CUPRINS

„Albo, Albo de la munte! Ce-ai pus fesciorul pe frunte1 C[ \i-au ie=it vorbe multe.“ „Las’ s[ ias[ c[ nu-mi pas[, Inima-mi de dor e ars[, C[ b[dica-i dus de-acas[, S[-mi coseasc[ f`n cu rou[, Fr`nge-i-s-ar coasa-n dou[, S[ vie la alta nou[! S[-mi coseasc[ f`n, costrele, Fac[-=i coasa buc[\ele, S[ vie-n bra\ele mele! S[-mi coseasc[ f`n cu floare, Ca s[-mi fie de r[coare La cap =i la \`\i=oare. Zic[ lumea, c[-i dau pace, Eu m-oi purta =i voi face Dup[ cum lui badea-i place. Zic[ lumea ce va zice, Ea n-a putea s[ ne strice,

Dragostea s[ ne-o ridice; C[ m[ \ine badea bine, Inima lui e la mine +-a mea o poart[ cu sine. Inima lui ]mi gr[ie=te, +-a mea lui ]nc[-i =opte=te; Una de alta dore=te, C-am`ndou[ sunt legate Cu leg[turi ]nfocate +-una pentru alta bate. Acel lan\ ce le cuprinde }ntre ele c`nd se-ntinde Cu mare foc le aprinde, Iar c`nd s-adun am`ndou[, Atuncea parc[ le plou[ O r[coreal[ de rou[. A=a le e jur[m`ntul, }s legate cu cuv`ntul S[ le despart[ p[m`ntul!“

Rom`ncele de pe malul Dun[rii =i o parte din acele de la munte poart[ fesuri mici ro=ii pe cap. Cucoanele b[tr`ne din genera\ia trecut[ purtau fesuri albe =i, pe deasupra fesurilor, testemeluri sub\iri de Tarigrad ]mpodobite cu bibiluri. 1

227


XXXVI

Spune, m`ndro CUPRINS

Spune, m`ndro, mergi, nu mergi? Din dou[ una s[-\i alegi Spune, m`ndro, vrei, nu vrei? C[ colea m[ roag[ trei. Aide, m`ndro, s[ fugim, Unde-om putea s[ tr[im, C[ satul ni s-a m[rit +i nu mai e de tr[it. Unde sunt cu trei, cu doi,

Vorba le e tot de noi, +i fac sfaturi pe ascuns S[ ne fac[-un neajuns. Vin[, m`ndro, mai cur`nd C[ de nu, te las pl`ng`nd +i m[ duc peste Muscel Unde n-am du=mani de fel, C[ n-am ce-mp[r\i cu el.

VASILE ALECSANDRI

228 XXXVII

Buruian de leac Aoleo! mam[ Ilean[! Cat[-mi vreo buruian[1 +i cu mine-\i f[ poman[.

CUPRINS

Mergi ]n c`mp de-alege-un smoc Tot de mac =i busuioc, S[-mi stingi inima de foc.

1 }n toate satele sunt babe care au specialitatea de a lecui bolnavii cu buruiene culese mai cu seam[ ]n ziua de S`nziene dup[ Rusalii. Ele ]ntrebuin\eaz[ cu destul[ dib[cie unele leacuri ce se numesc doftorii b[be=ti; dar mai totdeauna acele leacuri sunt ]ntov[r[=ite cu desc`ntece. }n notele baladei Cucul =i turturica am dat dou[ desc`ntece, acela de deochi =i de iele; mai ad[ug[m aici altele trei. Acele de pocitur[, de s[get[tur[ =i de mu=c[tura =er pilor. Desc`ntec de pocitur[ P[s[ric[ alb[ Cel ce-a b[ut laptele s-a s[turat, Cu aripa alb[! Cel ce-a b[ut vinul s-a ]mb[tat, Din piatr[-ai crescut, Iar cel cu veninul a cr[pat. Cu nori te-ai b[tut, A=a s[ piar[ pocitura din pocit, Trei pic[turi din tine-au c[zut: P`n-]ntr-o clip[ s[ fie lecuit Una de lapte, una de vin +i s[ r[mìe ca pomul ]nflorit! +i una de venin.

DESC~NTEC DE MU+CATUL +ERPILOR

Sub o tuf[-n poieni\[ Este-o f`nt`ni\[ +i-n f`nt`n[-o pietricic[ Rece, vine\ic[, +i sub piatr[-un =erpurel Cu din\i de o\el. Din\ii apuc de piele, pielea de carne, carnea de os +i prin trup trece un fulger veninos. Dar cum iese dintre nori

229


C-a fi azi o s[pt[m`n[, Am v[zut pe la f`nt`n[ O puicu\[ de rom`n[, +i de-atunci dorul m[ fr`nge, Soarele din cer mi-l stinge, +i la groap[ m[ ]mpinge. Dragostele tinerele Nu se fac din viorele, Ci din buze sub\irele.

Blestemat s[ fie locul Unde mi s-a aprins focul De-mi tot pl`ng acum norocul. Blestemat s[ fie ceasul C`nd i-am urm[rit eu pasul +i i-am auzit eu glasul. Cu pasul m-a r[t[cit, Cu glasul m-a ame\it; Lini=tea mi-am pr[p[dit!

Fulgerii str[lucitori, Celui =erpurel A=a s[ ias[ din os, din carne, din piele Ce st[ sub pietricic[ Mu=c[turile rele }n f`nt`na mic[, De din\i de o\el Sub tuf[ s[lb[\ic[. Cu aceste cuvinte se desc`nt[ o cofi\[ nou[ cu ap[ ne-nceput[, ]n vreme ce vr[jitoarea tulbur[ apa cu trei vãrgu\e de alun. Apoi se de=art[ cofi\a desc`ntat[ pe rana mu=c[turii. DESC~NTEC DE S{GET{TUR{

Plecat-au nou[ fete fecioare Pe cale, pe c[rare. +i-ntr-o m`ndra vale, La mijloc de cale, Maica Domnului le-a ]nt`lnit +i din carul ei de aur astfel le-a gr[it: „Unde merge\i pe r[coare, Voi, nouã fete fecioare?“ „Mergem la biserica cea mare Cu trei altare. Ne-am luat n[framele S[ =tergem icoanele, Ne-am luat =tergarele S[ cur[\im stranele,

Ne-am luat m[turile S[ m[tur[m sc[rile“. „Voi, nou[ fete fecioare, Lua\i toate c`te o floare De sub a mele picioare +i v[ duce\i colo-n sat, La cel bolnav s[getat, Cu ochii s[-l m`ngìe\i, Cu florile s[-l =terge\i De junghieturi, De s[get[turi, S[ r`m`n[ curat luminat, Cum Dumnezeu l-a l[sat“.

VASILE ALECSANDRI

230 XXXVIII

Cucul Vine cucul de trei zile Peste v[i, peste movile +i loc n-are s[ se puie, S[ c`nte, focul s[-=i spuie. Pune-s-ar pe-o r[murea Aproape de casa mea, S[-mi tot c`nte, c`nte-n fa\[, +i sear[, =i diminea\[. De-ar fi cucul voinicel,

CUPRINS

Mi l-a= prinde arg[\el +i c[m[=i sub\iri i-a= toarce +i l-a= purta cum ]mi place. De-ar fi cucul un viteaz, El mi-ar trece de necaz; Dar e cucul p[s[rea, El c`nt[ pe r[murea +i zboar[ pe unde vrea, Nu-i pas[ de jalea mea!

231


XXXIX

Altul Unde-aud cucul c`nt`nd +i mierlele =uier`nd Nu m[ =tiu om pe p[m`nt! Eu zic cucului s[ tac[, El se suie sus pe crac[ +i tot c`nt[ de m[ seac[,

CUPRINS

Iar mai jos pe-o r[murea C`nt[ =i o turturea Trist[ ca inima mea. Cucul zice de pornire Turturica de jelire +-al meu suflet de pieire!

VASILE ALECSANDRI

232 XL

Trandafirul CUPRINS

Am iubit un trandafir; Du=manii l-au pus la bir! Nu l-au pus ca pe-un copil, Ci l-au pus ca pe-un mazil. El de fric[ s-a r[znit +i s-a dus la haiducit. S-a dus, nene, m-a l[sat, La to\i pare bine-n sat, Numai mie-mi pare r[u

C-a fost pui=orul meu. Dar m-oi duce =i eu, duce Unde-i drumul ]n r[scruce Trandafirul s[-l g[sesc +i de s`nu-mi s[-l lipesc, C[ de s`n de s-a lipi El mai bine a ]nflori +i =i-a pl[ti birul s[u V[rs`nd rou[-n s`nul meu!

233


XLI

Morm`ntul CUPRINS

Fost am pe unde-am iubit, Pe m`ndru\a n-am g[sit +i m-am l[sat dup[ v`nt +i am dat de un morm`nt. V`ntu-mprejur suspina,

Iarba-ncet se cl[tina, S[r[cu\, amar de mine! De-a= sim\i moartea c[ vine, A= l[sa cu jur[m`nt S[ m[-ngroape-n cel morm`nt!

VASILE ALECSANDRI

234 XLII

Drum la deal… CUPRINS

Drum la deal =i drum la vale }mi fac veacul tot pe cale, N-am ]n lume s[rb[toare, Nici n-am partea mea la soare. Bat-o crucea ursitoare Care s-a ursit pe mine S[ n-am nici o zi cu bine! Ostenit mereu de duc[ Noaptea-n codri m[ apuc[,

Copacilor sunt n[luc[! Ochii-mi nu se mai usuc[! Unde merg, ]n orice parte Dragostele-mi sunt de=arte, Aolic[, lic[ floare! De n-ai fi fermec[toare Nu m-ai abate din cale S[ calc pe urmele tale!

235


XLIII

Floricic[-n foi albastr[ Floricic[-n foi albastr[! P[cat de dragostea noastr[ C[ e lumea rea =i hoa\[, Umbl[-n fa\[ s[ ne-o scoa\[. To\i strig =i fac gur[ larg[ Dragostea ca s[ ne-o sparg[, Of! draga mea-n-lume una,

CUPRINS

Mai frumoas[ dec`t luna, Cu fe\i=oara ca crinul +i cu ochii ca seninul, Din m`n[ dac[ m-ar pierde, Cine o s[ te dezmierde? Cine-o s[-mi apuce locul S[-=i fericeasc[ norocul?

VASILE ALECSANDRI

236 XLIV

Aolic[, daolic[ Aolic[, daolic[! Mult mi-e dr[guli\a mic[! A= l[sa-o de-ar mai cre=te, Dorul crunt m[ pridide=te. Ah, feti\[, feti=oar[!

CUPRINS

Cre=te, f[-te m[ri=oar[, S[ tr[im c`t avem via\[ Cu iubire =i dulcea\[; S[ tr[im c`t a vrea sf`ntul, S[ ne despart[ p[m`ntul!

237


XLV

Fratele r[zne\ CUPRINS

Aoleo, frate r[zne\! Ce ne treci ca un drume\ +i nu vii s[ ne mai vezi? Ori ne =tii mor\i ]ntre vii Pe la noi de nu mai vii? Ori ceva te am am[r`t }ntr-at`t de ne-ai ur`t? Ce \i-am f[cut s[ ne ui\i, La noi s[ nu te mai ui\i, Ce te-a tras s[ te r[zne=ti +i s[ nu ne mai iube=ti? Vin[, vin’ ]ncai acum, Te mai abate din drum, C[ de c`nd mi te-ai r[znit

+i la noi n-ai mai venit, Potecile ]\i privesc, Urmele \i le jelesc, C[ pe unde tu c[lcai C`nd veneai =i c`nd plecai Eu mereu le m[turam +i cu flori le pres[ram, Iar acum, de c`nd nu vii, Au crescut tot b[l[rii, C[ de c`nd ne-ai p[r[sit, C[r[rile au ]nverzit, Sufletu-mi s-a am[r`t, Fa\a mi s-a ve=tejit, Soarele s-a ]nnegrit.

VASILE ALECSANDRI

238 XLVI

Bolnavul CUPRINS

Scoal[, sufle\ele, scoal[, Scoal[ s[ vedem ce boal[, Ce boal[ te ]mpresoar[, Te doboar[, te omoar[? Scoal[, un cuv`nt ]mi spune, Nu t[cea, nu m[ r[pune,

C[ de c`nd nu-\i este bine, Nu te-ai mai uitat la mine, Ci te uit[, dragul meu, S[ prive=ti cum te pl`ng eu, Cum te bocesc, cum te pl`ng +i de jale cum m[ fr`ng!

239


XLVII

Desp[r\irea CUPRINS

Unde te duci, b[rb[\ele, +i cui m[ la=i, sufle\ele? Cum de nu te-nduri de mine +i la=i s[ pl`ng dup[ tine? Te ]ntoarce =i te uit[ Ca s[-mi vezi jalea cea mult[.

Vai! nu mai pot, cad pe cale. M[ sf`r=esc amar de jale. Stai, dr[gu\ul meu cel dulce, Stai, nu gr[bi de-a te duce; Stai ori m[ ia =i pe mine, S[ fiu la un loc cu tine!

