Liviu
REBREANU P{DUREA SPÂNZURA|ILOR
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ...
2016 downloads
5237 Views
1MB Size
Report
This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
Report copyright / DMCA form
Liviu
REBREANU P{DUREA SPÂNZURA|ILOR
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ................................................................ 3 Tabel cronologic ..................................................................... 4 P{DUREA SPÂNZURA|ILOR CARTEA }NTÂI ...................................................................... 22 CARTEA A DOUA ................................................................ 114 CARTEA A TREIA ................................................................ 196 CARTEA A PATRA ............................................................... 269 Referin\e critice ................................................................... 315
2
CUPRINS
NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textul este reprodus aici dup[: Liviu Rebreanu, Opere, 5, edi\ie critic[ de Niculae Gheran. Addenda de Cezar Apreotesei =i Valeria Dumitrescu, Bucure=ti, Editura Minerva, 1972.
Coperta: Isai Cârmu © LITERA, 2002
ISBN 9975–74–035–9
3
CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC1 (de Niculae GHERAN)
1885 27 nov. }n satul Târli=iua (din fostul comitat Solnoc-Dobâca — azi jude\ul Bistri\a-N[s[ud), se na=te Liviu Rebreanu, primul din cei 14 copii ce vor veni pe lume ]n familia ]nv[\[torului Vasile Rebreanu =i a Ludovic[i (n[scut[ Diuganu). Tat[l (1862—1914) se mai ocup[ cu strângerea de folclor, colaborând la diferite gazete din Ardeal. }n tinere\e, mama (1865—1945) era pasionat[ de teatru, fiind considerat[ “prim[ diletant[“ pe scena Becleanului de ba=tin[. Ambii p[rin\i sunt arhetipurile Herdelenilor din Ion. 1889 Familia se mut[ ]n comuna Maieru, pe valea Some=ului. “}n Maieru am tr[it cele mai frumoase =i mai fericite zile ale vie\ii mele. Pân[ ce, când s[ ]mplinesc zece ani, a trebuit s[ merg la N[s[ud, la liceu.” }n scrierile de sertar, la ]nceput ]n limba maghiar[, =i apoi ]n limba român[, multe amintiri din copil[rie aduc pe prim-plan oamenii acestor locuri. De=i localizate ]n imaginarul Pripas (identificat de cercet[tori cu Prislopul ]n care L.R. avea s[ locuiasc[ 1 Existen\a mai multor tabele cronologoce, care, ]n ultimii ani, au ]nso\it diverse edit[ri din opera lui L. R. (vezi "Biblioteca pentru to\i" =i colec\ia "Lyceum") ne-a determinat ca, respectând profilul volumului de fa\[, s[ ne concentr[m ]n aceast[ cronologie asupra anilor de ucenicie ai scriitorului =i, ]ndeosebi, asupra locului ocupat de nuvelistic[ ]n bibliografia crea\iei lui. Lapidare, celelalte date au mai mult rostul de a fixa cadrul general ]n care se integreaz[ nuvelistica, exclusiv pe parcursul existen\ei marelui romancier.
4
mai târziu), unele episoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic =i onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat ]ntr-una din povestirile publicate de scriitor). 1891—1895 Urmeaz[ cursurile =colii primare. “Cele dintâi pl[ceri ale slovei tip[rite =i ale =tiin\ei de carte tot ]n Maieru le-am avut, ]n forma primelor lecturi care m-au pasionat, Pove=tile ardelene=ti ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.” 1895—1897 Urmeaz[ dou[ clase la Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud. 1897—1899 Transferat la +coala de b[ie\i din Bistri\a (“Polgári fiu iscola”), unde urmeaz[ ]nc[ trei clase. 1898 }ndr[gostit ]n clasa a IV-a de liceu, scrie “]ntâia =i ultima poezie”. 1899 iarna Fascinat de o tân[r[ actri\[ dintr-o trup[ ambulant[ ungureasc[ (“ingenua trupei, de care m-am ]ndr[gostit nebune=te”), scrie un vodevil dup[ modelul celui v[zut. Mai târziu, aflat ]n Budapesta, va cultiva, f[r[ succes, acela=i gen dramatic. 1900—1903 Urmeaz[ +coala real[ superioar[ de honvezi din +opron (Ödenburg, ]n nord-vestul Ungariei, lâng[ grani\a cu Austria). 1901 iun. La sfâr=itul anului I, ob\ine calificativul “eminent”. Ca =i la Bistri\a, manifest[ o ]nclina\ie deosebit[ pentru studiul limbilor str[ine. — La Bra=ov, apare povestea Armeanul negu\[tor =i fiul s[u Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (]ntr-o colec\ie pentru copii). 1902 Dup[ abateri de la regulamentul =colii, este retrogradat din func\ia de chestor. La sfâr=itul anului II, prime=te doar “distinc\ia simpl[“. 1903 }n anul III pierde =i “distinc\ia simpl[“, din pricina mediei sc[zute la “purtare”. 1903—1906 Urmeaz[ Academia militar[ “Ludoviceum” din Budap5
esta (de=i se sim\ea atras de medicin[, ale c[rei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile). Din nou, ]n primul an prime=te distinc\ia de “eminent”). 1906 1 sept. Sublocotenent, repartizat la regimentul 2 honvezi regali din Gyula, ]n sud-estul Ungariei. (Aici, pe lâng[ ]ndeletniciri cazone, are numeroase preocup[ri literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice.) 1907 Conspecteaz[ numeroase opere din literatura universal[, specificând, uneori, data lecturilor (25 apr., 2, 3, 7, 8 =i 16 mai, 1, 2 iul.) }ntre scriitorii excerpta\i, clasici francezi, ru=i, germani, italieni, englezi, unguri. Li se adaug[ câteva proiecte de literatur[ dramatic[: Vetélytársak — Örveny (Rivalii — Vâltoarea); [Valkó föhadnagy — Locotenentul Valkó]; Gigi (Ghighi), ultimul cu personaje inspirate din via\a “intelighen\ei” n[s[udene. 5 nov. Datare pe o proz[ inspirat[ din mediul cazon (“fragment de roman”), reluare a unui conflict literar abordat anterior (Locotenentul Valkó). 14—15 dec. }ncepe suita de amintiri din copil[rie (portrete din Maieru), scrise la ]nceput ]n maghiar[, reluate, mai târziu, ]n române=te, proze nepublicate. — }ncepe un Journal de lector, cu maxime, cuget[ri, conspecte din literatura universal[ (Shakespeare, O.Wilde, Schiller, Tolstoi, Hugo, Jokai =.a.), din crea\ia româneasc[ (Anton Pann), precum =i cu ]nsemn[ri de cultur[ general[ (]n limbile german[, maghiar[, francez[ =i român[ — limbi ]n care citea =i scria curent). 20 dec.—6 febr. 1908. La Budapesta =i Gyula scrie =i transcrie cinci povestiri, ]n limba maghiar[, din ciclul Szamárlétra (Scara m[garilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). 1908 ian. Sub presiunea unor ]ncurc[turi b[ne=ti, este for\at s[ demisioneze din armat[; ]n prealabil, scriind ]n “arest la domiciliu”, se hot[r[=te s[ se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest mo6
ment). 18 febr. Revine ]n Prislop — spre disperarea p[rin\ilor, care ]l =tiuser[ domn. (“Aici am luat contact cu \[ranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferin\ele =i visurile lui — lucruri care aveau s[ treac[ mai târziu ]n literatura mea...”) — Reia vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, =i adaug[ altele inspirate din via\a \[r[neasc[: Traiul, Osânda =.a. Cite=te multe c[r\i române=ti, urm[rind ]ndeosebi ]mbog[\irea vocabularului, =lefuirea limbii literare mart. }ncepe un caiet de Schi\e, ]ntre care unele anticipeaz[ eroi =i episoade din proza matur[. Multe subiecte vor fi dezvoltate, la ]nceput, ]n cadrul nuvelisticii. (Dat[rile ating limita 28 apr. 1909). — Se angajeaz[ ajutor de notar ]n M[gura Ilvei, apoi ]n Nimigea. 2 sept. Din Bucure=ti prime=te vestea c[ piesa Osânda “va fi pus[ ]n citire” (]n cele din urm[ va fi respins[). 15 sept. Scrie povestirea Codrea [Glasul inimii]. }n aceea=i toamn[, termin[ =i povestirea Domnul Ionic[, reluare a unei proze mai vechi, din ciclul Szamárlétra [Scara m[garilor]. Cu aceste pagini se va adresa mai multor reviste literare de “peste mun\i” (trimi\ând scrisori lui G. Ibr[ileanu la Via\a româneasc[ din Ia=i, lui Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice din Bucure=ti), precum =i din Transilvania (corespondând cu O. T[sl[uanu de la Luceaf[rul din Sibiu). 1909 1 oct. La Blaj, ]n Revista politic[ =i literar[ apare povestirea Talerii (ultima tip[rit[ ]n Ardeal, ]nainte ca L.R. s[ se stabileasc[ ]n capitala \[rii). 15 oct. Termin[ nuvela Ofilire, sub impulsul unor lecturi sadoveniene. 1 nov. Debut ]n presa româneasc[: la Sibiu, ]n revista Luceaf[rul, condus[ de O. Goga =i O. T[sl[uanu, apare povestirea Codrea 7
[Glasul inimii]. }n aceea=i revist[, L.R. va mai publica nuvelele Ofilire (15 dec. 1908), R[fuiala (28 ian. 1909) =i Nevasta (16 iun. 1911). 3 nov. }ncepe un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecându-se ]n mod deosebit asupra paginilor de critic[ =i istorie literar[ din Via\a româneasc[, apar\inând, mai ales, lui G. Ibr[ileanu. dec. Revine asupra amintirilor din copil[rie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influen\a lui Creang[. 1909 24 ian.—21 febr. }ncearc[ s[ traduc[ romanul R[zboi =i pace de Tolstoi (dup[ o versiune german[). }nceputul anului. Func\ionar la prim[ria din V[rarea. 18 apr. }n traducerea lui, revista |ara noastr[ public[ poemul Moartea =oimului de M. Gorki. 28 apr. Scrisoare din Prislop c[tre Mihail Dragomirescu, propunându-i, spre publicare, o povestire. 20 mai Scrie nuvela Mâna (prima variant[ a nuvelei Ocrotitorul), sub influen\a lecturilor din Cehov. toamna Situa\ie material[ precar[. Are convingerea c[ nu st[pâne=te cum se cuvine limba literar[ româneasc[ (“a trebuit s[-mi dau seama c[, dac[ vreau s[ realizez ceva, trebuie s[ nimicesc ]n prealabil, ]n sufletul meu =i ]n mintea mea, tot ce mi-au ]mprumutat atâ\ia ani de mediu str[in, tocmai la vârsta cea mai accesibil[ tuturor influen\elor, =i c[ aceasta nu se poate ]mplini cu adev[rat decât acolo unde voi respira o atmosfer[ româneasc[, absolut pur[ =i ferit[ de miasmele de pân[ ieri, adic[ ]n |ar[ =i mai ales ]n Bucure=ti”). 12—14 oct. “}ntâiul meu contact cu litera\ii români s-a efectuat cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis ca gazetar român. Profitând de aceast[ unic[ ocazie, am =i trecut dincoace, la Bucure=ti.” 15 oct. }n capitala \[rii. ”Am sosit cu 300 de lei ]n buzunar... +i 8
aici... aici... aici ]ncepe un capitol ]ntunecat al vie\ii mele, o epoc[ grea, de lupt[ dârz[ cu mizeria =i pasiunea de scriitor. [...] Am venit ]n contact cu to\i corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. }n vremea aceea, am ]ncercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era ]n\eles de ginga=ii povestitori din jurul meu. Pân[ atunci, nuvela era un fel de anecdot[, scris[ viu, curg[tor, cu ]nflorituri de stil, dar f[r[ nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic.” 16 oct. Prima datare pe o proz[ original[, dup[ sosirea ]n Bucure=ti: Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. 19 oct. Particip[ pentru prima oar[, la o =edin\[ a cenaclului literar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai f[ceau parte I. Minulescu, E. Gârleanu, Cincinat Pavelescu, D. Nanu, Corneliu Moldovanu, N. Davidescu, Al. Stamatiad, M. S[ulescu, M. Sorbul =.a. Duce cu el o nuvel[, pe care ]ns[ nu apuc[ s[ o citeasc[. 20 oct. Scrisoare de la Mihail Dragomirescu.”Iart[-m[ c[ asear[ am uitat de nuvela dumitale. E drept c[, chiar de nu a= fi uitat, na= fi vrut s[ te expun la un nesucces, ne=tiind calit[\ile ei de mai ]nainte. Ast[zi ]ns[ am citit-o =i, te felicit, e foarte interesant[ povestea =i cu ]nsemnate calit[\i literare. Vrei s-o public ]n Convorbiri critice?” 25 oct. Debut ]n capitala \[rii: ]n revista Convorbiri critice, apare nuvela Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. Ea deschide =irul unei ]nsemnate colabor[ri: Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele (1910). 6 =i 11 nov. Scrisori de ]ncurajare de la Mihail Dragomirescu. Se intereseaz[ ]ndeaproape de ce scrie, ]l invit[ acas[ =i se ofer[ s[l ajute s[ dobândeac[ o slujb[ la un ziar. — Angajat la Ordinea (redactor-=ef +t. Antim; ]n R[scoala: Antimiu). 1910 ian. Secretar de redac\ie la Falanga literar[ =i artistic[, condus[ de Mihail Dragomirescu, func\ie ce o va de\ine =i la Convorbiri 9
critice (“func\ii mai mult onorifice”). ian. Pe baza conven\iei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autorit[\ilor române=ti extr[darea gazetarului. 15 febr. Mandat de arestare; L.R. este depus la V[c[re=ti. mai }ntr-un Memoriu adresat autorit[\ilor române=ti, tân[rul scriitor men\ioneaz[ c[ adev[rata pricin[ a cererii de extr[dare const[ ]n activitatea sa publicistic[ pe care, anterior, o desf[=urase ]n slujba “românilor de peste mun\i”. 4 mai ora 12 noaptea }n ]nchisoarea V[c[re=ti, termin[ nuvela Culcu=ul. 25 mai Publicând ]n Convorbiri critice nuvela Culcu=ul, Mihail Dragomirescu \ine s[ o prefa\eze astfel: “De=i nu admitem crudit[\ile de termeni pe care autorul e nevoit s[ le pun[ ]n gura eroilor s[i, totu=i, public[m aceast[ novel[, =i ]nc[ la acest loc de onoare, fiindc[ pe lâng[ o adâncime de concep\ie pu\in comun[, e remarcabil[ prin pitorescul lumii zugr[vite, prin spiritul de observa\ie, prin energia decep\iei =i mai cu seam[ prin originalitatea limbii.” 6 iul. Dup[ o lung[ deten\ie la ]nchisoarea V[c[re=ti, este ]ntemni\at la Gyula. Aici scrie Golanii =i ]ncepe s[ traduc[ volumul de povestiri Lelki kalandok (Aventuri spirituale, Budapesta, 1908), al scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul ]i era prieten =i — dup[ m[rturisiri datând din acele zile (epistola lui L.R. c[tre M. Dragomirescu, la 7 aug. 1910) — ]mpreun[ ar fi scris mai multe lucr[ri (“pe când eram la Pesta”). Câteva titluri din volum, ]ndeosebi din ciclul Biedermeier kepek (Tablouri Biedermeier) vor fi publicate, peste ani, la Bucure=ti, ]n paginile Universului literar (1913) =i ]n Almanahul “Adev[rul” (1914). 11 aug. Proiect sumar al romanului Zestrea, datat ]n ]nchisoarea din Gyula. 16 aug. Eliberat din ]nchisoare, Curtea tribunalului de Apel socoate delictul isp[=it dup[ cele =ase luni de temni\[. 10
— Popas scurt la Prislop. 15 sept.— ian. 1911 }mpreun[ cu Mihail Sorbul, scoate revista Scena (10 numere). 1911 apr. Numit secretar al Teatrului Na\ional din Craiova, devine un colaborator de baz[ al lui Emil Gârleanu, la acea dat[ directorul institu\iei. Pân[ ]n 1912, va avea ]ndeletniciri diverse: de la ]ntocmirea repertoriului la reclama publicitar[; de la traducerea unor piese (Ho\ii de Schiller =i Ofi\erul de Franz Molnar) la preg[tirea revistei Teatrul (bilunar[) etc. iul. La Craiova sose=te =i +tefana (Fanny) R[dulescu (viitoarea so\ie a scriitorului); ca artist[, va debuta pe scena teatrului din localitate, ]n piesa Rapsozii, de Victor Eftimiu (9 oct. 1911). sept. La Ia=i, ]n revista Via\a româneasc[, apare nuvela Filiba= [Ocrotitorul]; o versiune anterioar[ (Mâna) fusese terminat[, la 20 mai 1911, ]n Bucure=ti. 11 nov. La Or[=tie, revista Cosânzeana deschide =irul colabor[rilor cu L.R. (majoritatea retip[riri deghizate). Pentru ]nceput Pro=tii (la un an dup[ tip[rirea ]n Convorbiri critice), urmat[ de noi reedit[ri, ]n 1912—1913. Inedite: Idil[ de la \ar[ (1912), schi\[ neglijat[ la alc[tuirea volumelor, =i Armeanul, Armeanca =i clubul (1913), pe care o va prelua ]n volumul cu titlul... Idil[ de la \ar[ (f[r[ s[ fie totuna cu lucrarea amintit[ mai sus.) 1912 }n Almanahul Societ[\ii Scriitorilor Români pe anul 1912, apare poemul ]n proz[ M[rturisire (amintit de Fanny Rebreanu, ]n volumul Cu so\ul meu, ca discret[ cerere ]n c[s[torie); proza este o prelucrare a unui text maghiar, Strófac (Strofe), apar\inând prietenului s[u Szini Gyula. 15 ian. Presat de acute nevoi materiale, ]ncepe s[ publice ]n revista craiovean[ Ramuri, condus[ de C. +aban-F[ge\el, ]ncredin\ându-i proze minore; pentru ]nceput, Ordonan\a d-lui colonel (Din ]nsemn[rile unui sublocotenent), traducere a unei mai vechi lucr[ri din ciclul Szamárlétra (Scara m[garilor): Az 11
ezredes legénye (Ordonan\a colonelului). }n acela=i an, vor mai ap[rea M[rturisire (reeditare) =i Cinema. 19 ian./2 febr. Se c[s[tore=te cu Fanny R[dulescu. 11 mart. Scrisoare c[tre C. +aban-F[ge\el, elocvent[ pentru starea tinerilor c[s[tori\i: “Neavând la cine apela la Craiova, sunt nevoit s[ m[ dedau la cer=etorie =i cum n-am la altcineva aici afar[ de tine, sunt nevoit s[ m[ cer=etoresc la tine, cu toate c[ mi-e nespus de penibil”. 20 apr. Cu schi\a Str[nutarea, revista Flac[ra, condus[ de C. Banu, deschide =irul colabor[rilor cu L.R.; ]n paginile primei serii, vor mai ap[rea: Vr[jma=ii, Baroneasa =i Dumnezeu (toate ]n 1912); ]n a doua serie a revistei, L.R. public[ Omul mic =i oamenii mari (1921); La urma urmelor (1922). Majoritatea titlurilor vor fi incluse ]n volume. 1 mai. ”Dezangajarea” so\iei de la Teatrul Na\ional din Craiova (cf. Registrul de procese-verbale, 25 apr. 1912) ]l determin[ s[ p[r[seasc[ localitatea, stabilindu-se la Bucure=ti. (Artista va fi angajat[ la Teatrul Na\ional, la interven\ia lui I. Al. Br[tescuVoine=ti.) }n Capital[ va avea colabor[ri sporadice la ziare =i reviste, fiind cople=it de greut[\i materiale. Cei din Prislop ]i cer ajutoare cu disperare (“acas[ suntem 9 oameni”), de=i ]nv[\[torul Vasile Rebreanu mai lucreaz[ “ca cancelist” la avocatul Tudor Moisil. vara Debut editorial : la Or[=tie, apare volumul de nuvele Fr[mânt[ri, la “Libr[ria na\ional[“, condus[ de Sebastian Bornemisa. }n sumar, produc\ii literare tip[rite ]n revistele Luceaf[rul =i Convorbiri critice: Dintele, Lacrima [Glasul inimii], Culcu=ul, Ofilire, R[fuiala, Nevasta, Golanii, Cântec de dragoste [Cântecul iubirii], Pro=tii, Filiba= [Ocrotitorul]. nov.—dec. Devine colaborator permanent al revistei Rampa (luni de vârf.) 1913 }n timp ce desf[=oar[ o sus\inut[ activitate de cronicar teatral, lucreaz[ la romanul Zestrea, “]naintând dificil ]n ac\iune” (nu s12
a p[strat nimic din aceast[ pretins[ variant[). iul. Dup[ intrarea României ]n cel de-al doilea r[zboi balcanic (10 iul.), se angajeaz[ ca reporter la Adev[rul (la sfâr=itul r[zboiului va fi concediat). 25 aug. Cu schi\a Taclalele (retip[rirea schi\ei Vr[jma=ii), revista Universul literar deschide =irul colabor[rilor cu L. R. Mai mult decât ]n paginile altor publica\ii, aici vor fi retip[rite, de regul[ cu titlul schimbat, vechi schi\e =i nuvele, originale =i “prelucrate”. Bibliografia scrierilor ]nregistreaz[ astfel de colabor[ri ]n 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: Santinela (1913); R[zboiul. }nsemn[rile unui sublocotenent; O scen[ (ambele ]n 1914); }ntâiul gropar (1926); submediocre, vor fi “uitate” ]n paginile publica\iei. 7 dec. Proiect: R[scoala, dram[ ]n patru acte. 1914 29 iun. }ntre titlurile de pân[ acum, un nume nou: “Ion. Roman. L. Rebreanu” (nota\ie datat[ pe verso-ul unei file oarecare; cf. Arh. L. R., II, ms. 1). Vor mai trece ani pân[ când Zestrea uceniciei literare va ap[rea cu noul titlu ]n libr[rii. 31 iul. La Bucure=ti apare cotidianul Ziua sub conducerea lui I. Slavici. Aici L.R. va publica, folosindu-se de pseudonime, cronici dramatice. 17 sept. Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematic[ antina\ionalist[. 21—28 sept. }n Universul literar apare studiul Revolu\ia lui Horia, Clo=ca =i Cri=an. oct.—nov. Redactor la Scena. 1915 Scrie povestirea istoric[ Horia, Clo=ca =i Cri=an. 26 aug. Termin[ nuvela Hora mor\ii. 1916 apr. La Bucure=ti apare volumul Golanii (Nuvele =i schi\e), cu o prefa\[ semnat[ de Mihail Dragomirescu, ]n editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse ]n Fr[mânt[ri 13
(1912), ad[ugând trei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul; Ocrotitorul; Pro=tii [inedit[]; Dintele; Cer=etorul [inedit[]; Culcu=ul; Nevasta; Str[nutarea; Pozna [inedit[]. 9 mai—24 iul. Scrie =i transcrie comedia Cadrilul. — }n nr. 13 din “Biblioteca C[minul” (Bucure=ti, H. Steinberg) apare voluma=ul M[rturisire (Nuvele =i schi\e). }n sumar: M[rturisire [inedit[]; R[fuiala; Vr[jma=ii; Lacrima [Glasul inimii]; Armeanul [Idil[ de la \ar[]; Talerii [inedit[]; Cântec de dragoste [Cântecul iubirii]; Cearta [inedit[]. 27 aug. România declar[ r[zboi Austro-Ungariei. Fostul ofi\er se ofer[ voluntar ]n armata român[, dar nu i se aprob[ cererea. }n aceea=i zi, reia Zestrea. 5 nov. Termin[ nuvela Catastrofa. 6 dec. Armatele germane ocup[ Bucure=tiul. ”Fugarul” se afl[ ]ntr-o situa\ie dificil[. }nchis ]n cas[, continu[ s[ scrie la Ion. 1917 12—13 mai Fratele s[u Emil, ofi\er ]n armata austro-ungar[, este acuzat de crim[ de dezertare =i spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri ]n lumea romanului P[durea spânzura\ilor). 14 aug. Termin[ prima versiune a romanului Ion. 27 sept. La Bucure=ti, apare cotidianul Scena, ]n care L.R. va publica articole de teatru. 1918 23 ian. }n Bucure=tiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumina, condus de C. Stere, public[ schi\a Bibi (manuscrisul este datat 19 aug. 1915 =i poart[ dedica\ia “Pentru Puia, când va fi mare”). Tot aici, ]n lunile febr. =i mart. vor mai ap[rea: Norocul; Soacra Sfântului Petru. prim[vara Arestat =i anchetat de autorit[\ile de ocupa\ie, izbute=te ]n cele din urm[ s[ fug[. mai Ajutat de sociali=ti, trece ]n Moldova, locuind o vreme la Ia=i. 1 aug. Plan detaliat al romanului +arpele, pornind de la drama poe\ilor +t. O. Iosif =i D. Anghel, ambii ]ndr[gosti\i de Natalia 14
Negru. toamna Proiecteaz[ un volum de nuvele, anticipând, prin atmosfer[, problematica romanului P[durea Spânzura\ilor. nov. Revine ]n Bucure=ti. 18 dec. }ncepe povestirea Calvarul (pe care o va termina ]n mart. 1919). 1919 20 febr. }ncepe o prim[ redactare a romanului P[durea spânzura\ilor. 5 apr. }n magazinul ilustrat lunar Lectura pentru to\i apare nuvela Catastrofa. 3 mai Cu schi\a Pozna L.R. ]ncepe =irul colabor[rilor ]n revista Sbur[torul, condus[ de E. Lovinescu. }n paginile publica\iei, vor mai ap[rea, ]n acela=i an: A murit o femeie; Cântecul lebedei; Divor\ul; un fragment din Calvarul, iar ]n 1920, I\ic +trul, dezertor; Ghinionul. — La “Universala-Alcalay” apare volumul Calvarul, confesiune literaturizat[ despre propriile avataruri din timpul primului r[zboi mondial (singura edi\ie antum[). vara C[l[torie cu so\ia ]n Transilvania, documentându-se ]ndeaproape ]n leg[tur[ cu sfâr=itul tragic al lui Emil. Re]ntors la Bucure=ti, ]ncearc[ s[ scrie la P[durea spânzura\ilor, f[r[ s[ izbuteasc[. nov. }ncepe s[ transcrie romanul Ion. 29 dec. Premiera comediei Cadrilul. — Un nou volum de nuvele (edite =i inedite) : R[fuiala, ap[rut la “Universala-Alcalay”. }n sumar: Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari [inedit[]; Cântecul iubirii; Norocul; Talerii; Cearta; Glasul inimii; Soacra Sfântului Petru; Idil[ de la \ar[; Ofilire; Barba (imita\ie); |[ranul =i coasa (imita\ie); R[fuiala. (Cele dou[ imita\ii se public[ pentru prima oar[ ]n volum.) 1920 20 nov. Apare romanul Ion, prima capodoper[ din monumenta15
la crea\ie rebrenian[ (]n timpul vie\ii scriitorului, va fi retip[rit ]n 1921, 1923, 1925, 1927, 1930, 1939, 1941, 1943). — Academia Român[ va acorda scriitorului marele premiu N[sturel. 1921 }n editura “Via\a Româneasc[“ apare volumul Catastrofa (Trei nuvele). }n sumar: I\ic +trul, dezertor [inedit[]; Hora mor\ii; Catastrofa [inedit[]. — Public[ cronici dramatice ]n Via\a româneasc[. — }n nr. 1— 3 din “Biblioteca universal[“ a editurii Alcalay =i Calafeteanu, apare Norocul (Schi\e =i nuvele). }n sumar: Norocul; Str[nutarea; I\ic +trul, dezertor; Cuceritorul; Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari; Cer=etorul; Soacra Sfântului Petru. — }n colec\ia “Scriitorii români contemporani. Pagini alese”, tip[rit[ de “Casa +coalelor”, apare volumul Nuvele =i schi\e. }n sumar: Pro=tii; Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa; volumul se deschide cu prezentarea unor date biografice. — }ncepe prima versiune integral[ a romanului P[durea spânzura\ilor (pe care o va termina la 27 iun. 1922). 1922 5 iul—17 nov. Transcrierea romanului. iarna Apare P[durea spânzura\ilor. Cartea va primi “Marele premiu al romanului”. (Va fi reeditat ]n 1922, 1925, 1926, 1928, 1929, 1932, 1940.) — }n editura lui H. Steinberg din Bucure=ti apare a II-a edi\ie din Golanii (Nuvele =i schi\e), cu ilustra\ii de Fr. +irato. (Acela=i sumar din 1916.) 1923 12 apr. Premiera comediei Plicul. — Ales vicepre=edinte la Societatea Scriitorilor Români. 2 iul. }ncepe prima versiune a romanului Adam =i Eva. — }n revista Lamura apare nuvela Cump[na drept[\ii. 1924
15 nov. }mpreun[ cu Al. Dominic, public[ 16
s[pt[mânalul Mi=carea literar[ (pân[ ]n oct. 1925). — O nou[ reeditare : Trei nuvele, la editura “Cultura Na\ional[“. }n sumar: Catastrofa; I\ic +trul, dezertor; Hora mor\ii. 1925 14 ian. Sfâr=e=te prima versiune a romanului Adam =i Eva. mart. Termin[ =i versiunea pentru tipar. mai Apare romanul Adam =i Eva. — Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti tip[re=te a IIIa edi\ie din Golanii. Sumar rev[zut: Pro=tii; Dintele; Bibi [inedit[]; Norocul [inedit[]; Cuceritorul; Nevasta; Cântecul iubirii; Str[nutarea; Vr[jma=ii [inedit[]; Soacra Sfântului Petru [prelucrare inedit[]; Idil[ de la \ar[ [inedit[]; Ocrotitorul; Culcu=ul; Cer=etorul; Pozna; Golanii. — Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Români. 1926 17mart. Premiera piesei Apostolii. sfâr=itul anului Plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul), pl[nuie=te volumul Ciuleandra. 1927 2—10 mart. Scrie prima versiune a romanului pomenit mai sus. 9 iul.—8 aug. A doua versiune manuscris[. — Apare Ciuleandra (reedit[ri ]n 1927, 1928, 1934, 1941, 1942). — Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele =i schi\e), editat de “Casa +coalelor”. }n sumar: Cuibul visurilor; Omul mic =i oamenii mari; Cump[na drept[\ii; La urma urmelor; Cântecul lebedei; Ghinionul; Dumnezeu; Fiara; A murit o femeie [toate inedite, “parabola” Dumnezeu fiind dup[ Lev Tolstoi]; R[fuiala; |[ranul =i coasa [imita\ie]. — }n colec\ia “Manuscriptum” apare volumul Cântecul lebedei, cuprinzând facsimilul manuscriselor Cântecul lebedei =i Cuibul visurilor; volumul se deschide cu o scurt[ biografie a lui L. R. =i cu un portret al s[u desenat de pictorul Jean Al. Steriadi. 17
1928 aug. }ncepe romanul Cr[i=orul. dec. Este numit director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti, func\ie ce o va de\ine vreme de un an. — }n nr. 1150—1150 bis din colec\ia “Biblioteca pentru to\i”, apare volumul Cântecul iubirii (Nuvele =i schi\e), la editura “Universala-Alcalay”. }n sumar Cântecul iubirii; Bibi; Vr[jma=ii; Pozna; Catastrofa. — Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti public[ a IV-a edi\ie din Golanii. (Acela=i sumar din 1925.) 1929 La ]ns[rcinarea primului ministru, lucreaz[ la proiectele de organizare a Direc\iei Educa\iei Poporului, al c[rei conduc[tor va deveni la ]nceputul anului urm[tor. — Apare romanul Cr[i=orul (va fi reeditat ]n 1930, 1940, 1942, 1944). — Scriitorului i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[. 1930 19 nov. }n urma unor cumplite dezam[giri ]nregistrate ]n conducerea treburilor publice, L.R. demisioneaz[ din conducerea Direc\iei Educa\iei Poporului. — Cump[r[ o cas[ =i o vii=oar[ la Valea Mare (lâng[ Pite=ti), unde vor fi scrise majoritatea c[r\ilor sale de acum ]ncolo. 1931 Scrie =i editeaz[ (25 iulie) volumul Metropole, cu ]nsemn[ri de c[l[torie (Berlin, Roma, Paris). 12 aug.—28 sept. Variant[ abandonat[ din R[scoala. 1932 20 febr. Tip[re=te, la Bucure=ti, România literar[ (apare pân[ la 6 ian. 1934). — O nou[ reeditare: I\ic +trul, dezertor (Trei nuvele cu 30 gravuri ]n lemn de Paul Konrad Honich), la “Cartea Româneasc[“. }n sumar: I\ic +trul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers [Hora mor\ii]. 8 mai—11 dec. Scrie versiunea definitiv[ a romanului R[scoala.
18
sfâr=it dec. Apare romanul. 1933 25 dec. }n Cuvântul, o nuvel[ inedit[ : Umbre. 1934 22 ian.—30 apr. Scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, ce se va tip[ri pân[ la finele anului (reedit[ri ]n 1939, 1941, 1942, 1944). 1935 }n volumul Nuvele inedite, culegere din crea\ia prozatorilor contemporani, L.R. public[, la Editura “Adev[rul”, povestirea Dincolo, reluat[ peste ani ]n Amalgam (1943). 1936 Apare volumul Calea sufletului (Trei povestiri), fragmente din romanul Adam =i Eva. — }n nr. 14 din colec\ia “Cartea Satului” apare culegerea de nuvele Oameni de pe Some=, la Editura Funda\iilor Regale. }n sumar: Dumnezeu; Cer=etorul; Pro=tii; R[fuiala; Nevasta; Pozna; Dintele; Hora mor\ii; Cuibul visurilor. 1937 1 mart.—11 iul. Versiunea abandonat[ a romanului Gorila. 18 iul. Reia cartea de la ]nceput. 1938 iun. Apare romanul Gorila. 1939 26 mai Dup[ multe tergivers[ri, este ales membru al Academiei Române, la propunerea lui Mihail Sadoveanu. 1940 mart. Apare romanul Amândoi. 1941 ]nceputul anului. Este numit din nou director al Teatrului Na\ional. — Accept[ numirea de director al cotidianului Via\a (f[r[ o participare esen\ial[). 1942 ian. Conferin\e despre cultura româneasc[ la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena. mart. La Zagreb =i Weimar, c[l[torii prilejuite de constituirea societ[\ii culturale pan-europene. Aici va sus\ine c[ “nu vrem nici un fel de politic[, ci numai literatur[“. 1943 Apare volumul Amalgam (articole, studii, conferin\e, cronici 19
dramatice =i o nuvel[: Dincolo). 1944 4 apr. Grav bolnav, se retrage la Valea Mare, f[r[ s[ mai revad[ vreodat[ Bucure=tii (un control radiologic semnalase, ]nc[ din ian., “opacitate suspect[ la pl[mânul drept”). 7 iul. Din Jurnalul s[u: ”Perspective pu\ine de salvare, dat[ fiind vârsta mea, chistul din pl[mânul drept, emfizemul vechi =i bron=ita cronic[“. — }n nr. 9 din colec\ia “Cartea refugiatului ardelean”, apare o culegere de Nuvele (cu chipuri desenate de Aurel Jiquidi), sub auspiciile C[minului cultural Avram Iancu al refugia\ilor ardeleni. }n sumar : Pozna; Nevasta; R[fuiala; Pro=tii. 1 sept. }nceteaz[ din via\[ la Valea Mare, ]n vârst[ de 59 de ani. Peste câteva luni va fi deshumat =i re]nhumat la Cimitirul Belu din Bucure=ti.
20
P{DUREA SPÂNZURA|ILOR }n amintirea fratelui meu Emil, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, ]n anul 1917.
21
CUPRINS
CARTEA }NTÂI 1 Sub cerul cenu=iu de toamn[ ca un clopot uria= de sticl[ aburit[, spânzur[toarea nou[ =i sfid[toare, ]nfipt[ la marginea satului, ]ntindea bra\ul cu =treangul spre câmpia neagr[, ]n\epat[ ici-colo cu arbori ar[mii. Supraveghea\i de un caporal scund, negricios, =i ajuta\i de un \[ran cu fa\a p[roas[ =i ro=ie, doi solda\i b[trâni s[pau groapa, scuipându-=i des ]n palme =i hâcâind a osteneal[ dup[ fiecare lovitur[ de târn[cop. Din rana pâmântului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul ]=i r[sucea must[\ile =i se uita mereu ]mprejur, cercet[tor =i cu dispre\. Priveli=tea ]l sup[ra, de=i c[uta s[ nu-=i dea pe fa\[ nemul\umirea. }n dreapta era cimitirul militar, ]nconjurat cu sârm[ ghimpat[, cu mormintele a=ezate ca la parad[, cu crucile albe, proaspete, uniforme. }n stânga, la câ\iva pa=i, ]ncepea cimitirul satului, ]ngr[dit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, f[r[ poart[, ca =i cum de mult[ vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo =i nici n-ar mai vrea s[ intre nimeni... Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o pânz[ de fum =i de pâcl[, din care de-abia scoteau capetele, sfioase =i r[sfirate vârfuri de pomi desfrunzi\i, câteva coperi=e \uguiate de paie =i turnul bisericii, spintecat de 22
un obuz. Spre miaz[noapte se vedeau ruinele g[rii =i linia ferat[ ce ]nchidea zarea ca un dig f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it. +oseaua, ]nsemnat[ cu o dung[ dreapt[ pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea prin sat =i se ducea tocmai pe front... — Urât[ \ar[ ave\i, muscale! zise deodat[ caporalul, ]ntorcându-se spre gropari =i uitându-se cu necaz la \[ranul care se opre=te s[ r[sufle. Auzi?...|ara... locurile... niet frumos! ad[ug[ apoi, ar[tând cu mâna \inutul =i stâlcindu-=i graiul spre a se face mai ]n\eles. |[ranul holb[ ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe ruse=te. — Nu pricepe [sta, don' c[prar, limba noastr[, zice atunci un soldat, ]ndreptându-se din =ale. — Nici nu-i vina lor c[ \ara-i p[c[toas[, ad[ug[ ]ndat[ cellalt soldat, proptindu-se ]n lopat[. To\i trei militarii priveau acuma cu mare dispre\ la \[ranul care, ne]n\elegând vorbele str[ine, plec[ ru=inat capul ]n groapa cu fundul galben, adânc[ de vreo jum[tate de metru. — Ei, ce sta\i? Ce lenevi\i? strig[ deodat[ caporalul, luându-=i seama. Asta-i groap[? Nu vi-e ru=ine?... Uite-acu pic[ convoiul... =i nici groapa nu-i gata!... Ori vre\i s[ dau eu de dracu din pricina voastr[?... Hai! pune osul, nu te holba la mine! — A=a-i, bine zici, don' c[prar, morm[i un soldat, izbind cu târn[copul ]ntr-un bolovan. Dar nici asta nu-i armat[, don' c[prar... S-ajungem noi gropari... de... Oamenii se a=ternur[ degrab[ pe munc[, ]n vreme ce caporalul, mul\umit, r[spunse iar[=i mai prietenos: — Soldatul trebuie s[ fac[ de toate ]n r[zboi, c[ de-aceeai r[zboiul r[zboi... Ori aici, ori pe front, ori ]n spital, tot la r[zboi se socote=te... De ce nu zici mai bine c[ am avut 23
noroc cu ]ntârzierea?... Ce ne f[ceam dac[ soseau la patru, cum era ordinul? Ne lua naiba pe to\i... Ce-i drept, sunt militar vechi, dar n-am mai pomenit s[ spânzure oameni a=a, aproape pe ]ntuneric... Apoi t[cu brusc. Privirea lui se oprise asupra spânzur[torii, al c[rei bra\ parc[ amenin\a pe oamenii din groap[. +i ]n aceea=i clip[ =treangul prinse a se leg[na u=or... Caporalul sim\i un fior rece =i ]ntoarse repede capul. Atunci ]ns[ v[zu crucile albe, ]n linii drepte, din cimitirul militar =i, buim[cit, f[cu stânga ]mprejur, dând iar[=i cu ochii de morminte ]n cimitirul satului... Fu cuprins de o fric[ sugrum[toare, ca ]n fa\a unor stafii. Se st[pâni totu=i ]n curând =i, scuipând cu scârb[, murmur[: — Ce via\[ mai e =i asta... }ncotro te ui\i, numai moarte =i morminte =i mor\i... Un vânt tomnatic, umed =i trist, ]ncepu s[ bat[ dinspre satul ame\it de cea\[, aducând pe aripi zvonuri de gemete ]n[bu=ite. Din v[zduhul cenu=iu picur[ atâta pustietate, c[, sim\indu-=i sufletul ]mpov[rat, caporalul ]ncremeni cu fa\a spre turnul bisericii, cu privirea pierdut[, f[r[ s[ bage de seam[ c[ pe c[rarea cimitirului se apropia un ofi\er. }=i veni ]n fire de-abia când auzi pa=ii. Tres[ri =i, ]ntorcându-se la gropari, le zise cu glasul ]nc[ r[gu=it de nelini=te: — Da\i zor, b[ie\i, c[ vine un domn ofi\er... De-acuma trebuie s[ soseasc[ =i convoiul... Of, barem de-am sc[pa mai repede!... Degeaba, asta nu-i treab[ de militar! Ofi\erul se apropia =ov[itor. Vântul ]i flutura pulpanele mantalei, ]mpingându-l parc[ spre o \int[ nedorit[. Era mijlociu ca statur[ =i avea pu\in[ barb[, care-i d[dea o ]nf[\i=are de mili\ian sedentar, de=i altfel nu p[rea mai mult de treizeci =i cinci de ani. De sub casca de fier l[t[rea\[, fa\a lui rotund[ =i b[laie ap[rea chinuit[, mai cu seam[ din pric24
ina ochilor cafenii, mari =i ie=i\i din orbite, care priveau ]nfrigura\i stâlpul sp[nzur[torii, f[r[ a clipi, cu un nesa\iu boln[vicios. Gura, cu buzele c[rnoase, era strâns[ ]ntr-un spasm dureros, tremur[tor. Mâinile ]i atârnau \epene, aproape uitate. Caporalul ]l primi cu un salut milit[resc, b[tându-=i zgomotos c[lcâiele bocancilor. Ofi\erul se opri la câ\iva pa=i, r[spunse dând din cap u=or =i, mereu cu privirea la =treang, ]ntreb[: — La ce or[ e hot[rât[ execu\ia? — La patru a fost, tr[i\i, domnule c[pitan, r[spunse caporalul atât de tare, c[ ofi\erul ]ntoarse repede ochii spre dânsul. Dar v[d c[ e cinci =i ]nc[ n-au sosit... — Da... da, murmur[ c[pitanul coborând privirea asupra groparilor care s[pau t[cu\i, cu capetele ]n p[mânt. Apoi ]ntreb[ iar, mai sigur: =i cine va fi spânzurat? — Noi nu putem =ti, domnule c[pitan, zise caporalul cam ]ncurcat. Se aude c-ar fi un domn ofi\er, dar nu putem =ti bine... — +i pentru ce fel de vin[? st[rui ofi\erul, privindu-l cercet[tor, aproape mânios. Caporalul se z[p[ci de tot =i r[spunse =ov[ind cu un zâmbet de mil[ amar[: — De, domnule c[pitan... noi de unde s[ =tim? }n r[zboi via\a omului e ca floarea, se scutur[ te miri de ce... P[cateles multe de la Dumnezeu, =i oamenii nu iart[... C[pitanul se uit[ lung la dânsul, mirat parc[ de vorbele lui, =i nu mai ]ntreb[ nimic. Ridicând ]ns[ ochii =i v[zând iar spânzurâtoarea, se retrase câ\iva pa=i ca ]n fa\a unui vr[jma= amenin\[tor. }n aceea=i clip[, pe c[rarea dinspre sat, r[sun[ un glas aspru =i poruncitor: — Caporal!... Gata, caporal?... — Gata, domnule locotenent! strig[ caporalul, ]ntorcân25
du-se, cu mâna la cozoroc. Locotenentul, ]n ulanc[ strâns[ pe corp =i cu guler de blan[ sur[, venea foarte gr[bit, aproape alergând, =i vorbind mereu: — Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori =i ]n câteva minute va fi aici... Dar plutonierul unde-i? De ce n-a venit ]nainte?... Dac[ eu, care n-am nici o ]ns[rcinare direct[, m-am putut osteni... T[cu brusc v[zând pe c[pitanul str[in =i necunoscut, carel privea nelini=tit. Locotenentul salut[ =i ]naint[ pân[ la marginea gropii, izbucnind apoi foarte nervos =i cu vocea zgârietoare: — Sc[unelul, caporal! Unde-i?... Ce te ui\i ca un nerod?... Pe ce vrei tu s[ se urce condamnatul?... Ce oameni! Atâta nep[sare n-am mai v[zut... Din p[mânt s[-mi sco\i un sc[unel, ai ]n\eles? +i ]n dou[ minute s[ fii ]napoi!... Aide, mi=c[, ce mai ca=ti gura?! Caporalul porni fuga spre sat, ]n vreme ce locotenentul, aruncând o privire c[pitanului, care st[tea deoparte, urm[ mai potolit: — Cu astfel de oameni nu batem noi Europa... Unde nui con=tiin\a datoriei... Vorbind, trecu lâng[ stâlpul de brad, chiar sub =treangul nemi=cat. Examin[ groapa morm[ind ceva, nemul\umit, =i pe urm[ ridicând ochii apuc[ cu amândou[ mâinile funia ce-i atârna deasupra capului, parc[ ar fi vrut s-o ]ncerce dac[i destul de solid[. }ntâlnind ]ns[ privirea speriat[ a c[pitanului, d[du drumul =treangului, ru=inat =i umilit. Mai st[tu acolo câteva clipe, nehot[rât, apoi deodat[ merse drept ]n fa\a str[inului, prezentându-se: — Locotenent Apostol Bologa... — Klapka, ]l ]ntrerupse c[pitanul, cu mâna ]ntins[. Otto Klapka... Adineaori am sosit, =i tocmai de pe frontul ital26
ian... }n gar[ am aflat c[ ave\i o execu\ie =i, nici nu-mi dau bine seama cum, iat[ c[ am nimerit aici... }n glasul c[pitanului tremura o sfial[ atât de neascuns[, c[ locotenentul, f[r[ s[ vrea, se sim\i cuprins iar de ru=inea de adineaori =i, ]ncurcat, zise cu o vioiciune silit[: — Vas[zic[ sunte\i mutat ]n divizia noastr[? — Da... la al cincizecilea de artilerie de câmp... — A, chiar ]n regimentul nostru! strig[ Bologa deodat[, cu bucurie nepref[cut[. Atunci bine-a\i venit! Fa\a c[pitanului se ]nsenin[, parc[ ]n sinceritatea locotenentului s-ar fi dezv[luit un om nou. Privirile lor se ]ncruci=ar[ ]ntr-o lic[rire de simpatie. O clip[. Apoi Klapka avu o cutremurare =i ]ntreb[ aproape ]nfrico=at: — Pe cine spânzura\i? }n ochii lui Apostol Bologa, alba=tri =i adânci\i ]n cap, se aprinse o mândrie stranie. R[spunse cu o indignare abia st[pânit[: — Un sublocotenent ceh, Svoboda... mai mare ru=inea pentru corpul ofi\eresc... A fost prins tocmai când era s[ treac[ la du=man, ]narmat cu h[r\i =i planuri. Ru=inos =i revolt[tor!... Nu-i a=a? ad[ug[ dup[ câteva clipe, fiindc[ Klapka t[cea. — Mda... da, poate, zise c[pitanul, tres[rind nesigur. R[spunsul ]ndoielnic ]ndârji pe Bologa. }ncepu s[ vorbeasc[ atunci cu o volubilitate care se vedea c[ nu i-e fireasc[, vrând parc[ s[ conving[ cu orice pre\: — Am avut onoarea s[ fac parte din Curtea Mar\ial[ care l-a judecat =i, prin urmare... De altfel nici el n-a t[g[duit. Nici vorb[, fa\[ de dovezile definitive, ar fi fost zadarnic[ orice ap[rare... A fost de un cinism ]ntr-adev[r nemaipomenit. N-a deschis gura toat[ vremea =i n-a vrut s[ r[spund[ m[car la ]ntreb[rile pre=edintelui... Ne-a privit sfid[tor, pe rând, 27
cu un fel de dispre\ falnic... Chiar sentin\a de moarte a primito zâmbitor =i cu ni=te ochi... Fire=te, asemenea oameni nu se sp[imânt[ nici de moartea infamant[... Când l-au prins, ]ntr-un unghi mort, o patrul[ comandat[ de ofi\er, a vrut s[ se ]mpu=te... Ce dovad[ mai palpabil[ decât ]ncercarea de sinucidere? Curtea l-a condamnat la moarte ]n unanimitate, f[r[ discu\ie, atât a fost de v[dit[ crima... Eu ]nsumi, de=i sunt o fire excesiv de =ov[itoare, de data aceasta am con=tiin\a pe deplin ]mp[cat[, absolut pe deplin... Klapka, buim[cit mai ales de asprimea glasului, murmur[: — O, Doamne... dovezile... când e vorba de o via\[ de om... Pe buzele sub\iri, cu col\uri supte ale locotenentului r[s[ri un amestec de ironie =i de dispre\: — Uita\i, domnule c[pitan, c[ suntem ]n r[zboi =i pe front!... O via\[ de om nu e ]ng[duit s[ primejduiasc[ via\a patriei!... Dac[ ne-am c[l[uzi dup[ considera\ii sentimentale, ar trebui s[ capitul[m ]n fa\a tuturor... Se vede ]ns[ c[ sunte\i ofi\er de rezerv[, altfel n-a\i vorbi a=a despre o crim[... — Da, adev[rat, se gr[bi Klapka cu team[. Am fost avocat... ]n vreme de pace... Acum ]ns[... — +i eu sunt ofi\er de rezerv[, ]ntrerupse locotenentul cu mândrie. R[zboiul m-a smuls din mijlocul c[r\ilor, de la Universitate, unde aproape pierdusem contactul cu via\a real[. Dar m-am dezmeticit repede =i mi-am dat seama c[ numai r[zboiul e adev[ratul generator de energii! C[pitanul zâmbi, ca =i când r[spunsul i s-ar fi p[rut ridicol, =i zise cu glas blajin, colorat de o ironie blând[: — +i eu care credeam c[ r[zboiul e un ucig[tor de energii! Apostol Bologa ro=i ca o fecioar[ =i nu ]ndr[zni s[ se uite 28
]n ochii c[pitanului. Se sim\ea jignit pân[ ]n m[duva oaselor =i c[uta ]n minte un r[spuns aspru, care s[ pun[ cap[t convorbirii. Atunci ]ns[ sosi gâfâind caporalul, cu sc[unelul f[r[ speteaz[. — Un moment, domnule c[pitan, rosti Bologa triumf[tor, ]ntorcându-se spre caporalul asudat, parc[ i-ar fi adus mântuirea. E prea ]nalt, nu vezi? strig[ apoi mânios. Cum s[ se ca\[re condamnatul pe asemenea... }n sfâr=it, ce-mi fac eu sânge r[u, când nici nu e ]n atribu\iile mele execu\ia?!... S[ vede\i voi ce va zice domnul general, s[ \ine\i minte!... Acuma ce mai stai? Aide, potrive=te cel pu\in locul =i trage mai sus funia!... Ce oameni! Ridic[ mâinile, revoltat, =i-i ]ntoarse spatele. Se potoli ]ns[ brusc, z[rind pe c[rarea dinspre sat un grup de ofi\eri care se apropiau cu o gravitate solemn[. }n frunte venea ]nsu=i comandantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte =i foarte ro=u la obraz, b[tându-=i nervos carâmbul cizmei cu o crava=[, ]n vreme ce pretorul militar, un c[pitan burtos, cu must[\i sure, ]i explica ceva gesticulând larg cu mâna dreapt[, ]n care \inea o foaie de hârtie... — Vine convoiul... Uite =i generalul! =opti Bologa, clipind repede c[tre c[pitanul care se d[dea mai ]napoi, ca dinaintea unei n[luci nea=teptate. Locotenentul alerg[ ]ntru ]ntâmpinarea generalului =i, salutând, raport[ cu importan\[: — }ntâmpl[tor am venit mai devreme, excelen\[, =i am constatat c[ lipsea sc[unelul... — Lipsea? repet[ generalul cu o privire nemul\umit[ spre pretorul care se uita disperat la Bologa. — Am luat ]ns[ imediat m[suri de ]ndreptare, se gr[bi s[ adauge locotenentul, ca s[ scape pe pretorul uluit din ]ncurc[tur[. Totu=i pretorul sim\i c[ generalul s-a sup[rat =i, mur29
murând o scuz[, ]=i iu\i pa=ii, ca s[ ajung[ cel dintâi la locul execu\iei =i s[ se ]ncredin\eze cum i s-au ]mplinit ordinele. Dintr-o arunc[tur[ de ochi v[zu tot, f[r[ a se sinchisi de caporalul ]n\epenit ]ntr-o salutare ]nfrico=at[. Vru s[ se ]ntoarc[ zâmbitor spre generalul care sosea, dar deodat[ ]=i aduse aminte =i ]ntreb[ ]ngrijorat: — C[l[ul unde-i, caporal? — Noi nu =tim, domnule c[pitan, r[spunse caporalul. Noi am avut ordin s[ facem groapa =i... — Cum nu =tiii, dobitocule? se r[sti pretorul cuprins de spaim[ =i r[cnind aproape furios: Dar unde-i plutonierul? Ce-a f[cut plutonierul?... Plutonier!... }nchipui\i-v[, excelen\[, n-avem c[l[u! ad[ug[, ]n culmea z[p[celii, c[tre generalul care tocmai sosise aproape de groap[. Eu degeaba iau toate m[surile reglementare, c[ci oamenii nu-=i mai fac datoria! Un plutonier, cu fa\a cenu=ie =i uscat[, veni ]n fuga mare =i se opri tremurând lâng[ stâlpul spânzur[torii. — Ce-ai f[cut, tic[losule? Unde-i c[l[ul? se repezi pretorul, scrâ=nind din\ii. Am s[ te... am s[... — Treizeci de zile ]nchisoare! interveni generalul, smulgându-=i musta\a stâng[ =i amenin\ând cu crava=a. Acuma ]ns[ trebuie comandat un om numaidecât... — Caporal, tu vei fi c[l[ul! zise pretorul repede, mai u=urat. — Domnule c[pitan, v[ rog cu supunere, ierta\i-m[... bolborosi caporalul, ]ng[lbenind. Eu, domnule c[pitan, v[ rog cu supunere... Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca s[ se mai plâng[, drept explica\ie, de nedisciplina oamenilor. Generalul ]ns[, cu o indignare st[pânit[, ]l ]ntrerupe scurt, morm[ind: 30
— Vom vorbi mai târziu... Acuma, la datorie! Pe c[rarea sur[, ]n coborârea gr[bit[ a ]nser[rii, grosul convoiului se leg[na ]ncet. Condamnatul, ]nf[=urat ]ntr-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o p[l[rie civil[ ]n capul plecat, p[=ea ma=inal la bra\ul unui preot militar b[trân, ]nconjurat de patru solda\i cu baioneta la arm[. Urmau grupuri de ofi\eri =i solda\i, de-a valma, adu=i de pe front ]nadins ca s[ vaz[ execu\ia, to\i cu c[=ti de r[zboi =i ]n uniforme murdare, cu miros greu de tran=ee, resfira\i ]n voie, ]ncât coada ajungea pân[ aproape de marginea satului. Sub spânzur[toare, caporalul a=tepta smirna, cu ochii tulbura\i, ]n vreme ce plutonierul ]i =optea =i-l ]nv[\a cum =i ce are de f[cut. Vântul umed se ]nte\i, m[turând p[mântul, ]mpiedicându-se ]n mormintele cimitirelor, zgâl\âind pe oamenii care se apropiau... Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osânditul care, v[zând lutul galben =i cleios, avu o zguduire scurt[. — Dumnezeu e bun =i mare, ]i bolborosi la ureche preotul, speriat, ]ntinzându-i crucea la buze. — Pe dincolo, p[rinte... v[ rog! r[sun[ iar[=i glasul pretorului, nervos =i r[gu=it. Trebuie ordine... Plutonier, ia seama! Nu-\i =tii datoria? Mersul convoiului se iu\i ca la comand[ =i ]n câteva clipe se f[cu o roat[ de oameni ]n jurul spânzur[torii. To\i t[ceau ]ns[, parc[ le-ar fi fost fric[ s[ nu tulbure somnul unui bolnav istovit de suferin\e. Doar zgomotul de pa=i ner[bd[tori se amesteca ]n gemetele vântului st[ruitor... — Doctore, doctore, dureaz[ mult? =opti Apostol Bologa, ag[\ându-se de bra\ul medicului, care se zb[tea s[-=i deschid[ trecere printre solda\ii ]ngr[m[di\i. 31
— Ai s[ vezi... acuma nu-i vreme de... r[spunse docrorul plictisit. Pu\in loc, hei, ce Dumnezeu... F[ce\i-mi loc, b[ie\i! Bologa izbuti s[ se strecoare, pe urmele medicului, pân[ la picioarele gropii, ]n fa\a spânzur[torii. Gâtul ]i era uscat =i amar, iar inima i se fr[mânta ]ntr-o emo\ie aproape dureroas[. Se sim\ea mul\umit c[ va vedea tot =i, ca s[-=i potoleasc[ ner[bdarea, se uit[ ]mprejur, c[utând cunoscu\i =i prieteni printre zecile de fe\e t[b[cite de r[zboi =i schimonosite sub povara c[=tilor de o\el... Generalul st[tea ]n dreapta, numai la vreo trei pa=i, ursuz, nemi=cat. Mai ]ncolo ]ns[ locotenentul Gross trepida f[r[ astâmp[r, urm[rind cu aten\ie disperat[ toate mi=c[rile condamnatului, care-i fusese bun prieten. V[zând pe Gross, Bologa ]=i aduse aminte de c[pitanul str[in de adineaori =i ]l descoperi la spatele generalului, \inându-se cu mâna de falc[, neclintit ca o mustrare. “Ce om! se gândi Bologa cu necaz. Vine de la gar[ de-a dreptul aici =i tot el vrea s[-mi dea lec\ii de umanitarism, parc[ eu a= fi o fiar[ sau...” }n clipa aceea o mân[ ]i strânse bra\ul. — A, Cervenko! murmur[ Bologa, ]ntorcându-se. Tu aici?... M[ mir... Desigur c[ n-ai venit de bun[voie... +tii c[ eu am f[cut parte din Curtea Mar\ial[? C[pitanul Cervenko nu mai apuc[ s[ r[spund[, c[ci ]n v[zduh \â=ni brusc glasul pretorului, mult mai ascu\it =i mai t[ios ca adineaori: — Toat[ lumea trei pa=i ]napoi!... Loc!... Loc!... Oamenii, sp[imânta\i parc[ de zgomotul care ]ndr[znea s[ str[pung[ trecerea, se ]mbulzir[ =i se retraser[ câ\iva pa=i. }n locul gol din jurul gropii r[mase numai generalul, pe când lâng[ stâlpul cioplit condamnatul privea drept ]nainte, mângâind blând digul care ]nchidea orizontul. Bologa, cu inima strâns[, se uita drept ]n ochii lui mari, negri, fierbin\i... 32
+i v[zu deodat[ c[ omul de sub =treang se ]ntoarce spre pretorul ]nm[rmurit =i-l auzi foarte deslu=it, zicând: — Vreau s[ mor mai repede... Generalul ]ncrunt[ din sprâncenele-i stufoase =i ]mbinate, spunând pretorului: — Vezi ce dore=te. Dar condamnatul ridicase acuma ochii peste capetele oamenilor =i parc[ nici nu mai auzi ]ntrebarea pretorului care, a=teptând zadarnic un r[stimp, izbucni speriat: — Gata?... Atunci... da... atunci... +i, uitându-se jignit spre general, p[=i pe movila de lut proasp[t de la marginea gropii, desf[=ur[ hârtia ce i se bo\ise ]n mân[ =i citi sentin\a Cur\ii Mar\iale a diviziei, care osândea la moarte prin =treang pe sublocotenentul Svoboda, pentru tr[dare =i dezertare la du=man. Glasul ]i suna gol =i pref[cut, de dou[ ori se ]ncurc[, drept care generalul ]i arunc[ dou[ priviri scrut[toare, iar la sfâr=it r[gu=i, parc-ar fi r[cnit din r[sputeri o zi ]ntreag[. Apostol Bologa se f[cu ro=u de luare-aminte =i privirea i se lipise pe fa\a condamnatului. }=i auzea b[t[ile inimii, ca ni=te ciocane, =i casca ]i strângea \easta ca =i când i-ar fi fost mult prea strâmt[ =i ]ndesat[ cu sila. O mirare ne]n\eleas[ ]i clocotea ]n creieri, c[ci ]n vreme ce pretorul ]n=ira crimele =i hârtia ]i tremura ]ntre degete, obrajii sublocotenentului de sub =treang se umplur[ de via\[, iar ]n ochii lui rotunzi se aprinse o str[lucire mândr[, ]nv[p[iat[, care parc[ p[trundea pân[ ]n lumea cealalt[... Pe Bologa, la ]nceput, privirea aceasta ]l ]nfrico=[ =i ]l ]nt[rât[. Mai pe urm[ ]ns[ sim\i limpede c[ flac[ra din ochii condamnatului i se prelinge ]n inim[ ca o imputare dureroas[... }ncerc[ s[ ]ntoarne capul =i s[ se uite aiurea, dar ochii omului osândit parc[ ]l fascinaser[ cu privirea lor dispre\uitoare de moarte =i ]nfrumuse\at[ de o 33
dragoste uria=[. }n cele din urm[ Bologa se a=tepta ca gura condamnatului s[ se deschid[ =i s[ scoat[ un strig[t ]ngrozitor de izb[vire, ]ntocmai ca cei dintâi credincio=i care, ]n clipa mor\ii silnice, vedeau pe Hristos... Pretorul ]ndoi repede hârtia =i, punând-o ]n buzunar, morm[i ceva obosit. Atunci plutonierul se apropie de condamnat =i-i =opti foarte umil: — M[ rog... mantaua... Svoboda, f[r[ s[-l priveasc[, lep[d[ ]ndat[ mantaua =i r[mase ]ntr-o hain[ civil[ cu gulerul r[sfrânt, care-i l[sa gol gâtul alb, sub\ire =i lung. Pe urm[ scoase p[l[ria, ]=i netezi p[rul pe frunte =i s[rut[ lacom crucea din mâna preotului, ]nchinându-se repede... Se uit[ ]mprejur o clip[, pu\in uluit, ca =i când ar fi uitat ceva. Apoi, cu o lic[rire de bucurie, ]=i aduse aminte =i se sui pe sc[unelul de lâng[ stâlpul de brad. Cu privirea lucitoare, cu fa\a alb[ =i luminat[, p[rea c[ vrea s[ vesteasc[ oamenilor o izbând[ mare. — Aide, b[iete, nu-\i fie fric[, murmur[ plutonierul ]nfrico=at c[tre caporalul scund, luându-l de spate =i ]mpingându-l u=or spre condamnat. Caporalul se apropie dârdâind, ne=tiind ce s[ fac[. Se uit[ ]napoi =i, la un semn al plutonierului, ]ntinse bra\ele spre =treang. — Jos tunica! strig[ atunci generalul, cu voce groas[. Militarul ]n uniform[ nu poate fi c[l[u! }ntr-un minut caporalul ]ntinse iar[=i mâinile spre funie, numai ]n c[ma=[ =i cu capul gol, ca un al doilea osândit. }n r[stimp ]ns[ Svoboda ]=i potrivise singur la\ul pe gât, parc[ ar fi ]ncercat un guler neobi=nuit. — Trage scaunul! =opti iar[=i plutonierul. Caporalul smulse n[uc sc[unelul de sub picioarele condamnatului. Bra\ul spânzur[torii pârâi, =i trupul ]ncepu a se 34
zvârcoli ]n c[utarea unui sprijin. }n ochi lucirea stranie, arz[toare, pâlpâia mai puternic, cu tremur[ri gr[bite, din ce ]n ce mai alb[... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau =i se ]nvine\eau, =i totu=i privirea ]=i p[stra str[lucirea ]nsufle\it[, parc[ nici moartea n-ar fi ]n stare s-o ]ntunece sau s-o nimiceasc[... Plutonierul mai spuse ceva caporalului care, disperat, se repezi =i, cu amândou[ mâinile, cuprinse picioarele spânzuratului, zguduite ]nc[ de spasmuri n[tânge. — D[-i drumul! strig[ pretorul speriat. La o parte!... Ce faci? Doctorul, lâng[ Apostol Bologa, st[tea cu ceasornicul ]n mân[, num[rând vremea. Perdelele negre ale amurgului se l[sau acuma tot mai gr[bite. Vântul se oprise brusc, ca un alerg[tor sosit ]n fa\a unei pr[p[stii. Apoi, prin pânza t[cerii ce se urzea, str[punse deodat[ un oftat prelung, ca o chemare... Dar numai Bologa se ]ntoarse =i v[zu un soldat cu o urm[ de ran[ ]n obraz, cu fa\a sc[ldat[ ]n lacrimi, gemând de mil[. Vru s[-i fac[ semn s[ ]nceteze, dar atunci z[ri lic[riri de lacrimi =i ]n ochii altor oameni din apropiere. Se z[p[ci =i sim\i c[ i s-a uscat cerul gurii. “De ce geme soldatul?” se gândi dânsul ca s[-=i domoleasc[ inima; dar ]n clipa când ]i r[s[ri ]ntrebarea aceasta ]n creier, privirea lui ]ntâlni iar[=i ochii spânzuratului, ]n care acuma str[lucirea de adineaori, mândr[ =i ]ncrez[toare, se zbuciuma gâtuit[ de ]ntuneric. Trecur[ astfel câteva minute. Corpul spânzuratului nu mai mi=ca de mult. Amurgul acoperea ]ntreg p[mântul, ca un lin\oliu negru... — Ce facem, doctore? izbucni deodat[ generalul, ursuz. Nu vezi c[ s-a ]ntunecat? 35
— Datoria, excelen\[, r[spunse medicul lini=tit, cu ochii la ceas. — Ce datorie?... Constat[! Asta-i datoria dumitale! zise generalul mai ]ndârjit. Doctorul ridic[ din umeri, se apropie de stâlp =i pip[i pulsul spânzuratului, iar pe urm[ murmur[: — A murit mai repede, parc[ i-a fost sil[ de via\[... — Las[ comentariile! se ]nfurie generalul. Rezultatul! — Excelen\[, condamnatul a expirat, raport[ doctorul salutând. — Atunci? Ei? zise generalul ner[bd[tor, ]ntorcându-se c[tre pretorul buim[cit. — Excelen\[, sentin\a s-a executat, rosti pretorul gr[bit, b[tându-=i c[lcâiele ca un recrut silitor. Generalul venise ]nadins ca s[ \in[ o cuvântare asupra dezert[rii la inamic =i mai ales asupra pedepselor ce vor lovi f[r[ cru\are pe cei care s-ar abate de la datoriile ost[=e=ti. Dar acuma se sim\ea obosit =i nu mai avea poft[ de discursuri. — Atunci s[ mergem! morm[i dânsul, pornind atât de brusc, c[ oamenii de-abia avur[ vreme s[ se dea la o parte spre a-i face loc s[ treac[. Pretorul ]mp[r\i repede ordinele cuvenite plutonierului =i apoi alerg[ dup[ general, s[-i explice c[ vina incidentelor cade exclusiv ]n sarcina oamenilor nedisciplina\i. Pe urm[ toat[ lumea se urni =i câmpul se umplu de pa=i. Numai Apostol Bologa r[mase pironit pe loc, cu ochii mereu la spânzuratul c[ruia vântul ]i zvârcolea aripile hainei. — Bietul om! zise deodat[ c[pitanul Cervenko, cu glas plâns, lâng[ Bologa. — Cum? Ce zici? f[cu Bologa tres[rind =i ad[ugând ]ndat[, ca s[-=i ascund[ emo\ia: De ce bietul om? De ce 36