VASILE ALECSANDRI

240 XLVUI

Sun[ pietricica-n vale CUPRINS

Frunz[ verde de alun[, Sun[, sun[ =i r[sun[, Sun[ pietricica-n vale, R[sturn`ndu-se pe cale, M`ndra mea pl`nge cu jale. Frunz[ verde de sulfin[, Pl`nge m`ndra =i suspin[, C[ pe deal, pe colnicele +i-a pierdut s[rmana lele Dragostele tinerele.

Frunz[ verde de alun[, Duce-se lelea nebun[ Blestem`nd iarba =i pirul +i c[ut`nd-o cu firul S[-=i g[seasc[ trandafirul. Frunz[ verde de susai, Leleo, nu mai zice vai, Din ochi lacrimi nu mai stoarce, C[ ce zboar[ nu se-ntoarce, Firul rupt nu se mai toarce.

241


XLIX

Oltul Oltule, Olte\ule! Seca-\i-ar p`raiele, S[ creasc[ dudaiele, S[ trec cu picioarele. Oltule, rù blestemat, Ce vii a=a tulburat, +i te repezi ca un zmeu De-mi opre=ti pe Ni\ul meu? Schimb[-\i, schimb[-\i apele, Sl[be=te-\i v`rtejele, S[-\i v[d pietricelele; C`nd trec feti=oarele, S[ le speli picioarele. Iaca neica, nu e neica,

CUPRINS

Nu e neica, pl`nge leica! Dac[ mi-ar fi fost neicu\a, L-ar fi cunoscut leicu\a! V`ntule, du-te de-i spune C[ z[bavele nu-s bune, C[ leicu\a-i duce dorul +i i-a-n\elenit ogorul! Vino, Ni\ule, b[iete, Ce faci puica s[ te-a=tepte? Busuiocul a-nnegrit, Rozmarinu-a-ng[lbenit, Leica pl`nge, tot jele=te +i ca ei se ve=teze=te!

VASILE ALECSANDRI

242 L

Doina olteneasc[

CUPRINS

(A Jianului)

Frunz[ verde m[r cre\esc; Stau ]n drum s[ m[ g`ndesc Ce s-apuc, ce s[ muncesc, Pìnea s[-mi agonisesc, Copila=ii s[-mi hr[nesc? Cum =edeam pe g`nduri dus, M[ uitai spre munte-n sus +i m[ luai spre apus. C`nd pe munte m[ urcai, Roat[-n juru-mi m[ uitai, M[ uitai ]n jos spre lunci, V[zui oameni, muieri, prunci Cu plugurile la munci, Ei br[zduiau tot mereu, Numai plugule\ul meu L-a-n\elenit Dumnezeu. C[ doi boi ce-i avusei De vremi rele-i r[pusei +i de sap[ r[m[sei. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatr[ un cotei, +-un t[ciune stins de tei,

+i cenus[-ntr-un ulei. Am umblat, am alergat, M-am milcuit, m-am rugat De s[rac =i de bogat, Nici c[-n seam[ m-au b[gat! Am cerut boi ]ntr-un ceas Ca s[-mi ar =i eu de-un pas, Nevoii s[ nu m[ las, Dar mil[ n-a mai r[mas! Atunci m[-ntorsei =i eu +i zisei ]n g`ndul meu: „Dare-ar bunul Dumnezeu S[ umble =i plugul meu! Din baltag s[-mi fac eu plug, Pistoalele s[ le-njug, Ca s[ br[zduiesc ales Unde-a fi cr`ngul mai des; S[ trag brazda dracului Chiar din culmea dealului P`n-]n capul satului. Drept u=a bogatului +i prispa f`rtatului!“

243


LI

Alta CUPRINS

Mult mi-e dor =i mult mi-e sete S[ v[d frunza-n codrul verde, S[ mai str`ng vreo =apte cete! Prim[var[, muma noastr[, Sufl[ bruma din fereastr[ +i z[pada de pe coast[, S[ v[d iar verzind ]n cale, S[ m[ las iar ]n cea vale Cu-o pereche de pistoale. Frunza-n codru c`t se \ine To\i voinicii tr[iesc bine, Iar[ frunza dac[-i las[

To\i voinicii merg pe-acas[ +i la para focului Zac de dorul codrului! Frunz[ verde de susai, De-ar veni luna lui mai S[-mi aud cerul tun`nd, S[ v[d norii fulger`nd Ierbuli\a-n =esuri d`nd, S[ mai v[d focuri pe-afar[, Copila=i cu pielea goal[, Cai ]n c`mpuri nechez`nd +i voinici pe plai suind.

VASILE ALECSANDRI

244 LII

Alta CUPRINS

Lumea-ntreag[ ocolii, Ce c[utai nu g[sii, C[utai =ir de m[rgele S[-l aduc m`ndru\ei mele, Dar cine c`t m[ vedea Averile-=i ascundea. Puiculi\[ fa, Marie, Hai cu mine-n haiducie,

Ce-oi c`=tiga \i-oi da \ie. +i-oi anina doi cercei, Doi cercei de brebenei, S[ trag[ ochii la ei, +i pe s`nu-\i drept m[rgele Oi lipi buzele mele S[-\i par[ c[-s rubiele.

245


LIII

Alta CUPRINS

}n noaptea S`ntei-M[rii S-au vorbit vro trei copii S-apuce-n codrul de tei S[ cerce de-s voinicei. Pe unu-l chema Ciocan +-avea-n m`n[-un buzdugan, Pe-al doilea Busuioc +i \inea potera-n loc. Iar eu m[ numeam Mihai +i s[ream pe =apte cai

De striga Craiova vai! +apte ani am haiducit, Pe ciocoi am ]ngrozit, Dar pe c`nd ne luptam noi Au pierit doi ]ntr-o joi +-am r[mas eu singurel Ca pe c`mp un stej[rel. Singurel eu am r[mas, Dar de codru nu m[ las!

VASILE ALECSANDRI

246 LIII (bis)

Alta Frunzuli\[, iarb[ neagr[, Taica, maica tot m[-ntreab[ Care munc[ mi-e mai drag[? Munca cea de haiducie, Pistoale de Vene\ie +i cal bun de c[l[rie. Geaba beau, geaba m[n`nc, Geaba mijlocul ]mi str`ng, Dac[ n-am arme s[-ncing +i cal bun s[ mi-l ]nching. Voinicelul nearmat

CUPRINS

E ca =tiuca pe uscat, Voinicelul f[r[ cal E ca pe=tele pe mal +i ca m[rul l`ng[ drum, N-are pace nicidecum, C`\i trec ]l zbur[t[iesc +i de crengi ]l s[r[cesc, Dar voinicul ]narmat +i pe-un zmeu ]nc[lecat Dr[g[la= e =i frumos Ca luceaf[r luminos.

247


LIV

Olteanul CUPRINS

Ast[ var[ am v[rat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele +i cu c[prioarele, C[ din na=tere-s muntean, Iar din botez sunt oltean. C[prioare surioare, Scula\i ]n dou[ picioare, Roade\i poala codrului S[ v[d matca Oltului. Oltule! pe malul t[u Creasc[-ar iarb[ =i dud[u Ca s[ pasc[ murgul meu. Oltule! cìne spurcat, Ce vii mare tulburat +i cu s`nge-amestecat? Aduci pl[ghii =i butuci +i c[pestre de cai murgi

+i chiar trupuri de haiduci! Oltule! r[u blestemat! N-avu=i grij[ de p[cat S[-nghi\i trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? Seca-\i-ar izvoarele +i toate p`rìele, S[-\i r[mìe pietrele, S[ le calce fetele, C[ tu n-ai \inut cu noi +i te-ai v`ndut la ciocoi! Pe unde-a trecut luntrea, }nal\[-se pulberea, C-ai fost r[u de oltena=i +-ai fost bun de potera=i Oltena=i ai ]nghi\it, Potera=i ai r[corit!

VASILE ALECSANDRI

248 LV

Mehedin\eanul CUPRINS

Frunz[ verde magheran, Voinicel mehedin\ean, Sunt n[scut pe frunzi de fag Ca s[ fiu la lume drag +i-s sc[ldat de mic ]n Olt S[ m[ fac viteaz de tot +i-s frecat cu busuioc S[ am zile cu noroc. Dup[ ce am mai crescut Din ochi maica m-a pierdut C-am fugit de la p[rin\i Tot ]n mun\i, la Mehedin\i. Apoi m-am l[sat ]n vale Cu trei r`nduri de pistoale +-am ajuns un voinicel Cu inima de o\el. Aoleo! ce foc de dor! Veni-va badea Tudor1

S[ mai str`ng[ din p[duri Cete m`ndre de panduri Ca s-alunge de la noi +i pe greci =i pe ciocoi. Frunz[ verde p[ducel, Cine-a merge dup[ el? Un =oiman mehedin\el Care =tie s[ chiteasc[, R`ndunica s-o loveasc[, +i mai =tie de c[lare S[ se lupte-n fuga mare, +i mai =tie s[ ]noate V`slind Dun[rea din coate. Aoleo! m[ arde focul Ca s[-mi cerc =i eu norocul, Aoleo! de r[u, de bine |ip[ sufletul ]n mine!

}n Valahia mic[, peste Olt, mul\i cred c[ Tudor Vladimirescu, =eful pandurimii de la 1821, n-a murit, =i ]l a=teapt[ s[ se ]ntoarc[ la mun\i, ca s[ mai organizeze o nou[ goan[ de greci =i de ciocoi v`ndu\i la str[ini. 1

249


LVI

C[tana Munte, munte, piatr[ seac[, Las[ voinicii sa treac[, S[ treac[ la ciob[nie, S[ scape de c[t[nie. Dec`t c[tan[ la r`nd Mai bine-n codru fl[m`nd, Dec`t c[tan[-n =ireag Mai bine-n codru pribeag, Dec`t la str[ini c[tan[ Mai bine la oi cu pan[! N-ar avea loc =i poman[ Cine m-a f[cut c[tan[. Mi-au dat haine mohor`te Cum ]s mie mai ur`te, +i mi-au t[iat pletele

CUPRINS

De m[ r`d fetele, Rom`na=, s`rman de eu! C[ci a fost norocul meu S[ m[ v[d cu arma-n m`n[ }n loc s[ petrec la st`n[, Ziua ca s[ mulg la oi, Noaptea s[ sun din cimpoi. Eu voios a= c[t[ni La str[ini de n-a= robi, Eu voios a= fi c[tan[ Dac-ar fi oaste roman[. Dar dec`t s[ fiu la nem\i, Mai bine s[ mor ]n trem\i; Dec`t s[ fiu la husari Mai bine-n furci de stejari!

VASILE ALECSANDRI

250 LVII

Dorul de \ar[ Pl`nge-m[, mam[, cu dor C[ \i-am fost voinic fecior +i de grij[ \i-am purtat, Ogorul \i l-am lucrat, Iar de c`nd m-am c[t[nit, Via\a mi s-a otr[vit C[ t`njesc ]n \[ri str[ine +i tot pl`ng g`ndind la tine. Mult mi-e dor, m[muc[, dor De cel codru fr[\ior

CUPRINS

+i de st`na cea cu oi +i de c`ntec de cimpoi! Mult mi-e dor, m[muca mea, De cea m`ndr[ viorea Care m[ iubeam cu ea! Mult mi-e dorul ne-mp[cat, +i m[-ndeamn[ la p[cat, S[ m[ las de c[t[nie +i s[ fug la ciob[nie, Orice-a fi cu mine, fie.

251


LVIII

}mp[rate, ]mp[rate! CUPRINS

}mp[rate, ]mp[rate! R[spunde-mi tu cu dreptate Unde duci c[tanele? Iar la foc s[rmanele? Nu le duce a=a tare C[ se stric[ la picioare, }s c[tane tinerele,

Nu-s deda\i la drumuri grele, }mp[rate, ]mp[rate! Las[-te, nu te mai bate, De c`nd focul ai pornit Mul\i voinici s-au pr[p[dit, Fete multe-au b[tr`nit, +-alt nimic n-ai ispr[vit!

VASILE ALECSANDRI

252 LIX

Cucul Pierit-ai fi, pui de cuc! Tu mi-ai c`ntat s[ m[ duc. Mi-ai c`ntat mie de cale +i m`ndrei de lung[ jale! Eu m-am dus din \ar[-n \ar[ Tot cu inima amar[.

CUPRINS

Am umblat din sate-n sate Tot cu pu=ca grea ]n spate. Ea mi-a ros umerile, Sabia — =oldurile, C`t de-abia m[ \in pe loc +i n-am parte de noroc!

253


LX

Altul C`nt[ puiul cucului Pe coarnele plugului, C`nt[-o mierl[ pe teleag[ +i de mine se tot leag[, Cucul zice, mierla zice: „Nu-\i bea banii, m[i voinice, C[ \i-e carul f[r`mat +i plugul neferecat +i p[m`ntul nelucrat!“

CUPRINS

Cucule, jivin[ rea! Nu purta de grija mea; Mierlu=c[, pas[re sur[, Nu-mi tot b[nui din gur[, C-oi veni cam tulburat +i-oi c[dea ]ntr-un p[cat, +i v-oi sparge cuibu=orul +i v-oi rupe pliscu=orul.

VASILE ALECSANDRI

254 LXI

Altul C`nt[ puiul cucului Pe crucea molidvului. „Cucule, vin’ l`ng[ mine C[ m[ jur s[ te \in bine Cu vin dulce strecurat, Cu pìne de grù curat.“ „Eu mai bine m-oi \inea

CUPRINS

Cu hrana ce mi-a pl[cea, +-oi zbura pe-unde oi vrea, Oi m`nca frunza de fag +-oi c`nta lumii de drag. Oi bea apa din izvor +-oi c`nta lumii de dor!“

255


LXII

Dorul CUPRINS

Vine dorul despre sear[, Despre zori el vine iar[ +i-mi gr[ie=te =i m[-ntreab[ De ce sunt cu fa\a slab[? Eu zic dorului cu jale C-am iubit f[r[ de cale, Eu zic dorului pl`ng`nd C-am iubit f[r[ de r`nd.

Dorul r`de =i se duce, Bate-mi-l-ar sf`nta cruce. De-ar fi dorul v`nz[tor +i badea cump[r[tor, Eu pe dorul vinde-i-a=, Pe badea cump[ra-l-a=, Ca s[-mi fie de-ajutor S[ m[ apere de dor.

VASILE ALECSANDRI

256 LXIII

Fata ardeleanc[ CUPRINS

C`t e \ara ungureasc[, C`t e \ara rom`neasc[, Nu e floare p[m`nteanc[ Ca feti\a ardeleanc[! Ea-i n[ltu\[, ml[dioar[, Ca o verde trestioar[, +i-i frumoas[, vorbitoare +i de suflet iubitoare. C`nd v[d s`nu-i rotunjor M[ ajunge foc de dor,1

1

Vezi nota 2 din balada Blestemul.

C`nd v[d p[ru-i de m[tas[, Cumplit dorul m[ apas[ C`nd v[d fa\a-i rumeoar[, Dorul aprig m[ omoar[. Iar c`nd trece =i z`mbe=te, C`mpu-n fa\[-i ]nflore=te +i c`nd ea se prinde-n joc, Se tot leag[n[ ]n loc +i-n feciori arunc[ foc.

257


LXIV

Dusu-s-a badi\a CUPRINS

Dusu-s-a b[di\a, dus Pe valea Bistri\ei-n sus. El s-a dus ca s[ g[seasc[, Pofta lui s[-=i ]mplineasc[, Dou[ vaci cu coarne largi +i copile care-s dragi,

Dou[ oi \ig[i, b`rsane +i copile n[zdr[vane. Dar el oric`t ar umbla, Ca mine nici c-a afla Oi\ic[ bl`ndi=oar[ +i nevast[ b[l[ioar[.

VASILE ALECSANDRI

258 LXV

M`ndra Li\a Frunz[ verde alunic[, Am avut o m`ndr[ mic[ +-am l[sat-o s[ mai creasc[, Minte-n cap s[ dob`ndeasc[. Dar de c`nd o am l[sat, A crescut, s-a m[ritat, Vai de mine! ce p[cat! Mi-ar fi, nu mi-ar fi b[nat Dac[ s-ar fi m[ritat De-aici al treilea sat, Dar ea s-a f[cut mireas[ De la noi a treia cas[. Ies afar[, o z[resc +i de zile m[ sf`r=esc. Intru-n cas[, o aud +i m-apuc[ dorul crud. Vai! m[muc[ iubitoare,

CUPRINS

Inimioara r[u m[ doare, +i tu nu-mi dai vindecare, Ci-mi tot zici c[ lumea-i mare +i c[-n lume-s fete multe Care-ar vrea s[ m[ asculte +i s[ fac[ tot ce vreu Ca s-aline dorul meu. Ah! m[muc[, draga mea! Nu pricepi tu ce a= vrea! E=ti b[tr`n[ =i nu crezi. Lumea-i larg[ =i nu vezi C[ din sut[ =i din mie Numai una-mi place mie. Ceru-i mare, stele-s multe, +i mai mari =i mai m[runte, Dar c`t sunt de luminoase Nu-s ca Li\a de frumoase!

259


LXVI

Iubirile Dragile iubirile C`nt[ ca p[s[rile }n toate col\urile +i prin lunci =i prin c`mpii +i prin mun\ii cei pustii, Iubirile care-s mari Stau la drumuri ca t`lhari, Iubirile care-s mici

CUPRINS

Se a\in pe la potici, Trec prin tin[, nu se-ntin[, De voinici tineri s-anin[, Dau prin ap[, nu se-neac[, De copile se tot leag[, Trec prin foc, nu se topesc, Ci mai tare-]nc[ ho\esc!

VASILE ALECSANDRI

260 LXVU

H`trul b[tr]n CUPRINS

Floricic[, floricea! C`nd eram pe vremea mea, C`te trei m`ndre aveam, Cu tustrele m[ iubeam, Una-n deal =i una-n vale, Una la mijloc de cale, Iar de c`nd m-am b[tr`nit Fetele m-au p[r[sit, Sui ]n deal, cine m[ cheam[? Moartea care-mi cere seam[? Dau ]n vale, cine-mi r`de? Moartea care m[ cuprinde? Pomul dac[-mb[tr`ne=te,

Pune-i paie de-l p`rle=te. Omul dac[ a-mb[tr`nit F[-i sicriu de odihnit. Vai de d`nsul! vai de el! C`nd e omul tinerel, Lesne-i vine a g`ndi C`t p[m`ntul c-a tr[i. Ci zilele omului Sunt ca floarea c`mpului: Diminea\a ]nflore=te, Peste zi se ve=teze=te +i spre sear[ nu mai este!

261


LXVIII

Fratele

CUPRINS

(C{LUG{R) Vai de mine, amar de mine! Fugit-am, m`ndro, de tine De trei luni =i de trei zile S[ g[sesc pace =i mile, C[ tu r[u m-ai fermecat Cu trei paie de la pat, Cu o schi\[ din porti\[ +i cu fire din cosi\[1. M[ dusei la m[n[stire, Pusei m`na pe psaltire +i citii c`teva zile

S[ mai uit cele copile, Dar ce-oi face ca s[ scap }n nevoie s[ nu-ncap? C[ drumul ce-am apucat M[ duce drept la p[cat. Dr[guli\[, eu v[d bine C[ nu am s[ scap de tine. F[-te-ncalte-o m[n[stire, +i-mi d[ gura de citire, +i m[ las[ s[ m[-nchin La icoanele-\i din s`n.

Rom`nul zice ca nu e mai tare leg[tur[ dec`t acea f[cut[ cu fire de p[r femeiesc. 1

VASILE ALECSANDRI

262 LXIX

Omul ur`t CUPRINS

Vai de mine! ce m-oi face? Ce iubesc mamei nu-i place. De-ar pl[cea mamei ca mie, Duce-m-a= la cununie, +i m-a= duce ca v`ntul C`nd spulber[ p[m`ntul; Iar de-a fi s[ m[ m[rit Cu omul ce-mi e ur`t, Duce-m-a= iar ca v`ntul

1

Ca s[-mi aflu morm`ntul. Dec`t cu ur`tu-n cas[, Mai bine cu boala-n oas[. Din boal[ vraciul te scoate, Iar[ din ur`t nu poate, C[ ur`tul n-are vad Dec`t sc`ndura de brad, Ur`tul n-are sf`r=in\[ Dec`t cu trei co\i de p`nz[1.

P`nza cu care se ]nvele=te mortul c`nd se a=eaz[ ]n sicriu.

263


LXX

Nevasta La mama pe c`nd eram, De lucram, de nu lucram, Mamei tot drag[ eram. Iar de c`nd m-am m[ritat Nici un bine n-am aflat. De cu ziu[ m[tur casa, Aprind focul, g[tesc masa, Aduc ap[ din f`nt`n[

CUPRINS

+i furca n-o las din m`n[, Lau copilul, ]i dai \`\[ +i mulg vaca la porti\[. Tac[-\i gura, m[i b[rbate, C[, z[u, cugetul ]mi bate Din str[in s[-mi fac un frate Ca s[-mi cate de dreptate.

Un c[l[tor str[in zice ]n rela\ia voiajului s[u prin \[rile noastre c[ nu cunoa=te pe lume femei mai harnice ca nevestele rom`nce, =i, ]n adev[r, dac[ vom \inea seama de tot lucrul ce-l fac ele, afar[ de lucrul p[m`ntului, vom ]mp[rt[=i lesne opinia c[l[torului str[in. Nevasta rom`nc[ \ine casa, cre=te copiii, face dem`ncat b[rbatului =i ]l duce la c`mp ]n orice dep[rtare s-ar g[si, mulge vaca, ]ngrije=te de gr[din[, de vite, de p[s[ri etc., \ese p`nza trebuitoare pentru ]mbr[c[mintea familiei, str`nge c`nepa, o tope=te, o bate, o preface ]n c`l\i, o toarce, o \ese; apoi p`nza o ghile=te etc. =i, ]n vremea asta, ea mai face =i boierescul, secer[, pr[=e=te cu copilul ei de \`\[ al[ture. Copila=ul e ascuns sub o tuf[ de brusture, la r[coare, =i pl`nge; mama lui alearg[ de-l hr[ne=te, apoi iar se apuc[ de lucru ]n c`mp sub ar=i\a soarelui. +i, cu toate acestea, nevestele rom`nce sunt vesele, glume\e =i totdeauna gata la orice treab[. Soiul lor este frumos, ]ns[ frumuse\ile lor se pierd de timpuriu din cauza lucrului greu al p[m`ntului.

VASILE ALECSANDRI

264 LXXI

Nevasta bolnav[ CUPRINS

Plugurile intr[-n sat, Nevestele zac ]n pat. M[ dusei la mine-acas[, La nevasta-mi cea frumoas[, Ca s[ prind un s[rutat, Ea-mi zice: „De e=ti b[rbat +i ai suflet cu durere, Ad[-mi o cup[ de miere +i-mi ad[-o cup[ de vin Durerea s[ mi-o alin, Ia =i cea sit[ din cui +i f[in[ din budui +i-mi f[ iute-o turt[ lat[ S[ nu-ncap[ pe lopat[, Ah! dr[gu\ b[rbatul meu, S[ faci cum \i-oi zice eu. C`nepa mi-am sem[nat,

Dar c`nd fu pe adunat Boala-n trupu-mi a intrat! }s bolnav[ =i mai moart[, C`nepa cade de coapt[. Ia tu coasa de-o cose=te, De boal[ m[ m`ntuie=te, +i ia grebla de-o adun[, +i de boal[ m[ r[zbun[“. Vin cu miere i-am adus, La c`nep[ eu m-am dus, Dar nimic n-am ajutat, C[ nevasta m-a l[sat +-a luat, luat cu ea S[rmana inima mea! Asta-i lumea, ard-o focul! C`nd chite=ti s[ cerci norocul, Nici c[-n lume-i afli locul!

265


LXXII

Doina haiduceasc[ Murgule coam[ rotat[, Mai scoate-m[-n deal o dat[ S[-mi fac ochi=orii roat[, S[ m[ uit la lumea toat[. Veni-ar timpul, s[ vie Ca rom`nul iar s[-nvie

CUPRINS

+i de ho\i s[ m`ntuiasc[ |ara lui ardeleneasc[! Asta nu-i \ar[ de cìni, +i e \ar[ de rom`ni, Nu-i p[m`nt de ungureni, +i-i de neao=i p[m`nteni!

VASILE ALECSANDRI

266 LXXIII

Alta Arz[-te focul, r[chit[, C[ e=ti neagr[ =i p`rlit[, +i nu e=ti ]nc[-nfrunzit[, Ca s[-mi fac curea la flint[ Din coaja ta nedubit[; S[ mi-o sp`nzur la spinare

CUPRINS

+i s-apuc ]n codrul mare Pe c`nd mugurul r[sare. Mugurul a r[s[rit, Mie timpul mi-a venit }n codru de haiducit!

267


LXXIV

Alta CUPRINS

M`ndr[ m[muc[-am avut, Frumos copil a f[cut, S-a-nf[=at cu flori de munte Ca s-jung viteaz de frunte, Gura to\i s[ mi-o asculte, M`ndrele s[ mi-o s[rute, Zi-le, maic[, s[ se str`ng[ Ca oi\ele la strung[, Mie-acum c[ mi-a venit Mi-a venit timp de iubit. Strig[-n capul satului Pe fata f`rtatului, M`ndra vine alerg`nd, Eu ]i zic cu glasul bl`nd: „Copili\[, Li\[, fa, Mai dat-ai gur[ cuiva?“ Ea prinse a se jura: „S[ m[ bat[ anaftema De-am mai dat gur[ cuiva Afar[ de dumneata!“

Iar de dreapt[ ce era Soarele se-noura. De-atunci, vere,-am pribegit +i m-am dat la haiducit. C[ mi-e sufletul amar +i mi-e traiul ]n zadar! Vai de mine =i de mine! Nu mai =tiu ce-i r[u, ce-i bine. De c`nd mama m-a f[cut, Tot prin codri am =ezut +i lumea n-am mai v[zut Dec`t numai soarele, Dec`t c[prioarele. C[prioar[ a codrului, Du-m[-n valea Oltului, Doar oi mai r[zi o dat[ Pe =erpoaica cea de fat[ Care amar m-a ]n=elat +i ]n codri m-a b[gat!