adic[... Dar nu sfâr=i, nici nu a=tept[ r[spunsul c[pitanului. Plec[ pe c[rare, spre sat, dup[ ceilal\i, ca =i când i-ar fi fost fric[ s[ nu-l prind[ noaptea aici. La vreo treizeci de pa=i ajunse din urm[ pe Klapka. — Ei, \i-a pl[cut, filozofule? ]i zise c[pitanul cu o u=oar[ imputare ]n glas. — Domnule c[pitan, pedeapsa... crima... legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de ]ntrebarea c[pitanului. — Da, da... =i totu=i... omul! murmur[ Klapka ]ntunecat. — Omul... omul... omul, f[cu Bologa, cutremurându-se. }mprejur ]ntunericul se ]n[sprise, ]ncât ]n\epa ochii. Bologa ]ntoarse capul. Pe câmp, cât p[trundea privirea, siluete negre se mi=cau de ici-colo, parc[ to\i oamenii s-ar fi pref[cut ]n stafii f[r[ odihn[. Numai spânzur[toarea albea nep[s[toare, ]mprejmuit[ de crucile albe din cimitirul militar. Bologa se cutremur[ iar. Un frig dureros ]i cutremur[ inima. +opti cu team[: — Ce ]ntuneric, Doamne, ce ]ntuneric s-a l[sat pe p[mânt... Glasul lui =erpui ca un scâncet de bolnav =i se stinse ]n oft[rile vântului. 2 }ntunericul sugruma satul foarte ]mpr[=tiat ]n care azi tr[iau mai mul\i solda\i du=mani decât civili. Casele negre str[juiau sperioase uli\a larg[, neprunduit[, r[v[=it[ de gropi, desfundat[ de miile de c[ru\e ce treceau necontenit spre front, ]nc[rcate cu merinde pentru oameni, ]ntorcându-se ]napoi ve=nic pline cu r[m[=i\e de-ale luptelor... Ici-colo scli37
pea câte-un ochi de lumin[ galben[, pl[pând[, ]nsemnând comandamente, spitale, cârciumi-popote... Prin b[ltoacele uli\ii se ]mpleticeau, ]njurând =i blestemând, cei ce reveneau de la execu\ie. Apostol Bologa mergea t[cut al[turi de c[pitanul str[in. Vroi mereu s[-=i gr[beasc[ pa=ii, s[ se despart[ de omul acesta b[nuitor, care parc[ =i t[când ]i f[cea mustr[ri. Dar ]n aceea=i vreme a=tepta s[ mai afle de la dânsul ceva nespus de important =i-i era atât de necaz c[ nu mai deschide gura, ]ncât ]i venea s[ \ipe... +i ]ntunericul umed, ]nec[cios ]i strângea ]n cle=te inima, din ce ]n ce mai f[r[ mil[. Apoi, ]n fa\a unei case cu ferestrele luminate, se auzi glasul generalului, iar Klapka tres[ri =i zise: — Eu m[ opresc aici... s[... Bologa nu r[spunse =i nici m[car nu salut[, ci trecu ]nainte, mai repede, u=urat, bucuros c[ a sc[pat =i ]nfrico=at s[ nu-l cheme ]napoi, ca =i când c[pitanul ar fi fost pricina ap[s[rii ce-i ]ncovoia sufletul. }n curând coti ]ntr-o ulicioar[ strâmt[ =i apoi intr[ ]n ograda c[su\ei de nuiele, unde ]=i avea locuin\a. Din fund, dintr-un =opron, auzi cântec jalnic. Se sup[r[ c[ ordonan\ei ]i arde de cântece tocmai acuma. Totu=i ascult[ câteva clipe, gândindu-se: “E cântec de la noi...” Vru s[ strige pe Petre, dar, dup[ ce deschise gura, ]=i lu[ seama =i p[=i brusc ]n tind[. Nu g[si u=a od[ii =i se ]nfurie: “El cânt[ ]n loc s[...” }n odaie, pe o mas[, ardea lampa cu flac[ra gâtuit[, cu sticla funinginit[. Bologa ]=i a=ez[ casca pe lavi\[, pe urm[ se trânti pe pat =i r[mase ]ntins, cu mâinile pe piept, cu ochii ]n tavanul cu grinzi negre =i cr[pate. Se sim\ea frânt, ca dup[ o munc[ istovitoare. “Pân[ la mas[ am s[ m[ odihnesc pu\in, s[-mi alung gândurile”, ]=i zise dânsul, c[scând =i ]nchizând ochii. Dar ]ndat[ gândurile se n[pustir[ asupra lui din toate 38
ascunzi=urile creierului, ca ni=te p[s[ri hr[p[re\e, =i ]n urechi ]i r[sun[ cântecul ordonan\ei atât de limpede, parc[ ar fi cântat sub fereastr[. Atunci, sp[imântat, deschise iar ochii. }i trecu prin minte c[ ar trebui totu=i s[ cheme pe Petre, s[i spuie c[ mâine ]n zori de zi vor pleca ]napoi pe front =i deci s[ nu uite ceva pe-aici... }n acela=i timp, ]ns[, ]=i d[du seama c[ i-e fric[ s[ r[mâie singur cu gândurile-i proprii =i-=i r[spunse: “Con=tiin\a mea e ]mp[cat[”... +i numaidecât, ca la porunc[, ]i r[s[rir[ ]n minte argumentele, cu zecile, ]mbulzindu-se s[-l ]ncredin\eze c[ Svoboda a fost vinovat, a ]ncercat s[ dezerteze =i s[ tr[deze, =i c[, prin urmare, el, care din ]ntâmplare l-a judecat =i l-a osândit, n-are s[-=i impute nimic, nimic... Totu=i, pe când asculta ]n suflet dovezile lini=titoare, ]n tavanul cu grinzi negre se ivir[, ]ntâi ca ni=te sclipiri f[r[ rost, apoi tot mai l[murit, ochii omului de sub =treang, cu privirea mândr[, tulbur[toare ca o chemare, ]n al c[rei foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase. “Nu mai ]nceteaz[ Petre... De ce nu ]nceteaz[?” se gândi atunci, ]nchizând iar pleoapele =i l[sându-se obosit, ]n voia soartei. Singur[ doina soldatului ]i mai tremura ]n creieri, lin[ =i blând[ ca o mângâiere catifelat[, trezindu-i din somn =iraguri de amintiri =i str[mutându-i sufletul, pe aripi de vis, acas[, ]n târgu=orul Parva de pe valea Some=ului. Acolo era casa lui p[rinteasc[, b[trân[, solid[, chiar peste drum de biserica nou[, str[lucitoare. Din cerdacul cu stâlpi ]nflori\i, printre crengile nucilor s[di\i ]n ziua na=terii lui, se vedea mormântul tat[lui s[u, ]mpodobit cu o cruce sur[ de piatr[, pe care numele, s[pat cu slove aurite, se deosebea din dep[rtare: Iosif Bologa. Casa avea ]nc[peri multe, cu mobile vechi, severe, ame39
stecate, =i o curte mare, cu acareturi ]n fund, =i mai ]ncolo, o gr[din[ ce mergea pân[ la Some=ul cu ape g[l[gioase. Aceasta a fost, ]mpreun[ cu câteva “table” de p[mânt roditor, zestrea fiicei doctorului Hogea, primul medic de plas[ ]n Parva, al c[rui mormânt se afl[ de asemenea ]n curtea bicericii, ca o amintire a unei vie\i de cinste =i sârguin\[, =i vrednic urma= al fostului subprefect din vremea revolu\iei =i domniei lui Avram Iancu. Cea mai mare bucurie a avut-o doctorul ]n ziua când b[trânul protopop Groza i-a cununat fata cu avocatul Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a tras =i moartea, urmat[ la câteva luni dup[ nunta unicei sale odrasle... Domni=oara Maria, de altfel, ]=i binemeritase norocul. Fusese fat[ cuminte, a=ezat[, f[r[ fumuri =i cu mare credin\[ ]n Dumnezeu. R[mas[ orfan[ de mam[, a crescut ]n internatul de fete din Sibiu. Acolo, ]n preajma examenului de clasa a =asea liceal[, ]n familia directoarei, a f[cut cuno=tin\[ cu Iosif Bologa, care, peste o s[pt[mân[ =i f[r[ a-i spune ei m[car o vorb[, a scris doctorului Hogea, la Parva, cerându-i mâna. Peste alt[ s[pt[mân[ s-a pomenit cu tat[l ei, a aflat c[ “marele avocat” o iube=te =i, ]n trei zile, au serbat logodna chiar ]n casa directoarei, dezolat[ c[ “Mari\i” barem n-a terminat clasa... A stat apoi logodit[ cinci luni, pân[ ce, dup[ laborioase tratative cu socrul, Bologa s-a hot[rât s[-=i str[mute ]n Parva cancelaria avoca\ial[, f[r[ mul\i clien\i, din Sibiu. Astfel Maria a avut vreme s[ se obi=nuiasc[ cu gândul c[ se va m[rita cu un om care, =i dup[ logodn[, i-a r[mas ca un str[in. }n loc de iubire, sim\ea pentru Bologa un respect speriat, mai ales din pricina avalan=elor de laude cu care o cople=ea tat[l ei ori de câte ori venea vorba despre viitorul s[u ginere. Nici nu a fost Iosif Bologa b[rbatul care s[ ]nfloreasc[ visele romantice ale unei fete de =aptesprezece ani. }n figu40
ra lui aspr[, col\uroas[, cu ochi scufunda\i ]n orbite =i adumbri\i de sprâncene stufoase, cu must[\i castanii, bogate =i cu o b[rbie lat[ =i pu\in ]nvine\it[ de t[i=urile briciurilor, p[rea c[ se sim\ea mai acas[ ura decât dragostea. De=i scump la vorb[ =i ve=nic serios, avea un glas p[trunz[tor de fierbinte, dovedind o inim[ blând[ =i un suflet ]ncordat de via\[ l[untric[. A fost feciorul cel mai mare al unui preot s[rac din |ara Mo\ilor, ]n a c[rui familie r[m[sese, ca un trofeu, amintirea str[mo=ului Grigore, frunta= ]n r[scoala lui Horia =i tras pe roat[, la Alba-Iulia, dup[ potolirea \[ranilor. }n sufletul lui Iosif Bologa icoana str[bunului erou =i martir a ]nte\it râvna de munc[ =i a ]nv[p[iat un ideal. }ndat[ dup[ ce =i-a dobândit diploma de avocat, s-a aruncat cu toat[ patima ]n politic[, izbutind s[ ajung[ cel mai tân[r condamnat ]n procesul Memorandului =i s[ petreac[ vreo doi ani ]ntr-o ]nchisoare de stat. Apostol s-a n[scut tocmai ]n zilele când tat[l s[u a=tepta, la Cluj, condamnarea. Pân[ s[ se ]ntoarc[ Bologa din temni\[, copilul a deschis ochii asupra lumii, ]mbr[\i=at de o dragoste matern[ idolatr[. Lipsit[ de iubire, tân[ra d-n[ Bologa =i-a g[sit ]n copil o \int[ de via\[. Sufletul ei plin de credin\[ ]n Dumnezeu a avut chiar momente de ]ndoial[: oare nu-=i iube=te odrasla mai mult decât pe Atotputernicul? Ca s[-=i ]mpace con=tiin\a, =i-a dat mare osteneal[ s[ s[deasc[ ]n inima micului Apostol adorarea Domnului. Astfel ]ntâile amintiri ale copilului au fost st[pânite de un Dumnezeu bun, blând =i iert[tor care, ]n schimbul rug[ciunilor de toate zilele, d[ruie=te oamenilor bucurii pe p[mânt =i ve=nic[ fericire ]n cer. }n ]nchipuirea lui s[lt[rea\[, ]nf[\i=area acestui Dumnezeu se confunda cu protopopul Groza, care venea deseori, ]ntrebând totdeauna ve=ti de la “martirul nostru”, =i c[ruia mama ]i s[ruta mâna. 41
O schimbare adânc[, un fel de revolu\ie a stârnit ]n via\a lui Apostol sosirea tat[lui s[u. Peronul g[rii era ]n\esat de oameni, domni =i \[rani din ]mprejurime. Copilul se ag[\[ disperat de fusta m[icu\ei, a=teptând parc[ o minune ]ngrozitoare... Apoi trenul a sosit =i s-a oprit scâr\âind foarte urât, =i dintr-un vagon s-a coborât Bologa, ]n hain[ neagr[, cu capul gol =i o barb[ mare castanie, crescut[ ]n temni\[, sa uitat pu\in la lumea de pe peron =i pe urm[ s-a repezit la micul Apostol, l-a ridicat =i, ]n vreme ce oamenii strigau “tr[iasc[”, l-a s[rutat zgomotos pe amândoi obr[jorii. Cuprins de o spaim[ dureroas[, copila=ul a ]nceput s[ plâng[ =i s[ se zvârcoleasc[ ]n bra\ele str[inului care, ascultând acum discursul protopopului, ]ncerca s[-l ostoiasc[ =i-l leg[na u=or. }n cele din urm[ Bologa, fiindc[ micu\ul r[cnea din ce ]n ce mai speriat, acoperind cuvântarea de binevenire, ]l trecu enervat ]n seama doamnei Bologa, care se ]mpurpurase de ru=ine =i de emo\ie. }n bra\ele ei Apostol se mulcomi, privind ]ns[ mereu ]nfrico=at spre domnul cu barba castanie. De altfel, ]n aceea=i sear[ Bologa avu o convorbire solemn[ cu nevast[-sa ]n privin\a educa\iei copilului. }i dezvolt[ ]n fraze pompoase ni=te principii, pomeni numele câtorva educatori celebri, sf[tuind-o chiar s[ citeasc[ pe ]ndelete operele lor, pe care le citise =i dânsul ]n ]nchisoare tocmai ]n vederea lui Apostol, =i mai ales ]i ceru energie, concentrare =i hot[râre. — Copilul trebuie s[ ]n\eleag[ de la ]nceput c[ via\a omului numai atunci e pre\ioas[ când urm[re=te un ideal! sfâr=i Bologa patetic. Datoria noastr[ p[rinteasc[ de-abia acum ]ncepe! Trebuie s[ ne dâm toate silin\ele ca s[ facem din odorul nostru un om =i un caracter! Doamna Bologa plânse =i-=i frânse mâinile. Din discursul 42
so\ului ei ]n\elegea c[ i se cere s[-=i astâmpere dragostea de mam[, mâng[ierile =i r[sf[\[rile. Totu=i, se supuse f[r[ murmur. Bologa, s[rb[torit de o lume ]ntreag[, martir, cu aureola temni\ei =i cu barba impun[toare, i se p[rea un st[pân nespus de ]n\elept, c[ruia i se cuvine numai ascultare =i supunere. Se resemn[ deci s[-=i iubeasc[ pui=orul ]n tain[ =i s[-=i fereasc[ mângâierile de ochii lui Bologa. }n schimb, ]=i ]nte\i ]ngrijirile religioase, ]ntre\inând mereu vie credin\a ]n sufletul lui Apostol. }n privin\a aceasta avea toat[ libertatea din partea so\ului care, de=i nu era credincios, ]ng[duia religia ]n educa\ie ca un mijloc pentru dezvoltarea fanteziei. Apostol, potolit =i timid, f[r[ tovar[=i de jocuri, sim\i adânc atmosfera grav[ pe care o impuse tat[l s[u ]n cas[. }i r[mase ]ntip[rit[ ]n inim[ spaima primei ]ntâlniri cu el =i-l privea mereu ca pe un str[in venit anume s[-l terorizeze. Ceasuri de bucurie petrecea numai cu mama, când erau singuri acas[, =i uneori cu protopopul Groza care, fiind v[duv, se ]nviora ]n tov[r[=ia copilului blând =i inteligent. Peste toate gândurile =i ]nchipuirile micu\ului ]ns[ plutea ve=nic o iubire foarte nel[murit[, ]n care st[pânea Dumnezeu... Când ]mplini vârsta de =ase ani, alt eveniment straniu ]i zgudui sufletul... Doamna Bologa, gândindu-se c[ copilul trebuie s[ ]nceap[ =coala, se sf[tui ]ndelung cu protopopul Groza cum s[-i ]nlesneasc[ sarcina =i c[zur[ de acord c[ e nevoie de implorarea Atotputernicului. Prin urmare, hot[râr[ s[ pun[ pe Apostol s[ zic[ “Tat[l nostru”, ]ntr-o duminic[, ]n cadrul sfintei liturghii. F[cur[ preg[tirile ]n mare tain[, ca s[ nu prind[ Bologa de veste =i s[ le z[d[rniceasc[ planul... }n sfâr=it, ]n ziua stabilit[ so\ii Bologa luar[ loc ]n strana dreapt[, ca de obicei, iar Apostol, ]n fa\a lor, ]n h[inu\e noi, mai palid =i cu ochii aprin=i de emo\ie. Doamna Bologa l[crima =i tremura, ]nchinându-se ]nfrigurat[ =i fr[mântând 43
ne]ncetat c[rticica de rug[ciuni... Apoi venind momentul rug[ciunii, se plec[ speriat[ peste stran[ =i-i =opti: “Acuma, pui=orule...” Cu fruntea sus, cu mers ap[sat, Apostol trecu ]n fa\a u=ii ]mp[r[te=ti, c[zu ]n genunchi, ]mpreun[ mâinile... Peste o clip[ glasul lui sub\ire ca un fir de m[tase alb[ fâlfâia ]n t[cerea ]necat[ de respira\ii, se ridica spre tavanul ]nstelat, se cobor] printre sutele de oameni... Ochii lui v[zur[ la ]nceput, ]n altar, pe protopopul Groza zâmbindu-i cu blânde\e =i ]ncurajându-l; pe urm[ ]ns[ r[mase numai crucea aurit[, sus, parc-ar fi plutit ]n v[zduh... Apoi, tocmai ]n clipa când se ]nchina, la ]ncheierea rug[ciunii, se deschise deodat[ cerul =i, ]ntr-o dep[rtare nesfâr=it[ =i totu=i atât de aproape ca =i cum ar fi fost chiar ]n sufletul lui, ap[ru o perdea de noura=i albi, ]n mijlocul c[rora str[lucea fa\a lui Dumnezeu ca o lumin[ de aur, orbitoare, ]nfrico=[toare =i ]n acela=i timp mângâietoare ca o s[rutare de mam[... Din str[lucirea dumnezeiasc[ ]ns[ se limpezea o privire vie, infinit de blând[ =i de m[rea\[, care parc[ p[trundea ]n toate adâncurile =i ascunzi=urile... Ar[tarea aceasta a durat numai o clip[ =i a fost atât de nem[rginit de dulce, c[ inima lui Apostol =i-a oprit b[t[ile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie, bolnav[. Totu=i, sufletul ]i era atât de plin de fericire, c[ ar fi fost bucuros s[ moar[ atunci acolo, privind minunea dumnezeiasc[... Când se ]ntoarse la loc, p[ru schimbat la fa\[. Pe obrajii albi, ochii alba=tri erau ca dou[ izvoare de lumin[. — M[icu\[, am v[zut pe Dumnezeu! murmur[ copilul cu ]nsufle\ire, ]n vreme ce doamna Bologa ]ncerca s[-=i =tearg[ lacrimile cu batista ud[ de plâns. Vedenia lui Apostol d[du prilej la oarecare controverse ]n casa Bologa. Protopopul =i d-na Bologa credeau cu t[rie c[ bunul Dumnezeu, printr-o gra\ie deosebit[, a ar[tat ast44
fel calea pe care trebuie s[ mearg[ b[iatul ]n via\[; avocatul, dimpotriv[, c[uta s[ le documenteze c[ toat[ “minunea” e numai rezultatul exalt[rii religioase a copilului... }n cele din urm[, neizbutind a-i convinge, Bologa se sup[r[, le imput[ c[ vor s[-i ]mboln[veasc[ feciorul, umplându-i mintea fraged[ cu fantasmagorii pope=ti =i, fiindc[ el, ca tat[, e r[spunz[tor de s[n[tatea sufleteasc[ a lui Apostol, interzise pe viitor asemenea exhibi\ii odat[ pentru totdeauna. Clasele primare le f[cu acas[, având pe doamna Bologa ca instructoare. Bologa ]i controla pe amândoi ]n fiecare sâmb[t[, cu o severitate din ce ]n ce mai stra=nic[, parc[ ar fi avut ]n fa\a lui ni=te complici ]ntru a-l trage pe sfoar[. De=i Apostol era silitor, tat[l hot[r] s[-l trimit[, pentru cursurile secundare, la liceul din N[s[ud, spunând c[ copilul trebuie s[ ia contact cu oamenii =i cu lumea. }n realitate Bologa, nemul\umit de educa\ia ultrareligioas[ ce o primea copilul acas[, ]n ciuda prescrip\iunilor lui, voia s[ curme r[ul cât mai era vreme. }l d[dur[ ]n pensiune la profesorul de matematic[, prieten bun cu Bologa, ca s[ fie bine ]ngrijit =i supravegheat, ca acas[. Când plecar[ p[rin\ii =i r[mase singur, Apostol fu cuprins de o spaim[ dureroas[. Se sim\i p[r[sit, izgonit, str[in =i neputincios. +i nici m[car nu putea plânge, de team[ s[ nu-l ia ]n râs copiii gazdei. }n clipa ]ns[ când ]i era sufletul mai stors de n[dejde, a v[zut ]n peretele od[i\ei o icoan[ cu Isus Hristos r[stignit pe cruce. +i atunci toat[ ]ntristarea i-a disp[rut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu ]i alina inima... Parva fiind aproape de N[s[ud, doamna Bologa venea ]n fiecare lun[ s[-l vad[, s[-l mângâie... Dar Apostol p[rea acuma vesel =i mul\umit. Cartea ]l pasiona. La sfâr=itul anului =colar, mergând acas[ ]n vacan\[, prezent[ cu bucurie tat[lui 45
s[u un certificat str[lucit. — Te felicit! ]i zise Bologa, dup[ ce citi cu luare-aminte, strângându-i mâna ca unui prieten. Strângerea aceasta de mân[ ]i f[cu o impresie curioas[. Pentru ]ntâia oar[ sim\ea c[ tat[l s[u ]l iube=te. Pân[ atunci i se p[ruse c[ dragostea trebuie s[ fie neap[rat cu lacrimi =i râzg[ieri. Acuma ]n\elese c[ exist[ =i iubiri re\inute, b[rb[te=ti. De altfel, chiar =i el devenise mai discret ]n dezv[luirea sentimentelor. }i pl[cea s[ fie privit ca om serios. Prietenii lui cei mai buni, Alexandru P[l[gie=u =i Constantin Boteanu, erau cu trei-patru ani mai mari ca dânsul. Când termin[ clasa a patra =i aduse iar certificatul, Bologa crezu nimerit s[-i spun[ câteva cuvinte grave, de fa\[ cu doamna Bologa, ]n picioare. Dup[ o introducere cu cita\ii latine=ti, ]i evoc[ amintirea str[bunului tras pe roat[ la AlbaIulia =i apoi urm[ cu glas falnic: — De azi ]ncolo, fiul meu, e=ti b[rbat. Dac[ ar fi nevoie, e=ti preg[tit s[-\i po\i câ=tiga singur o pâine. Intrând ]n cursul superior, orizontul are s[ \i se l[rgeasc[. Vei pricepe multe lucruri nev[zute, c[ci via\a =i lumea sunt pline de taine grele. S[ n[zuie=ti mereu a dobândi stima oamenilor, =i mai ales pe a ta ]nsu\i. De aceea sufletul t[u s[ fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba =i vorba cu fapta, c[ci numai astfel vei ob\ine un echilibru statornic ]ntre lumea ta =i lumea din afar[! Ca b[rbat, s[-\i faci datoria =i s[ nu ui\i niciodat[ c[ e=ti român!... }n clasa a cincea, spre Cr[ciun, ]ntr-o or[ de matematic[, Apostol fu chemat pu\in afar[. }n coridor a=tepta vizitiul lor, cu c[ciula =i cu biciul ]n mân[. — Ei, ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ Apostol tulburat. — Bine, domni=orule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inim[, =i m-a trimis doamna s[ te aduc =i 46
pe d-ta la ]nmormântare... Pân[ ]n Parva, Apostol a plâns ]n ne=tire... }nmormântarea a fost impozant[. Mii de oameni au petrecut co=ciugul la groap[, =i multe cuvânt[ri jalnice. Pe urm[, câteva zile, Apostol a stat acas[. Nu mai plângea, dar =edea ceasuri ]ntregi ]ncremenit ]n fa\a unei fotografii care reprezenta pe tat[l s[u ]ntr-o poz[ dârz[, amenin\[toare. (Era f[cut[ la Cluj, pe când se ]ntorcea din temni\[.) }nainte ]i fusese fric[ de fotografia aceasta. Acuma ]l rodeau remu=c[ri. Sim\ea ]mprejur ]ntreb[ri fâlfâind cu aripi negre =i nu ]ndr[znea s[ le priveasc[. }=i zicea mereu c[ n-a =tiut s[-l pre\uiasc[, ]=i amintea ]ndrum[rile lui severe =i-i era team[ necontenit s[ nu se d[râme ceva, undeva, =i nu-=i d[dea seama ce =i unde... Doamna Bologa, ]ngrijorat[ de jalea lui, ]i zise, a treia zi, foarte blând =i duios: — Las[, dragul mamei... Ce s[ facem? A=a a vrut Dumnezeu... — De ce? ]ntreb[ deodat[ Apostol, privind-o cu ni=te ochi goi. Mama ]i r[spunse ceva, dar el nu mai ]n\elese vorbele ei, c[ci ]n clipa când a rostit ]ntrebarea, a sim\it cum i se d[râm[ ]n suflet, cu zgomot ]ngrozitor, o cl[dire veche, cu temelii ca r[d[cinile stejarului. “Am pierdut pe Dumnezeu”, ]i fulger[ prin minte, ]nchizând ochii cu fric[, parc[ astfel ar fi vrut s[ ]mpiedice ruina. Avea impresia foarte clar[ c[ se pr[bu=e=te ]ntr-o pr[pastie f[r[ fund =i nu se poate opri, nu se poate ag[\a de nimic. Aceasta ]ns[ a \inut numai un moment, sau poate nici atâta, iar pe urm[ a r[mas cu o groaz[ crâncen[ ]n inim[, ca =i când s-ar fi trezit, ]n miez de noapte, singur, ]ntr-un cimitir imens, f[r[ s[ =tie ]ncotro s[ apuce... Se ]ntoarse la N[s[ud buim[cit, cu sufletul zdren\uit de 47
]ndoieli =i sigur c[ =i-a pierdut rostul ]n lume. Un r[stimp a mai ]ncercat s[-=i recl[deasc[ din d[râm[turi o cas[ nou[. Observa ]ns[ c[ de sub fiecare piatr[ izbucnea câte-o ]ntrebare dureroas[ =i f[r[ r[spuns... Str[daniile acestea zadarnice, cu chinurile lor neostoite, ]l obosir[ repede. Dar apoi peste ele se ]n[l\[, ca un steag biruitor, dorin\a de-a cunoa=te, de-a g[si r[spunsuri precise la toate ]ntreb[rile tulbur[toare... Ca “abiturient” a petrecut vacan\a ]n consf[tuiri cu mam[sa =i cu protopopul Groza care, amintindu-=i ar[tarea cereasc[ de odinioar[, doreau s[-l ]ndrepte spre cariera preo\easc[. Apostol ]ns[ nici nu voia s[ aud[ de teologie. Acuma era aproape de dou[zeci de ani, ]n[ltu\, foarte zvelt, cu o frunte alb[ foarte fr[mântat[, cu p[rul castaniu lung =i dat pe spate, având ceva din ]nf[\i=area tinerilor de la ]nceputul secolului trecut, gata s[ moar[ pentru un dor. Pe cât inima ]i clocotea de o poft[ de via\[ n[prasnic[, pe atât mintea lui se zbuciuma cu ]ntreb[ri tainice, suferind fizice=te de câte ori, ]n c[utarea explica\iei, se izbea de zidurile ]nceputului =i sfâr=itului ]ntre care e m[rginit[ cuno=tin\a omeneasc[. Se f[cuse gânditor, chiar vis[tor, cu apuc[turi romantice, cu hot[râri ]nc[p[\ânate. Doamna Bologa spunea, cu o u=oar[ umbr[ de p[rere de r[u, c[ seam[n[ la caracter cu r[posatul, ceea ce pe Apostol ]l m[gulea, c[ci, cu cât cre=tea, cu atât admira mai mult ]n\elepciunea tat[lui s[u, silindu-se din r[sputeri barem s[-l egaleze... Când ]=i d[du seama c[ rezisten\a f[r[ argumente nu va convinge pe maic[-sa =i mai ales pe Groza, le declar[ ritos c[ el de mult nu mai crede ]n Dumnezeu =i prin urmare nu-=i poate alege o carier[ bazat[ pe ]n=el[ciune. Protopopul se indign[ =i plec[ f[r[ s[-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o s[pt[mân[ ]ntreag[, rugându-se Atotputernicului s[-i ]ntoarc[ b[iatul pe calea cea bun[. 48
Apostol se hot[râse de mult s[ urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se ]nte\i =i, ca s[ frâng[ cerbicia fiului r[t[cit, pov[\ui pe doamna Bologa s[-i refuze mijloacele b[ne=ti. Abiturientul se posomor]. Câteva zile de-a rândul avu lungi consf[tuiri cu singurul s[u prieten din Parva, cu Alexandru P[l[gie=u, care f[cuse cursul de notar =i acuma era practicant, ]n a=teptare s[ ias[ la pensie notarul b[trân =i s[-i ia locul. Drept urmare a consf[tuirilor, Apostol se repezi pân[ la N[s[ud, se mai sf[tui =i cu fosta lui gazd[, =i cu directorul liceului, iar rezultatul fu o peti\ie c[tre Ministerul Instruc\iei, ]n care solicita o burs[ de la stat. Peste vreo trei s[pt[mâni veni =i r[spunsul: i s-a acordat un loc ]ntr-un “colegiu studen\esc” la Budapesta, ceea ce ]nseamn[ pensiune complet[ =i chiar câteva coroane pe lun[, de buzunar. La Universitate a ]ntâmpinat greut[\i a=teptate =i nea=teptate. Le-a biruit cu o ]nsufle\ire aprig[. A ]nv[\at ungure=te =i nem\e=te ]n câteva luni, ]ncât primul examen ia adus felicit[ri =i o invita\ie la mas[ din partea profesorului de filozofie, b[trân, s[rac =i nobil. }ntre profesor =i elev s-au statornicit ni=te leg[turi ca ]ntre un duhovnic =i un dreptcredincios. Cunosc[tor al sufletului omenesc, profesorul a ]n\eles repede neastâmp[rul lui Apostol =i l-a ]ndr[git. I se p[rea c[ tân[rul acesta, ros pân[ ]n temelii de ]ndoieli, e reprezentantul tipic al unei genera\ii care, pierzând credin\a ]n Dumnezeu, se ]nver=uneaz[ a g[si ceva ]n afar[ de sufletul omului, un Dumnezeu =tiin\ific, lipsit de taine =i de necunoscut, un adev[r absolut, ]n dosul c[ruia s[ nu mai fie nimic, ]n care s[ se cuprind[ =i s[ se l[mureasc[ chiar =i neantul... Senin[tatea =i simpatia profesorului au potolit ]ncetul cu ]ncetul avântul studentului. Chiar ]n prima vacan\[ universitar[ Apostol a venit acas[ cu o “concep\ie de 49
via\[” pe care toat[ vara a explicat-o lui Alexandru P[l[gie=u, devenit notar ]n Parva. — Omul singur nu e cu nimic mai mult decât un vierme, spunea studentul cu o ]ncredere parc-ar fi descoperit piatra filozofal[. O lic[rire de con=tiin\[ trec[toare... Numai colectivitatea organizat[ devine o for\[ constructiv[, drag[ prietene! Singularizat, omul se pierde, pe când ]ntr-o colectivitate orice sfor\are ]=i g[se=te locul ei =i toate ]mpreun[ contribuie la ]n[l\area fiec[rui individ, precum activitatea comun[ a tuturor colectivit[\ilor apropie omenirea de Dumnezeu... Azi, din pricina lipsei de organizare, nou[zeci la sut[ cel pu\in din munca creierului omenesc se risipe=te. }nchipuie=te-\i ce-ar fi când s-ar uni, printr-o organiza\ie perfect[, sfor\[rile mintale ale tuturor oamenilor spre aceea=i \int[!... Câ\i oameni tr[iesc azi pe p[mânt? Dou[ miliarde, s[ zicem... Ei bine, ar mai exista oare necunoscutul dac[ dou[ miliarde de kilograme de materie cenu=ie, ]ntr-un avânt comun, ar porni la asaltul por\ilor ]nchise? — Adic[, mai pe române=te, s[ facem ceea ce facem cu to\ii, zise notarul. S[ ne facem datoria c[tre stat, nu-i a=a?... Apoi asta spun =i legile noastre... — Nu, nu legile... Con=tiin\a s[-\i dicteze datoria, nu legile... Mare deosebire! se ]nfl[c[r[ Apostol, re]ncepând furtunos explica\iile. Doi ani de zile, ]n Budapesta, =i-a pus la ]ncercare “concep\ia de via\[” ]n toate ]mprejur[rile, =i dup[ fiece ]ncercare i se p[rea mai bun[, mai mul\umitoare. Via\a ]n capital[ ]ns[ ]i era nesuferit[. Zgomotul str[zilor, egoismul oamenilor, mecanizarea vie\ii ]l sup[rau. Râvnea civilizarea sufletului =i aceasta i se p[rea c[ nu se poate dobândi ]n marile aglomera\ii de oameni. }n mijlocul naturii se sim\ea liber =i mai aproape de inima lumii. De câte ori avea vreme, 50
fugea de ora=. Dealurile din jurul Budei le cuno=tea ]ntocmai ca ]mprejurimile Parvei... Numai când venea acas[ observa c[ =i-a potrivit via\a pe un calapod care aici nu era deloc pre\uit. }n Parva i se cl[tina concep\ia =i avea nevoie de sfor\[ri ca s[ nu i se sf[râme. Statul, aici, era privit ca un vr[jma=... Tocmai ]n vacan\a a treia a g[sit argumentul mul\umitor, ]ntr-o discu\ie cu avocatul Dom=a, care, dup[ moartea b[trânului Bologa, a f[cut avere ]n Parva. — Eu nu afirm c[ statul nostru e bun! a strigat Apostol cu o inspira\ie subit[. Nu afirm deloc... Dar cât[ vreme exist[, trebuie s[ ne facem datoria... Da\i-mi un stat mai bun, =i m[ ]nchin. Altfel ]ns[ vom c[dea ]n anarhie, domnule Dom=a! }n via\[ trebuie s[ cont[m pe realit[\i, nu pe dorin\i! Avocatul Dom=a ]l iubea =i-i prevedea un viitor str[lucit, de altfel ]mpreun[ cu to\i domnii din Parva =i chiar cei din N[s[ud. Se spunea c[ Apostol e r[sf[\atul facult[\ii =i c[ are s[ ajung[ negre=it profesor la Universitate. De aceea Dom=a ]i f[cea pu\in[ curte, ]n speran\a c[ ]i va atrage aten\ia asupra domni=oarei Marta, o feti\[ de vreo =aptesprezece ani, dr[g[la=[ =i istea\[ cum nu s-a mai pomenit pe valea Some=ului, =i care, pe deasupra, avea o zestre boiereasc[, fiind singura odrasl[ a ]nsu=i domnului Dom=a. }ntr-o bun[ zi, dorind s[ continue discu\ia, Apostol f[cu o vizit[ avocatului. Nu-l g[si acas[, dar ]l primi domni=oara Marta. St[tu o jum[tate de or[, vorbind cu domni=oara numai despre nimicuri =i crezând mereu ca va sosi Dom=a. A doua zi reveni =i iar =ezu o jum[tate de or[ cu Marta. Apoi o s[pt[mân[ ]ntreag[, ]n fiecare zi, mereu la aceea=i or[ =i din ce ]n ce mai bucuros c[ nu era acas[ avocatul. +i, peste alt[ s[pt[mân[, spuse radios doamnei Bologa: — Mam[, =tii c[ am s[ m[ logodesc cu fata lui Dom=a? Doamna Bologa ]ncremeni. Marta i se p[rea prea cochet[ 51
=i u=uratic[. O fat[ crescut[ ]n voia soartei — doamna Dom=a murise de vreo patru ani — nu poate fi o so\ie potrivit[ pentru Apostol. }ncerc[ s[ se ]mpotriveasc[. Chem[ iar[=i ]ntr-ajutor pe protopopul Groza. Toate ]n zadar. Logodna se f[cu, f[r[ ceremonie, ]n familie, stabilindu-se ]ns[ c[ nunta vor serba-o când va termina Apostol studiile, peste un an sau doi. Curând, dup[ logodn[, sosi ]n Parva un locotenent de vân[tori imperiali, foarte \an\o= =i ]ncrezut, feciorul judec[torului ungur. Apostol ]l privi cu dispre\, zicând c[ e gol =i sec, pe când Marta ]l g[si interesant =i dr[gu\... Duminica urm[toare avu loc “balul filantropic”. De=i Apostol nu era dansator, ]n seara aceea a dansat cu furie, ca nu cumva s[ r[mâie mai prejos de “cellalt”. Locotenentul ]ns[ a jucat pu\in =i numai cu vreo trei fete, ]ntre care =i cu Marta. +i atunci, pe fa\a ei, Apostol a v[zut o mândrie =i o bucurie r[u ascuns[... }n trei zile sufletul logodnicului s-a umplut de otrav[. Se sim\ea nenorocit =i-l b[teau gânduri de moarte. Se compara cu locotenentul ]n inima Martei =i era sigur ca Marta alege uniforma str[lucitoare, pintenii... +i el care, ca fiu de v[duv[, nici n-a f[cut armata! }ntr-un moment de disperare socoti c[ ar fi bine s[ renun\e la favoarea legii militare, s[ se ]ntoarc[ peste un an ]n hain[ de ofi\er =i s[-i arate Martei c[ poate fi =i el ca “cellalt”... }n orice caz, nu va l[sa nici ]n ruptul capului s[ fie izgonit din iubirea Martei. Tocmai fiindc[ e a=a, el o iube=te mai mult. Are s[ lupte =i s-o cucereasc[ definitiv. Dac[ ea nu e ]n stare s[ se ridice pân[ la el, se va cobor] el la ea. Marta ]ns[ trebuie s[-l iubeasc[ numai pe el! Atunci ]ncepur[ s[ umble zvonuri de r[zboi =i ]ntr-o bun[ zi locotenentul chiar trebui s[-=i curme concediul =i s[ plece ]n mare grab[ la regiment. Apostol se duse a doua 52
zi la Marta, triumf[tor. Când veni ]ns[ vorba de locotenent, Marta zise cu ochi melancolici: — Simpatic om!... Acuma va fi erou! Apostol ]ng[lbeni. Se hot[r] s[ strice logodna, s[ recunoasc[ f[r[ ]nconjur c[ mam[-sa a avut dreptate =i s[-=i vaz[ de c[r\ile lui... Dar asta ar ]nsemna o la=itate. Dac[ ]n prima ciocnire cu via\a se d[ b[tut, atunci ce va fi viitorul? Apoi, peste fr[mânt[rile lui, izbucni r[zboiul... +i concep\ia de via\[, cl[dit[ =i cârpit[ ]n trei ani de chibzuiri, se zdruncin[ din temelii. R[zboiul nu intrase ]n socotelile lui. +i totu=i acuma trebuia o hot[râre... Se sf[tui cu P[l[gie=u, f[r[ rezultat. P[l[gie=u declar[ categoric c[ “to\i trebuie s[ ne facem datoria c[tre patrie”. P[rerea aceasta ]ns[ era a unui reprezentant al statului, deci impus[, =i nu izvorât[ dintr-o convingere liber[... Apostol, ]n sufletul s[u, credea c[ cel mai bun lucru ar fi s[ ignoreze r[zboiul, ca ceva anormal. Da, dar dac[ mâine va fi chemat =i el ]n armat[? — Vezi, dragul mamei, ]i zise doamna Bologa, ]ngrijorat[, dac[ ne ascultai pe noi =i te duceai la teologie, azi ai fi preot =i nici capul nu te-ar durea de r[zboiul lor... Pe când acuma, Dumnezeu =tie... Mai mult ca s[ se ispiteasc[ pe sine ]nsu=i, Apostol r[spunse: — Zilele acestea am s[ plec =i eu la datorie... Doamna Bologa, speriat[ =i revoltat[, ]ntreb[: — S[-\i primejduie=ti tu via\a? Pentru cine =i pentru ce? — Pentru patrie, murmur[ studentul cu un zâmbet nehot[rât. — Noi n-avem patrie! strig[ atunci mama, indignat[. Asta nu-i patrie... Mai bine s-o calce ]n picioare caii muscalilor! Trimise ]ndat[ dup[ protopopul Groza =i ]mpreun[ c[utar[ s[-i scoat[ din minte gândurile nesocotite. Nehot[rârea lui 53
Apostol se zvârcolea. Ie=i pe strad[ buim[cit =i nimeri tocmai la Dom=a acas[. — Cum, tu? Speran\a noastr[? S[ te ba\i tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastr[ nu e=ti deloc obligat s[ te ]mbulze=ti la datorie, ba chiar dimpotriv[! — +i totu=i ideea? zise Apostol f[r[ convingere. — Ce idee?... Când e via\a omului ]n joc, dai dracului toate ideile... Noi trebuie s[ a=tept[m, Apostole! Lozinca noastr[ s[ fie: rezerva... — Rezerva ]nseamn[ pasivitate =i pasivitatea e mai rea ca moartea... — Pasivitatea p[streaz[ intacte speran\ele, pe când activitatea acum e egal[ cu nimicirea. Apostol t[cu. }n sufletul lui se ]nchegase convingerea c[ nu trebuie s[ plece. Dar nu apuc[ s[ spun[ nimic lui Dom=a, c[ci se pomenir[ cu Marta, care tocmai se ]ntorcea de la o prieten[. Avocatul, ca de obicei, ]i l[s[ singuri... — Toat[ lumea pleac[ la r[zboi, zise Marta. }n privirea ei, ]n glasul ei, Apostol sim\i o tremurare ciudat[. Marta se gândea la “cellalt”. Un ceas st[tur[ de vorb[, =i toat[ vremea Apostol v[zu c[ logodnica lui e ca o str[in[, ]n\elegând ]ns[ c[, printr-un singur gest, i-ar putea dobândi sufletul ]ntreg... Un ceas =ov[i, apoi la plecare se uit[ adânc ]n ochii ei =i zise cu hot[râre: — Poimâine voi pleca la r[zboi! Marta avu un zâmbet de necredin\[, dar numai o clip[. }n clipa urm[toare obrajii ei se ]mbujorar[, privirea i se ]nfl[c[r[, plin[ de mândrie, =i apoi, cu o mi=care p[tima=[, se repezi la Apostol si-l s[rut[ pe buze... +i Apostol, ]n s[rutarea aceasta, ]=i sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj =i s-a prezentat la cercul de recr54
utare, unde un colonel de=irat l-a felicitat c[lduros. Când sa ]mbr[cat ]n uniform[ =i s-a uitat ]n oglind[, nici nu s-a mai recunoscut, atâta de mar\ial i se p[rea c[ s-a f[cut. De altfel, ]n ora= clocotea un entuziasm contagios. Pe trotuare, ]n cafenele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli, parc[ r[zboiul i-ar fi sc[pat dintr-o primejdie grozav[ sau le-ar fi f[g[duit o fericire cereasc[. }n atmosfera aceasta, ultimele r[m[=i\e de =ov[ire se topir[ ca ni=te stropi de cear[. Se sim\ea mândru =i fericit ]n uniforma cochet[ de artilerie =i saluta \eap[n pe to\i militarii ce-i ]ntâlnea, adânc convins c[ =i astfel ]=i ]mpline=te datoria c[tre \ar[. Dou[ luni a urmat =coala de artilerie, apoi a fost trimis pe front. Pe urm[ l-au numit ofi\er, a fost r[nit o dat[ u=or =i a doua oar[ greu, ]ncât a stat dou[ luni ]n spital =i o lun[ ]n concediu acas[, a fost decorat de trei ori, ]naintat locotenent... toate ]n vreme de doi ani. R[zboiul a luat locul de frunte ]n concep\ia lui de via\[, din care odinioar[ vruse s[l elimine. Acuma ]=i zicea c[ r[zboiul e adev[ratul izvor de via\[ =i cel mai eficace element de selec\iune. Numai ]n fa\a mor\ii pricepe omul pre\ul vie\ii =i numai primejdia ]i o\ele=te sufletul... Pe urm[ a fost la Curtea Mar\ial[ care a judecat pe Svoboda... Pe urm[ au venit spânzur[toarea =i ochii condamnatului... =i doina ordonan\ei, sub fereastr[, care nu mai ]nceteaz[ deloc, ca o mustrare... 3 — Don' locotenent, e târziu, vremea cinei... Apostol Bologa deschise ochii, z[p[cit. Lâng[ pat, ordonan\a morm[ia blând acelea=i cuvinte, ca o bab[ cu farmece. 55
— Ce-i, Petre? Am dormit? ]ntreb[ locotenentul, s[rind ]n picioare =i uitându-se repede la ceasul-br[\ar[. Ei, poftim! Am ]ntârziat de la mas[... +i numai tu e=ti de vin[, c[ nu =tiu pe unde tot umbli, ]n loc s[-mi fii de ajutor... Dojenind de Petre, ]=i d[dea bine seama c[ vrea s[-=i impute amintirile care l-au cuprins ]n mrejele lor =i de care ]i era team[ ca de ni=te remu=c[ri neiert[toare. Gr[bit s[ plece, nu-=i g[si casca =i morm[i: — F[ lampa mai mare, c[ parc[ suntem ]ntr-o cript[... De lâng[ lamp[, ordonan\a ridic[ o scrisoare =i i-o ]ntinse: — A venit de la amiaz[, dar cu v[lm[=agurile astea... Apostol lu[ scrisoarea, se uit[ la adres[ =i r[mase câteva clipe cu ochii la Petre, ca =i cum n-ar fi ]ndr[znit s-o citeasc[. “Iat[, mi-e fric[ =i de slova mamei, se gândi cu am[r[ciune. Atâta m-a f[cut de la= execu\ia unui tr[d[tor!” Apoi se a=ez[ mânios pe lavi\[, trase lampa mai aproape, rupse plicul =i citi pe ner[suflate: “Dragul mamei mult dorit. Tare-mi tremur[ inima de grija ta, c[ de o s[pt[mân[ n-am primit nici o =tire =i pe aici geme p[mântul de oaste =i c[tane, de tr[im mereu cu frica ]n sân. Totu=i sunt pu\in mai lini=tit[ de când am auzit c[, pe unde e=ti tu, s-au potolit b[t[liile. O, dare-ar Dumnezeu s[ se sfâr=easc[ odat[, c[ de at[ta r[zboi ni s-a acrit sufletul =i ne-au secat lacrimile. Tot a=tept[m s[ ne pomenim cu tine pe acas[, m[car pe câteva zile, c[ al\i ofi\eri cap[t[ concedii des. +i noi avem ]n gazd[ un maior, tare de treab[, polonez. Bietul om toat[ ziulica ofteaz[ de dorul familiei, c[-i ]nsurat =i are =ase copii... +tii, dragul mamei, c[ pe protopopul Groza l-au luat =i l-au dus ]n internare prin |ara Ungureasc[, fiindc[ P[l[gie=u l-a pârât c[-i periculos pentru lini=tea comunei. O, Doamne, 56
mare-i r[bdarea =i ]ndurarea ta! Ba P[l[gie=u se mai laud[, chiar =i fa\[ de mine, c[, de ar fi vrut el, ar fi putut face s[-l =i sp[nzure, c[ — zice — mâna lui e grea când vede c[ oamenii nu se astâmp[r[. Dar zice c[ i-a fost mil[ de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mul\umit numai cu internarea. C[, zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca s[ nu ne lep[d[m limba str[mo=easc[ =i nici credin\a ]n Dumnezeu, ci s[ le p[str[m cu sfin\enie. +i din pricina aceasta l-au ridicat =i l-au ]nchis, iar comuna a r[mas numai cu diaconul, s[ fac[ slujba =i la biserica cea mare, =i peste ap[, ]n bisericu\a din Ierusalim... Eu m[ tot rog fierbinte bunului Dumnezeu =i tare mi-e n[dejdea c[ rug[ciunile noastre vor g[=i mil[ =i ]ndurare ]n ceruri! De multe ori m[ gândesc =i m[ cutremur, ce-ar fi dac[ ar tr[i bietul tat[l t[u? Cum era el de inimos, vai, Doamne, poate c[ nici tu n-ai fi unde e=ti, c[ci el nu te-ar fi l[sat pentru nimica-n lume. Dar eu, s[rman[ v[duv[, ce s[ fac? Plâng =i m[ rog lui Dumnezeu s[-\i poarte de grij[ =i s[ te apere =i s[-\i lumineze sufletul =i c[r[rile vie\ii... Acum barem de-ar veni odat[ pacea, s[ mai scape oamenii de chinuri =i de groaz[. C[ de când a intrat =i România ]n r[zboi parc[ via\a noastr[ e =i mai amar[, =i mai ]ntristat nie sufletul... Marta zice c[ \i-a scris mereu, dar c[ tu nu i-ai r[spuns la dou[ scrisori =i poate c[ te-ai sup[rat cine =tie de ce. Scrie-i, dragul mamei, c[ Dom=a e foarte cumsecade =i-\i poart[ de grij[ ca un p[rinte. Apoi =i fata-i bun[ =i are sufletul de cear[, doar c[-i tân[r[ =i nepriceput[ ]n via\[. Mereu ]mi spune c[ i-e dor de tine, dar iar[=i nu poate sta nici prea retras[ =i trebuie s[ mai glumeasc[ cu cei ofi\era=i de pe aici, c[ a=a-s vremurile. Dac[ ai fi tu acas[, am avea =i noi un sprijin. Dar nu-i nimic, va trece =i furtuna, =i Dumnezeu va pl[ti tuturora dup[ dreptate. Pân[ va veni ceasul mântuirii, 57
eu ]n scrisorile tale caut mângâiere =i le a=tept =i tremur când nu sosesc. C[ tu e=ti mângâierea =i n[dejdea mea pe lume, =i credin\a ]n Dumnezeu. R[mâi cu bine =i scrie-mi degrab[. Dumnezeu s[ te aib[ ]n paza lui cea bun[. A ta Mam[”. Apostol ]ndoi iar scrisoarea, o vâr] ]nceti=or ]n buzunar =i oft[, zâmbind amar =i zicându-=i: “Biata mam[! Se vede c[-i str[nepoata subprefectului lui Avram Iancu...” Cuprinsul scrisorii ]l sim\ea foarte l[murit ]n creieri, ca o ap[sare. Numai vorbele despre Marta parc[ pieriser[ f[r[ urme, de=i alt[dat[ tocmai acestea l-ar fi pus pe gânduri... Ridicând capul, ]ntâlni privirea ordonan\ei, aprins[ de o curiozitate umil[. Apostol tres[ri, ca =i cum i-ar fi fost fric[ s[ nu-i fi citit gândurile. — Oare ce-o mai fi pe la noi pe-acas[, don' locotenent? ]ntreb[ deodat[ soldatul cu glas ]nc[rcat de respect. — Ce s[ fie, Petre? Necazuri =i amar, r[spunse Apostol blând. }=i potrivi casca ]n cap, ]=i ridic[ gulerul ulancei =i ie=i ]n ograd[, urmat de ordonan\[. }n poart[ se ]ntoarse =i-i zise cu acela=i glas moale: — Ia seama, Petre, c[ mâine ]n zori plec[m ]napoi, pe front! S[ aduni deci toate catrafusele... Degeaba, Petre, tot mai bine-i acolo decât aici! 4 Popota diviziei era ]ntr-o fost[ cârcium[, al[turi de casa ]n care locuia generalul Karg. }n sala mare dinspre uli\[, cu ferestrele oblonite, ca s[ nu p[trund[ lumina afar[, mâncau ofi\erii de la cartierul diviziei, precum =i cei de la comandamentul brig[zii de artilerie, care se afla ]n sat. }n fund, ]ntro od[i\[, era popota trec[torilor, adic[ a celor ce mergeau 58
spre front sau se ]ntorceau de acolo =i trebuiau s[ z[boveasc[ un r[stimp pe la numeroasele servicii ale diviziei. Fiindc[ ]ntârziase, Bologa nu mai vru s[ treac[ prin sala cea mare, ci coti prin ograd[ =i intr[ ]n tind[, unde câ\iva solda\i sp[lau vase, =tergeau tacâmuri, desfundau sticle, ]n vreme ce al\ii veneau de pe coridor, de la buc[t[ria ]ndep[rtat[, cu farfurii pline cu mânc[ruri ori cu butelii de vin... De aici o u=[ d[dea direct spre popota mare, iar alta, ]n stânga, spre cuibul trec[torilor. Un soldat se repezi =i deschise lui Bologa. }n od[i\[ erau numai dou[ mese lungi =i o canapea hodorogit[, pe care z[cea un morman de mantale, c[=ti, revolvere, s[bii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul \uguiat =i cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile =i resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mânc[ruri =i de b[uturi umpleau odaia pân[ ]n tavanul cu grinzi, sugrumând flac[ra l[mpii cu abajur de tinichea roas[. Obloanele celor dou[ ferestre erau ]nchise, iar g[urile din obloane, astupate cu =ervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele =i pe pere\i se vedeau numai câteva cadavre de plo=ni\e s[tule. }n capul mesei din stânga =edea c[pitanul Klapka. F[r[ casc[, tuns la piele, fa\a lui rotund[ r[spândea bun[tate =i blânde\e, de=i ]n ochi ]i tremura o spaim[ pe care ]ncerca so ascund[ sub un surâs pref[cut =i rece. Când p[=i Bologa ]n odaie, zgomotul de glasuri care se auzise din tind[ se curm[ brusc, ]ncât bun[-seara lui pluti singuratic[ ]ntr-o t[cere speriat[. Pân[ s[-=i lepede ]ns[ casca =i ulanca, unda de tulburare se topi =i locotenentul Gross, mai ]n glum[, mai ]n serios, strig[: — Mi se pare, Bologa, c[ \i-a fost ru=ine s[ vii mai devreme ]ntre noi? Spune drept! 59
— Ru=ine? Mie?... De ce? zise Apostol, oprindu-se ]n\epat. — Parc[ noi nu =tim c[ =i tu ai votat pentru moarte? zâmbi Gross, dând vorbelor sale o culoare mai dulce, fiindc[ observase sup[rarea lui Bologa. — Ei =i? urm[ Apostol mereu dârz. }n orice caz n-am s[ dau socoteal[ decât con=tiin\ei mele, care l-a g[sit vinovat! — Con=tiin\[! oft[ deodat[ tânguitor c[pitanul Cervenko, care =edea la stânga lui Klapka. Cine mai are azi con=tiin\[? Glasul acesta se ]nfipse ca un ac ]n urechea locotenentului Bologa. Vru s[ r[spund[ =i nu-i veni nimic ]n minte. Se uita la el, =i inima i se ]mblânzi. Cervenko era om voinic, sp[tos, cu o barb[ cafenie care-i acoperea aproape tot pieptul =i cu ni=te ochi ]n care plângea ve=nic o suferin\[ tainic[. Bologa ]l cunoscuse ]ntr-un spital la Triest =i descoperise ]n el o inim[ ]ngereasc[. Era rutean, profesor la un liceu din Stanislau. }n fa\a ofi\erilor trecea ca un fel de menonit, fiindc[ ]n doi ani de r[zboi niciodat[ nu pusese mâna pe vreo arm[, ci mergea ]n lupte numai cu un b[\ de trestie =i cântând cântece biserice=ti. Cervenko ]nsu=i spunea sus =i tare c[ mai bine =i-ar t[ia mâinile decât s[ trag[ asupra unor bie\i oameni ca =i dânsul. Altfel, fiind extrem de con=tiincios ]n serviciu =i dispre\uitor de moarte, superiorii ]l l[sau ]n pace, mul\umindu-se a zice c[-i cam scrântit. — Fiecare ]=i face datoria cum crede, murmur[ Bologa drept r[spuns lui Cervenko, a=ezându-se la mas[ fa\[-n fa\[ cu Klapka, =i apoi porunci soldatului: Ad[-mi =i mie ceva de mâncare! Soldatul disp[ru. Peste o clip[ Gross, pu\in ]ncruntat, zise: — Nici o datorie din lume nu-mi poate impune s[ ucid pe un camarad... 60
— Camarad?! strig[ deodat[ locotenentul Varga, revoltat, s[rind ]n picioare. Tr[d[torii =i dezertorii sunt camarazii dtale?... Domnilor, v[ ]ntrece\i cu glumele! Eu, ]n orice caz, nu mai pot asculta nep[s[tor asemenea... asemenea... vorbe compromi\[toare pentru un militar care mai are ]n suflet un pic de iubire de \ar[... Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofi\er activ printre cei de fa\[, c[zu ca un du= rece, reamintindu-le brusc c[ sunt pe front. Toate privirile se ]ntoarser[ spre Varga =i ]n toate lucea o ]ntrebare... Privirile acestea mul\umir[ orgoliul huzarului brun, tân[r, frumos, cu must[cioara tuns[ =i cu ]nf[\i=area ]nc[p[\ânat[. Era nepotul profesorului de filozofie de la Budapesta =i avea ambi\ia s[ fie socotit mare cunosc[tor de cai. Apostol ]l ]ntâlnise des ]n casa profesorului =i, cu toate c[ i s-a p[rut gol =i fudul, s-a ]mprietenit cu el, având altfel un suflet deschis =i leal. — }nchipuie=te-\i, dragul meu, urm[ Varga, adresânduse lui Bologa, ca omului care-i ]mp[rt[=e=te credin\ele, cu o voce calm[ ce voia s[ =tearg[ impresia izbucnirii indignate, de dou[ ore numai despre execu\ia lui Svoboda vorbim =i, ce crezi, dumnealor g[sesc vinova\i, =tii pe cine, pe cei ce lau condamnat! Varga sfâr=i surâzând batjocoritor spre Gross, risipind astfel cu totul urmele protest[rii. — Nimeni nu osânde=te cu inima u=oar[, zise Apostol gânditor. Dar când vina e evident[, e=ti silit. C[ci mai presus de om, de interesele lui particulare, e statul! — Nimic nu e mai presus de om! se ridic[ atunci Gross, gr[bit, ca nu cumva s[-i ia cineva vorba. Dimpotriv[, omul e mai presus de orice, mai presus chiar de ]ntreg universul! Ce-ar fi p[mântul f[r[ de omul care s[-l vad[, s[-l iubeasc[, s[-l m[soare, s[-l ]nconjoare?... Ca =i p[mântul, universul 61
numai prin om a devenit o realitate interesant[. Altfel ar fi o zbuciumare steril[ de ni=te energii oarbe, altfel, adic[ f[r[ sufletul omului. To\i sorii universului nu pot avea alt[ menire decât s[ ]nc[lzeasc[ trupul omului care ad[poste=te gr[untele divin al inteligen\ei. Omul e centrul universului, fiindc[ numai ]n om materia a ajuns la con=tiin\a propriului s[u eu, a ajuns s[ se cunoasc[!... Omul e Dumnezeu! Locotenentul Gross, usc[\iv, sl[bit, cu barbi=on retezat =i cu ochii mici, negri, fulger[tori, comanda o companie de pionieri. Vorbind, se aprindea repede, iar vocea lui aspr[, nepl[cut[, devenea ml[dioas[ =i cuceritoare. Era ovreu =i inginer la o fabric[ de ma=ini din Budapesta. Acum se opri un moment =i se uit[ ]mprejur parc[ ar fi a=teptat o ]ntrerupere. }ntâlnind ochii lui Bologa, care nu-l iubea, zicând c[ e farsor, Gross continu[ dispre\uitor: — Statul!... Statul care ucide!... }n spate statul nostru, ]n fa\[ statul du=man, =i la mijloc noi, cei osândi\i s[ murim ca s[ asigur[m huzureala câtorva tâlhari care au pus la cale m[celul milioanelor de robi incon=tien\i! M[ mir c[... — Noi ap[r[m patria, prietene, mo=tenirea str[mo=easc[! ]l ]ntrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândr[ ]n glas. — Aici, ]n inima Rusiei, e patria d-tale? ]ntreb[ Gross cu mare dispre\. — Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, dar cu atâta sfial[, c[ nimeni nu-i lu[ ]n seam[ vorbele. — Patria noastr[ e moartea... pretutindeni =i mereu moartea, bolborosi Cervenko cu o convingere adânc[. — Fiindc[ suntem la=i! strig[ Gross, ]nfl[c[rat. O singur[ clip[ de curaj general ar pune cap[t tuturor mi=eliilor! — Dac[ lumea ar fi ca tine! zise Varga, râzând cu at[ta poft[, c[ to\i se ]nseninar[. Din fericire, noi, ceilal\i, ]nc[ nam uitat c[, mai presus de orice, suntem fiii =i ap[r[torii 62
patriei, drag[ anarhistule!... Domnule c[pitan, ad[ug[ apoi c[tre Klapka, te rog, s[ nu ne judeci dup[ vorbele noastre, ci dup[ fapte! Suntem to\i prieteni =i, când ne ]ntâlnim, ne permitem mai mult decât ar fi permis. A=a ne mai r[corim =i noi pentru câte ]ndur[m... Dar ]n fa\a du=manului to\i ne facem datoria cu inim[, chiar =i Gross, de=i vrea s[ par[ un r[zvr[tit. }n al treilea an de r[zboi, dup[ ce am dat atâtea dovezi de vitejie, sl[biciunile acestea s[ ne fie trecute cu vederea! Klapka d[du din cap cu un surâs indulgent, care ]ns[ nu se potrivea deloc cu lumina ciudat[ din ochii lui bulbuca\i. Gross vru s[ protesteze, dar tocmai atunci u=a se deschise =i soldatul intr[ cu farfuriile pline, a=ezându-le dinaintea lui Bologa. Peste câteva minute, dup[ oarecare =ov[iri, convorbirea se aprinse iar[=i, mai ales ]ntre Gross =i Varga. Apostol Bologa ]nghi\ea ]n sil[. De=i nu luase nimic ]n gur[ de la prânz, nu-i era foame. Se sim\ea mereu ostenit, parc[ toat[ ziua ar fi c[rat bolovani. Ar fi dorit s[ ia parte la discu\ie, ca alt[dat[, dar nu ]ndr[znea, de team[ s[ nu observe ceilal\i cât de false =i nesincere ]i sunt vorbele. Frica aceasta ]l chinuia ne]ncetat, ]i sfâ=ia sufletul, f[r[ s[ i se poat[ ]mpotrivi. Avea impresia c[ se afl[ pe marginea unei pr[pastii =i nu cuteaz[ s[ se uite ]n adâncimea care totu=i ]l ispite=te din ce ]n ce mai st[ruitor. — Izbânda trebuie s[ vie! gl[sui Gross, patetic, gesticulând =i cu ni=te ochi tremur[tori de emo\ie. O crim[ monstruoas[ trebuie s[ nasc[ o pornire uria=[ de r[zvr[tire universal[... Trebuie! +i atunci, peste tran=eele pline de sânge, peste grani\ele br[zdate cu morminte, to\i oropsi\ii, to\i r[zvr[ti\ii, ]=i vor strânge mâinile =i, ]ntr-un avânt nimicitor, se vor ]ntoarce ]mpotriva celor ce-i exploateaz[ de 63
mii de ani, =i ]n sângele lor buh[it de trând[vie vor ]nmuia steagurile p[cii =i ale lumii noi! Bologa atunci nu se putu st[pâni =i ]ntreb[ foarte blând: — Lumea urii, camarade? — Ura, numai ura va stârpi nedreptatea! r[spunse Gross cu fa\a strâmbat[ de patim[. — Ura na=te ve=nic ur[, zise Apostol, cutremurându-se. Pe ur[ nu po\i cl[di, precum nu po\i pe mla=tin[... }nainte de a mai r[spunde Gross, Varga se scul[ ]n picioare =i vorbi zâmbitor: — Sta\i!... Da\i-mi voie!... Anarhistul nostru vrea o interna\ional[... A=a-i, camarade?... Ei bine, uite interna\ionala! ad[ug[ cu mândrie, ridicând glasul =i ar[tând ]mprejur cu mâna pe to\i cei de fa\[. Uite!... Tu e=ti ovreu, domnul c[pitan e ceh, doctorul de colea e german, Cervenko e rutean, Bologa e român, eu sunt ungur... A=a-i?... Tu ce e=ti, b[iete? se ]ntoarse apoi deodat[ c[tre soldatul care nu mai ispr[vea de strâns masa cealalt[. — Soldat! r[spunse omul, uluit =i luând pozi\ia reglementar[. — Fire=te, to\i suntem solda\i, f[cu Varga, mul\umit. Dar te ]ntreb: ce neam e=ti? — Croat, s[ tr[i\i! murmur[ soldatul f[r[ s[ clipeasc[. — Ei, vas[zic[ croat, urm[ locotenentul c[tre ofi\eri. +i sunt sigur c[ dincolo, ]n sala cea mare sau ]n tind[, vom g[si =i polonezi, =i sârbi, =i italieni, ]n sfâr=it, toate neamurile, nu-i a=a?... +i cu to\ii lupt[m um[r la um[r pentru un ideal comun, contra du=manului comun! Iat[ interna\ionala adev[rat[, tovar[=e! sfâr=i Varga, a=ezânduse triumf[tor. — Interna\ionala crimei! zise Gross grav, ad[ugând ]ndat[ ironic: Degeaba, tu nu po\i pricepe, Varga! Ne pierdem vre64
mea. Tu e=ti b[iat de treab[, e=ti erou, dar ]ncolo... — }ncolo, adic[ ]nspre ideile tale, nici nu doresc s[ m[ apropii, c[ci pe acolo te ]ntâlne=ti cu Curtea Mar\ial[, r[spunse repede Varga, râzând mul\umit. Urm[ o t[cere =i apoi deodat[ glasul lui Cervenko, tânguitor ca o mustrare târzie: — Suferin\[ ne trebuie, mult[, imens[... Numai ]n suferin\[ cre=te =i rode=te iubirea cea mare, cea adev[rat[ =i biruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea! Apostol Bologa se uit[ ]n ochii ruteanului, l[crima\i =i totu=i str[lucitori ]ntr-o lumin[ ademenitoare. Privindu-i ]ns[ mai adânc, Bologa se sp[imânt[ =i tres[ri, ca =i când =i-ar fi aruncat c[ut[tura ]n adâncimea pr[pastiei de care se ferise toat[ seara. Vru s[ zic[ ceva =i se pomeni murmurând ]n ne=tire: — Iubirea... iubirea... — Iubirea voastr[ ]ns[ ne hr[ne=te cu gloan\e sau spânzur[tori, zise Gross cu o asprime r[ut[cioas[. Azi Svoboda, mâine eu sau poate voi, cei cu iubirea... +i ]ncaltea Svoboda a ]ncercat s[ se smulg[ din murd[rie, pe când noi ne b[l[cim mereu... — Sper c[ nu vei face apologia tr[d[rii? ]l ]ntrerupse iar grav locotenentul de huzari. — Dac[ ]n vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, ni=te tic[lo=i ar spânzura acas[ pe tat[l t[u sub o ]nvinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? — Adic[ tat[l spânzuratului?... ]ntreb[ Bologa cu ochii cât pumnii, ]ntinzând gâtul spre Gross. Bine, atunci de ce na vorbit, de ce? — +i dac[ ar fi vorbit? zise Gross ]n[bu=it =i cu scârb[. Cel mult o circumstan\[ agravant[... — O, o, dar e... este — bolborosi Bologa, oprindu-se deo65
dat[ aiurit =i sim\ind o usc[ciune ciudat[ ]n cerul gurii, parc[ s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri n[prasnice. — Nimic nu poate scuza tr[darea =i de altfel un ofi\er care dezerteaz[ e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculându-se. +i, fiindc[ mâine diminea\[ trebuie s[ fim la datorie, v-a= propune s[ ne c[r[b[nim... Nu de alta, dar mi-e team[ c[, de vom mai z[bovi mult, ave\i s[ m[ convinge\i c[ dezertarea la du=man e o fapt[ vitejeasc[! }ncerc[ s[ râd[ =i, neizbutind, se duse la canapea =i-=i alese din gr[mad[ mantaua =i armele. Gross se uit[ la ceas =i zise c[tre Cervenko: — Ce facem? E târziu... de-abia o s[ putem dormi trei ore... Plecar[ to\i trei ]mpreun[ =i ]n urma lor r[mase o dâr[ grea de t[cere. C[pitanul Klapka ]ncepu ]ntr-un târziu s[ tambureze u=or cu degetele pe mas[, uitându-se pe sub sprâncene spre Bologa care se cl[tina pe scaun, cu fa\a zgârcit[ de o ]nfiorare nest[pânit[. La mas[ nu mai r[m[sese decât un sublocotenent de infanterie, foarte tân[r =i posomorât, care nu scosese nici o vorb[ =i b[use câteva sticle de vin cu o l[comie de be\iv precoce, =i doctorul Meyer, un ursuz t[citurn, suferind de insomnie, cu o dragoste special[ pentru “clien\ii” lui — cum le zicea celor din tran=ee — =i luând masa totdeauna ]n od[i\a trec[torilor, f[r[ ]ns[ a se amesteca ]n discu\iile lor. Fiindc[ t[cerea devenea ap[s[toare, Klapka zise c[tre doctorul Meyer, c[utând un ton glume\: — Eu pot sta aici pân[ la ziu[, c[ tot n-am cvartir, iar soldatul ]mi p[ze=te ]n gar[ bagajele... Auzind glasul c[pitanului, Bologa se dezmetici =i vorbi repede, parc[ ar fi vrut s[-=i ascund[ o vin[: — Dac[ sunte\i obosit, v[ pute\i odihni la mine, dom66
nule c[pitan... V[ cedez bucuros patul, c[ci eu... eu am de gând s[ plec mai degrab[ la... la datorie... — Adic[ de ce n-am pleca ]mpreun[, prietene? r[spunse Klapka. Nu cunosc terenul =i am nevoie de o c[l[uz[... Mi sa spus c[ voi comanda divizionul al doilea... — Atunci sunte\i comandantul meu! strig[ Apostol ]nviorat. Un motiv mai puternic s[ v[ repet invita\ia. — Iar eu am s-o primesc, prietene, fiindc[, drept s[-\i spun, m[ cam apas[ osteneala =i emo\iile! zise c[pitanul cu o voce mai sincer[. Doctorul f[r[ somn trecu ]n odaia cea mare, iar sublocotenentul mai ceru o sticl[ de vin soldatului care nu ispr[vea deloc lucrul la masa de al[turi... }n uli\[ Klapka =i Bologa se oprir[, ascultând râsetele g[l[gioase din popot[, dominate de un glas r[gu=it, care cânta fals =i cu mare ]nsufle\ire o roman\[ sentimental[. }ntunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, =i sus, ]n cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plâng[tori. — }ncotro mergem, camarade? ]ntreb[ Klapka deodat[ cu vocea schimbat[. }n aceea=i clip[ ]ns[ la r[s[rit se ivi pe cer o trâmb[ de lumin[ alb[, tremur[toare, plimbându-se de ici-colo, gr[bit[, cercet[toare ca o iscoad[ istea\[, st[ruind pe alocuri, alintând p[mântul =i sfidând ]ntunericul... Apoi, peste un minut, se auzir[ bubuituri dese, ]n[bu=ite, dep[rtate... — Ce-i asta? f[cu c[pitanul mirat. Se spunea c[ pe aici e lini=te... când colo... — Da... Nu-i nimic... nimic! zise Bologa, urm[rind cu interes lumina =i tunurile. Ceva caraghios... o, mai mult decât caraghios! Ru=ii ceia sunt nebuni... }nchipui\i-v[, domnule c[pitan, c[, de vreo s[pt[mân[, aproape ]n fiecare noapte ne sâcâie cu un reflector, parc-ar umbla s[-=i bat[ joc de noi! 67