VASILE ALECSANDRI

268 LXXV

Alta CUPRINS

„Eu, vere, te-a= ]ntreba, Dac[ nu te-ai sup[ra, Cu ce hran[ te hr[ne=ti De nici vara nu munce=ti, Nici iarna nu ]mbl[te=ti?“ „Nu =tiu, vere, spune-\i-oi, Ori o palm[ trage-\i-oi. C`nd e var[, prim[var[, Iau cu mine merinzioar[ +i m[ sui pe plai la munte Unde-s oile mai multe. Merg la st`ne, le petrec +i de acolo ]nc[ plec Jos, pe valea Oltului, La steaua ungurului, S[ m[ rog la Dumnezeu S[ fac[ pe g`ndul meu, S[ deie ploaie cu soare Ce ]ndeamn[ la culcare, S[ adoarm[ stevarii, S[ le fur arm[sarii.

Apoi singur ]mi fac parte, Aleg steava-n jum[tate +i m[ duc, vere,-ntr-o duc[, De se pare c[-s n[luc[, Drept la t`rg, la Brancove\, Unde-s caii mai cu pre\. Iepele care-s cu m`nzi Fac cinci sute de florinzi, Iar de soi moldovenesc Cu galbeni se c`nt[resc, Apoi, vere, ]nc[ plec La Ani\a de petrec Via\[ bun[-ndestulat[, C`t mi-e punga nesecat[, +i petrec ]ntr-o-ntinsoare Tot la umbr[, la r[coare, Cu trupul pe frunzi c[zute, Cu gura la cep de bute, De-aud vinul g`lgìnd +i m`ndru\ele alerg`nd Ca s[ le s[rut pe r`nd.

269


LXXVI

Haiducul r[nit CUPRINS

Pe cel deal ]ndelungat Suie-se-un car ferecat C-un haiduc de el legat, Iar aproapea carului E mama haiducului, Mama pl`nge =i iar pl`nge, +terge r[nile de s`nge +i tot zice la cei boi: „Rogu-m[, pl`ng`nd, de voi, Duce\i caru-nceti=or, C[-i r[nit bietul fecior!“ Boii mersu-=i leg[na, Iar voinicul suspina:

„Du-te, mam[, cu norocul +i m[ las[-aici cu focul, C[ de-acum nici mama poate Sa m[ scape de la moarte! C`t am fost eu neatins Multe curse am ]nvins, Mul\i secui am secerat Ca s[-mi fac p[m`nt curat, Dar acum mi-a venit r`ndul S[ m[ duc =i eu ca g`ndul, S[ m[ duc din acest loc Unde-i robota de foc!“

VASILE ALECSANDRI

270 LXXVII

Voinicii Bucovii CUPRINS

Sus, la cr`=m[ Sucevii, Beau voinicii Bucovii. Iat[ c[ vine c[lare Udrea, c[pitanul mare, +i le zice: „Dragii mei! Hai s[ ne-mp[r\im ]n trei, +i ]n patru, =i ]n cinci, Apoi s[-nc[l\[m opinci, Iarna grea ne n[p[de=te, Frunza-n codru se r[re=te;

Hai s[ cobor`m ]n \ar[ P`n’ la m`ndra prim[var[, Ca s[-mbl[cim la secar[ +i ca s[ t[iem la fagi, Fagi sub\iri de hadaragi, Iar cum a-nverzi pe-afar[ Om ie=i la codru iar[ }n cap[tul lanului, }n calea armeanului.“

271


LXXVIII

Vr[biu\a CUPRINS

Vr[biu\[ de pe deal, Zbori degrab[ ]n Ardeal +i te-ntoarce de ]mi spune Ori ve=ti rele, ori ve=ti bune. Du-te, vezi dac[ mai s`nt Fra\i de-ai mei pe-acest p[m`nt Sau dac[ i-a omor`t

Ungureanul cel ur`t? De-or fi vii s[ m[ rep[d }ntr-o fug[ ca s[-i v[d. De-or fi mor\i s[ mi-i r[zbun Cu-o m[ciuc[ de alun Ce-i bun[ de desc`ntat +i mor\ii de r[zbunat.

VASILE ALECSANDRI

272 LXXIX

Florea +chiopan CUPRINS

A pierit Florea +chiopan De-o m`n[ de ungurean, Dar p`n-a nu fi pierit Unguri mul\i el a st`rpit. C`nta\i, p[s[rele,-n pom De jalea bietului om. Pl`nge-l, nevast[ r[mas[, C-a\i \inut frumoas[ cas[,

Pl`nge\i-l =i voi, opt boi, C[ci umbl[ str[ini cu voi. Pe deasupra de ora= A zburat un porumba=, Urm[rit de al\i doi, trei Ce tot pl`ng ca vai de ei, C[ sunt c[inici copila=i, Copila=i de-ai lui r[ma=i!

273


LXXX

Lelea viteaz[ Frunz[ verde p[l[mid[, Plin[-i \ara de omid[, De omid[ ungureasc[ +i de g`rg[r[ s[seasc[! M[i copii, copii rom`ni, De-ave\i suflet, de-ave\i mìni, Hai cu lelea la plivit, La plivit, la cur[\it; Cine are flint[ grea Puie =apte gloan\e-n ea; Cine are topor mare

CUPRINS

Scoat[-mi-l la foc de soare; Cine are bard[ mic[ Fac[-i buza sub\iric[, C`nd s-a repezi prin gloate S[ deie s[rut de moarte. Eu n-am flint[, n-am secure, Nici am ghioag[ din p[dure, Dar c`\i din\i eu am ]n gur[ }s f[cu\i pe mu=c[tur[; C`te degete am la mìni }s tot leaturi de p[g`ni!

HORE1

1 Rom`nii sunt foarte amatori de joc =i au deosebite dansuri caracteristice, precum: dansul de brù sau moc[neasca, cor[biasca, ungureasca, ruseasca, olteneasca, \iitura sau ca la u=a cortului (acesta mai cu seam[ ]l joac[ \iganii) =i, ]n sf`r=it, dansul c[lu=[ilor =i hora. Hora este cea mai veche =i cea mai na\ional[ din toate. Ea-i simbolul Unirii, a d[rii de m`n[ ]ntr-o singur[ familie =i se reproduce ]n zilele noastre ]ntocmai ca acele coruri ce se v[d s[pate pe marmura capi=tilor antice. Hore se numesc =i ariile ce ]mpreuneaz[ dansul, precum =i versurile ce sunt improvizate ]n vremea jocului. Caracterul lor e vesel, glume\ =i mai adesea iubitor. Ele sunt c`ntate de l[utarii ce stau ]n mijlocul horei sau chiar de dansatori, c`nd sunt transporta\i de pl[cere. Unele sunt scurte, de patru, =ase sau opt versuri, =i exprim[ sau vreo izbucnire a inimii, sau vreo cugetare glumea\[, precum, de pild[: Sub potcoava cizmei mele C`t e omul de b[tr`n, +ede dracul =-o muiere Tot ar m`nca m[r din s`n! +i m[-nva\[-a face rele. sau Horele de la num[rul I p`n[ la num[rul XXIII sunt din Moldova. Acele de la num[rul XXIII p`n[ la num[rul XXXVII sunt din Valahia. Acele de la num[rul XXXVII p`n[ la num[rul L sunt din Transilvania.

275


CUPRINS

I

Ileana „Hai, Ilean[, la poian[, Ilean[, Ilean[! S[ s[p[m o buruian[, Ilean[, Ilean[! Buruiana macului, Ilean[, Ilean[! Ca s-o d[m b[rbatului Ilean[, Ilean[! S[ tot doarm[, doarm[ dus P`n’ ce soarele-a fi sus +i s[ doarm[ somnoros P`n’ ce soarele a fi jos, Ilean[, Ilean[!“ .......................... „Cum n-a= merge-n poieni\[, B[di\[, b[di\[! Dar nu pot dup[ vroin\[, B[di\[, b[di\[! C[ b[rbatul r[u m[ teme, Nici de-un pas el nu-mi d[ vreme. Mai stai, stai p`n’ s-a culca +i coco=ul a c`nta, De la s`nu-i c-oi sc[pa,

Buruiana c-om s[pa +i-i vom pune-o-n locul meu Ca s[ doarm[ somnul greu, B[di\[, b[di\[!“ II

Ti\a Merge Ti\a la f`nt`n[, Ti\a, m`ndra Ti\a! Cu cofi\a ]ntr-o m`n[, Ti\a, m`ndra Ti\a! +i tot merge ea c`nt`nd, Floricele culeg`nd, Floricele lep[d`nd; C`nd voinicii le-or culege, De ei dorul s[ se lege. C`nd vor da s[ le miroase, S[ le intre doru-n oase! Ti\o, Ti\o, copili\[ Cu s`n alb de porumbi\[, Nu da foc inimilor, D[ pace voinicilor, C[ tu-i da peste-un p[cat Cu marghiolul cel din sat!1 Ti\a r`de =i nu crede,

1 Marghiol ]nseamn[ un t`n[r ]nghimpat =i v`n[tor de inimi femeie=ti. Se zice de o persoan[ ce e m`ndr[ de sine c[ se marghiole=te.

276 Dar marghiolul se repede +-o urmeaz[ c`t colea... Ti\o, Ti\o, nu mai pl`nge, El ]n bra\e mai te str`nge Cu tot dorul satului, Cu focul b[rbatului! III

Mo= b[tr`n1 Na p[catul! ce v[zui Pe colnic, l`ng[ Vaslui? Fat[ mare, mo= b[tr`n Cer`nd fetei m[r din s`n! „Fugi la naiba, ghiuj b[tr`n, Nu-\i dau nici un m[r din s`n. Chiar degeaba \i l-a= da, Ca nu ai cu ce-l mu=ca, Nici e=ti copil mititel Ca s[ mi te joci cu el“. „Tu n-ai minte, fata mea! Ochii vad, inima vrea. Copilu-i copil[ros, El arunca m[rul jos +i nici =tie-a-l dezmierda, Nici cu el a se juca“! 1

VASILE ALECSANDRI

IV

CUPRINS

Frunz[ verde de alun[ Frunz[ verde de alun[; Dec`t c-un tat[ =-o mum[, Mai bine cu-o m`ndr[ bun[. Ea de vede c[ \i-e r[u, }\i face leacuri mereu +i le-aduce-n gura ei De-o s[ru\i pe c`nd le bei. Iar de vede c[ \i-e bine, Te str`nge-n bra\e la sine De-\i r`de inima-n tine! V

Frunz[ verde de piperi „Frunz[ verde de piperi, Haide, puic[,-n deal la peri S[ te-ntreb ce-ai f[cut ieri?“ „Am dat ap[ de neferi; Am dat ap[ de sp[lat, Buze dulci de s[rutat“. „+i la mine n-ai g`ndit? De p[cat nu te-ai ferit?“ „Dec`t sf`nt[ c-un mi=el, Mai bine c-un voinicel.

Aceast[ hor[ se c`nt[ =i ]n Valahia, ]ns[ ea ]ncepe astfel peste Milcov: Aoleu! ce mai v[zui Colo-n deal, la C[lm[\ui?

277


Voinicul are noroc +i cu d`nsul treci prin foc!“ VI

Frunz[ verde de c[p=une „Frunz[ verde de c[p=une, Zi m[-tei s[ te cunune, C[ de mine e=ti l[sat[, Cu foc mare blestemat[!“ „}nsoar[-te dumneata, S[ v[d: pe cine-i lua? De-i lua una ca mine, Dumnezeu s-o \ie bine; De-i lua o slu\ioar[, Deie Dumnezeu s[ moar[ S[-i m[n`nc din colivioar[1; De-i lua una frumoas[, Dumnezeu s-o fac[ groas[ S[ nu-\i poat[ intra ]n cas[!“ VII

Ungureanul Ungurean cu suman scurt, Moghior, moghiorlan!

Nu =edea-n Moldova mult, Moghior, moghiorlan! +i te du ]n \ara ta De-\i m[n`nc[ sl[nina, +i-\i f[ cas[ pe gunoi +-o freac[ cu usturoi, Ca s-o aperi de strigoi2. Fugi departe peste deal, Peste deal, peste Ardeal; C[ de c`nd e=ti pe la noi S-a scumpit br`nza de oi, +i de c`nd tu te-ai ivit Toate oile-au st`rpit. VIII

CUPRINS

Pui=orul Frunz[ verde de bujor, Am avut un pui=or. Pui, pui, pui, pui, pui, pui, Vin[-n cu=c[ s[ te pui. Pui=orul a zburat +i cu lacrimi m-a l[sat. Pui, pui, pui, pui, pui, pui, Cum a= face ca s[-l prind, Inimioara s[-i aprind?