Auzi, reflector la ni=te pozi\ii fixe, unde se cunoa=te orice mu=uroi! Ridicol!... Dar =i mai ridicol, ba chiar enervant, e c[ noi nu suntem ]n stare s[ le zdrobim juc[ria! Am stricat pân[ acum atâtea obuze, de ni-e ru=ine, =i degeaba! Parc[ ar fi fermecat[ lumina lor, parc[... Bologa ]=i curm[ brusc vorba, c[ci fâ=ia de lumin[ disp[ru, l[sând ]ntunericul mai negru. R[bufniturile de tunuri mai continuar[ un r[stimp =i apoi ]ncetar[ pe rând... Cei doi ofi\eri pornir[ prin bezna deas[, cl[p[ind cu cizmele ]n noroi... Satul dormea dus, cu casele pitite dup[ garduri de spini... }ntr-un târziu, mergând mereu, Klapka zise ]n =oapt[: — Ce efect ciudat a avut execu\ia de azi asupra domnilor! +i doar au fost adu=i ]nadins ca s[ se ]ntoarc[ cu groaza ]n tran=ee =i s[ spun[ oamenilor c[ e mai bine s[ ]nfrunte gloan\ele du=manului decât =treangul patriei... Foarte... foarte ciudat!... Dar dac[ tat[l osânditului a fost ]ntr-adev[r spânzurat, atunci... Apostol se uit[ repede ]napoi, ca =i cum ar fi auzit un glas din spate, pe urm[ morm[i rug[tor: — A fost vinovat... Domnule c[pitan, a fost vinovat... Sosir[ ]n col\ul ulicioarei, spre locuin\a locotenentului. Lumina alb[ chiar atunci r[s[ri iar[=i ]n v[zduh, mai aproape, mai limpede, urm[rit[ ]ndat[ de bubuituri mai furioase. — Lumina! suspin[ Bologa. Ispite=te, mereu ispite=te lumina!... Parc[ toate tunurile din lume n-ar mai fi ]n stare so ]n[bu=e... Dar ar[tarea alb[ se topi iar[=i, =i ]ntunericul ]i strânse iar ]n bra\e, ca ni=te cle=te reci. Numai ]n sufletele lor buim[cite mai st[ruiau scântei multicolore, mângâietoare... O luar[ pe ulicioar[. Noroiul era mai cleios. Bologa sim\ea cum ]i tremur[ genunchii. I se p[rea c[ duce ]n spinare o 68
piatr[ de moar[. +i inima ]i era atât de sângerat[ =i totu=i atât de plin[ de o dorin\[ mare, c[ ]l tortura o trebuin\[ sfâ=ietoare s[ vorbeasc[, s[ se explice. — Domnule c[pitan, v[ rog, zise dânsul fierbinte, am fost ]ntâia oar[ ]n Curtea Mar\ial[, v[ rog... +i con=tiin\a mia poruncit... A fost vinovat, domnule c[pitan! Klapka t[cea, parc[ nici nu l-ar fi auzit. 5 Apostol Bologa ]=i lu[ ]n primire bateria, mai st[tu pu\in de taifas cu comandan\ii de sec\ie =i apoi cobor] ]n ad[postul subp[mântean s[ se odihneasc[. Se ]ntinse pe patul de scânduri. Era pr[p[dit de osteneal[ =i de nesomn, c[ci toat[ noaptea se zvârcolise, dar acum sufletul i se u=urase, parc[ ar fi sc[pat dintr-o camer[ de tortur[ =i parc[ toate zbucium[rile ar fi r[mas acolo, ]n satul cu spânzur[toarea... De afar[ cobora o ]nfumurare de lumin[, ]n care se conturau vag intrarea ad[postului, masa improvizat[, cu h[r\i, compasuri, c[r\i =i ni=te farfurii goale, apoi aparatul telefonic ]n perete, dou[ scaune f[r[ spate, aruncate la o parte... Auzea ploaia monoton[, plicticoas[, adormitoare =i se bucura c[ ]n creieri ]i furnicau, ca =i alt[dat[, numai reflectoare, tunuri, muscali, h[r\i, decora\ii... Spre sear[ veni c[pitanul Klapka ]n inspec\ie. Bologa se ]nnour[, mai ales când c[pitanul ]i spuse c[ a v[zut celelalte baterii =i c[ aici va z[bovi mai mult, ca acas[... }i d[du toate deslu=irile, rece, scurt, parc[ astfel ar fi vrut s[ ]nl[ture o apropiere ]n afar[ de serviciu. Klapka ]l ascult[ gânditor, privindu-l mereu ]n ochi cu o st[ruin\[ care pe Bologa ]l z[p[cea =i-l f[cea s[-=i reaminteasc[ ]ntâlnirea lor de ieri, ]n 69
fa\a spânzur[torii. La sfâr=it apoi c[pitanul ]i zise deodat[ cu un glas ]n care vibra o sinceritate cald[: — E=ti o inim[ de aur, Bologa!... Da, da, o inim[... De aceea mi-e=ti drag ca un frate! Locotenentul avu o tres[rire nervoas[. Nu ]n\elegea ce vrea Klapka =i un moment i se p[ru c[-l ispite=te. }n ureche ]ns[ ]i r[sunau cuvintele blânde, tulbur[toare, care totu=i ]l sp[imântau, ca =i când l-ar fi târât spre o primejdie. — Te-am v[zut asear[ cum te-ai chinuit, urm[ c[pitanul. Toat[ seara =i toat[ noaptea. +i te-am ]n\eles. Poate c[ numai eu te-am ]n\eles, fiindc[ eu... Da, da!... Nu te uita c[ am t[cut! Trebuie s[ t[cem! Mereu s[ t[cem! Altfel... — Domnule c[pitan, cred c[ v[ ]n=ela\i, cred c[... zise Bologa aspru, aproape cu ur[. +i nu =tiu ce v[ face s[-mi atribui\i... Klapka zâmbi cu atâta bun[tate, c[ Apostol se ]ncurc[ de tot =i se opri ]n mijlocul frazei. — De ieri, de la primul schimb de priviri, am ]n\eles c[ vezi ]n mine un du=man, relu[ c[pitanul. Nici nu mi-ar fi p[sat de du=m[nia ta, dac[ pe urm[, când se zvârcolea fratele meu ]n =treang, nu \i-a= fi v[zut ochii plini de lacrimi... Nu protesta! Nu \i-ai dat seama, dar ai l[crimat... =i lacrimile acelea \i-au dezv[luit inima ]ntreag[... Bologa mai ]ncerc[ s[ se ]mpotriveasc[. Zadarnic. C[pitanul p[rea c[ simte o nevoie nebiruit[ de a-=i crea un prieten cu care s[ ]mpart[ o povar[ sufleteasc[. Ne]ncrederea locotenentului ]l f[cea s[ =ov[ie, =i totu=i ]nfrico=area singur[t[\ii ]l ]mboldea mereu s[ se apropie. Astfel ]i spuse cum a aflat asear[, de la un c[pitan ungur, c[ Bologa e român, dar ofi\er model =i patriot incomparabil. Atunci s-a ]ntristat, crezând c[ lacrimile au fost ]n=el[toare. A cunoscut mul\i ofi\eri români ]n r[zboi =i cu to\i s-a ]n\eles ca =i când ar fi 70
fost fra\i de sânge. Cum oare s[ nimereasc[ tocmai aici un renegat? Pe urm[, la mas[, a priceput tot, c[ci la fel se ascunde =i dânsul de doi ani de zile, ferindu-se, ca un actor b[trân, de a-=i ar[ta sim\[mintele cele fierbin\i =i purtând ve=nic o masc[ pe obraz. De altfel, pentru el primejdia e =i mai mare decât pentru Bologa, ]ntâi fiindc[ e ceh, =i to\i cehii sunt suspec\i, apoi fiindc[... Nu-i m[rturisi al doilea motiv, ci, dup[ o mic[ pauz[, ]i povesti c[ el e din Znaim, ora= ceh foarte dr[gu\ =i curat, =i c[ p[rin\ii l-au dat la =coala militar[ ca s[-=i câ=tige mai curând pâinea, deoarece erau mul\i fra\i =i f[r[ avere. A ie=it cadet la optsprezece ani, dar via\a militar[ nu i-a pl[cut. }n vara când a fost ]naintat sublocotenent =i s-a dus acas[ ]n concediu, s-a amorezat nebun de fata unui profesor, tot din Znaim. A vrut s-o ia de nevast[, dar iubita lui n-avea zestrea reglementar[, ba chiar nici un fel de zestre. Atunci, fiindc[ nu putea renun\a la fat[, s-au logodit. El s-a hot[rât s[-=i creeze o carier[ nou[, iar ea s-a leg[tuit s[-l a=tepte. S-a ]nscris ]n aceea=i toamn[ la Drept =i s-a a=ternut pe carte. A mers greu. Serviciul ]i reteza mereu avântul, =i superiorii nu vedeau cu ochi buni str[daniile civile. Totu=i, ]n =apte ani a terminat. Era locotenent. Prin demisie a dobândit gradul de c[pitan de rezerv[, dar =i de candidat de avocat. Practica a f[cut-o ]n Znaim, aproape de logodnic[. Peste un an deschizând cancelarie de avocat, s-a putut ]nsura. C[snicia a fost rodnic[: anul =i copilul... Azi are patru, doi b[ie\i =i dou[ fete. R[zboiul a ]ntrerupt seria. Al cincilea de-abia acum e pe drum... Dintr-un portofoliu scoase ni=te fotografii =i-i ar[t[, falnic =i mi=cat, ]ntâi copila=ii pe rând, cu numele =i obiceiurile fiec[ruia, apoi pe nevast[-sa. — S[ =tii ]ns[ c[ fotografiile sunt mizerabile, ad[ug[ el cu ]nsufle\ire. Mai ales nevast[-mea... e de o mie de ori mai 71
bine, delicat[, blând[, frumoas[. Cine o cunoa=te trebuie so adore... S[rut[ fotografiile, le puse bine =i murmur[ ]nduio=at, cu ochii sc[lda\i ]n lacrimi: — Din pricina lor =i de dragul lor sunt cum sunt, Bologa!... Altfel, Dumnezeu =tie, poate c[ =i eu... A=a ]ns[ nu pot... Sunt capabil de orice la=itate, numai s[ nu mor ]nainte de a-i ]mbr[\i=a, s[ m[ pot ]ntoarce la ei... Ce vrei! Sunt un nenorocit... +i totu=i, ]n doi ani, o singur[ dat[ am fost acas[ cinci zile! }n\elegi? O, câinii, câinii! Scrâ=ni din\ii, cu lacrimi gârl[ pe obrajii gra=i, ]nro=i\i de emo\ie. Se auzir[ pa=i coborând ]n ad[post =i Klapka se potoli brusc, ]ntorcându-se cu spaim[ spre intrare. Era un sublocotenent care venea s[ ia ]n\elegere cu Bologa ]n privin\a serviciului de noapte. — Poate s[ ne viziteze =i la noapte reflectorul =i ar fi bine s[-i preg[tim o primire triumfal[, zise sublocotenentul. Se a=ezar[ la mas[, ]ntinser[ h[r\ile, se sf[tuir[, v[zur[ unde a ap[rut reflectorul ultima dat[ =i chibzuir[ unde trebuie s[ apar[ la noapte, aprinser[ un muc de lumânare, f[cur[ socoteli =i planuri de tragere... Preocupat de reflectorul du=man, Apostol Bologa nici nu se mai gândi la Klapka. De altfel toat[ noaptea st[tu de veghe, alergând de la postul de comand[ la tunuri, de la tunuri la cele câteva observatoare ale bateriei, repezindu-se chiar pân[ la observatorul din linia infanteriei, agitat, parc[ ar fi fost ]n joc toat[ fericirea lui =i soarta lumii ]ntregi. Ceasurile ]ns[ trecur[, veni diminea\a, =i reflectorul nu se ar[t[. +i noaptea urm[toare la fel, =i noaptea a treia la fel... Deabia a cincea noapte, când nu credeau c[ are s[ vie, a venit iar, mai sfid[tor, mai batjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze, 72
dar lumina s-a plimbat nep[s[toare peste câmpurile br[zdate de =an\uri. A doua zi, pe la amiaz[, Bologa se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid =i cu ochii mai tulburi =i mai bulbuca\i ca de obicei. }i spuse c[ adineaori colonelul i-a poruncit categoric s[ sfâr=easc[ scandalul cu reflectorul, fiindc[ ajungem de râsul =i ocara armatei, ad[ugând c[ comandantul diviziei a f[g[duit o decora\ie celui ce va zdrobi batjocura ruseasc[. — Azi-noapte l-am ]ncadrat, =i totu=i ne-a sc[pat! zise Bologa furios, ]ncheind cu o ]njur[tur[ ungureasc[. }n doi ani n-am primit nici o observa\ie =i acuma, din pricina unui fleac de... — Nu te ]nfuria, prietene, =i nu ]njura, r[spunse Klapka ab[tut. Observa\ia nu te prive=te pe tine, ci pe mine! — Pe to\i ne prive=te, domnule c[pitan, =i tocmai astai... — Poate c[ ]nainte de a lua eu comanda divizionului, dar azi toat[ vina cade numai asupra mea! Am sim\it aceasta foarte limpede din chiar vorbele colonelului, din tonul lui, din... M-a ]ntrebat pentru ce anume am fost mutat aici, ]n\elegi? — C[pitanul se a=ezase pe scaun, lâng[ masa cu h[r\ile, =i se uita ]ntreb[tor =i speriat la Bologa care, nedumerit, r[spunse: — }n interes de serviciu, fire=te. De altfel, ]n r[zboi nici nu se mai \ine seama de alte interese... — Ei bine, colonelul =tia, trebuia s[ =tie, =i totu=i m-a ]ntrebat, zise Klapka mai ]ncet =i cu o umbr[ de mister ]n glas. Iar când, de fric[, i-am spus o minciun[, el nici n-a clipit din ochi, ]ncât am fost silit s[ m[ ru=inez de la=itatea mea! 73
T[cu a=teptând un r[spuns sau o ]ntrebare. Pe Bologa ]ns[ atitudinea =i glasul c[pitanului ]l uluir[, trezindu-i deodat[ ]n suflet toate zbucium[rile care crezuse c[ s-au stins f[r[ urme. Ar fi vrut s[ protesteze =i s[ ispr[veasc[ cu omul acesta care, urm[rindu-l cu ]ncredere, ]l f[cea p[rta=ul unor gânduri primejdioase. Sim\ea ]ns[ cu groaz[ c[, ]n adâncul inimii, gândurile acestea ]i erau dragi =i le t[inuia acolo ca pe ni=te odoare pre\ioase. — Domnule c[pitan..., murmur[ Apostol, uitându-se ]n ochii lui, rug[tor. Din privirea =i glasul lui, Klapka sorbi un ]ndemn care ]i lumin[ fa\a fr[mântat[. Ca =i când ar fi pornit s[-=i goleasc[ dintr-o dat[ tot sufletul, oft[ greu =i zise: — M[ ]n[bu=e la=itatea, Bologa! Nu mai pot! Am crezut c[, t[inuind-o, voi sc[pa de ea, =i acuma m[ gâtuie... Ai v[zut privirea lui Svoboda sub =treang?... Nu se poate s[ no fi remarcat, toat[ lumea a v[zut dispre\ul =i mândria =i n[dejdea... Asta-i moartea noastr[ eroic[! Pe frontul italian, un român a fost spânzurat pentru aceea=i vin[... Am v[zut bine, a avut aceea=i privire ]n fa\a funiei... Atunci ]ns[ n-am priceput nimic. Tocmai peste câteva luni mi-am dat seama, ]n groaz[ =i ]n la=itate... Trei ofi\eri din regimentul meu, unul chiar din divizionul meu, to\i cehi, au fost prin=i ]ntr-o noapte, ]ntre linii, cu planuri =i cu h[r\i =i cu secrete. Eu eram s[ fiu al patrulea, dar ]n ziua plec[rii am primit de acas[ o scrisoare =i m-am ascuns ca un ho\. Scrisoarea mi-a reamintit casa, copila=ii, nevasta, ]n scrisoare am g[sit speran\e de viitor =i de fericire, am g[sit iubire mult[, toat[ iubirea mea... Cum s[ risc eu toate acestea pentru... pentru ceva... pentru un vis? Totu=i, pe urm[ am fost trimis =i eu, cu dân=ii, ]n fa\a Cur\ii Mar\iale, ca complice. +i acolo m-am lep[dat de ei, ca de lepr[, =i am t[g[duit, ag[\ându-m[ cu 74
disperare de via\a asta ru=inoas[! Iar ei au t[cut =i nici m[car nu m-au dispre\uit. Secera mor\ii scânteia ]n fa\a lor =i ei nau clipit din ochi... Apoi, când s-a citit amenin\area spânzur[torii, au strigat to\i trei, ]ntr-un glas, acolo, ]naintea Cur\ii, “tr[iasc[ Boemia”, ]n vreme ce eu tremuram ca un biet cer=etor, de mil[. Ba, ca s[ dovedesc tuturor cât sunt de nevinovat, m-am dus =i la execu\ie... Vezi, pân[ unde poate merge la=itatea?... Lâng[ sat e o p[dure prin care armata =ia croit drumuri speciale, ferite de aeroplane, pentru trebuin\ele frontului. Am mers cu convoiul de execu\ie =i am ajuns ]ntr-o poian[ larg[. Convoiul s-a oprit pu\in ]n mijlocul poienii =i m-am uitat ]mprejur s[ caut stâlpii spânzur[torilor. Stâlpi nu erau, dar ]n schimb ]n fiecare copac atârnau oameni, ag[\a\i de crengi, cu capetele goale =i cu t[bli\e de gât, pe care scria “tr[d[tor de patrie”, ]n trei limbi. Mi-a ]nghe\at inima ]n piept =i totu=i n-am ]ndr[znit s[ tremur. Ca s[-mi pot t[inui mai lesne ]nfiorarea, mi-a trecut prin minte s[-i num[r, s[ v[d câ\i sunt... }nchipuie=te-\i tic[lo=ie de om! Dar cum s[-i numeri, când toat[ p[durea era plin[ de spânzura\i? Ori poate c[ numai groaza m-a f[cut s[-mi par[ mai mul\i?... Atunci am ]nchis ochii, gândindum[ cu mirare stupid[: “Asta-i p[durea spânzura\ilor...” Un maior ungur, ]nalt =i cu profil de p[sare, mi-a =optit, poate ca s[ m[ ispiteasc[: “To\i sunt cehi... =i ofi\erii, =i solda\ii... numai cehi!” Am t[cut, parc[ mi-ar fi f[cut o mustrare. Apoi i-au spânzurat pe to\i trei deodat[ =i pe acela=i copac, un fag b[trân, cu tulpina scorburoas[. Când le-au pus =treangul de gât, m-am uitat bine ]n ochii lor... Str[luceau cumplit, ca ni=te luceferi prevestitori de soare, =i atât de m[re\ =i cu atâta n[dejde, c[ toat[ fa\a lor p[rea sc[ldat[ ]ntr-o lumin[ de glorie. Atunci m-am sim\it mândru c[ sunt frate cu cei str[lucitori de sub =treang =i am dorit moartea cu o 75
]nsetare uria=[! Dar numai o clip[, o singur[ clip[! Pe urm[ am privit zvârcolirile, am auzit pârâitul crengilor =i numai inima ]mi tremura, ]ncet, fricoas[, ho\e=te, ca nu cumva s-o aud[ vreun vecin... Peste câteva zile am fost mutat ca suspect... Acuma vezi de ce am fost mutat?... +i crezi c[ am plâns m[car dup[ ce m-am ]ntors de la p[durea spânzura\ilor? Sau m[car ]n tren, venind ]ncoace? Sau aici?... M-am bucurat, Bologa, auzi, c[ tr[iesc, c-am sc[pat de p[durea sp[nzura\ilor! Pân[ adineaori m-am bucurat, pân[ când m-a ]ntrebat colonelul de ce am fost mutat! Numai adineaori am plâns, cu capul vârât ]n mantie, ca s[ nu m[ simt[ nici ordonan\a. Numai adineaori, de frica p[durii spânzura\ilor! Klapka se opri cu ni=te ochi atât de mari =i de ]ngrozi\i, c[ Bologa ]=i sim\i sufletul cople=it de mil[. }n t[cerea ad[postului inimile lor b[teau deopotriv[ de ]nfrico=ate... Locotenentul vru s[-i spuie o vorb[ de mângâiere =i se pomeni =optind: — Domnule c[pitan, p[durea spânzura\ilor... }=i lu[ seama ]ns[ =i plec[ ochii ]n p[mânt, neputincios =i umilit. — Acuma ]n\elegi ]ntrebarea colonelului? reveni c[pitanul cutremurându-se, parc[ ar fi vrut s[ se scuture de o ap[sare. +i observa\ia cu reflectorul?... Vezi cum se leag[?... Observa\ia e amenin\[toare pentru mine: ori reflectorul, ori... Iar se cutremur[ =i apoi continu[ mai gâtuit: — Trebuie s[ nimicim reflectorul, Bologa, frate de suferin\[! Altfel... — P[durea spânzura\ilor... murmur[ Apostol cu ochii scânteietori de o ur[ nou[, pl[m[dit[ ]n sufletul lui pe nesim\ite. Klapka, parc[ povestind =i-ar fi u=urat inima, vorbi pe 76
urm[ numai de reflectorul ru=ilor, prinse s[ arate pe hart[, s[ m[soare, s[ combine cifre =i formule... Bologa ]l asculta din ce ]n ce mai mohorât, f[r[ s[ mai rosteasc[ un cuvânt. Glasul c[pitanului, ]n care bâlbâia numai frica, ]ncepu s[-l indigneze. Se st[pânea, sim\ind ]ns[ cum i se infiltra ura ]n sânge, cum ]i alerga prin toate vinele, ca o otrav[. Se uita pe hart[ =i vedea numai degetele c[pitanului, \inând compasul =i mi=cându-se de ici-colo, desenând o umbr[ ciudat[, ]n form[ de spânzur[toare... Apoi Klapka plec[ lini=tit, ]ncrez[tor, cu fa\a ]nflorit[ de un zâmbet, l[sând pe Bologa singur ]n ad[postul umed. 6 }i clocotea inima =i creierii ]l usturau. St[tu un minut ]n picioare, cu ochii dup[ Klapka, apoi se pr[bu=i pe scaun, ]n fa\a h[r\ii, ag[\ându-se de compas ca de o n[dejde mântuitoare. Dar nici degetele nu-l mai ascultar[... }n sufletul lui, ca =i ]mprejurul lui, sim\ea o scârb[ chinuitoare, ]n care i se scufunda toat[ via\a. }=i rezem[ capul pe palme, privind liniile, punctele, unghiurile ]nsemnate pe hart[. I se p[reau ni=te semne cabalistice =i se mira cum le-a putut ]n\elege pân[ azi. +i, ]n acela=i timp, ]i ]ncol\i ]n minte o ]ntrebare, ca un cârlig: ce caut[ el aici? Pe urm[, ]mprejurul ]ntreb[rii se adunar[ r[spunsuri, l[muriri, alte ]ntreb[ri =i alte r[spunsuri, care ]ns[, cu cât se ]nmul\eau, cu atât ]l nemul\umeau mai r[u, fiindc[ toate ]mpreun[ nu-i deschideau nici o punte de mântuire. “Ce ridicol am fost cu concep\ia de via\[ — se gândi apoi deodat[. Cum nu mi-am dat oare seama c[ o formul[ ner77
oad[ nu poate \ine piept vie\ii niciodat[?” Acum, uitându-se ]n urm[, i se p[ru c[ toat[ via\a i-a fost goal[ ca o pung[ de hârtie model. }i era ru=ine de trecut =i=i aminti cu o p[rere de r[u dureroas[ momentele când via\a a ]ncercat s[-l atrag[ ]n mersul ei =i s-a ]mpotrivit proste=te, ]n[bu=indu-=i cu ]ndârjire avânturile. Chiar zvârcolirile lui de acuma, cu n[zuin\ele disperate de a-=i ]nfrânge pornirea inimii... — Don' locotenent, am adus prânzul, zise ordonan\a, care se oprise la spatele lui Bologa cu suferta=ul. Apostol, auzind vorba româneasc[, s[ri drept ]n picioare, ca =i când l-ar fi lovit cu un ciomag ]n moalele capului. — Da... bine... bine, Petre, bâigui buim[cit, cl[tinânduse pe c[lcâie =i apoi trântindu-se pe pat, ca s[ nu-i observe soldatul tulburarea. Ordonan\a a=ez[ masa, tr[gând cu coada ochiului spre Bologa. }l v[zu am[rât =i, crezând s[-l u=ureze, ]ntreb[ supus: — A\i primit vreo veste rea de acas[, don' locotenent? — Ce veste, m[garule? r[cni deodat[ Bologa, ridicânduse furios. Ce-\i pas[ \ie?... Numai acas[ ]\i umbl[ gândurile, afurisitule, acas[! Soldatul ]nlemni ]n pozi\ie, cu fa\a la locotenentul aprins de mânie. Era om de peste treizeci de ani, ]nalt, sp[tos, cu mâinile ca ni=te lope\i, cu obrajii oso=i =i cu ochii nespus de blânzi, ]n care pâlpâia evlavie =i resemnare. Apostol ]l avea ordonan\[ de vreo =apte luni =i Petre ]l slujea cu o credin\[ de câine, fericit c[ l-a scos din foc. De altfel ]l recomandase, ]ntr-o scrisoare, chiar doamna Bologa, c[ci era tot din Parva, cuno=tea pe “domni=orul” din leag[n =i l[sase acas[ cinci copii. }ntâlnind pe urm[ ochii ordonan\ei, furia locotenentului 78
se topi ]ntr-un val de ru=ine. }=i d[du seama, ]ndat[, c[ numai graiul românesc l-a scos din \â\âni, fiindc[ a venit ca o mustrare peste gândurile lui r[v[=ite de imput[ri. }i pâru r[u c[ s-a ]nfuriat =i ]n p[rerea aceasta de r[u sim\i mul\umire de sine =i ]n[l\are. Se scul[, f[cu trei pa=i spre intrarea ad[postului, se ]ntoarse ]napoi =i zise trist, sincer, parc-ar fi vorbit cu un prieten vechi: — Sunt am[rât, Petre, =i nu =tiu ce am... O, Doamne, r[zboiul!... Se cutremur[ ]nfrico=at. Era ]ntâia oar[ c[ se plângea de r[zboi. Pân[ acuma chiar suferin\ele r[zboiului i se p[ruser[ fire=ti =i socotise la=i pe cei ce murmurau ]mpotriva lor... Soldatul, lini=tit, cu o lucire sumbr[ de poc[in\[ ]n ochi, r[spunse grav: — Pedeapsa lui Dumnezeu, don' locotenent, pentru p[catele oamenilor. — Dar dac[ nu-s pedepsi\i p[c[to=ii, ci tocmai cei asupri\i? ]ntreb[ Bologa st[ruitor. — Dumnezeu \ine cump[na dreapt[, zise Petre cu o credin\[ profund[. Moartea nu-i pedeaps[. Via\a e pedeaps[. +i numai chinurile trupului =i suferin\ele ]ndreapt[ pe om spre mântuirea sufletului... Apostol se a=ez[ s[ m[nânce. Credin\a ordonan\ei o cuno=tea de mult, =i acelea=i vorbe cucernice le auzise de zeci de ori. Petre, care =i acas[ fusese vestit de bisericos, ]n vâltoarea r[zboiului s-a scufundat ]ntr-un adev[rat fatalism religios. De altfel, fiind singurul român ]n regiment, era singurul cu care Bologa vorbea române=te. Soldatul gl[suia acuma despre suferin\[ =i despre Dumnezeu, =i Bologa, mâncând, ]l asculta =i se gândea c[ niciodat[ nu l-a ascultat cu atâta dragoste. }l ]ntrerupse =i aduse vorba despre Parva, despre cei de-acas[... Petre oft[ =i umplu ad[postul cu fel de 79
fel de amintiri, care ]i ]nduio=au deopotriv[. Apostol sim\ea din ce ]n ce cum ]i cre=te inima, cum ]i bate n[valnic =i cum b[t[ile se ]ncheag[ ]ntr-un cântec de biruin\[. O dragoste mare ]i ]nfiora sufletul. Se uita la Petre mi=cat, având impresia c[ ]ntr-]nsul s-a ]ntruchipat toat[ Parva, to\i cei ce vorbesc române=te. }i venea s[-l ]mbr[\i=eze =i s[ se arunce la picioarele lui, cerându-i iertare. +i ]n cele din urm[, nemaiputându-se st[pâni, murmur[ cu glas de fericire: — Petre, Petre, fratele meu... n[dejdea mea... Soldatul t[cu o clip[ nedumerit. Apoi cl[tin[ din cap =i zise domol, resemnat: — Doamne-ajut[... 7 Câteva nop\i nu mai ap[ru reflectorul. Apostol Bologa, de veghe ]n observatorul din =an\urile infanteriei, ]l a=tepta ]ns[ mereu cu aten\ia ]ncordat[, ca s[ mul\umeasc[ pe Klapka. }n lini=tea nop\ilor, tulburat[ doar rareori de vreun foc de pu=c[ speriat, avu r[gaz destul s[-=i judece, precum obi=nuia, credin\a cea nou[, convins c[ numai ]nsufle\irea care rezist[ pe cântarul min\ii e vrednic[ s[ locuiasc[ trainic ]n sufletul omului. +i se bucura sim\ind c[ primenirea lui sufleteasc[, oricum o r[sucea, ]i ]nc[lzea inima, pe când vechea “concep\ie”, pentru care dou[zeci =i =apte de luni =ia primejduit via\a, a fost ve=nic sever[, ca o mam[ vitreg[. }=i zicea acuma c[ via\a fiin\eaz[ numai prin inim[ =i c[, f[r[ de inim[, creierul r[mâne o biat[ gr[mad[ de celule moarte. }i era ru=ine ]ns[ amintindu-=i c[ i-au trebuit doi ani de r[zboi ca s[ ajung[ acolo de unde a pornit ]mpotriva sfaturilor doamnei Bologa, ale protopopului =i ale tuturor, afar[ de Marta... La gât purta un medalion cu o bucl[ blond[ =i chipul unui c[p=or fermec[tor. I le-a dat când a fost acas[, 80
]n concediu, =optindu-i “eroule”, cum de altfel ]i zicea =i ]n scrisori. “Marta e vina tuturor...”, ]ncerc[ s[-=i zic[ ]n tain[, ca o scuz[ fa\[ de con=tiin\a dojenitoare. Dar ]=i curm[ gândul, alungându-=i din suflet la=itatea: “Marta nu m-a ]ndemnat niciodat[ s[ fiu erou, cu nici o vorb[... Numai gelozia mea neroad[ a socotit c[, prin uniform[ =i vitejie, are s[-i potoleasc[ cochet[ria. Vas[zic[ numai eu sunt vinovat =i trebuie s[ ]ndur remu=c[rile...” De altminteri, trecutul i se p[rea mort =i se ferea s[-l dezgroape. Mai mult ]l preocupa viitorul care-i mijea ca o auror[ str[lucitoare dup[ o noapte vijelioas[. Nu-l vedea ]nc[ l[murit, dar cea\a care-l aburea avea sclipiri trandafirii... Inima ]i era plin[ de un sim\[mânt mângâietor. “De acum ]ncepe o via\[ nou[! se gândea mereu cu bucurie. }n sfâr=it mi-am g[sit calea... Au trecut =ov[irile =i ]ndoielile! De acuma, ]nainte”! O poft[ de via\[ vajnic[ ]i clocotea ]n piept. Când venea, diminea\a, de la observator =i se ]ntindea pe patul de scânduri, adormea repede =i visa numai fericire... }ntr-o dup[-amiaz[ târzie se pomeni iar cu Klapka la baterie. Bologa, aducându-=i aminte de ]ngrijorarea de deun[zi a c[pitanului, se mir[ v[zându-l foarte senin =i zâmbitor, cu o mul\umire ]n ochi aproape provocatoare. Dup[ ce inspectar[ ]mpreun[ tunurile =i oamenii, coborâr[ ]n postul de comand[, unde ardea pe mas[ un muc de lumânare. — Na-m avut noroc, domnule c[pitan, zise Apostol cu o u=oar[ ezitare. Dac[ n-a vrut s[ vie... — Cine? ]ntreb[ Klapka. A, da... Ia mai d[-l dracului de reflector, Bologa! ad[ug[ apoi nep[s[tor. Locotenentul t[cu z[p[cit, uitându-se ]n ochii c[pitanului, ]n care acuma câteva zile ]l ]ngrozise p[durea spânzura\ilor. 81
Klapka ]ns[ urm[ netulburat: — Omul cu buba se sperie de toate umbrele. A=a =i eu cu colonelul nostru! C[-i mânc[tor de oameni, c[l[u... Când colo, e om foarte de treab[... A, nu \i-am spus?... A venit mai ]n fiecare zi pe la mine... de patru ori... }\i ]nchipui tremur[turi pe capul meu! Eram sigur c[ vrea s[ m[ pr[p[deasc[. }n sfâr=it, ieri, de fric[, i-am spus verde pentru ce am fost mutat aici, b[tându-m[ ]n piept, fire=te, c[ sunt nevinovat, c[... M-a ascultat, m-a ascultat =i la urm[ mi-a zis, f[r[ pic de imputare, ]n\elegi, mi-a zis: “+tiu... A=a vin nenorocirile asupra oamenilor...” +i atâta tot!... Apoi am vorbit despre Viena, despre operete, despre americani, ]n sfâr=it, prietene=te!... Ba se vede c[ a prins =i simpatie de mine, c[ci azi-diminea\[ iar a venit ]n inspec\ie. Adic[ ce inspec\ie, c[ nici n-am mai pomenit de serviciu... }n schimb, mi-a dat o dovad[ definitiv[ de ]ncredere... O dovad[ hot[râtoare!... Anume, ]n mod absolut confiden\ial, mi-a comunicat o mare tain[ oficial[... A=a c[ de acuma n-am nici o grij[, sunt lini=tit! Pe Bologa vioiciunea =i senin[tatea c[pitanului ]l sup[rau. Cu glas de imputare, ]l ]ntrerupse: — O tain[ oficial[ ce importan\[ are pentru noi? +i ]ncrederea, =i b[nuiala sunt deopotriv[ de chinuitoare! — Nu, nu! strig[ c[pitanul cu c[ldur[. S[ nu exager[m! Oameni de treab[ sunt pretutindeni =i ]n toate neamurile. De ce s[ exager[m?... Ei bine, colonelul e un om, indiferent de situa\ia lui, asta trebuie s-o recunoa=tem! De altfel, secretul ne intereseaz[ =i pe noi, fiindc[ e vorba de schimbarea diviziei. Din Italia e pe drum o divizie obosit[, ca s[ ne schimbe... — Atunci noi trecem iar pe frontul italian? ]ntreb[ Apostol. 82
— Nu, nu pe frontul italian, r[spunse Klapka repede, cu oarecare mândrie. Pe frontul românesc... }n clipa când s[ rosteasc[ ultimul cuvânt, ]=i aduse aminte c[ locotenentul e român, dar nu mai avu vreme decât s[-l pronun\e mai ]ncet. Bologa ]ng[lbeni =i, parc[ nar fi auzit bine, repet[ ma=inal: — Pe frontul... Nu sfâr=i, ca =i când i s-ar fi ]nfipt ]n beregat[ o ghear[ ]n[bu=indu-i glasul. R[mase cu gura c[scat[ =i se holb[ n[uc la c[pitanul care, dându-=i seama cât a fost de imprudent, murmur[ proste=te: — Iart[-m[, prietene... Am uitat c[ tu... Sunt un... }n creierii lui Apostol ]ns[ de-abia atunci ]ncepu s[ \iuie cuvântul de care se sp[imântase, ascu\it =i sfâ=ietor, parc[ iar fi scormonit un pumnal. Se scul[ brusc ]n picioare =i alerg[ de ici-colo, frângându-=i mâinile =i =optind disperat: — Nu se poate... nu se poate,... nu se poate... Klapka, mereu z[p[cit, ]ncerc[ s[-l consoleze, zicând f[r[ convingere: — Lini=te=te-te, Bologa, ce Dumnezeu... La urma urmelor, via\a nu merge f[r[ compromisuri, f[r[ jertfe =i... Deodat[ Apostol Bologa se opri ]n fa\a lui, cu obrajii albi, cu ochii stin=i, ]ncât c[pitanul amu\i. — Orice... orice, numai asta nu se poate! izbucni dânsul cu o voce arz[toare. Asta ar fi o... o... o... Pere\ii de bârne ai ad[postului ]nchegar[ sfor\[rile lui de a g[si cuvântul ]ntr-un vuiet prelung, ]ncât Klapka ]l apuc[ de bra\, vrând s[-l fac[ s[ vorbeasc[ mai ]ncet. +i Apostol, ca =i cum ar fi ]n\eles, se ]ncurc[, plec[ fruntea =i sfâr=i murmurând: — O... o crim[... — A=a-i, dar ce putem noi face? zise c[pitanul ]n[bu=it, 83
cu ochii spre intrare. Eu pricep =i ]mp[rt[=esc zdruncinarea ta, totu=i voi ave\i =i mângâierea c[ barem exist[ =i ]n tab[ra cealalt[ fra\i care lupt[ pentru mântuirea voastr[, pe când noi nici n-avem ]ncotro s[ ne arunc[m privirea! Pentru noi singurul mijloc de a fi eroi este s[ murim spânzura\i! Bologa se l[sase pe un scaun, cople=it. Klapka, ]ncredin\at c[ l-a potolit, continu[ cu mai mult[ siguran\[: — O crim[ imens[ e ]ndeob=te r[zboiul, dar cu deosebire r[zboiul Austriei! }ncaltea când un popor de acela=i sânge ia armele, cu sau f[r[ dreptate, =tiu cu to\ii c[ izbânda va fi spre folosul neamului =i prin urmare fiecare om poate muri cu credin\a c[ s-a jertfit pentru binele tuturor. La noi ]ns[ ni=te st[pâni urâ\i au trimis robii s[ moar[ ferecându-=i lan\urile!... Atunci? }n mijlocul v[lm[=agului de crime, ce mai poate cump[ni o crim[ micu\[, care-\i strive=te \ie sufletul? Cui ]i mai pas[ aici de sufletele noastre? — Atunci urmeaz[ s[...? ]ntreb[ repede Bologa, care ]ncepuse s[ asculte =i n-avea puterea s[ a=tepte. — S[ mergi unde vom merge to\i, zise Klapka grav, cu o resemnare ]ndurerat[. S[ mergi, s[ faci ce vor face to\i =i s[\i ]nchizi ermetic toate porti\ele sufletului pân[ ce va sosi pacea sau se va pr[bu=i lumea, sau pân[ ce-\i va veni rândul =i \ie s[ mori =i s[ scapi de toate chinurile! Apostol tres[ri =i r[spunse cu protestare ]n glas:: — Dar dac[ eu nu vreau s[ mor!... Nu vreau, nu mai vreau!... Acuma trebuie s[ tr[iesc! Acuma nu mai vreau s[ mor! Klapka t[cu o clip[ =i apoi zise cu un zâmbet care voia s[-i ascund[ sfiala: — Mie nu-mi =ade bine s[-\i vorbesc \ie de moarte, =tiu... De frica mor\ii sau de dragul vie\ii, poate c[-i acela=i lucru, sunt la=... da, da, recunosc =i m[rturisesc, sunt ]n stare s[ 84
]nghit orice ru=ine, orice umilire... Totu=i, mi-am zis de multe ori, uite a=a cum m[ vezi, mi-am zis c[ mor\ii sunt cei mai ferici\i, fiindc[ ei cel pu\in au pus cruce tuturor durerilor... Mi-e=ti drag, Bologa, =i dac[ n-ai fi fost tu aici, n-a= fi avut atâta ]ncredere ]n mine ]nsumi... Dar vezi, chiar noi, care ne-am apropiat sufletele prin suferin\e comune, =i noi trebuie s[ ne ]mp[rt[=im zbucium[rile ]ntr-o limb[ str[in[! Atunci cum s[ nu-i invidiem pe cei mor\i, Bologa? Locotenentul nu-l mai asculta. Lini=tea lui Klapka ]ns[ ]l nelini=tea mai r[u. }ntreb[ deodat[ cu un fir de n[dejde ]n privire: — +i crezi d-ta c[-i sigur?... C[pitanul dup[ o =ov[ire scurt[ r[spunse hot[rât, parc[ ar fi c[utat s[-i dea un leac amar: — Din nenorocire, nu ]ncape nici o ]ndoial[, dragul meu. Divizia de schimb a plecat din Italia. Mâine-poimâine trebuie s[ soseasc[. }ntr-o s[pt[mân[ ne va lua locul =i peste alte câteva zile noi vom fi ]n Ardeal, pe frontul... Ochii lui Bologa ]l ardeau. T[cu brusc =i l[s[ capul ]n p[mânt, examinându-=i cizmele pline de noroi =i tremurându-=i nervos genunchii, ]n vreme ce Apostol porni de colo pân[ colo, ca un lup ]n cu=c[, respirând greu, cu tâmplele dogorâte. Peste dou[ minute apoi, cu o hot[râre nou[, locotenentul se opri iar[=i ]n fa\a lui Klapka: — Domnule c[pitan, te rog... te implor... Scap[-m[!... Dta m[ po\i sc[pa!... Nu vreau s[ m[ duc pe frontul... Klapka ridic[ ochii la el, ne]n\elegând ce vrea. Bologa ]ns[ urm[ tot mai ]nfrigurat: — Trebuie s[ se g[seasc[ un mijloc de salvare!... Muta\im[ la un regiment care r[mâne aici!... Ori trimite\i-m[ ]napoi ]n Italia, oriunde, numai acolo nu!... Voi lupta ca =i pân[ azi, jur! Voi... Am trei medalii de vitejie, toate trei dobân85
dite cu... Numai acolo nu pot merge... Acolo presimt c[ am s[ mor... +i nu vreau s[ mor! Trebuie s[ tr[iesc! C[zu pe pat, cu obrajii ]n palme, biruit de lacrimi. C[pitanul era ]nduio=at =i sim\ea c[, dac[ ar deschide gura, l-ar n[p[di plânsul =i pe el. }n v[g[una ]ntunecoas[ suspinele lui Apostol ]ngro=au aerul, iar lumina sfârâitoare de pe mas[ tremura pe pere\i ni=te umbre nelini=tite... }ntr-un târziu, dup[ ce sughi\urile locotenentului se mulcomir[, Klapka zise: — Ei, te-ai mai r[corit?... Atunci putem vorbi ca doi b[rba\i, ba chiar ca doi solda\i!... Adev[rul este c[ ]n r[zboi nu trebuie s[ cuge\i, ci s[ lup\i... cel pu\in a=a perora un general, deun[zi, la cartier. Dar lucrurile astea e nevoie s[ le cump[nim bine-bine =i f[r[ pripire, altfel... De-ai chibzui pu\in, ai vedea c[ eu n-am nici o putere. Eu nu pot propune nimic, fiindc[ sunt stigmatizat: ceh, adic[ tr[d[tor... Pentru cei de seama noastr[ s-au inventat mitralierele din spatele liniilor, menite s[ ne a\â\e pofta de vitejie ]n caz de =ov[ire... Dac[ a= ]ndr[zni eu s[ te propun pentru mutare, imediat am fi b[nui\i amândoi! Imediat! Un ceh cu antecedentele mele s[ ia partea unui român?... Nici nu-\i ]nchipui ce t[mb[l[u, ce... Numai generalul te-ar putea salva, dac[ ar fi om =i ar avea inim[... Crezi ]ns[ c[ pe aici sunt mul\i oameni? Crezi c[... Bologa, care se gândise =i ascultase ursuz, se ag[\[ de o vorb[ =i strig[: — Am s[ m[ prezint generalului! Klapka se sp[imânt[, ca =i când ]nsu=i generalul l-ar fi surprins complotând. R[spunse ]n =oapt[: — Astâmp[r[-te, Bologa!... Te rog!... Ce, tu nu cuno=ti pe generalul Karg? Doar \i-e comandant de aproape un an... Karg... Un câine, un... Ar fi capabil, ]n loc de r[spuns, s[ te 86
trimit[ direct la Curtea Mar\ial[... — Atunci ar urma s[ plec f[r[ s[ ]ncerc barem a m[ ]mpotrivi sau a ocoli tic[lo=ia? izbucni iar[=i Apostol, acuma ]ns[ furios =i scrâ=nind din\ii. — Ascult[ sfatul meu, prietene, zise c[pitanul lini=tit. Sunt mai b[trân ca tine =i am ]ndurat multe ]n via\[... R[zboiul n-are alt[ filozofie decât norocul. Las[-te deci ]n grija norocului. Parc[ ]n doi ani de zile moartea nu \i-a cântat la urechi pe toate glasurile, =i totu=i norocul te-a ocolit. Poate c[ te iube=te norocul... Nu-l zgând[ri, nu-l stârni... Las[-l... — +i cum simt c[ acolo m[ a=teapt[ o primejdie cumplit[... murmur[ Bologa deodat[ foarte ab[tut, cutremurându-se. Niciodat[ n-am avut presim\iri atât de... — Primejdiile sunt azi pretutindeni, f[cu Klapka st[pânindu-se. }n aer, pe front, acas[, ]n toat[ lumea... }nsu=i p[mântul mi se pare c[ trece printr-o zon[ de primejdii... Ce s[ facem? Norocul e scutul tuturor... A=a!... Ascult[-m[ pe mine... Mai chibzuie=te =i o s[-mi dai dreptate! Dar f[r[ patim[! F[r[ pripire!... Calm!... Calm!... Se scul[ ]ncet, ]=i puse casca ]n cap, gata de plecare. — Decât s[ m[ duc acolo, mai bine trec la muscali! =opti atunci Apostol, uitându-se drept ]n ochii c[pitanului. — U=or de zis, r[spunse Klapka lini=tit, parc[ ar fi a=teptat de mult vorbele locotenentului. Dar dac[ nu izbute=ti, =tii ce te a=teapt[!... Numai deun[zi \i-am povestit despre cei trei... +i ei au vorbit ca tine, ba =i mai n[zdr[van... Iar azi poate c[ sunt tot ]n p[durea spânzura\ilor, ca s[ ]ngrozeasc[ pe al\ii! — }n privin\a asta n-am nici o grij[, zise Bologa, cu ]ncredere. Când ar fi s[ m[ prind[, m-a= ]mpu=ca =i a= ispr[vi repede!... }n orice caz, eu n-am s[ mor spânzurat, asta \i-o 87
garantez! — A=a mi-au garantat =i ei, prietene, dar ]mprejur[rile au fost mai puternice decât hot[rârea lor... De aceea zic: ia seama, nu te juca cu norocul! Sunt mii =i zeci de mii ]n situa\ia ta =i soarta le poart[ de grij[ tuturor cum crede de cuviin\[... Klapka ]i strânse mâna fierbinte... }n clipa urm[toare, Apostol Bologa se pomeni singur, pironit ]n acela=i loc, cu ochii ]n gol, uluit de vedenii. }=i veni ]n fire =i, sim\indu-se sleit de puteri, se trânti pe pat. Pe mas[, ]n sfe=nicul improvizat, lumina ]ncepu s[ pâlpâie repede, s[ sfârâie =i apoi deodat[ se stinse. Pe Bologa ]ntunericul ]l zgudui, buzele-i arse ]ns[ =optir[ cu ]ndârjire: — Nu se poate! 8 — +tii vestea, Petre? zise a doua zi Apostol c[tre ordonan\a care, ghemuit ]ntr-un col\ al ad[postului, citea cu râvn[ =i evlavie Visul Maicii Domnului. Peste o s[pt[mân[, cel mult dou[, mergem acas[, ]n Ardeal... — Bogdaproste! f[cu soldatul, luminat de bucurie =i ]ncepând s[ se ]nchine. Bine c-a dat Dumnezeu =i Maica Precista, c[ al\ii au mai fost câte-o s[pt[mân[, unii =i mai mult, numai noi parc[ suntem ciuma\i... Bologa zâmbi aproape r[ut[cios v[zând fericirea omului =i urm[ batjocoritor: — Da’ ce, tu crezi c[ ne ducem s[ petrecem? Ehe, mai pune-\i pofta-n cui, b[di\[! Ne ducem tot la b[t[lie... s[ ne batem cu românii... — Vai de mine, don' locotenent! s[ri Petre speriat. Doamne fere=te! ad[ug[ pe urm[, ]nchinându-se de mai 88
multe ori. Doamne, ap[r[-ne =i nu ne p[r[si!... Mare p[cat, don' locotenent... Apoi s[ nu-i tr[sneasc[ Dumnezeu din senin? Consternarea ordonan\ei ]i f[cea bine. “Dac[ un om simplu se revolt[, atunci eu ce s[ fac? ]=i zise Bologa, uitânduse mul\umit la Petre, =i ]ndat[ urm[ ]n sine: Atunci cum s[ nu ]n\eleag[ =i generalul?...” De azi-noapte ]l urm[rea gândul cu generalul =i se sfor\a mereu s[-=i ]nt[reasc[ convingerea. A chibzuit bine, a prev[zut probabilit[\ile =i... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni c[l[i =i spânzur[tori. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna l-au plictisit, dar acuma ale lui Klapka ]l ]nfuriau. Resemnarea i s-a p[rut o atitudine animalic[, nevrednic[ de omul liber. Cu atât mai mult i se p[rea azi c[ a sta cu mâinile ]n sân ar fi o crim[ cel pu\in egal[ cu plecarea la r[zboi. }nchipuirea c[ ar putea merge acolo ]i st[tea totu=i ]n\epat[ ]n creieri ca o baionet[ vr[jma=[. Trebuie s-o smulg[! Altfel, nu mai poate tr[i. Mai ales c[, ]n lumina spaimei de azi, amintirile trecutului ]l ]mpresurau ca ni=te amenin\[ri din ce ]n ce mai negre... N[dejdea ]n generalul de divizie ]i risipea spaima. +i aceasta era o dovad[ ]mpotriva lui Klapka. Se hot[r] s[ se prezinte la raport, s[-i explice situa\ia, s[-l roage =i s[-i f[g[duiasc[ solemn c[ ]=i va face datoria oriunde, afar[ de acolo... Vru s[ plece ]ndat[, s[ sfâr=easc[ mai repede =i s[ se lini=teasc[. Puse mâna pe aparatul telefonic s[ anun\e c[ dore=te s[ se ]nf[\i=eze comandantului diviziei. }n ultimul moment ]=i lu[ seama. Cum s[ cear[ generalului mutarea, când nu =tie nimeni despre schimbarea diviziei? L-ar ]ntreba: de unde a aflat, cine i-a spus? Ar fi o murd[rie s[ tr[deze 89
pe Klapka, ar fi... “Deocamdat[ trebuie s[ mai a=tept, ]=i zise dânsul. }ntâi s[ se publice vestea schimb[rii, chiar neoficial... Trebuie s[ procedez cu b[gare de seam[ =i cu demnitate!” Se lini=ti. Trecur[ trei zile... Nu se auzi nimic despre str[mutarea diviziei. Nici Klapka nu mai veni, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ dea ochii cu Bologa care, din ce ]n ce mai st[pânit de speran\[, ]ncepea s[ cread[ c[ poate s-a contramandat ordinul. Inima ]i tic[ia de o emo\ie pl[cut[. +i, fiindc[ se sim\ea fericit, scrise mamei sale o scrisoare lung[ =i plin[ de credin\[, ]n care, pe dou[ pagini ]ntregi, ve=tejea fapta lui P[l[gie=u ]mpotriva protopopului Groza; apoi alt[ scrisoare, cu foc, Martei, comunicându-i c[ dragostea lui, ]n ciuda tuturor suferin\elor, n-a sc[zut =i de-abia a=teapt[ ceasul când s[=i poat[ strânge ]n bra\e logodnica. Mai trecu o zi senin[. Pe urm[ sublocotenentul de la baterie ]i spuse cum a aflat de la un infanterist c[ peste patru zile, cel mult, toat[ divizia trece pe frontul românesc. Bologa p[li, dar ceru am[nunte. Sublocotenentul i le d[du: c[ ofi\erilor de la infanterie li s-a comunicat vestea, confiden\ial, de trei zile, c[ primele trupe din divizia de schimb au =i sosit la Zirin... }n aceea=i noapte, târziu, se ivi iar[=i reflectorul, ]n sectorul de al[turi. Bologa, ]n postul de comand[, cu receptorul la ureche, asculta indica\iile observatorilor. Tunurile bubuiau aspru, r[gu=it, ]ncât se cutremura p[mântul =i, din tavanul ad[postului, printre bârnele groase, se scurgeau firi=oare de nisip. “Ce-ar fi s[-l doboare tocmai acuma al\ii?” se gândi el cu o p[rere de r[u ciudat[. Când amu\ir[ tunurile =i auzi c[ lumina a disp[rut, Bologa avu o tres[rire de bucurie. }i veni ]n minte c[ Klapka a vor90
bit despre o decora\ie pentru distrugerea reflectorului... “}n orice caz, o cita\ie pe divizie e asigurat[ fericitului care ]l va nimici! ]=i zise, ]ntorcând spatele telefonului. Oare cine va fi norocosul?” }n suflet un glas ]i r[spunse c[ el trebuie s[ fie. }ncerc[ s[-l ]n[bu=e, dar glasul deveni poruncitor. Atunci ]i fulger[ prin minte: dac[ ar avea el norocul s[ sparg[ reflectorul rusesc =i dac[, drept recompens[, ar fi citat sau decorat, ce u=or =i cu câte =anse de izbând[ s-ar putea duce la generalul Karg! Ideea aceasta i se p[ru atât de minunat[, c[ se mir[ cum de nu i-a venit mai curând, ]ndat[ ce s-a hot[rât s[ se prezinte generalului... }i pieri pe loc orice urm[ de somn, se repezi la hart[ =i se puse pe socoteli, pe ]nsemn[ri, pân[ la ziu[, cu o ]nsufle\ire neobosit[ =i cu convingerea aprig[ c[ via\a lui atârn[ de ceea ce face acuma. Toat[ ziua o petrecu apoi cu binoclul la ochi, examinându-=i sectorul cu aten\ie, comparând ]n gând punctele reperate pe hart[... Spre sear[ ]ncepu s[-l road[ grija ca nu cumva, tocmai ]n noaptea aceasta, s[ lipseasc[ iar[=i reflectorul mântuitor. Totu=i era gata s[ vegheze =i o s[pt[mân[ =i s[-l nimiceasc[... Numai, ]ntre timp, s[ nu vie ordinul de schimbare! Dar nu, nu se poate! Trebuie s[ apar[... Trebuie... Seara, la zece, d[du poruncile cuvenite =i porni spre observatorul cel mai ]naintat... Ploua rece, lene=, monoton. S[ge\ile de ap[ se ]ncovoiau, ]n v[zduhul negru, cu luciri de o\el. Lutul ud, fr[mântat de ploile toamnei, se ag[\a de cizmele locotenentului =i plesc[ia la fiece pas. Bolta de nouri parc[ st[tea s[ caz[ pe p[mântul ame\it de ]ntunericul f[r[ margini. Apostol Bologa, cu casca de fier ]nfundat[ pe cap, strâns ]n ulanc[ bl[nit[, cu gulerul ridicat, ]nainta cu b[gare de seam[, ferindu-se de b[ltoace, cu barba ]n piept. Inima ]i 91
b[tea atât de n[valnic, c[ nici nu sim\ea plesniturile ploii. Cuno=tea drumul =i terenul. De vreo trei luni, de când sa statornicit frontul, a f[cut calea aceasta de sute de ori. Intr[ ]n labirintul de =an\uri de comunica\ie, unde apa se aduna ca ]n ni=te canale de iriga\ie. Cizmele cu carâmburi ]nal\i i se scufundau pân[ din sus de glezne ]n noroiul cleios. Ajunse asudat la postul de observa\ie, ascuns chiar ]n prima linie de tran=ee. Schimb[ dou[ vorbe cu plutonierul zgribulit =i apoi ]l trimise la baterie. Bologa se coco\[ ]n dosul teodolitului, pe pip[ite. Nu vedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, ]n schimb ]n spatele observatorului se scurgeau =iroaie de ap[ din sp[rturile coperi=ului. C[ut[ s[ se orienteze, dar o bezn[ atât de deas[ acoperea lumea, c[ ochii lui nu puteau deslu=i nici o nuan\[ ]n negrul ]n[bu=itor, iar ]n urechi ]i huruiau exasperant de uniform glasurile ploii, care ]nghi\eau toate zgomotele vie\ii. }=i sim\ea b[t[ile inimii, dar creierii parc[ i se topeau, muia\i de gânduri. Peste un ceas r[p[iala mai osteni pu\in. }n acela=i timp Bologa ]=i d[du seama c[ mintea iar[=i ]ncepe s[ fr[mânte planuri =i socoteli. Apoi se pomeni zicându-=i: “Pe asemenea vreme po\i trece la du=man f[r[ fric[”. Cum pricepu rostul vorbelor, le curm[ cu scârb[. Din clipa când =i-a f[cut convingerea c[, distrugând reflectorul bucluca=, va dobândi de la generalul Karg mântuirea, i-a p[rut r[u =i i-a fost ru=ine c[ s-a gândit m[car s[ treac[ la inamic. }n doi ani de r[zboi, spiritul milit[resc i-a p[truns atât de adânc ]n fire, ]ncât dezertarea, din orice motiv, i se p[rea o crim[ neiertat[. “Totu=i dac[ vrei s[ treci mai sigur, trebuie s[ pleci sau pe ]nserate sau ]n zorii zilei”, ]i veni iar ]n minte acela=i gând, st[ruitor, ca o musc[ pe care ]n zadar vrei s-o alungi. 92
}ncetul cu ]ncetul ploaia conteni =i se porni un vânt aspru, cu =uier[turi sinistre, mai des\elenind pu\in ]ntunericul =i cotrob[ind vajnic prin observatorul lui Bologa care, ]n curând, sim\i ]n spinare o pat[ ud[ =i rece. Se ghemui mai bine, ferindu-=i spatele. Vântul ]ns[ ]i p[trundea prin haine, prin piele =i-i zgâl\âia inima. — +i reflectorul nu mai apare! murmur[ el dârdâind. }=i ]nfipse ochii ]n bezna sub\iat[, cu furie ner[bd[toare. Acuma ]ncepeau s[ se deslu=easc[, ]n nemi=carea moart[, semne umile de via\[. }n dreapta =i ]n stânga tran=eele infanteriei se ]ntindeau, strâmbe =i capricioase, ca ni=te linii grosolane pe o hârtie bo\it[. Ici-colo, ca mu=uroaiele, ]n\epenite, poate chiar ]nghe\ate, ]naintea =an\urilor, z[rea sau b[nuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de metri, ]n stânga, ]ncepe sectorul c[pitanului Cervenko... “Ce-o fi f[când oare Cervenko?... Bietul Cervenko...” }n fa\[ câmpului z[cea neted, pierdut ]n noapte =i biciuit de vântul ce mai scutura ]n r[stimpuri stropi mari de ap[ din v[zduh. Apostol Bologa =tia c[, exact la cinci sute optzeci =i trei de metri, se afl[ prima linie de tran=ee ruse=ti =i i se p[rea c[ deosebe=te zigzagurile care ]nseamn[ gardul mor\ii. }nchipuirea lui mergea mai departe =i, bâjbâind prin ]ntuneric, ar[ta unde vine linia a doua, a treia, bateriile vr[jma=e, unde a fost ultima dat[ reflectorul... Bologa nu ]ndr[znea s[ se uite la ceas, de fric[ s[ nu-=i piarz[ n[dejdea ]n apari\ia reflectorului. Era sigur ]ns[ c[ a trecut miezul nop\ii. “Mai este vreme”, ]=i zicea din ce ]n ce mai am[rât. Singur[tatea ]l strângea de gât. Sim\ea o nevoie dureroas[ de a schimba o vorb[ cu cineva, cu oricine, numai s[ nu fie singur, s[ nu poarte singur povara a=tept[rii... Reflectorul nu s-a ar[tat niciodat[ ]nainte de miezul nop\ii; de obicei pe la dou[ vine; deci nu i-a trecut 93
vremea, poate s[ spere. Dac[ ]ns[ n-ar ap[rea deloc, atunci... “Numai el ar fi de vin[ dac[ m-a= pierde!” se gândi furios, amenin\ând cu pumnii liniile ruse=ti nev[zute. Apoi deodat[, când se a=tepta mai pu\in, drept ]n fa\[, chiar ]n sectorul bateriei, stârnit[ parc[ de sfidarea lui, o lumin[ orbitoare =i mândr[, zvârlindu-=i ]ntâile raze spre cerul c[ptu=it cu nouri =i apoi coborând pe p[mânt, repede, cu tremur[turi ]nfrigurate. Apostol ]nchise ochii, ]nfrico=at ca ]n fa\a unei fantome, uitându-=i tunurile =i mânia, uitând tot, parc-ar fi visat. — Hei!... Dormi\i acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflectorul? bomb[ni ]ndat[ un glas gros, batjocoritor, la câ\iva pa=i, ]n =an\ul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cuno=tea glasul: era un locotenent de infanterie, foarte ]nalt =i usc[\iv, care dispre\uia f[\i= pe to\i artileri=tii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii =i apoi arunc[ un ordin scurt ]n gura telefonului. Peste câteva clipe bubuiturile izbucnir[, rare, chibzuite. Totu=i, razele albe alunecau ]ncet, nep[s[toare de obuzele vijelioase, scormonind ]ntunericul, apropiindu-se parc[ sfid[toare de Bologa. Pe urm[, ca =i când l-ar fi descoperit cum st[tea zgulit ]n observatorul umed, se oprir[ chiar asupra lui, ]nv[luindu-l cu farmecul lor rece, str[b[tându-i, prin ochii bolnavi, ]n toate ascunz[torile inimii, r[scolindu-i =i tulburându-i gândurile ca un nea=teptat r[s[rit de soare... }n primul moment Apostol sim\i numai o ur[ n[prasnic[ ]mpotriva luminii care ]l ]mbr[\i=a f[r[ voia lui. Dar când vru s[ rosteasc[ dou[ cuvinte ]n telefon, ca s[ corecteze tragerea tunurilor, nu-=i mai putu ]ntoarce privirea. Dezmierdarea razelor tremur[toare ]ncepea s[ i se par[ dulce ca o s[rutare de fecioar[ ]ndr[gostit[, ame\indu-l ]ncât nici bubuiturile 94
nu le mai auzea. }n ne=tire, ca un copil lacom, ]ntinse amândou[ mâinile spre lumin[, murmurând cu gâtul uscat: — Lumina!... Lumina!... Chiar ]n clipa aceea ]ns[, parc[ le-ar fi retezat un palo= de c[l[u, razele murir[, =i ochii lui Bologa se umplur[ de ]ntuneric. Nu-=i d[dea seama ce s-a ]ntâmplat. Tunurile b[teau mereu, rar, cum poruncise dânsul. “Mi se pare c-am spart reflectorul”, se gândi atunci, mirându-se cum a putut face el asemenea tic[lo=ie =i bucurându-se c[ a f[cut-o. St[tu buim[cit un r[stimp, av[nd con=tiin\a c[ ar trebui s[ mai fac[ ceva =i neputându-=i aminti ce anume. Apoi deodat[, speriat, sim\i receptorul telefonului =i strig[: — Rachetele!... Rachetele!... Pe cerul mohorât se ivi, sfârâind mânios, un glob de lumin[ ca un ochi iscoditor. }n punctul unde fusese reflectorul, Bologa v[zu prin binoclu mul\ime de viermi=ori negri zvârcolindu-se neputincio=i. Iscoada din v[zduh ]ns[ se stinse repede, =i tot atunci tunurile amu\ir[ singure, f[r[ ordin, s[tule parc[ =i mul\umite. }ntunericul =i t[cerea ]nf[=urar[ pe Apostol ca un lin\oliu aspru, ]n vreme ce ochii lui, cu pupilele largi, se chinuiau ]ntr-o a=teptare f[r[ scop. }n fundul sufletului ]ns[ sim\ea clar cum pâlpâie dragostea de lumin[, blând[, mângâietoare... Apoi iar auzi, de ast[ dat[ chiar la spatele lui, glasul locotenentului de infanterie: — }n sfâr=it, bine c-a dat Dumnezeu de a\i ispr[vit cu reflectorul, c[ era mai mare ru=inea!... Te pomene=ti c[ iei =i o medalie de vitejie, fiindc[ la noi a=a se dau decora\iile... }n orice caz, eu te felicit... Noapte bun[!... F[r[ s[ a=tepte r[spuns, locotenentul se dep[rt[, morm[ind, prin b[ltoacele =an\ului de ap[rare. 95
“Ce s-a ]ntâmplat, Doamne?” ]=i zise Bologa, ]nfiorându-se =i c[utând s[ se trezeasc[ din amor\irea ce-i oprise ]n loc gândurile. Vântul sufla mai friguros, desfundând iar[=i o bur[ de ploaie m[runt[, mole=itoare. Picurii ]i \ârâiau ]n spinare ca ni=te fire de nisip... Apostol ]=i zicea c[ la fel ]i \ârâie =i gândurile ]n creieri, sub\iri, nesigure, pip[itoare. }ncetul cu ]ncetul ]ns[ izbuti s[ le rânduiasc[... Vas[zic[ =i-a atins \inta =i se poate prezenta ]n fa\a generalului. Vas[zic[ nu va mai trebui s[ mearg[ cu divizia pe frontul românesc, asta e aproape sigur. Atunci de ce nu se bucur[ cum s-a bucurat când i-a venit ideea s[ zdrobeasc[ reflectorul?... }n loc de r[spuns, ]n suflet ]i r[s[ri deodat[ lumina alb[ pe care o gâtuise adineaori, str[lucind ca un far ]ntr-o dep[rtare imens[. +i str[lucirea i se p[rea când ca privirea lui Svoboda sub =treang, când ca vedenia pe care a avut-o ]n copil[rie, la biseric[, ]n fa\a altarului, sfâr=ind rug[ciunea c[tre Dumnezeu... Lumina ]i ]n[bu=i ]ntreb[rile =i-i lini=ti inima ca =i cum i-ar fi deschis o cale dreapt[, neted[, ]ntr-un \inut s[lbatic =i neumblat. Cu un ceas ]n urm[ toate n[dejdile lui erau ]n al\ii =i n-avea ]ncredere ]n sine. Acuma era sigur c[ mai curând se va pune de-a curmezi=ul soartei decât s[-=i mai pâng[reasc[ sufletul, fiindc[ ]n suflet, ]n lumin[ i se c[lea mântuirea... }ntunericul se sub\ia treptat. Vântul sufla mereu =i uneori cânta ca o chemare prelung[, confuz[, ademenitoare. Atunci, ca o ispitire, ]n mintea lui Bologa ]ncol\i iar[=i gândul c[ aceasta e ora dezertorilor... +i gândul nu i se mai p[ru resping[tor, ca =i când i s-ar fi =ters din creieri toate convingerile trecutului. Un sergent veni s[-l schimbe, de=i Apostol uitase s[ dea ordine. }i p[rea r[u c[ pleac[ din singur[tatea care acuma ]i 96
era drag[. Se strecur[ prin tran=eele ]n zigzag, pe la spatele santinelelor ]n\epenite lâng[ arme. Când s[ coteasc[ spre =an\ul de leg[tur[, se ciocni cu c[pitanul Cervenko. — N-am putut ]nchide ochii toat[ noaptea, murmur[ c[pitanul ab[tut. }mi pare r[u c-a\i nimicit reflectorul, nu =tiu de ce... A\i ucis lumina, Bologa! — Aici e lumina! r[spunse Apostol, triumf[tor, b[tându=i inima cu palma. — Da, da, ai dreptate! Aici e lumina =i suferin\a... Aici e toat[ lumea! zise Cervenko cu o sclipire ]n ochi. Apostol Bologa trecu ]nainte prin =an\urile ]ntortocheate, cu spatele ]ncovoiat, cu ochii str[lucitori, cu sufletul plin de ]ncredere, ]mp[cat =i mul\umit, parc[ s-ar fi purificat ]ntr-o baie de virtute. 9 Pe la amiaz[, pe când Bologa dormea ]nc[, un zbârn[it strident, la c[p[tâiul lui, ]l f[cu s[ sar[ drept ]n picioare, ]ngrozit, ca =i cum s-ar fi pr[bu=it ad[postul. }n telefon r[cnea aghiotantul regimentului: — Locotenent Bologa!... Alo!... Chiar el?... Tu e=ti?... Ordin de la domnul colonel s[ pleci imediat s[ te prezin\i excelen\ei-sale... Excelen\a-sa dore=te s[ te vad[... Foarte urgent!... Fire=te c[ treci pe la noi, pentru c[ =i domnul colonel are s[-\i vorbeasc[... Deocamdat[ eu te felicit prietene=te!... Ai salvat onoarea diviziei ]ntregi... Domnul colonel a telefonat chiar azi-noapte la cartier... Vine a patra, Bologa, bravo!... Peste o or[ Apostol era ]ntr-un automobil, al[turi de un c[pitan de stat-major, pe care-l ]ntâlnise la postul de comand[ al regimentului =i care se oferise s[-l duc[ pân[ la 97
cartierul diviziei, deoarece tot se g[tea de plecare. Pe drum ]i spuse =i c[pitanul c[ distrugerea reflectorului merit[ o recompens[ deosebit[, precum ]i spuseser[ to\i camarazii, cu colonelul ]n cap. El asculta gânditor =i t[cut. Uneori privirea i se cobora pe piept, unde luceau cele trei medalii de vitejie, =i-=i reamintea emo\ia clipei când a primit-o pe cea dintâi. Cât a dorit-o =i cât se sim\ise de umilit pân[ ce a c[p[tat-o! I se p[rea c[ numai el n-are =i se credea nenorocit =i dezonorat. Se arunca unde era primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, f[r[ fric[, cu gândul numai la ea... Apoi, când i-a ag[\at-o pe piept colonelul, ]n fa\a trupei, i-a plâns inima de fericire. De-abia atunci a ]nceput s[ se cread[ vrednic de-a tr[i... }n curtea comandamentului de divizie ]i ie=i ]n cale locotenentul Gross care, ca pionier, avea mereu treburi pe la Cartier. Gross ]l ]ntâmpin[ cu o strâmb[tur[ ironic[: — Bravo, filozofule! Ai mai omorât câ\iva oameni pentru o tinichea... — Ascult[, Gross! r[spunse Bologa deodat[ jignit. Când vei ]nceta tu de a executa ordinele, atunci s[ faci imput[ri altora! Pân[ atunci, pu\in[ modestie... — Eu execut ordinele, adev[rat, zise pionierul mereu batjocoritor. Eu s[vâr=esc sau ajut barbaria, dar cu grea\[, amice! Nu cu entuziasm, ca al\ii!... Eu nu caut s[ m[ disting! — Mai bine ai c[uta s[-\i potrive=ti fapta cu vorba, murmur[ Bologa privindu-l drept ]n ochi. E u=or s[ vorbe=ti, dar... — Am s[ te v[d mâine-poimâine pe frontul românesc, ]l ]ntrerupse Gross, cu un zâmbet acru. Acolo s[ te v[d... — Eu nu voi merge niciodat[ acolo! zise Bologa tres[rind =i ro=indu-se. Gross vru s[ mai zic[ ceva, dar atunci ap[ru ]n pragul 98
casei un plutonier \an\o=, strigând cu importan\[: — Domnul locotenent Bologa!... Pofti\i... Excelen\a-sa... Peste câteva clipe Apostol Bologa st[tea ]nfipt reglementar ]naintea generalului Karg, om scurt =i gros, cu fa\a urât[ =i aspr[, mohorât[ de must[\i burzuluite, sfredelit[ de ni=te ochi rotunzi, ale c[ror priviri, \â=nind de sub sprâncene foarte late =i ve=nic ]ncruntate, p[reau dou[ pumnale veninoase. Inima locotenentului se zvârcoli când ]l v[zu ridicându-se greoi de la masa ]nc[rcat[ cu dosare =i h[r\i. }=i aduse aminte c[, de câte ori a dat ochii cu dânsul, a sim\it o team[ stranie ca de un vr[jma= nemilos sau ca de o amenin\are crâncen[ ce nu se poate ocoli =i care nici m[car nu =tii când te va izbi... Generalul, cu b[rbia ridicat[, ]i ]ntinse mâna =i-i zise voios: — Bravo, Bologa!... Mi s-a raportat fapta dumitale =i am \inut s[ te felicit personal... Am \inut... da... negre=it... Glasul lui era gros =i p[trunz[tor, =i parc[ te oc[ra chiar când glumea. Apostol se ]nclin[ u=or strângând mâna generalului =i pe urm[ ]i povesti am[nun\it, ]n fraze scurte, seci, milit[re=te, cum a distrus reflectorul. Vorbind ]ns[, b[g[ de seam[ c[ n[rile generalului sunt ]nfundate cu p[r =i se gândi c[ trebuie s[ sfor[ie urât noaptea =i c[ nu l-a mai v[zut de la execu\ia cehului. Karg ]l ascult[ cu luare-aminte, dând din cap =i m[surându-l uneori, cu priviri mul\umite, de sus pân[ jos; apoi, la sfâr=it, ]l b[tu prietene=te pe um[r, murmurând: — Te-am propus pentru medalia de aur... Fii sigur c[ vei avea-o!... Solda\i ca d-ta ne trebuiesc =i merit[ toate distinc\iile... Bravo, Bologa!... Sunt mândru c[ am onoarea s[ comand asemenea ofi\eri viteji... Generalul t[cu, fr[mântându-=i mintea s[ mai g[seasc[ vreo dou[ cuvinte potrivite. Dar nu mai g[si nimic =i, dup[ 99