}n mitologia romanilor sufletele ce aveau a trece ]n lumea umbrelor trebuiau sã ]mpace mai ]ntì pe cìnele Cerber, d`ndu-i o turt[ de grù f[cut[ cu miere. Coliva mor\ilor se face asemenea cu grù =i cu miere, =i dar este de presupus cã ea reprezint[ la rom`nii de ast[zi turta lui Cerber. 2 Vezi nota la balada M[n[stirea Arge=ului. 1

278 Pui, pui, pui, pui, pui, pui, De a= prinde pui=orul, Pe loc i-a= fr`nge piciorul, Pui, pui, pui, pui, pui, pui, +i i-a= face cuib ]n s`n, S[ nu-mi mai fie hain. Pui, pui, pui, pui, pui, pui, Vin’ la s`nu-mi s[ te pui! IX

R`ndunica R`ndunea cu alb[ creast[, Nu mai bate la fereastr[, C[ nu-s fat[, ci-s nevast[. C`nd eram la mama fat[, Orice vream f[ceam ]ndat[, Iar dac[ m-am m[ritat B[rb[\elul m-a mustrat. Cui e voia sa iubeasc[ Vie-n poart[ s[-mi gr[iasc[; Nu trimit[ pe altul, C[ altul umple satul. Vie singur furi=at +i-i dau dulce s[rutat, +i-i dau guri\[ t[cut[, S[ facem dragoste mut[.

VASILE ALECSANDRI

X

CUPRINS

Ilenu\a de la Piatr[

Ilenu\o de la Piatr[ Cu percica retezat[, Ce-ai fermecat lumea toat[, Vin’ s[ te s[rut o dat[, S[ m[ farmeci =i pe mine Ca s[ m[ iubesc cu tine. De \i-e b[rbatul ur`t, Ia \[rn[ de la morm`nt +i-i presar[-n a=ternut S[ se scoale surd =i mut. +i-i d[-n m`n[ o v[rgu\[ S[ se apere de m`\[. S[rmanul b[rbatul prost! Bun odor la cas[-a fost! Orice vede el nu crede, Orice crede el nu vede! XI

Hora \ig[neasc[1 Arde-m[ =i frige-m[, Pe-un c[rbune pune-m[! De m[-i pune pe-un c[rbune, Ibovnicul nu \i-oi spune. De m[-i pune-ntr-o frigare,

1 Vestitul poet rus Pu=kin a tradus aceast[ hor[ din rom`ne=te =i a introdus-o ]n poemul s[u intitulat |iganii.

279


Ibovnicul vin[ n-are! De m[-i bate cu-o v[rgu\[ Peste ochi =i peste \`\[, Tot m-oi duce la porti\[ S[ dau altuia guri\[. De m[-i bate cu gardul, Tot m-oi iubi cu altul! A=a-mi cere sufletul, A=a-mi este umbletul. Via-n var[ ]nflore=te, Iar ]n toamn[, cum rode=te, Vine graur de-o ciupe=te. Eu de ieri am ]nflorit; S`nu-mi ]nc[ n-a rodit +i ]l arde-un foc cumplit. XII

Barbu „Ce ca\i, Barbule, la noi? Nu sunt fete pe la voi?“ „Ba sunt, da-s cam mititele, Nu m[ pot iubi cu ele. La voi sunt mai n[lti=oare, +i de chip mai b[l[ioare, Mi le-a f[cut Dumnezeu Tocmai dup[ placul meu!“ „Barbule de la munteni, De-ai veni la moldoveni, Potoale-\i dorin\ele

+i nu-\i pierde min\ile“. „Mi-oi sem[na numele Prin toate c[r[rile S[ r[saie flori de dor Cu miros p[trunz[tor. S[ le poarte fetele, Fetele, nevestele, S[ le mearg[ vestele!“ XIII

CUPRINS

Baba =i fata Sub r[chita r[murat[ +ade-o bab[ sup[rat[ +i-mprejur iarba-i uscat[! Ce-a fost verde a ve=tezit, Ce-a fost dulce a am[r`t, Ce-a fost vesel s-a m`hnit! Pe sub lunca ]nverzit[ Trece-o fat[ ]nflorit[ +i de fluturi urm[rit[. Ce-a fost ve=ted ]nverze=te, Ce-i amar se ]ndulce=te, Ce-i m`hnit se-nvesele=te. XIV

Leli\ele Drag[ mi-e leli\a-nalt[ +i la mers cam leg[nat[. Drag[ mi-e leli\a-n joc

280 C`nd se leag[n[ cu foc, Unde-=i pune piciorul, Se aprinde mohorul. Unde-arunc[-un ochi=or, Arde sufletul de dor! Drag[ mi-e leli\a mic[ +i de trup cam ging[=ic[, C[ se suie pe opinc[ +i d[ gur[ sub\iric[; C`te fete cu m[rgele, Toate-s dr[gu\ele mele. C`te fete cu bondi\[, Poart[ miere pe guri\[. C`te fete r[s[rite, Toate-mi par flori ]nflorite. Cum a= face, cum a= drege, C[ pe toate le-a= culege, S[-mi fac traiul =i s[ mor Leg[nat pe s`nul lor! XV

Baba =i mo=neagul „Fost-ai, leleo, c`nd ai fost +-ai r[mas un lucru prost“. „Fost-ai, badeo, om voinic +-ai r[mas om de nimic“. „Avu=i, leleo, floricele +-acum ai zb`rceli pe piele“. „Avu=i, badeo, ochii d`rji

VASILE ALECSANDRI

+-acum e=ti cu trupu-n c`rji“. „Fost-ai, leleo, cu lipici +-ai r[mas cu fugi de-aici“. „Fost-ai, badeo, om vioi +-ai ajuns chiar un strigoi“. CUPRINS XVI

Fugi ]ncolo Fugi ]ncolo, vin[-ncoace; +ezi bini=or, nu-mi da pace. Las[-mi m`na, nu mi-o fr`nge, Ia-m[-n bra\e de m[ str`nge. Vrei o floare, nu-\i dau floare, Na-\i guri\[-ndulcitoare. Vrei ce vrei, eu vreu, nu vreu +i-\i dau tot sufletul meu! XVII

Floarea din p`rleaz

Leleo ro=ie la obraz, Leli\o, leli\o fa, Floricic[ din p`rleaz, Leli\o, leli\o fa, Ce folos c[ e=ti frumoas[ +i la cap c[p[\`noas[. E=ti drag[ fl[c[ilor Ca buha g[inilor. M`ndr[ e=ti =i spr`ncenat[, Dar la buze cam umflat[. E=ti ca floarea cea de nalb[,

281


Dar ]mpleti=i coada alb[. Str`nge-\i, leleo, buzele, C[ le pi=c[ mu=tele. Str`nge-\i lipitorele, C[ se v[d fasolele. XVIII

Busuiocul „Busuioace, busuioace, N-ai mai cre=te, nici te-ai coace!“ „Dar de ce s[ nu m[ coc C[ m[ port fetele-n joc“. „Trandafire, n-ai mai fi, Nici ]n cale-ai ]nflori!“ „Dar de ce s[ nu mai fiu C[ m[ poart[ lelea viu“. „Tu e=ti viu, dar eu sunt mort, +i de-abia-n lume m[ port“. „Mergi ]n hor[, salt[-n joc, S-ai parte de busuioc. Vin’ la hor[ ici ]n =ir, S-ai parte de trandafir“. XIX

Ian sui, leleo... „Ian sui, leleo,-n cel m[r dulce Sa vezi badea cum se duce Cu chica nepiept[nat[, Cu n[frama nesp[lat[,

Cu fa\a nes[rutat[“. „Vin’, b[di\[, ]napoi, Mai vin’, drag[, pe la noi, Chica piept[na-\i-oi, N[frama sp[la-\i-oi, Fa\a s[ruta-\i-oi“.

CUPRINS

XX

Femeia temut[ „Frunz[ verde de agude, Strig la puica, nu m-aude; +i de-aude ea s-ascunde, Ea s-ascunde, nu-mi r[spunde“. „Ba te-aud, b[di\[,-aud, Dar n-am gur[ s[-\i r[spund, C[-i du=manul l`ng[ mine Cu dou[ pistoale pline, C`nd de c`nd s[ deie-n mine. Unu-n mine, unu-n tine; S[ deie-n noi am`ndoi, }n noi, s[racii de noi! C-a=a ne-a slujit norocul S[-mp[r\im am`ndoi focul“. XXI

Sultana Frunz[ verde cardama, Sult[nico, fa. Ori tu mi-ai f[cut ceva,

VASILE ALECSANDRI

282 Sult[nico, fa, De nu te mai pot uita? C`nd m[ uit la casa ta, Mi se rupe inima. Alunica-\i de la g`t M-a aprins, m-a omor`t. Alunica-\i de pe bra\e O s[ m[ scoat[ din via\[. Leli\o cu alunei, Nu c[ta la doi, la trei +i cat[ la ochii mei, C[-s alba=tri ca =i-ai t[i. Hai, leli\[, la prisac[, Timpul dulce s[ ne treac[, S[ m`nc[m miere de roi, S[ ne iubim am`ndoi; S[ bem ap[ dintr-un loc +i s[ ne iubim cu foc! XXII

Leli\o de la munteni Leli\o de la munteni, Leli\o, leli\[ fa, Vin’ colea la moldoveni, Leli\o, leli\[ fa, S[ ne prindem so\iori, S[-nflorim ca doi bujori. Hai ]n hor[ de-i juca C[ eu sufletul \i-oi da;

Tu e=ti m`ndr[ la privit, Eu voinic, bun de iubit. Piar[ dracul dintre noi, S[ fim una am`ndoi, Tot un trup =-un sufle\el, Ca un deget =-un inel! XXIII

CUPRINS

+apte fete Pe mine ce m-a m`ncat? +apte fete dintr-un sat +-o nevast[ cu b[rbat; Iar nevasta dracului M[ spuse b[rbatului, M[ f[cu r`s satului; +i fetele m-au l[sat, C[ toate s-au m[ritat La inim[ m-au secat! Una-i Vi=a, una-i Mu=a, A treia e Br`ndu=a, A patra-i Anghelu=a. A cincea-i Catinca, A =asea e Voica, A =aptea Ilinca. Toate-au fost m`ndrele mele; +i c`t m-am iubit cu ele Le-am dat salbe =i inele; Dar cea puic[ de nevast[

283


Da cu spuz[ pe fereastr[, Da cu spuz[ s[ m[ ard[ C`nd treceam ca s[ m[ vad[. Ce-a fost verde s-a uscat, Ce-a-nflorit s-a scuturat, Ce-am iubit eu n-am uitat! XXIV

St[ncu\a La bordei cu crucea nalt[, La St[ncu\a spr`ncenat[ Joac[ hora ]ncheiat[, Curge lumea fermecat[. Vinu-i bun, ocaua mare, Beau voinicii pe secare, Nu se-ndur[ s[ se duc[, Noaptea la d`nsa-i apuc[. Cine trece, se opre=te, C`t o vede, nebune=te, Bea vin, punga-=i cheltuie=te +i z[u c[ nu se c[ie=te. Cine vine-n patru boi Se-ntoarn[ numai cu doi; Cine vine de c[lare, Pleac[ cu =aua-n spinare, Iar pe jos oricine vine }=i bea tot de l`ng[ sine +i se duce gol cu bine.

XXV

CUPRINS

M[rioara „M[rioar[ dintre b[l\i Cu dragostea-n patru par\i, Na de la mine doi zlo\i +i nu te iubi cu to\i“. „R[mì tu cu banii t[i, Eu cu prietenii mei. Banii =tiu s[-i cheltuiesc, Dar pe bani nu m[ iubesc“. XXVI

Domnica Ast[zi bur[, mìne bur[, Leli\[, leli\[, La Domnica-n b[t[tur[, Leli\[, leli\[, Ca s[ creasc[ de-o r[sur[ S-o puie la leg[tur[; S[ se primeneasc[-n ie +i-n rochi\[ lilichie S[ plac[ altor =i mie. S[ puie la g`t m[rgele +i la degete inele, P[ft[lu\e =i cordele Numa-n flori =i fluturele +-apoi s[ s-arunce-n joc Ca un trandafir de foc.

VASILE ALECSANDRI

284 XXVII

Nevasta care iube=te Nevasta care iube=te Spal[ noaptea =i c`rpe=te +i ziua se primene=te Of, of, of =i hop, hop, hop, Of, ce foc =i ce potop! La hor[ dac[ se prinde Inima ei se aprinde, +i dansul mereu ]ntinde. Of, of, of, =i hop, hop, hop, Of, ce foc =i ce potop! Sare, pasurile-ndeas[. Pl`ng copiii, ei nu-i pas[ Nici de cas[, nici de mas[. Of, of, of, =i hop, hop, hop, Of, ce foc =i ce potop! Iar b[rbatul ei, s[racul, Car[ la moar[ cu sacul, Pe-am`ndoi lua-i-ar dracul! Of, of, of, =i hop, hop, hop, Of, ce foc =i ce potop! XXVIII

Omule, boule Au nu vezi unde m[ duc, Omule, boule?