o pauz[ scurt[, repet[ mai ap[sat: — Sunt mândru... foarte mândru... +i iar ]i ]ntinse mâna, gata s[-l concedieze. Atunci ]ns[ Bologa, lini=tit, cu glasul limpede =i uitându-se drept ]n ochii lui cenu=ii, ]i zise: — Excelen\[, v[ rog, da\i-mi voie s[ v[ fac o rug[minte! Generalul Karg, nepl[cut surprins c[ locotenentul, mai ales dup[ ce i-a ar[tat atâta cinste, cuteaz[ s[ vorbeasc[ ne]ntrebat, =i ]nc[ s[-i cear[ ceva f[r[ a se fi ]nscris la raport pe cale ierarhic[, precum spune regulamentul, f[cu doi pa=i ]napoi, cu o ]ncruntare din sprâncene. Totu=i, vrând s[-=i dovedeasc[ indulgen\a fa\[ de un erou, r[spunse prietene=te: — Da, da... te ascult... Un erou... cum nu... toat[ bun[voin\a... }n clipa aceasta Bologa sim\i l[murit c[ ]ndr[zneala lui e zadarnic[ =i avu o =ov[ire. Pe frunte ]i r[s[ri o cununi\[ de picuri fierbin\i. Ca s[ câ=tige timp sau s[ se lini=teasc[, tu=i pu\in =i plec[ fruntea. Pe urm[ ]=i redobândi ]ncrederea =i, pironindu-=i ochii cu hot[râre ]n ochii generalului, vorbi repede, sacadat: — +tiu, excelen\[... am aflat c[ divizia noastr[, peste câteva zile, va pleca ]n alt[ parte... pe alt front... — Exact, zise generalul nedumerit, mai ales v[zând c[ Bologa se poticne=te. — Atunci, excelen\[, — urm[ locotenentul brusc, parc[ ]ntreruperea i-ar fi dat un imbold nou, — atunci v[ rog s[mi face\i favoarea de a m[ l[sa pe mine aici... Ori, dac[ aici nu se poate, atunci pe frontul italian... Generalul ]l m[sur[ cu mirare =i cu o zvâcnire nervoas[ de musta\[, apoi zise: — Bine... De=i ]mi pare r[u c[ te pierd... Un ofi\er eminent, viteaz... Dar, fiindc[ dore=ti mult... Totu=i, cred c[ ar fi 100
mai bine aici decât ]n Italia... — Chiar =i acolo, excelen\[... Am fost câteva luni pe Doberdo =i, la urma urmelor, a= prefera... Fa\a lui Bologa era acuma sc[ldat[ ]n bucurie =i n[dejde. Nu se mai putea st[pâni. Suspina din fundul inimii, u=urat. — Bine... bine, repet[ generalul gânditor. Nu pricep ]ns[ de ce n-ai merge cu noi? Divizia mea are o misiune sfânt[ ]n Ardeal! O misiune m[rea\[... Da!... Du=manul a pâng[rit p[mântul \[rii. Acolo valahii... Deodat[ generalul Karg se opri, ca =i când o raz[ de lumin[ i-ar fi deschis creierii. Se d[du iar câ\iva pa=i ]napoi, r[mase cu privirea \int[ la Bologa, c[utând s[-l scormoneasc[ ]n adâncimile sufletului. Câteva secunde domni o t[cere ca un giulgiu, ]ncât de afar[ se auzi limpede huruitul unei c[ru\e =i ciripitul g[l[gios al vr[biilor, ]ntr-un pom, sub fereastra cancelariei. Apostol, f[r[ s[-=i dea seama, ]nchise ochii, ferindu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproape r[gu=it: — Dumneata e=ti român? — Da, excelen\[, r[spunse locotenentul repede. — Român! repet[ generalul, cu un glas uimit =i enervat care a=tepta o dezmin\ire. — Român! repet[ Bologa mai hot[rât, ]ntinzându-se din =ale =i sco\ând pu\in pieptul. — Da... bine... fire=te... bâigui Karg peste câteva momente, b[nuitor =i cercet[tor. Da... desigur... Dar atunci m[ mir[ rug[mintea d-tale... foarte mult... Mi se pare c[ d-ta faci deosebire ]ntre du=manii patriei... Apostol Bologa se uita ]n ochii scânteietori ai generalului cu o senin[tate care ]l minun[ pe el ]nsu=i. Se sim\ea ]ns[ hot[rât =i neclintit, ca ]n asalturile cele mai n[prasnice. Acuma se ]nc[p[\âna s[ conving[ pe du=man, de=i ]n\elegea 101
bine c[ =ilin\ele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm, f[r[ umbr[ de emo\ie sau =ov[ire, parc-ar fi discutat cu un camarad binevoitor: — Excelen\[, am con=tiin\a c[ dou[zeci =i =apte de luni am luptat a=a ]ncât s[ pot sta cu fruntea sus ]n fa\a oricui. Nu mi-am cânt[rit niciodat[ datoria. Mi-am d[ruit tot sufletul =i tot entuziasmul. Azi ]ns[ m[ aflu ]ntr-o imposibilitate moral[... Generalul se cutremur[, ca =i cum i-ar fi ]mplântat o spad[ ]n piept. Ochii i se aprinser[ =i lucir[ ca o\elul. Se repezi furios la Bologa, cu bra\ele ridicate =i zgârcite, gata s[-l zdrobeasc[, r[cnind: — Ce? Imposibilitate moral[?... Ce vorbe sunt astea? Cum ]ndr[zne=ti?... Eu nu cunosc asemenea fleacuri, care ascund pur =i simplu la=itatea unor oameni f[r[ sentimente patriotice! Nu cunosc, ]n\elegi? Nu vreau s[ cunosc! Apostol c[ut[ s[ protesteze, dar generalul ]i retez[ avântul, congestionat de mânie: — Nu-\i dau voie s[ mai vorbe=ti, ai ]n\eles?... Fiecare cuvânt al d-tale ar merita un glonte! Gândurile ce se ascund ]n dosul vorbelor d-tale sunt criminale!... }n\elegi? Criminale!... O, o!... Vas[zic[ asta \i-e vitejia?... Uite pe cine am propus eu pentru medalia de aur! Poftim!... Medalie de aur!... Glonte, nu medalie... }l ]mpro=c[ cu o privire grea de ur[ =i dispre\, apoi deodat[ ]i ]ntoarse spatele, strivind ]ntre din\i o ]njur[tur[ =i smucindu-=i musta\a cu mâna dreapt[ mic[, gras[, ]nc[rcat[ de inele, ca o mân[ de femeie cochet[. Bologa r[mase senin, nemi=cat =i cu gândul mereu c[ trebuie s[-l conving[. Furia generalului ]i f[cea bine =i-l ]mb[rb[ta. Când crezu c[ s-a mai potolit, zise iar[=i, cu acela=i glas limpede: 102
— V-am f[cut o rug[minte, excelen\[, ]n credin\a c[ ve\i binevoi a ]n\elege starea mea sufleteasc[... De aceea mi-am ]ng[duit a v[ vorbi ca de la om la om... Generalul, care se oprise la fereastr[, bodog[nind =i pufnind, se ]ntoarse ]ndat[ spre locotenent =i r[spunse mai st[pânit: — Eu nu ascult asemenea rug[min\i =i nici nu stau de vorb[ cu astfel de oameni!... }n\elegi?... De altfel am vorbit prea mult cu d-ta... Nerecunosc[torule! Nu-i mai ]ntinse mâna, ci ]l m[sur[ cu scârb[ din cap pân[-n picioare =i apoi se a=ez[ la mas[, r[scolind sup[rat dosarele. Bologa salut[ reglementar =i ie=i lini=tit, cu ni=te pa=i siguri, ca dup[ o convorbire nespus de pl[cut[. Generalul ]l urm[ri cu ochii, cl[tin[ din cap, se uit[ la u=a ]nchis[ cu b[gare de seam[ =i deodat[ izbi cu pumnul ]n harta cu ]nsemn[ri, cuprins iar[=i de mânie. Chiar ]n clipa aceasta aghiotantul se strecura ]n cancelarie, ]nfrico=at =i ]ntreb[tor. — Noteaz[ pe locotenentul Bologa, morm[i generalul Karg c[tre aghiotantul aiurit. E primejdios =i... Nu m-a= mira s[ aud ]ntr-o bun[ zi c[ a dezertat la inamic... Ce oameni!... Ce armat[!... Aghiotantul se ]nclin[, puse ni=te hârtii pe mas[ =i se gr[bi s[ dispar[ ]n vârful picioarelor, f[r[ zgomot, de fric[ s[ nu-=i descarce generalul mânia asupra lui. }n mijlocul cur\ii, Apostol Bologa se uit[ ]mprejur, parc[ ar fi fost aici ]ntâia oar[ ]n via\[. Ograda era mare, cu gard de uluci spre uli\[ =i cu poart[ nou[ de scânduri, deschis[. Câteva c[ru\e se ]n=irau ]n fund, lâng[ grajduri, iar automobilul cu care venise st[tea p[r[sit, cu u=ile c[scate. Casa de piatr[, acoperit[ cu olane vechi, vast[ cât o cazarm[, era stropit[ cu urme de schije de pe vremea când a trecut r[zboiul peste sat =i când un obuz a explodat chiar ]n gr[dini\a din 103
fa\[, smulgând din r[d[cini perechea pomului ]n care =i acuma se ceart[ un cârd de vr[bii g[l[gioase... Cerul se r[zbunase pu\in =i umplea v[zduhul cu un albastru mai blând ca totdeauna. Soarele surâdea ]n asfin\it, galben, slab, ca fa\a unui mo=neag vesel, iar lumuna aceasta s[ruta p[mântul ca o rou[ binef[c[toare, r[spândind bucurie =i de=teptând n[dejdi pretutindeni... Apostol st[tu un r[stimp cu ochii spre soare, sorbind cu nesa\iu lumina zâmbitoare. Se sim\ea u=urat, ca =i când ar fi plâns cu lacrimi fierbin\i dup[ o suferin\[ mult[ vreme ]n[bu=it[. Gândurile nu-l mai dureau, ci se supuneau, docile, voin\ei lui, ]ncât, dac[ ar fi vrut, le-ar fi putut ]n=ira frumos, pe o a\[, ca pe ni=te m[rgele... Ie=i din curte. Pe uli\[, dincolo de popot[, v[zu un camion ]nc[rcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Se urc[. Voia s[ ajung[ cât mai repede la baterie. Era gr[bit. 10 Pe ]nserate sosi la divizion, s[ raporteze c[ s-a ]ntors. G[si pe Klapka singur ]n ad[postul spa\ios, scriind acas[. C[pitanul ]l privi lung, apoi ]i strânse mâinile =i zise cu c[ldur[: — Acuma pot s[ te felicit =i eu, drag[ prietene... Din toat[ inima! — Adev[rat, numai d-ta nu m-ai felicitat ]nc[... adev[rat, r[spunse Bologa, zâmbind amar. Pentru vitejia... — Pentru vitejia de a fi spus generalului ce i-ai spus! ]l ]ntrerupse Klapka cu un fior. — Ai =i aflat? se mir[ Apostol. Oficial? — Am aflat din ]nf[\i=area ta, din mândria =i lini=tea ta! se ]nsufle\i c[pitanul. Nici nu e nevoie sâ-mi poveste=ti ce s104
a petrecut! Ochii t[i ]mi spun tot, tot!... O, m[car de-a= putea fi =i eu ca tine, b[rbat! Dac[ am fi to\i a=a, ]ntr-un ceas s-ar sf[râma lan\urile! Ca pe orice fricos, pe Klapka ]l ]nfierbânta curajul =i energia altora. Ceru lui Bologa s[-i istoriseasc[ din fir ]n p[r scena cu generalul, ]ntrerupându-l deseori cu aprob[ri trufa=e. Apoi când Apostol sfâr=i, ]l ]ntreb[ cu o curiozitate entuziast[: — Ei, =i acuma ce ai de gând s[ faci? Ochii lui Bologa lic[reau blând. R[spunse de-abia peste câteva clipe, calm, parc[ ar fi spus c[ se ]ntoarce spre perete: — Acuma?... La noapte voi trece la muscali! Klapka, nea=teptându-se la asemenea r[spuns, se holb[ la el un moment, pe urm[ se uit[ ]mprejur, ]ngrozit s[ nu fi auzit cineva vorbele locotenentului, s[ vaz[ =i el pe dracul, pentru c[ n-a raportat celor ]n drept. — Ai ]nnebunit, omule? =opti cu glas rebegit de spaim[. S[ nu mai spui astfel de copil[rii, c[ ne pomenim amândoi atârna\i ]n vreun copac, ca doi coceni strica\i! Apostol Bologa surâse; din\ii albi ]i lucir[ ]ntre buzele sub\iri, zicând: — Acum o lun[, chiar acum trei zile, nici n-a= fi ]ndr[znit s[ m[ gândesc la dezertare... M-a= fi dispre\uit eu ]nsumi cel dintâi... Fiindc[ pân[ azi am fost alt om.. }mi face impresia, când m[ uit ]napoi, c-am purtat ]n mine via\a unui str[in... Totdeauna mi-am ]nchipuit sufletul omului ca o visterie cu od[i multe, unele pline de comori, altele de=arte. Mul\i oameni, cei mai mul\i, tr[iesc toat[ via\a ]n c[m[ru\ele cele goale =i ve=nic deschise, c[ci celelalte sunt z[vorâte cu lac[te grele, =i cheile lor zac t[inuite ]n focul chinurilor. Pe mine golul m-a ]nfrico=at ca =i ]ntunericul. De aceea m-am str[duit s[ g[sesc cheile comorilor mele. Dar =i comorile sunt ]n=el[toare. }ndat[ 105
ce ai descoperit una, râvne=ti pe cele mai ascunse... Poate cea mai de pre\ nu \i-o dezv[luie decât moartea, =i totu=i o dore=ti cu l[comia avarului... O fi de=art[ chiar râvna aceasta... F[r[ ea ]ns[ via\a n-ar mai avea nici o valoare =i nu s-ar deosebi ]ntru nimic de via\a unei gâng[nii!... Azi simt c-am descoperit o comoar[ nou[ =i trebuie s-o ap[r cu orice jertf[! — Ce comori, ce comori? ]l ]ntrerupse Klapka ner[bd[tor. Astea-s nerozii, prietene! Fraze, Bologa, =i visuri bolnave!... Realitatea e r[zboiul cu moartea la bra\!... Las[ ]nchipuirile, dragul meu, care cel mult complic[ =i am[r[sc via\a, destul de afurisit[! — Domnule c[pitan, dac[ \ii la mine, te rog din suflet s[ nu-mi mai dai nici un sfat! zise Apostol enervat, urmând ]ns[ mai lini=tit: Te rog foarte mult!... Crezi c[ mi-a fost u=or s[-mi dezbrac trecutul, ca o hain[ murdar[, =i s[ r[mân gol ]n mijlocul furtunii? Crezi c[ n-am ]ncercat s[ m[ ]n=el c[ sunt ]mbr[cat, chiar dup[ ce am sim\it frigul =i ploaia biciuindu-m[?... Acuma nimeni ]n lume nu m[ va mai putea ]ndupleca s[-mi arunc straiele noi =i c[lduroase =i s[ zgribulesc iar[=i ]n zdren\ele lep[date... A=a!... Te rog...! +i... poate c[ mâine noapte va ]ncepe schimbul de trupe; vas[zic[ nu mai e timp de pierdut. A= risca s[ fiu silit a te ]nso\i ]n Ardeal!... +i asta nu se poate! — Te ascult =i tot nu pot crede c[ vorbe=ti serios, murmur[ Klapka, acuma ]ngrijorat. Se vede c[ \i-ai pierdut min\ile ori c[ umbli s[ mori spânzurat... Dar nu pricepi, omule, c[, mai ales dup[ ]ntrevederea ta cu generalul, vei fi urm[rit pas cu pas =i c[ vei fi prins chiar ]n clipa când vei ]ncerca s[... — Tocmai de aceea trebuie s[ plec la noapte! f[cu Bologa neclintit. — Atunci te cheam[ spânzur[toarea! =opti c[pitanul disperat, pip[indu-=i gâtul, parc[ ar fi vrut s[ dea la o parte un la\ ]nchipuit; apoi, dup[ un r[stimp, ad[ug[ cu o tremu106
rare de fric[: ]n orice caz eu nu vreau s[ =tiu nimic... nimic... Eu m[ sp[l pe mâini... Apostol Bologa se scul[ lini=tit =i vru s[ ias[. Klapka se repezi la el poruncitor: — N-ai s[ pleci nic[ieri! Am s[ te ]mpiedic eu!... Sunt comandantul t[u =i te voi opri cu for\a! — Poate c[ vrei s[ m[ denun\i? ]ntreb[ Bologa ap[sat, privindu-l adânc. S[ =tii c[ am s[ m[ ]mpu=c, dac[... Cuprins de o furie neputincioas[, Klapka ]ncepu s[ se loveasc[ cu pumnii ]n cap, bâiguind: — E nebun!... A ]nnebunit! Ce s[ fac eu cu nebunul?... Doamne, Doamne, ce s[ fac? Apostol se apropie =i zise mi=cat: — Poate c[ nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule c[pitan... Sunt ingrat c[ nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio =i ]mbr[\i=eaz[-m[! C[pitanul se uit[ un r[stimp la el, potolit brusc =i cu fa\a gr[sun[ asudat[ de durere. Apoi ]l s[rut[ pe obraji, plângând cu hohot =i morm[ind ]nfrico=at, iar[=i cu ]nsufle\ire: — Adio, drag[ prietene... Adio... +i ]l ]mbr[\i=[ pân[ ce, mulcomindu-=i pu\in emo\ia, izbuti s[-i spun[ rug[tor: — Poate c[ te mai r[zgânde=ti... F[g[duie=te-mi cel pu\in c[ ai s[ mai chibzuie=ti, te rog... te implor!... Ar fi ]ngrozitor s[ cazi ]n mâinile lor... s[... s[... Sp[imânt[tor!... — Adio, r[spunse Bologa, parc[ nici nu l-ar mai fi auzit, ie=ind repede. Afar[ amurgea. }n apus urmele soarelui sc[p[tat mai ]nseninau cerul sp[l[cit... Bologa p[=ea gr[bit spre bateria lui, când, deodat[, r[sun[ din urm[ glasul lui Klapka, ascu\it, mânios: 107
— Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa ]n\elese =i zâmbi. C[pitanul voia s[ se asigure ]mpotriva unor eventuale b[nuieli de complicitate. 11 Câmpul de lupt[, pustiu =i t[cut, se leg[na ]n cea\a ]nser[rii. Stepa p[r[ginit[ se desf[=ura nem[rginit[, neted[ ca o foaie de hârtie de ]mpachetat, bo\it[ =i p[tat[, ]n\epat[ cu copaci r[zle\i, desfrunzi\i =i sfâ=ia\i de obuze. Pozi\iile se desenau ca ni=te dungi mohorâte, tremurate, cârligate =i capricioase, f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it. }n apropierea bateriei, Bologa se opri c[utând, ]n zigzagul de =an\uri, postul cel mai ]nalt de observa\ie, unde a fost =i azi-noapte. Când i se p[ru c[ l-a g[sit, gândurile lui trecur[ mai departe, se târâr[ pe sub sârmele ghimpate, cinci sute optzeci =i trei de metri, pân[ la marginea tran=eelor ruse=ti, unde ramaser[ f[r[ c[l[uz[. “Acolo ]ncepe via\a nou[ =i o lume nou[!” ]=i zise cu inima ]ncle=tat[. }n ad[post ]l a=tepta sublocotenentul care-i \inuse locul =i care dorea s[ afle ce i-a spus =i cum l-a felicitat generalul. Ca s[ scape de ]ntreb[ri, Bologa, cu o veselie pref[cut[, ]i povesti o minciun[ =i schimb[ repede vorba. Pe urm[ zise ]ngrijorat ca vor trebui s[ fie cu ochii ]n patru, s[ nu se pomeneasc[ cu vreun atac bruscat, având ]n vedere schimbarea diviziei. Sublocotenentul, vrând s[ arate cât e de tare ]n prevederi strategice, declar[ grav c[ el chiar se a=teapt[ la o surpriz[, dac[ cumva du=manul a prins de veste c[ divizia va fi ]nlocuit[. }n sfâr=it, ]=i ]mp[r\ir[ rolurile: sublocote108
nentul va veghea, la postul de observa\ie principal, pân[ la ora dou[, când va merge Bologa s[-l ]nlocuiasc[... R[mas singur, Apostol se a=ez[ s[ scrie câteva rânduri mamei =i Martei, s[ le ]n=tiin\eze cumva, prin cuvinte ascunse, c[ nu mai poate sta aici =i c[, ]n curând, le va trimite ve=ti mai bune... Dar, ]nainte de-a a=terne vreo slov[ pe hârtie, ]=i lu[ seama: orice ]n=tiin\are s-ar putea s[ le pricinuiasc[ nepl[ceri... }n schimb se apuc[ s[ studieze harta frontului cu o aten\ie ]nfrigurat[, s[ trag[ linii cu degetul, s[-=i aleag[ un drum scurt, ferit... A=a ]l g[si Petre când ]i aduse cina. — +tii c[ azi mi-e foame de a= fi ]n stare s[ te m[nânc =i pe tine?! strig[ Bologa râzând =i gândindu-se c[ trebuie ]ntradev[r s[ m[nânce bine, c[ci dincolo cine =tie ce-o fi. }ndat[ dup[ mas[ se culc[, dând de grij[ ordonan\ei s[l scoale negre=it la unu dup[ miezul nop\ii. Vrea s[ se odihneasc[, zicându-=i iar c[ dincolo cine =tie cum =i unde va mai afla odihn[... Petre ]l de=tept[ la ceasul hot[rât =i Apostol se scul[ voios, sprinten. }n câteva clipe fu gata de drum. Se uit[ ]mprejur ]n ad[postul t[cut, chibzuind ce anume s[ ia cu dânsul din ce avea aici. +ov[i pu\in =i nu mai lu[ nimic. Cel mult de revolver poate s[ aib[ trebuin\[, s[-l scape de p[durea spânzura\ilor... Porni spre ie=ire, auzind pe Petre urându-i, ca de obicei: “Doamne-ajut[, don' locotenent...” Se gândi s[-i dea m[na, ]n semn de r[mas bun, dar ]=i continu[ mersul f[r[ s[ se opreasc[ =i f[r[ s[ r[spund[... Noaptea se umezise. Ploaia amenin\a ]n v[zduh cu r[sufl[ri de vânt. Bologa se bucura =i privea cerul ]nnourat ca pe un tovar[= care vrea s[-i ]nlesneasc[ sc[parea. Dac[ ar ]ncepe s[ plou[, fire=te, ar fi =i mai bine... 109
Trecând pe lâng[ ad[postul c[pitanului Cervenko =i mai având o jum[tate de or[ de pierdut, se ab[tu s[-l ]ntrebe de urât. C[pitanul citea ]n Biblie, cu ochii ]nl[crima\i, ca =i când ar fi c[utat s[-=i aline o durere mare. — Ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ Apostol uimit. Ce jeluie=ti a=a... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acas[? — Eu sunt copac f[r[ de r[d[cini, zise Cervenko am[rât, ad[ugând cu o privire disperat[: Bologa, auzi tu, ]n noaptea aceasta o s[ ne atace ru=ii! Apostol p[li, parc[ l-ar fi p[lmuit. Adineaori a vorbit =i el de atacuri cu sublocotenentul, dar numai s[-i evite ]ntreb[rile plictisitoare =i s[ aib[ un pretext de a merge la postul de observa\ie. Un atac ]ns[ i-ar r[sturna toate planurile... — Nu se poate... N-avem nici o informa\ie, bolborosi dânsul z[p[cit. De ce s[ ne atace tocmai azi? — Bologa, e sigur, relu[ c[pitanul mai plâng[tor. Credem[... O patrul[ mi-a adus de asear[ =tirea c[ se fac preg[tiri gr[bite... Ai s[ vezi, Bologa!... A=a e totdeauna... Zece minute Cervenko nu mai conteni cu jelaniile, ]ncât Apostol plec[ buim[cit, blestemându-=i clipa care l-a ]ndemnat s[ intre la ruteanul maniac. Afar[ ]ns[, ]n t[cerea fr[mântat[ de vânt =i ]n ]ntunericul nec[cios, ]i veni inima la loc =i-=i zise c[ Cervenko a ]nceput s[ nebuneasc[, de vreme ce viseaz[ numai ]nc[ier[ri, atacuri... Sublocotenentul dârdâia ]n observator =i salut[ pe Bologa ca pe un mântuitor. — La infanterie se zice c[ o s[ ne atace muscalii chiar ]n noaptea asta, =opti Apostol. Tu ai observat ceva? — A=... lini=te =i frig, r[spunse sublocotenentul, dispre\uitor. Infanteri=tii a=a fac, se tem de toate umbrele... Dar muscalii nu sunt pro=ti s[ ne atace azi, hodoronc-tronc, 110
când de-abia mâine-poimâine vine schimbarea! Bologa ]i strânse mâna cu mul\umire =i-i ur[ somn bun. Niciodat[ nu i-a fost atât de drag sublocotenentul ca acuma. Parc[ a vorbit din sufletul lui: doar nu-s pro=ti muscalii... Se obi=nui cu ]ntunericul =i se uit[ cu mult[ grij[ spre liniile de dincolo. Nu vedea =i nu se sim\ea vreo mi=care. Peste câteva minute ]ns[ un foc de pu=c[ pocni asurzitor, undeva pe aproape. De=i cunoscu, dup[ zgomot, c[ nu e rusesc, totu=i avu o strângere de inim[. Alte focuri speriate izbucnir[ ]ndat[, apoi iar altele, =i ]n dreapta, =i ]n stânga, tot mai dep[rtate. Bologa se lini=ti; erau, desigur, santinelele speriate... Pe la trei, spre a-=i =terge orice urme de ]ngrijorare din suflet, porunci s[ se ]nal\e o rachet[, s[ vaz[ =i s[ se conving[. }n lumina verzuie, terenul dintre tran=ee p[rea mort. La dreapta, ]ntre sârmele ghimpate, z[cea cadavrul unui om. A fost ucis de acum dou[ zile, pe când se ]ntorcea din patrulare, noaptea, probabil chiar de camarazii lui, din gre=eal[ sau de fric[. Privirea lui Apostol trecu peste el ca peste un mu=uroi, gr[bit[ s[-=i vaz[ numai calea pe care =i-o alesese pe hart[. Un =an\ vechi, care ]ncepe la vreo dou[zeci de metri =i merge pân[ aproape de =an\urile ru=ilor... }mprejurul observatorului sunt r[m[=i\e de tufe, l[sate ]nadins pentru mascare... De aici, târându-se prin cele douâ pâlnii de obuze, poate ajunge nesim\it la =an\ul cel vechi, c[ci posturile de ascultare sunt mai departe... La cellalt cap[t al =an\ului va chema... Atâtea vorbe ruse=ti =tie... Pe urm[... Lumina rachetei se stinse =i Bologa r[mase mul\umit. La cinci fix, când ]ncepe s[ se sub\ieze ]ntunericul, va porni... Mai are deci dou[ ceasuri. Era atât de hot[rât, c[ nu sim\ea 111
nici emo\ie, nici ner[bdare. A=tepta, cu ochii ]nainte spre \int[, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o ap[ lin[, r[coritoare... }ntr-un târziu ]i fulger[ prin minte c[ poate ru=ii ]l vor dispre\ui c[ a dezertat, el, ofi\er... +i chiar ]n clipa aceea un bubuit prelung, r[gu=it, spintec[ v[zduhul. Apostol ]nlemni, ]ntr-o a=teptare ame\itoare. Peste câteva secunde, care i se p[ruser[ nesfâr=ite, izbucni un r[bufnit mai greoi, ca =i când s-ar fi desfundat p[mântul. Apoi ]ndat[ altele, furioase =i din ce ]n ce mai gr[bite. Un clopot n[prasnic fierbea ]n ]ntunericul br[zdat de dâre luminoase. “Ce-i asta? se gândi Bologa uitându-se la ceas =i v[zând c[ e de-abia patru. Atacul?... Vas[zic[, totu=i... Atunci...” Apostol ]=i d[du seama c[ tunurile ruse=ti s-au n[pustit asupra artileriei, care ]ncepuse s[ r[spund[, cu team[ ]ns[ =i uluit[ de impetuozitatea du=manului. “Acum ce s[ mai fac?” ]=i zise dânsul, cu receptorul telefonului ]n mân[, ascultând duelul artileriilor. Deodat[ auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfâr=ind ]ntr-o r[bufnire scurt[. }ntoarse privirea ]ntracolo =i i se p[ru c[ vede pâlnia de p[mânt ]mpro=când ]n bezn[. “Iat[ c[ au ]nceput s[ dumice ]nfanteria!” — ]ngân[ disperat, sim\indu-=i creierul gol ca un burete uscat. Mai trecu un r[stimp. Primprejur obuzele c[deau tot mai des. Apoi un \iuit prelung ]i sfâ=ie urechile. Avu o strângere de inim[ =i gândul fulger[tor: “Asta-i pentru mine!” }n fa\[, numai la câ\iva pa=i, se despic[ cerul, =i un vârtej cumplit smulse coperi=ul observatorului. Apostol primi un cu\it ]n piept =i o lovitur[ ]n casc[. Apuc[ cu amândou[ 112
mâinile teodolitul, ca s[ nu se r[stoarne. Apoi i se p[ru c[ se ridic[ ]n sus =i deodat[ se pomeni iar la p[mânt, cu o durere crâncen[ ]n coaps[... “Sunt r[nit sau poate...” Gândul i se rupse ca o a\[.
113
CUPRINS
CARTEA A DOUA 1 O pat[ de lumin[ tulburie-ce\oas[ z[cea pe pardoseala de lespezi albe a salona=ului de rezerv[, la picioarele celor dou[ paturi de fier. Pe fereastra unic[ se uitau ]n odaie ramurile negre ale unui p[r b[trân, dârdâind ]n gerul sfâr=itului de februarie. Pere\ii, ]mbiba\i de gemete =i dureri, ]=i amestecau respira\ia cu mirosul ap[s[tor de spital =i cu c[ldura sobei de teracot[ din dosul u=ii. }n paturile curate cei doi ofi\eri, ]n halaturi cenu=ii, st[teau lungi\i, cu ochii ]n tavanul ]nalt. La c[p[tâi, ]n perete, pe t[bli\e negre, albeau numele lor: Locotenent Bologa, Locotenent Varga... Pe mescioarele de noapte foile de febr[ se pierdeau printre sticlu\ele de medicamente, ar[tând c[ suferin\ele cele grele au trecut peste dân=ii. }n aerul ]nc[rcat de amintirile durerilor plutea o t[cere n[bu=itoare, pe care Varga o sf[râm[ deodat[ cu glas speriat, ridicându-se ]n pat, ca =i când ar fi v[zut o n[luc[: — De ce taci, camarade?... Spune ceva, orice, te rog din suflet, c[ci t[cerea e mai dureroas[ ca o ran[ de =rapnel! Bologa ]ntoarse fa\a alb[ =i supt[ de suferin\e spre dânsul, dar nu deschise gura. Varga a=tept[ un minut, ]ntreb[tor, apoi se l[s[ iar pe spate, zicând mai mult pentru sine: 114
— Se ]mplinesc patru luni de când bolim, mutându-ne din spital ]n spital, tot mai aproape de front... Mi s-a urât de moarte cu doctorii =i cu bandajele =i cu surorile de caritate! Barem de-ar veni mai curând concediul... Apostol t[cea. }n trei luni de zile, cât fusese oprit de medici s[ vorbeasc[, fiindc[ avea pl[mânul drept sfârtecat de o schij[ de obuz, ]ndr[gise t[cerea. }n acel r[stimp gândurile lui s-au obi=nuit a se rândui frumos, f[r[ pripiri n[valnice =i mai ales f[r[ dureri. De altfel, la ]nceput mintea i-a fost senin[, parc[ o mân[ me=ter[ nev[zut[ i-ar fi =ters din creieri toate amintirile. Când =i-a venit ]n fire ]ntâia oar[, la ambulan\a diviziei, a v[zut pe doctorul Meyer =i pe Petre. Nu i-a recunoscut, dar a avut o bucurie atât de violent[, ]ncât =i-a pierdut ]ndat[ cuno=tin\a. A doua oar[ s-a trezit ]ntr-un tren sanitar, cu aceea=i bucurie ]n suflet =i tot numai câteva clipe. }n sfâr=it, a treia dat[ a deschis ochii ]ntr-un salon alb, ]n spital. Patul era ]nconjurat de doctori. — Bravo, mortule! i-a zis zâmbind unul cu cotlete albe =i must[\i hegre. Bine c-ai ]nviat... Dac[ de =ase zile mocne=ti a=a... Apostol atunci a sim\it fericirea de a tr[i ca un fior nespus de dulce =i, cu buzele cr[pate de fierbin\eal[, a =optit abia perceptibil: — Nu m[ doare nimic... nimic... Vreo =apte s[pt[mâni mai mult al mor\ii a fost decât al vie\ii. }n afar[ de rana din piept, mai avea o sf[râm[tur[ de os la piciorul stâng =i o scrij[lare adânc[ ]n coaps[. — Vindecarea ta e o minune, i-a spus doctorul cu cotlete albe =i cu must[\i negre, mai târziu. Ai o vitalitate extraordinar[, altfel de mult te-ai plimba ]n lumea drep\ilor! Când i s-au vindecat piciorul =i coapsa, l-au trimis mai departe, spre regiunea unit[\ii lui, ]n spitalul de aici, fiindc[ 115
acolo ]ncepuser[ s[ soseasc[ transporturi mari de r[ni\i din luptele noi. Aproape o lun[ a z[cut singur aici, ]n salona=ul de rezerv[ din fundul coridorului, la etajul ]ntâi. Petre st[tea toat[ ziua lâng[ patul lui, c[utând s[-i ghiceasc[ gândurile =i s[-i ]mplineasc[ dorin\ele. Diminea\a =i dup[ vizita medical[ ]i citea Visul Maicii Domnului, cu glas obosit de evlavie, =i Bologa ]l asculta f[r[ a ]n\elege cuvintele, dar cu inima plin[ de o mul\umire cald[, mole=itoare... Apoi, ]ntr-o zi, ordonan\a i-a povestit, cum s-a priceput, ce s-a ]ntâmplat atunci, ]n noaptea ceea... Din povestirea lui, Apostol na aflat mare lucru: c[ a fost ]ngropat la marginea unei pâlnii de obuz, ]n d[râm[turile postului de observa\ie, =i c[ acolo l-a descoperit Petre, pe la amiaz[, dup[ ce, cu ajutorul diviziei de schimb, muscalii au fost respin=i ]n pozi\iile ini\iale... Povestirea soldatului ]ns[ i-a adus aminte n[dejdile din noaptea aceea =i i-a pus iar[=i ]n fierbere toate gândurile de atunci. A avut câteva clipe de nelini=te, ca un fa\a unei vedenii dojenitoare. Pe urm[, vreo trei zile, gândurile, dezl[n\uite dintr-o toropeal[ prelung[, l-au chinuit =i i-au sfâ=iat sufletul. }=i zicea c[ toate sfor\[rile lui de a ocoli soarta s-au zdrobit =i c[ de azi ]ncolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea ]ns[ ]l ]ngrozea acuma mai mult chiar decât perspectiva de a trebui s[ mearg[ pe frontul românesc. Degeaba ]ncerca s[-=i biciuiasc[ ambi\ia, ]nvinov[\indu-se de la=itate; dragostea de via\[, din ce ]n ce mai impetuoas[, ]i t[ia orice av[nt, murmurându-i ne]ncetat ]n inim[: “}ntâi eu, =i pe urm[ cealalt[ lume!” }ntr-o noapte f[r[ somn apoi a g[sit ]mp[carea. La urma urmelor, soarta a f[cut bine ce a f[cut. De ce ar fi dezertat el la ru=i, când tocmai i se oferea prilejul s[ treac[ la români? Pentru muscali ar fi fost un simplu =i dispre\uit dezertor, ]n vreme ce românii ]l vor primi ca pe un frate. Dincolo dezertarea ar fi fost o crim[ dezonorant[, urmat[ de o captivitate 116
ru=inoas[: aici va merge ca un adev[rat erou, cu fruntea sus, =i va putea lupta ]ndat[ contra du=manilor adev[ra\i... Vas[zic[, teama de frontul românesc a fost f[r[ temei. Noroc c[ soarta l-a ocrotit... Datoria lui e s[ tr[iasc[ =i s[ triumfe. Nu via\a, ci moartea ]nseamn[ la=itate pentru omul care are un ideal ]n lume. De a doua zi gândurile au ]nceput s[ se mulcomeasc[, punându-se toate ]n slujba lini=tii lui, ca ni=te servitori credincio=i. }mpreun[ cu lini=tea ]ns[ i s-a luminat ]n suflet mai vie =i ura ]mpotriva tuturor str[inilor dimprejurul lui. Ura pe medicii care-l ]ngrijeau, pe surorile de caritate, pe ofi\erii convalescen\i =i se bucura c[, din pricina ranei la pl[mâni, era osândit s[ tac[. }n ziua când un general b[trân, ]nconjurat de o droaie de ofi\era=i ferche=i, a venit s[-i aga\e pe piept medalia de aur pentru distrugerea reflectorului, Bologa s-a pref[cut c[ i-e r[u, numai ca s[ nu fie silit a p[rea ]ncântat. Pe urm[, ]ntr-o zi, acum vreo lun[, a fost adus ]n salona= Varga, care fusese greu r[nit ]n =oldul stâng, tot atunci, ]n noaptea ceea, =i din spital ]n spital ajunsese aici. }n primul moment Apostol s-a bucurat =i, pentru c[ tocmai i se d[duse voie s[ vorbeasc[ pu\in, ]=i povestir[ p[\aniile. Varga ]i explic[ am[nun\it cum s-a desf[=urat atacul ru=ilor, cum au p[truns pân[ aproape de liniile artileriei =i cum au fost alunga\i ]napoi printr-un contraatac fulger[tor. Totu=i, ]n lupta aceasta, dou[ regimente de infanterie au fost aproape complet nimicite, =i chiar huzarii lui au suferit mult, mai ales ]n cursul contraatacului, când a primit =i el schija care era cât pe-aici s[-l lase =chiop, fiindc[ un doctor cam smintit a umblat ]n ruptul capului s[-i taie piciorul. Locotenentul de huzari clocotea de revolt[ c[ b[t[lia, ]n care au pierdut peste dou[ mii de oameni =i ]n care era s[-=i dea ortul popii, 117
nici m[car n-a fost pomenit[ ]n comunicatele de r[zboi. Se mângâia numai cu speran\a ]ntr-un lung concediu de convalescen\[. Pe m[sur[ ce Varga vorbea =i se fr[mânta, Bologa se ]ntuneca. Toate cuvintele lui, chiar privirea lui i se p[reau du=mane =i se mira, cum a putut omul acesta s[-i fie simpatic? Ca s[ nu mai trebuiasc[ s[ stea de vorb[ cu dânsul, ]=i procur[ un vraf de c[r\i =i se puse s[ caute ]n ele explica\ii =i dovezi. Dou[ s[pt[mâni a r[scolit =i s-a trudit. Nic[ieri n-a g[sit de ce binele nu e bine pretutindeni =i totdeauna. }n toate c[r\ile omul ]i p[rea izolat de via\a adev[rat[, singuratic =i abstract ca o formul[ matematic[. Cineva s-a a=ezat la mas[, plin de ]ncredere ]n cuno=tin\ele =i experien\ele sale de via\[, =i a decretat c[ oamenii trebuie s[ fie a=a =i a=a, c[ e bine când faci cutare lucru =i e r[u dac[ faci cutare. +i, ]n schema lui, acel cineva vrea s[ vâre cu sila sufletele vii, s[ le ]nc[tu=eze, parc[ via\a s-ar modela dup[ dorin\ele sau concluziile cuiva. Dar via\a merge mereu ]nainte, nep[s[toare, sfâ=iind nu numai sistemele savan\ilor, ci chiar min\ile oamenilor, pl[smuind ]n fiece clip[ situa\ii noi, idei noi, pe care fantezia liliputan[ omeneasc[ niciodat[ nu le va putea ]n\elege =i cu atât mai pu\in prevedea. Un capriciu al vie\ii a pus fa\[ ]n fa\[ milioane de oameni, pe care i-a ]nsemnat cu moartea ]n frunte, silindu-i astfel s[ descopere ]n sufletele lor taine neb[nuite =i s[ ia hot[râri nea=teptate. }n vârtejul vie\ii c[r\ile sunt gr[mezi de vorbe f[r[ ]n\eles. Omul trebuie s[-=i fereasc[ numai con=tiin\a s[ nu-i sângereze. }n vremea aceasta primi o scrisoare de la Klapka, plin[ de prietenie, comunicându-i câte verzi =i uscate despre traiul pe noul front, lucruri m[runte, ad[ugând la urm[ de tot, ]n treac[t, c[ “pe-aici tot ru=i am g[sit, numai ru=i...” Bologa ]=i zise ]ndat[, f[r[ grij[ =i f[r[ =ov[ire: “Nu face nimic... Voi 118
mai a=tepta...” Varga ]ncerca ]ntruna s[-i dezlege limba =i nu se putea dumeri: de ce s-a f[cut a=a de ursuz Bologa? Pe el t[cerea ]l ap[sa =i-l am[ra. De aceea a fost fericit când doctorii i-au dat voie s[ ias[ din odaie, s-a ]mprietenit cu al\i camarazi de prin celelalte saloane =i mai mult st[tea cu dân=ii decât cu Bologa. Acuma, ]n a=teptarea vizitei medicale de dup[-amiaz[, huzarul se perpelea ca pe=tele pe uscat, mai ales dup[ ce toate sfor\[rile lui de-a scoate o vorb[ din Bologa au r[mas f[r[ ecou. — Ce ai, Bologa? izbucni ]n sfâr=it Varga, jignit. M-ai exasperat cu mu\enia!... Nu mai vrei s[ vorbe=ti cu mine, ori m[ ur[=ti? Am fost prieteni =i... — Nimic, nimic, murmur[ Apostol, f[r[ s[ ]ntoarc[ ochii. Varga trebui s[-=i opreasc[ noile ]ntreb[ri. Veni doctorul, ]nso\it de o sor[ de caritate dr[gu\[ =i z[cut[ de v[rsat. — Iat[ salonul minunilor cere=ti! strig[ doctorul, mic =i blond, frecându-=i mâinile, radios =i jovial. Pe cât v[d, am s[ v[ dau pa=aport, curând-curând, domnilor! }n orice caz, ar fi nimerit s[ ]ncepe\i a face mai mult[ mi=care, barem prin ser[, dac[ nu prin parc. Afar[ e ]nc[ iarn[, ce-i drept, dar ar trebui s[ v[ mai dezmor\i\i oasele, domnilor!... Ar fi foarte, foarte bine! — Parc[ n-o s[ ni le dezmor\im iar pe front, doctore? zise Varga ]nviorat. Sper c[ ne dai un concediu de convalescen\[, doctore! E imposibil s[ ne trimi\i numaidecât ]n lupt[, cu r[nile de-abia cic[trizate! — Desigur... negre=it! r[spunse medicul cu zâmbetul sc[zut. }ntrucât depinde de mine, fire=te!... Eu ]ns[ cel mult pot s[ propun, decizia e ]n alte mâini, =i, s[ v[ spun drept, doar sunte\i b[rba\i, toate comandamentele ne repet[ ]ntru119
na c[ se simte mare, mare nevoie de ofi\eri, pretutindeni... — Am ]n\eles, ]ncheie Varga posomorât. Ne vei concedia direct pe front. Doctorul mai ]ng[im[ câteva cuvinte =i se gr[bi s[ dispar[ ]mpreun[ cu sora de caritate, mereu senin[ =i surâz[toare. Pe urm[ odaia se umplu, ]n câteva minute, de ]ntuneric. Numai geamurile r[maser[ cenu=ii, ca ni=te ochi bolnavi, stin=i. Varga umbla de ici-colo, nervos, cu mâinile la spate, dar pa=ii lui nu f[ceau atâta zgomot cât tictacul ar[miu al unui de=tept[tor de pe mescioara de noapte. }ntr-un târziu, Apostol, =ezând pe pat, cu ochii la r[murelele degerate de afar[, care desenau arabescuri negre pe geamurile tulburi, ]ncepu s[ fredoneze un cântec vesel. — Bologa! Ce dracu, de cântece ]\i arde? se opri Varga cu imputare. Ori te bucuri c[ ni s-au spulberat perspectivele de concediu? — M[ bucur din inim[, amice! r[spunse Apostol cântând =i gesticulând ca un actor ]ntr-o oper[ italian[. R[zboi, r[zboi, r[zboi, ]nainte, la r[zboi! Locotenentul de huzari ]nm[rmuri =i, ]n cele din urm[, convins c[ Apostol ]=i bate joc de dânsul, ie=i din odaie trântind u=a. Bologa ]ncet[ cântecul brusc, parc[ de-abia atunci =i-ar fi dat seama ce face. }i p[ru r[u =i se lungi pe pat, cuprins de o triste\e ciudat[. Peste câteva minute veni Petre, aprinse lumina =i-i ]ntinse o scrisoare, ]ntrebând: — Oare nu-i de-acas[, don' locotenent? Bologa se arunc[ asupra plicului, dar v[zând c[-i de la Klapka, nu se mai gr[bi s[-l deschid[. Presim\ea ce cuprinde =i, ]ntr-adev[r, citind, d[du peste trei rânduri ]ncurcate, din care ]n\elese cu o claritate t[ioas[ c[, de o s[pt[mân[, ]n locul ru=ilor, au ap[rut românii. Se uit[ un r[stimp la Petre, 120
gânditor, =i apoi zise: — Nu-i de-acas[... E de pe front, de la domnul c[pitan... De-acolo, nu de-acas[... Vorbind, gândurile i se str[mutar[ departe, cuprinzând ]ntr-o fulgerare toat[ Parva =i, deosebit, fiecare fiin\[ drag[, ]ncepând cu maic[-sa =i cu Marta, fa\[ de care se sim\ea vinovat pentru c[ le-a scris numai de dou[ ori de când zace prin spitale =i mai cu seam[ fiindc[ ]n noaptea ceea a vrut s[ se despatr[ de ele f[r[ s[-=i ia r[mas bun. “Mi s-a ]nmuiat inima ]ndat[ ce am v[zut c[ s-a apropiat ziua plec[rii!” ]=i zise dânsul, uitându-se la Petre. — Trebuie s[ vie =i de-acas[, don' locotenent, rosti soldatul cu ]ncredere. — Da... da... trebuie... acas[... ]ngân[ Bologa, ]ntorcându-se cu spatele, ]ncet, obosit. Varga reveni mai târziu, ne]mp[cat. Apostol tres[ri din mrejele gândurilor =i zise blând: — Varga... nu =tiu ce am... Iart[-m[! Locotenentul se ]nsenin[ imediat =i se apropie cu mâna ]ntins[: — }mi pare r[u, prietene drag[... Dar te-ai schimbat ]ngrozitor... Odinioar[ m[ iubeai, ne ]n\elegeam... — Odinioar[! oft[ Bologa cu ochii sc[lda\i ]n lacrimi. +i mai st[tur[ zece zile pân[ s[ plece... 2 Trenul gâfâia =i asuda suind printre mun\ii cu piscurile c[runte ]nc[ de z[pad[. Soarele ]nceputului de prim[var[ pres[ra pulbere de argint ]n v[zduh. P[durile =i poienele tres[reau sub mângâierea razelor fierbin\i. Via\a nou[, 121
tân[r[, vijelioas[ ]nviora n[valnic ]nf[\i=area p[mântului. Numai trenul, ]nc[rcat de oameni =i materiale de r[zboi, lung, scâr\[ind =i puf[ind, p[rea un monstru din alt[ lume, pornit s[ ]nfrunte tinere\ea firii. Locomotiva se târa ]ncet, a=teptându-se parc[ s[-i ias[ ]n cale vreun du=man, se strecura ca o =opârl[ uria=[ pe sub coastele =i râpele nep[s[toare, ferindu-se de amenin\[ri ]nchipuite la fiecare cotitur[. }ntr-un vagon rezervat pentru ofi\eri, Apostol Bologa st[tea pe coridor, la o fereastr[ l[sat[ ]n jos, sorbind nes[turat priveli=tea mun\ilor, care-i aminteau valea Some=ului =i-l f[ceau s[ uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit la gar[, i s-a trezit ]n suflet o ]ndârjire neastâmp[rat[, care-i feconda iubirea =i i-o p[stra mândr[ =i curat[. Deodat[ u=a compartimentului de la spatele lui se deschise =i se ]nchise cu zgomot =i ]n ureche ]i r[sun[ glasul lui Varga, foarte ]ncântat: — +tii, Bologa, cine se afl[ ]n trenul nostru?... N-ai s[ ghice=ti!... Generalul Karg!... Uite acuma ne spuse Gross... Apostol se ]ntoarse. Prin geamurile u=ii se vedeau ]n compartiment, ]n fumul de \ig[ri, câ\iva ofi\eri. Gross rânjea batjocoritor, explicând ceva cu gesturi violente. — Zice c-a vorbit despre noi cu generalul, urm[ Varga. Ba zice, pe onoarea lui, c[ generalul ar dori s[ ne vad[, =i mai cu seam[ pe tine, nu =tiu de ce... }n definitiv, n-ar fi decât natural, c[ doar am sângerat destul pentru patrie... De altfel, Gross a c[l[torit cu generalul ]n interes de serviciu, a=a c[... Lui Bologa ]i era scârb[ de to\i, cu Gross ]n frunte. Din pricina aceasta nici nu s-a amestecat printre ei, =i cu pionierul de-abia a schimbat dou[ vorbe indiferente. — Da?... Ei vezi?... Foarte bine! zise dânsul, vrând s[ arate curiozitate, cu dispre\ ]n privire. 122
— S[ vezi ]ns[ ce m-am gândit eu, relu[ locotenentul de huzari, cuprinzându-l de mijloc. Dac[ izbutim s[ vorbim cu generalul, trebuie s[ c[ut[m s[-l convingem c[ merit[m =i noi un concediu dup[ aproape cinci luni de spital =i suferin\e, nu-i a=a?... Eu am mare ]ncredere ]n Karg, de=i e sever =i ne]nduplecat, c[ci noi, slava Domnului, am luptat viteje=te... — Bine, fire=te, n-ar fi r[u, r[spunse Bologa, convins ]n sine c[ speran\ele lui Varga sunt copil[re=ti =i dornic s[ r[mân[ iar singur. Dar dac[ zice Gross c[ s-a interesat de noi generalul, de ce nu ne ]nso\e=te =i el? Varga arunc[ o privire ]n compartiment =i apoi ]ntoarse spatele cu dezgust, zicând: — M-a plictisit jidanul cu teoriile anarhice, drag[ prietene!... Nu po\i vorbi trei minute cu el f[r[ s[-=i bat[ joc de tot ce avem noi sfânt, \ar[, credin\[, trecut... A ]nceput s[mi fie grea\[ =i fric[, z[u, Bologa! ad[ug[ peste o clip[, iar[=i ]nviorat. Dac[ a= fi nevoit s[ stau mult ]n tov[r[=ia lui, m-a= pomeni ]ntr-o bun[ zi c[ mi-am pierdut =i eu toate sentimentele patriotice! — Sentimentele adev[rate trebuie s[ reziste oric[rei ispite! gl[sui Apostol ap[sat. — A=a se zice, dar ]n realitate nimic nu rezist[ la infinit! zâmbi Varga. A=a chiar tu mi-ai spus-o odat[, ]ntr-o discu\ie, la Budapesta, la unchiul meu, =i n-am uitat-o. Pic[tura de ap[ g[ure=te stânca... +-apoi tu parc[ nu te-ai schimbat? Poate c[ tu nu-\i dai seama, dar eu, care am stat cu tine, ]ntr-o odaie, aproape dou[ luni =i \i-am ]nghsi\it toate curiozit[\ile... ehe! prietene, ]ntreab[-m[ pe mine!... Unchiul, care te-a iubit ca pe copilul lui, dac[ te-ar ]ntâlni azi, nici nu te-ar mai recunoa=te. Bologa, crede-m[!... Repet, poate c[ nu-\i dai seama, poate c[... Apostol Bologa deslu=i, parc[, ]n cuvintele huzarului o 123
provocare ascuns[. }i r[spunse cu ur[, dar =i cu o gravitate ]n care str[b[tea trebuin\a de a-=i dezv[lui sufletul, de a-l pune ]n palm[ =i de a-l purta, mândru =i ]ncrez[tor, ca pe un potir ]n v[zul tuturor: — }mi dau seama prea bine c[ m-am schimbat... Cum s[ nu-mi dau seama, când schimbarea s-a s[vâr=it ]n chinuri, ca o nou[ na=tere?... Dar eu de-abia prin schimbarea aceasta am dobândit adev[ratele sentimente fire=ti, cum ziceai tu... De-abia, Varga! Locotenentul de huzari se tulbur[. Din tonul lui Bologa sim\i l[murit c[ se afl[ ]n fa\a unui du=man. }i zise ]ncet, sec, rezemându-se cu spinarea de u=a compartimentului =i privindu-l lung: — Bologa, sentimentele tale mi se pare c[ sunt nefire=ti... Ia seama! — M[ amenin\i? ]ntreb[ Apostol ironic. — Sentimentele tale te mân[ drept ]n bra\ele du=manului... — Care du=man? repet[ Bologa mai batjocoritor. — Du=manul \[rii, oricare ar fi! vorbi Varga, pu\in mai aspru. }n clipa aceasta tu, prietene, e=ti dezertor ]n gândul =i sufletul t[u! Apostol Bologa tres[ri scurt, apoi zise repede, cu glas mai cald, apucându-l de mânec[ =i ]mplântându-i ]n ochi privirea hot[rât[: — Ascult[, Varga... Tu ai fost odinioar[ om =i te l[udai c[, sub mundirul militar, vei purta ve=nic o inim[! De aceea ]\i zic acuma: d[ la o parte ra\iunea cazon[ =i spune ce-ai face tu dac[, de pild[, fiind ]n armata ruseasc[, te-ar trimite s[ te ba\i cu ungurii, care au pornit s[ te dezrobeasc[? — Stai, stai... nu-i a=a, prietene! bâlbâi locotenentul ro=ind. Mai ]ntâi patria... — Nu ocoli ]ntrebarea, st[rui Bologa, triumf[tor. 124
R[spunde cinstit! }n asemenea cazuri nu pot fi dou[ r[spunsuri! Varga t[cu. }ntrebarea ]l ]ncurca, =i mai ales curajul lui Bologa. }n sfâr=it, zise =ov[itor: — Exist[ o lege pentru to\i =i o singur[ datorie, care ne leag[ prin jur[mânt. Când ]ncepe cineva s[ le judece prin prisma egoismului sentimental, atunci... — Lege, datorie, jur[mânt sunt valabile numai pân[ ]n clipa când ]\i impun o crim[ fa\[ de con=tiin\a ta! ]ntrerupse Apostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptul s[ calce ]n picioare sufletul omului, iar dac[ totu=i ]ncearc[... Bologa sfâr=i brusc, cu un gest vag, care spunea orice =i nimic. Varga, surprins, ]ng[im[ cu ochii mari: — Atunci b[nuielile mele... Atunci umbli cu gânduri de dezertare? — Gânduri? murmur[ Apostol cu un surâs straniu. Gândurile sunt schimb[toare, Varga! Am ]ns[ o credin\[ vie ]n suflet... asta, da! +i dac[ ea ]mi va porunci s[ trec... s[... dezertez la inamic, adic[ la inamicul vostru, nu voi ezita nici un moment a-mi face datoria cea adev[rat[... De altfel, chiar voi, judecând cinstit =i f[r[ pornire, ]mi ve\i da dreptate =i m[ ve\i aproba! Sunt sigur c[ =i tu, ]n sufletul t[u... — Nu, nu, Bologa, te ]n=eli amar! zise Varga iar[=i sec. Eu nu te voi aproba niciodat[! Eu dispre\uiesc crimele! — Da? ]ntreb[ Apostol cu o mirare nepotrivit[, ad[ugând ]ndat[ cu ton jovial: Fii sigur, Varga, c[ n-am s[-\i cer aprobarea!... Cel mult, de s-ar ]ntâmpla s[ trec prin sectorul t[u =i dac[ a= avea ghinionul s[ te ]ntâlnesc, cel mult atunci ar putea fi vorba... Dar atunci, cine =tie, poate c[ am vorbi altfel... — S[ te fereasc[ Dumnezeu, Bologa! izbucni locotenentul, grav =i amenin\[tor. Eu te-a= aresta, ba te-a= ]mpu=ca 125
dac[ ai ]ncerca s[ te ]mpotrive=ti, cu toate c[ mi-ai fost prieten! — Fii lini=tit! zise Bologa iar[=i ironic. Am s[ m[ feresc de sectorul t[u ca de foc... Acuma e=ti mul\umit? — Tu poate glume=ti, Bologa, dar eu... — Nu glumesc deloc! declar[ Apostol, devenind dintr-o dat[ sfid[tor. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Senin[tatea =i hot[rârea cu care Bologa, un ofi\er, ]i declara c[ va dezerta ]l ]nfuriau. O clip[ se gândi s[-l denun\e =i, astfel, s[-l pedepseasc[. Dar poli\ismul ]i repugna. +i apoi prea au fost prieteni odinioar[ ca s[ se despart[ pentru ni=te lucruri care, ]n realitate, ]l priveau numai pe Bologa. Dac[ ar putea citi cineva ]n sufletele tuturor ofi\erilor, s-ar ]ngrozi de ceea ce ar descoperi. Cei mul\i ]=i ascund gândurile, pe când el barem e sincer. — Astea-s prostii, prietene! zise Varga, dup[ o pauz[, cu glas schimb[t =i cu o veselie poruncit[ pe fa\[. Mai bine haidem la generalul Karg, s[ ne miluim de un concediu! — A=a-i... prostii... surâse Apostol ]mblânzit. Prostii sunt toate vorbele omului ]n ceasurile cele grele ale vie\ii... Varga porni ]nainte pe coridorul murdar =i plin de soare tân[r. Trenul l[sase ]n urm[ o cotitur[ =i vagonul se cl[tina parc-ar fi fost s[-=i piarz[ echilibrul. Locotenentul de huzari se sprijinea cu mâinile de pere\i, ]njurând furios, ]n vreme ce Bologa, la câ\iva pa=i ]napoi, mergea sigur, lini=tit, ca pe o c[rare. 3 Trecur[ printr-un vagon ticsit de militari =i civili, 126
amesteca\i de-a valma. Pe coridorul strâmt se ]mbulzeau mai ales \[rani cu fe\ele speriate, p[zindu-=i desagii sau leg[turile, vorbind pu\in =i ]ncet, parc[ s-ar fi temut s[ nu-i aud[ cineva. }n col\ul dinspre vagonul ofi\erilor, un preot român, ]nalt, slab, cu o b[rbu\[ rar[ =i ]mbr[cat s[r[c[cios, se sf[tuia domol cu trei \[rani care, dup[ port, p[reau unguri. Apostol, f[cându-=i loc pe la spatele preotului, auzi vorb[ româneasc[ =i ]ntoarse capul o clip[, f[r[ ]ns[ a se opri din mers. Z[ri o fa\[ cunoscut[ parc[... }n ]nghesuial[ nu avu vreme s[ se mai uite ]napoi, dar ]i r[mase ]n ochi ]nf[\i=area preotului =i ]n minte ]ntrebarea: “Cine o fi =i de unde ]l cunosc?...” }n vagonul urm[tor c[l[torea generalul Karg. Aici coridorul era ocupat numai de ofi\eri de toate gradele t[if[suind =i a=teptând fiecare norocul de a putea vorbi neoficial cu generalul. La compartimentul excelen\ei erau trase perdelele cafenii, =i aghiotantul ie=ise afar[, din propria-i ini\iativ[, s[ roage pe domnii din coridor s[ fac[ lini=te, ca nu cumva s[ se supere excelen\a-sa... Tocmai atunci sosi Varga, lu[ deoparte pe aghiotant =i-i =opti: — Ne spuse Gross c[ mo=ul dore=te s[ ne vad[, pe mine =i pe Bologa... Adu-i aminte, dragul meu, te rog! Aghiotantul d[du mâna cu Bologa, pe care nu-l mai v[zuse de la audien\a cu bucluc, =i apoi intr[ ]n compartimentul generalului, suspinând grav: — S[ ]ncerc[m... Peste cinci minute cr[p[ u=a, scoase pe jum[tate corpul =i zise binevoitor: — Bologa, vino... te rog... Excelen\a-sa dore=te... }ntâlni ochii lui Varga ]ntreb[tori, dar strânse din urechi, cu fa\a mâhnit[ de regretare c[ “a=a-i ordinul”... 127
Generalul Karg era vesel =i mul\umit. }n sfâr=it ob\inuse, cu chiu cu vai, s[ fie propus pentru ordinul “Maria Theresia”. +edea lâng[ fereastr[, cu picioarele-i scurte ]ntinse comod, cu fa\a-i negricioas[ ]ntoars[ spre Apostol Bologa, care intrase =i salutase printr-o ]nclinare milit[reasc[. — Ei, te-ai f[cut s[n[tos? ]ntreb[ generalul, ]ntinzândui alene m[na cu multe inele =i m[surându-l cu o privire atent[. Bologa r[spunse cu un surâs nehot[r[. Avea fa\a galben[, supt[, cu buzele f[r[ culoare; numai ochii ardeau, mistuindu-se ]ntr-un foc l[untric. Generalul ]l m[sur[ iar din cap pân[ ]n picioare =i apoi ]i oferi un loc lâng[ dânsul. Pe bancheta cealalt[, ]n fa\a excelen\ei, =edeau un colonel cu figura col\uroas[, pe care Apostol nu-l cuno=tea, =i un maior slab, cu ochii scânteietori de inteligen\[. Aghiotantul, auzind iar g[l[gie pe coridor, se strecur[ afar[, s[ atrag[ din nou aten\ia domnilor c[ excelen\a-sa poate s[ se supere... Generalul ]i puse fel de fel de ]ntreb[ri despre cum a fost r[nit, prin ce spitale a umblat, cum s-a vindecat, dar Bologa, r[spunzând, vedea mereu ]n privirea lui o ]ntrebare nerostit[, care ]l ]ndârjea ]ntocmai ca adineaori provocarea lui Varga. Altminteri Karg, prin tonul vorbelor =i prin blânde\ea ce-i ]ndulcea toat[ ]nf[\i=area, ]i ar[ta un interes ]ntr-adev[r sincer, aproape nefiresc de sincer. Pe urm[ veni =i rândul ]ntreb[rii a=teptate, luând ]ns[ o form[ glumea\[, prietenoas[: — Ei, a=a-i c[ nu s-a pr[bu=it lumea fiindc[ vii cu noi aici? Apostol v[zu limpede ]n ochii generalului c[ cere un r[spuns scurt: nu. De aceea nu-=i putu st[pâni o secund[ de ezitare, care se stinse singur[. Apoi vorbi cu o cutezan\[ ]nfrumuse\at[ de claritatea glasului: 128
— Niciodat[ n-am fost la=, excelen\[, =i deci am s[ v[ m[rturisesc =i acuma c[ ]n sufletul meu s-a pr[bu=it o lume! Degetele grase =i ]nc[rcate de inele se ag[\ar[ nervos de musta\a burzuluit[, iar sprâncenele late se ]nfoir[ când generalul, uluit, ]ntreb[: — Adic[ cum?... Ce lume s-a pr[bu=it? Bologa surâse atât de senin, c[ ]ncruntarea generalului se transform[ ]ntr-o curiozitate ner[bd[toare, iar mâna ]ndat[ i se a=ez[ lini=tit pe br[\ara canapelei. — Am citit undeva, excelen\[, zise Apostol cu glasul de adineaori, c[ inima omului, ]n primele s[pt[mâni ale vie\ii embrionare, se afl[ nu ]n piept, ci ]n cap, ]n mijlocul creierilor, =i c[ de-abia pe urm[ coboar[ mai jos, desp[r\indu-se de creier pentru totdeauna... Ce minunat ar fi, excelen\[, dac[ inima =i creierul ar fi r[mas ]mpreun[, ]ngem[nate, s[ nu fac[ niciodat[ inima ce nu vrea creierul =i mai cu seam[ creierul s[ nu fac[ ce sfâ=ie inima! Generalul se uit[ câteva momente la Bologa, apoi la ceilal\i, apoi râse cu poft[, cu gura c[scat[, cu must[\ile zbârlite, ]ncât fa\a i se ]ncre\i ca o coaj[ de nuc[ stricat[. — Foarte... foarte... interesant! morm[i dânsul râzând. Pe urm[, potolindu-se cu greutate =i cu o v[dit[ ru=ine pentru c[ nu =i-a st[pânit râsul, ]=i relu[ masca obi=nuit[ =i serioas[, povestind colonelului cum i-a cerut Bologa s[ nu vie pe frontul românesc =i cum el totu=i l-a iertat, având dea face cu un ofi\er foarte capabil =i con=tiincios, de=i acuma vede c[ e =i ]nc[p[\ânat. Colonelul ascult[ cu respect pân[ ce =fâr=i =i apoi, cu acela=i respect, zise: — Eu, excelen\[, nu admit, fire=te, pentru c[ nu-mi permite legea, dar m[ pun ]n situa\ia locotenentului =i-i ]n\eleg am[r[ciunea... E regretabil c[ cei ]n drept n-au luat m[suri generale ]n privin\a aceasta, ca s[ evite situa\iile delicate, ]n 129
interesul capacit[\ii combative a armatei... Apostol se cutremur[, ca =i când cuvintele colonelului iar fi str[puns ace ]n inim[, c[ci el ast[zi nu mai dorea ]n\elegere, ci tocmai motive de ur[ =i ]ndârjire prin care s[=i a\â\e, ]nfl[c[rat[, credin\a. Generalul ]nsu=i r[mase surprins o clip[, =i pe urm[ r[spunse convins, ba chiar cu un fel de mândrie: — Evident, evident c[ a=a este!... Din punct de vedere uman, fire=te... Dar dac[ cei de sus nu s-au gândit la posibilit[\ile acestea?... Nici eu nu pot lua asupra mea toate r[spunderile... Eu cel mult pot s[ u=urez, ]n anume cazuri, cum e cazul locotenentului, de pild[... Da! Negre=it, trebuie s[ u=ur[m... Cum e ]nc[ sl[bit de boal[, vreau s[-l feresc de greut[\ile frontului =i o s[-l ]ntrebuin\[m ]ntr-un serviciu mai f[r[ osteneli mari... Uite, s[ treac[ la coloana de muni\ii! A=a-i?... C[ci noi suntem umani... Noi... armata noastr[... Unde aiurea =i-ar mai bate capul un comandant s[ menajeze asemenea scrupuluri?... Ce zici, domnule maior? S-a mai pomenit atâta umanitate ]n vreo armat[ de când e istoria? +i totu=i pe noi ne acuz[ du=manii de barbarie!... Ce lume! Ce nedreptate! Tocmai ]n clipa aceea aghiotantul se furi=[ iar[=i ]nl[untru. Generalul ]=i curm[ reflec\iile =i-i zise poruncitor: — Ia not[ c[ locotenentul Bologa va fi repartizat la coloana de muni\ii! }n vreme ce aghiotantul scoase un carnet de ]nsemn[ri Apostol Bologa se uit[ la to\i pe rând, rug[tor, ]ntâlnind ]ns[ pe toate fe\ele aceea=i comp[timire, sc[ldat[ doar ]n zâmbete diferite. Se sim\i umil =i mic, de=i sufletul ]i clocotea de ur[. A vrut s[ stârneasc[ indignare =i iat[ c[ a g[sit mil[ =i ]n\elegere. V[zu creionul aghiotantului alergând pe hârtie =i deodat[ strig[: 130
— Excelen\[, a= dori mult s[-mi reiau bateria! — Las[, murmur[ generalul ocrotitor =i din nou vesel. Trebuie s[ te ]ntremezi =i s[ aduni puteri ]ntr-un serviciu mai u=or, mai ferit de primejdii... }mi pare bine c[ \i-a r[mas drag frontul, dar deocamdat[ sunt silit, ]n interesul d-tale, s[ m[ opun =i s[ te menajez! Bun[tatea generalului, inexplicabil[ =i nea=teptat[, ]l exaspera pe Bologa. Vru s[-i mai obiecteze c[ serviciul la coloana de muni\ii e mai obositor ca la o baterie, dar chiar atunci ]=i aduse aminte de preotul român din coridor =i ]ndat[ ]i r[s[ri ]n inim[ dorin\a de a-l cunoa=te. Nu-l mai interesa nici generalul, nici frontul. Se scul[, bolborosi cuvinte ]ncurcate de mul\umire, strânse o mân[ gras[ =i moale, se ]nchin[ =i ie=i cu figura luminat[... Trecu grabnic ]n vagonul solda\ilor, se ]nghesui printre \[ranii de pe coridor. Preotul era tot unde-l l[sase. }l v[zu de departe =i fruntea i se ]mbroboni de sudori. Acuma ]l recunoscu =i se tulbur[ de bucurie. — A=a-i c[ nu m[ mai cuno=ti, p[rinte? }i strig[, ]nsufle\it, ]ntinzându-i mâinile. Preotul ]ng[lbeni, parc[ l-ar fi surprins ]ntr-o fapt[ rea. Când Bologa ]=i spuse numele, ]n ochii lui izvor] o lic[rire de ]nsufle\ire, pe care ]ns[ o ]n[bu=i repede, uitându-se ]mprejur, s[ se asigure dac[ nu-l pânde=te cineva. Preotul era Constantin Boteanu, unul din prietenii cei mai buni ai lui Apostol din liceu. — +i unde vine satul t[u, Constantine? ]ntreb[ Bologa fericit, ner[bd[tor. — Apoi tocmai lâng[ F[get, unde e comanda cea mare, nu =tiu cum ]i zice la c[t[nie, r[spunse preotul, ]ncurcat =i ]nfrico=at c[ vorbe=te române=te cu un ofi\er. — E românesc? st[rui Apostol. 131
— Parte =i parte... Noi ]i zicem Lunca, dar pe ungure=te se cheam[... — Lunca? ]ntrerupse Bologa, ca =i când ar fi c[utat s[-l opreasc[ a rosti cuvântul unguresc. +i pe la noi este un sat Lunca... }\i aduci aminte? — Cum s[ nu... tare bine! zise preotul. Dar pe-aici =i românii =tiu ungure=te, c-a=a-i obiceiul, dac[ suntem printre unguri... De altfel, a=a e =i bine... — Ce bine, p[rinte? strig[ Apostol serios. Nu te gânde=ti c[ a=a, mâine-poimâne, r[mâi f[r[ parohie? — Cam a=a-i, ce-i drept, murmur[ Boteanu z[p[cit, zâmbind umil. Ce s[ facem? Noi n-avem nici o putere =i nici nu ne putem amesteca. Destul ne zdrobe=te via\a, de m[ mir cum o mai putem duce ]n spinare... — Când omul are un ideal, ]nfrunt[ toate greut[\ile! zise Apostol ap[sat, cu ]n\eles. — Idealul nostru e Dumnezeu, r[spunse preotul cu o sfial[ ]n care-=i ascundea o team[ amar[. Când ai suferit ca noi, numai ]n Dumnezeu mai po\i avea n[dejde... Pe urm[ ]i povesti lui Apostol cum, la intrarea o=tirilor române, autorit[\ile l-au ridicat =i, ]mpreun[ cu trei \[rani frunta=i, l-au transportat ]n |ara Ungureasc[, pe lâng[ Dobri\in... Nevasta cu doi copila=i au r[mas ]n grija Domnului. Vreo trei luni nici n-a auzit de ei =i a crezut c[ s-au pr[p[dit ]n focul r[zboiului. De-abia când s-a ]ntors roata norocului a aflat c[ sunt s[n[to=i =i-l a=teapt[ s[ vie acas[. Au trecut ]ns[ pe rând s[pt[mânile, =i de ]ntors acas[ nici pomeneal[. S-a rugat pe la to\i, s-a umilit, s-a ploconit... }n zadar. Ba c[ e zona frontului, ba c[ românii sunt suspec\i, ba a=a, ba altfel... }n sfâr=it a cerut voie s[-=i aduc[ barem =i familia acolo, lâng[ Dobri\in, pân[ ce va ]ng[dui Dumnezeu s[ se lini=teasc[ vremurile. Apoi, pe nea=teptate, i-au dat drumul s[ plece acas[, punându-i ]n vedere s[ se poarte bine... 132
Apostol Bologa zâmbea din ochi, ]n suflet ]ns[ era ros de nemul\umire =i de decep\ie. Frica preotului =i umilin\a carei sublinia toate vorbele =i privirile ]l izbeau ca ni=te cu\ite, de=i c[uta s[ le treac[ cu vederea. }i povesti =i el cum l-a ]mpins soarta ]n r[zboi =i pe urm[, scuturându-i mâna: — Apoi s[ =tii, Constantine, c[ am s[ vin pe la voi, s[ vorbim mai multe! Preotul r[spunse sp[imântat: — M[ rog... Chiar mi-a scris preoteasa c[ umbl[ mul\i militari prin casa noastr[, c[ doar azi a=a sunt vremurile... Bologa vru s[ zâmbeasc[, dar gura i se ]ncle=t[ ]ntr-un rânjet dureros. 4 Biroul coloanei de muni\ii era ]n Lunca, pe o ulicioar[ dosnic[, ]n casa groparului Paul Vidor. Cl[direa privea cu fa\a spre uli\[ =i avea la mijloc o tind[ ]ngust[, cu u=a ve=nic deschis[, ]n dreapta o odaie mai m[ri=oar[, ]n care se instalase cancelaria, iar ]n stânga, alte dou[ od[i\e: ]n cea din fund se strânsese groparul, =i ]n cea dinainte, locuin\a comandantului coloanei. Apostol Bologa lu[ ]n primire, de la locotenentul pe care venea s[-l ]nlocuiasc[, biroul cu cele câteva registre =i imprimate. Nu putuse dormi ]n tren =i sosind ]n Lunca tr[sese direct aci, pr[p[dit de oboseal[. Ascult[ nep[s[tor explica\iile ]nainta=ului s[u pân[ ]n clipa când ]i desf[=ur[ o schi\[ cu planul frontului =i cu pozi\iile tuturor unit[\ilor ce \ineau de divizie. Atunci se a=ez[ la mas[, ]nviorat, parc[ i-ar fi dat o b[utur[ fermecat[, sorbind din ochi harta cu semnele albastre =i ro=ii, ]ncercând cu degetele tremur[toare s[ urm[reasc[ liniile capricioase. Dar capul ]i era atât de tul133
bure de emo\ie, c[ nu se putu dumeri =i, sculându-se iar ]n picioare, zise nehot[rât: — Nu pricep nimic... }mi huruie creierii. Am s[ m[ orientez mai târziu... — Desigur, nici vorb[, r[spunse repede locotenentul. De altminteri =i schi\a e ]nvechit[ =i va trebui s-o completezi... Iac[, de pild[, colea, tocmai la margine, la sud, sectorul acesta... uite, e ocupat acuma de huzarii desc[leca\i, deoarece umbl[ zvonul c[ românii se preg[tesc s[ ne atace... }n sfâr=it, ai s[ te orientezi =i o s[ te familiarizezi cu situa\ia... Fire=te, schi\a e numai pentru orientare, c[ci pe tine aici nu te intereseaz[ decât artileria noastr[... Ca s[ scape de el mai curând, Bologa ]i d[du mâna cu un surâs neizbutit. — E=ti foarte palid =i sl[bit, camarade, zise locotenentul, luându-=i r[mas bun. Eu cred c[ nici nu e=ti ]nc[ vindecat pe deplin, cel pu\in dup[ ]nf[\i=are... Ar trebui s[ te ]ngrije=ti foarte, foarte bine! Apostol plec[ ochii, de-abia st[pânindu-=i un =im\[mânt ciudat de revolt[ =i umilire. R[mase ]n picioare, rezemat de dunga mesei. La alt[ mas[ lung[, un sergent =i un caporal scriau, cu priviri furi=e spre noul comandant, scâr\âind zelo=i din peni\e. Ar fi dorit s[ le spun[ =i lor dou[ vorbe, dar se sim\ea incapabil =i-i era fric[ s[ nu ]ntâlneasc[ =i la ei mil[. Atunci ap[ru ]n prag Petre, salvator, zicându-i: — Don' locotenent, am preg[tit ceva de mâncare, c[ trebuie s[ v[ fie tare foame... Pofti\i dincoace ]n odaie... Auzind glasul românesc, cei doi grada\i ridicar[ deodat[ nasurile spre ordonan\[, mira\i. Bologa observ[ mi=carea lor =i r[spunse cu o mândrie copil[reasc[, parc[ ar fi c[utat s[ le sfideze uimirea: 134
— Bine, Petre... Chiar mi-e foame, c[ci ]n tren mai mult am r[bdat decât am mâncat! }n tind[, prin u=a r[mas[ ]ntredeschis[, auzi glasul unuia: — Mi se pare c[ =i locotenentul e valah... Vorbele acestea aproape dispre\uitoare, care alt[ dat[ l-ar fi jignit, acuma ]l lini=tir[ ca ni=te laude, ]ncât trecu dincolo ]nseninat... Odaia lui era curat[, cu pat bun, cu ghivece de mu=cat[ ]n ferestre, cu blide ]nflorite pe pere\i. La mijloc masa a=ternut[ ]l a=tepta, iar ]n soba de c[r[mid[ duduia un foc zdrav[n. Apostol ]=i roti privirea, mul\umit, =i se opri brusc v[zând lâng[ sob[ o feti=can[ de vreo optsprezece ani, cu n[fram[ ro=ie-aprins[ ]n cap, cu ni=te ochi mari negri, care parc[ râdeau, cu buzele umede =i pline. Acuma ]=i aduse aminte c[ a mai v[zut-o =i adineaori, când a intrat ]n ograd[, =i n-a luat-o ]n seam[, de=i fata ]l cânt[rise din ochi cu o ]ndr[zneal[ neobi=nuit[. — Dar asta? ]ntreb[ Apostol pe ordonan\[, ar[tând cu capul spre ea. — E fata gazdei, don' locotenent... Bologa se ]nvior[, ]i ]ntinse mâna =i zise pe ungure=te: — D-ta ai f[cut a=a frumos aici? — }mpreun[ cu soldatul d-tale, r[spunse fata cu surâs =treng[resc, privindu-l drept ]n ochi. Apostol ]i sim\i mâna aspr[ =i foarte cald[. — +i cum te cheam[ pe d-ta? — Ilona... — Ilona... Da... +i nu \i-e fric[ ]ntre atâ\ia militari? — De ce s[-mi fie fric[? zise fata simplu, ad[ugând repede, cu mândrie: Mie numai de Dumnezeu mi-e fric[... 135
}n vreme ce el se a=ez[ la mas[, Ilona se oplo=i lâng[ sob[, f[r[ a-l pierde din ochi, parc[ ar fi fost fermecat[. De altfel =i Apostol, mâncând, o privea pe furi=, ]ntâi cu curiozitate ner[bd[toare, apoi cu un ne]n\eles sentiment de duio=ie. A fost totdeauna timid cu femeile, ne]ncrez[tor =i ne]ndemânatic. Mai ales ]i era ru=ine pentru c[ niciodat[ nu =tia ce s[ vorbeasc[ cu ele. Chiar Marta, =i chiar dup[ ce sau logodit, ]l ]ncurca de multe ori, de se ro=ea ca o fecioar[. De-abia uniforma =i r[zboiul l-au dezmor\it =i i-au =ters sfiala. De-a treia zi, când s-a ]mbr[cat milit[re=te, a cucerit o casieri\[ sentimental[ jurându-i credin\[ ve=nic[ =i uitând-o pe urm[ ]n bra\ele alteia. Pe unde ]l ducea soarta, iubirile trec[toare ]l ]ntâmpinau =i i se ofereau. +i el le culegea f[r[ alegere, aproape gr[bit, ca =i când ar fi vrut s[ se r[zbune pentru timpul pierdut. Totu=i, ]ntr-o c[m[ru\[ deosebit[ a inimii, p[stra dragostea Martei, ]ntreag[, curat[, ferind-o cu ]ngrijire de orice atingere, mulcomindu-i mustr[rile cu f[g[duin\i solemne de viitor. Ochii \[r[ncu\ei unguroaice ]ns[ p[trundeau tocmai ]n c[m[ru\a cea ascuns[, f[r[ ca el s[ se poat[ ]mpotrivi, sim\indu-se iar[=i timid =i z[p[cit, ]ntâia oar[ ]n r[zboi. Când ]=i d[du seama de aceasta, se ]nfurie =i se hot[r] s[ nu se mai uite la ea. “Trebuie s[ fie o feti=can[ care a \inut de urât tuturor ]nainta=ilor mei din odaia aceasta!” se gândi dânsul, ridicând iar ochii spre Ilona, cu sfidare. Privirea ei vesel[ ]l ru=in[. }i p[ru r[u c[ a jignit-o, fie =i ]n gând... Petre ie=i pe afar[ dup[ treburi, f[când semn fetei s[ plece =i ea, s[ lase pe locotenent s[ se odihneasc[ pu\in. Ilona nu se clinti, parc[ n-ar fi ]n\eles semnele ordonan\ei. Apostol, cu nasul ]n farfurie, se silea s[ rup[ t[cerea =i se nec[jea c[ 136
nu g[se=te ce s[ vorbeasc[. }n sfâr=it, o ]ntreb[ brusc, f[r[ s[ o priveasc[: — Române=te nu =tii, feti\o? — +tiu pu\in, dar pe-aici toat[ lumea mai mult ungure=te vorbe=te, c-a=a-i obiceiul, r[spunse Ilona repede, aproape speriat[. Apoi fiindc[ Bologa t[cea, urm[ mai lini=tit[: De altfel, la noi biserica e româneasc[ =i popa ]n române=te face slujba totdeauna, numai predica o spune pe ungure=te, ca s[ pricepem mai bine... Apostol tocmai se mustra c[ i-a putut pune o ]ntrebare atât de neroad[, r[spunsul ei ]ns[ ]l ]ncurc[ cu des[vâr=ire. +i nu vorbele, ci glasul ei aspru =i totu=i dulce =i mângâietor ca o panglic[ de m[tase, cu ni=te ml[dieri de copil r[sf[\at. De-acum nu mai dorea decât s[-i aud[ glasul =i ]=i chinuia mintea s[ ]njghebe o ]ntrebare potrivit[ prin care s-o fac[ s[ mai vorbeasc[. Toate sfor\[rile lui fur[ zadarnice. Trecur[ vreo trei minute ]n t[cere, uitându-se disperat ]n ochii ei, care umpleau casa cu o lumin[ blând[ =i ispititoare. Apoi deodat[ ]i veni ]n gând s-o ]ntrebe de câ\i ani e, fire=te cu ton glume\, ca nu cumva ea s[-=i ]nchipuie cine =tie ce. }i era team[ c[-i va tremura vocea =i Ilona va ]n\elege gre=it rostul ]ntreb[rii... Pân[ s[ se hot[rasc[ s[ deschid[ gura, se auzi un cioc[nit energic ]n u=[. Fata se ridic[ =i =opti: — A venit tata... F[r[ s[ mai a=tepte ]ng[duin\[, un \[ran trecu pragul. Bologa, ]nfuriat, se scul[ ]n picioare, gata-gata s[-l alunge. Paul Vidor ]ns[ se apropie jovial, cu mâna ]ntins[ =i-i ur[ bun sosit ]n casa lui. Avea fa\a osoas[, cu zbârcituri multe sub ochii c[prui, ]n care juca de=tept[ciune =i =iretenie, =i ni=te must[\i pu\in c[runte, dar groase =i cu vârfurile ascu\ite, cum le poart[ \[ranii unguri. }nf[\i=area gazdei potoli scurt mânia locotenentului. }i r[spunse lini=tit =i chiar ]l pofti s[ 137
=eaz[. Groparul se uit[ s[ vaz[ dac[ toate sunt ]n bun[ ordine =i d[du peste Ilona, care se apucase s[ scormoneasc[ ]n foc cu mare râvn[. — Ilona, aide, =terge-o! zise poruncitor, ]ncruntând sprâncenele. Ce mai cau\i aici? Alt[ treab[ n-ai decât s[ stai pe capul domnului locotenent? — Parc[ eu de dragul dumnealui stau! morm[i fata, ursuz[, f[r[ s[ se ]ntoarc[. — Aide, aide, las[ vorba! f[cu groparul serios, pân[ ce se ]nchise u=a, =i pe urm[ ad[ugând blajin c[tre Bologa: Trebuie s-o \inem de scurt, altfel cum am tr[i ]ntre atâtea c[tane?... E tân[r[ =i f[r[ minte, domnule locotenent, =i nu pricepe c[ d-voastr[ ave\i de lucru =i c[ n-a\i venit pe aici s[ pierde\i vremea cu palavre... Paul Vidor era vorb[re\ din cale-afar[, mai ales ]ns[ ]i pl[cea s[ stea la taifas cu domnii, crezându-se mai de=tept ca ceilal\i s[teni =i mai vrednic. }=i trase un scaun lâng[ mas[, se asez[ tacticos =i ]ndat[ se ]nc[lzi la vorb[, de=i Apostol se mohorâse, fr[mântat numai de dorin\a de-a auzi glasul fetei. R[spunsurile ]n doi peri nu descurajau deloc pe gropar, ba dimpotriv[, ]l ]nt[râtau. Din una, din alta, ]ncepu s[ spuie c[ el e om cu stare, cu toate c[ e gropar. Are p[mânt destul =i buni=or, m[car de l-ar putea munci cumsecade ]n vremurile astea grele. Gropar s-a f[cut numai de când i-a murit nevasta, fie iertat[, adic[ de vreo unsprezece ani, de l-a l[sat am[rât =i cu doi copila=i. Altfel meseria lui e tâmpl[ria =i a ]nv[\at-o la ora=, de copil, c[ tat[l s[u a vrut s[-i dea ]n mân[ o pâine mai bun[ decât orice avere. Apoi tâmplarul merge mân[-n mân[ cu groparul, unul face co=ciugul, iar cel[lalt groapa, a=a c[ el nu s-a ru=inat s[ sape =i groapa mortului, de vreme ce a ]nv[\at s[ fac[ co=ciuguri. C[ci decât tâmplar ]ntr-un sat, mai bine gropar, c[ mas[ =i 138
scaune ]=i mai ticluie=te omul =i singur, dar pentru groap[ tot are nevoie de altul. Nu-i ocar[ s[ munce=ti, ci s[ leneve=ti. Când r[mâi v[duv cu un b[iat de unsprezece ani =i o feti\[ de =apte, trebuie s[ pui osul de vrei s[ nu te m[nânce s[r[cia... Toate au mers cum au mers, =i mai mult bine decât r[u, pân[ ce a dat pacostea r[zboiului peste bie\ii oameni. Feciorul era tocmai gata de oaste =i s-a dus, c[ n-avea ]ncotro, =i s-a pr[p[dit nici nu se =tie pe unde, prin cele \[ri musc[le=ti, ]nainte de a se ]mplini un an. Cât l-a plâns =i el, =i fata, o, Doamne! Dar parc[ lacrimile =i bocetele au ]nviat vreodat[ pe mor\i? Acuma Dumnezeu s[-l odihneasc[ =i s[l ierte!... Altfel, pe-aici a fost lini=te pân[ când au s[rit =i românii ]n b[t[lie. De atunci ]ns[ vai =i amar! Mul\i au fugit de fric[ mai spre inima \[rii, care cum a putut. El a r[mas acas[, ce-o fi s[ fie, c[ci nu s-a ]ndurat s[-=i lase averea de haram. Nici n-au f[cut românii mult[ stric[ciune, ce-i drept. Doar de-ale gurii, ca orice c[tane, =i mai cu seam[ când s-au retras ]n \ara lor. Mai f[r[ mil[ au fost ai no=tri, dac[-i s[ vorbim cu dreptate, c[ci ]ndat[ ce au sosit, una-dou[ au =i spânzurat vreo trei oameni din sat c[, zice, ar fi f[cut semne du=manului. Ba cât pe-aci s[ dea =i el de bucluc, fiindc[ românii il puseser[ primar ]n locul celui care fugise. Parc[ e o vin[ s[-\i faci datoria! Adic[ dincolo, ]n F[get, ]n satul vecin, cine-i primar? Cumnatul lui!... Atunci de ce s[-i impute lui c-a fost primar câteva s[pt[mâni?... Au trecut ]ns[ toate, numai de-ar aduce Dumnezeu pacea mai curând... Bologa ]l l[sase s[ vorbeasc[ ]n voie. Groparul, dup[ ce=i sfâr=i povestirea p[\aniilor, se a=tepta s[ afle =i el nout[\i =i, pentru c[ locotenentul nu se urnea, ]l ]ntreb[ direct, ]nmuind glasul, misterios: — Oare ce-o mai fi cu pacea, domnule ofi\er?... Prin ora= nu se aude nimic?... Asear[ am fost pu\in prin F[get, 139
pe la cumnatu-meu, =i am prins o vorb[ cum c[ rusul s-ar fi dat b[tut =i c[ vrea s[ se ]mpace... La cumnatul, chiar ]n casa lui, =ade generalul cel mare ]n gazd[, =i al[turi e cancelaria diviziei... poate d-ta nu =tii, c[ e=ti nou... Uite a=a umbl[ vestea pe acolo, printre ofi\eri, despre muscali! Ceo fi, ce n-o fi, Dumnezeu =tie, =i bine-ar fi s[ fie ceva! — Eu vin de-a dreptul de la spital =i nu =tiu ce-i prin lume, zise Apostol. Dar bine nu-i, bade, asta o v[d! — A=a-i, chiar a=a-i, f[cu \[ranul dând din cap, grav. Mult[ durere =i multe necazuri sunt, a=a-i!... M[car de le-ar da Dumnezeu celor mari mil[ =i ]n\elepciune s[ bage sabia ]n teac[ =i s[ ne scape de pieire! C[ ei stau colo =i dau porunci, iar oamenii sufer[ =i se chinuiesc =i mor... Fiindc[ groparul nu se d[dea dus, ba p[rea c[ de-abia a prins chef de taifas, Bologa se scul[ =i curm[ vorba, poftindu-l s[ continue cu alt[ ocazie, deoarece acum ]l cheam[ serviciul. Paul Vidor recunoscu bucuros c[ a=a-i, dar a=tept[ s[ plece locotenentul ]nainte... Apostol Bologa, enervat de st[ruin\a \[ranului, trecu ]n cancelarie, lu[ schi\a frontului, porunci grada\ilor s[-=i vad[ de lucru, pentru c[ el are ni=te treburi oficiale de rezolvat azi, =i apoi ie=i ]n ograd[ ]n soarele tân[r =i prim[v[ratic. Lumina =i c[ldura ]l ]ndemnau s[ se uite ]mprejur, f[r[ s[ vrea, parc-ar c[uta pe cineva. }n u=a grajdului, pe pragul ]nalt, =edea Ilona, cu coatele pe genunchi =i cu obrajii ]n palme. Când ]i ]ntâlni privirea, Apostol ]n\elese de ce s-a uitat ]mprejur =i sim\i c[ tot sângele i s-a urcat ]n obraji. Zâmbi iar, f[r[ s[ vrea, spre Ilona, zicându-=i ]n aceea=i vreme c[ nu trebuie s-o ia ]n seam[ =i c[ are un glas nemaipomenit de ciudat... Pe drum i se p[ru c[ se treze=te dintr-o vraj[ blestemat[. Cotind ]n uli\a mare, spre mijlocul satului, se gândi: dac[ o 140
\[r[ncu\[ ar fi ]n stare s[-i zdruncine credin\a =i s[-i z[d[rniceasc[ hot[rârea, atunci mai bine s[ se ]mpu=te. +i=i pip[i revolverul, ca =i când ar fi vrut s[-=i dovedeasc[ sie=i c[ nu va =ov[i. }n fa\a bisericii se opri =i se ]ntreb[: unde merge? Da, umbl[ s[ se orienteze, sub pretext c[ se va prezenta superiorilor =i camarazilor. Apoi, chiar la noapte, va pleca. Nu trebuie s[ piarz[ nici o zi, nici un minut. Numai când va fi dincolo va putea fi aievea lini=tit =i fericit... Casa preotului, peste drum de biseric[, p[rea ]mbr[cat[ ]n bucurie. Apostol ]=i aduse aminte cum i-a spus Ilona c[ popa predic[ ungure=te =i pe urm[ ru=inea lui Boteanu ]n tren =i la=itatea lui umilit[... }ntoarse capul. Nu =tia ]ncotro s-o apuce. Satul, de altfel, n-avea de ce s[-l intereseze, ci numai frontul. Trebuie s[ plece dar imediat pe front, s[ se prezinte colonelului, s[ vaz[ terenul, s[-=i aleag[ locul... Poate s[ se ]ntâlneasc[ =i cu Klapka, chiar trebuie s[-i spuie... Dintr-o cas[ de lâng[ biseric[ ap[ru deodat[ Meyer, ]mbrobodit ]ntr-o mantie groas[, cu gulerul ridicat, de=i soarele umplea p[mântul de c[ldur[ tinereasc[, ]mb[t[toare. — Doctore, doctore! strig[ Apostol, v[zând c[ Meyer merge ]nainte f[r[ s[-l fi z[rit. Medicul se ]ntoarse ursuz =i se ]nsenin[ pu\in când recunoscu pe Bologa, care alerga spre dânsul. Se duser[ ]mpreun[ la spitalul mobil, improvizat ]n =coala satului. Pân[ acolo Apostol ]i povesti cum s-a vindecat =i, deoarece doctorul, fire t[cut[, nu-l ]nghesuia cu alte ]ntreb[ri, ]n poarta spitalului ]i spuse c[ ar vrea s[ mearg[ pe front, s[ se orienteze, =i c[ n-are cal. Meyer ]i oferi calul s[u, dar totodat[ ]i zise prietene=te: — E=ti sl[bit r[u, Bologa, ia seama! Mai las[ vitejiile =i 141
cru\[-te, altfel mâine-poimâine iar vii la mine, ca client! Chiar acum sunt sigur c[ ai pu\in[ febr[, fiindc[ prea ]\i sticlesc ochii. Ar fi putut s[-\i dea un concediu pân[ s[ te ]ntremezi mai bine... }n sfâr=it, bag[ de seam[ =i las-o mai domol! — M[ simt ca un zmeu, doctore! r[spunse Bologa cu o veselie nefireasc[. Doctorul morm[i ceva ]n gulerul mantalei, dar Apostol nici nu ]ncerc[ s[ ]n\eleag[, atât ]i era sufletul de ]nc[rcat cu speran\e... 5 Apostol Bologa porni c[lare, cu harta ]n mân[... Lunca era sat lung, pe malul drept al unui râule\ g[l[gios, strâns ca ]n cle=te ]ntre dou[ rânduri de dealuri ]mbr[cate cu brazi =i fagi, amesteca\i. +oseaua trecea prin mijlocul satului, iar calea ferat[ — prin dosul caselor, prin gr[dini =i livezi ce se urcau pe coastele piezi=e. }mprejurul g[rii valea se l[rgea ca un fund de cazan, dar dincolo de sat se strâmta iar pân[ la gura v[ii, care coboar[ dintre mun\i, ]n stânga. Calea ferat[ =i =oseaua treceau peste pârâu pe un pod comun, cârpit de curând. Bologa mai ]nainteaz[ vreo treizeci de pa=i, pe urm[, pe \[rmul pârâului descoper[ drumul spre front. Aici dealurile sunt mai line =i casele foarte rare, unele coco\ate prin poieni dep[rtate, ca ni=te cuiburi. Drumul urc[ prelung, =i pârâul se mic=oreaz[, devenind tot mai s[lt[re\, ca un copil buiac =i neastâmp[rat. }n fund alb[stresc, ]n curmezi=, coamele mun\ilor, crestate pe alocuri ca ni=te metereze uria=e... Apoi, ]ntr-un loc mai l[rgu\, drumul de care se sfâr=e=te, pierzându-se, ]mpreun[ cu pârâia=ul sub\iat ca un fir de argint, printre h[\i=urile vâlcelei. }n schimb, o cale nou[ ]ncepe sui=ul spre miaz[noapte, un drum de r[zboi f[cut de 142
solda\i, p[zit pe la cotituri cu cruci albe, ]ntreb[toare. Pe aici Bologa ]ntâlnise mai des militari, unii coborând, al\ii urcând, =i câteva c[ru\e trase de mâr\oage pr[p[dite. — }n sfâr=it, am ajuns, murmur[ Apostol, aprins de emo\ie, oprind calul =i comparând terenul cu harta. Prin apropiere trebuie s[ fie liniile artileriei... Era pe o spinare de deal, l[t[rea\[, acoperit[ cu p[dure rar[ ca perii ]n barba unui spin. Drumul se ramific[ de aici ca un evantai. Bologa arunc[ mai ]ntâi o privire ]n urm[. Pârâul nu se mai vedea, iar m[gurile =i coastele printre care trecuse aveau o ]nf[\i=are nou[, necunoscut[. “Dac[ bateriile sunt aici, atunci infanteria o fi pe dealurile de colo, se gândi dânsul, ]ntorcându-se repede =i cercetând cu mai mare aten\ie =irul de coame care ]nchidea zarea ]n fa\[. Iar pu\in mai ]ncolo, poate chiar pe coasta cealalt[, sunt...” Primprejur domnea lini=te alb[, peste care plutea surâsul soarelui, ca o pulbere de aur. Brazii nici acele nu =i le clinteau, sorbind ]ncremeni\i bucuria prim[verii. Apostol ]=i auzea b[t[ile inimii, iu\i, fierbin\i, st[pânind cu gâlgâitul lor viu toat[ lumea dimprejur. “Am venit trei ore =i ceva... S-a f[cut amiaz[!” ]=i zise el uitându-se deodat[ la ceas =i pornind apoi, la ]ntâmplare, drept ]nainte, fiindc[ din schi\a lui nu putea ]n\elege mai nimic. Un artilerist ]l c[l[uzi la postul de comand[ al lui Klapka, numai la câ\iva metri de drumul pe care apucase Bologa. C[pitanul tocmai se a=ezase la mas[, singur, ]n c[su\a de bârne, destul de bun[ =i de spa\ioas[ pentru ]mprejur[ri. Când ap[ru Apostol ]n u=[, salutând cu un zâmbet pu\in confuz, Klapka sc[p[ cu\itul din mân[ =i bolborosi ni=te cuvinte cehe sperioase. }=i veni ]n fire ]ndat[, se repezi la el si143
l ]mbr[\i=[, =i-l s[rut[, plângând de bucurie: — Bine-ai venit... S[n[tos? Adev[rat?... Ia s[ te examinez!... De ce e=ti a=a de palid?... O s[-\i reiai bateria, fire=te... Mâine-poimâine vom ]ncepe lucrul, =tii, serios!... Dar stai, a=eaz[-te colea, s[ mânc[m ]mpreun[ =i s[-mi poveste=ti tot, tot, din fir ]n p[r... S[ ]ncepi din noaptea ceea, \ii minte?... Ehe, cât \i-am purtat de grij[... Ai avut noroc, ai avut ghinion? Dumnezeu =tie! De pl[tit ]ns[ ai pl[tit scump ]ncercarea =i cu grele suferin\i, drag[ Bologa... Ei, te rog, treci colea... Aide... A, dac[ ai =ti ce vesel[ mi-e inima c[ te v[d teaf[r! C[ci doctorul Meyer ne spunea =i ne asigura, fire=te cu p[rere de r[u, c[ dintr-o gr[mad[ de carne t[v[lit[ prin noroi, cum ai fost tu când te-a vizitat dânsul, ]ndat[ dup[ respingerea atacului, e imposibil s[ se mai ticluiasc[ un locotenent de artilerie, chiar de =i-ar aduna =tiin\a to\i medicii din lume, =i c[ numai mila lui Dumnezeu mai e ]n stare s[ te fac[ iar om ca oamenii... Pe urm[, când am aflat c[ e=ti pe cale de vindecare, tot Meyer a zis c[ trebuie s[-\i fie nespus de drag[ via\a... C[pitanul tutuia parc[ n-ar mai fi vorbit de un secol =i ar \ine s[-=i verse acuma tot sufletul. Apostol Bologa primi bucuros invita\ia la mas[; era obosit de drum =i nesomn, =iapoi acas[, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei, mâncase ca =i cu gura altuia. Avu numai o clip[ de ezitare, gândindu-se câ va trebui s[ povesteasc[ =i lui Klapka acelea=i lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori pân[ ast[zi. Presim\irea i se ]mplini ]ntocmai. Mai bine de o or[ c[pitanul ]l suci =i ]l r[suci ca un judec[tor de instruc\ie, cerându-i am[nunte asupra r[nilor, asupra ]ntâlnirii ]n tren cu generalul... — Foarte r[u ]mi pare c[ nu r[mâi aproape de mine, dar pentru tine e mult, mult mai bine ]n sat, la coloana de muni\ii, 144
zise Klapka. De altfel, sunt sigur c[ te-ai s[turat de visuri, ad[ug[ mai domol, parc[ s-ar fi temut s[ nu-i r[scoleasc[ vreo ran[. Soarta \i-a dat un avertisment atunci... — Da, atunci soarta m-a du=m[nit, fiindc[, drept s[-\i spun, nici sufletul meu n-a fost preg[tit ]ndeajuns! r[spunse Bologa f[r[ patetism, dar cu v[dit[ mul\umire c[ poate vorbi cu cineva despre aceasta pe fa\[. Atunci eram convins pân[ ]n m[duva oaselor c[ credin\a mea e des[vâr=it[ =i totu=i m[ ]ngrozeam doar la gândul mor\ii. Suferin\ele miau ]nfrânt mândria, ]ncât azi =tiu bine c[ numai credin\a c[reia ]i jertfe=ti f[r[ =ov[ire ]ns[=i via\a ta, numai aceea te poate mântui!... +i acuma dragostea de via\[ e mai puternic[ ]n inima mea decât credin\a, ]mi dau seama... Am ajuns s[-mi fie fric[ de mine ]nsumi! Credin\ele =i hot[rârile se macin[ dac[ le cânt[re=ti mult, =i eu nu pot s[ nu le cânt[resc! De aceea trebuie s[ plec repede, ]nainte de-a avea vreme s[ le controlez prea de aproape, altfel, cine =tie, poate c[... Numai când e singur omul cu sufletul s[u, numai atunci exist[ un echilibru ]ntre lumea lui cea mic[ dinl[untru =i restul universului; ]ndat[ ce intervine realitatea de-afar[, omul devine o juc[rie neputincioas[, f[r[ voin\[ adev[rat[, mergând ]ncotro ]l mân[ puteri =i hot[râri str[ine de fiin\a lui... — Te-ai f[cut mai lung la vorb[ chiar decât mine, ]l ]ntrerupse Klapka, surâzând ner[bd[tor. Toate bune =i frumoase, drag[ Bologa, de=i considera\iile tale mi se par cam... copil[roase, ca s[ nu zic mai r[u. Idealul r[mâne ici, la inim[, =i realitatea e realitate, Bologa! Realitatea e revolu\ia dincolo, la muscali, ]n\elegi?... De-asear[ forfote=te vestea prin telefoane. Azi e confirmat[ oficial. }n Rusia a izbucnit revolu\ia... Vas[zic[, speran\ele noastre, uite-a=a, ]n vânt!... Plec[m grumazul =i continu[m, Bologa! 145
Apostol ]=i aduse aminte c[ =i groparul i-a vorbit de revolu\ia ruseasc[, dar nici atunci =i nici acuma, nici barem n-a tres[rit. R[spunse mai nervos: — Ce m[ intereseaz[ pe mine ce se petrece acolo?... Nu vreau s[ =tiu =i nici n-am ]ncercat niciodat[. Tocmai necunoscutul m[ ispite=te, necunoscutul ]n care locuiesc toate posibilit[\ile... +-apoi eu nu caut ]n lume, aici ori dincolo, decât mântuirea sufletului meu... — Nu te-ai l[sat de visuri, Bologa, deloc... deloc... — D-tale \i se par visuri goale, pe când pentru mine ]n visurile acestea palpit[ tot rostul fiin\ei mele, zise Apostol cu o privire atât de sfredelitoare, ]ncât Klapka se feri ca dinaintea unei suli\e de foc. N-a= vrea eu s[ nu m[ mai gândesc la nimic =i s[ tr[iesc a=a... mul\umit? Uneori ]mi zic c[ sunt ridicol =i totu=i nu m[ pot opri... Asta-i nenorocirea! Klapka se sim\ea foarte bine aici. Se ]mprietenise aievea cu colonelul. Toat[ iarna luptele conteniser[, a=a c[ nici o primejdie nu-l mai amenin\ase. Se mai gândea, chiar deseori, la ]nfl[c[r[rile sale na\ionale =i se stima ]n sinea lui din pricina lor, dar avea grij[ s[ le ascund[ =i s[ le p[streze pentru alte vremuri... +i acuma, cu Bologa, dup[ ]ntâile izbucniri de bucurie, mai ales ]ns[ de când a ]n\eles c[ n-a renun\at la gândurile de dezertare, socotea c[ ar fi cuminte s[ nu se amestece prea mult ]n ni=te planuri primejdioase. De aceea profit[ de o t[cere a lui Apostol =i schimb[ vorba, ]ntrebându-l dac[ s-a prezentat colonelului, =i apoi spunându-i c[ postul de comand[ al regimentului e foarte aproape, nici patru sute de metri. }n curând ie=ir[ afar[ =i Klapka se gr[bi s[-i arate unde vine coliba colonelului. Fire=te, =i colonelul vru s[ aud[ p[\aniile lui Bologa, =i Bologa trebui s[ i le ]n=ire pe ]ndelete. Totu=i, peste o jum[tate de or[, se ]ntoarse iar[=i la Klapka, pu\in plictisit c[ a pierdut 146
vremea, ]n loc s[ recunoasc[ frontul =i s[-=i preg[teasc[ plecarea cea mare. Cum s[ porneasc[ noaptea prin mun\i pe care nici m[car nu i-a v[zut? }n dosul postului de comand[ ]ns[ z[ri o furnicare neobi=nuit[: un grup de prizonieri români, ]nconjura\i de huzari desc[leca\i, ofi\eri de pe la bateriile vecine =i de la divizion, artileri=ti... Apostol ]=i sim\i genunchii moi =i totu=i nu se putu opri. De altfel, ]n acele clipe, prin minte ]i trecea numai gândul c[ nu va g[si calul doctorului =i nu va putea pleca mai repede ]n sat. Când ajunse mai aproape, ]l v[zu Klapka =i ]i f[cu semne cu mâna s[ se gr[beasc[. }n mijlocul artileri=tilor se afla un ofi\er român, oache=, cu o must[cioar[ neagr[, mic[, tuns[, cu capul gol =i uniforma plin[ de noroi, iar mai departe, p[zit de patru huzari ]narma\i, st[teau vreo =apte solda\i, cu fe\ele strâmbe de groaz[, uitându-se n[uc la grupul care cuprindea pe ofi\erul lor. — Bravo, bine c[ vii s[ ne scapi din ]ncurc[tur[! strig[ Klapka cu o curiozitate feminin[ pe fa\[, ar[tând spre sublocotenentul prizonier. Uite, de vreo zece minute ]ncerc[m s[ ne ]n\elegem cu camarazii ace=tia, =i nu-i chip. Domnul nu =tie sau nu vrea s[ vorbeasc[ decât române=te, iar pe aici n-avem t[lmaci... }n vreme ce Apostol Bologa se uita z[p[cit când la ofi\er, când la solda\ii prizonieri, un locotenent de huzari, z[cut de v[rsat, cu nas mare, ]ncepu s[ istoriseasc[ poate a zecea oar[ cum s-a pomenit cu patrula româneasc[ ]n spatele liniilor, r[t[cit[, se vede, din cauza necunoa=terii terenului; se pare c[ a vrut s[ se strecoare ]ntre infanterie =i cavaleria care ocup[ tocmai aripa stâng[ a frontului diviziei... Apostol auzea vorbele huzarului ca prin vis, c[ci ochii =i inima lui erau cu prizonierii, citind gândurile lor gândite ]n 147
române=te, ]mbr[\i=ându-i =i spunându-le c[-i iube=te =i la noapte va fi negre=it acolo de unde au venit ei... Apoi, cutremurându-se ca de frig, se apropie de sublocotenentul captiv =i zise române=te, cu un ]nceput de zâmbet ]n col\urile buzelor supte: — Acuma ai c[zut prins, trebuie s[... Prizonierul nu se mir[ deloc auzind graiul românesc; ]ntoarse ni=te ochi furio=i spre Bologa =i ]i curm[ vorba cu ur[: — Aici v[ purta\i cu prizonierii ca ni=te s[lbatici. O brut[ de ofi\er m-a lovit cu un par peste =ale pentru c[ n-am putut =i n-am vrut s[-mi tr[dez armata =i \ara!... Asta-i barbarie, domnule... asta-i... Revolta prizonierului r[sun[ mai violent, ca ]ntr-un microfon, ]n inima lui Apostol. Obrajii i se ro=ir[, privirea i se ]nduio=[... Sim\ea o nevoie cumplit[ s[-=i apropie sufletul prizonierului. Vru s[-i ]ntind[ mâna =i ridic[ pu\in bra\ul, nehot[rât ]ns[, zicând cu glas tremurat de dragoste: — Da, da, a=a-i... chiar a=a, c[ci... =i eu sunt român... — Dac[ ai fi adev[rat român, n-ai trage ]n fra\i, r[spunse repede sublocotenentul cu atâta dispre\, ]ncât i se schimb[ deodat[ ]nf[\i=area. Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, domnule... Dar români ca d-ta... Bologa p[li. Bra\ul i se zg[rci =i pumnii se ]ncle=tar[. Lumea ]ntreag[ parc[ se rostogolea vertiginos ]ntr-o pr[pastie. }i fulger[ prin gând s[ se arunce asupra sublocotenentului, s[-i smulg[ din inim[ dispre\ul. Dar, ]n aceea=i miime de secund[, ]=i mai zise c[ prizonierul ]l face de batjocura ofi\erilor. Uluit, ]ntoarse spatele românului =i se uit[ cu un surâs nedumerit la ceilal\i, a=teptând acum de la ei salvarea din situa\ia aceasta ]ngrozitoare. Glasul c[pitanului Klapka ]i curm[ chinul cu o ]ntrebare ]ngro=at[ de curiozi148
tate: — Ce spune, ce spune? — Nimic... nu vrea s[ vorbeasc[... murmur[ Apostol u=urat, ca =i cum s-ar fi trezit dintr-un co=mar; dup[ dou[ momente, mai ad[ug[, cu o privire ]ngrozit[ spre prizonierul care se uita, morm[ind revoltat, ]n alt[ parte: }n sfâr=it... eu... eu mi-am f[cut datoria =i... am ]ncercat s[... Prizonierii fur[ escorta\i mai departe, la alt comandament, iar grupul de curio=i se risipi ]n câteva minute. Klapka r[mase pe loc, pu\in ]ncurcat, sim\ind c[ Bologa vrea s[i vorbeasc[. — +tii ce mi-a spus prizonierul? zise deodat[ Apostol, cu fa\a crispat[ ]ntr-un rânjet. M-a insultat =i m-a dispre\uit, c[pitane, auzi? M-a scuipat!... Acuma vezi bine c[ trebuie s[ plec numaidecât... c[ nu mai am nici un minut... c[ desear[... O, cât ]l iubeam =i el cum m-a umilit! Klapka se uit[ la dânsul, ]n\elese c[ dore=te un r[spuns sau barem un cuvânt, dar ]i fu fric[ s[ vorbeasc[. Bologa a=tepta cu ochii ]mplânta\i ]n t[cerea c[pitanului, apoi =opti: — Adio!... Ordonan\a lui Klapka aduse calul =i Apostol ]nc[lec[ =i porni f[r[ s[ mai ]ntoarne capul. — La revedere, Bologa! strig[ c[pitanul, v[zându-l c[ se dep[rteaz[. Lui Apostol i se p[ru c[ =i Klapka ]=i bate joc. D[du pinteni calului. Trebuie s[ ajung[ ]n sat cât mai repede, s[ se preg[teasc[ =i s[ sfâr=easc[. }n suflet i se zvârcolea un iad cu limbi de foc atât de sfâ=ietoare, c[ ]n fiece clip[ amenin\au s[-i istoveasc[ toate izvoarele voin\ei. Sim\ea iar[=i cum alearg[ pe dunga pr[pastiei =i ispita pr[bu=irii ]l pândea =il ]nv[luia ]ntr-un nour de cea\[ ]n care mintea nu mai poate ]nchega nici o hot[râre. De aceea trebuie s[ se gr[beasc[, trebuie! 149
Pe la mijlocul drumului ]=i aduse aminte c[ a venit s[ recunoasc[ frontul, s[-=i aleag[ calea =i, iat[, a pierdut vremea degeaba. Un moment se gândi s[ se ]ntoarc[ ]napoi, apoi ]=i zise c[ schi\a cu pozi\iile e destul[ c[l[uz[ =i arat[ golurile de care dânsul are nevoie. Pân[ la primele linii va putea p[trunde oricând, iar de acolo ]l va ]ndrepta norocul. Sosi ]n Lunca aproape de asfin\itul soarelui, cu calul leoarc[ de sudoare. Vru s[ mul\umeasc[ doctorului, dar nu-l g[si la spital, nici acas[. Trecând prin fa\a bisericii, v[zu peste drum, ]n cerdac, tol[nit ]ntr-un jil\, pe preotul Boteanu, care se sorea fericit, plimbându-=i privirea asupra satului, ca =i cum ar fi fost o mo=ie a lui. Din cas[ r[suna glasul c[tr[nit =i ascu\it al preotesei, oc[rând pe slujnic[, iar ]n ograd[ o ceat[ de copii se jucau de-a r[zboiul, ]mpodobi\i cu =epci lep[date de solda\i g[zdui\i prin vecini. }n clipa când z[ri casa parohial[, Bologa uit[ pe doctorul Meyer =i sim\i o nevoie nebiruit[ s[ vorbeasc[ cu preotul. Se repezi spre porti\[ =i intr[ atât de gr[bit, parc[ de fiece minut de ]ntârziere ar fi atârnat o soart[ de om. Popa Constantin, scufundat cum era ]ntr-o bucurie vag[ =i mole=itoare, se pomeni deodat[ cu un ofi\er urcând cele cinci trepte de piatr[ ale cerdacului. Un fior de spaim[ ]l ridic[ ]n picioare. Recunoscu pe Apostol, dar spaima ]i r[mase ]n inim[ =i-l f[cu s[-l ]ntâmpine pe ungure=te: — Bine-ai venit la noi, domnule ofi\er. Bologa era atât de mi=cat, c[ nici nu observ[ atunci vorba ungureasc[. Fa\a lui p[rea aprins[ =i buzele ]nvine\ite ]i tremurau ]ntr-un surâs nervos. Vorbind, ]i cl[n\[neau din\ii =i glasul lui avea o asprime aproape r[gu=it[: — P[rinte Constantine... am venit la tine... s[ m[ spovedesc. Când ]=i auzi glasul, i se p[ru str[in =i, instinctiv, se uit[ 150
]mprejur dac[ nu a vorbit ]ntr-adev[r altcineva. — Poftim ]nl[untru... poftim, zise Boteanu mirat =i =ov[ind. P[trunser[ ]ntr-o odaie alb[, ]n care Apostol v[zu pe perete, ]ntre dou[ icoane, un loc gol, de unde fusese scos cine =tie ce tablou. Atunci se gândi la ]ntâmpinarea ungureasc[, ]ntoarse ochii la Constantin =i se z[p[ci, ca =i cum ar fi ]n\eles o tain[. Preotul ]l pofti s[ =eaz[ pe o canapea, dinaintea c[reia se afla o mas[ oval[, acoperit[ cu o scoar\[ brodat[. Bologa se a=ez[ nehot[rât, ]nfrico=at c[ nu-i venea deloc ]n minte ce vroia s[-i spun[ =i nici m[car cum s[ ]nceap[ vorba, de=i ]n sufletul lui totul era foarte limpede. Popa r[mase ]n picioare câteva clipe, a=teptând b[nuitor, apoi se l[s[ pe un scaun de paie, la o distan\[ potrivit[, =i murmur[: — Aici putem vorbi, Apostole, ]n tihn[... — +i f[r[ primejdie! ad[ug[ Bologa, vesel c[ a izbutit s[-=i smulg[ un crâmpei din cuvintele care-i strângeau ]n chingi sufletul. Preotul se ru=in[ de propria-i b[nuial[ =i zise cu o am[r[ciune sincer[: — Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul s[ se fereasc[ =i de umbra lui, Apostole! — Dar atunci eu, care am fost adus aici s[-i ucid din dep[rtare, eu ce trebuie s[ suf[r? Nu te gânde=ti, Constantine? strig[ Bologa deodat[, parc[ i-ar fi plesnit inima. Apoi vorbi un sfert de or[, necurmat, cu o l[comie ]nfrico=at[. Se tângui =i se revolt[, rev[rsându-=i durerile =i zbuciumul ]ntr-un puhoi de fraze. Preotul asculta cu ochii ]n p[mânt. De altfel, nici Apostol nu-i c[uta privirea =i s-ar fi ]nfuriat dac[ Boteanu ar fi ]ndr[znit s[-l opreasc[ sau m[car s[-l ]ntrerup[. Vorbea pentru a-=i alina sufletul prea ]nc[rcat, ]ntocmai cum plângi ca s[-\i mulcome=ti o durere prea mare. 151
Numai dup[ ce se r[cori, se adres[ direct preotului, dar cu vocea schimbat[ =i cu o lucire nou[ ]n ochi: — Acuma s-a umplut paharul, p[rinte! Acuma nu mai pot! O ur[ istovitoare ]mi roade inima. Ur[sc tot ce-i aici, pe to\i oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot, Constantine! Aerul de-aici mi-e nesuferit =i m[ ]n[bu=e... Dac[ voi mai sta ]n lumea aceasta, simt c[ ura m[ va pierde, trebuie s[ m[ piarz[, c[ci va trebui s[ izbucneasc[ odat[, chiar ]mpotriva voin\ei mele! +i atunci... Boteanu f[cu o mi=care involuntar[: puse amândou[ mâinile, ]ncruci=ate, pe mas[. Apostol se opri un moment, ]ntreb[tor. Dar fiindc[ preotul ]ncremenise iar[=i, urm[ mai gr[bit, parc[ =i-ar fi adus aminte c[ vremea e scump[: — Ascult[-m[ bine, p[rinte!... Eu la noapte voi pleca de aici... Voi trece dincolo... Tu =tii unde, c[ci =i inima ta trebuie s[... Da!... Sunt preg[tit! Numai pe mama n-am cum so vestesc... S[-i scriu, nu pot; scrisorile mele vor fi examinate, =i cine =tie ce ar p[timi din pricina mea... De aceea vreau s[ te ]ns[rcinez pe tine s[-i dai de =tire, Constantine... mai târziu, când va fi posibil... Am s[-\i las adresa mamei, iar tu vei g[si o form[ s[-i comunici c[ am trecut... Poate prin cineva, prin vreun om de ]ncredere, pe urm[, când se va ivi ocazia... Fa\a preotului se umflase de groaz[, =i câteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-=i doar buzele neputincioase. Apoi deodat[, ca dup[ o sfor\are crâncen[, r[bufni cu glas l[crimat, ridicând bra\ul drept ]ntr-o protestare fricoas[: — De ce vrei s[ m[ nenoroce=ti, Apostole?... Eu... abia azi-diminea\[ am sosit acas[ din internare... =tii bine, doar \i-am spus ]n tren... Am fost nevinovat, =i totu=i am isp[=it... Cum s[ ascult acuma planurile tale, =i ]nc[ s[ m[ fac p[rta=ul t[u? Am =i familie, =i necazuri grele... =i tocmai eu s[... 152
— Dar e=ti român, p[rinte, fratele meu! zise Bologa ]nm[rmurit. — Sunt numai om ast[zi, Apostole, r[spunse preotul Constantin mai lini=tit. Un biet om mâncat de nevoi, cu frica ve=nic ]n sân =i cu credin\[ ]n milostenia cereasc[. Noi nici nu putem fi decât oameni, =i numai ]n Dumnezeu avem n[dejde s[ ne poarte de grij[, dac[ soarta ne-a aruncat aici =i ne-a oropsit... Apostol Bologa se sculase ]n picioare, n[ucit, =i l[sase capul ]n p[mânt, ca nu cumva vorbele preotului s[-l loveasc[ ]n obraz. Urechile ]ns[ ]i vuiau, =i ]n\elesul r[spunsului i se ]nvârtea ]n creieri ca un sfredel. — De aceea tu s[ faci cum te ]ndreapt[ Dumnezeu =i s[ nu ne amesteci pe noi ]ntru nimic! urm[ Boteanu hot[rât. C[ noi avem destule primejdii =i greut[\i... Bologa ridic[ repede fruntea, atât de schimbat era acum glasul preotului, =i ]n ]nf[\ifarea lui citi limpede o ]ndârjire care-l sp[imânt[. Casca de o\el o pusese pe mas[; ]ntinse m[na ma=inal =i o apuc[ de curelu=[. Pe urm[ =i-o potrivi ]n cap, ]ncet, cu luare-aminte, murmurând pierdut: — Bine zici, Constantine... foarte bine... bine... +i ie=i din odaie cu pa=i de ]nmormântare, l[sând u=a deschis[, cobor] treptele cerdacului, trecu prin ograd[, unde copiii, veseli =i g[l[gio=i, ]=i urmau jocul. Boteanu, v[zândul c[ pleac[, f[cu doi pa=i, f[r[ s[-=i dea seama dac[ vrea s[l opreasc[ sau numai s[-l petreac[ pân[ la poart[. }n prag se r[zgândi de tot, se ]nchin[ =i mul\umi Atotputernicului c[ l-a ]nvrednicit s[ se ]mpotriveasc[ ispitei... }n uli\[ Apostol nu mai =tia unde s[ se duc[, parc[ ar fi uitat pe ce lume se afl[. Picioarele mergeau ]ns[ singure, =i a=a se trezi ]n ulicioara dosnic[... Se sim\ea atât de sleit de puteri, c[, din tot sufletul, nu mai râvnea decât un ceas de 153
odihn[. Acas[, ]n ograd[, sergentul de la cancelarie ]l primi cu o salutare ]nlemnit[. Vru s[-i zic[ ceva, dar oboseala ]i risipi voin\a. }n pragul casei v[zu pe Ilona rezemat[ de u=cior, ca =i cum ar fi a=teptat pe cineva. — Domnule ofi\er, d-ta e=ti bolnav! zise fata, schimbându-se la fa\[. Bologa, f[r[ s[-=i dea bine seama, se opri ]ntreb[tor. — E=ti galben =i ostenit... Trebuie s[ te odihne=ti, ad[ug[ Ilona, st[ruitor. Glasul i se p[ru atât de alin[tor, c[ tres[ri de bucurie. }n aceea=i clip[ ]ns[ ]i fulger[ prin inim[ o fric[ ciudat[, care ]l ]ndemna s[ r[spund[ mânios: — I-ascult[, feti\o, alt[ treab[ n-ai decât s[ te \ii de capul meu? 6 Apostol socotise s[ intre ]n cancelarie, s[ vaz[ ce-au lucrat oamenii toat[ ziua, dar se pomeni deschizând u=a od[ii sale. Amurgul cenu=iu b[tea ]n geamurile ]mpodobite cu mu=cat[. }n tulburarea de lumin[ pere\ii parc[ se ]ndoiau =i lucrurile din cas[ tremurau foarte straniu. Bologa ]nchise pleoapele =i se pr[v[li pe un scaun ca o gr[mad[ de carne. Leg[narea ame\itoare ]i bâjbâia ]n suflet, ]nso\it[ de un vâjâit chinuitor, ]ncât se apuc[ cu mâinile de mas[, sim\ind c[ altfel s-ar pr[bu=i. — Don' locotenent, tr[i\i, v-am a=teptat cu masa toat[ ziua, zise Petre de lâng[ sob[, crezând c[ st[pânul s[u a=teapt[ s[ ]nceap[ el vorba. Bologa se cutremur[, parc[ graiul ordonan\ei i-ar fi ]n\epat tocmai nervii bolnavi. Se uit[ la el totu=i ca la un necun154
oscut =i ]n acela=i timp mirându-se c[ a fost ]n odaie =i nu l-a v[zut. Vru s[-l ]ntrebe ceva, dar pe când i se n[=tea ]n creieri ]ntrebarea, un gând nou, poruncitor, ]l sili s[ morm[ie: — Potrive=te-mi patul, Petre, =i trage-mi cizmele s[ m[ odihnesc un ceas... numai un ceas... c[ peste un ceas trebuie s[... Tr[gându-i cizmele, soldatul mai zise ceva. Apostol nu ]n\elese nimic. }i umbla prin minte s[-i spun[ c[ e foarte ostenit =i nu g[sea cuvintele, ca =i cum n-ar mai fi avut puterea s[ exprime nici un gând. Pe urm[ se ridic[ de pe scaun, ]=i târ] picioarele =i se lungi ]n pat... }ndat[ ce puse capul pe pern[, avu senza\ia c[ trupul i-a amor\it. }n schimb, creierii pornir[ ]ntr-o goan[ s[lbatic[. Mii de frânturi de gânduri scânteiau ]n aceea=i secund[, se ciocneau, se amestecau, se ]nl[n\uiau. +i printre ele, ca un bondar ro=u, bâzâia de ici-colo, când mai tare, când ]n =oapt[ =i mereu sub forme noi, obsesia c[, ]n noaptea aceasta, trebuie s[ se sfâr=easc[, negre=it. }i era somn, râvnea s[ doarm[, dar cu cât ]ncerca s[-=i mulcomeasc[ zvârcolirile sufletului, cu atât gândurile izvorau mai furtunoase. Apoi, obosit de sfor\[ri, le l[s[ ]n voia lor, =i atunci i se p[ru c[ toate alearg[ ]ntr-o ]ntrecere vertiginoas[, spre o \int[ luminoas[, str[lucitoare, ca spre un liman de odihn[ adev[rat[. }=i d[dea seama c[, ]n goana aceasta n[prasnic[, timpul r[mâne ]n urm[, destr[mânduse ca o pânz[ incolor[, =i =im\ea foarte deslu=it o nem[rginit[ mul\umire, ca =i când ]ncetul cu ]ncetul ]ntreaga lui fiin\[ sar fi topit ]ntr-o imens[ revela\ie. }n sfâr=it, brusc, f[r[ nici o trecere, ap[ru iar[=i gândul ro=u c[ un noaptea aceasta trebuie s[ plece, =i iar[=i zigz[guind ]n v[lm[=agul altor mii de crâmpeie nel[murite. Acuma ]ns[ toate parc[ erau strânse ]n cle=tele fierbinte al unei p[reri de r[u ustur[toare. Sim\ea c[ ]nc[ n-a adormit. I 155
se p[rea c[ vremea s-a oprit ]n loc ca un ceasornic stricat =i de aceea nu poate dormi =i nici nu va mai dormi niciodat[. Pe urm[ auzi glasul Ilonei, aproape de pat, ]ntr-o amestec[tur[ de române=te cu ungure=te: — Bolnav, nu vezi?... Du-te la doctor... Stau eu lâng[ el, n-ai grij[... Râspunsul ordonan\ei nu-l pricepu, dar ]n curând auzi scâr\âitul u=ii =i un fo=net domol. Atunci se gândi: “Te pomene=ti c[ sunt bolnav =i...” Gândul i se curm[, neispr[vit, =i pe frunte sim\i o mân[ u=oar[, pu\in rece =i aspr[. Sub atingerea aceasta, clocotul min\ii se mulcomi repede, ca sub puterea unui farmec, =i somnul cobor] ca o alinare dulce... Când se trezi, auzi un glas str[in lâng[ dânsul. Sim\[mântul de grea osteneal[ ]i z[cea =i acum ]n oase, ]ncât nici nu ridic[ pleoapele, c[znindu-se doar s[ recunoasc[ glasul care-i morm[ia ]n urechi: “E doctorul Meyer! se gândi apoi dumerit. Vas[zic[, sunt bolnav...” Deschise ochii s[ se conving[. Privirea lui ]ntâlni pe Ilona, care st[tea la picioarele patului =i care, v[zându-i mi=carea, strig[ cu o izbucnire de bucurie: — Domnule doctor, uite, uite c[ s-a de=teptat! Doctorul Meyer se plec[ asupra bolnavului, ]l b[tu prietene=te pe obraz =i ]ntreb[ cu o imputare blând[: — Ei, ce-i, amice? Ce-ai p[\it? A=a te vindeci d-ta? Asta \i-e voinicia?... Când \i-am spus s[ te cau\i =i s[... — Câte ceasuri sunt, doctore? =opti Bologa cu o presim\ire trist[. — E diminea\[, prietene... Ce-\i pas[? Stai lini=tit, nu-i nimic grav... nimic... Epuizare =i surescitate nervoas[, atât! Dar ]\i trebuie lini=te mult[, mult[ lini=te... Pleoapele lui Apostol se ]mpreunar[ ca =i când s-ar fi 156
umplut de plumb. }n suflet sim\i o zdruncinare, urmat[ de o dorin\[ vag[ de nimicire. Peste un r[stimp murmur[ deabia mi=când buzele: — Doctore, vreau s[ mor... — Ce, ce? strig[ Meyer cu vioiciune neobi=nuit[. S[ mori? Zi mai bine c[ ai vrea un concediu, precum \i se =i cuvine! Apoi, f[cându-=i de lucru la mas[, ad[ug[ mai ]ncet, cu tonul natural =i ca pentru sine: — Ce tic[lo=ie! S[ trimi\i pe front oameni bolnavi!... Uneori parc[ ]ntr-adev[r ]\i vine s-o iai razna =i s[ dai dracului toate! }n inima lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Pre\ul vie\ii e viitorul =i viitorul lui i se p[rea z[vorât ca o poart[ de fier ]n care =i-a zdrobit pumnii b[tând zadarnic. Neputin\a ]n fa\a vie\ii acuma mai mult ]l ]ngrozea decât ]l revolta. Con=tiin\a c[ toate n[zuin\ele =i str[daniile lui sunt tot a=a de neputincioase =i f[r[ rost ca =i zvârcolirile unei râme ]i n[p[dea din ce ]n ce sufletul, ]mpreun[ cu constatarea amar[ c[ via\a omului e insuportabil[ dac[ n-are un reazem solid, care s[ \ie ve=nic dreapt[ cump[na ]ntre lumea dinl[untru =i cea de afar[... Când deschise iar ochii, ]ntr-un târziu, v[zu iar[=i, la picioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecat[, pe gânduri. Ca =i când ar fi sim\it privirea lui, Ilona avu o tres[rire =i se apropie, sprinten[ =i bucuroas[, ]ntrebându-l: — |i-e mai bine?... A=a-i c[ te-ai mai u=urat? — Da, foarte bine, zise Apostol ]n =oapt[. Veselia aprins[ ]n ochii ei, tinereasc[, vis[toare, ]i alung[ gândurile care-i chinuiser[ toropeala bolnav[. }n glasul ei straniu i se p[rea c[ vibreaz[ o vraj[ nou[, ca =i cum de ieri pân[ azi s-ar fi schimbat =i s-ar fi ]mplinit cu ni=te ml[dieri 157
mai blânde, poate de credin\[ ori poate de pasiune. V[zândo cum st[tea, z[p[cit[ de privirea lui st[ruitoare, cu bucuria ]ncremenit[ pe fa\[, Bologa sim\i un surâs cald ]n inim[ =i vru s-o ]ndemne s[ vorbeasc[. +i Ilona, parc[ i-ar fi ghicit dorin\a, ]ncepu s[ povesteasc[ repede, oprindu-se uneori ]n mijlocul cuvintelor, aproape ]nfrico=at[ ca de o primejdie necunoscut[. }i spuse c[ doctorul a umblat s[-l duc[ la spital, =i numai ea s-a ]mpotrivit, fiindc[ tot mai bine poate fi ]ngrijit aici, c[-i singur, decât acolo, unde-s mul\i. S-a jurat c[ nu se va mi=ca de lâng[ patul lui, =i chiar nu s-a clintit. Nici nu prea are ea mult[ treab[ de f[cut, c[ tat[l s[u n-o pune la greu, ci doar pe lâng[ cas[, cât poate. Tat[l s[u e om tare bun la inim[, de=i ]i place s[ se arate aprig cu ea. Dar ei nu-i pas[ de str[=niciile dumnealui, c[ ea =tie s[ se p[zeasc[. — Iac[, eu te-am v[zut c[ e=ti volnav de când ai intrat alalt[ieri ]n ograd[ =i i-am spus ordonan\ei s[ aib[ grij[. Deacuma ]ns[, dac[ ai ]nc[put ]n seama mea, nu mai ai nevoie de ajutorul ordonan\ei. De treab[ este dânsul, nu-i vorb[, =i cu dragoste de st[pânul lui, dar b[rba\ii nu se pricep la bolnavi, oricât =i-ar da silin\a. De azi ]ncolo deci s[ =tii c[ eu sunt mai mare =i c[ trebuie s[ faci tot ce-\i zic pân[ când \ioi spune eu c[ e=ti s[n[tos, altfel... Aici se opri brisc, lu[ o sticlu\[ cu medicamente =i o linguri\[, veni lâng[ pat =i-i zise: — Acuma trebuie s[ bei din zeama asta, c[-i dulce... am gustat-o =i eu... — Las[, Ilona... mai vorbe=te! r[spunse Apostol rug[tor. Fata se f[cu ro=ie ca mu=cata din fereastr[ =i, o clip[, =ov[i. Apoi numaidecât zise iar[=i, cu o sup[rare dr[g[la=[: — Dac[ nu iai doctoria, s[ =tii c[ nu-\i mai povestesc 158
niciodat[, na! Bologa ]nchise ochii câteva secunde, ca =i când ar fi vrut s[-=i ]nchid[ ]n suflet dr[g[l[=ia ei. Ilona umplu linguri\a =i i-o duse la gur[. Degetele ]i tremurau u=or =i Apostol ]=i puse mâna pe mâna ei. Obrajii fetei se ]mbujorar[ din nou =i, ca s[-=i ascund[ emo\ia, ]ngân[: — Vai, ce cald[ \i-e mâna... Apostol nu sim\i gustul doctoriei. }mpreun[ iar pleoapele, cuprins de o fericire ]n care i se ]necau toate gândurile. Auzi pe Ilona cum a=eaz[ sticlu\a pe mas[, cum =terge linguri\a, cum p[=e=te ]n vârful picioarelor =i se las[ pe scaunul ei de la picioarele patului. Pe urm[ sim\i mângâierea privirilor ei pe obrajii lui, pe frunte, pe buze... +i nu cuteza s[ clipeasc[, de fric[ s[ nu-=i risipeasc[ bucuria inimii... De-aci ]ncolo Apostol Bologa pierdu socoteala vremii. Doctorul Meyer venea de câte dou[ ori pe zi, ]i spunea c[ n-are nimic, dar s[ stea ]n pat pân[ ce-i va aduce el o doctorie miraculoas[, care imediat ]l va vindeca aievea. Apoi, ]ntr-o diminea\[, doctorul sosi mai voios =i strig[ din prag: — Aide, jos din pat! Cred c[ poimâine am s[-\i aduc ce \i-am promis... Pân[ atunci ]ns[ n-ai voie s[ ie=i din cas[, ia seama! Nici dincolo, la cancelarie, deloc!... R[bdare! Cum ai r[bdat zece zile, vei mai r[bda dou[... +i fiindc[ atunci, =tii, mi-ai =optit o prostie, afl[ acuma de la mine, tinere prietene, c[ via\a nu e niciodat[ o povar[ =i c[ moartea e povara cea mai grea!... A=a! |ine minte ce-\i spune un doctor ursuz =i am[rât: moartea cea mai eroic[ nu pre\uie=te ]n realitate cât via\a cea tic[loas[!... A treia zi, ca niciodat[, doctorul Meyer veni la amiaz[, triumf[tor, fluturând o hârtie ]n mân[. — Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exube159
ran\[ atât de nepotrivit[ cu firea lui, ]ncât p[rea silit[. O lun[ concediu de convalescen\[! Asta-i s[n[tatea ta!... Crezi c-a mers u=or? Ehe... Dar nici eu nu m-am l[sat pân[ ce n-a capitulat excelen\a. }n sfâr=it, poftim!... Mi se pare c[ la patru pleac[ un tren... Vas[zic[, ai vreme s[-\i faci bagajele =i s[ o =tergi!... Ce, nici nu te bucuri? Ei, poftim recuno=tin\a militar[! M[ bucur eu, om bosumflat, =i dumnealui face mofturi!... Bravo!... A, s[ nu uit: acas[ trebuie s[ te a=terni pe o cur[ de mâncare =i de odihn[, =tii, eroic[!... Acuma aide, s[ nu scapi trenul!... — Dar oare se mai ]ntoarce aici, domnule doctor? ]ntreb[ atunci Ilona, f[r[ sânge ]n obraji =i cu o ]ngrijorare r[u ascuns[ ]n ochi. — Desigur, feti\o, f[cu medicul jovial, luând-o de b[rbie. N-ai grij[, c[ nu fuge! — Nu de-aceea, dar... a=a! bâlbâi Ilona, ro=ind pân[-n vârful urechilor. Petre ]n\elese atâta c[ e vorba de urlab =i, spre mul\umirea doctorului, ]ndat[ se apuc[, plin de fericire, s[ adune lucrurile locotenentului. Ilona se retrase dup[ u=[ =i nu se urni de acolo pân[ ce Meyer ur[ drum bun =i petrecere frumoas[ lui Bologa. }n od[i\a alb[, ]n razele albe ale soarelui tân[r, care râdea la toate ferestrele cu mu=cata ]nsângerat[, un val de triste\e ]=i tremura pânzi=ul. Apostol st[tea lâng[ mas[, cu hârtia de concediu ]n mân[, uitându-se când la Petre care, de bucurie, morm[ia rug[ciuni =i strângea de zor bagajele, când la fata groparului, care ]n\epenise ]n dosul u=ii, privind afar[, departe, cu o expresie imobilizat[ de o team[ chinuit[. Bologa se credea dator s[-i spuie ceva, dar o fric[ nel[murit[ parc[-i strângea gâtul ca un la\. }n cele din urm[ izbuti s[ rosteasc[ cu o voce aproape poruncitoare: 160
— Ilona... Fata, ca =i când atâta ar fi a=teptat, r[spunse cu o privire ]ntunecat[ =i apoi o zbughi afar[, trântind u=a, alergând undeva, s[-=i ascund[ inima. — Fac =i eu singur, don' locotenent, zise Petre, crezând c[ Apostol ceruse fetei s[ le dea o mân[ de ajutor. Bine c[ ne-a ajutat Dumnezeu s[ ne mai tragem =i noi pe acas[ din cele str[in[t[\i... Apostol Bologa numai acuma ]=i d[du seama c[ nu se bucur[ de concediu. “Nici nu-mi bate inima c[ merg acas[, nici r[u nu-mi pare c[ mi-au c[zut ]n balt[ planurile, se gândi el ab[tut. +i m[ pr[p[desc cu firea din pricina unei \[r[ncu\e...” Arunc[ pe mas[ foaia de concediu =i ]ncepu s[ se plimbe de ici-colo, cu mâinile la spate, pip[indu-=i degetele ]n ne=tire. Atunci sim\i verigheta de logodn[ ]n inelarul stâng =i se opri tr[snit. De cât[ vreme nu =i-a adus aminte de Marta, logodnica lui? +i nici m[car inelul nu l-a luat ]n seam[, desigur tot din pricina fetei groparului... Plec[ din vreme la gar[. Groparul cu Ilona ]l ]nso\ir[ ca pe un musafir drag. Când sosi trenul, Apostol d[du mâna cu Vidor =i apoi cu fata. Mâna ei ardea, iar ]n ochi ]i lic[rea o ]ntrebare. Pe urm[ se urc[ ]n vagon =i se uit[ pe fereastr[ pân[ ce porni trenul. Groparul se ]ntoarse ]ndat[ spre ie=ire, Ilona ]ns[ r[mase pe peron, nemi=cat[, cu privirea lipit[ pe pervazul ferestrei ]n care Apostol zâmbea uitat... Pe urm[ o coroan[ ]nmugurit[ a unui cire= b[trân acoperi =i fereastra =i vagonul =i trenul... 7 Aleea de fagi din Parva, dreapt[ =i ]ngrijit[, de la gar[ pân[-n mijlocul or[=elului, p[rea noaptea un tunel nesfâr=it. 161
Pa=ii lui Apostol Bologa scrâ=neau harnic pe prundi=ul umed, ]ncât Petre, ]mpov[rat cu dou[ geamantane, de-abia se \inea dup[ dânsul, gâfâind din greu. Pia\a p[trat[ era pustie, toate casele dormeau... O luar[ pe strada principal[, ]n sus, =i nici pe acolo nu ]ntâlnir[ \ipenie de om. — Am ajuns la domnu’ avocat Dom=a, de-acu nu mai avem mult, bâigui Petre din urm[, suflând ca un taur =i ar[tând cu capul spre o cas[ mândr[, pe dreapta. Apostol nu r[spunse, parc[ n-ar fi auzit nimic, de=i vorbele ordonan\ei ]i atinser[ urechile ca o mustrare, fiindc[ tocmai ]n clipa aceea se uitase =i el spre casa ]n care acuma, ca =i odinioar[, st[pânea Marta, fiin\a iubit[. Se sim\ea atât de vinovat fa\[ de logodnica lui, c[ de-abia a=tepta ziua de mâine, s[ alerge la ea, s[-i cad[ la picioare =i s[-i cear[ iertare... }n curând se z[rir[ ]n bezn[ sclipirile turnului bisericii =i Apostol ]=i iu\i mai tare mersul. Casa p[rinteasc[ era scufundat[ ]n noapte... Când deschise porti\a, un dul[u b[trân ]i s[ri ]n cale, h[m[ind furios. Apostol ]l domoli cu o =oapt[ =i câinele i se gudur[ la picioare, b[tând p[mântul cu coada-i stufoas[, parc[ i-ar fi fost ru=ine c[ nu l-a recunoscut mai curând... Zgomotul porti\ei =i l[tratul dul[ului dezmor\ir[ casa ]ntunecat[. O lic[rire galben[ r[s[ri ]n dosul unui geam, disp[ru =i se ivi iar ]n antreu, apropiindu-se de u=a dinspre curte. Apostol urc[ treptele =i b[tu. Lumânarea se opri =ov[ind... Din alt[ odaie se auzi glasul doamnei Bologa, =i apoi cheia se ]nvârti de dou[ ori ]n broasc[, pe din[untru. Mâna lui Apostol ap[s[ clan\a, =i lumina tremurat[ ]l izbi drept ]n fa\[. Servitoarea \ip[ ca =i când ar fi v[zut o ar[tare: — Tulai, doamn[, tulai =i vai de mine, c-a venit domni=orul!... 162
Apostol intr[ vesel, iar Petre ]nchise u=a. }n pragul od[ii din fund ap[ru doamna Bologa, ]n capul gol, cu fa\a alb[ ca hârtia, uitându-se parc[ n-ar fi ]ndr[znit s[ dea crez[mânt ochilor, apoi izbucni printre lacrimi: — O, dragul mamei, scumpul mamei... Se ]mbr[\i=ar[ ]ndelung, murmurând ]n acela=i timp vorbe =i crâmpeie de fraze f[r[ leg[tur[, ]n care bucuria =i ]nduio=area ]=i g[seau desc[rcarea trebuincioas[. Dup[ ce se mai potoli, d-na Bologa se ]ntoarse spre servitoarea ce ]nlemnise cu lumânarea ]n mân[: — Rodovico, ce stai ca o toant[?... Pune sfe=nicul pe mas[ =i du-te fuga de a\â\[ focul, s[ preg[tim ceva de ]mbucat domni=orului... Fuga, Rodovico!... Iar tu, Petre, a=eaz[ colo lâng[ u=[ bagajele =i odihne=te-te oleac[, s[ m[nânci =i tu, c[ pe urm[ o s[ pleci acas[... — Ba eu, doamn[, mai bucuros a= porni la drum, s[ nu m[ apuce mole=eala — zise ordonan\a =tergându-=i sudorile ce-i curgeau pe frunte =i pe obraji — c[ mai am o postat[ bun[ pân[ peste ap[. — A=a-i, bine zici, c[ tu e=ti de peste Some=, din Ierusalim... Te-am uitat, Petre, uita-te-ar necazurile... atunci dute cu Dumnezeu! Doamna Bologa conduse pe Apostol ]n iatacul ei, ]n fund, cu o singur[ fereastr[, =i aceea oblonit[. Din tavan atârna lampa cu abajur de por\elan. Patul era a=ternut. Aici =i-a petrecut Apostol copil[ria, pân[ ce a trecut ]n N[s[ud. Aici fusese p[tuceanul lui, unde-i acuma o sofa cu c[ptu=eala roas[ la col\uri, =i aici zicea cu glas tare rug[ciuni fierbin\i, diminea\a =i seara, ]n genunchi, cu ochii la icoana cea veche din perete, deasupra patului, privind lacom pe bunul Dumnezeu, care =ade pe nouri albi, pe tron de aur... Toate au r[mas cum au fost odinioar[, numai m[icu\a a c[run\it 163