C-un condur =i c-un papuc, Omule, boule, CUPRINS Cu papucul t`r=ìnd, Cu condurul trop[ind. C[ de c`nd m-am m[ritat +i te-am luat de b[rbat, Nu te-ai mai trezit din prost +i de necaz mi-ai tot fost. Te-am m`nat s[ ari la plug Cu cei patru boi la jug. Plugu-mi l[sa=i la nevoi +i-mi pierdu=i s[rmanii boi! Apoi ]nc[ te-am m`nat +i cu pu=ca la v`nat. Pu=ca-n dou[ mi-o fr`nse=i +i nimic nu aduse=i. +i-am dat cofa s[ te duci La pu\, ap[ s[-mi aduci. C[zu=i, cofa mi-o sp[rse=i, Nici doagele n-aduse=i. Te-am m`nat apoi pe loc Cu h`rbul s[-mi aduci foc; H`rbul mi l-ai buc[\it, Spr`ncenele \i-ai p`rlit. Te m`nai s[-mi tai un lemn P`n[ c`nd s[ cer un semn; Toporul l-ai n[pustit, Sub lemne ai adormit!

285


XXIX

Aolea! Ce fuse asta? Aoleo! ce fuse asta? Lupii mi-au m`ncat nevasta, C`nd suiam am`ndoi coasta. Trecui balta, Luai alta. Aoleo! ce b[t[ioas[! Umbl[ tot n[b[d[ioas[; Nici cu asta nu fac cas[. Nici cu d`nsa Nu fac str`nsa. C`nd ]mi umbl[-n b[t[tur[, Chiar rusalii parc-o fur[... +i c`nd d[ c`te o gur[ Vaca fuge, Boul muge. Ho, bal\ato! na, boiastr[! Sta\i c[ nu e boala voastr[, Ci e chiar nevasta noastr[. Mi-e pereche, Nu vi-i streche! XXX

Nevasta harnic[ Iaca m`ndra de pe vale! Cu rochi\a ]n paftale Cum m[-nt`mpin[ ]n cale.

Of, of, of =i aoleu, Arde sufle\elul meu! Ea alearg[-n fuga mare, Secer[ orz de pr`nzare, +i-l usuc[-ntr-o c[ldare. Of, of, of =i aoleu, Arde sufle\elul meu! P`n[ un copil s[ sug[, Se azv`rle ca v`rlug[ +i r`=ne=te tot ]n fug[. Of, of, of =i aoleu, Arde sufle\elul meu! }ntr-o clip[ ea fr[m`nt[, Se ro=e=te, se-nfierb`nt[ +i de bucurie c`nt[. Of, of, of =i aoleu, Arde sufle\elul meu!

CUPRINS

XXXI

Nevasta b[tut[ Aoleu! m[-m[ doare spata, C[ m-a b[tut cu lopa-pata. Sufle\elul c`t colea. Aoleu! m[-m[ doare g`tul, C[ m-a b[tut r[u ur`tul. Sufle\elul c`t colea. Aoleu! m[-m[ doare m`na, C[ m-a b[tut cu pr[-pr[jina. Sufle\elul c`t colea.

286 Aoleu! mi-a-mi-a fr`nt piciorul, C[ m-a b[tut cu to-toporul. Sufle\elul c`t colea. Aoleu! m[-m[ doare =oldul, C-a dat ]n mine cu-cu boldul, Sufle\elul c`t colea. Aoleu! m[-m[ doare cotul, C-a dat cu lemnul ne-netotul. Sufle\elul c`t colea. Aoleu! m[-m[ doare capul C[ m-a lovit cu pro-pro\apul. XXXII

R[zbunarea nevestei Ici e \[r`n[ cu glod Hop o dat[, sus. Ici e b[rbatul nerod, Hop o dat[, sus. Ici e tocmai unde joc Ca s[ m[ alin de foc. Ici doarme cu mìni la piept +-o s[ joc s[ mi-l de=tept. Dar dec`t l-oi de=tepta Oi juca =-oi tot c`nta. Dormi tu, b[rb[\elul meu, Ierte-mi-te-ar Dumnezeu! Dormi, dormire-ai somnul lung, C[ multe-am tras =i-mi ajung!

VASILE ALECSANDRI

XXXIII

CUPRINS

Dec`t ruda =i vecinul Dec`t ruda =i vecinul, Leli\o, leli\[, Mult mai bine cu str[inul, Leli\o, leli\[. Ruda c[ te nec[je=te +i vecinul te vorbe=te. Iar str[inul te ajut[ +i face dragoste mut[. Dec`t un tat[ =-o mum[, S[ te certe pentru-o glum[, Mai bine c-un b[rb[\el, Dac[-i bl`nd =i tinerel, C[-\i spune dou[, trei glume Cum ]\i e mai drag pe lume +i-\i a=eaz[-o pernioar[ Pe prisp[ serile-afar[. Dec`t un b[rbat ur`t, Mai bine-un str[in iubit, C`t =ezi cu el ]mpreun[ Nu te-nduri de vorb[ bun[. Fie noaptea c`t de mare, C[ tot mic[ \i se pare. Trece-n grab’, ca o n[luc[, Ziua-n bra\e-i te apuc[!

287


XXXIV

Dorule, odorule C[tre mine te jurai, Dorule, odorule! C[ pe nimeni nu mai ai, Dorule, odorule! M-ai f[cut de te crezui, Dar cu altul te v[zui; +-acela mi-e frate bun, Nu-mi vine s[ m[ r[zbun. Po\i s[-mi fii de-acum cumnat[, C[ de mine e=ti l[sat[, Cu foc mare blestemat[ +i de mine-n veci uitat[! XXXV

Este bine, nu e bine Este bine, nu e bine S[ iube=ti de l`ng[ tine, C[ te vede ori=icine +i te face de ru=ine; Ci s[ iube=ti mai departe; Dusele nu sunt de=arte; Ori=ic`nd doru-\i abate, Te repezi ca la un frate. B[rbatu-i cu bun[tate, Te-ntreab[ de s[n[tate; Iar nevasta, de iube=te,

Se preface c[ bole=te, CUPRINS Geme, zace, se boce=te +i b[rbatu-=i am[ge=te. El alearg[ =-o ]ntreab[: „Nu =tii, soro, vreo bab[ Ca s-aleag[ vreo iarb[, S-o pun la foc ca s[ fiarb[?“ Ea-i r[spunde: „Mergi la moar[, La f[ina de secar[“. El se duce, ea se scoal[, Se g[te=te,-mbrac[ \oal[, Apoi masa c[ a=eaz[, Cu neicu\a osp[teaz[ +i din gur[ tot ureaz[: „Deie Dumnezeu o ploaie, Gr[un\ele s[ se moaie S[ nu poat[-a m[cina, Nici acas[-a se-nturna!“ XXXVI

Aolic[, dodo, fa „Aolic[, dodo, fa! Au tu mi-ai f[cut ceva? De nu te mai pot uita?“ „Ba, nu \i-am f[cut nimic. Dar mi-e vorba cu lipic De supun pe-orice voinic.“ „Hai, m`ndro, pe deal ]n sus, C-a f[cut fuseiul fus

288 +i nici haragi nu i-am pus“. Hai, m`ndro, s[ ne suim, S[ mergem, s[ h[r[gim, Numai am`ndoi s[ fim. Eu s[ h[r[gesc din deal, C[tre vale-n jos, spre mal +i tu, m`ndro, c[tre deal. Fa\[-n fa\[ s[ privim, Ochi cu ochi s[ ne-nt`lnim, Unul spre-altul s[ venim! XXXVII

Zis-a badea Zis-a badea c-a veni Luna c`nd a r[s[ri. Ies afar[, luna-i sus, Bade-a venit =i s-a dus! Ies afar[, luna-i jos, Badea nici c[ s-a ]ntors! Unde e=ti, b[di\[ frate, De m[ la=i pe a=teptate? „Taci, leli\o, c-am venit De cum luna s-a ivit. +i te-a=tept pe dup[ cas[ Sub r[chita cea pletoas[“. „De-ai venit, bine-ai venit, Trandafirul meu iubit! C[ cu tine m[ mai ieu De-mi alin necazul greu!“

VASILE ALECSANDRI

XXXVIII

CUPRINS

Arz[-l focul de b[rbat Arz[-l focul de b[rbat! A venit asear[ beat +i de mine s-a legat. Eu i-am zis: „Vedea-te-a= mut! C[ nu e=ti om priceput. Cum te-ar[\i, cum leneve=ti, De nimic[ nu-ngrije=ti. N-ai ]nchis ocoalele, Nici ai ]nchis vitele +-un buhai s-a dezlegat, Toate vitele mi-a spart, +-au venit lupii ]n sat +i pe toate le-a m`ncat!“ XXXIX

Lele\ico, draga mea Lelitico, draga mea, Guri\[ de floricea! C`nd a veni s`mb[ta, Leag[ de codi\a ta Un fir galben de m[tas[ +i mi-l scoate pe fereastr[. C`nd voi veni s[ te-a=tept, De m[tas[-oi trage-ncet, Tu pe-afar[ c[-i ie=i +-am`ndoi ne-om dr[gosti.

289


XL

}nsura-m-a=

1

}nsura-m-a=, ]nsura, Nu =tiu soacra ce mi-a da?

Co=arca cu fusele, Costre\ul cu m`\ele? }nsura-m-a=, ]nsura, Nu =tiu ce fat[-a= lua S[ fie de om bogat,

CUPRINS

1 }nsur[torile pentru rom`ni sunt un prilej de mari veselii, c[ci nun\ile \in mai multe zile =i bancheturile nu contenesc. Obiceiurile sunt p[zite cu rigurozitate de la mo=i-str[mo=i ]n asemenea ceremonii de familie =i sunt foarte interesante de observat. Iat[, de pild[, datina ]mpletirii cum se practic[ ]n mun\ii Vrancei. Vornicelul, \in`nd o n[fram[ cusut[ ]n m`n[, merge ]ntov[r[=it de al\i doi oameni la p[rin\ii fetei =i zice: „Buna vreme la cinstita adunare! =i la cinsti\i socri mari! cum tr[i\i? cum v[ afla\i?“ Socrii r[spund: „Mila Domnului, ne afl[m bine; dar =i dumneavoastr[ seama v[ da\i: pe la noi ce c[uta\i?“ Vornicul se ]nchin[ =i zice: „Noi cum umbl[m =i ce c[ut[m, seama bine ne d[m, frica nim[nui nu purt[m. De unde venim =tim, =i unde mergem cunoa=tem, c[ noi suntem soli ]mp[r[te=ti, oameni buni, dumnezeie=ti, =i avem porunc[ ]mp[r[teasc[, nimeni s[ nu ne opreasc[. Deci dvoastr[ sunte\i ruga\i bine s[ ne asculta\i, c`nd vom cuv`nta =i seama ne-om da. Al nostru t`n[r ]mp[rat de cu sear[ ne-a chemat =i aceast[ porunc[ ne-a dat: sa str`nge\i cete de voinici, cu topoare mari =i mici, ca s[ fac o v`n[toare, de p[s[ri g[lbioare, de bl`nde c[prioare. Noi cu to\ii ne-am supus, la v`n[toare ne-am dus. Iar ]mp[ratul ]ndesear[ z[ri o urm[ u=oar[ de sprinten[ fiar[. Unii ziser[ c[-i urm[ de pas[re de rai, s[ fie ]mp[ratului bun[ de trai. Al\ii ziser[ ca-i urm[ de z`n[, s[ fie ]mp[ratului gr[din[, de frumoase roduri plin[. Atunci t`n[rul nostru ]mp[rat ]n sc[ri de aur s-a ridicat, peste m`ndra oaste a c[tat =i a zis: Cine-a fi ]n stare s[ prind[ o fiar[ =i pe urm[-i s[ se duc[ =i r[spuns apoi s-aduc[? Atunci noi ne-am ales =i pe loc am purces din urm[ ]n urm[, ca p[storul dup[ turm[. +i venind noi trei voinici, =i ajung`nd pe aici cu suflarea v`ntului, pe fa\a p[m`ntului, am z[rit c[z`nd pe cas[ o stea m`ndr[, luminoas[, =-am mai v[zut o floricea mai m`ndr[ dec`t o stea, care-n flori ]nflore=te, dar de rodit nu rode=te. }mp[ratul nostru o vrea =i ne-a trimis dup[ ea, ca s[ i-o ducem mireas[, sa =i-o fac[mp[r[teas[!