pu\in =i a dobândit cine =tie câte zbârcituri fine ]n col\urile ochilor plini =i azi de focul credin\ei, pe când el, Apostol, parc[-i un str[in ori parc[ a c[zut ]ntr-o lume str[in[. Doamna Bologa ]i ceru s[-i povesteasc[ numaidecât toate câte a p[\it de când n-a mai fost pe acas[, zi cu zi, mai ales suferin\ele din spitale. Pân[ s[ vorbeasc[ ]ns[ Apostol, care devenise gânditor ]n od[i\a grea de amintirile copil[riei, doamna Bologa, ]ntâi ca s[-=i de=erte inima =i apoi fiindc[ cu cât ]mb[trânea, cu atât se f[cea mai vorb[rea\[, prinse ai istorisi, la nimereal[, fel de fel de am[nunte din via\a ei =i a târgu=orului: — Parc[-mi spunea Dumnezeu c[ ai s[ vii, dragul mamei, c[ vai, cât[ grij[ \i-am mai purtat de când am aflat prin ce-ai trecut... Tot a=teptam, a=teptam scrisori de la tine =i tot nimic, de chiar Marta s-a minunat, ce s[ fie? Apoi m-am sf[tuit =i cu Dom=a, c[ el e tare de treab[ =i cuminte, ei, =i am socotit c[ ai trecut ]n \ar[, la ai no=tri, doar auzisem peaici c[ a\i venit s[ v[ bate\i cu românii, Doamne, fere=te-ne =i iart[-ne... Bine ]ns[ c[ te-a luminat Dumnezeu =i ai stat pe loc, c[ de puneau mâna pe tine, mândrul mamei, vai, Doamne! P[\eai =i tu ca bietul protopopul nostru, ba poate =i mai r[u... Ce noroc c[ nu ne-am culcat, z[u a=a! De obicei pe vremea asta suntem adormite, dar azi parc[ Dumnezeu ne-a =optit s[ mai st[m... +i uite a=a vorbeam cu toanta asta de Rodovica =i o mu=truluiam, c[ tocmai azi-diminea\[ a plecat =i maiorul cel polonez =i am robit toat[ ziua ca s[ cur[\im ]n odaia unde a stat aproape =apte luni, =tii, ]n odaia ta =i care a fost a tat[lui t[u, fie iertat... Ce-i drept, maiorul a fost om de omenie, dar acuma a trebuit s[ plece c[, zice, iar o s[ porneasc[ b[t[liile cele mari... Degeaba, nu se arat[ a pace... S-a tot vorbit vreo dou[ s[pt[mâni c[ vine pacea, c[ muscalii a=a =i pe dincolo... a=, palavre! De altfel, de pe 164
aici s-au dus mai toate c[tanele, de-abia au mai r[mas de s[mân\[, din pricina depozitelor... poate le-ai v[zut, bar[ci de scânduri, un ora= ]ntreg, lâng[ drumul Feleacului... O ]ntrerupse Rodovica, rumen[ de sprinteneal[, aducând mâncarea domni=orului. Pe când a=ternea masa, g[si =i ea de cuviin\[ s[ zic[: — Vezi, doamn[, cât de adev[rate-s semnele la om? Toat[ ziulica mi s-a b[tut ochiul drept =i iat[ c[ Dumnezeu ne-a trimis bucurie ]n cas[! — Ia mai taci, Rodovico, c[ semnele-s de la diavol! hot[r] doamna Bologa, nemul\umit[ c[ slujnica i-a luat vorba din gur[. Mai bine d[ fuga =i f[ patul domni=orului ]n odaia dumnealui... }n vreme ce Apostol mânca cu poft[, doamna Bologa, dup[ câteva ]ntreb[ri, la care r[spunse tot ea, ]ncepu iar despre P[l[gie=u, despre greut[\ile gospod[riei, despre protopopul Groza... Când ispr[vi masa, Apostol ]i puse o singur[ ]ntrebare: — Dar Marta ce face, mam[? — Face bine, dragul mamei, c[-i s[n[toas[ =i tân[r[, zise doamna Bologa pu\in ]ncurcat[, ca =i cum ar fi a=teptat ]ntrebarea =i ar fi uitat r[spunsul preg[tit. Ce s[-\i mai spui eu, c[ ai s-o vezi tu, =i... E=ti gata, Rodovico? ad[ug[ repede c[tre servitoarea care se ivise ]n u=[. A=a... c[ domni=oru-i ostenit =i-i trebuie odihn[ bun[! }l petrecu ]n odaia lui =i-l s[rut[ pe frunte, ca odinioar[, când dormea ]n iatacul cu Dumnezeu pe perete. Apoi Apostol r[mase singur. Pe mescioara de noapte fâlfâia flac[ra portocalie a unei lumân[ri scufundat[ ]ntr-un sfe=nic ]nalt de aram[. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, ]n tavan, ca ni=te visuri de om nec[jit. “Noapte bun[!” ]=i zise Apostol, dezbr[cându-se la 165
iu\eal[, vârându-se ]n pat =i sucindu-se ]n dreapta =i-n stânga pân[ s[-=i potriveasc[ bine culcu=ul. Sufl[ ]n lumânare. Voia s[ adoarm[ ]ndat[, fiindc[ ]ntradev[r c[l[toria ]l zdrobise... “Dar oare de ce s-a ]ncurcat mama când am ]ntrebat-o de Marta?” ]i trecu prin creieri, fulger[tor. Fire=te, doamna Bologa n-o prea iube=te =i s-a ]mpotrivit pân[ la logodn[, totu=i pe urm[ s-a ]mp[cat... Degeaba, e vinovat fa\[ de Marta =i negre=it va merge chiar mâine... O iube=te =i trebuie s-o iubeasc[ numai pe ea... }n locul ei ]ns[ ap[rea Ilona, cu n[frama ro=ie pe cap, cu ochii ]n care joac[ râsete stranii, cu glasul care mângâie =i zgârie... +i f[r[ s[ vrea, sim\ea o pl[cere nem[rginit[ =tiind cu siguran\[ c[ departe, ]ntr-un sat, exist[ o fiin\[ care =i ]n vis ]l poart[ numai pe el ]n inim[... Dar asta nu se poate! Marta! Unde-i Marta? Mâine neap[rat va merge la ea... A doua zi se de=tept[ ]n s[rut[rile soarelui vesel de aprilie. }n odaie parc[ intrase iar[=i prim[vara, cu valurile albe de lumin[, cu ]ndemnuri de bucurie. Pe mas[, pe o tav[ a=ternut[ cu =ervet ]nflorit, a=tepta cea=ca lui de odinioar[, plin[ de cafea cu lapte, =i o halc[ zdrav[n[ de cozonac. }n sufletul lui s[l[=luia o mul\umire mare. }i era drag[ toat[ lumea. “Dac[ a= fi izbutit, acum cine =tie unde a= fi”, se gândea cu o ]nfiorare ca un junghi. Dar gândul se stinse ca =i cum n-ar fi putut rezista bucuriei de via\[ ce ]i clocotea ]n inim[. Din odaia aceasta o u=[ dubl[ d[dea ]n cerdacul din fa\[, ]nconjurat de gr[dini\a cu flori. Acolo, ]ntr-un jil\ ]nvelit cu o scoar\[ veche, Bologa se tol[ni tihnit, ca un burghez f[r[ griji, dup[ o mas[ bogat[. Avea de gând s[ se odihneasc[ pu\in =i apoi s[ plece la Marta. Umbrele de-abia ]nfiripate ale nucilor din gr[dini\[, s[di\i 166
]n ziua ]n care s-a n[scut el, ]i gâdilau obrajii alinta\i de razele calde. Din cerul foarte albastru =i curat cobora lini=te, precum din casele ]mpr[=tiate, din copacii ]nmuguri\i, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile g[lbui, din p[durile negre b[tând ]n verde se ]n[l\a ]n unde nev[zute via\a cea mare, atotputernic[, ne]ndurat[ =i totu=i nesfâr=it de ademenitoare. }n v[zduh plutea dragostea de via\[ cu tremur[ri de aripi argintate, cântând imnuri de slav[, care picurau ]n inimi fericire adev[rat[ =i mii de speran\e. Sufletul lui Apostol sorbea vraja prim[verii, nes[turat. Ochii lui priveau, dar nu vedeau, precum urechile lui nu auzeau decât chem[rile care fâlfâiau ]n ceruri. Oamenii treceau pe uli\[, ]i d[deau bine\e, =i el nu-i lua ]n seam[. }mprejurul s[u roiau amintirile copil[riei, care parc[-l str[mutau ]n trecut. +i vremea trecea peste dânsul, nem[surat[ =i nep[truns[, cum trece peste oamenii lecui\i de ispitele fericirii. Apoi deodat[ ]i plesni auzul o voce cunoscut[, vesel[, pu\in prea ascu\it[, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol ]ntâi avu impresia c[ a c[zut de pe o culme =i se ridic[ ]n picioare ca mu=cat de =arpe. }n strad[, ]n dreptul por\ii, se oprise Marta, care nu-l vedea =i vorbea ungure=te cu un ofi\er de honvezi, ar[tându-i casa. Când intr[ ]n curte =i-l z[ri, ]i strig[ “bun[ ziua” tot pe ungure=te, ]n vreme ce ofi\erul, la spatele ei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe Marta ajunse ]n fa\a lui Apostol. Purta o bluz[ alb[ dantelat[ =i o p[l[rie mic[, de sub care se zbârleau cârlion\ii castanii. }i erau obrajii aprin=i, =i ]n ochii de veveri\[ scânteia o veselie nest[pânit[. — Rodovica a umplut ora=ul c-ai sosit azi-noapte, ciripi ea, apropiindu-se. Te-am a=teptat s[ vii, dar am pierdut r[bdarea =i iat[-m[! 167
Vorbea tot ungure=te =i cu atâta pl[cere, c[ buzele-i pu\in c[rnoase tremurau. Apostol era buim[cit auzind-o, se silea s[ zâmbeasc[ =i se feri s[ strâng[ mâna mic[ ]ntins[ spre el. Peste o clip[ ]ns[ ]i apuc[ degetele cu o mi=care ma=inal[ =i r[spunse de asemenea ungure=te: — O, domni=oar[... nici nu m[ a=teptam s[... Iart[-m[, sunt z[p[cit! Pentru c[ nu i-a s[rutat mâna cum obi=nuia =i i-a zis “domni=oar[”, Marta avu o =ov[ire =i chiar surâsul i se vesteji un moment. Dar ]=i reveni repede =i, ]ntorcându-se spre ]nso\itorul ei, ]i vorbi cu o veselie mai zgomotoas[, ca =i cum ar fi vrut s[-=i risipeasc[ umbra de nemul\umire: — Uite logodnicul meu, pe care ]l cuno=ti din câte \i-am povestit despre el!... S[ =tii, ad[ug[ apoi iar c[tre Apostol, c[ dumnealui mi-a \inut tov[r[=ie toat[ iarna, altminteri ma= fi pr[p[dit de urât! Ofi\erul de honvezi, ferche=, spilcuit, pudrat, ie=i la iveal[, mai ]ndr[zne\. Pe bra\ul stâng purta pardesiul Martei. Salut[ ceremonios, zâng[nindu-=i pintenii: — Locotenent Tohaty... Urm[ o pauz[, fiecare a=teptând s[ ]nceap[ cellalt vorba. Tot Marta curm[ t[cerea, cu o vioiciune atât de exagerat[, c[ amândoi b[rba\ii plecar[ ochii: — Am fost ]n pia\[ pentru cump[r[turi =i acolo l-am ]ntâlnit pe domnul... Se ]ntrerupse, râse cu mici hohote scurte =i continu[ tot râzând: — Atunci ce mi-am zis? Hai s[-l iau cu mine, s[-l prezint lui Apostol, ca nu cumva s[ fie gelos!... +i uite a=a l-am luat... De altfel =i el e logodnic, a=a c[... Iar râse. Acuma ]ns[ cei doi, ]ncurca\i, zâmbir[ cu câte o u=oar[ plec[ciune. Marta, ]ncurajat[, deveni mai sincer[, 168
arunc[ la o parte râsul silit =i urm[ cu glas moale: — N-ai fost deloc sârguincios cu scrisorile... Dar eu nu mam sup[rat, ci am plâns mult din pricina... din pricina ta, mai ales de când am aflat ce-ai suferit... Cinci r[ni =i cinci luni de spital, ]ngrozitor! Dumnealui m-a asigurat mereu c[ o s[ vii acas[, ]n concediu de boal[, =i nu l-am crezut deloc. Acuma i-a ie=it dreptatea... Bine c[ n-am pus r[m[=ag, c[ era cât pe-aci s[... }ntâlni privirea lui Bologa =i nu mai sfâr=i, cuprins[ de o fric[ pe care n-o putea birui. Lui Apostol, ascultând-o, ]i trecea ]ntruna prin creieri gândul c[ a vrut s[-i cear[ iertare. }n cele din urm[, gândul acesta ]i \â=ni ]n ochi ca o str[lucire de ur[ =i se statornici ]ntr-o privire du=m[noas[, care frigea. C[nd t[cu Marta, ]=i d[du =i el seama =i se cutremur[, parc[ s-ar fi trezit cu un pumnal ]n mân[, gata s[ loveasc[. Se ru=in[ =i se uit[ la locotenentul de honvezi, ]ntreb[tor. Apoi se uit[ la Marta =i surâse, speriat pu\in el ]nsu=i de spaima ei. — +ezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice pe nume =i tr[gând jil\ul mai aproape de ea. Atunci interveni ofi\erul cu ]ntreb[ri gr[bite despre lupta ]n care a fost r[nit Apostol, despre nout[\ile frontului, despre perspectivele p[cii... +i Bologa, dobândindu-=i st[pânirea de sine, ]i r[spunse prompt, cu am[nunte tehnice, chiar cu oarecare emfaz[, care-i =edea r[u. Marta, a=ezându-se ]n fotoliu, se lini=ti curând =i se amestec[ ]n convorbirea lor, mai cu glume, mai cu suspine f[r[ rost... Nici nu mai t[cur[ deloc, de fric[ s[ nu se re]ntoarc[ atmosfera de ghea\[ de adineaori. Iar ]n clipa când totu=i se ivi o pauz[, Marta s[ri din jil\, cu vioiciunea silit[ de la ]nceput, gata de plecare. To\i trei sc[par[ câte un oftat de u=urare. 169
— Dar pe la noi când ai de gând s[ vii, ursuzule? ]i zise ea, la desp[r\ire, române=te, aranjându-=i faldurile bluzei pe piept, ca s[ nu fie nevoit[ a se uita ]n ochii lui. +i tata te a=teapt[... dac[ de mine nu \i-e dor defel! ad[ug[ apoi, dup[ dou[ secunde, cu ton mai =trengar. — Desigur... trebuie s[ vin, murmur[ Bologa, st[pânindu=i cu greu o revolt[ subit[. Dar mai târziu pu\in... Nu m[ vezi ]n ce hal sunt? — Pân[ la noi faci tocmai vreo treizeci de pa=i, replic[ Marta, vesel[ de-a binelea =i ridicând ochii cu o sfidare dr[g[la=[. +i-apoi nu e=ti a=a de slab s[ nu po\i ie=i ]n lume... Te-ai f[cut doar mai rece =i mai moroc[nos, ]ncolo nu prea te-ai schimbat! Siguran\a ei ]l uimi ]ntr-atâta, c[ r[spunse aproape umilit: — M-am s[lb[ticit... Marta ]ns[ pornise prin gr[dini\[, parc[ iar[=i s-ar fi speriat, =i Tohaty dup[ ea, ca o umbr[ credincioas[. }n strad[ o burui curiozitatea =i ]ntoarse capul, s[ vaz[ ce face Apostol. }l v[zu rezemat de stâlpul cerdacului, cu fa\a cumplit de schimbat[. Ea totu=i zâmbi =i-i trimise o s[rutare, cu o cochet[rie incon=tient[. Apostol Bologa cuprinse stâlpul cu amândou[ bra\ele, ca =i cum ar fi primit un junghi ]n inim[. Dar ]i urm[ri din ochi, ]i v[zu râzând =i mai ales pe ea leg[nându-se din =olduri ]n caden\a pa=ilor. Apoi, când ]i pierdu din vedere, prinse deodat[ s[ hurduce stâlpul cerdacului, din toate puterile, cu o disperare ]ngrozitoare, ca un smintit, scrâ=nind ne]ncetat, câteva minute, f[r[ s[-=i dea seama: — Afar[!... Afar[!... Afar[!... Pe urm[, tot a=a de brusc, se potoli =i-i fu ru=ine c[ a zgâl\âit stâlpul =i a bâiguit “afar[”, ca un prost. }n piept ]i mai horc[ia ura, dar mintea ]ncepea s[ cump[neasc[. Se 170
l[s[ ]n fotoliu =i zise c[ trebuie s[ judece bine, f[r[ pripire, ce s-a ]ntâmplat, altfel ]l amenin\[ cine =tie ce urm[ri. }n realitate ea se mândre=te cu vina, pe când el... a vrut s[-i cear[ iertare. El a purtat-o ]n fundul inimii =i i s-a ]nchinat ca la o icoan[, ]n vreme ce ea ]=i omora plictiseala cu honvedul. — }ngrozitor, ]ngrozitor! ]i murmurau buzele singure. Acuma era absolut sigur c[ numai din pricina ei a pornit la r[zboi, numai ca s[-i ]mplineasc[ un capriciu =i-a pus inima ]n fa\a gloan\elor... Pentru un capriciu! Atât de mult a iubit-o! Peste drum crucea din turnul bisericii str[lucea cu fulger[ri de aur. Ochii lui Apostol se ]nc[p[\ânau s[ ]nfrunte razele ce izvorau din trupul crucii, parc[ lumina lor orbitoare =i triumf[toare ar fi ]ncercat s[-l sfideze sau s[-l dojeneasc[ tocmai ]n momentele când creierii lui se fr[mântau cu necredin\a fiin\ei care i-a frânt ]n dou[ via\a. Apoi deodat[ privirea lui cobor] de la cruce, jos, ]n cimitirul de lâng[ biseric[, =i descoperi piatra cu inscrip\ia aurit[, ]nsemnând mormântul =i amintirea tat[lui s[u. I se p[rea c[ literele sau cam =ters =i se gândi s[ cheme pe pietrarul cel b[trân, s[ re]nnoiasc[ poleiala. }n aceea=i clip[ ]ns[ ]=i aduse aminte, atât de clar ca =i cum le-ar fi auzit acuma ]ntâia oar[, cuvintele pe care i le-a spus tat[l s[u odinioar[, ]n N[s[ud: “S[-\i faci datoria totdeauna =i nu uita niciodat[ c[ e=ti român!” }=i amintea perfect nu numai glasul, ci =i intona\ia exact[: “niciodat[” =i “român” le-a rostit ap[sat, ca o subliniere, iar ]n “român” a pus cel pu\in trei “r”... “Adic[ ce rost are amintirea aceasta acuma?” se ]ntreb[ Apostol, luându-=i seama =i neg[sindu-i rostul, nici leg[tura cu ceea ce-l preocupa pe el ]n momentele acestea. Mai st[tu vreo jum[tate de or[ ]n cerdac, f[r[ s[ g[seasc[ 171
solu\ia. Intr[ ]n odaia sa, ab[tut, nehot[rât, cu gândurile ]mpr[=tiate. Se puse s[ caute ceva, apoi se repezi la birou, scoase tremurând hârtie de scrisori =i a=ternu, foarte gr[bit, câteva rânduri c[tre avocatul Dom=a, anun\ându-l c[ consider[ logodna cu Marta ca o nesocotin\[ copil[reasc[ =i de aceea ]i ]napoiaz[ verigheta. “Uite ce simplu =i cum nu mi-a venit ]n minte!” ]=i zicea scriind adresa, mul\umit, parc[ ar fi g[sit o comoar[. Scotoci prin sertare =i ]n sfâr=it d[du peste ce c[utase adineaori: o cutiu\[ c[ptu=it[ cu catifea albastr[. }=i scoase verigheta din deget =i o puse ]n cutiu\[, iar cutiu\a o ]mpachet[ frumos =i o sigil[ cu cear[ ro=ie. Apoi chem[ pe Rodovica =i o trimise cu scrisoarea =i cu pache\elul la domnul avocat Dom=a, poruncindu-i s[ i le dea chiar domnului ]n mân[. Apoi ie=i iar ]n cerdac =i iar v[zu inscrip\ia pe mormânt =i iar ]=i aminti vorbele tat[lui s[u: “...nu uita niciodat[ c[ e=ti român!” 8 Doamna Bologa preg[tise o mas[ ]mp[r[teasc[ ]n cinstea lui Apostol. Pe când se aflau tocmai la friptur[, n[v[li ]n cas[ avocatul Dom=a cu fa\a ro=ie =i asudat[ =i cu ochii rotunzi de o agita\ie puternic[, strigând din antreu: — Iart[-m[, drag[ doamn[, c[ viu a=a... te rog din suflet... Speriat[ de ]nf[\i=area lui, doamna Bologa s[ri de la mas[, sigur[ c[ i s-a ]ntâmplat o mare nenorocire cu Marta: ori c-a fugit cu ungurul, ori ceva mai r[u... Dar Dom=a urm[ gr[bit, aruncându-=i p[l[ria pe un scaun =i =tergându-se pe obraji 172
cu batista: — Nu m-a= fi a=teptat s[-mi fac[ Apostol una ca asta, pentru nimica-n lume, doamn[, ]\i jur! Atâta ]ncredere am avut ]ntr-]nsul, ]n cumin\enia =i ]n cinstea lui, c[ acuma parc[ mi-a dat cu barosul ]n frunte, z[u a=a, drag[ doamn[! Cu cât vorbea, se aprindea =i asuda mai tare, fiind cam gr[sun de la Dumnezeu. C[uta s[ se lini=teasc[, ]ndulcindu=i glasul din ce ]n ce, dar ]ngrijorarea din ochi tot nu izbuti s[ =i-o potoleasc[, mai ales c[ Apostol r[m[sese locului netulburat, continuând a se lupta cu un picior de g[in[, ca =i când nu s-ar fi ]ntâmplat nimic. Doamna Bologa se z[p[ci de tot auzind c[ Apostol e pricina sup[r[rii avocatului, c[ci ei nu-i spusese Apostol c-ar avea vreo ne]n\elegere cu viitorul s[u socru. Ce-i drept, Rodovica s-a gr[bit s[-i =opteasc[, la buc[t[rie, cum a trimis-o domni=orul la domnul avocat, dar doamna Bologa a crezut c[ e vorba de vreun “suvenir” din r[zboi, pentru Marta. De aceea acum nici nu =tia ce s[ zic[ =i, c[ s[ ias[ din ]ncurc[tur[, pofti pe Dom=a s[ ia loc =i s[-i fac[ cinstea de a gusta pu\in[ friptur[. Invita\ia ei =i r[ceala lui Apostol provoc[ o nou[ abureal[ de sudori pe obrajii avocatului. Mul\umi doamnei printr-un surâs disperat =i se ]ntoarse spre Apostol: — +tii bine cât de mult te pre\uiesc, dragul meu, zise cu o ezitare, ca ]n fa\a unui necunoscut. Altfel nici n-a= mai fi venit, dup[ scrisoarea ta... ]n sfâr=it, dup[ gestul... care m-a jignit, Apostole, foarte... foarte r[u... — Era datoria mea s[ fac gestul, domnule Dom=a, r[spunse Apostol, ridicând ochii la el =i privindu-l cu o lini=te neclintit[. — Dar ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ atunci d-na Bologa, mai venindu-=i ]n fire =i ad[ugând: Ia loc... ia loc, uite colea... O, Doamne-Dumnezeule, c[ m-am =i speriat, =i nici barem nu =tiu de ce! 173
— Cum? nu =tii nimic, nu \i-a spus Apostol? se mir[ Dom=a cu o sc[p[rare de n[dejde ]n toat[ ]nf[\i=area. A, zi, nu =tii?... Apoi stai, drag[ doamn[, s[ auzi =i s[ te cruce=ti, nu alta! }i povesti foarte am[nun\it, c[ci Dom=a avea darul de a lungi vorba, cum tocmai a=teptau pe Apostol, dup[ ce Marta a avut aten\ia delicat[ s[ vie s[-i zic[ ea bun sosit, f[r[ s[ se uite la etichete =i la mofturi, când colo, ]n locul lui, apare Rodovica. Ce-o fi, ce n-o fi? }n sfâr=it, a rupt plicul, ner[bd[tor, a citit =i... cât pe-aci s[-i vie r[u. Marta chiar a le=inat, =i cu drept cuvânt, c[ci asemenea palm[ poate s[ =tirbeasc[ reputa\ia unei fete =i s[-i compromit[ viitorul. Cutiu\a nici n-au mai desf[cut-o, au uitat-o... Dintru-ntâi el a fost decis s[ ia act pur =i simplu, s[-i ]napoieze =i Marta inelul de logodn[ =i s[ ]ncheie pentru toat[ via\a socotelile cu Apostol. Pe urm[ totu=i s-a gândit c[ b[iatul e tân[r, =i tinere\ea-i n[b[d[ioas[: cine =tie ce i s-o fi n[z[rit lui =i, pentru o copil[rie, ar fi p[cat s[ se despart[ o pereche a=a de potrivit[... A venit deci s[ afle cauzele “gestului” =i s[-i atrag[ luarea-aminte asupra gravit[\ii unei hot[râri ne]ndrept[\ite, când e ]n joc onoarea unei domni=oare... — Hot[rârea mea e nestr[mutat[, domnule Dom=a, ]i r[spunse Apostol cu acela=i calm imperturbabil, dup[ ce, ]n vremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cu mare b[gare de seam[ toate oscioarele de pe farfurie. +i e nestr[mutat[ fiindc[ nu mai iubesc pe domni=oara Marta! — Cum n-o mai iube=ti? De ce? ]ntreb[ Dom=a, c[scând mari ochii. — De ce! Pentru c[ n-o iubesc! zise Apostol, =tergându-=i gura cu =ervetul =i uitându-se surâz[tor la doamna Bologa, care =edea n[ucit[ pe scaun, parc[ nu =i-ar fi crezut urechilor. — Asta nu se poate! strig[ avocatul. Nu se poate! Asta 174
nu-i cauz[ serioas[! Pentru ]nchipuiri copil[re=ti nu se poate zdrobi norocul unei fete!... Spune =i d-ta, doamn[, c[ doar e=ti femeie ]n\eleapt[ =i ai v[zut multe ]n lume, spune: se poate? }ntrebarea g[si pe doamna Bologa nepreg[tit[. }n adâncul sufletului era mul\umit[ c[ Apostol a ajuns la vorbele ei. Purt[rile Martei o indignaser[ pe ea, care niciodat[ n-a cunoscut cochet[ria. Nu c[ ar fi b[nuit-o de lucruri prea grele, dar pe nevasta feciorului ei n-o putea vedea decât ca o fiin\[ de jertf[, cum a fost =i dânsa. S[-i mai ard[ de petreceri =i de nebunii, când logodnicul ei ]=i risc[ via\a ]n fiece minut, ]n r[zboi, asta doamna Bologa n-o putea ierta. Nu i-a scris b[iatului despre aceasta pe =leau, ca s[ nu-l mai am[rasc[: se hot[râse ]ns[ s[-i spuie tot când va veni acas[... Totu=i, acum ]i era mil[ de “bietul Dom=a, om tare de treab[”, =i chiar de Marta pu\in, gândindu-se la ru=inea ei dac[ va prinde lumea de veste. }i =i zise lui Apostol ]ndat[ s[ chibzuiasc[ bine ce face, c[ nui glum[ =i nici juc[rie o logodn[ stricat[... Aproape un ceas h[r\uir[ amândoi pe Apostol, ]ncât Rodovica se ar[t[ de câteva ori prin jurul mesei, cu semne dezn[d[jduite c[ i se fac scrum mânc[rile pe foc. Doamna ]ns[ se ]nc[lzise la vorb[ =i nu mai voia s[ =tie de mânc[ri, spre fericirea avocatului, care, devenind mai elocvent, cerea mereu lui Apostol ]ndeosebi “cauzele =i motivele” unei fapte atât de inexplicabile... Apostol r[mase ne]nduplecat, refuz[ dârz alte l[muriri, mul\umindu-se s[ repete c[ nu mai iube=te pe Marta. Astfel, ]n cele din urm[, Dom=a, perplex, ab[tut, fu silit s[ se ]ntoarc[ acas[ precum venise, cu mâinile goale, f[r[ vreo speran\[ de ]mp[care. }n realitate =i Dom=a observase =i condamnase ]n sinea sa u=urin\ele Martei, dar niciodat[ n-a avut puterea s[ le 175
reprime sau m[car s[ le puie frâu. }=i iubea odrasla unic[ mai mult ca lumina ochilor, cu o iubire p[c[tos de ]ng[duitoare, a c[rei \int[ era una singur[: Marta s[ se simt[ fericit[... +i tocmai fericirea ei s[ se zdruncine din temelii? Se sf[tui acas[ cu Marta cum s[ se apere, c[ci era evident, ]n câteva zile, tot târgul va =ti =i va comenta ]ntâmplarea aceasta extraordinar[. Deci important, foarte important este ca vina desfacerii logodnei s[ cad[ asupra lui Apostol, c[ruia nu-i putea strica nimic, pe când fata... Din vorb[n vorb[, Marta ajunse la convingerea c[ toat[ sup[rarea logodnicului ei s-a iscat, cu siguran\[, din pricina conversa\iei ungure=ti. — Acuma sunt absolut sigur[, t[icu\ule! strig[ ea triumf[toare. Am =i observat ]n privirea lui o ]ncruntare ciudat[, de m-a =i speriat... Dar spune =i tu, t[icu\ule, se poate oare s[ vorbim noi doi o limb[ pe care al treilea de fa\[ n-o pricepe? Ar fi fost cuviincios? — S-o fi trezit ]ntr-]nsul =ovinismul tat[lui s[u, c[ =i [la a fost turbat r[u, zise Dom=a, aprobând. A =i stat doi ani ]n temni\[, cu Memorandul... — Urât e =ovinismul, tat[! vorbi Marta dup[ un r[stimp. Nu-i a=a?... Omul s[-=i iubeasc[ neamul, fire=te, ]ns[ nu cu ur[ pentru celelalte neamuri, nu-i a=a? Fraza aceasta i se p[ru avocatului atât de “adânc[”, ]ncât nu-=i putu st[pâni admira\ia =i ]mbr[\i=[ furtunos pe Marta, strigând: — Ce de=teapt[-i feti\a tatei, ia te uit[!... +i pe tine s[ te p[r[seasc[ un... Vru s[ zic[ un “tic[los”, dar nu zise, ca si cum i-ar fi fost ru=ine, sau ar mai fi p[strat ]n rezerv[ o spuz[ de n[dejde c[ Apostol ]=i va lua seama =i toate se vor sfâr=i bine. Pentru 176
orice eventualitate, =i ca nu cumva s[ r[sufle de aiurea vestea, Dom=a povesti dup[-amiaz[ doctorului, =i seara, la “cazin[”, judec[torului ungur ce-a p[\it cu tân[rul Bologa, ]ncheind cu aceea=i reflexie: — +i ce-\i ]nchipui, dragul meu, de ce?... N-ai s[ crezi, atât e de absurd: pentru c[ feti\a a vorbit ungure=te!... A=ai c[-i fantastic?... Adic[ e o crim[ atât de grozav[ s[ vorbe=ti ungure=te, mai ales când e =i un ungur de fa\[, care nu =tie alt[ limb[?... Nu, nu, sunt român =i eu, am chiar preten\ia s[ m[ cred foarte român, dar asemenea exager[ri sunt boln[vicioase, hot[rât boln[vicioase, ca s[ nu zic periculoase... A doua zi toat[ Parva =tia c[ Apostol Bologa a stricat logodna cu fata avocatului fiindc[ a auzit-o vorbind ungure=te. +i toat[ lumea comp[timea pe “s[rmana Marta”, proorocind c[ Apostol are s[-=i frâng[ gâtul dac[ a apucat-o, ]n plin r[zboi, pe urmele r[posatului Bologa. Seara, la “cazina” româneasc[, unde se adunau azi to\i domnii, deoarece ]n “cazina” ungureasc[ se instalase popota ofi\erilor, se vorbi numai despre Apostol, cu aceea=i pasiune ca despre revolu\ia ruseasc[ acum dou[-trei s[pt[mâni. Când veni, pe la =apte, avocatul Dom=a, altfel nu prea iubit, to\i ]l asaltar[ cu ]ntreb[ri, la care el r[spunse cu mult[ modestie =i tot atâta indulgen\[ pentru tinere\ea =i u=urin\a “b[iatului”. Senza\ia cea mare fu ]ns[ apari\ia lui Apostol... To\i se a=teptau s[ se petreac[ ceva nemaipomenit, poate chiar un scandal... Spre regretul general, nu se ]ntâmpl[ nimic. Apostol d[du mâna cel dintâi cu Dom=a, care-i zâmbi amical, apoi cu to\ii, pe rând, pân[ =i cu practican\ii de la judec[torie, ni=te b[ie\andri pipernici\i =i scuti\i definitiv de armat[. Nimeni, fire=te, nu ]ndr[zni s[ aduc[ vorba despre buba zilei. 177
}ntr-o atmosfer[ de jen[, ]=i exprimar[ p[rerile asupra mersului vremii =i asupra greut[\ilor de trai, unii st[ruind mai mult asupra ra\iilor de f[in[ =i a scumpetei nenorocite care ucide entuziasmul cet[\enilor. Apostol nu z[bovi decât vreo zece minute, spunând la plecare c[ a venit doar s[ le strâng[ mâinile. Dup[ plecarea lui, directorul b[ncii “Parvana” obserb[ c[ locotenentul n-avea decora\iile pe piept, iar contabilul, c[ n-a suflat nici un cuvânt despre r[zboi... Zilele urm[toare fierberea ]n or[=el se ]nte\i, mai cu seam[ din pricina unor zvonuri ciudate. Pe de o parte, se spunea c[ lucrurile se vor ]mp[ca ]n curând, fiindc[ cineva a v[zut pe Apostol, chiar ]n mijlocul pie\ii, ]ntâlnindu-se cu Marta =i vorbind; pe de alt[ parte ]ns[ se zicea c[ afacerea ar putea s[ ia o ]ntors[tur[ nea=teptat[ ]n urma interven\iei notarului P[l[gie=u, care ar fi declarat, la “cazin[”, ]n fa\a câtorva domni, =i cu glas semnificativ, precum c[ el nu va permite nim[nui, nici tat[lui s[u, s[ tulbure lini=tea cet[\enilor. }ntr-adev[r, P[l[gie=u, ]ngrijorat de vâlva stârnit[, se crezu dator s[ raporteze solg[bir[ului, care de altfel era ]n curent =i deopotriv[ de alarmat. Se sf[tuir[ cum s[ “p[streze ordinea” periclitat[. Constatar[ c[ afacerea e foarte delicat[, ]ntâi pentru c[ e vorba de o ne]n\elegere de natur[ intim[, ]n care statul n-are nici o chemare s[ se amestece, apoi pentru c[ ]n cauz[ se afl[ un ofi\er, asupra c[ruia autoritatea civil[ nu-=i poate exercita puterile. Dar ]n acela=i timp, diferendul provoac[ nedumerire ]n ordinea public[ prin cauza ini\ial[, anume strecurând ]n suflete credin\a condamnabil[ c[ n-ar putea fi român onorabil cel ce ]ntrebuin\eaz[ limba statului cu predilec\ie. Vina e cu atât mai primejdioas[ cu cât autorul =i purt[torul ei este un osta= care, tocmai dimpotriv[, ar avea sfânta obliga\ie de-a ridica moralul cet[\enilor, 178
mai ales azi, când \ara lupt[ pe via\[ =i moarte pentru binele =i fericirea tuturor. Notarul, ]ntr-un avânt de indignare, observ[ c[ afacerea aceasta e mai grav[ chiar decât predicile care au prilejuit internarea protopopului Groza. Asupra m[surilor de luat li se ]mp[r\ir[ p[rerile. P[l[gie=u ar fi dorit o reclama\ie la superiorii lui Bologa, cerând, ]n interesul ordinii =i al lini=tii, rechemarea lui pe front. Solg[bir[ul s-a gândit la aceasta, ba a =i vorbit cu comandantul batalionului ce se mai afla ]n Parva. C[pitanul, be\iv =i dispre\uitor fa\[ cu civilii, i-a spus c[ n-are vreme s[ se \in[ de mofturi. Vas[zic[ militarii consider[ drept mofturi tot ce nu e ]narmat cu pu=c[ sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi s[ se ]ncerce, barem deocamdat[, o aplanare pa=nic[, printr-o interven\ie amical[. — D-ta e=ti prieten cu locotenentul, zise solg[bir[ul. A\i copil[rit ]mpreun[... De ce nu cau\i s[-i vorbe=ti? 9 }n ziua când a rupt logodna cu Marta, Apostol Bologa sa sim\it foarte fericit. }n fericirea lui era =i mândria pentru fermitatea hot[rârii luate, =i mul\umirea c[ a l[murit o situa\ie sup[r[toare. Dup[ plecarea lui Dom=a a mai avut o explicaie lung[ cu maic[-sa care, convins[ de argumentele avocatului =i mai cu seam[ gândindu-se la durerea Martei, se silea din r[sputeri s[ salveze logodna, ]ntocmai cum odinioar[ ]ncercase s-o ]mpiedice, =i-i p[rea r[u c[ nu-i acas[ =i bietul protopop s[-i dea o mân[ de ajutor... Lini=tea lui Apostol ]ns[ nu avu via\[ lung[. }n aceea=i sear[, retr[gându-se ]ndat[ dup[ cin[, ca s[ evite alte discu\ii cu doamna Bologa, fu cuprins de ]ndoieli din toate p[r\ile. Acuma ]=i d[du seama c[ toat[ ziua gândurile lui cele mai 179
tainice au alergat mereu departe, ca =i cum acolo ar fi c[utat sprijin. Oare dac[ n-ar fi fost Ilona ]n inima lui, s-ar mai fi gr[bit s[ ]napoieze Martei inelul de logodn[? Nu s-a revoltat c[ Marta a venit ]nso\it[ de un b[rbat str[in, ci fiindc[ a venit cu un ungur =i a vorbit ungure=te. Atunci nu din gelozie n-o mai iube=te, ci numai pentru c[ i-e drag[ cealalt[, iar revolta lui ]mpotriva ungurului =i a limbii ungure=ti a fost o comedie. Ba comedia a ]nceput mai demult... de când nu ia p[rut r[u deloc c[ boala l-a oprit a doua oar[ s[ treac[ la români... Mai r[u i-a p[rut când a plecat ]ncoace, acas[, parc[ axa vie\ii lui ar fi r[mas acolo, ]n Lunca... +i chiar viitorul nu-l mai intereseaz[ decât ]ntâmpl[tor... De=i peste o lun[ va trebui s[ se ]ntoarc[ tot pe frontul românesc, nu mai e ]ngrozit defel, ca =i cum i-ar fi indiferent sau... Atunci poate c[ iubirea e pricina tuturor zbucium[rilor omului =i a tuturor fericirilor? +i totu=i iubirea femeii nu poate mul\umi sufletul decât uneori =i câteva clipe. Odinioar[ a crezut c[ ]ntro privire a Martei se ascunde tot cerul =i p[mântul =i toate tainele universului. De dragul ei ar fi f[cut orice prostie, orice sacrificiu, ar fi murit fericit dac[ i-ar fi cerut, precum dorin\a ochilor ei a c[zut hot[râtoare ]n cump[na ]ndoielilor lui când a fost vorba s[ plece la r[zboi. Iubirea ei tr[ia ]nc[ ]n clipa când i s-au sfredelit ]n inim[ privirile spânzuratului, la Zirin, la a c[rui moarte contribuise =i dânsul cu un “da” foarte convins, =i totu=i n-a fost ]n stare s[-i potoleasc[ zbucium[rile, pân[ ce a dobândit o credin\[ nou[... “Sufletul are nevoie de o merinde ve=nic[, ]=i zise Apostol, plimbându-se ]n odaia de culcare, ]mbr[cat, ne]ndr[znind s[ se a=eze ]n pat de frica gândurilor. Dar merindea aceasta ]n zadar o cau\i pe afar[, ]n lumea sim\urilor. Numai inima poate s-o g[seasc[, fie ]n vreo taini\[ a ei, fie ]n vreo lume nou[, mai presus de vederea ochilor =i de auzul urechilor...” 180
}ndoielile ]i roaser[ creierii toat[ noaptea. Când stinse lampa, prin perdelele albe tremurau zorile... Se sim\ea iar vinovat fa\[ de Marta =i adormi pl[nuind cum ar putea repara nedreptatea ce i-a f[cut-o... Peste gândurile lui ]ns[ se n[pustir[, chiar de a doua zi, zvonurile târgu=orului. Doamna Bologa ]i servea la fiecare mas[ ba c[ cutare spune cutare, ba c[ toat[ lumea ]l condamn[, cu drept cuvânt, fiindc[ un b[rbat nu trebuie s[-=i bat[ joc de o biat[ feti\[ f[r[ minte, ba c[ locotenentul ungur o s[-i cear[ socoteal[... Apostol asculta lini=tit =i chiar zâmbind toate ve=tile, ar[tându-se nep[s[tor =i hot[rât. Numai ]n sufletul s[u se revolta: cum se amestec[ ni=te str[ini ]ntr-o afacere care-i prive=te numai pe ei doi, pe Marta =i pe el? Peste câteva zile doamna Bologa se a=ez[ la mas[ cu ochii ro=ii de lacrimi =i cu atâta spaim[ ]n priviri, c[ Apostol se tulbur[ =i, presim\ind ceva r[u, uit[ s-o ]ntrebe de ce a plâns, ]ncât doamna Bologa fu nevoit[ s[-i povesteasc[ ne]ntrebat[ cum a aflat de la oameni ce primejdie ]l pa=te, cum toat[ Parva spune c-a f[cut de ru=ine pe Marta numai fiindc[ a vorbit ungure=te =i cum ]ntâmplarea aceasta nu va putea r[mâne f[r[ urm[ri grele, Dumnezeu singur =tie cât de grele... Numai ]nchipuindu-=i urm[rile, doamna Bologa izbucni iar[=i ]ntrun hohot de plâns. Ca s-o lini=teasc[, Apostol ]i zise: — Adic[, mam[, eu n-a= avea dreptul s[ cer logodnicei mele s[-mi vorbeasc[ române=te, crezi d-ta?... }\i faci sânge r[u de poman[! Pe inima =i pe gândurile mele numai eu sunt =i voi fi st[pân cât voi tr[i! Doamna Bologa, f[r[ s[-=i mai =tearg[ lacrimile, r[spunse: — Vai, Doamne, cum po\i vorbi a=a, dragul meu? Apoi doar nu uita c[ e r[zboi =i nimeni nu mai e st[pân pe nimic... Moartea =i groaza st[pânesc azi peste to\i oamenii, dragul mamei!... Tu e=ti mai ]nv[\at =i trebuie s[ =tii mai bine... Nu181
i vremea acuma s[ ne ar[t[m du=manilor inimile, altfel p[\im ca bietul protopop... C[ P[l[gie=u ce a=teapt[, decât s[ fac[ r[u =i necaz oamenilor... Tu, ca tat[l t[u, fie iertat, te ui\i numai ]nainte, dar ]n r[zboi omul se strecoar[ cum poate... Pân[ va trece primejdia trebuie s[ url[m cu lupii, altminteri ne m[nânc[... A=a face toat[ lumea, a=a se cuvine s[ facem =i noi, dragul mamei... S[ nu te superi c[ te ]nv[\ =i te sf[tuiesc, c[-s mam[ =i numai inima mea =tie cât rabd[ de grija ta... To\i domnii spun c[ nu-i bine ce faci, c[ e=ti ofi\er =i s-ar putea s[ ai mari nepl[ceri pentru asemenea ]ndr[zneli nesocotite. Chiar directorul de la “Parvana”, =i doar ce român a fost el totdeauna, mi-a spus pe fa\[ s[ te pov[\uiesc s[ te astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tat[l t[u, dar azi ]=i vede de banca lui =i nu crâcne=te, cum nu crâcnesc nici ceilal\i, aici =i pretutindeni... Ascultând pe maic[-sa, gândurile lui Apostol r[v[=eau prin col\urile celor zece zile de când e acas[, descoperind deodat[ lucruri peste care a trecut f[r[ s[ le ia ]n seam[. A ie=it pu\in prin târg, un ceas-dou[ pe zi, s-a ]ntâlnit cu mai to\i surtucarii =i to\i i s-au p[rut schimba\i =i speria\i, de=i cu nici unul n-a vorbit decât nimicuri, cum zicea dânsul. Acuma ]n\elegea =i schimbarea, =i spaima lor, acuma sim\ea c[ to\i s-au ferit de el pentru c[ n-a ]ng[duit Martei s[ gr[iasc[ ungure=te. Plec[ ochii ]n farfuria goal[, ca =i cum nar mai fi putut ]ndura privirea mamei sale. Din clipa aceasta ]ns[ toate cuvintele ei i se ]ncuibar[ ]n inim[ ca ni=te spini =i r[maser[ acolo, ]ncremenite ]ntr-o durere amar[. Apoi, când glasul doamnei Bologa t[cu, el =opti atât de domol, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu trezeasc[ pe cineva: — R[u ]mi pare, mam[, c-am mai venit acas[... Pentru doamna Bologa =oapta aceasta a fost ca o lovitur[ de m[ciuc[. Demult, ]nc[ de pe vremea când Apostol, ]n loc s[ urmeze cariera preo\easc[, s-a dus la Budapesta, a b[nuit 182
ea c[ lumina ochilor ei, toiagul b[trâne\ilor ei n-o mai iube=te cum a iubit-o odinioar[. I se p[rea rece, ]nchis =i mai ales o ]nfrico=a cu necredin\a lui... +i iat[ azi ]i pare r[u c[ a venit acas[, pân[ ]ntr-atâta s-a ]nstr[inat de ea!... Se porni pe ni=te bocete a=a de sfâ=ietoare, c[ Apostol numai cu chiu, cu vai reu=i s-o ostoiasc[. Totu=i, de atunci Apostol Bologa se sim\i str[in ]n Parva. St[tea ceasuri ]ntregi ]n cerdac, ]n soare, sorbind albastrul v[zduhului, ]n care ]=i plimba ne]ncetat gândurile. Deseori ochii lui ]ncercau s[ se odihneasc[ contemplând crucea ]nflorit[ cu raze din turnul bisericii. Dar sufletul lui era ]ndat[ apucat ]n cle=tele unor remu=c[ri stranii =i, dornic numai de lini=te, fugea sp[imântat mai departe... Mai mult z[bovea ]mprejurul morm[ntului de piatr[ al tat[lui s[u. +tia inscrip\ia pe de rost =i totu=i, de câte ori o privea, c[uta s-o silabiseasc[, pentru c[ ]n vremea aceasta ]i venea mereu ]n minte linia dreapt[ pe care a urmat-o b[trânul ]n via\[. O linie dreapt[ a râvnit =i el cu patim[. }n zadar. }ntre inima =i mintea lui era un zid asupra c[ruia toate sfor\[rile lui se frângeau neputincioase. Când credea c[ l-a d[râmat, atunci ]i sim\ea mai dureros fiin\a, oricât c[uta s[ se ]n=ele. Apoi, ]ntr-o dup[-amiaz[, tocmai pe când se preg[tea s[ ias[ ]n cerdac, se pomeni cu notarul P[l[gie=u, cu care se ]ntâlnise o singur[ dat[, ]n prima zi, =i de-abia schimbase, ]n pia\[, câteva vorbe. Peste prietenia lor dinainte de r[zboi se ]ntinsese, pe nesim\ite, un v[l cenu=iu. De altfel, de când ajunsese notar, P[l[gie=u ]=i luase, ]ncetul cu ]ncetul, o purtare sfid[toare chiar fa\[ cu surtucarii mai ]n vârst[. Fecior de \[ran din N[s[ud, s[rac =i umilit prin =coli, s-a ]ndoit =i sa c[ciulit pân[ =i-a ajuns \inta, devenind mâna dreapt[ a solg[bir[ului ungur care, la izbucnirea r[zboiului, a intervenit s[ r[mâie pe loc, de=i era voinic, sp[tos =i doar la 183
mers avea pu\in bete=ug, c[lcând prea ]n afar[ =i aruncând picioarele din genunchi ]n jos, ca un cal ]mp[r[tesc la parad[. Fa\a f[lcoas[ se mândrea parc[ cu must[\ile umflate, pleo=tite care-i ascundeau gura foarte larg[, cu buzele duble =i cu din\ii la\i, strung[re=ti. P[rul lung, negru, ve=nic nepiept[nat, ]i atârna peste fruntea br[zdat[ adânc, acoperindu-i aproape de tot urechile. }n ]nf[\i=area lui te izbea ]ndat[ o ]ncredere ]n sine impun[toare. Dou[ s[pt[mâni a amânat P[l[gie=u ]ntrevederea cu Apostol. Ar fi fost mai bucuros s[-l fi ]ntâlnit undeva ]ntâmpl[tor, ca s[ se achite de ]ns[rcinarea ce =i-o luase fa\[ de solg[bir[u. De=i era cu vreo trei ani mai b[trân, p[strase lui Apostol Bologa o stim[ instinctiv[ de pe vremea când discutau ]mpreun[ probleme filozofice, pe care el, biet practicant de notar, nu prea le pricepea =i care de aceea ]l impresionau profund. — Fiindc[ tu nu mai vrei s[ =tii de prieteni, iat[ c[ vin prietenii la tine! zise P[l[gie=u intrând, cu un zâmbet carei dezveli to\i din\ii de jos, ]mpreun[ cu gingia. Apostol se uit[ la el, uimit. Era atât de nea=teptat[ vizita aceasta, c[ ]=i pierdu cump[tul =i nici nu-l pofti s[ =eaz[. Notarul ]ns[ ]i apuc[ voios amândou[ mâinile, i le strânse puternic =i pe urm[ lu[ loc, nepoftit, cu o siguran\[ de st[pân. — M[ rog... cum... ce vânt te aduce pe la noi? bâigui Apostol, ]n picioare, privindu-l mereu cu mirare. — |i se pare a=a de ciudat c[ vine s[ te vaz[ prietenul t[u din copil[rie =i de mai târziu? ]ntreb[ P[l[gie=u cu o clipire =ireat[, care lui Apostol ]i sc[p[r[ ]n suflet o scânteiere de ur[. Ehei, stra=nic te-ai schimbat, frate... De acum trei ani te-ai schimbat de nici nu te mai recunosc! Siguran\a notarului transform[ mirarea lui Apostol ]ntro ner[bdare ascu\it[ ca briciul. — Ce vrei, Alexandre? Spune, aide, ce vrei? zise deodat[ 184
cu o sticlire ]n ochi. — Eu, r[spunse P[l[gie=u, trecându-=i degetele prin p[r =i dezvelindu-=i fruntea. Eu ce vreau?... Nimic... adic[ mai nimic!... }ntâi s[ te v[d =i apoi... s[ vorbim!... M[ a=teptam ]ns[, spun drept, la o primire mai... — Iart[-m[, Alexandre, te rog! murmur[ Apostol ]mblânzit brusc. Dac[ ai =ti câte chinuri ]mi zdren\uiesc sufletul de când am venit acas[... — Cine-i de vin[, Apostole? ]ntreb[ notarul cu alt glas. Crezi c[ eu nu =tiu? Eu?... Crezi c[ se mi=c[ ceva aici f[r[ =tirea mea...? Dar tocmai de aceea trebuie s[ repari, Apostole! Negre=it trebuie s[ repari, ]n interesul tuturor... Schimbarea tonului =i cuvintele notarului ]ncurcar[ iar[=i pe Bologa, ]ncât se opri la col\ul mesei s[ asculte mai bine. — Prin dib[cia mea, prin munca mea am creat aici o atmosfer[ patriotic[ absolut necesar[ ]n vreme de r[zboi, ca =i de pace, urm[ P[l[gie=u privindu-l scrut[tor, ca =i cum ar fi vrut s[-i zdrobeasc[ orice ]mpotrivire. Acuma c[zu=i tu ca un bolovan ]ntr-o ap[ lini=tit[ =i ai tulburat-o. Ai dat prilej de flec[real[, de aprob[ri =i dezaprob[ri, ]n sfâr=it, tulburare =i iar tulburare... Un ofi\er care vine de pe front nu poate s[ aib[ atitudinea ta f[r[ a demoraliza pe unii =i a a\â\a pe al\ii, ]\i dai seama, cred, ce ]nseamn[ asta?... Nu ce spui, ci tocmai ce nu spui e... e jignitor =i p[gubitor! — A=a ai gl[suit =i când ai trimis ]n internare pe protopopul Groza? ]l ]ntrerupse Apostol, vorbind numai din buze, f[r[ s[ mi=te din\ii ]ncle=ta\i. — Pedeapsa crimei n-are nevoie de justificare, c[ci crima poart[ ]n pântecele ei pedeapsa, zise notarul mai aspru. De altfel, eu niciodat[ nu m[ justific, pentru c[ ]nainte de a face un pas, judec... Eu niciodat[, mai ales dac[ a= fi ofi\er ]n armat[, n-a= rupe logodna cu o fat[ numai fiindc[ a vorbit 185
ungure=te, Apostole! — Nu? f[cu iar Bologa, cu buzele albe =i cu ochii aprin=i, parc-ar fi avut friguri. — Nu! relu[ P[l[gie=u energic, sculându-se ]n picioare ca s[-l domine pe deplin. De aceea e=ti dator s[ dregi ce-ai stricat prin nesocotin\[! Suntem prieteni =i te sf[tuiesc prietene=te s[... Notarul se d[du ]n dosul scaunului =i se rezem[ de speteaz[ cu mâna dreapt[. P[rul ]i c[zuse iar pe frunte =i un smoc i se mi=ca pe sprânceana stâng[, gata ]n fiece clip[ s[i acopere ochiul. Vorbind, pielea i se ]ntindea pe f[lci, iar \epile nerase de dou[ zile se tot culcau =i se ridicau... Apostol Bologa ]ns[ ]i vedea numai gura =i mai cu seam[ buza de jos, umflat[ pu\in, ]ncât de-abia se mai cuno=tea c[ e dubl[. Glasul notarului suna atât de triumf[tor =i de ]ncrezut, parc[ ar fi ]mp[r\it când palme, când mustr[ri, când laude... Apostol ocoli masa, apropiindu-se de P[l[gie=u, palid la fa\[ ca un cadavru, dar cu privirile ca dou[ pumnale. }=i mu=c[ buzele, ]nvine\indu-=i-le =i murmur[ foarte ]nabu=it, parc[ =i-ar fi st[vilit respira\ia aprins[: — Tu?... Tu?... Ajunse lâng[ notar, la doi pa=i. Apoi, cu o iu\ial[ fulger[toare, ]i repezi un pumn ]ngrozitor ]n gur[, =optind ca ie=it din min\i: — Tu?... Tu?... Mi=elule!... Mi=e... Notarul se cl[tin[ ca =i cum l-ar fi tr[snit din senin. Lovitura a fost atât de nea=teptat[, c[ l-a buim[cit cu des[vâr=ire. Barba i se ]nsânger[ din buza plesnit[. O secund[ r[mase cu ochii holba\i la Apostol =i cu gura c[scat[. — Ie=i, mi=e... ie=i! gâfâi Bologa, uitându-se ]mprejur dup[ ceva. Glasul ]nfundat de=tept[ pe P[l[gie=u din aiureal[ =i-l 186
f[cu s[ ]n\eleag[ brusc ce caut[ Apostol. Pe o mescioar[ z[ri un revolver de care atârna ]n jos o curelu=[ galben[. Se ]ntoarse repede, deschise u=a =i ie=i bolborosind ]n ne=tire. — Bine... Bine... Bine... }n antreu ]=i lu[ p[l[ria din cuier =i v[zu pe Rodovica, speriat[. Din urm[ u=a se trânti cu zgomot a=a de mare, c[ se cutremurar[ pere\ii casei... 10 Doamna Bologa, care nu fusese acas[, afl[ de la Rodovica, spre sear[, c[ s-a ]ntâmplat ceva =i c[ notarul a plecat cu barba plin[ de sânge. De=i o muncea curiozitatea, nu avu curajul s[ ]ntrebe pe Apostol, perpelindu-=i ]ngrijor[rile numai cu servitoarea =i v[rsând ]mpreun[ multe lacrimi ascunse, fiind sigur[ c[ “buzatul” (a=a poreclise lumea demult pe P[l[gie=u) n-are s[ se astâmpere pân[ nu-i va face cine =tie ce r[u domni=orului. Apostol se dusese pu\in s[ se mi=te, dar n-a apucat-o spre pia\[, ci spre cap[tul târgu=orului. Se ]ntoarse tocmai la vremea cinei, senin, ba g[si de cuviin\[ s[ =i glumeasc[, la mas[, cu Rodovica, amintindu-i cum sau b[tut odat[, ]n copil[rie, ca orbe\ii, pe malul Some=ului. Slujnica se z[p[ci, râse, vru s[ umble mai sprinten[ =i sc[p[ jos farfuriile murdare, lâng[ doamna Bologa, f[cându-le \[nd[ri. Ca s[ nu strice cheful domni=orului, st[pâna ]=i re\inu dojenile aspre ce-i st[teau pe limb[ pentru Rodovica, sperând ]n tain[ c[ Apostol ]i va povesti din fir ]n p[r ce-a p[\it cu notarul. Apostol fu gr[bit tot timpul, t[if[sui cu ea pân[ târziu, dar numai despre ]ntâmpl[ri din trecut, st[ruind mai cu seam[ asupra vedeniei lui ]n biseric[, odinioar[, ]ntru bucuria mamei, care ]ndat[ ]i ]mprosp[t[ toate am[nuntele 187
acelei “minuni cere=ti”, g[sind =i prilejul s[ observe, ]n treac[t, c[ “o, Doamne, cu cât ]nva\[ oamenii mai mult, cu atâta se dep[rteaz[ de Dumnezeu...” Apostol nu ]ntârzie s[ r[spund[ cu ton de glum[: — Dar =i Dumnezeu se ]nveche=te, maic[ drag[, ca toate ]n lumea asta! Cuvintele acestea sp[imântar[ atât de mult pe doamna Bologa, c[ se ]nchin[ de trei ori =i de-abia pe urm[ zise cu glas grav, ]n care se zvârcolea evlavia r[nit[: — Dumnezeu e ve=nic nou ]n sufletul bietului om, dragul mamei... Numai când ai pierdut credin\a cea adev[rat[ po\i vorbi a=a despre cele sfinte... Dar deodat[ cu Dumnezeu se pierde =i lini=tea sufletului, =i sufletul pe urm[ se chinuie=te =i se zdrobe=te f[r[ reazem ]n vâltorile vie\ii =i bâjbâie ]n bezn[, ]ntocmai ca un copila= care ar porni singur ]n lumea larg[, ]n miez de noapte... Apostol ]=i d[duse seama, ]n chiar clipa când rostise gluma, c[ va jigni inima mamei =i ]i p[ru r[u, dar nu se mai putuse opri. R[spunsul ei ]i r[sun[ ca un glas ]n[bu=it din ]nsu=i sufletul lui, ]ngrozindu-l. }i apuc[ repede m[na, peste mas[, =i i-o mângâie =i i-o s[rut[, murmurând ru=inat: “Iart[-m[”... Doamna Bologa, surprins[ de poc[in\a lui, fu cuprins[ =i ea de ru=ine, ]ngân[ câteva vorbe ne]n\elese, pân[ ce-=i veni ]n fire, =i apoi continu[ povestirea din copil[ria lui Apostol, f[r[ a mai nimeri tonul de adineaori =i ocolind privirile lui ]ntreb[toare, care o tulburau cumplit =i parc[ o mustrau. }n sfâr=it se ]ntrerupse ]n mijlocul unei fraze =i zise brusc, foarte blând =i cu ochii muia\i ]ntr-un zâmbet ciudat: — De aceea te chinuie=ti =i te tope=ti, dargul mamei... numai de aceea... El, ca =i cum ar fi a=teptat =i ar fi priceput mai dinainte 188
cuvintele ei, r[spunse cu mare u=urare ]n glas =i de asemenea zâmbind: — Când m[ gândesc ce am suferit =i am p[timit ]n via\a mea, de=i scurt[, mi se pare c[ am tr[it destul =i c[ mâine a= putea muri f[r[ nici o p[rere de r[u! Unii oameni tr[iesc zeci =i zeci de ani =i totu=i, când ]nchid ochii, nu pot spune c[ au tr[it aievea, c[ci au fost simpli trec[tori prin via\[ sau spectatori str[ini de ]n\elesul lumii. }n schimb pe al\ii soarta ]i ]mpinge ]n vârtejurile cele mai crunte =i-i sile=te s[ ]ndure toate torturile vie\ii, toate, =i niciodat[ s[ nu g[seasc[ aici odihna adev[rat[, lini=tea trainic[... Urmar[ trei zile ploioase, urâte, cernând triste\e ]n lume. De diminea\[ pân[ seara, Apostol =edea ]n cerdac, ]nconjurat de c[r\ile lui vechi, ]n care odinioar[ ]=i pusese toate speran\ele =i care, de câte ori a avut nevoie ]n via\[ de sprijin, l-au p[r[sit ca ni=te prieteni neputincio=i =i frico=i. Se plimba gr[bit prin sistemele falnice de ]n\elepciune, b[tea la toate por\ile, din ce ]n ce mai ]nfrico=at, dar ]ndat[ ce se oprea =i ridica ochii spre strada biciuit[ de ploaie =i mânjit[ de noroi, spre câmpurile =i dealurile ]nverzite =i sp[late, spre v[zduhul cutreierat de nouri bulbuca\i, sim\ea deodat[ cum ]n sufletul lui se pr[bu=eau toate cl[dirile monumentale, cu zgomot babilonic de cuvinte stoarse de adev[ratul ]n\eles, nel[sând ]n urma lor nici m[car ruine, ci numai un gol sterp, cenu=iu =i nesfâr=it de nec[cios. +i atunci avea impresia clar[ =i sugrum[toare c[ ]i fuge p[mântul de sub picioare =i c[ r[mâne plutind ]n neant, ag[\ându-se cu disperare de crucea din turnul bisericii. Deseori, cu cartea pe genunchi, gândurile i se ]ntorceau ]n urm[, scrutând momentele tr[ite, scormonind cauzele... Atunci toate faptele, gesturile =i dorin\ele lui ]i ap[reau 189
meschine, egoiste, chiar ridicole. Cum l-au indignat, ]n spital =i dup[ aceea, vorbele =i ]ntâmpl[rile care nu se potriveau cu a=tept[rile lui! Cum a ]mp[r\it lumea ]ntreag[ ]n dou[ felii, una de iubire =i alta de ur[!... Acuma ]=i d[ seama c[ iubirea adev[rat[, adânc[, mântuitoare n-a cunoscuto, ci numai ura, sub diverse forme... I s-a p[rut c[-i sunt dragi to\i cei de un neam cu dânsul =i, ]ndat[ ce n-a g[sit ]n inimile lor ura lui, dragostea s-a ]mpr[=tiat ca pulberea ]n adierea vântului... Iubirea adev[rat[ nu moare niciodat[ ]n sufletul omului, ba ]l ]nso\e=te =i dincolo, pân[ ]n sânul nem[rginirii... Dar iubirea nu poate prinde r[d[cin[ ]n inima mânjit[ de ur[, =i ]n el ura tr[ia mereu, ca un cui ruginit, uitat ]n carne vie... Ploaia r[p[ia pe acoperi=ul cerdacului, aspru, poruncitor, ca ni=te cioc[nituri gr[bite la o poart[ z[vorât[. Ascultând pierdut, Apostol Bologa se pomeni deodat[ cu o ]ntrebare ]nfrico=[toare, pe care =tia deslu=it c[ a purtat-o ]n suflet toat[ via\a, f[r[ s[ o priveasc[ vreodat[ drept ]n fa\[, ca =i cum i-ar fi fost ru=ine =i groaz[ de ea. Straniu era ]ns[ c[ ]ntrebarea cuprindea =i r[spunsul pe care Apostol ]l dorea cu patim[ =i de care totu=i se ferea, ca un copil ]nc[p[\ânat care a s[vâr=it gre=eli peste gre=eli =i nu mai ]ndr[zne=te s[ apar[ ]n ochii p[rin\ilor, poate tocmai fiindc[ e sigur de iertarea gre=elilor. Vru s[ se fereasc[ =i acuma, ]nchise pleoapele, dar atunci ]ntrebarea ]i aprinse ]n suflet o flac[r[ alb[, ]n jurul c[reia se ]n=iruir[ toate gândurile vie\ii lui, de la crâmpeiele cele mai infime ce i-au murit ]n creieri ]nainte de a se limpezi, pân[ la cuget[rile grele, ordonate, mândre, pe care el le alesese cu ]ncredere drept c[l[uze de via\[, =i toate deopotriv[ de palide =i de supuse, ca ni=te robi ]mprejurul st[pânului atotputernic... 190
Sim\[minte stranii, nel[murite, se trezeau =i se topeau ]n inima lui, ]nv[luindu-i toat[ fiin\a ]ntr-o mul\umire cald[... }n mintea lui ]ncerc[ s[ mai ridice capul un gând, s[-i reaminteasc[ cuiul ruginit de ur[, dar flac[ra misterioas[ nu-i d[du r[gaz s[ se nasc[... Apoi i se p[ru c[ r[p[iala picurilor de ploaie se mulcome=te, treptat, pref[cându-se ]ntr-un zgomot dulce, fâ=âitor, ca zborul porumbeilor, din ce ]n ce mai dulce, strecurându-i ]n inim[ o vraj[ dureros de alin[toare. Apoi deodat[ ]ncepu s[ se clatine =i s[ se ]nal\e, purtat parc[ pe aripi de cântece. Ochii lui priveau f[r[ mirare, de=i cerdacul disp[ruse, =i câmpurile de asemenea, =i tot p[mântul, =i numai crucea din vârful bisericii lucea foarte blând =i aproape, ]ncât, dac[ ar fi ]ntins mâna, ar fi atins-o. }n acela=i timp flac[ra ardea mai alb[ ]n sufletul lui, ca un rug luminos, care-i mistuia trecutul =i-i z[mislea viitorul... Lini=tea =i misterele cerului =i ale p[mântului se ]ntâlneau =i fâlfâiau ]n inim[ lui, =i-i picurau roua bucuriei eterne, ]n care str[luceau miliardele de lumi v[zute =i nev[zute. }=i sim\ea sufletul legat prin mii de firi=oare cu nem[rginirea, palpitând fermecat ]n ritmul imensei taine unice ca ]ntr-o mare de lumin[. Apoi o fericire fierbinte ]i umplu fiin\a ]ntreag[, mai puternic[ decât bucuria vie\ii =i mai dureroas[ decât suferin\a mor\ii. +i ]=i d[dea seama c[ o clip[ din fericirea aceasta e merindea tuturor ve=niciilor... Apostol Bologa tres[ri, ca =i când s-ar fi trezit dintr-un farmec. Ochii ]ns[ ]i erau deschi=i =i mari =i umezi, iar pe buzele sc[ldate ]n zâmbet sim\ea ne]ncetat s[rutarea fericirii. Cartea ]i alunecase de pe genunchi =i z[cea la picioarele lui ca o zdrean\[ f[r[ pre\. Ploaia dr[m[luia mereu \iglele cerdacului cu sunete moi, ap[toase. Sus, ]n spatele crucii 191
p[lmuite de stropi n[valnici, ]ntre nourii suri, râdea o gean[ albastr[-luminoas[, vestitoare de soare nou. Apostol r[mase un r[stimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri ]i r[s[reau ]n creieri =i se stingeau repede, netrebuincioase. Pieptul ]i era greu de un sim\[mânt nou =i de o n[zuin\[ nel[murit[ =i totu=i poruncitoare... }l ]nsufle\ea o poft[ mare s[ ]mbr[\i=eze lumea ]ntreag[, s[ plâng[ de bucurie =i s[ ]mpart[ lacrimile cu to\i oamenii. Se scul[ ]n picioare =i ]ntinse bra\ele, =i deodat[ lacrimi ]mbel=ugate i se v[rsar[ pe obrajii usca\i, ]n vreme ce ochii =i buzele lui surâdeau de bucurie. Inima ]i tremura blând, ]mpov[rat[ de iubire =i setoas[ de a iubi. +i pe fiece clip[ sim\ea tot mai deslu=it r[d[cinile flac[rii albe ]n sufletul s[u, p[trunzândui toate fibrele, topindu-se cu izvorul vie\ii =i st[pânindu-i fiin\a pentru toat[ via\a =i ]n vecii vecilor... Apoi toate sim\[mintele, cele tulburi, ca =i cele clare, se adunar[ ]ntr-un m[nunchi solid, puternic, =i ]ndat[ ]i ap[ru ]n creieri un gând viu ca un tr[snet: “Sufletul meu a reg[sit pe Dumnezeu!” O dâr[ de raze albe scânteia pe crucea udat[ de furtun[. Flac[ra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploii, cu verdea\a câmpurilor, cu albastrul care p[rea un ochi al infinitului, cu infinitul ]nsu=i, ]ntro armonie fierbinte. Sim\ea ]n sufletul s[u pe Dumnezeu, precum sufletul s[u se sim\ea ]n Dumnezeu... 11 Ploaia ]ncet[ ]n amurg, v[zduhul ]nghi\i nourii =i noaptea toate stelele se aprinser[ pe cer ca ]n ajunul unei s[rb[tori mari. A doua zi or[=elul se trezi ]nve=mântat numai ]n flori 192
albe =i trandafirii, care ]mb[ls[mau ]ntreg p[mântul... Apostol, ie=ind ]n cerdac =i v[zând atâta bog[\ie de frumuse\e, tres[lt[ ca ]n fa\a unei minuni. Nu mai avea stare =i se mira cum a putut atâta vreme s[ mocneasc[ pe jil\ul din cerdac ]n loc s[ alerge ]n lume, printre oameni sau ]n mijlocul firii, bucurându-se de fiece clip[ a vie\ii. Acuma era dornic s[-=i poarte, ]n v[zul tuturor, fericirea, s[ vesteasc[ umil c[ a g[sit taina cea mare, s[-=i ]mpart[ iubirea cu al\ii, c[ci to\i oamenii au nevoie de iubire =i sunt vrednici de ea. Apoi azi nu-i mai era fric[ de nimica ]n lume, nici de singur[tate =i nici de mul\umire, doar pretutindeni sufletul lui g[sea pe Dumnezeu viu, ]n toate minunile =i ]n toate m[run\i=urile vie\ii. Poftea mereu din adâncimile inimii s[ se umileasc[ =i s[ cear[ iertare oricui a gre=it vreodat[ cu gândul ori cu fapta. }n fiece minut descoperea prilejuri noi de bucurie =i iubire, ca un copila=, ]n fa\a c[ruia lumea =i via\a de-abia ]ncep a-=i dezv[lui tainele. St[tea de vorb[ mai ales cu \[ranii, aflând ]n inima sa vorbe de mângâiere prin care s[ le câ=tige ]ncrederea =i s[ le d[ruiasc[ ]n schimb iubire. Peste vreo patru zile doamna Bologa, indignat[, ]i aduse vestea c[ blestematul de P[l[gie=u l-a f[cut “tâlhar” =i “tr[d[tor” ]n fa\a tuturor domnilor, seara, la “cazin[”, ba sa l[udat c[ are s[-l ]nve\e minte =i omenie, de s[-l pomeneasc[ cât va tr[i. Apostol, f[r[ s[ spun[ un cuvânt, ]=i lu[ chipiul =i porni gr[bit spre pia\[, l[sând pe maic[-sa ]ngrozit[, “c[ acuma de bun[ seam[ o s[ omoare pe afurisitul de buzat”, regretând c[ i-a mai spus ce-a auzit chiar de la biata Marta. Doamna Bologa petrecu un ceas sp[imânt[tor, frângându-=i mâinile, plângând =i mai dojenind pe Rodovica asta, care “s-a obr[znicit =i s-a lenevit de 193
tot, c[ nu-i chip s[ mai tr[ie=ti cu ea...” Pe urm[ Apostol sosi, senin =i mul\umit. — Ce-ai f[cut, dragul mamei? ]l ]ntreb[ doamna Bologa tremurând. — I-am cerut iertare, mam[... r[spunse Apostol cu bucurie ]n glas =i cu o flac[r[ de fericire ]n ochi. Trei zile ]nainte de ]mplinirea lunii, locotenentul Apostol Bologa primi ordin telefonic s[ se prezinte imediat la serviciu. — Se vede c[ se ]ngroa=[ lucrurile de au ]nceput s[ suspende concediile, zise Apostol, lini=tit =i ]ncrez[tor, c[tre maic[-sa, comunicându-i =tirea. — Ba mare minune dac[ aici n-o fi mâna “buzatului”! strig[ doamna Bologa revoltat[, mai ales gândindu-se c[ Apostol s-a =i umilit ]naintea blestematului. De mult sim\ea Apostol c[ mai are o datorie de ]mplinit, dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma ]=i d[du seama c[ a trecut vremea =ov[irii. Dup[-amiaz[ b[tu la poarta avocatului Dom=a, g[si pe Marta acas[, ]i s[rut[ mâna, o privi ]n adâncul ochilor =i o rug[ s[-l ierte cu atâta patim[, c[ fata se z[p[ci, zâmbi ru=inat[, apoi izbucni ]n lacrimi, murmurând c[ numai ea a fost vinovat[... Doamna Bologa ]l petrecu la gar[, pe jos, ]n zori, c[ci trenul pleca foarte de diminea\[. Petre, cu povara ]n spinare, gâfâia mai tare ca odinioar[... Apostol era aproape vesel. Vorbea cu maic[-sa, plin de duio=ie, =i-i zicea mereu: — Pretutindeni sunt oameni dornici de iubire, mam[, =i pretutindeni te ]nso\e=te Dumnezeu!... Acuma =tiu, mam[, =i acuma mi-e croit[ c[rarea vie\ii, dreapt[ =i luminoas[... Când =uier[ sirena, doamna Bologa, lâng[ scara vagonului, ]i =opti cu grij[: — Ia seama, dragul mamei, c[ mâine intr[m ]n S[pt[mâna 194
patimilor... Du-te =i la biseric[, du-te =i nu uita pe Dumnezeu! Apostol zâmbi blând =i-i r[spunse cu o privire fierbinte de credin\[. Trenul porni ]ncet. Doamna Bologa r[mase pe peron, sorbind privirea lui ]ncrez[toare, ca o mângâiere cereasc[. Apoi coroana ]n floare a unui m[r o ]nv[lui ca ]ntr-o hain[ de mireas[. }n clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o und[ de am[r[ciune, ca o presim\ire neagr[ ]n mijlocul unei mari veselii...