290 R[u mi-e team[ de-un p[cat! Ea mi-a cere lumea toat[ F[r-a se g`ndi la plat[, +i mi-a cere piei de zmeu S[-ncal\e piciorul s[u, C[ de capr[ Lesne crap[. +i de oaie Se despoaie +i de \ap }\i sare-n cap! A= lua-o de B[rg[u, M[ tem c-a fi lucru r[u. Oi lua o s[rm[ncu\[ Care poart[ opincu\[ +i c[ma=[ cu alti\[, +i pe =olduri o catrin\[. XLI

Pe sub poale de p[dure Pe sub poale de p[dure Merg copilele la mure, Nevestele la alune +i r`d ca ni=te nebune. Eu m-am dus s[ tai nuiele +i prin huci am dat de ele. Venit-a ploaie cu v`nt De le-a \ipat la p[m`nt. Eu am fost b[iat milos,

VASILE ALECSANDRI

M-am l[sat cu ele jos +i le-am m`ncat murele +i le-am mu=cat gurile. XLII

CUPRINS

Fa leli\[ rotili\[ „Fa leli\[ rotili\[, D[-mi gura peste porti\[“. „Ba, eu gura nu \i-oi da, C[ a=a tu m[-i mu=ca. Drag ]mi e b[dica nalt C[ s[rut[ dezmierdat. El se pleac[ de e=ti mic[ +i ]n bra\e-i te ridic[, Dar b[dica mititel Mi-e ur`t =i fug de el, C[ cu nasu-n brù te-mpunge +i cu gura nu te-ajunge!“ XLIII

Pentru m`ndra care-mi place Pentru m`ndra care-mi place Nici p[rin\ii n-au ce-mi face, Nici judele satului, Nici chiar domnii sfatului. Domnii =ed =i sf[tuiesc, Eu cu m`ndra m[ iubesc +i cu dragoste-i =optesc:

291


„De \i-ai face pat afar[, Eu m-a= face v`nt de var[ +-a= veni la tine-ndat[ S[ te v[d: cum e=ti culcat[? Cu fa\a c[tre perete, Cu gura arz`nd de sete? Fa\a v`ntura-\i-o-a=, Gura s[ruta-\i-o-a=!“ XLIV

Trecui valea Trecui valea =-o punti\[ La fata de d[sc[li\[: „Drag[ m`ndr[, m`ndruli\[! Nu =tii \ese, nu =tii coase, Dar te =tii c[ e=ti frumoas[. Podu-\i \ese p`nza groas[, Fuiorul joac[ prin cas[. Dar fuiorul cum s-a tors? Cobor`nd pe scar[ jos, Cu trei ou[ de g[in[ +i cu sacul de f[in[. Oricum fie, a=a fie, E=ti frumoas[ =i-mi placi mie!“ XLV

Bade Trandafir „Bade Trandafir frumos! Vrut-ai s[ te-ar[\i duios,

Dar te-ai ar[tat ghimpos +i din minte nu m-ai scos“. „Vai! leli\[ din cel sat! Ce-ai cerut =i nu \i-am dat? Cerut-ai faguri de miere, Eu \i-am dat buzele mele; Cerut-ai o viorea, |i-am adus inima mea“. „Dac[ vrei dragoste-aprins[, Ad[-mi gura neatins[. +i o inim[ fecioar[ CUPRINS Ca apa de la izvoar[“. XLVI

M[i b[di\[, p[r sucit M[i b[di\[, p[r sucit! +ezi la noi dac-ai venit. Dec`t s[ v[d c[ te duci Mai bine te-a= vedea-n furci, }n furci nalte de nuiele Deasupra c[su\ei mele. V`ntul s[ te r[coreasc[, Ochii mei s[ te priveasc[. XLVII

Poruncitu-mi-a m`ndra Poruncitu-mi-a m`ndra S[ m[ duc p`n’ la d`nsa. Duce-m-oi ca un nebun

292 Pe-o frunzi\[ de alun. Trec ]n vale, mor de sete, M[-nt`lnesc cu dou[ fete, Am`ndou[-n berte nou[, S[ruta-le-a= pe-am`ndou[, Iar pe una totdeauna C[-i frumoas[ ca =i luna. Copili\[ de boier! Cat[ colo-n fund, pe cer, Vezi cel nour, vezi cel deal? Vin’ cu badea la Ardeal. Fata-mi zice: „E=ti nebun, Mergi pe-o frunz[ de alun, C[ te-a=teapt[ oarecine +i r`de-n bra\e str[ine.“ XLVIII

Trandafir cu dou[ flori Trandafir cu dou[ flori, Mama-i cu dou[ nurori, Una-i ruja macului, Una-i ruja dracului, Una-i pune l[utoare Ca s[-i fie-op[ritoare. Alta merge la f`nt`n[ Cu c[ma=a soacrei-n m`n[ +-o ]ntinde-n ap[-o dat[: „Na-\i-o, mam[, c[-i sp[lat[“. +-o aga\[ pe-o nuia, Cìnii h`rìe la ea!

VASILE ALECSANDRI

XLIX

CUPRINS

Pas[re galben[ Pas[re galben[-n cioc, R[u mi-ai c`ntat de noroc, De \i-ar pica ciocul t[u Precum mi-ai c`ntat de r[u! Tra, la, la, la, la, la, la, Nu vedeai inima mea C`t de fierbinte iubea, Dar acuma-i sloi de ghea\[, Rece =i f[r[ de via\[, Tra, la, la, la, la, la, la, Glasul t[u cu am[r`re Mi-a c`ntat de desp[r\ire. S[ m[ duc ]n cale grea, Departe de puica mea! Tra, la, la, la, la, la, la, C[ci nu sunt un v`n[tor S[ p`ndesc c`nd ai s[ zbori, +i s[-\i dau eu \ie plat[ Cu un fulger de s[geat[! Tra, la, la, la, la, la, la! L

R[va=, puic[..

„R[va=, puic[, r[va=, drag[, Nu-\i par[ lucru de =ag[. R[va= de la ]mp[ratul


C[-\i vine-acas[ b[rbatul“ „Arz[-l focul de r[va=, +i-n cenu=[ vedea-l-a=!“ „Gat[-te, nevast[, bine C[ b[rbatul iat[-l vine“. „Las’ s[ vie, dracul =tie! Calea m[r[cini s[-i fie. Eu c[ma=a i-am sp[lat, Cu urzici i-o am frecat +i pe spini i-o am uscat +-]nc[ i-am g[tit de cin[ Dou[ labe de g[in[ Cu sm`nt`na din f`nt`n[“.

293 „Gat[-te, nevast[, bine, Iat[ c[ dr[gu\ul vine“. „Las’ s[ vie, Domnul =tie! Calea trandafiri s[-i fie. Eu c[ma=a i-am sp[lat, Cu sulcin[-o am frecat, +i pe flori i-o am uscat +-]nc[ i-am g[tit de cin[ Un pui t`n[r de g[in[, +-o ulcic[ de vin plin[. C[-i sunt drag[, =-orice-oi face, El ]mi zice c[ ]i place!“

C~NTECE DIN BASARABIA


295 CUPRINS

I1 Frunz[ verde de ov[s Floricic[ de pe =es! Te-am ]ndr[git de pe mers, C[ \i-e mersul leg[nat, La inim[ m-a secat! Floricic[, floare-albastr[ R[s[rit[-n calea noastr[, N[lti=oar[, sub\irea, Tocmai pe potriva mea, C[r[u=ii te-or c[lca. Te-or c[lca =i te-or strica, La inim[ m-or seca. Floricic[, floricea, Vin[ pe inima mea, L`ng[ mine s[-nflore=ti, De pas r[u s[ te fere=ti, Sufletul s[-mi r[core=ti!

II Frunz[ verde baraboi, Ne-a f[cut maica pe doi, Unul mercuri, unul joi +-a umplut lumea cu noi. +-am avut o surioar[ Ce-a umplut lumea de par[! Maica s-a luat prin \ar[ S[ ne str`ng[ gr[m[joar[. S[ ne deie-n B[l\i la =coal[2 (Mai bine-am muri de boal[!), Mosc[le=te s[-nv[\[m +i la oaste s[ intr[m! Mosc[le=te-oi ]nv[\a C`nd eu limba mi-oi uita, C`nd a cre=te grù-n tind[, +-a ajunge spicu-n grind[, C`nd a cre=te grù-n cas[ +-a ajunge pìne-n mas[!

1 Din cauza greut[\ii rela\iilor ]ntre Moldova =i Basarabia, nu am putut s[-mi procur alte c`ntece peste Prut dec`t aceste XVI buc[\i, din care unele sunt numai fragmente. Sunt ]ns[ convins c[ s-ar putea descoperi multe balade =i doine minunate la rom`nii ce se afl[ sub st[p`nirea ruseasc[, c[ci =i-au p[strat foarte bine p`n-acum datinile, limba =i tipul str[mo=esc. 2 B[l\ile sunt un sat mare de pe malul Prutului ]n Basarabia.

296 III Zi =i noapte vicole=te, Nevast[, nevast[! Dorul t[u m[ pr[p[de=te, Nevast[, nevast[! Casa ta-i descoperit[, Mie-mi pare =indilit[, Casa ta e dezvelit[, Mie-mi pare poleit[. C`nd m[ uit la casa ta, Mi se rupe inima. C`nd ]\i z[resc umbletul, R[u ]mi arde sufletul! IV Frunz[ verde de m[slin[, Trecui Nistrul, ap[ lin[, S[ vedem pìnea de-i bun[ Ca =i-n \ara mea str[bun[. Fie dulce ca =i mierea Mie-mi pare c[-i ca fierea. V Frunz[ verde poam[ coarn[, Ast[ iarn[ era iarn[ +i ningea =i vicolea, B[di\a la noi venea, Dar acu-i senin =i bine +i b[di\a nu mai vine.

VASILE ALECSANDRI

Ori de mine-i s-a ur`t, CUPRINS Ori cazaci l-au omor`t, Arz[-i focul la un loc, Cum arde pieptu-mi ]n foc! VI Floare, floricea, Mai zi, puica mea, Cum ziceai asear[ Pe din jos de moar[. Cum ziceai, ziceai, Inima-mi rupeai, Mai zi ]nc[-o dat[ +i mi-o rupe toat[! VII Cine vede =i pricepe Dragostea de unde-ncepe, Cine vede =i cunoa=te Dragostea de unde na=te? De la g`tul cu m[rgele, De la buze rumenele, De la grai cu dr[g[nele De la \`\e bourele. VIII C`nd eram la mama fat[, Purtam rochii de bucat[, Dar de c`nd m-am m[ritat C-un moscal din cela sat,


Nici n-am fust[ de purtat, Nici papuci de ]nc[l\at! Inima-mi e cu l[cat[. C`nd a= descuia odat[, Ar cunoa=te lumea toat[ C`t amar =i c`t venin Bea inima la str[in. IX Frunz[ verde de hamei, Ce g`nde=ti de nu m[ iei? Judecat[ poate vrei? Hai la popa din Orhei1: „Protopoape luminate, Judec[ =i f[ dreptate“. „Judecata \i-e f[cut[, Ia-\i v[dana =i f[ nunt[“. „Ba v[dana n-oi lua Chiar de m[ vei blestema, +-oi lua o fat[ mare De peste cele hotare, C-acolo sunt moldovence +i mai colo sunt muntence Cu vers dulce femeiesc +i cu suflet rom`nesc“.

297 X CUPRINS Frunz[ verde de pelin, Tu str[in[, eu str[in, Am`ndoi ne potrivim. Hai ]n codru s[ tr[im, Haide-n codrii B`cului2, Pe marginea Prutului, S[ ne facem bordeie= Cu u=orii de cire=, +i cu patul de m[cie=, C`nd vom vrea ca s[ dormim }n departe s-auzim Buciumele p[store=ti Din c`mpii moldovene=ti. XI Ionel din Chi=in[u, Drag ]mi e numele t[u! De-i tr[i s[ fii al meu, De-i muri s[ te-ngrop eu. S[ te-ngrop la capul meu, Ca s[ te visez mereu, S[ dorm pe morm`ntul t[u P`n[ ce-a vrea Dumnezeu Ca s[ m[ sf`r=esc =i eu.

1 |inutul Orheiului era unul din cele mai tari pe timpul domnilor vechi. Orheienii aveau veste de vitejie pe c`nd Moldova se g[sea ]n lupte necurmate cu puterile vecine. 2 Codri mari ce se g[sesc pe drumul de la Sculeni la Chi=in[u, capitala Basarabiei.

298 XII Ah! amar =i vai de via\[! Nici o drag[ diminea\[ S[ nu v[rs lacrimi pe fa\[, Nici o drag[ de cu sear[ Lumea s[ nu-i fie-amar[! Mare-i lumea, eu nu-ncap, +i m[ mir: ce r[u le fac? Nici averea nu le iau, Nici iubirea nu le vreau, Ci tot pl`ng, jelesc mereu La morm`nt, la so\ul meu, Pe morm`ntu-i iarba cre=te, }n morm`nt el putreze=te, Inima mi se tope=te! XIII Frunz[ verde pelini\[, Pe cea verde movili\[ Se rote=te-o p[uni\[ +-un p[un cu chica scurt[, Ie=i, b[di\[, de-l ascult[. „Asculta-l-ar pustia C[ mi-a luat so\ia. Ochii cu spr`ncenele, M`na cu inelele, G`tul cu m[rgelele, Gura cu m`ndrelele, +i mi-a luat zilele De-a ]mplut movilele“.

VASILE ALECSANDRI CUPRINS XIV F[-m[, Doamne, ce m[-i face Sufletul s[ mi se-mpace, F[-m[ huluba= de-argint Cu aripile de v`nt, S[ mai zbor de pe p[m`nt P`n’ la maica pe morm`nt. +i s[ stau, s[ m-odihnesc S[ pl`ng =i s[ m[ jelesc +i de bune =i de rele, De aleanul vie\ii mele! XV Frunz[ verde clocotici, La tot plopul c`te cinci, Iar la plopul cel mai mare +ade un voinic calare +i tot zice cu oftare: „La f`nt`na cu cerdac Este-un trandafir de leac. Cum a= face s[ nu-l scap, S[ mi-l pun seara la cap. Toat[ noaptea s[-mi visez M`ndruli\a ca s[ v[z De g`nde=te ea la mine Ori de umbl[-n c[i str[ine!“ XVI

Drag mi-a fost drumu-ntracoace, +i n-am pentru cine-l face!

299


Puiculi\a ce-am iubit Zice c[ m-am mosc[lit +i-mi vorbe=te du=m[ne=te, De pe mal c`nd m[ prive=te, +i-mi tot zice: Fugi departe C[ de mine tu n-ai parte! C`nd erai rom`n curat,

Sufletul meu \i l-am dat, Dar de c`nd te-ai c[z[cit E=ti ca dracul de ur`t. Prutu-i mare =i nu pot P`n’ la ea s[-l trec ]not. Prutul vine ca un zmeu C`nd sosesc pe malul s[u!

CUPRINS

APRECIERI Kog[lniceanu ]n literatura istoric[ a Rom`niei =i Alecsandri ]n literatura noastr[ popular[ joac[ p`n[ la un punct rolul lui Columb ]n literatura noastr[ ]n privin\a geografic[… Vor trece sute de ani, dar niciodat[ nu va r[suna numele unui Mihu copilul, Toma Alimo=, Erculeanu etc., f[r[ ca ecoul s[ nu vibreze: Alecsandri! B. P. HA+DEU, Articole =i studii literare, Bucure=ti, 1961, p. 152-153. Alecsandri mai are un mare titlu de glorie, pe care se cade s[ i-l subliniem mai ales acum. Intui\ia lui de artist profund =i delicat l-a f[cut s[ se apropie cu pietate =i ]n\elegere de depozitul sacru al poeziei noastre populare. Alecsandri n-a tratat poezia aceasta ca sociolog ori ca folclorist. A c[utat ]n ea giuvaierul =i a =tiut s[-l g[seasc[ =i s[-l valorifice. Oameni ne]n\eleg[tori, judec`nd din alt punct de vedere dec`t al s[u, au ]ndr[znit s[ condamne aceast[ mare oper[ ]n care el a adunat aurul sufletului nostru na\ional, cur[\indu-l de zgur[ =i de tin[. Dar tocmai acesta e marele lui merit, =i tocmai aici se dovede=te noble\ea talentului s[u, ]n acest acord cu sufletul popular =i cu formula lui artistic[. Opera aceasta a bardului de la Mirce=ti e cu at`t mai valoroas[ ast[zi cu c`t ast[zi, mai mult dec`t alt[dat[, ne afl[m ]ntr-o mare criz[, c`nd personalitatea noastr[ na\ional[ se alege. +i-n manifest[rile artistice, care sunt hot[r`toare, trebuie s[ pornim de acolo de unde a pornit el. Ca Anteu, ca s[ dob`ndim puteri noi, s[ ]ngenunchem =i s[ s[rut[m p[m`ntul nostru, ]mbr[\i=`ndu-l. Mihail SADOVEANU, M[rturisiri, Editura pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1960, p. 158. … Ca de multe ori c`nd este profund dezam[git de opreli=tile ce-i stau ]nainte, Alecsandri se refugiaz[ ]n scris. Baladele erau mai de mult date la tipar, probabil din toamna 1851. Acum, eliberat f[r[ voia lui de sarcinile revistei ce-l preocupase intens de la ]napoierea din str[in[tate, el se ocup[ mai ]ndeaproape de tip[rirea poeziilor populare, face corecturi, le gr[be=te, astfel c[ ]n aprilie


301

1852 apare ]n sf`r=it prima fascicul[ din ele cu titlul devenit istoric el ]nsu=i, ca =i c`nd ar fi fost imprimat nu pe simpla h`rtie din modesta tipografie a lui Codrescu, dar ]n bronz, pentru eternitate: Poezii poporale. Balade (c`ntece b[tr`ne=ti) adunate =i ]ndreptate de V. Alecsandri (…) Apari\ia primei p[r\i din balade ]n aprilie 1852 este unul din momentele cele mai ]nsemnate, dac[ nu chiar cel mai ]nsemnat, din dezvoltarea interesului pentru folclor ]n \ara noastr[. G. C. NICOLESCU, Via\a lui Vasile Alecsandri. Edi\ia a doua, rev[zut[. Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1965, p. 258-259, 260. C`t pot face tovar[=ii buni ca stimulent pentru un spirit receptiv, au dovedit-o Negruzzi =i Russo fa\[ de Alecsandri. Ace=ti doi sunt premerg[torii curentului popular ]n Moldova. Cel dintì, ]ntr-un spiritual articol despre c`ntecele populare, descoper[ cu ochi de artist frumuse\ile lor, iar al doilea le adun[ ]n tain[ =i le cite=te prietenilor. +i ceea ce f[ceau ei doi ca diletan\i, Alecsandri avea s[ continue cu st[ruin\[. Comoara odat[ aflat[, nimeni nu-=i d[dea mai bine seama de valoarea ei ca Alecsandri, iar foiletoanele lui din ziarul „Bucovina“, scrise asupra acestor c`ntece populare (1848-1850), sunt tremurul de bucurie c[ prin ajutorul lor va da literaturii o ]ndrumare nou[. De dragul adev[rului fie constatat c[ toat[ mi=carea de descoperire a literaturii noastre populare s-a dezvoltat independent de aceea a popoarelor apusene, c[ nici unii dintre cei ce au pornit-o nu cuno=teau teoriile lui Herder =i nici ]nceputurile folcloristice ale =colii romantice germane nu str[b[tuser[ p`n[ la d`n=ii. Interesul pentru acea literatur[, care a dus str[in[t[\ii vestea frumoaselor noastre ]nsu=iri suflete=ti =i din care a r[s[rit ]ntreaga noastr[ literatur[ mai nou[, s-a dezvoltat ]n Moldova, aproape paralel cu ac\iunea din \[rile apusene =i ]ndeosebi cu cea din Serbia, unde Vuk Karagici s[v`r=ise aceea=i oper[ de rena=tere ca Alecsandri la noi. Dorin\a lui Alecsandri s-a ]mplinit cu adev[rat. Lozinca lui „}nd[r[t la popor!“ =i-a dat cele mai frumoase roade. S-a dovedit mai ]ntì c[ ]n poezia marelui poet anonim se g[sesc formele cele mai variate =i mai simple de exprimare a frumosului =i elementele cele mai trainice =i mai bogate de limb[. Astfel opera lui Alecsandri, prin r[d[cina ei ]n popor, a fost chemat[, ]n diferite crize literare =i lingvistice, =i a reu=it s[ salveze limba rom`n[ de orbec[iri prin ad`ncimi fantastice. +i dac[ poetul din Mirce=ti n-ar avea alt merit dec`t acesta, totu=i ar r[m`nea mare. Ilarie CHENDI, Pagini de critic[. Edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, note =i bibliografie de Vasile Netea. Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1969, p.195-196.

302

VASILE ALECSANDRI

Apari\ia unei culegeri de poezie popular[ ca aceea a lui Alecsandri a fost preg[tit[ de o ]ntreag[ mi=care de simpatie pentru crea\ia poporului. C`nd a ajuns la cuno=tin\a publicului, culegerea a produs entuziasm =i s-a integrat dendat[ ca parte din ]ntreaga noastr[ activitate literar[ =i cultural[. Prin p[trunderea =i ]n =coal[ =i ]n marea mas[ a cititorilor, poeziile populare din culegere au fost =i educatoare a societ[\ii noastre, c[reia i-au pus ]nainte o limb[ frumoas[ =i un fond de sensibilitate =i idei, ]n stare s[ influen\eze =i pe scriitori. Pe urma lui Alecsandri, Eminescu se inspir[ din crea\ia popular[ pe care, =i el, o ]nnobileaz[, spre a ajunge la c`teva din cele mai str[lucite produc\ii ale literaturii noastre. La fel cu Eminescu, =i al\i mari scriitori ai no=tri g[sesc inspira\ie ]n folclor. Culegerile lui Alecsandri =i-au ]ndeplinit rolul lor literar =i politic =i au fost publicate potrivit cu concep\ia de pe atunci despre folclor. Ast[zi o culegere de poezie popular[ se supune unei discipline, este pus[ ]n raport cu dialectologia =i cu lingvistica. Opera lui Alecsandri poate fi privit[ ca un fapt trecut ]n domeniul istoriei culturale =i supus[ criticii obiective ]n ce prive=te concep\ia =i realizarea. Aceasta n-o va impiedica s[ fie mereu citit[ =i s[ r[m`n[ ca un moment luminos ]n desf[=urarea literaturii noastre. D. MUR{RA+U, Alecsandri culeg[tor de poezie popular[. – }n cartea: V. Alecsandri, Poezii populare ale rom`nilor. Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, p. XXXI. Prin propriul s[u exemplu ]n munca de colectare =i valorificare a crea\iei poetice populare, Alecsandri \ine s[ releve importan\a excep\ional[ a folclorului pentru dezvoltarea literaturii na\ionale. Poezia popular[ chiar de la ]nceputul activit[\ii lui literare i-a slujit… nu numai ca surs[ de inspira\ie, ci imprim[ operei lui un profund caracter democratic =i umanist, simplitate =i naturale\e ]n expresie. Laz[r CIOBANU, Lirica lui Alecsandri. — }n cartea colectiv[ Eu doina c`nt… Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1978, p. 161.

Poezii Populare Ale Românilor

Poezii

Ale karuzela!

Boso, ale w ostrogach

Das Populare der Gesellschaft

The Ale Boy's Feast

Figuri ale alteritatii

The Ale Boy's Feast

The Ale Boy's Feast

Boso, Ale W Ostrogach

Boso, Ale w Ostrogach

Elemente fundamentale ale esoterismului

Uimitoarele peripetii ale jupanului Antifer

Formele elementare ale vietii religioase

Uimitoarele aventuri ale unui chinez

Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi

Despre cele două voinţe ale lui Hristos

Tradiţii ale rromilor din spaţiul românesc

Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului

Populare DDR-Irrtumer: Ein Lexikon von A-Z

Francmasoneria. Misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare

Cakes and Ale- or, the Skeleton in the Cupboard

Populare Religion: Auf dem Weg in eine spirituelle Gesellschaft

Cakes and Ale- or, the Skeleton in the Cupboard

Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze

Catalogul marcilor postale ale Republicii Moldova 2001-2006

Catalogul marcilor postale ale Republicii Moldova 1991-2001

Dreapta Intelectuala. Teorii si scoli de gandire ale dreptei contemporane occidentale

Ale, Beer, and Brewsters in England: Women's Work in a Changing World, 1300-1600

The Great American Ale Trail: The Craft Beer Lover's Guide to the Best Watering Holes in the Nation

Poezii Populare Ale Românilor

Poezii

Ale karuzela!

Boso, ale w ostrogach

Das Populare der Gesellschaft

The Ale Boy's Feast

Figuri ale alteritatii

The Ale Boy's Feast

The Ale Boy's Feast

Boso, Ale W Ostrogach

Boso, Ale w Ostrogach

Elemente fundamentale ale esoterismului

Uimitoarele peripetii ale jupanului Antifer

Formele elementare ale vietii religioase

Uimitoarele aventuri ale unui chinez

Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi

Despre cele două voinţe ale lui Hristos

Tradiţii ale rromilor din spaţiul românesc

Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului

Populare DDR-Irrtumer: Ein Lexikon von A-Z

Francmasoneria. Misterele dezvăluite ale unei gigantice conspiraţii satanice planetare

Cakes and Ale- or, the Skeleton in the Cupboard

Populare Religion: Auf dem Weg in eine spirituelle Gesellschaft

Cakes and Ale- or, the Skeleton in the Cupboard

Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze

Catalogul marcilor postale ale Republicii Moldova 2001-2006

Catalogul marcilor postale ale Republicii Moldova 1991-2001

Dreapta Intelectuala. Teorii si scoli de gandire ale dreptei contemporane occidentale

Ale, Beer, and Brewsters in England: Women's Work in a Changing World, 1300-1600

The Great American Ale Trail: The Craft Beer Lover's Guide to the Best Watering Holes in the Nation

Recommend Documents