195
CUPRINS
CARTEA A TREIA 1 Când v[zu cea dintâi cas[ din Lunca, dup[ o cotitur[ de deal, Apostol Bologa tres[ri iar[=i, parc[ f[r[ veste i s-ar fi mohorât sufletul. Dar ]mpuns[tura de ac se stinse ca o scânteie, l[sându-i ]n inim[ un nou bel=ug de bucurie. Scoase capul pe fereastra compartimentului, gr[bit, având siguran\a c[ ]l a=teapt[ cineva. Din dep[rtare descoperi cire=ul b[trân care, ]n cinstea sosirii lui, se ]mpodobise cu o minunat[ cunun[ de flori albe ]n locul coroanei de muguri pl[pânzi de acum o lun[... }n gar[ pâlcuri de solda\i se n[pustir[ asupra trenului ce puf[ia =i se smucea cu ]nver=unare ]nainte de a se opri. Ochii lui Apostol ]ns[ alergau ner[bd[tori printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu fric[ pân[ ce, cu o lucire de fericire nest[pânit[, se poticnir[. Pe peron, ]n acela=i loc unde r[m[sese, ca =i cum vreme de patru s[pt[mâni nici nu s-ar fi clintit de acolo, st[tea Ilona, scormonind, cu priviri din ce un ce mai ]ngrijorate, prin toate vagoanele, pe rând, ]ncât fa\a ei, ]n ]ncordarea a=tept[rii, p[rea mai aspr[ =i sl[bit[. Apoi deodat[, z[rind pe Bologa, i se aprinse ]n ochi o flac[r[ s[lbatic[, =i buzele ]i ]ncremenir[ ]ntr-un surâs speriat... Apostol Bologa s[ri jos, mi=cat =i z[p[cit, ne=tiind ce s[ 196
fac[. }n inim[ ]i ardea pornirea de-a se repezi la Ilona =i dea o strânge ]n bra\e ]n fa\a lumii ]ntregi. Dar o n[tângie st[pânitoare ]l \inu lâng[ vagon, s[ a=tepte pe Petre cu bagajele. — Hai, b[iete, hai mai repede! murmur[ el c[tre ordonan\a care se lupta pe scara vagonului cu solda\ii gr[bi\i s[ se urce. Cu coada ochiului se uita numai la fata groparului, gândindu-se cu team[ ce nenorocire ar fi dac[ ar pleca tocmai acuma, ]nainte s[-i aud[ el glasul. Totu=i, când ajunse ]n fa\a ei, se opri mirat, pref[cându-se c[ de-abia acuma a v[zut-o, =ii zise cam rece: — Ce cau\i aici, Ilona? Fata se f[cu de asemenea a nu-l fi z[rit =i r[spunse cu uimire: — Uite, uite, domnul locotenent!... Ai =i venit?... Tata zicea c[ mai ai vreo trei zile... De altfel, pe dumnealui ]l a=teptam, c[ s-a dus la ora= dup[ ni=te... Dar poate c-o s[ soseasc[ cu cellalt tren... }=i sorbir[ o clip[ privirile cu atâta ]nfrigurare, parc[ ]ntre ochii lor s-ar fi ]ntins un fir de m[tase ro=ie. Apostol ]i d[du mâna =i v[zu c[ Ilona coboar[ pleoapele =i c[ buzele zâmbitoare ]i tremur[; mâna era ]ns[ rece. Apoi Bologa trecu ]nainte, repede, s[ nu fac[ vreo prostie dac[ nu se va gr[bi. }n ulicioara g[rii, ]ntoarse capul. Fata se ciorov[ia cu ordonan\a, cerându-i s[ duc[ =i ea un geamantan, iar Petre refuza cu mândrie, explicându-i c[ nare nevoie de ajutorul nim[nui =i c[ de altminteri bagajele sunt mai u=oare fiindc[ domnul locotenent a l[sat acas[ multe m[run\i=uri nefolositoare la r[zboi. Apostol nu se putu st[pâni s[ nu se amestece: 197
— Las[, Ilona... De ce s[ te ostene=ti tu? Poate duce soldatul =i mai greu... Fata groparului zâmbi mul\umit[, parc[ numai atâta ar fi a=teptat, =i pe urm[, ]n vreme ce Bologa ]=i continua drumul, ]ncepu s[ descoase pe Petre, pe ungure=te, cum au petrecut acas[, de=i Petre nu-i prea ]n\elegea ]ntreb[rile. Apostol cu vreo câ\iva pa=i ]naintea lor, auzea bine ]ntreb[rile ei, =tia c[ ea de la el ar dori r[spunsurile, =i inima ]l durea de bucurie. Pân[ acas[, din toate gr[dinile le râdeau pomii ]nflori\i, iar pe marginile uli\elor li se scuturau ]n cale numai petale u=oare, ca la nun\ile din pove=ti. }n odaia lui, Apostol g[si atâta miros de floare, c[ se tulbur[, suspin[ =i se uit[ recunosc[tor la Ilona care, deodat[, ]ncurcat[, ]i zise, ca =i cum ar fi r[spuns la o ]ntrebare: — De când ai plecat d-ta, m-am culcat eu aici, c-a vrut s[ se culce ofi\erul care a venit ]n locul d-tale, dar =i tata a zis c[ mai bine s[ m[ culc eu, c[ d-ta tot trebuie s[ te ]ntorci =i de ce s[ o ia un str[in =i s-o strice, când d-ta azi-mâine... Se opri, ro=ie foc, parc[ i-ar fi spus o tain[ grozav[. Bologa avu aceea=i impresie, vru s[-i mul\umeasc[, dar sim\i c[, de va rosti o singur[ vorb[, nu-=i va mai putea st[pâni lacrimile de bucurie =i se va face de râsul soldatului, care se apucase s[-i descarce bagajele =i s[ a=eze toate cum au fost acum o lun[... Atunci, ca o salvare, ]i veni ]n minte serviciul =i trecu grabnic ]n cancelarie. Cei doi grada\i se scular[ ]n picioare, iar el, ca s[-=i mai reverse generozitatea ce-i umplea sufletul, le strânse mâna zâmbind =i ]ntrebându-i cum merge slujba =i ce s-a ]ntâmplat mai de seam[ ]n lipsa lui. Sergentul d[du s[-i explice ceva, dar Apostol, aruncându-=i ochii prin ni=te hârtii indiferente, nu-l ascult[ deloc, fiindc[ toate gândurile ]i fugeau ]napoi, ]n odaia unde r[m[sese 198
Ilona =i de unde Petre nu se mai urnea, ca =i cum anume nar fi vrut s[-i lase singuri. Apoi, ]nainte ca sergentul s[ sfâr=easc[ l[muririle, se ]ntoarse dincolo =i, f[r[ s[ se uite la Ilona, zise ner[bd[tor c[tre ordonan\a zeloas[: — Bine, Petre... ajunge... Las[ c[ mai faci =i alt[ dat[... Acuma... ajunge... — Apoi am =i ispr[vit, don' locotenent, r[spunse Petre, u=urat, ie=ind ]ndat[, s[-=i potriveasc[ =i culcu=ul lui din tind[. Când se pomeni singur cu fata, Bologa ro=i mai r[u ca adineaori Ilona. }=i zicea c[ atât Petre cât =i fata au ]n\eles gândurile lui =i-i era ru=ine, parc-ar fi pl[nuit o crim[. }n acela=i timp ]ns[ sim\ea o trebuin\[ arz[toare s[-i spuie c[ ie drag[ =i tot atunci ]=i d[dea seama c[ ar fi ridicol s[ fac[ declara\ii de amor unei \[r[ncu\e care nici nu l-ar ]n\elege, ba poate ar =i râde de dânsul. Ilona p[rea =i mai tulburat[. De unde cât a fost =i Petre aici, s-a mai mi=cat =i ea, a=ezând câte ceva, acuma st[tea lâng[ pat, ne=tiind ce s[ fac[ cu mâinile, uitându-se la Apostol cu o curiozitate ]nfrico=at[ =i mai ales a=teptând din clip[ ]n clip[ s[ se ]ntâmple o minune. }n sfâr=it, dup[ o t[cere ap[s[toare, Apostol Bologa se a=ez[ pe lavi\[, ]ntre ferestrele dinspre uli\[, =i vorbi deodat[ cu glas rece =i str[in, cum ar fi vorbit cu un soldat oarecare: — Dar tat[l t[u ce-a mai dres de când am plecat? Ilona se repezi asupra ]ntreb[rii parc-ar fi fost chiar minunea a=teptat[ =i r[spunse cu o mândrie gr[bit[ =i aproape jignitoare: — Tata ce-a f[cut, zici?... Apoi, munca =i necazurile, ce crezi c[-i nimic? C[ doar avem =i noi ni=te p[mânturi, ca oamenii de treab[, =i trebuie s[ muncim cum putem dac[ vrem s[ tr[im... Numai Dumnezeu =tie... 199
Apostol o privea =i o asculta cu mare luare-aminte =i totu=i nu pricepea nimic. Glasul ei ]ns[, cu undul[rile aspre ca un cântec s[lbatic, i se prelingea ]n suflet prin to\i porii, ]i alina to\i nervii. +i ]n aceea=i vreme ochii lui se odihneau pe buzele ei, pu\in c[rnoase, ro=ii-]nchise =i umede, care se mi=cau convulsiv, ]ndârjite =i cu un fel de imputare tainic[. Când t[cu Ilona, Bologa se zgudui, ca =i cum i s-ar fi rupt ceva ]n inim[. }i ]ntâlni ochii =i z[ri acolo ]nfrico=area ce se ]ncuibase brusc =i ]n sufletul lui. Apoi ]n t[cerea dintre ei c[zu, ca o izb[vire, un strig[t gros din ograd[ =i deodat[ se ]nviorar[ amândoi, iar fata, cu glas mai dulce =i cu ochii râz[tori, ]ntreb[: — Dar d-ta ce-ai mai f[cut pe-acas[, bine?... E frumos pe la d-voastr[? — Ca =i pe aici, Ilona... doar c[ la noi e mai departe r[zboiul... pu\in mai departe... — De noi =tiu c[ nu \i-a fost dor, vezi bine... Cum s[-\i fie dor, c[ acas[ omul... urm[ Ilona ascunzându-=i ]ntr-un zâmbet ]ntrebarea... — Mi-a fost dor de tine, Ilona, zise Apostol, de asemenea zâmbind, dar cu o voce mai groas[ ca de obicei, care se silea s[ coboare ]n inima ei. Ochii fetei pâlpâiau cu luciri nervoase, ]n vreme ce buzele r[spunser[ cu grab[: — Vai, Doamne, am avut o presim\ire grozav[ c[ ai s[ te ]ntorci ]nainte de-a se ]mplini vremea =i de trei zile am a=teptat toate trenurile, nu =tiu de ce... toate, toate trenurile, toat[ ziua... Pe fereastra dinspre gr[din[ b[tea soarele din asfin\it. O fâ=ie de aur tremura piezi=, peste mas[, pe podeaua g[lbuie, pân[ aproape de u=[, desp[r\ind pe Ilona de Apostol ca o punte fermecat[. Fericirea tres[lta ]n inima lui ca ni=te jung200
hiuri dureroase =i prin creieri i se ]nvârtea ]n cerc acela=i gând: dac[ Ilona =i-ar da seama ce vorbe=te, i-ar fi ru=ine =i l-ar p[r[si. Se scul[ brusc ]n picioare, vrând s[ o roage s[ nu plece, de=i fata vorbea mereu, cu acelea=i str[fulger[ri ciudate ]n ochi. Balta de lumin[ dintre ei râdea =i-=i oglindea râsul parc[ numai ]n obrajii Ilonei. Atunci Apostol uit[ de ce s-a ridicat =i se gândi cum s[ treac[ el prin pata de soare f[r[ s-o tulbure. +i, tot gândindu-se, se pomeni c-a =i p[=it ]n =uvoiul razelor poleite =i se opri buim[cit, fiindc[ =i fata se apropiase, ca =i cum ar fi ademenit-o cine =tie ce putere tainic[. Buzele ei se mai mi=cau, dar el nici glasul nu i-l mai auzea. +opti r[gu=it: — Mul\umesc... Ilona... pentru c[... O privea =i se vedea ]n ochii ei ca ]ntr-o oglind[. Ridic[ bra\ul pu\in, parc-ar fi dorit s[-i strâng[ mâna, =i deodat[ ]i cuprinse mijlocul. Fata se l[s[ moale ]n ]mbr[\i=area lui, cu o r[m[=i\[ de protestare supus[: — Vai de mine... c[ =i d-ta, z[u a=a... }mpreunându-se, buzele lor fierbin\i se crâmpo\ir[, cu o patim[ furioas[, câteva clipe. Apoi Ilona ]=i veni ]n fire, se smulse ca o =opârl[, ]=i potrivi n[frama pe cap dintr-o singur[ mi=care =i pieri pe u=[ afar[... }n acela=i moment vraja din odaie se stinse ca un vis. Apostol se uit[ ]mprejur cu fric[ =i i se p[ru c[ s-a trezit ]ntro cas[ str[in[. Pânza de soare r[m[sese pe loc, dar avea o melancolie de amurg ]n sclipirile-i tremurate. Pe urm[ toat[ odaia se umpluse parc[ numai cu gândurile lui, ca un stol de p[s[rele sc[pate dintr-o colivie. “Ce ]nseamn[ romantismele astea caraghioase de licean amorezat? ]=i zise cu o revolt[ pe care o sim\ea el ]nsu=i fals[ =i care totu=i credea c[ o s[-i mulcomeasc[ p[rerea de r[u ce i se gr[m[dea ]n inim[. Atâtea mofturi, atâta zbuciumare pentru...” 201
}n vremea aceasta ]ns[, ]n alt[ parte a creierului ]i fierbea ]ntrebarea tot mai a\â\[toare: “Unde s-a dus Ilona?” }=i alunec[ mâinile prin p[rul castaniu, ca =i cum ar fi ]ncercat s[-=i ostoiasc[ gândurile. Apoi se apropie de fereastra stâng[, s[-=i mai r[coreasc[ sufletul privind afar[. Ograda era ]ngr[dit[ cu uluci, =i peste drum, ]ntr-o gr[din[, albeau pomii ]nflori\i, ]nviorând ]nserarea. Ici-colo coperi=uri de case, drani\e mucezite ]nsemnau pete negre la poalele coastelor de brazi, tivite pe jos cu livezi grase. Lâng[ poart[, r[zimat de uluci, st[tea un infanterist foarte murdar =i zdren\uros, cu casca pe ceaf[, cu o mutr[ p[roas[ de maimu\[, vorbind cu cineva din tind[, vesel =i mul\umit =i ar[tându-=i mereu din\ii albi, lucitori. Privirea lui Apostol vru s[-l ignoreze, dar inima lui ]ntreb[: “Cu cine vorbe=te infanteristul?” Era sigur c[ t[if[suie=te cu Ilona, =i fa\a i se strâmb[ de mânie, aproape f[r[ s[-=i dea seama. Soldatul ]l z[ri ]n fereastr[ =i deodat[ i se stinse râsul, =i din\ii cei albi se ascunser[ ]ntr-o seriozitate pu\in speriat[; lu[ pozi\ie, ]=i ]ndrept[ casca, salut[ grav =i pe urm[, f[r[ grab[, uitânduse pe furi= spre geamul primejdios, se târ] mai departe ]n ograd[, pân[ ce disp[ru din ochii locotenentului. “Adic[ ce-mi pas[ mie cu cine a vorbit b[d[ranul, chiar dac[ a vorbit cu ea? r[spunse Bologa ]ntreb[rii care-i tot sf[râia ]n minte. Am s[ ajung de râsul lumii cu asemenea...” — ad[ug[ apoi nervos, a=ezându-se iar[=i pe lavi\[, unde st[tuse adineaori când fusese =i Ilona ]n odaie. C[uta s[ se gândeasc[ la altceva, dar sim\i c[ nu e ]n stare, iar din fundul inimii auzi un glas limpede: “Ilona mie drag[...” Apoi nu se mai ]mpotrivi glasului =i sufletul i se ]nsenin[ =i i se umplu de o nou[ bucurie mare, ademenitoare, ]n care Ilona ]ntruchipa toat[ lumea. +i el se l[s[ ]n bra\ele acestei bucurii cu sfial[ =i uitare de sine, ca o fecio202
ar[ ]n bra\ele primului iubit. Avea impresia c[ inima i se tope=te ]ncet-]ncet, r[spândind ]n jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenu=iu ploua pe geamuri, printre mu=catele somnoroase, ]nv[luindu-l ]ntr-o re\ea de fericire... }ntr-un târziu se smulse din ispita vis[rilor, ]=i puse chipiul =i ie=i. }n u=a tinzii, infanteristul murdar st[tea mereu de vorb[ cu un artilerist ]n capul gol, iar Bologa, v[zându-i, se bucur[. }n tind[ se mai gândi la Ilona, dar nu se opri =i nici n-o c[ut[ din ochi. }n ograd[ de asemenea se gândi la ea =i totu=i nu ]ntoarse capul. R[coarea amurgului parc[-l dezmeticea dintr-o be\ie. Ajunse ]n uli\[ =i nu coti spre mijlocul satului, ci tocmai dimpotriv[, ca =i când ar fi avut s[ fug[ de o primejdie. Merse vreo cinci minute, =i ulicioara se ]mp[r\i brusc ]n dou[ pe malul gârlei g[l[gioase. Pe cer, chiar ]n vârful m[gurii ale c[rei poale se sc[ldau aici ]n apele râului, se ivi luceaf[rul alb, rece ca un ochi din alt[ lume. Bologa, parc-ar fi reg[sit o comoar[ uitat[, sorbi cu l[comie lumina cereasc[... 2 A doua zi Apostol Bologa, reluându-=i serviciul, ]=i aduse aminte de obliga\iile reglementare =i ]n=tiin\[, prin telefon, pe aghiotantul regimentului c[, ]n urma ordinului telefonic, ieri dup[-amiaz[ a sosit ]n Lunca. — Vas[zic[ ai luat cuno=tin\[, camarade, =i nu mai e nevoie s[ m[ prezint ]n persoan[, fiindc[ ni s-au aglomerat lucr[rile pe aici, sfâr=i Apostol, dar când s[ ]nchid[ telefonul, ]i veni ceva ]n minte =i ad[ug[ cu pu\in[ imputare: Apropo, era s[ =i uit... }nc[ un moment! Ia spune-mi, prietene, de ce mi-a\i mâncat trei zile din concediu?... N-a= putea afla =i eu? 203
— Habar n-am, r[spunse, gr[bit, aghiotantul. }ntreab[ =i tu la divizie, dac[ te intereseaz[... Bologa =ov[i. }n creieri retr[ia clipa când a ar[tat doamnei Bologa cuprinsul telegramei =i siguran\a ei c[ ordinul de chemare a fost provocat de denun\ul lui P[l[gie=u. De ce sa dus el oare tocmai atunci s[-i cear[ iertare? +i de ce s-a sim\it atât de fericit când notarul s-a l[sat rugat pân[ a binevoit s[-i ]ntind[ mâna?... Acum se ru=ina pu\in ]n sinea sa de umilin\a de atunci, dar r[u nu-i p[rea, ci mai degrab[ c-ar fi s[vâr=it o fapt[ bun[ prin care =i-a u=urat inima =i a cur[\it-o. Atunci nici o clip[ nu s-a gândit la denun\ul lui, atât de pu\in ]i p[sa de lume =i de toate cele ce erau afar[ de sufletul s[u. Azi P[l[gie=u a s[rit brusc deasupra. Dac[ ]ntradev[r a fost denun\ul notarului la mijloc?... Aghiotantul generalului e un la= cu spinarea de trestie =i poate c[ nu-i va spune nimic, totu=i n-ar strica s[-l descoase pu\in, s[ fac[ lumin[, orice s-ar ]ntâmpla pe urm[. Drumul drept e totdeauna cel mai bun. — Ordinul excelen\ei... personal al excelen\ei... Eu nu cunosc motivul, zbârnâi aghiotantul generalului Karg ]n telefon. — Atunci s[ m[ prezint excelen\ei? ]ntreb[ Apostol. — De ce? Tu vezi de serviciu =i taci mulcom! Dac[ va fi nevoie, te vom chema, n-ai grij[... Acuma sunt ]n perspectiv[ evenimente mari, foarte!... Toat[ lumea trebuie s[ fie la datorie! Apostol Bologa nu-=i putu st[pâni o strâmb[tur[ de dispre\ când lep[d[ receptorul, c[ci aghiotantul care nu fusese niciodat[ ]n tran=ee =i care ar fi fost ]n stare s[ perie ]n fiece zi pe to\i generalii armatei, numai s[ nu intre el ]n foc, pomenind despre “evenimentele foarte mari”, ]=i ]ngro=ase vocea ca un viteaz de cafenea. Peste un minut Apostol se trezi studiind cu o aten\ie 204
]ncordat[ harta nou[, sosit[ ]n lipsa lui, cu situa\ia exact[ de pe front. Nu mai era o schi\[ aproximativ[ =i ]nvechit[, ca odinioar[, ci harta adev[rat[, precis[, ]n care se putea citi locul tuturor unit[\ilor, ]ncepând de la companii, ba pe alocuri chiar de la plutoane. }i pl[cea mai ales c[ azi se orienta mult mai bine ca atunci, pe teren. Atunci a fost atât de mi=cat, atât de ]nfrigurat din pricina hot[rârii de-a trece negre=it. Sau poate din pricina boalei? Dac[ nu cumva din pricina la=it[\ii, fiindc[ orice clip[ petrecut[ aici ]i sl[bea ]ncrederea ]n propria-i voin\[ =i-i rodea ]ns[=i credin\a... Urm[ri cu creionul drumul de atunci, pân[ la ad[postul c[pitanului Klapka. A, dar de aici mai e cale bun[ pân[ la infanterie!... +i ce aproape i s-a p[rut “pe teren”! Fire=te, pentru c[ uite ce mai cotituri pân[ la primele linii... Dac[ \ii drumul principal, uite, dai tocmai la huzarii desc[leca\i... Dar escadronul lui Varga?... Al treilea... Uite-l!... Ce curios e aici frontul... Ei pe o muche, ceilal\i pe alt[ muche de munte, =i la mijloc, gol... gol... peste o mie de metri... Oare de ce sa fixat a=a linia, de ce nu s-au apropiat, fie huzarii, fie ceilal\i?... “Iac[, pe aici a= fi putut trece atunci dac[ a= fi =tiut... +i dac[ m[ ]ntâlneam cu Varga?... Mi-a spus doar c[ m-ar aresta =i...” “Acuma ]mi pierd vremea degeaba, fiindc[ numai Dumnezeu =tie ce va fi!” ]=i zise deodat[ Bologa, ca =i cum s-ar fi speriat de ceva necunoscut. Ridic[ ochii de pe hart[. }n fa\a lui, la masa cealalt[, printre vrafurile de registre =i hâr\oage, v[zu capul sergentului, cu fruntea ]ncre\it[ =i cu cre=tetul \uguiat, pe care, din spate, pe fereastra colbuit[, c[dea o lumin[ de argint vechi. Afar[, ]n ograd[, =i mai departe, pân[ la picioarele dealurilor ce ]nchideau zarea, st[pânea atâta lini=te =i pace, c[ sufletul lui Apostol se umplu iar de n[dejdi, =i mai ales de o ]ncred205
ere adânc[. }i p[rea r[u numai c[ nici un petec de cer nu-i ]nfrumuse\a orizontul. Tocmai când inima ]i era st[pânit[ de mul\umire, ]n ograd[ ap[ru Ilona, care venea de undeva, ]mbujorat[, obosit[, cu ochii sc[p[rând de mânie. +i parc[ ar fi c[zut de pe o culme ame\itoare, Apostol sim\i c[ din suflet i s-au de=ertat brusc ]mp[carea =i lini=tea, iar ]n locul lor s-a ivit o ]ngrijorare ciudat[ =i o dorin\[ dârz[. D[du s[ sar[ de pe scaun, s[ alerge la Ilona, s-o ia ]n bra\e =i s[ n-o mai lase s[ plece de lâng[ dânsul. De asear[, de când a fugit din odaie, n-a mai v[zut-o deloc... Unde a umblat =i de ce n-a venit? R[mase totu=i la birou, coborându-=i privirile iar[=i pe harta cu pozi\iile trupelor. Pe buze ]l frigea s[rutarea de asear[ =i ]n suflet i se zvârcoleau umbrele lini=tii de adineaori, ]n creieri ]ns[ ]i clocoteau gânduri =i ]ntreb[ri frumoase. }=i d[dea seama vag c[ ]ntre Dumnezeu =i iubirea lui e o pr[pastie, =i nu era ]n stare s[ ]n\eleag[ ce rost are pr[pastia aceasta? Dac[ Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cuprinde ]ntr-]nsul? 3 Dup[-amiaz[ Apostol Bologa plec[ la depozitul general de muni\ii, s[ ia o ]n\elegere cu comandantul, care locuia mai sus de gar[, ]ntr-o cocioab[ d[r[p[nat[, ca s[ fie aproape de depozitul s[pat ]n pântecele dealului. Acolo d[du peste locotenentul Gross. — Ce faci aici, prietene? se cruci Apostol, strângându-i mâna cu bucurie. — Lucrez, cu un mic deta=ament, la amenajarea depozitului, de vreo patru zile, r[spunse pionierul, de asemenea bucuros. 206
Comandantul era dus undeva =i Bologa se hot[r] s[-l a=tepte, mai ales c[ avea pe Gross s[-i \in[ tov[r[=ie. Dup[ câteva ]ntreb[ri ]ns[, locotenentul zise deodat[: — S[ nu crezi, Bologa, c-am uitat imputarea ta de odinioar[, =tii, ]n curtea generalului, ]n Zirin! — Ce imputare? f[cu Apostol nedumerit. — Ei, nu-\i aduci aminte? urm[ Gross, aproape batjocoritor. Apoi da, fire=te, atunci numai de frontul românesc tremurai =i poate nici nu \i-ai dat seama ce mi-ai spus... Dar eu n-am uitat, amice! Uite, =i acuma e aici imputarea ta, ca un cui, aici, ]n suflet... +i totu=i n-ai avut dreptate! +apte luni am rumegat vorbele tale =i de atunci te a=tept cu r[spunsul... Mi-ai spus, mai pe sub\ire, c[ sunt la= pentru c[ una vorbesc =i alta fac... — A, da, murmur[ Bologa, ru=inat. Da... adic[ nu tocmai la=... }n sfâr=it, atunci aveam atâta venin ]n inim[, dragul meu... — Sunt la=, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig, ]nfuriat parc[ de sfiala camaradului. Fiindc[ nu mi-a sosit ]nc[ vremea!... Dar când va sosi vremea, voi fi cumplit, Bologa, n-ai grij[!... Acuma primesc ordinele, crâ=nesc din din\i =i execut... Nu m[ plâng =i nu plâng pe nimeni, ci adun pic[turile de ur[ pentru ziua care va veni negre=it, care se apropie!... Aici orice sinceritate ]ntâmpin[ numai gloan\e. Astfel la=itatea mea e o arm[ de lupt[ =i de rezisten\[... Trebuie s[ rezist[m pân[ când va r[s[ri soarele nostru, trebuie s[ rezist[m =i s[ tr[im dac[ vrem s[ r[sar[ soarele! Bologa se buim[ci de ura ce ardea cu flac[r[ ]n ochii locotenentului =i zise cu triste\e: — N-ai s[ fii fericit niciodat[, Gross, din pricina urii tale! — Nici n-am nevoie de fericire... cel mult de r[zbunare! Fericirea e pav[za la=it[\ii, pe când r[zbunarea... — E tot un fel de fericire, zâmbi Bologa, ]ntrerupându-l. 207
— Fire=te, dac[ ]n\elegi a=a fericirea, se sup[r[ Gross. Atunci când \i-e sete, fericirea e un pahar de ap[! — Fericirea e totdeauna iubire, zise Apostol Bologa schimbat, privindu-l cu o u=oar[ mustrare. — +i iubirea e Dumnezeu, ad[ug[ Gross râzând ironic. Da, da, cunoa=tem!... }nceputul =i sfâr=itul e Dumnezeu, fiindc[ habar n-avem de unde venim =i unde mergem =i, prin urmare, ]nlocuim ]ntunericul cu un cuvânt mare =i gol... — Când sim\i pe Dumnezeu ]n sufletul t[u, nu mai ai nevoie nici de explica\ii, nici de trecut =i viitor, zise iar Bologa, lini=tit. Când crezi aievea, te-ai ridicat deasupra vie\ii! — Ce-i, Bologa, ai nebunit? ]ntreb[ brusc locotenentul, foarte serios. — Toate =tiin\ele trecute =i viitoare nu vor putea ]n[bu=i ]n sufletul omului glasul lui Dumnezeu! urm[ Apostol cu o ]nfl[c[rare umil[. Pretutindeni te izbe=ti de ]ntreb[ri, numai ]n Dumnezeu g[se=ti ]mp[carea f[r[ ]ndoieli! Ve=nic te chinuie=te rostul vie\ii dac[ n-ai pe Dumnezeu ]n suflet =i niciodat[ nu =tii unde-i binele =i unde-i r[ul, c[ci ce-a fost bine azi, mâine va fi r[u... }n clipa când Dumnezeu ar p[r[si pe om, definitiv, f[r[ speran\[, lumea ar deveni o imens[ ma=in[ f[r[ conduc[tor, osândit[ s[ scâr\âie infinit, f[r[ rost, ]ngrozitor de f[r[ rost... }n asemenea lume via\a ar fi un chin atât de cumplit, c[ nici o fiin\[ sim\itoare nu ar mai putea tr[i!... Ar fi ]ntr-adev[r sfâr=itul lumii... Gross ]l privi cu dispre\, zâmbitor mai ]ntâi, apoi cu mirare =i ]n sfâr=it izbucni adânc indignat: — De mii de ani se zbucium[ omul implorând binefacerile Dumnezeului iubirii, =i din an ]n an mai r[u! Fiindc[ iubirea e zestrea frico=ilor =i a neputincio=ilor... Martirii ]ntru Hristos primeau moartea preasl[vind pe Dumnezeul iubirii, 208
=i totu=i Dumnezeu... Victoria cre=tinismului a fost dobândit[ prin umilin\[ =i la=itate, de aceea a ]ntronat pe p[mânt domnia fal=it[\ii, pref[c[toriei, nedrept[\ii... Dumnezeul iubirii a ucis mai mul\i oameni decât to\i ceilal\i zei ]mpreun[! — Iubirea n-a ucis niciodat[, Gross, zise Apostol netulburat. Numai oamenii ucid ]n numele ei! Dar când va veni adev[rata st[pânire a iubirii... — Dragul meu, ]l ]ntrerupse Gross, mai agitat, st[pânirea iubirii adev[rate nu poate veni niciodat[, pentru c[ ar fi o absurditate. Când s-ar convinge omul c[, ]n afar[ de via\a de aici, de via\a noastr[ p[mânteasc[, ]l a=teapt[ aievea dincolo de moarte o via\[ nou[, fericit[, ]n clipa aceea, da, cu adev[rat s-ar sfâr=i rostul nostru pe p[mânt. De ce a= tr[i eu aici, ]n tic[lo=ie, când, cu ajutorul unui glonte, pot ajunge, ]ntr-o secund[, ]n ]mp[r[\ia fericirii? Cine crede sincer ]n via\a de apoi =i totu=i tânje=te aici, e imbecil, prietene! — Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca =i dincolo, r[spunse Bologa. Dac[ Dumnezeu e pretutindeni, n-ai nevoie s[ alergi la el for\ând z[voarele mor\ii! — Da, da... A=a vorbi\i de dou[ mii de ani! murmur[ locotenentul de pionieri, iar dispre\uitor. Mereu cu iubirea ]n gur[ =i cu sabia ]n mân[! Mereu ipocrizia... +i nu ipocrizia ocazional[ =i temporar[ a lupt[torului, ci ipocrizia dogmatizat[, devenit[ instinctiv[ =i incon=tient[! Plimbându-se de ici-colo, prin od[i\a strâmt[, Gross se uita din când ]n când la Bologa, parc-ar fi =ov[it s[-i dezv[luie toare gândurile. Apoi se opri hot[rât. Ochii lui mici sc[p[rau, iar glasul i se ]nc[lzi =i c[p[t[ ml[dieri stranii: — Iubirea a dat faliment, ca =i umilin\a, smerenia... Omul vrea s[ fie acuma mândru =i st[pân =i egoist, s[ lupte =i s[=i biruiasc[ vr[jma=ii, oricare =i oriunde ar fi ei... De aceea 209
trebuie s[ m[tur[m ruinele din sufletul omenesc =i s[ preg[tim venirea zeului nou, care nu cere ]nchinare =i ]njosire, ci lupt[ =i inim[ dârz[! Pân[ azi ne-a fost ru=ine de ura din sufletul nostru, de=i e sor[ bun[ cu iubirea... Pân[ azi am ascuns-o =i am ]n[bu=it-o ca pe o biat[ cenu=[reas[ sau ca pe o r[m[=i\[ animalic[!... De azi ]ncolo va trebui s[-i d[m locul de cinste ]n via\a omeneasc[, fiindc[ oamenii nu mai vreau s[ moar[, ci s[ tr[iasc[ =i s[ lupte... Când mori luptând, moartea e r[scump[rat[, =i când izbute=ti prin lupt[, victoria e mai dulce... }n locul ipocriziei trebuie s[ vie franche\ea, chiar brutal[! Numai ura va zdrobi minciuna care otr[ve=te lumea! Apostol Bologa, uluit, aproape sp[imântat de ]nfl[c[rarea locotenentului, ]ngân[: — Bine, Gross, credeam c[ e=ti socialist =i c[... — C[ sub eticheta mea se pite=te tot un fel de f[\[rnicie? zise Gross, luându-i vorba din gur[, cu vocea iar aspr[ =i nepl[cut[. Dar meritul cel mare al socialismului ]n istoria omenirii este tocmai ]ndr[zneala de a propov[dui pe fa\[ ura, de-a ]mp[r\i pe oameni ]n dou[ tabere, care s[ se urasc[ ]n veci! Pe când diversele forme ale cre=tinismului m[cel[resc omenirea ]n numele iubirii, noi am declarat f[r[ ipocrizie c[ urâm pe cei puternici =i pe cei mincino=i, c[ vom lupta ]mpotriva lor f[r[ cru\are pân[ ]i vom dobor]. Voi vorbi\i de iubire =i Dumnezeu, dar numai ca, sub scutul lor, s[ pute\i urm[ri mai lesne alte scopuri, nem[rturisite! Tu ]nsu\i e=ti o pild[ vie, de aceea te-am =i observat de când te-am cunoscut. Pentru mine e=ti un caz interesant, Bologa, s[ nu te superi!... Tu, ]n str[fundul sufletului t[u, e=ti un mare =ovinist român, nu protesta, c-a=a e cum zic!... }mprejur[rile te-au aruncat ]n r[zboi, ca =i pe al\ii, =i =ovinismul t[u a fost nevoit s[ pun[, rând pe rând, diferite m[=ti ca s[ poat[ sc[pa de prime210
jdie. Ai fost erou, te-ai distins prin vorbe =i fapte... pân[ când r[zboiul sau soarta sau dracul, dorind s[-=i bat[ joc de tine, te-a trimis deodat[ ]n fa\a românilor t[i... N-am s[ uit niciodat[ disperarea ta când te-am ]ntâlnit ]n curtea generalului, pe frontul rusesc, ]\i aduci aminte... Bietul t[u =ovinism te chinuia, ]\i sfâ=ia inima =i c[uta ceva!... Ai fi ucis bucuros =i cu entuziasm o mie de muscali sau italieni, numai s[ nu fii silit a trage ]n ai t[i... Aici \i s-ar p[rea o crim[ s[ omori, pe când aiurea, oriunde, \i-ar fi indiferent sau ai socoti c[ ai f[cut o vitejie... Ei, =i acuma ai n[scocit iubirea =i pe Dumnezeu, ]n dosul c[rora s[ poat[ d[inui =ovinismul, lini=tit... pân[ se va ivi un prilej bun s[-\i iei t[lp[=i\a!... +i toate acestea, ]n numele iubirii, Bologa!... Apoi nu vezi c[ e... e oribil?... +i nu atâta =ovinismul t[u, ci tocmai ipocrizia, poate incon=tient[, ]n care se cocolo=e=te! Apostol se cl[tin[, parc[ l-ar fi p[lmuit. O mânie nebiruit[ ]i ]mbujor[ o clip[ obrajii =i pe urm[ se pierdu ]ntr-un val de scârb[. Buzele sub\iri ]i tremurau r[spunzând: — Ura te orbe=te, Gross, =i te face s[ vezi n[luciri! — Acuma m[ ur[=ti, Bologa, zise locotenentul cu un surâs satisf[cut. Dac[ ]ns[ ai fi sincer cu tine ]nsu\i, s-ar cuveni s[mi mul\ume=ti c[ \i-am recunoscut taina cea mare. Nu =tiu dac[ al\ii vor fi tot atât de ]n\eleg[tori ca mine, Bologa!... Eu nu m[ sup[r c[ aici ]mi vorbe=ti de iubire =i Dumnezeu, iar acas[ a\â\i pe bie\ii oameni nu ]mpotriva r[zboiului ]n sine, ci ]mpotriva ungurilor... Eu cel mult te voi comp[timi când generalul... — |i-a spus generalul \ie c[ eu?... ]ntreb[ Apostol necrez[tor. — Generalul nu st[ de vorb[ cu mine decât despre afaceri de serviciu... A spus-o ]ns[ deun[zi, la popot[, aghiotantul, prietenul t[u... — Mie aghiotantul ]mi spuse, adineaori, la telefon, c[ nu 211
=tie nimic! f[cu iar Bologa cu pu\in[ ]ngrijorare ]n glas. Gross strânse din umeri, dispre\uitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce ]n ce mai tulburat, ar fi dorit l[muriri =i nu cuteza s[ i le cear[. Dup[ un r[stimp, locotenentul de pionieri se ]ntoarse =i continu[ lini=tit, mângâindu-=i barbi=onul retezat: — +-apoi, dragul meu, te-a= jigni dac[ a= lua ]n serios metamorfoza ta religioas[, fiindc[, pentru mine, adev[ra\ii credincio=i sunt sau pro=ti, sau =arlatani! Prost =i =arlatan nu e=ti, prin urmare ar trebui s[ te cred smintit ca pe Cervenko... +i ]nc[ Cervenko, prin paroxismul iubirii pentru iubire, e mai aproape de mine decât oricare al\ii. El iube=te a=a de mult omenirea, ]ncât, ]n realitate, ur[=te pe to\i oamenii, convins c[ numai el e om adev[rat... L-am v[zut ieri =i m-a mi=cat... E aici, ]n spital, cu un glonte ]n pl[mâni... S[-l vezi cu ce pasiune sufer[! Parc[ ar fi Mântuitorul, care voie=te s[ r[scumpere p[catele omenirii ]ntregi a doua oar[... +i doctorul Meyer crede c[, cel mult ]n zece zile, trebuie s[ moar[, s[rmanul mântuitor! Apostol Bologa se sim\i deodat[ foarte obosit, nu mai r[spunse nimic, ci, sculându-se, se uit[ ]mprejur, parc[ n-ar fi v[zut pe Gross =i ]ntrebându-se cum a ajuns aici. Pe urm[ zise ]ncet, ]n =oapt[, ca pentru sine: — Nu vine c[pitanul... =i nu mai pot a=tepta... trebuie s[ plec... Porni spre u=a deschis[, ]n prag ]=i aduse aminte de Gross, care ]l privea dispre\uitor, se ]ntoarse, ]i d[du mâna f[r[ o vorb[ =i ie=i afar[, ]n soarele prim[verii, ]n vreme ce locotenentul ]i strig[ din urm[ batjocoritor: — Noroc, Bologa, =i drum bun! “De ce-mi ureaz[ drum bun?” se ]ntreb[ Apostol peste câteva minute, strecurându-se printre vagoanele din gar[, 212
ca =i cum de-abia atunci i-ar fi sosit ]n creieri cuvintele lui Gross. }nainte de-a c[uta m[car un r[spuns, ]l fulger[ o nou[ ]ntrebare: “Dar dac[ are dreptate?” Acuma =tia c[ ]ntrebarea aceasta, sub alt[ form[, =i mai cu seam[ ceea ce se ascundea ]n dosul ei, i-a ]ncol\it ]n minte din clipa când a z[rit ]n gar[, ieri, pe Ilona. I se cl[tina sufletul ca ]n b[taia unor vânturi ne]mp[cate =i ]n suflet i se r[scoleau alte ]ntreb[ri, mereu altele. Ie=i ]n ulicioara g[rii =i se pomeni deodat[ cu Ilona... }n secunda când o v[zu, gândurile i se risipir[, ca alungate de o putere irezistibil[, =i ]n inim[ ]i r[mase numai bucurie. — Unde umbli pe aici, Ilona? ]i zise el cu l[comie, parc[ ar fi vrut s[-=i verse tot sufletul ]n ni=te vorbe care altfel n-ar ]nsemna nimic. Cum te-ai ascuns de nici nu te-ai mai ar[tat de asear[? — Mi-e fric[ de d-ta, murmur[ fata plecând ochii =i ocolindu-l. — +ireato, =ireato! f[cu Apostol, fericit de r[spunsul ei. Dar eu tot te-am v[zut adineaori, din cancelarie... Veneai de undeva =i erai mânioas[, =i-\i =edea bine... Ilona trecuse, f[r[ a mai scoate un cuvânt, iu\indu-=i mersul =i disp[rând degrab[, ]n vreme ce Bologa, ]ntorcându-se pe loc, o urm[rea cu ochii aprin=i. Apoi, de dup[ cotitura care ]nghi\ise pe Ilona se auzi huruit de ro\i grele =i ]n curând se ivi o c[ru\[ ]nc[rcat[ zdrav[n cu l[zi de muni\ii. Apostol tocmai voia s[-=i urmeze calea, când, lâng[ vizitiu, recunoscu pe locotenentul de huzari Varga care, sosind aproape, opri c[ru\a =i nu se d[du jos. Schimbar[ câteva vorbe =i ]ntreb[ri, cânt[rinduse din ochi cu o curiozitate ciudat[. }n sfâr=it, Varga zise, ]n glum[ =i totu=i cu o privire iscoditoare: — Te-am a=teptat s[ te arestez, Bologa... Se vede ]ns[ c[ 213
\i-ai mutat gândul... Apostol ]i sim\i ]n inim[ privirea ca un cu\it. Zâmbi ]ncurcat =i r[spunse, de asemenea cu ton glume\, dar neputându-=i ascunde o tremurare a buzelor: — A, n-ai uitat ]nc[ convorbirea de atunci?... Ei da, am lipsit la apel... Crezi c[ de aci ]ncolo e prea târziu? — Nu =tiu... Tu trebuie s[ =tii! zise Varga, devenind ]ndat[ serios. — A=a-i?... +-apoi frontul e mare, prietene... De ce numaidecât pe la tine? urm[ Bologa cu acela=i zâmbet. — Fire=te... negre=it... Dar eu te-am a=teptat, nu =tiu de ce... a=a... ]ngân[ locotenentul de huzari cu o lic[rire ]n ochi. Hai, d[-i drumul, b[iete! ad[ug[ c[tre vizitiu, ]ntinzându-i mâna lui Apostol =i zicându-i: La revedere... Am s[ te mai a=tept, Bologa!... Fii sigur, am s[ te a=tept... C[ru\a porni cu zgomot scâr\âitor, ]n care ultimele vorbe ale lui Varga se pierdur[ ca ]ntr-o pr[bu=ire. Apostol Bologa merse pe urmele c[ru\ei, cu surâsul zugr[vit pe obraji, parc[ ar fi vrut s[ mai spun[ ceva huzarului. Tocmai ]n fa\a spitalului ]=i d[du seama c[ dore=te s[ vad[ neap[rat pe Cervenko, ca =i cum numai Cervenko ar fi ]n stare s[-i dezv[luie taina lini=tii adev[rate =i s[-i dea un leac ]mpotriva tuturor chinurilor sufletului. Spitalul improvizat ]n localul =coalei avea dou[ s[li cu vreo treizeci de paturi. }n cea dinspre uli\[, ]ntr-un col\, z[cea c[pitanul Cervenko. Un doctora= cu obrajii p[mântii explic[ lui Bologa, ]nainte de a-l introduce, c[ Cervenko e de dou[ s[pt[mâni aici, cu un glonte, rico=at, ]n piept... “Glontele, p[trunzând de-a curmezi=ul, a frânt dou[ coaste, =i-a pierdut for\a de penetra\ie =i s-a oprit ]n pl[mânul st[ng, ]n apropierea inimii, a=a c[ ni-e peste putin\[ s[-l ajungem =i s[-l extra214
gem... Pe bolnav ]l jeneaz[ ]ngrozitor =i, afar[ dac[ o ]ntâmplare norocoas[ nu va interveni, poate s[-i provoace o hemoragie mortal[... }n sfâr=it, noi sper[m... ]n ajutorul lui Dumnezeu, dar bolnavul trebuie cru\at =i mai ales n-are voie s[ vorbeasc[... De altfel, are dureri cumplite =i...” Apostol Bologa se apropie de patul lui Cervenko ]n vârful picioarelor. C[pitanul, foarte palid, cu fa\a ]n sus, avea ochii verzi \inti\i ]n tavanul cu grinzi. Obrajii lui erau usca\i, cu pielea lucioas[, ]ntins[ pe oase, =i atât de alb[, c[ barba cafenie, resfirat[ peste ]nvelitoarea sur[, p[rea neagr[. }n ochi ]i ardea o lumin[ cu pâlpâiri de suferin\[ =i exaltare =i umilin\[, ca ni=te tainice respira\ii suflete=ti. Bologa se opri la vreo trei pa=i de pat, dar bolnavul nu ]ntoarse privirea spre dânsul, parc[ n-ar fi auzit nimic din ce se petrece pe lumea aceasta. De-abia când ]i rosti numele, ochii lui Cervenko r[spunser[ cu o lucire de bucurie. Pe urm[ Apostol se a=ez[ la picioare =i rosti câteva cuvinte care nu cereau r[spuns. C[pitanul bolnav zâmbi cu buzele =i cu ochii, blând, cu atâta bun[tate, c[ inima lui Apostol ]ncepu s[ tremure repede, fricoas[, ca o pas[re speriat[, sim\ind deodat[ mustr[ri dureroase =i ]ncredere mare. +i Bologa st[tu acolo, ]n fa\a bolnavului, aproape un ceas, f[r[ a scoate o vorb[, sorbindu-i privirile din ce ]n ce mai ]nsetat, ca =i cum din ele ar fi vrut s[-=i adune un m[nunchi de sprijin. N-ar fi fost ]n stare s[-=i l[mureasc[ sim\[mintele din clipele acelea, dar sufletul i se bucura ca p[truns de o tain[ nem[rginit[. Când se ridic[ de plecare, v[zu bine c[ buzele lui Cervenko se mi=c[ f[r[ glas. El totu=i ]n\elese ce-i spune =i, drept r[spuns, ]l s[rut[ pe amândoi obrajii. +i ochii bolnavului ]l petrecur[ pân[ la u=[ =i mai departe, prin zidurile s[lii, pân[ ]n uli\[... 215
4 Spre sear[, groparul Vidor sosi acas[ din ora=, unde fusese cu cumnatul s[u, =i ]ndat[ vru s[ afle de la Bologa cum st[ pacea, c[ pe aici iar se aud ve=ti de b[t[lii. — Noi vom afla cei din urm[ pacea, zise Apostol, fiindc[ pacea o fac cei ce n-au cunoscut r[zboiul! }n aceea=i sear[, trecând din cancelarie ]n odaia sa, g[si acolo pe Ilona care, f[r[ sfial[, aproape sfid[tor ]i zise: — Te-am a=teptat s[-\i spun c[ nu-s sup[rat[, dar mi-e ru=ine... Apostol o lu[ ]n bra\e =i ea ]=i ascunse obrajii pe pieptul lui. — Ilona... Ilona... murmur[ Apostol, strângând-o nebune=te =i s[rutându-i gura. Dar fata se smulse brusc din mâinile lui =i fugi afar[, parc[ s-ar fi sp[imântat de ceva... Peste câteva clipe veni ]ntr-adev[r Petre s[ aprind[ lampa. Cele dou[ zile urm[toare Apostol Bologa le petrecu ]ntro agita\ie cumplit[. Serviciul ]n birou ]l chinuia, ca =i cum ar fi stat pe cuie. }n mintea lui se stinser[ toate gândurile care nu priveau pe Ilona, precum inima =i toat[ fiin\a lui numai pe ea o râvneau ]n fiece clip[ cu o patim[ disperat[. Din cinci ]n cinci minute trecea ]n odaia de dincolo, mereu cu speran\a de a o vedea m[car pe Ilona. De câteva ori ]ncerc[ s[ se gândeasc[ la Cervenko, la Dumnezeu, la iubirea omului... Nu era ]n stare =i de altfel era convins c[, prin asemenea ]ncerc[ri, ar jigni-o pe ea. Ar fi vorbit numai despre Ilona toat[ ziua =i de-abia se st[pânea s[ nu ]ntrebe chiar pe grada\ii din cancelarie ce p[rere au de “fata gazdei”. Cu Pe216
tre ]ns[ st[tea mai lini=tit de vorb[, ]l iscodea ce face “feti=cana ceea”, unde se culc[, pe unde umbl[. Am[nuntele cele mai m[runte i se p[reau nespus de fermec[toare. Groparul nu-l mai plictisea, ba ]l c[uta =i-l stârnea la taifas =i mai ales se bucura aflând de la el câte ceva din copil[ria “feti\ei”. De altminteri nici Ilona nu se mai ascundea =i-=i f[cea mereu de lucru pe acas[, s[ fie mereu ]n ochii =i ]n calea lui. Totu=i, se ferea s[ intre ]n odaia “domnului ofi\er”, s[ n-o prind[ tat[l s[u, dar mai cu seam[ fiindc[ ]i era fric[ s[ n-o g[seasc[ Apostol iar acolo =i s[ nu se ]ntâmple cumva s[ nu mai poat[ sc[pa din ]mbr[\i=[rile lui. Numai de dou[ ori a trecut pragul ]n cele dou[ zile =i de amândou[ ori Apostol a sim\it-o, a alergat =i nu i-a dat drumul pân[ ce n-a s[rutat-o cu atâta foc, c[ era s[-=i piarz[ =i ea capul, ba a doua oar[ a dat =i ordonan\a peste ei. A treia zi, dup[ asfin\itul soarelui, groparul spuse locotenentului c[ se duce la F[get, unde va z[bovi tocmai pân[ sâmb[t[ dup[ prânz, c[ are acolo o “tabl[” de porumb =i ar vrea s-o are mâine cu uneltele =i vitele cumnatului, s[ ispr[veasc[ cu munca p[mântului =i s[ fie lini=tit de s[rb[torile Pa=tilor. Bologa uitase c[ e S[pt[mâna patimilor, cu toate c[ maic[-sa ]i amintise chiar =i ]n clipa pornirii trenului, mai ]ntreb[ câte ceva pe gropar despre s[rb[tori, gândindu-se numai c[ Ilona va r[mâne singur[ aici. Dup[ ce disp[ru groparul, Apostol, fericit, d[du s[ caute pe Ilona, o a=tept[... Nimic. }l cuprinse o triste\e chinuitoare când ]i tr[sni prin cap c[ fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cin[ =i ]ntâmpl[tor ]i spuse Petre c[ “feti=cana” s-a ]ncuiat ]n od[i\a din fund =i nici nu crâcne=te, parc-ar fi ]nghe\at acolo “cine =tie de frica cui”... Ziua urm[toare i se p[ru strâmb[, sf[râmat[ =i plin[ de 217
un miros acru. Nu v[zu deloc pe Ilona. De-abia seara o ]ntâlni, ]n tind[. Era g[tit[. }n cap o n[fram[ de m[tas[ verde ca iarba, iar pieptul strâns ]ntr-un l[ib[ra= de catifea ro=ie, ca ]n corset. }n cancelarie nimeni; ]n cealalt[ odaie ]ns[ Petre horob[ia, morm[ind rug[ciuni. Apostol, care tocmai ie=ea din cancelarie, o surprinse pe când ea c[uta s[ se strecoare nesim\it[. }i veni s[ \ipe de bucurie =i totu=i ]ncremeni ]n fa\a ei, privind-o doar cu ni=te ochi lacomi =i plini de spaim[. +i ea se opri, ]ngrozit[, =i se cl[tin[ pu\in pe picioare... Astfel trecur[ câteva clipe, amestecate cu rug[ciunile ordonan\ei din odaia ofi\erului. Apoi Bologa =opti cu o lucire nou[: — De ce te ascunzi de mine, Ilona? Fata, ca =i cum n-ar fi ]n\eles ]ntrebarea, p[li =i r[spunse ]ndat[ la alt[ ]ntrebare ce tremura ]n ochii lui: — Las[-m[... Trebuie s[ m[ duc la biseric[... E Vinerea mare... Denii... +i poimâine sunt Pa=tile... Apostol ]i v[zu numai buzele =i nu-i auzi glasul. Pe urm[ privirea ]i cobor] pe sâni gata parc[ s[ sparg[ laib[rul care-i ap[sa. Deodat[ se f[cu ro=u, o apuc[ de mân[ =i-i =opti cu alt[ ]nfl[c[rare, c[ fata ]=i feri obrajii: — Ilona, am s[ te a=tept de la biseric[... Fiindc[ ea t[cu, Apostol continu[ mai fierbinte, ]nfigându-=i ochii aprin=i ]n ochii ei speria\i: — Trebuie s[ vii, Ilona... acuma trebuie... de la biseric[... negre=it... te a=tept... Ilona se cutremur[ =i d[du s[ treac[. El ]i a\inu calea s[i aud[ r[spunsul ]nainte de toate. Se ciocnir[ piept ]n piept =i Apostol o strânse brusc ]n bra\e =i o s[rut[ prelung parc-ar fi dorit s[-i soarb[ tot sufletul dintr-o dat[. Fata, cu bra\ele moarte, murmur[ aproape dezn[d[jduit[: 218
— Doamne... Doamne, iart[-m[... — S[ vii, Ilona... Ilona! bâlbâi Bologa dându-i drumul ]n vreme ce ea, cu pa=i moi, ie=ea din tinda ]ntunecoas[. Apostol Bologa r[mase câteva clipe ]n tind[, aiurit, nesigur dac[ a fost aievea Ilona sau poate numai ]nchipuirea lui ve=nic nes[turat[ =i-a b[tut joc de dânsul. Pe buze ]l ardea s[rutarea ei =i ]n inim[ o fericire atât de vie, c[ ]ncepu s[ strige, ]n ne=tire, ca =i cum ar fi ]ncercat s[ ]n[bu=e un glas tulbur[tor: — Petre!... Petre!... Ordonan\a ap[ru ]n pragul od[ii, crezând c[ s-a ]ntâmplat ceva. Apostol ]=i veni ]n fire, se uit[ foarte vesel la Petre o clip[ =i-i zise, numai ca s[ nu tac[: — Ce faci, Petre?... Gata cina? Patul? Mi-e foame, Petre, =i sunt a=a de mul\umit, a=a de... Soldatul r[spunse grav, parc[ veselia st[pânului i-ar fi c[zut greu: — Am preg[tit tot, don' locotenent... c[ pe urm[ s[ m[ pot duce la biseric[... — Bine, bine, Petre... Du-te... unde vrei! strig[ Apostol de-abia st[pânindu-se s[ nu-l ]mbr[\i=eze, ]ntr-atâta bucuria din sufletul lui sim\ea nevoia s[ se ]mpart[ =i s[ se desfete. Nu intr[ ]n odaie, ci se repezi afar[, ca =i când ar fi vrut s[-=i vesteasc[ fericirea deodat[ cerului =i p[mântului. R[coarea serii ]l dezmetici. Se ]ntoarse ]napoi. }n fa\a casei ]i ap[ru ca o str[fulgerare prin creieri s[ mearg[ =i el la biseric[. }ntr-o clip[ se hot[r] =i ]n cea urm[toare ]=i lu[ seama, zicându-=i c[ va fi mul\ime mare acolo =i nu va putea vedea pe Ilona =i poate nici la sfâr=itul slujbei nu o va ]ntâlni, iar pân[ s[ vie dânsul acas[... Pe uli\[ treceau din când ]n când oameni singuratici spre 219
biseric[. }n odaia lui era aprins[ lampa =i, prin ferestrele mici, cu perdelu\ele albe netrase, v[zu patul a=ternut. “Dar dac[ n-are s[ vie?” ]i r[s[ri prin minte pe nea=teptate =i ]n aceea=i secund[ ]i zburar[ din suflet toate bucuriile. Un fior de frig ]l str[b[tu din cap pân[-n picioare. Intr[ ]n ograd[, mâhnit, cu un c[rbune aprins ]n inim[. Petre plecase. Era singur ]n toat[ casa. Pe mas[ ]l a=tepta mâncarea rece. Nici n-o atinse. Lu[ o carte de pe policioara de la c[p[tâiul patului =i se a=ez[ la mas[ s[ citeasc[, s[-=i omoare vremea =i mai ales s[-=i ostoiasc[ gândurile. Literele se ]ncurcau, fugeau =i se v[lm[=eau. +i inima-i era plin[ de mustr[ri nedeslu=ite. “Dac[ nu vine, ]nseamn[ c[ nu m[ iube=te =i atunci...” Ultimul cuvânt ]i r[mase suspendat ]n creier ca un vârf de floret[. Atunci... Atunci... }=i d[dea seama c[ iubirea aceasta ]l dep[rteaz[ de toate credin\ele =i n[zuin\ele lui =i totu=i sim\ea c[ f[r[ de ea i s-ar istovi inima =i via\a ]ns[=i =i-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu f[r[ margini. Nici o clip[ nu s-a gândit unde ]l va duce iubirea Ilonei, ca odinioar[ când a iubit pe Marta =i când a =tiut c[ va luao de nevast[. Acum nu era capabil s[ se gândeasc[ la nimic, c[ci dorea pe Ilona, cu toate sim\irile =i gândurile, ne]ncetat, parc[ toat[ fiin\a lui ar fi fost amenin\at[ de pieire dac[ nu i-ar fi jertfit ei toate clipele. Teama c[ Ilona nu va veni ]l ustura pân[ ]n m[duva oaselor. Cartea ]i tremura ]n mâini =i lumina l[mpii ]ncepu s[-l enerveze. Trânti volumul pe lavi\[ =i se plimb[ de ici-colo, din ce ]n ce mai repede, ca =i cum ar fi vrut s[ gr[beasc[ mersul vremii =i apropierea clipei hot[râtoare. }n sfâr=it nu mai putu r[bda lumina =i stinse lampa. Mai umbl[ câteva minute prin odaie, dar nelini=tea nu-l p[r[si. }mbr[cat cum era, se lungi ]n pat. }ntunericul =i t[cerea ]l 220
mângâiau. }=i auzea b[t[ile inimii, ca ni=te gâlgâiri ]n[bu=ite. Ca s[ ]n=ele vremea, se apuc[ s[ numere; nu ajunse nici pân[ la zece =i pierdu =irul... Trecu a=a o ve=nicie... Apoi deodat[ auzi, pe uli\[, glasuri... Vru s[ se ridice, dar imediat se r[zgândi =i r[mase nemi=cat... “Ar fi trebuit s-o a=tept afar[”, ]=i zise cu disperare ]ngrozitoare ]n suflet. }n aceea=i clip[ pa=ii ei r[sunar[ ]n ograd[. El ]i recunoscu, de=i niciodat[ nu =i-a dat seama c[-i cunoa=te... Pa=ii intr[ ]n tind[ =i se ]nmoaie, apoi se opresc =ov[ind... Apostol simte =ov[irea =i iar ]=i aude limpede b[t[ile inimii... Pe urm[ clan\a se mi=c[ f[r[ zgomot =i nici u=a nu scâr\âie, deschizându-se pu\in, de-abia atâta cât ]i trebuie ei ca s[ se strecoare... Iar ]i fulger[ prin gând lui Apostol s[ sar[ din pat =i iar r[mâne \intuit pe loc, ]ncercând s[-=i mulcomeasc[ inima =i ]nfrico=at s[ n-o sperie... “De ce nu ]nchide u=a?” ]=i zice apucat de o nou[ disperare. Dar chiar atunci aude z[vorul =i sufletul i se aprinde ]ntr-o scânteiere de bucurie. Ilona ]ncremeni dou[ minute lâng[ u=[... }n tind[ se auzir[ al\i pa=i, grei, târâ\i... Bologa =i Ilona se cutremurar[, ca =i când, fiecare ]n parte ar fi a=teptat ivirea unui vr[jma= pedepsitor... }n curând zgomotul din tind[ se potoli... “A fost Petre”, se gândi Apostol u=urat, auzind ]ndat[ fo=net de fust[ apropiindu-se... Fata se opri lâng[ pat, mereu nehot[rât[ =i ]ngrozit[. Inima ]n piept i se zvârcolea atât de aprig, c[ Apostol ]i auzea zvârcolirile... Apoi Apostol nu se mai putu st[pâni. }ntinse bra\ul spre ea =i degetele lui atinser[ sânii strân=i ]n laib[ra=ul de catifea... Ilona scoase un \ip[t ]n[bu=it. — Ilona... turturica mea s[lbatic[! =opti Bologa r[gu=it, lu]ndu-i mâna rece =i ]ncercând s[ se ridice. — Mi-e fric[... mi-e fric[... iart[-m[! murmur[ fata, vrând 221
s[ se fereasc[, cuprins[ brusc de o voin\[ nou[ de ]mpotrivire. Dar tot atunci sim\i c[ nu mai are nici o putere =i se plec[ asupra lui, ]ngânând cu patim[: — De acuma nu-mi pas[... chiar s[ m[ omoare! }i alunec[ piciorul pe podele =i c[zu moale, pe pat, suspinând lâng[ Apostol... 5 A doua zi, Apostol Bologa se sim\i ca dup[ o be\ie ru=inoas[. }i era sil[ de sine ]nsu=i, par-ar fi s[vâr=it o crim[. Se repezi de diminea\[ ]n cancelarie, g[si pretexte s[ oc[rasc[ pe cei doi slujba=i =i chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ie=i pe afar[, c[utând s[ fug[ de remu=c[ri. “Am n[v[lit ca o vijelie ]n via\a ei, am r[scolit-o =i nu m-am gândit decât la mine!” ]=i zicea ]ntruna scârbit, r[t[cind de ici-colo. Apoi deodat[ ]i r[s[ri ]n ochi zâmbetul Ilonei, fericit, supus, str[lucitor de iubire =i credin\[. — Nu-\i pare r[u, Ilona? o ]ntreb[ dânsul, =ov[itor. — Nu! r[spunse fata hot[rât. — Ai ]ncredere ]n mine, Ilona? urm[ el, tremurând. — Da! r[spunse ea cu ]nfl[c[rare. }n fa\a ei râdea bucuria ]ntreag[, netulburat[ de gânduri =i nep[s[toare de lume, triumf[toare =i ispititoare. Uitându-se lung ]n ochii ei, Bologa ]i v[zu inima toat[, cald[, simpl[, s[lbatic[, =i ]n c[ldura aceasta i se topi ]ngrijorarea ]ncetul cu ]ncetul. }n\elese c[ Ilona pre\uie=te mai mult decât toate tainele lumii, =i o clip[ sau poate mai pu\in, i se p[ru c[ tot universul se preface deodat[ ]n neant, l[sându-l numai pe el cu ea ]n fa\a lui Dumnezeu. 222
— Acuma ]ns[ trebuie s[ plec, zise apoi fata, c[ azi am mult de lucru... s[ fac ou[ ro=ii, cozonaci, pasc[... Doar mâine e }nvierea... Mai z[bovi un minut, parc[ inima nu ar fi l[sat-o s[ se despart[ de Apostol. Pe urm[ fugi ]n cas[, râzând... }n acela=i moment Bologa auzi foarte deslu=it din cancelarie, pe ferestrele deschise, glasul sergentului: — Mi se pare c[ locotenentul nostru a pus ochii pe fata groparului... — Ce-i drept, n-are gust r[u, r[spunse caporalul, râzând gros =i ]nfundat. Apostol Bologa arunc[ o privire spre ferestre =i deodat[ se ]nsenin[, ca =i când ar fi g[sit cheia ]n\elepciunii, =i morm[i: — E cam de diminea\[, dar... trebuie! Porni f[r[ s[ se mai uite ]napoi, =i nici nu se opri pân[ la poarta preotului Boteanu. }n fundul ogr[zii, ]n u=a grajdului, popa vorbea cu cineva, ]n capul gol, cu spatele spre uli\[. Apostol deschise porti\a. Scâr\âitul \â\ânilor f[cu pe Boteanu s[ ]ntoarc[ ]ndat[ capul. Soarele ]i umplu fa\a de lumin[. Mai arunc[ dou[ vorbe ]n grajd =i veni repede spre poart[. Când recunoscu pe Bologa, ]ncepu s[ zâmbeasc[ atât de vesel, parc[ nu l-ar mai fi v[zut de pe b[ncile =colii, “cum ar fi trebuit s[ zâmbeasc[ acum o lun[”, gândi Apostol f[r[ s[ vrea. — Apostole, Apostole, ai mai venit pe la noi?... Ce vânt bun te aduce? zise preotul, ]nduio=at. Bologa ]i strânse mâna, ]mb[rb[tat de senin[tatea lui, bolborosind cuvinte ne]n\elese. “Cât de str[in a fost atunci =i acuma cât e de blajin!” ]=i zicea uimit de schimbarea preotului. — Haidem, Apostole, ]n veranda noastr[ \[r[neasc[! relu[ 223
Boteanu, cuprinzându-i mijlocul =i ]ndreptându-se spre gr[dini\a din fa\a casei. Parc[ acum toat[ ]nf[\i=area casei parohiale ar fi fost mai prietenoas[. }n cerdac era o mas[ acoperit[ cu fa\a alb[ =i trei scaune ]mprejur, iar pe stâlpi =i pe parmaclâc vrejile =i frunzele vi\ei-s[lbatice ]=i sorbeau verdea\a. — Pofte=te, Apostole, te rog! strig[ popa, frecându-=i mâinile cu mare bucurue. Ia loc aici... E foarte bine aici... +i preoteasa are s[ ne aduc[ ni=te cafele cu lapte cum n-ai mâncat nici pe la Pesta!... Scuz[-m[ numai o secund[, Apostole... o secund[! Apostol =ezu, ]n vreme ce Constantin Boteanu se repezi ]n cas[, s[ vesteasc[ pe preoteas[ c[ a primit un oaspe. Cerdacul se r[sf[\a ]n c[ldura blând[ a dimine\ii. Pe mas[, c[teva mu=te se alungau ]mprejurul unei pete de cafea neagr[. — Deun[zi m-am sup[rat pe tine, p[rinte, zise Apostol c[tre preotul care se ]ntorcea mul\umit. Eram atât de am[rât, poate mai am[rât ca azi, =i n-ai vrut deloc s[ m[ ]n\elegi =i nici m[car s[-mi d[ruie=ti o vorb[ bun[! Imputarea din glasul lui Bologa ]nnour[ o clip[ fa\a preotului, ca =i când i-ar fi reamintit o suferin\[. R[spunse mai blând, plecând ochii: — Erai tare aprins, Apostole, iar eu de-abia sosisem... Omul, când sufere, e mai egoist =i nu simte suferin\a aproapelui... Numai moartea ne ]mpac[ aievea cu lumea =i cu Dumnezeu! — Iubirea nu? ]ntreb[ Apostol repede, aproape ]nfrico=at. — Iubirea cea mare =i adev[rat[ e numai la Dumnezeu... Din cas[ izbucnir[ deodat[ plânsete prelungi =i n[tânge de copii. Pe uli\[ trecea un deta=ament de solda\i, ]n direc\ia frontului, obosi\i, ab[tu\i, cu capetele plecate, ca ni=te vite mânate spre zalhana. }n cerdac ]ns[ ardea lumina soarelui ca un râs de fat[ frumoas[. 224
— Copila=ii... ve=nic f[r[ astâmp[r, murmur[ Boteanu cu alt glas. +i biata preoteas[ toat[ ziulica trebuie s[-i mu=truluiasc[... Apostol zâmbi. Preotul urm[ iar[=i ]nviorat: — Dar am auzit c-ai fost dus pe acas[, Apostole... De aceea nu te-am mai z[rit... O, Doamne!... Barem pe acolo na trecut r[zboiul... — }mi amintesc cât erai tu de studios ]n N[s[ud, odinioar[, Constantine, zise Bologa, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu uite ceva. +i m[ gândesc, cum te-ai putut obi=nui aici, departe de lume, f[r[ c[r\i, f[r[ oameni de seama ta?... Trebuie s-o duci greu de tot. Popa Boteanu ro=i, dar ]n aceea=i clip[ ]i izvor] ]n ochi o lumin[ smerit[, care r[spândea ]n jurul lui valuri de ]ncredere =i simpatie. R[spunse f[r[ =ov[ire =i cu un zâmbet de ]mp[care: — Grea a fost lupta mea, Apostole, =i lung[ a fost... Dar Dumnezeu m-a ajutat =i mi-a deschis inima =i m-a mângâiat... C[ci via\a e pretutindeni, ]n firul de nisip ca =i ]n sufletul omului... +i pretutindeni oamenii au nevoie de mil[, s[ d[ruiasc[ =i s[ primeasc[. Sunt bune ele =i c[r\ile, ]ns[ numai via\a poate s[ te apropie de Dumnezeu! Cât timp tr[ie=ti ]ntre c[r\i =i din ele, \i se pare c[ acolo-i toat[ ]n\elepciunea... Apoi, când ie=i ]n lume, ]\i sim\i sufletul trist =i f[r[ sprijin, m[car de ai fi mistuit toate bibliotecile de pe fa\a p[mântului. A=a am p[\it =i m-am zbuciumat cumplit =i am crezut c[ nu voi g[si alinare nic[iri... Pe urm[, ]ncetul cu ]ncetul, ]n mijlocul naturii, m-a luat puhoiul vie\ii =i m-a dus prin suferin\e =i am[r[ciuni, ]nainte, f[r[ s[-mi dau seama ]ncotro... =i a=a ]ntr-un ceas, ori poate ]ntr-o singur[ secund[, m-am trezit cu sufletul plin de ]n\elegere! Am sim\it puterea =i slava =i bun[tatea lui Dumnezeu ]n inima mea, =i ]n sim\[mântul 225
acela am aflat dezlegarea tuturor tainelor, Apostole!... De atunci nu mai am nevoie de c[r\i, ci numai de Dumnezeu. +-apoi Dumnezeu e mai aproape de omul simplu, care tr[ie=te afar[, ]n vârtejul vie\ii... Mult mai aproape!... Credin\a fuge de c[r\i =i nu poate s[l[=lui statornic decât ]n sufletele care o doresc cu ]nfl[c[rare! Apostol Bologa ]ngân[ cu obrajii aprin=i: — P[rinte, simt cuvintele tale ]n inima mea... le simt, p[rinte! Preotul cl[tin[ din cap =i zise tot zâmbind: — Dintre to\i oameniii, filozofii simt cel mai anevoie adev[rul dumnezeiesc, pentru c[ ei caut[ cu mintea cea slab[ p[mânteasc[ pe Dumnezeu, =i nu cu inima credincioas[ =i atotcuprinz[toare! Când omul ]=i uit[ obâr=ia cereasc[ =i scormone=te ]n noroi ca s[ afle rostul tainelor lui Dumnezeu, cum s[ se ]nal\e sufletul =i cum s[ culeag[ ]n\elegere =i ]mp[care? }ntrebarea preotului pluti un r[stimp ]n razele de soare, apoi se destr[m[ ]ntr-o t[cere prelung[. Apostol se uit[ ]n p[mânt, cople=it de o ap[sare crâncen[. Popa Constantin st[tea ]n picioare, la câ\iva pa=i, cu fa\a ]n rev[rsarea de lumin[... Deodat[ Apostol Bologa ridic[ ochii spre el, ]nseta\i =i ]ndurera\i. — Constantine, murmur[ Apostol cu o voce groas[, ca =i cum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu toat[ via\a mam r[zboit cu Dumnezeu!... Auzi? M-am luptat ]n fiece minut, c[utându-l, adorându-l =i blestemându-l! Am sim\it totdeauna c[ am nevoie de Dumnezeu =i Dumnezeu m-a chinuit ]ngrozitor!... Am avut clipe când l-am sim\it ]n inima mea =i nu l-am putut p[stra acolo! De ce, p[rinte, nu lam p[strat? De ce n-a alungat el ]ndoielile, toate, s[ nu se mai re]ntoarc[ niciodat[?... +i fiindc[ clipele acelea au fost 226
nespus de fericite =i pline de lini=te, de aceea am alergat f[r[ odihn[, blestemând =i cercetând pretutindeni... Lupta aceasta m[ sugrum[ mereu =i fric[ mi-e c[ nu se va ispr[vi niciodat[, poate nici dincolo! Ochii lui Apostol se zvârcoleau ]n lacrimi, cu lic[riri disperate, a=teptând parc[ izb[virea suprem[ de la omul din fa\a lor. — Crede, Apostole, =i Dumnezeu va cobor] ]n inima ta când va bate ceasul, =i nu te va p[r[si ]n vecii vecilor! zise preotul cu un glas ]mpletit numai din n[dejde =i ]mb[rb[tare. Bologa, ca =i cum ]ntr-adev[r glasul i-ar fi picurat ]n suflet un balsam minunat, urm[ mai lini=tit, privind mereu ]n fa\a preotului: — Vreau s[ cred... =i uneori ]mi simt fiin\a curat[ =i primitoare ca un potir! Dar zadarnic implor =i zadarnic bat la toate por\ile, nimeni nu-mi r[spunde!... Cred, cred, p[rinte! Toate fibrele inimii mele numai credin\[ râvnesc, chiar când m[ sfâ=ie ]ndoielile =i ]ntreb[rile!... M-am r[zboit cu ispitirile urii =i le-am izgonit din sufletul meu... Sunt ]n stare s[ m[ umilesc, s[ m[ ]njosesc =i s[-mi presar cenu=[ pe cap, numai s[ dobândesc un strop de credin\[ neclintit[... T[cu o clip[ =i apoi continu[ cu o voce nou[: — M[ plimb ve=nic ]ntre dou[ pr[p[stii, Constantine!.. Ve=nic, ve=nic!... Pr[pastie afar[, pr[pastie ]n sufletul meu... +i la fiecare poticnire m[ uit ]n fundul pr[p[stiilor... la fiece poticnire!... +i a=a a fost totdeauna... De câte ori nu mi-am dat seama c[ omul nu poate merge singur pe drumul vie\ii, f[r[ o c[l[uz[ sigur[ =i totu=i mereu am ]ncercat!... Dar drumul vie\ii e plin de r[scruci, =i la fiecare r[scruce am fost silit s[ m[ opresc, s[ chibzuiesc, =i niciodat[ n-am nimerit calea cea dreapt[ =i m-am ]ntors ]napoi =i nici ]napoi n-am mai cunoscut drumul pe care am mers... 227
— +i eu am purtat crucea ta, Apostole, =i Dumnezeu, când am fost mai disperat, mi-a trimis credin\a cea tare ca stânca =i m-a mântuit! rosti preotul limpede ca o vestire, trecând al[turi de el. Numai credin\a neclintit[ mântuie=te pe om aici =i dincolo deopotriv[! Credin\a e puntea vie peste pr[p[stiile dintre sufletul zbuciumat =i lumea plin[ de enigme =i mai cu seam[ ]ntre om =i Dumnezeu!... Numai ]n credin\a neclintit[ vei g[si =i tu c[l[uza f[r[ gre= ]n via\[, c[ci numai ea te poate ]ndemna la fiece pas =i-\i poate spune ]n fiece minut cum s[-\i ]mpaci sufletul! Apostol Bologa plecase iar capul ]n p[mânt, ascultând cuvintele preotului ca o binecuvântare. +i când t[cu Constantin, nici el nu mai zise nimic, parc[ ]n sufletul lui s-ar fi coborât aievea o c[l[uz[ f[r[ gre=. Atunci intr[ ]n cerdac preoteasa, aducând ]n mân[ un co=ule\ cu pâine pr[jit[, iar dup[ ea, servitoarea b[trân[, p[=ind cu mare b[gare de seam[ ca s[ nu se verse ce=tile pline, a=ezate pe o tav[ de lemn ]nflorit. — Pune-o colea bini=or! =opti preoteasa dup[ ce zâmbi cu sfial[ spre Bologa. — }nc[ n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? ]ntreb[ deodat[ preotul cu mândrie. Poftim, prive=te-o =i spune-mi dac[ ai mai v[zut a=a c[prioar[ dr[g[la=[? — Vai, Constantine, nu \i-e ru=ine? zise preoteasa ro=ind pân[-n vârful nasului =i f[când semn servitoarei s[ plece. Preotesa era durdulie, plin[ de s[n[tate, cu obrajii buc[la\i =i cu ni=te ochi verzi sp[l[ci\i =i foarte blânzi. Apostol ]i s[rut[ mâna, murmurând câteva cuvinte. — Acuma o s[ ne ier\i, domnule, ad[ug[ preoteasa, mereu ro=ie de ru=ine, aranjând masa. Ca la \ar[ =i ca ]n r[zboi... Alt[dat[ aveam =i noi mai bine, dar cât a fost popa internat, c[tanele ne-au pr[p[dit... 228
— Las[, c[-i bine, c[prioar[, zise Boteanu, mângâind-o cu drag. C[ doar Apostol nu-i str[in... Ehe, tu erai ]n fa=e când noi puneam lumea la cale ]n N[s[ud! Preoteasa mai st[tu pân[ ce se a=ezar[ la mas[, având mare grij[ s[ spun[ c[ ea a potrivit cafelele, dar s[ mai pofteasc[ zah[r ori =var\ dac[ nu li se pare bun[, apoi se scuz[ ro=ind din nou, fiindc[ ]n cas[ se porniser[ iar ni=te scâncete sub\iri, =i ie=i zâmbind foarte ]ncurcat[. — O femeie rar[, Apostole, ]ncepu ]ndat[ preotul cu o voce cald[ de iubire. Ea a fost norocul meu... Am cunoscuto la un bal de teologi ]n Gherla, binecuvântat fie balul acela!... De altfel e chiar fata ]nainta=ului meu de aici, care a murit ]n anul când ne-am cunoscut. Soacra tr[ie=te... aici la noi... Nu-\i po\i ]nchipui tu ce ]nseamn[ o femeie care te iube=te aievea, pân[ la sacrificiu... Preoteasa mea e dintre femeile acelea, Apostole! Când \i-oi povesti odat[ p[timirile noastre, ai s[ ]n\elegi poate de ce o iubesc din tot sufletul... Las’ c[ e =i fata cult[, a ]nv[\at patru ani la Blaj... Apostol ]l ]ntrerupse brusc, ]nfigându-=i privirea ]n ochii lui: — O iube=ti mult... ca =i pe Dumnezeu? Boteanu r[mase o clip[ uimit, cu linguri\a rezemat[ ]n fundul ce=tii. Apoi r[spunse hot[rât, aproape solemn: — Da... mult, ca =i pe Dumnezeu!... Iubirea e una =i nedesp[r\it[, ]ntocmai ca credin\a! Inima mea cuprinde ]n aceea=i iubire pe Dumnezeu, =i pe tovar[=a vie\ii mele, =i pe mama copiilor mei!... Prin iubirea adev[rat[ sufletele unite se apropie de tronul Atotputernicului... }n ochii lui Apostol se aprinse atunci o str[lucire a=a de mare, c[ preotul Constantin de-abia ]=i putu st[pâni mirarea. 229
6 Apostol Bologa se ]ntoarse la cancelarie lini=tit =i se a=ternu pe lucru cu o sârguin\[ de om care =i-a potrivit via\a pe ore =i minute. Numai din când ]n când zvârlea ochii pe fereastr[, parc[ ar fi a=teptat pe cineva, dar f[r[ ner[bdare =i f[r[ vreo strângere de inim[, sigur c[ cel a=teptat va sosi negre=it la timp. Pe la unsprezece groparul Vidor intr[ pe poart[, posomorât =i cu o leg[tur[ ]n mân[. Atunci Apostol se scul[ de la birou =i a=ez[ tocul ]n c[limar[. Doar degetele ]i tremurau pu\in. U=a cancelariei era deschis[ =i ]n curând groparul ap[ru ]n prag dând bun[ ziua ofi\erului, ca totdeauna. Bologa r[spunse simplu, ad[ugând f[r[ s[ mai a=tepte obi=nuitele ]ntreb[ri despre pace ale b[trânului: — A= dori s[-\i vorbesc ceva... ceva foarte important... acuma... numaidecât... Groparul, curios, vru s[ intre ]n cancelarie, dar Apostol ]l opri: — Dincolo... la mine... Vin =i eu ]ndat[! — Bine, prea bine, zise Vidor, uitându-se nedumerit spre cei doi grada\i, ca =i când ar fi vrut s[ citeasc[ vreo explica\ie pe fe\ele lor. Bine... Atunci m[ duc s[ dau fetei leg[tura =i vin... Apostol ramase lâng[ birou, ]n picioare, pân[ ce v[zu pe Vidor intrând ]n odaia de dincolo, pe urm[ trecu =i el, f[r[ =ov[ire, dregându-=i pu\in glasul, ]n mers. Pe fa\a groparului citi un fel de spaim[ amestecat[ cu =iretenie. — Bade, vorbi Bologa hot[rât, mi-e drag[ Ilona =i vreau 230
s-o iau de nevast[, dac[ vrea =i ea =i dac[ mi-o dai =i dumneata! Groparul Vidor se uit[ lung ]n ochii lui, f[r[ s[ clipeasc[, =i nu r[spunse, parc[ n-ar fi ]n\eles nimica sau ar mai fi a=teptat l[muriri. — }mi trebuie r[spunsul acuma, numaidecât! continu[ Apostol, enervat pu\in de t[cerea b[nuitoare a \[ranului. S[ nu crezi c[ mi-a tr[snit prin cap a=a... M-am gândit bine =i am cump[nit... Vidor ]ntoarse ochii spre ferestrele dinspre ograd[, oft[, se sc[rpin[ ]n ceaf[, cl[tin[ din cap =i apoi zise rar, uitânduse cam piezi= la ofi\er: — De... domnule locotenent, vorb[ mare ai spus, recunosc, c[ =tim =i noi omenia =i cuviin\a, m[car c[ suntem oameni de rând, cum ne-a l[sat Dumnezeu... Apoi, nu zic, \io fi ea drag[ d-tale, fata, dar =i eu sunt om b[trân =i am p[\it multe =i cu lingura cea mare am ]nghi\it necazurile =i de aceea cred c[ nu-i pentru dumneata feti=cana noastr[... C[ ea, s[r[cu\a, nici avere n-are, nici ]nv[\at[ nu-i =i nicicum nu se potrive=te cu dumneata, domnule locotenent! — Fiindc[ mi-e drag[, ne potrivim, murmur[ Apostol tulburat, ca =i cum n-ar fi a=teptat ]mpotrivire. Groparul se mai sc[rpin[ ]n cap, mai cercet[ din ochi ]ntr-ascuns pe locotenent, mereu nehot[rât =i b[nuitor. }n sfâr=it merse la u=[ =i, din prag, strig[: — Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute! Fata sosi ]ndat[, ]ntreb[toare, cu degetele murd[rite de vopseaua ou[lor ro=ii. Când ]i spuse tat[l s[u c[ ofi\erul o cere de so\ie, se sp[imânt[, se uit[ la Bologa =i izbucni ]n lacrimi. Groparul st[rui s[ r[spund[ “domnului locotenent”, 231
dar toate fur[ ]n zadar: Ilona plângea =i nici ]n ruptul capului nu voia s[ deschid[ gura. — Ne pierdem vremea de poman[, domnule locotenent, zise ]n cele din urm[ Vidor cu dispre\. Muierea tot muiere, din lacrimi n-o sco\i nici cu =ase boi... De altminteri, ce s[ mai lungim vorba, c[ fata trebuie s[ fac[ precum ]i poruncesc eu! Se mai uit[ o clip[ ]n ochii lui Apostol, apoi se duse la el cu mâna ]ntins[, rostind ap[sat: — Mare cinste ne faci, domnule locotenent... De-acu numai s[ fie ]ntr-un ceas bun =i cu noroc =i s[ tr[i\i. Apostol, luminat de bucurie, se apropie de Ilona, care ]=i acoperise obrajii cu =or\ul, plângând mereu ]n[bu=it. — Ilona! =opti el mi=cat. Vrei s[ fii mireasa mea, Ilona? Ea ]=i dezveli fa\a =i-i r[spunse printr-o privire fierbinte, izvorât[ din plâns =i ]mpodobit[ cu un surâs de fericire. +i Apostol o s[rut[, f[r[ sfial[, pe obrajii umezi de lacrimi. — Atunci s[ mergem degrab[ la preotul satului s[ ne logodeasc[! zise Bologa, sim\ind pe buze gustul lacrimilor ei. V[ a=tept ]n cancelarie... Se re]ntoarse la birou, mai lini=tit de cum venise. Peste o jum[tate de ceas groparul b[tu la u=[, vestindu-l c[ sunt gata de plecare. Atât Vidor, cât =i Ilona se ]mbr[caser[ ]n haine de s[rb[toare. Apostol observ[ c[ fata ]=i pusese n[frama verde de ieri =i mai ales l[ib[ra=ul de catifea ro=ie care-i rotunjea sânii. Preotul Boteanu se cruci de mirare când se pomeni iar cu Bologa, =i ]nc[ ]ntov[r[=it de Vidor cu fata... }ntreb[ cu glas pu\in ]ngrijorat: — Ce-i, Apostole?... Ce s-a ]ntâmplat?... C[ doar nici trei 232
ceasuri n-au trecut... — Tu m-ai ]nv[\at, p[rinte, =i ne-am gr[bit s[-\i cerem binecuvântarea! zise Apostol zâmbind. Boteanu, nedumerit, ]i pofti ]n odaia unde odinioar[ a primit pe Apostol =i ceru ner[bd[tor explica\ii. Când afl[ hot[rârea lui Apostol, se uit[ pe rând la to\i trei, neputându-=i ascunde mirarea. Apoi se scuz[ pentru o secund[, ie=i afar[, desigur s[ spuie =i preotesei ce minune s-a ]ntâmplat, =i reveni cu patrafirul, crucea =i cartea de rug[ciuni. — Dac[-i a=a, s[ ne rug[m Domnului s[ v[ blagosloveasc[ unirea, murmur[ preotul, foarte blând, deschizând cartea. Citi rug[ciunile obi=nuite, c[utând s[ le ]nve=mânteze ]n cât mai mult[ evlavie =i solemnitate. Pe urm[ s[rutar[ cu to\ii crucea, iar tinerii se ]mbr[\i=ar[. Preotul mai ad[ug[ câteva cuvinte, ]ndemnând mai cu seam[ pe Ilona s[ pre\uiasc[ norocul ce i l-a trimis Dumnezeu =i s[ se sileasc[ a fi vrednic[ de bucuria care i se h[r[ze=te din mila cerului. Fata plânse =i groparul se ]nduio=[. — Acuma ]ns[ pofti\i =i lua\i loc, s[ cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina str[mo=easc[! zise Boteanu, sco\ând =i ]mp[turind patrafirul. Ca =i cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dat[ sosi servitoarea cu sticla plin[ =i cu paharele =i, peste câteva clipe, ]ns[=i preoteasa, str[lucitoare de ner[bdare. — Uite, c[prioar[, prietenul nostru =i-a ales mireas[ pe Ilona! strig[ preotul, cu totul vesel, umplând paharele. Preoteasa felicit[ pe Apostol =i-i l[ud[ pe Ilona c[-i fat[ cuminte =i... }n glasul ei ]ns[ era atâta uimire, c[ Apostol nici nu ]ndr[zni s[ r[spund[ =i se bucur[ când “c[prioara” trecu la Ilona, s-o descoase =i s[-=i astâmpere curiozitatea 233
prin fel de fel de ]ntreb[ri. Dup[ ce preoteasa se mai potoli, Boteanu le spuse o veste grozav[, pe care adineaori, ]ndat[ ce a plecat Apostol, i-a adus-o un soldat ce se afl[ ]n gazd[ pe aici, prin vecini... Soldatul tocmai se ]ntorcea din F[get =i acolo a aflat c[ azinoapte au fost prin=i, nu se =tie unde, trei bie\i \[rani, despre care se zice c[ sunt spioni =i c[ au trimis anume =tiri de ]nsemn[tate vr[jma=ilor, prin front. Groparul interveni degrab[ cu l[muriri mai complete: el a v[zut cu ochii pe cei aresta\i. Generalul cel mare =ade doar ]n casa cumnatului din F[get =i cumnatul, fiind =i primar, =tie tot ce se face =i ce se petrece. Adev[rul este c[ de acum dou[ s[pt[mâni a venit porunca prin sate s[ nu mai ias[ nimeni, nici cu vitele =i nici dup[ lemne, pe aproape de front, dar oamenii, n[tângi =i pro=ti, nu ]n\eleg de vorb[ bun[ =i parc[ ]nadins numai pe acolo umbl[... Militarii au tot ]nchis ochii =i s-au mul\umit s[-i ia la goan[. De vreo câteva zile ]ns[ divizia face preg[tiri mari pe front, nu se =tie cu ce scop =i din ce pricin[. +i atunci au b[gat de seam[ c[ orice ordin se d[ aici =i orice mi=care, peste o zi, dou[, ajunge =i la cuno=tin\a du=manului. }n sfâr=it s-a zis c[ trebuie s[ fie pe aici spioni, iar spionii nu pot fi decât tocmai \[ranii care, ]n ciuda poruncilor stra=nice, se vâr[ mereu prin zona frontului. A=a au pus mâna azinoapte pe trei =i i-au adus ]ntre baionete la F[get. Generalul e atât de mânios, c[ a poruncit s[-i spânzure pe to\i trei, ca s[ dea o pild[ stra=nic[. Mâine are s[-i judece Curtea Mar\ial[, =i dac[ generalul cel mare a poruncit, apoi de bun[ seam[ c[ o s[-i =i spânzure... — Cumnat[-mea, s[raca, a plâns ca o nebun[ de mila lor, sfâr=i groparul. Doi sunt din F[get, oameni cunoscu\i, români, iar unul e de aici, de la noi... Bietul Horvat, domnule 234
p[rinte, c[ trebuie s[-l =tii, de pe uli\a g[rii... Vai de capul lui! M[ b[tea gândul s[-i spun nevestei sale, dar nu =tiu... parc[ mi-e groaz[!... +i iaca a=a!... Tocmai era s[-i povestesc dumnealui, domnului locotenent, dar cum m-a luat cu fata, am =i uitat, uita-m-ar moartea! — Doamne, iart[-ne p[catele =i ap[r[-ne de primejdii! murmur[ preotul, ]nchinându-se cu evlavie. Moartea \ine praznic mare ]n vremurile de azi... O, Doamne, ne]n\elese sunt =i prea ]n\elepte hot[rârile tale! Fie-\i mil[ de sl[biciunule noastre =i nu ne l[sa f[r[ mângâiere acum =i pururea, amin! Apostol Bologa ]=i f[cu cruce de trei ori, cu ochii muia\i ]n lacrimi, cu inima ]nsângerat[ de o mil[ mare. La plecare, preotul ]i strânse mâna prelung =i-i zise: — Apoi s[ vii negre=it la }nviere, Apostole... s[-\i mai ]nt[re=ti inima =i credin\a ]n Dumnezeu, c[ vezi bine cât de cumplite-s vremurile =i cât[ nevoie are sufletul omului de sprijin =i de ]ndurare! — Negre=it! r[spunse Apostol din toat[ inima. Dup[-amiaza trecu ca p[rerea, ]n cancelarie, la lucru. Seara, la cin[, spuse =i lui Petre c[ se va ]nsura cu Ilona. Ordonan\a ]i ur[ noroc numai cu jum[tate de gur[: aflase vestea de la ]ns[=i Ilona =i nu putea pricepe cum s[ ia “domni=orul” de nevast[ o \[r[ncu\[ =i s[rac[, =i proast[, când ar fi g[sit atâtea fete de boier, numai s[ fi ]ntins un deget. Porunci seara soldatului s[-l trezeasc[ la vreme pentru }nviere. Pe la miezul nop\ii se de=tept[ ]n alint[rile Ilonei: — Scoal[, lene=ule... Aide, s[ nu pierzi tocmai }nvierea! Pân[ s[ se dezmeticeasc[, fata disp[ru f[r[ zgomot... Se ]mbr[c[ ]n grab[. R[coarea nop\ii ]i ]nvior[ pa=ii. Cerul era 235
senin, vân[t, =i stelele pâlpâiau ca ni=te lumini\e pe bolta unei imense catedrale. Curtea bisericii era plin[ de oameni =i totu=i mai soseau mereu, care singuratici, care ]n pâlcuri. Bisericu\a de lemn, veche, l[sat[ ]ntr-o parte =i proptit[ cu bârne ca s[ nu se d[râme, cu turnule\ul r[sucit pu\in, cu u=a atât de joas[, c[ trebuia s[ te pleci intrând, de-abia se deosebea ]n ]ntuneric dintre pomii b[trâni care-=i ]ntindeau ramurile, ca ni=te bra\e ocrotitoare, pân[ deasupra acoperi=ului... Dinl[untru, ca dintr-o pe=ter[, se auzea un glas chinuit, morm[ind când t[r[g[nat =i dureros, când aspru =i ascu\it. — E prea devreme, =opti cineva lâng[ Bologa, c[ci p[rintele sluje=te a=a fel ]ncât tocmai când se crap[ de ziu[ s[ ispr[veasc[ liturghia! — Mai bine prea devreme decât s[ n-ai loc nici m[car ]n curtea bicericii, r[spunse altul cu imputare. Oamenii se ]mbulzeau, =opteau. Ici-colo se st[pâneau râsete ]n[bu=ite. }ntunericul ]ncepea s[ se ]mblânzeasc[. }n sfâr=it u=a bisericii se lumin[ =i, peste câteva minute, preotul, cu Evanghelia pe bra\ =i cu o lumânare aprins[ ]n cealalt[ mân[, se ivi ]n prag. Zeci de lumân[rele se ]ntinser[ ner[bd[toare spre preotul ]n od[jdii str[lucitoare =i ]n curând curtea bisericii se umplu de lumini\e galbene, pl[pânde, ca o ceat[ sfioas[ de suflete care a=teapt[, tremurând la por\ile cerului, glasul izb[virii. Printre \[ranii ce se ]nghesuiau ]n jurul preotului, Apostol Bologa v[zu =i mul\i solda\i, cu fe\ele transfigurate de evlavie, bolborosind rug[ciuni fierbin\i. Dar mai ales se mir[, z[rind, la o parte, cu lumân[rica aprins[, pe sergentul ungur de la cancelaria lui. Apoi ]ncepu slujba. Preotul Boteanu cânta blând, cu glas 236
sub\ire, cu ochii ]nchi=i sau ridica\i spre ]n[l\imile cere=ti. Lumina juca pe fa\a lui slab[, dându-i ]nf[\i=area unui sfânt dintr-o icoan[ veche. }mprejurul lui Apostol buzele oamenilor, uscate, se mi=cau repede, nes[\ioase. Fumul de t[mâie se r[spândea ]n valuri albastre =i credincio=ii ]l sorbeau cu bucurie ca o mireasm[ din alt[ lume. — ...S-ascult[m sfânta evanghelie! cânt[ preotul, t[r[g[nat, uitându-se peste capetele mul\imii cu o privire care parc[ vestea o tain[ nou[. Toat[ lumea c[zu ]n genunchi. Apostol asculta dus, cu ochii pe buzele preotului. Cuvintele se leg[nau, pluteau =i se ]mpreunau ]ntr-o melodie stranie, care-i picura ]n suflet nem[rginit[ ]ncredere. }ncet, ]n ne=tire, plec[ fruntea ]n p[mânt, sim\indu-=i inima cople=it[ de ceva nespus de amar. Apoi deodat[ auzi iar glasul preotului, triumf[tor =i puternic, vesel ca o trâmbi\[ de argint: — Hristos a ]nviat din mor\i... Apostol s[ri ]n picioare. To\i oamenii cântau, cu fe\ele albe de bucurie. +i glasurile fâlfâiau ca ni=te stegule\e de pace =i se ridicau ]n v[zduhul limpede =i se ]n[l\au tot mai sus, pân[ la tronul mângâierilor cere=ti... 7 }n duminica Pa=tilor avu mai mult de lucru la cancelarie, totu=i la prânz f[cu o pauz[ =i lu[ masa ]mpreun[ cu Vidor =i cu Ilona. Groparul ]i povesti a doua oar[, cu am[nunte noi, despre cei trei \[rani aresta\i =i, muncit de curiozitate, se repezi dup[-amiaz[ pân[ la cumnatul s[u, s[ mai afle nout[\i. Putea acuma pleca lini=tit, fiindc[ nu mai avea grija fetei. 237
— De-aci ]nainte ai s-o p[ze=ti d-ta mai stra=nic decât mine, zise c[tre Bologa, clipind =iret. Spre sear[, ]nainte de a se ]ntoarce groparul din F[get, se auzi prin sat c[ cei trei ]mpricina\i au fost osândi\i la moarte de Curtea Mar\ial[ =i c[ chiar mâine vor fi spânzura\i. Vestea umplu de groaz[ pe s[teni =i p[trunse ca o =tafet[ sinistr[ prin toate casele, mohorând bucuria s[rb[torilor. Totu=i, groparul Vidor aduse =i nout[\i. Mai ]ntâi c[ osândi\ii vor fi executa\i ]ntr-adev[r mâine diminea\[, ]nainte de r[s[ritul soarelui. S-au dus rudele, cunoscu\ii lor, =i au ]ngenuncheat =i au plâns ]n fa\a generalului, s[-i ierte, s[-i fie mil[... A=! Generalul e foc =i i-a alungat cu jandarmii. Pe urm[ alta: azi-noapte au mai fost aresta\i ]nc[ patru oameni, tot din F[get =i tot ]n zona frontului, iar mâine o s[-i judece =i pe ace=tia. — }n sfâr=it, se vede c[ generalul =i-a pus ]n gând s[ ne spânzure pe to\i, rând pe rând, oft[ groparul, foarte posomorât. Se mai duse pe la vecini s[ le povesteasc[ nenorocirea ce s-a ab[tut asupra oamenilor din senin, dar se ]ntoarse degrab[ acas[, se schimb[ =i plec[ iar la F[get. — Poate s[ le fiu de folos bie\ilor oameni, cu meseria mea, zise luându-=i r[mas bun de la Apostol =i Ilona, ]nchinându-se, Doamne ce n[past[!... Doamne, fere=te!... A doua zi Vidor veni acas[ la amiaz[, numai s[ dea de =tire c[ cei trei au fost spânzura\i ]ntr-o brani=te, la marginea =oselei, jum[tate calea ]ntre Lunca =i F[get. — Nici nu le-au ridicat spânzur[tori, povesti groparul, plângând ca o bab[. I-au ag[\at, ca pe ni=te câini, pe câte o crac[ de copac... Am vrut s[ le facem groap[, cum se cuvine cre=tinilor, dar nu i-au coborât din =treang... Zice c[-i porun238
ca s[ atârne acolo trei zile =i trei nop\i, s[-i vaz[ toat[ lumea =i s[ se ]nve\e minte!... Doamne, Doamne, ap[r[-ne! Pân[ ce le-au pus la\ul de gât, s-au jurat bie\ii oameni c[ nu-s vinova\i... Parc[ a vrut cineva s[-i asculte?... Ordin =i iar ordin!... +i uite-a=a, a doua zi de Pa=ti! Doamne, mare e=ti =i mare-i mila ta, Doamne!... +i mai sunt patru ]nchi=i!... Porni numaidecât ]napoi, spre F[get, f[r[ s[ ia ceva ]n gur[, cu ochii ar=i de lacrimi, gârbovit de spate ca =i cum ]ntr-o zi ar fi tr[it zece ani. Peste vreo dou[ ceasuri, tocmai pe când Apostol era mai ocupat, n[v[li ]n cancelarie c[pitanul Klapka strigând: — Bologa! Fericitule!... Ai sosit din concediu?... De mult?... A, fericitule!... Dar barem e=ti s[n[tos acuma? }mbr[\i=[ zgomotos pe Apostol, cople=indu-l cu ]ntreb[ri. Era pu\in sl[bit la fa\[, numai b[rbu\a de mili\ian p[rea mai blond[, mai rar[ =i mai ne]ngrijit[. Dup[ câteva minute, Bologa ]l pofti dincolo, s[ vorbeasc[ mai ]n tihn[. Acolo g[sir[ pe Ilona, care nu mai l[sa pe Petre nici s[ intre ]n odaie, geloas[ =i dornic[ s[-=i serveasc[ ea singur[ logodnicul =i s[-l ]ngrijeasc[. Klapka, v[zând-o, nici una, nici dou[, o lu[ =treng[re=te de gu=[, alegându-se cu o palm[ zdrav[n[ peste mân[. — Aa? Aprig[ feti\[! murmur[ c[pitanul uimit. Ce-i drept, love=te \ap[n!... Dar cine-i frumoasa, Bologa?... Ehei, bine o duci tu aici! De aceea nu-\i pas[ de noi! — E logodnica mea, zise Apostol zâmbind. — Cum? Logodnica...ta? ]ntreb[ Klapka complet z[p[cit. Bine, dar asta-i... asta-i nebunie, Bologa!... Iart[-m[, poate c[ sunt b[d[ran, totu=i... nu pricep! Nu pricep nimic! — Ei, dac[ ar pricepe omul toate câte nu le pricepe, ce farmec ar mai avea via\a? r[spunse Bologa vesel. Mai bine 239
=ezi colea, odihne=te-te pu\in =i s[ ciocnim ou[ ro=ii, c[ e a doua zi de Pa=ti. +i, ]n vreme ce Klapka se a=ez[ la mas[, aiurit, Apostol ie=i ]n tind[ =i se re]ntoarse apoi ]mpreun[ cu Ilona, care aducea o farfurie cu ou[ ro=ii =i alta cu pasc[ =i cozonac. C[pitanul se scul[ ]n picioare =i, foarte galant =i ]ncurcat, zise c[tre Ilona: — Adineaori am fost r[u-crescut... dar n-am =tiut c[... am crezut c[... s[ m[ ier\i... De=i nu =tia boab[ nem\easc[, Ilona ]n\elese cam ce vrea Klapka, se uit[ la el lung =i apoi pufni ]ntr-un râs atât de vesel, c[ amândoi b[rba\ii râser[ ]mpreun[ cu ea. — Feti\a... adic[ logodnica ta, e mare =treng[ri\[! zise Klapka dup[ ce Ilona fugi afar[, s[ râd[ ]n voie. Oricum, ad[ug[ pe urm[ serios, logodna asta e un mister, pentru mine, fire=te... — +i pentru mine! =opti Apostol cu o fâlfâire de entuziasm. Dar nu numai logodna, ci toat[ via\a, ]ncepând cu sufletul meu =i sfâr=ind cu infinitul ]nstelat! C[pitanul ]i arunc[ o privire mirat[ =i relu[ nehot[rât: — Bine... a=a se zice... Astea-s dintre vorbele mari pe care to\i le sim\im =i nimeni nu le ]n\elege aievea... Logodna ]ns[ e ceva material, e un fapt precis. Ceva ce nu pricep ]n logodna aceasta sunt motivele care te-au ]ndemnat s[-\i legi viitorul cu o feti\[, nostim[, negre=it, dar necivilizat[... }n sfâr=it, un om ca tine ce poate g[si ]ntr-o \[r[ncu\[, =i ]nc[ unguroaic[? Uite, asta nu pricep, dragul meu! — Sufletul e acela=i la \[ranc[ =i la contes[, r[spunse Bologa cu mai mult[ ]nsufle\ire. Cel pu\in ]n privin\a cuprinsului... Numai forma a schimbat-o civiliza\ia. +i e=ti sigur c[ schimbarea s-a f[cut ]ntru fericirea omului?... Nu, nu, eu 240
cred c[ civiliza\ia a falsificat pe om =i l-a ]nr[it; omul primitiv e bun =i drept =i credincios, de aceea e mult mai fericit ca omul civilizat!... Imensei majorit[\i a omenirii civiliza\ia nu i-a d[ruit pân[ azi decât r[zboiul, care pune fa\[ ]n fa\[ milioane de oameni =i care ucide mii =i mii de suflete ]ntr-o secund[! Binefacerile civiliza\iei se r[sfrâng numai asupra câtorva privilegia\i suferind de plictiseal[ =i de spleen. Pentru o mie cinci sute de milioane de oameni civiliza\ia e o pacoste, dac[ nu chiar un rafinat sistem de robire! — Oare f[r[ binefacerile civiliza\iei ai mai putea tu ]nsu\i s[ te ridici ]mpotriva lor? ]ntreb[ Klapka cu un surâs. — Atunci n-a= fi sim\it nevoia s[ le dispre\uiesc =i a= fi fost desigur mai fericit! strig[ Apostol ]ndârjit. Civiliza\ia dtale stârne=te ]n bietul suflet omenesc numai ]ntreb[ri, dar nu e ]n stare s[-\i ofere nici un r[spuns! Fiece “cucerire” a civiliza\iei a d[râmat câte-o buc[\ic[ din fericirea omului, pân[ ce nu i-a l[sat ]n suflet decât un morman de ruine... }n locul credin\ei a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea s[l vâre ]ntr-o formul[ ingenioas[, iar pe urm[ s[-=i frece mâinile =i s[ zic[: “Poftim, am cucerit =i pe Dumnezeu!”... }ns[=i muzica divin[, care e via\a, a tot despicat-o =i a explicat-o, ]ncât azi s[rmanul om “civilizat” nu mai =tie ]ncotro s-o apuce, dezgustat =i de sine ]nsu=i... Mi-e scârb[ de civiliza\ie, c[pitane! Zece mii de ani de civiliza\ie nu pre\uiesc cât o singur[ clip[ de adev[rat[ ]mp[care sufleteasc[! Klapka ]l asculta din ce ]n ce mai nedumerit, ]=i smulgea b[rbu\a, ner[bd[tor, gândindu-se mereu s[-l ]ntrerup[ =i s[i spuie c[ pentru altceva a venit el aici... — Drag[ Bologa, eu... ]ncerc[ Klapka s[ zic[. Dar Apostol, gr[bit, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu-=i piarz[ =irul sau parc[ ceea ce spunea ]l ap[sa pe suflet =i vroi s[ 241
scape mai repede de ap[sare, continu[: — Numai un moment, c[pitane... S[ ]nmormântez civiliza\ia ]n inima mea, definitiv. Ea mi-a zdrobit via\a =i ma chinuit dou[zeci de ani, ne]ncetat... Ea m-a ]ndemnat s[mi c[l[uzesc via\a dup[ concep\ii =i formule =i principii. De câte ori via\a tr[gea cu buretele peste construc\iile mele neroade, ]mi f[ceam altele mai n[zdr[vane =i m[ mândream c[ eu...— Eu, cu e mare — am izbutit s[-mi croiesc, soarta, s[ m[ pun de-a curmezi=ul vie\ii =i al lui Dumnezeu!... A trebuit s[ m[ izbesc cu capul de to\i pere\ii pân[ s[ m[ smulg din ghearele r[t[cirilor, pân[ s[ m[ reg[sesc pe mine ]nsumi, sufletul meu ]nsetat de Dumnezeu =i de fericire! — Da... da... omul are nevoie de un sprijin sufletesc, murmur[ c[pitanul. — A=a-i? zise Bologa st[ruitor, ca =i cum aprobarea l-ar fi ]nt[rit. A=a-i?... A=a-i... Un sprijin, c[pitane!... Credin\[, mult[, nesfâr=it[, oarb[... Credin\a-i Dumnezeu, c[pitane! Atunci ]ns[, parc[ exuberan\a l-ar fi ru=inat, se uit[ la Klapka o clip[ =i urm[ cu alt glas, foarte schimbat: — Vorbesc, vorbesc =i... Nu te sup[ra! Mi-e plin[ inima... Te rog! ad[ug[ zâmbind =i ar[tând farfuriile de pe mas[. Sunt f[cute de logodnica mea... O cheam[ Ilona... +ezi! De ce stai ]n picioare? Se a=ezar[ amândoi. Klapka ]mbuc[ din pasc[ =i vorbi mestecând: — }mi aduc aminte când ai fost pe la mine, pe front... +tii, când cu ofi\erul român... Cât erai de zbuciumat... Am crezut c[ te-ai sup[rat pe mine fiindc[ nu m-am entuziasmat de planurile tale de fug[... \ii minte? Ai plecat furios... — Da... furios, zise Apostol dând din cap. — Ai avut noroc cu boala, relu[ c[pitanul ]nghi\ind un 242
g[lbenu= tare. Nu =tiu de ce am avut =i mai am ]nc[ presim\irea c[ te-ar prinde dac[ ai ]ncerca s[ treci dincolo... Nu =tiu... De aceea ]\i port mereu de grij[. Poate c[-i o supersti\ie... Oricum, te-ai n[scut ]ntr-o zodie cu noroc, Bologa!... Mai ]ntâi pentru c[ ai sc[pat de front... Aici parc[ nici n-ai fi ]n r[zboi... — Adev[rat, parc[ nici n-ar exista r[zboiul! f[cu Bologa cu un surâs mul\umit. Sunt ca un func\ionar b[trân, ori ca un cal de tramvai. Toat[ ziua cu acelea=i registre =i foi de muni\ii... notez, controlez, adun... O ma=in[ de cancelarie... Adev[rat! Nu m[ mai gândesc la r[zboi =i chiar la nimic... }n realitate, fericirea ]ngusteaz[ cumplit orizontul omului, nu crezi? — Poate... }n orice caz pe front n-ai r[gaz s[ ui\i unde te afli, zise Klapka, oftând si plecând ochii, ]n care ap[ruse o ]ngrijorare grea. De vreo zece zile avem fierbere =i preg[tiri =i ordine peste ordine ]ncât te trec sudori reci... Ce-o fi, Dumnezeu =tie, vom ataca noi, sau a=tept[m atacul lor?... Am fost azi pe la cartier, chiar de acolo vin... To\i sunt mu\i =i gravi =i ridic[ din umeri: s[-i ia dracul pe to\i!... +i pretutindeni o vigilen\[ extraordinar[, mai ales c[ ]n ultimele zile au ]nceput oamenii s[ dezerteze la du=man pe capete, cu deosebire românii... Numai azi-noapte am aflat c-ar fi =ters-o vreo cinci infanteri=ti, a=a c[-\i ]nchipui ce-i pe la noi! Klapka se uit[ la Apostol cercet[tor, ca =i cum ar fi vrut s[ vaz[ ce impresie i-au f[cut =tirile acestea. Apostol ]ns[ asculta lini=tit, =i ]n ochii lui pâlpâia blând numai mil[ =i triste\e. C[pitanul continu[ cu mai mult[ inim[: — +i aici cu civilii... Ai zice c-a turbat generalul. Am v[zut trecând spre F[get... Sunt trei spânzura\i, la marginea =os243
elei, ]ntr-o p[durice... Mi-am adus aminte de p[durea spânzura\ilor... Pân[ =i calul meu s-a speriat =i a pornit ]ntrun galop nebun... Acuma, la ]ntoarcere, nici n-am mai venit pe =osea, ci am luat-o pe linia drumului-de-fier, ca s[ nu mai v[d groz[via ceea... +i Curtea Mar\ial[ de-abia =i-a ]nceput activitatea! Tocmai când s[ plec ]ncoace, am auzit c-ar mai fi condamnat pe patru \[rani... Un ceas a durat judecata =i ]ntr-un ceas patru spânzura\i! C[pitanul t[cu iar, a=teptând parc[ ceva. Ochii lui Bologa, ]neca\i ]n lacrimi, ]l priveau lung, fix, adânc. — Dar tot la cartier, zise Klapka dup[ o pauz[, cu fa\a ]nseninat[ pu\in, am aflat c[ vor s[ retrag[ pe to\i solda\ii români din front =i s[-i trimit[ aiurea... Nu =tiu dac[ =i pe ofi\eri... Dac[ ar fi adev[rat, ai putea r[sufla =i tu lini=tit!... De aceea trebuie s[ te astâmperi acuma, Bologa, ad[ug[ deodat[ cu c[ldur[. S[ fii mul\umit c[ e=ti aici =i s[ a=tep\i norocul!... |i-am mai spus eu odinioar[ c[ norocul e salvatorul nostru... — Da... norocul =i Dumnezeu, ]ngân[ Apostol tulburat, ]nchizând pleoapele, ]ncât dou[ =iroaie sub\iri de lacrimi i se rostogolir[ pe obrajii palizi =i alunecar[ pe piept, ]nsemnând dou[ pete s[rate deasupra buzunarelor tunicii verzui. Acuma nu mai vreau nimic... Acuma Dumnezeu ]mi poart[ de grij[ =i m[ c[l[uze=te... Cum va orândui Dumnezeu, a=a voi face, c[ci toate speran\ele mele ]n Dumnezeu s-au adunat... numai Dumnezeu... Klapka se ridic[ vesel, cu o explozie de bucurie, =i-l ]mbr[\is[ strigând: — Ei, atunci pot s[-\i m[rturisesc c[ numai pentru aceasta m-am ab[tut pe aici, Bologa!... Te =tiam nebun =i muream de fric[ s[ nu cazi ]n capcan[!... Dac[ ai =ti ce bucurie mi-ai 244
f[cut, m-ai s[ruta!... Slav[ Domnului, de-aci ]ncolo n-am s[ mai tremur de câte ori v[d vreun arestat pe front... Apostol Bologa ]l s[rut[, mi=cat, pe obraji... }n aceea=i sear[ sosi ordinul ca Petre s[ se prezinte ]n dou[zeci =i patru de ore la regiment; ]n locul lui, regimentul va pune alt soldat la dispozi\ia locotenentului Bologa. Când afl[ Petre, rug[ pe Apostol s[ nu-l lase, =i toat[ noaptea o petrecu citind Visul Maicii Domnului =i zicând rug[ciuni. A doua zi ]ns[ trebui s[ plece... Fiindc[ Apostol r[mase mâhnit, Ilona ]l asigur[ c[ nu mai are nevoie de ordonan\[ de vreme ce ea e lâng[ el, gata s[-l urmeze oriunde, chiar pe front. Groparul veni dup[-amiaz[, zdrobit, =i ]n loc s[ mai povesteasc[ ce-a v[zut, morm[i plângând: — Acum sunt =apte... =apte... =apte... 8 Apostol Bologa ]=i zicea =i sim\ea c[ acuma cea mai mare nenorocire pentru el ar fi desp[r\irea de Ilona. I se p[rea c[ via\a lui ]ncepe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona se lumineaz[, ca o od[i\[ plin[ de soare =i de bucurie. O fericire simpl[, tumultuoas[ =i copil[reasc[ ]i s[l[=luia ]n suflet... St[tea ]n cancelarie, lucra cu râvn[ de slujba= con=tiincios, =i vremea ]i trecea repede, pentru c[ la sfâr=it ]l a=tepta Ilona. Iubindu-se, f[ceau numai planuri de viitor. Apostol ]i zugr[vea cum are s-o ]nve\e carte, cum va ]mbr[ca-o mai frumos ca orice doamn[, =i cum va fi ea cea mai frumoas[ femeie din lume... Ilona, fire=te, asculta fermecat[, se ]nvoia la toate, dar ]i cerea mereu s[-i jure c[ o iube=te =i c[ niciodat[ n-are s[ se uite, nici cu coada ochiului, la alt[ femeie... Joi dup[-amiaz[, exact la ora patru, Apostol ]=i ]ntre245
rupse lucrul la birou =i trecu la Ilona, s[-i spuie c-a hot[rât s[ fac[ nunta la Parva, cu alai mare =i cu l[utari, iar de cununat s[-i cunune preotul Boteanu... Nu apuc[ s[ sfâr=easc[. Pe uli\a hopuroas[ se auzi duduitul unui automobil ce se apropia ]n goan[. Bologa, mirat, se duse la fereastr[ =i v[zu c[ ma=ina opre=te brusc ]n fa\a casei. Se ]ntoarse spre Ilona ]ntreb[tor. }n ochii ei, peste r[m[=i\ele bucuriei, lucea o spaim[. — Du-te repede, c[ te caut[ pe d-ta! =opti ea, ag[\ândui-se de bra\. Apostol ie=i, nedumerit, ]n u=a tinzii. Pe poart[ tocmai intra un plutonier ]nalt, de=irat, cu fa\a cenu=ie =i uscat[, f[r[ must[\i =i cu ni=te favorite sure. Lui Apostol i se p[ru cunoscut, dar nu-=i amintea de unde. — Ordin urgent de la excelen\a-sa! raport[ plutonierul, salutând respectuos, cu glas moale =i totu=i aproape obraznic =i poruncitor. }ntinse un plic. Bologa se uit[ ]ntâi la plic, apoi la plutonier =i, gândindu-se unde a mai v[zut pe plutonierul acesta cu fa\a cenu=ie, zise: — A=tep\i r[spuns? — Da, domnule locotenent, r[spuns foarte urgent! zise plutonierul mai poruncitor parc[ =i salutând din nou. Desf[când plicul, Apostol nu se putu st[pâni s[ nu ]ntrebe, nervos: — Te-am mai v[zut undeva pe d-ta, plutonier!... Unde serve=ti, la ce birou? — La pretura diviziei, r[spunse plutonierul cu un zâmbet urât. — Da? morm[i locotenentul, tot nedumerit, fiind sigur c[ l-a v[zut aiurea, undeva, =i nec[jit c[ nu-i vine deloc ]n 246
minte unde anume. }=i arunc[ ochii ]n foaia de serviciu, isc[lit[ de un aghiotant. Era invitat s[ se ]nf[\i=eze imediat la comandamentul diviziei spre a primi ordine. — Bine, zise Bologa lini=tit. Voi veni mâine diminea\[, c[ci acuma tot e târziu =i pân[ s[ ajung eu acolo, excelen\a... — Ave\i ma=ina la dispozi\ie, domnule locotenent, ]l ]ntrerupse plutonierul, st[ruitor. Chiar am ordin s[ v[... — A, da... a=a-i... Atunci, bine... Atunci a=teapt[ pu\in, f[cu Apostol, plictisit numai pentru c[ trebuia s[ se despart[ de Ilona. Intr[ ]n cancelarie, spuse c[ pleac[ la cartier, apoi se duse dincolo unde Ilona ]l a=tepta tremurând, plâns[, cu o b[nuial[ rea ]n inim[. — De ce te cheam[? =opti ea atât de ]ncet, parc[ odaia ar fi fost plin[ de vr[jma=i la pând[. — Ei, cine =tie ce fleacuri, morm[i Apostol cu glas indiferent, g[tindu-se de drum. Apoi, dup[ ce ]=i puse casca, merse lâng[ ea, tulburat =i el acuma, sim\ind ]n suflet o prevestire grea. Vru s[-=i ascund[ ]ns[ nelini=tea =i bolborosi: — Ilona... la revedere!... N-ai nici o grij[... Spune-i =i tat[lui t[u... Adic[... da... el e chiar ]n F[get, da... Am s[-i spun eu... Fii lini=tit[, micu\o... lini=tit[!... — Ia seama pe acolo! murmur[ Ilona cu obrajii l[crima\i, rug[toare =i ]nfrico=at[. Dumnezeu s[-\i ajute! — Amin! murmur[ Apostol, ]nchinându-se. Pe urm[ o strânse ]n bra\e =i o s[rut[, =optindu-i ]n ureche, ca o m[rturisire de dragoste: — Lini=tit[... N-ai grij[... Mireasa mea... Plutonierul st[tea ]n mijlocul ogr[zii, rezemat ]ntr-un 247
picior, cu mâna ]n =old, cu ochii ]nchi=i, parc[ i-ar fi fost team[ de lumina soarelui. Z[rindu-l a=a, Apostol Bologa ]=i reaminti brusc c[ l-a v[zut ]n Zirin, la execu\ia lui Svoboda, instruind ]n spatele spânzur[torii pe caporalul scund =i negricios care avea s[ fie c[l[u. Apostol se scutur[ ca de un gândac gre\os =i se urc[ ]n automobil far[ s[ se mai uite la el. Nimai când porni ma=ina, ]ntoarse capul. Ilona era ]n poart[; gura zâmbea, ochii plângeau... Pe =oseaua neted[, automobilul zbura. Bologa privea drept ]nainte, v[zând ]n acela=i timp spatele =oferului =i al plutonierului, botul ma=inii =i panglica sur[, =erpuit[, ce venea =i se pierdea sub ro\ile vertiginoase. Gândurile lui ]ns[ alergau când ]nainte, când ]napoi, f[r[ astâmp[r, ca un cârd de p[s[ri r[t[cite. Oare de ce ]l cheam[ generalul? Poate c[ reclama\ia lui P[l[gie=u... dar tocmai acuma?... +i Ilona, cum a r[mas ]n poart[... parc[ =i-ar fi luat r[mas bun pentru totdeauna... De ce =i-a luat r[mas bun? +oseaua p[trundea ]ntr-o p[dure de brazi. }nainte de a ie=i din p[dure, Apostol auzi un glas care-i risipi gândurile. }n aceea=i clip[ v[zu fa\a cenu=ie a plutonierului, ]ntoars[ spre el, ]mp[r\it[ ]n dou[ de un rânjet. — Numaidecât ajungem, domnule locotenent, la locul unde sunt spânzura\i spionii, zicea plutonierul =i, parc[ n-ar fi mi=cat deloc f[lcile, rânjetul ciudat ]i r[mânea neclintit. Merit[ s[ vede\i cum atârn[ =i acum ca ni=te... Automobilul, trecând peste o groap[, curm[ vorbele plutonierului. Bologa, uitându-se mereu ]n fa\a lui, t[cu =i ]ntinse doar gâtul, ca =i cum ar fi vrut s[ vaz[ mai bine. — Mai este o cotitur[, urm[ plutonierul, cu mândrie ]n glas. — Dou[, dou[! strig[ =oferul, f[r[ a ]ntoarce capul. 248
— A=a-i... da... dou[, exact! zise iar plutonierul, ru=inat, dar cu ochii tot spre locotenent, a=teptând, poate, un r[spuns. Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. }=i smulse privirea din fa\a lui =i o ridic[ mai sus, ]nainte. Sufletul ]ntreg i se ghemui ]ntr-o a=teptare chinuitoare. Dar când sosir[ la cotitura a doua, ]i fulger[ deodat[ prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantel[ ]n jurul unui nasture, p[durea spânzura\ilor... +i numaidecât a=teptarea se schimb[ ]ntr-o groaz[ cu mii de ghimpi, care-i ]n\epau inima din ce ]n ce mai dureros. Cotitura r[mase ]n urm[. +oseaua cobora ]ntr-o groap[ larg[, cu fundul de livezi =i ogoare. }n mijlocul gropii, ca un smoc de p[r pe o chelie de peruc[ cu marginile r[sfrânte, ]nnegrea o brani=te. Ma=ina parc[ nici nu mai atingea p[mântul... Plutonierul se uit[ iar ]napoi, repede, crezând c[ locotenentul va porunci s[ mic=oreze iu\eala. Apostol nu vedea nimic... Panglica sur[, copacii brani=tii... }n câteva clipe automobilul ]nghi\i cele patru sute de metri cât \inea p[duricea, =i totu=i lui Bologa i se p[ru c-a mers o ve=nicie, atât de bine a v[zut tot. Pe dreapta erau patru, fiecare pe câte un copac, to\i cu capetele goale, leg[nându-se foarte u=or, parc[ numai de vântul stârnit de goana ma=inii. Cei doi de la margini ]ntorceau spatele =i aveau opinci ]n picioare. Unul din mijloc cu ni=te bocanci plini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele ]n =an\ul =oselei =i, din fa\a umflat[, violet[, scotea limba vân[t[ spre trec[tori. }n stânga atârnau trei, uitându-se pe =oseaua dreapt[, nep[s[tori =i neclinti\i, dar cu cre=tetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau ]ntr-un arin b[trân, mai sus ca ceilal\i, iar mai ]ncolo, pe o crac[ sub\ire, care te miri cum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mâinile legate 249
la spate, scurt =i slab, ca un copil, cu fa\a toat[ cafenie, ca =i când ar fi fost muruit cu lut gras. Din acela=i copac =i la aceea=i ]n[l\ime se mai ]ntindea o creang[ groas[, liber[... Apostol Bologa ]i v[zuse pe to\i a=a de l[murit, c[ ar fi putut spune despre fiecare câ\i nasturi avea pe hainele murdare =i zdren\uite... +i totu=i ]n ochii lui, cei =apte se multiplicau ne]ncetat, iar brani=tea se transforma treptat ]ntr-o p[dure f[r[ margini, spintecat[ de un drum f[r[ sfâr=it... +i ]n fiece copac al p[durii nem[rginite, de-a lungul =oselei nesfâr=ite, i se p[rea c[ atârn[ al\i oameni, mereu al\ii, to\i cu ochii dup[ el, cerându-i socoteal[... Automobilul gonea acuma al[turi de linia ferat[ pe =oseaua dreapt[ =i neted[ ca o rigl[. Brani=tea nici nu se mai vedea. }nainte, la vreo doi kilometri, lucea turnul bisericii din F[get =i, ceva mai aproape, ro=ea coperi=ul g[rii, care era chiar ]n marginea satului. Apostol se uita drept ]nainte, dar ]n ochii lui jucau spânzura\ii, numai spânzura\ii, din ce ]n ce mai mul\i =i mai mustr[tori... Apoi deodat[, ]n mijlocul lor ap[ru iar fa\a plutonierului, cu zâmbetul sup[r[tor, ce-i descoperea din\ii g[lbui, cu o gaur[ neagr[ ]n gingia de jos, =i iar auzi glasul enervat, care ]ncerca s[ fie lingu=itor: — Cele dou[ santinele pe care le-a\i v[zut stau numai ziua, ca s[ nu-i ciuguleasc[ corbii, pentru c[ pe aici sunt mul\i corbi, foarte mul\i... Noaptea le retragem, fire=te... noaptea nu umbl[ corbii. }ntâi fusese ordonat s[ atârne numai trei zile, dar pe urm[ excelen\a, având ]n vedere ]nmul\irea cazurilor criminale, a hot[rât s[ r[mâie acolo spânzura\ii, pân[ la noi ordine... Bologa nu z[rise santinelele =i de-abia acuma b[gase de seam[ c[ plutonierul e =tirb. Glasul i se p[rea cu totul str[in =i parc[ ie=ea dintr-un beci umed. }n\elegea fiece vorb[ =i se 250
mira cum poate vorbi plutonierul atât de lini=tit, ca din carte. Apoi sim\i o nevoie crâncen[ s[ zic[ =i el ceva =i bâlbâi r[gu=it: — }ngrozitor! Plutonierul nu auzi bine =i c[sc[ ochii cenu=ii spre Apostol care, furios, \ip[ a=a de ascu\it, c[ =i =oferul se uit[ o clip[ ]napoi: — }ngrozitor! — }ngrozitor... am ]n\eles! f[cu plutonierul speriat, f[r[ zâmbet, ]ntorcând repede capul. }ndat[ ce r[mase singur, ]n fa\a lui Apostol ]ncepu iar[ s[ r[sar[ p[durea spânzura\ilor... Dar acuma p[rea c[ to\i sunt la fel =i ]n privirea tuturor str[luce=te aceea=i ]nsufle\ire stranie, ademenitoare, ca =i focul din ochii oamenilor care pornesc la asalt. Apostol se cutremur[. “Acela=i om, spânzurat de nenum[rate ori, ca o protestare nesfâr=it[...” +i deodat[ ]=i zise: “E Svoboda... privirea lui...” }n aceea=i clip[ ]=i aminti cu o precizie chinuitoare cum a votat condamnarea cehului, cât a fost de trufa= c[ a avut onoarea s[ fac[ parte din Curtea Mar\ial[, cum s-a amestecat, din exces de zel, =i cum a dat o mân[ de ajutor la preg[tirea execu\iei, cum a apucat =treangul ]ncercându-l dac[ e destul de rezistent... }n amândou[ palmele sim\ea atingerea aspr[ a funiei. Amintirea aceasta i se pref[cu ]n suflet ]ntr-un sim\[mânt de ru=ine =i p[rere de r[u, atât de cumplit, de mustr[tor, parc[ ar fi stat ]n fa\a lui Dumnezeu ]n ziua judec[\ii de apoi. Sim\[mântul straniu ]l st[pâni numai o secund[, =i totu=i parc[ ]i deschise larg por\ile adâncimilor nep[trunse, unde clocotesc explica\iile tuturor tainelor vie\ii. Apoi vedenia spânzura\ilor pieri brusc, =i ]n inima lui Apostol cobor] o lini=te mare. Privirile lui ]mbr[\i=au mun\ii, 251
=i v[ile, =i cerul... Prin r[p[iala motorului furios auzea limpede zumzetul frunzelor tinere de fag =i clinchetul sec al acelor de brazi din dep[rtare. Verdele mohorât al p[durilor se ]ngâna ]ntr-o armonie cald[ cu albastrul alburiu al v[zduhului... 9 Automobilul opri scurt ]n fa\a unei ogr[zi largi, cu poarta deschis[. Bologa s[ri jos, a=tept[ dou[ clipe pe plutonierul care spunea ceva =oferului, =i intrar[ ]mpreun[, ]n vreme ce ma=ina trecea mai departe. Dou[ case mari, b[trâne=ti, m[rgineau ograda. Cea din dreapta, cu gr[dini\[ de flori ]n fa\[, v[ruit[ de curând, avea vreo cinci od[i. }n trei locuia generalul Karg, iar ]n celelalte dou[ din fund, proprietarul, ]nsu=i primarul comunei. Casa din stânga era a unui ]nv[\[tor care a murit, anul trecut, ]n Italia. |inuse pe sora primarului. V[duva cu cei cinci copii a fost nevoit[ s[ se mute la o rud[, ]n sat, fiindc[ ]n cas[ s-au instalat birourile comandamentului. Mai ]nainte ograda a fost desp[r\it[ cu un gard de uluci, pe care militarii l-au pus pe foc, ]ncât acuma fântâna cu cump[n[ st[tea stingher[ ca o amenin\are... }n fund se vedea un rând de acareturi noi. Mai ]ncolo era gr[dina cu pruni ]nflori\i, mergând pân[ sub coasta de molif\i. }n fa\a =oproanelor, mai mul\i solda\i sp[lau dou[ automobile, al[turi de un ]ntreg parc de motociclete. Prin coridorul =i ]naintea u=ii caselor din stânga se ]mbulzeau solda\i de toate armele, a=teptând ordine =i, ]n a=teptare, se tr[geau =i se ]mpingeau, pufnind de râs =i vorbind ]n =oapte, c[ci generalul nu permitea nici un fel de zgomot 252
care s[-i tulbure ocupa\iile... Lâng[ fântân[, pretorul diviziei st[tea de vorb[ cu un civil de vreo cincizeci de ani, rumen, chipe=, blajin la ]nf[\i=are, ]mbr[cat jum[tate nem\e=te, jum[tate \[r[ne=te. Pretorul, burtos, cu musta\a sur[, ]=i ]nso\ea cuvintele cu gesturi ap[sate, iar omul se uita speriat ]n ochii lui, dând mereu din cap ]n semn de aprobare. Când v[zu pe Bologa, pretorul se ]ntoarse =i-i strig[ u=urat: — Ei, bine c-ai sosit, dragule!... }n sfâr=it... Am sc[pat de o grij[ teribil[... }nchipuie=te-\i, s-a ]mboln[vit locotenentul din Curtea Mar\ial[ =i cât pe-aci s[ nu mai putem func\iona, de=i mâine avem o afacere extrem de grav[... Excelen\a nu mai ]ng[duie s[ retragem ofi\eri din front pentru completarea Cur\ii... }n sfâr=it po\i s[-\i ]nchipui prin ce emo\ii am trecut! Dându-i mâna, Apostol ]ntreb[: — Pentru aceasta m[ cheam[ generalul? — Desigur... Probabil, vrea s[-\i dea personal instruc\ii, =tii obiceiul lui, zise pretorul cu o ]nsufle\ire ce contrasta nepl[cut cu gr[simea lui. Fiindc[ trebuie s[ stârpim prin orice mijloc tr[darea, Bologa!... Ce-i aici e nemaipomenit! Orice mi=care se face, a doua zi du=manul o =tie... Pân[ =i inten\iile noastre cele mai secrete du=manul le cunoa=te... Ei bine, asta nu mai merge! Din moment ]n moment ne a=tept[m la evenimente importante =i iat[-ne ]nconjura\i numai de spioni, parc[ am fi ]n \ar[ inamic[... Eu, fire=te, am con=tiin\a ]mp[cat[! Eu de mult mi-am f[cut datoria =i am raportat excelen\ei c[ aici nu miroase a patriotism. Excelen\a nu m-a ascultat. Avea ]ncredere. Zicea c[ suntem acas[... Acuma poftim, acas[!... Chiar asear[ mi-au adus jandarmii doisprezece bandi\i, aduna\i de prin p[duri, din 253
spatele frontului... Doisprezece! Ce zici?... Frumos num[r!... Tocmai spuneam primarului cât sunt de revoltat... Un furnicar de tr[d[tori... Apostol Bologa ]l ]ntrerupse cu imputare =i plictiseal[: — De ce nu m[ l[sa\i pe mine ]n pace, c[pitane? Ce ave\i cu mine? Primarul aprob[ din cap, ]nviorat pu\in. Pretorul ]ns[ se sup[r[ =i r[spunse indignat: — Apoi, fire=te, a=a vorbi\i to\i =i v[ codi\i, ca =i când Curtea Mar\ial[ ar fi ceva... de mâna a zecea! Nu v[ da\i seama c[, ]n fond, de noi depinde toat[ vitejia voastr[... R[zboiul nu se câ=tig[ numai cu tunuri =i cu “ura”, domnule! Asta a fost odat[!... Azi mai mult face creierul decât bra\ul!... N-ar fi r[u s[ p[trunde\i =i voi serviciile imense pe care le aducem noi patriei, n-ar fi deloc r[u!... Numai mentalitatea voastr[ e de vin[ c[ divizia nici n-are o Curte Mar\ial[ permanent[, cum scrie la legea de organizare, =i c[ trebuie s[ adun[m membrii cu arcanul de câte ori se ivesc cazuri de judecat! Lipsa de ofi\eri nu poate fi o scuz[ serioas[... S[ munceasc[ fiecare cum muncesc eu =i atunci nu va mai fi lips[ de ofi\eri tocmai pentru o institu\ie atât de necesar[, atât de indispensabil[, cum e Curtea Mar\ial[ la o divizie. Adic[ eu cum sunt =i pretor, =i magistrat-instructor, =i procurorul cur\ii, ]ntr-o singur[ persoan[? Fire=te c[ muncesc de-mi crap[ ochii... S[ fac[ =i al\ii ca mine!... C[ci, s[ sti\i, b[ie\i, nu exist[ victorie f[r[ Curte Mar\ial[! Pretorul era c[pitan activ =i, ca s[ scape de front, se convinsese c[ serviciul lui va hot[r] soarta r[zboiului. Se temea cumplit de moarte =i bubuitul tunurilor ]l ]ngrozea, ]ncât ]=i astupa urechile. Ve=nic i se p[rea c[ e prea aproape de front re=edin\a cartierului =i ]=i dibuia beciuri speciale 254
unde s[ se ascund[ de aeroplanele vr[jma=e. Se credea totu=i erou =i avea un dispre\ aproape curajos fa\[ de barbarii din tran=ee. Acuma, v[zând la spatele lui Bologa pe plutonierul cu fa\a cenu=ie =i deoarece Bologa examina casele =i acareturile indiferent, parc[ nici n-ar fi vrut s[-l mai asculte, pretorul strig[ cu mândrie =i resemnare: — Haidem, plutonier, la munc[!... Noi nu cunoa=tem odihna... Asta-i soarta noastr[!... Mai avem câteva interogatorii =i trebuie s[ ]ncheiem dosarele, c[ci mâine e zi mare... Arunc[ o privire dispre\uitoare lui Bologa =i porni gr[bit, leg[nându-=i burta, spre casa din stânga, urmat de aproape de plutonierul credincios. Apostol oft[ u=urat... Apoi, dup[ un r[stimp, ]ntreb[ pe primarul care nu =tia ce s[ fac[: — Generalul e aici?... D-ta poate c[... — Doarme, r[spunse repede primarul. Totdeauna se odihne=te dup[ prânz câte dou[-trei ceasuri... Dar de-acu trebuie s[ se scoale, c[ s-a cam ]nserat... Pe când Bologa se gândea s[ caute pe aghiotantul generalului, se pomenir[ cu groparul Vidor, care tocmai intrase pe poart[. V[zând pe Apostol, groparul se ]nnour[: — Vai de mine, domnule locotenent!... Da' când ai venit? — Serviciul, murmur[ Apostol. Uite, m-au chemat la Curtea Mar\ial[... — Nu mai spune! se sp[imânt[ groparul. Pe d-ta?... Oare de ce? — Judec[tor, zise Bologa, zâmbind foarte ciudat. Vidor se ]nchin[ de trei ori. Când afl[ ]ns[ primarul c[ “dumnealui vrea s[ ia pe Ilona”, se ]nsenin[ =i vorbi mai cu inim[: — Apoi, dac[-i a=a, s[ n-ai grij[, domnule locotenent, c[ 255
n-ai s-o duci r[u la noi! De-o fi s[ z[bove=ti mai mult, n-o s[ te l[s[m pe drumuri. Uite, colo, ]n fund... Ar[t[ cu degetul un mic chio=c de bârne, cu o u=[ =i un geam, cu coridor ]n fa\[ =i cu trei trepte de scânduri, lipit de casa din dreapta. — Crezi c[ a= ]nc[pea eu ]n coliba aceea? zise Apostol, cercetând din ochi chio=cul cu luare-aminte. — Cum nu!... La nevoie omul ]ncape =i ]n gur[ de =arpe, urm[ primarul blând. Am f[cut-o, acu-s vreo =apte ani, ]n glum[, fiindc[ m[ tot ruga nepoata-mea, care nu-i aici acuma =i a crescut fat[ mare, s[ aib[ =i ea o cas[ de p[pu=i. Ei, azi a=a, mâine a=a, feti\a nu m[ sl[bea... }ntr-o zi, hai, zic, s[-\i fac cas[ de p[pu=i, c[ pe-aici lemne avem destule, =i de poman[. +i uite-a=a, am ridicat-o cu mâna mea... Avea ]nl[untru p[tucean =i m[su\[ =i sc[unel... toate ca pentru p[pu=i... Dar =i omul mare se putea ad[posti bini=or. Acuma e goal[. Dumnealor o p[streaz[, cum s-ar zice, ca temni\[ pentru ofi\eri, =i de aceea st[ mereu pustie. Numai vreo s[pt[mân[ a stat, ast[-toamn[, când erau aici bosniacii, un stegar tân[r de tot, cine =tie pentru ce vin[. De atunci n-a mai c[lcat nimeni... Apostol nu-=i mai putu lua ochii de la chio=c. Primarul t[cu z[p[cit, iar groparul se muta mereu de pe un picior pe altul, ca =i cum ar fi vrut s[ ]ntrebe ceva =i n-ar fi g[sit cum s[ ]nceap[. — Dar ceilal\i unde-s? ]ntreb[ apoi brusc locotenentul. — Dincolo, =opti primarul, ]n\elegând. Sunt doisprezece... O, Doamne, urgia lui Dumnezeu... Sunt români, s[racii, =i nici unul n-are s[ scape dup[ cât e de ]nfocat c[pitanul... Bologa urm[ri privirea primarului =i, ]n fa\a unui hambar de piatr[, v[zu o santinel[ cu baioneta la arm[. 256
— Acolo? morm[i el, mai stins. Primarul d[du din cap. Pe urm[, cu glas care parc[ voia s[ =tearg[ un gând, zise: — Poate c[ s-o fi sculat domnul general... Apostol porni ma=inal dup[ primarul satului. Groparul se \inea de ei, mereu ]ncurcat. }n u=a a doua se ivise prim[reasa, cu cocul c[runt ]n cre=tetul capului. Fiindc[ nu auzea bine, primarul ca s[ nu strige, ]i vorbi mi=când tare din buze =i ar[tând pe Bologa: — Dumnealui e ofi\erul care vrea s[ ia pe Ilona... Femeia zâmbi larg, ]ncântat[, spre Apostol. B[rbatul ]i puse mâna pe bra\ =i continu[: — Acu a venit aci... pentru cei de colo! Zâmbetul prim[resei se schimb[ ]ndat[ ]ntr-o strâmb[tur[ de spaim[, ]n vreme ce primarul ]i f[cu semn c[ Bologa trebuie s[ vorbeasc[ cu generalul. — E o fiin\[ foarte miloas[ nevast[-mea, explic[ primarul, ca s[ nu creaz[ locotenentul cine =tie ce despre spaima femeii. Mai ales de când a v[zut pe bie\ii oameni cum pleac[ la spânzur[toare, cu alai, s-a ]mboln[vit de groaz[. Noi b[rba\ii suntem mai tari la suflet =i r[bd[m multe, dar femeile... De altfel, chiar domnul general o respect[ foarte mult, ad[ug[ pu\in mai mândru. Ea ]i g[te=te, ea ]l ]ngrije=te. Atunci groparul, moroc[nos, ca =i cum l-ar fi oprit cineva s[ vorbeasc[, retez[ scurt avântul primarului zicând: — Ia mai stai, cumnate, oleac[... Vorba e, cum r[mâne Ilona singur[? — Asta-i acuma, f[cu cellalt, pu\in sup[rat c[ l-a ]ntrerupt. Las-o s[n[toas[, c[ n-are s-o m[nânce nimeni... }ntâi s[ vedem ce s-alege cu dumnealui... Pe urm[, dac[ o fi nevoie, o aducem =i pe ea aici =i ispr[vim! Ei, e=ti mul\umit? 257
Groparul nu mai zise nimica, ci intr[ ]n cas[ dup[ prim[reasa care se retrase pe ne=im\ite. Primarul ]nso\i pe Apostol pân[ la u=a generalului: — Uite-aici! Apostol Bologa deschise. Aghiotantul ]l ]ntâmpin[ ner[bd[tor: — Ai venit de mult?... Trebuia s[-mi spui... Excelen\a a ]ntrebat de trei ori de tine... Disp[ru, mititel, pe u=[ =i, peste trei secunde, ]l introduse ]n biroul generalului, cu perdelele l[sate =i lampa, ]n tavan, aprins[. Generalul Karg se plimba mul\umit, cu mâinile la spate, cu o \igar[ de foi ]ntre din\i, slobozind rotocoale albastre. Avea fa\a cam buh[it[, ca dup[ un somn lung, cu visuri pl[cute. Aghiotantul se strecur[ la masa de scris =i ]ncepu s[ claseze ni=te hârtii. Generalul mai m[sur[ de dou[ ori odaia, parc[ =i-ar fi preg[tit un discurs, apoi, cu dou[ degete, scoase \igara din gur[ =i se opri ]naintea lui Apostol. }l privi câteva clipe, ]ncrunt[ din sprâncene =i vorbi declamator, dar f[r[ asprime, ]ntocmai ca odinioar[, ]n tren: — Te-am numit la Curtea Mar\ial[ ]n locul celui bolnav... bine]n\eles provizoriu, fiindc[ nu-mi place s[ descompletez serviciile frontului pentru... din principiu... Azi ]ns[ Curtea Mar\ial[ a devenit tot atât de important[ ca =i biroul de informa\ii, de pild[. Poate chiar mai important[, c[ci pân[ ce nu vom distruge nesiguran\a ]n spate, lupt[torii nu vor avea nici o siguran\[ ]n fa\[!... Nu doresc s[-\i dau instruc\ii =i nici s[ te ]ndemn s[-\i ]ndepline=ti cu sfin\enie obliga\iile reglementare ]n noua ]ns[rcinare. Te-am chemat la raport numai s[-\i atrag aten\ia asupra ]nsemn[t[\ii covâr=itoare ce o are ]n clipele acestea justi\ia militar[ ]n leg[tur[ cu 258
mersul r[zboiului!... Da... Din nenorocire, =i spre ru=inea noastr[, s-au ivit aici, ]n ultimul timp, numeroase cazuri triste printre civilii care ne ]nconjoar[... Cazurile acestea sunt mult mai periculoase decât du=manul cu care ne lupt[m cavalere=te, fa\[ ]n fa\[... }mpotriva spionilor =i tr[d[torilor din sânul nostru, vitejii din tran=ee ar fi dezarma\i dac[ nu i-ar ap[ra bra\ul justi\iei militare... De aceea trebuie s[ proced[m f[r[ mil[ fa\[ de criminalii dinl[untru! Asta-i datoria sacr[ a fiec[rui soldat con=tiincios =i disciplinat! Noi condamn[m!... Sper deci s[-\i faci datoria =i aici ca ]n luptele cu inamicul din afar[, Bologa! E=ti inteligent =i corect, am toat[ ]ncrederea ]n d-ta, =i chiar de aceea te-am ]ns[rcinat... Ai avut odat[ o nesocotin\[, dar am tras cu buretele, am uitat-o. De asemenea n-am \inut seama de anume reclama\ii despre atitudinea d-tale nemilit[reasc[ ]n concediu. Eu judec pe soldat dup[ cum se poart[ pe front, iar acolo d-ta... (se uit[ la pieptul lui Bologa). Ar trebui s[ por\i decora\iile! Le-ai dobândit prin sânge =i vitejie... Prin urmare, atâta aveam s[-\i spun ]nainte de-a intra ]n serviciu... N-am obiceiul s[ m[ amestec ]n dezbaterile Cur\ii =i nici s[ c[l[uzesc bra\ul justi\iei... Nu cer decât dreptate sever[ =i f[r[ mil[! Atâta, =i nimic mai mult! Generalul tu=i =i t[cu. Apostol se uita ]n ochii lui cu o str[lucire fix[. — Ai ]n\eles? ]ntreb[ generalul, ocolindu-i instinctiv privirea. Apostol Bologa, cu buzele strânse, plec[ fruntea. — Atunci, ]nainte! strig[ generalul =i-i ]ntinse mâna. |igara i se stinsese. Aghiotantul, care nu fuma, dar purta ve=nic chibrituri, se repezi, politicos =i fericit, s[ aprind[ \igara generalului... 259
10 Afar[ coborâse ]ntunericul. Jur ]mprejur, de dup[ dealurile negre, se ]n[l\aser[ nouri lene=i, iar din p[dure o cea\[ l[ptoas[ ]=i ]ntinsese peste F[get pânzele prin care de-abia lic[reau stelele ]n cre=tetul ]nc[ senin al cerului. Ferestrele casei erau galbene, =i g[leata fântânii plutea ]n cea\[ ca pe ap[... Apostol Bologa ]nchise bine u=a. }ntunericul de afar[ i se p[ru atât de amar, c[ se ]nfrico=[. Merse spre poart[, ajunse ]n uli\[ =i porni spre sat. Casele ]l priveau cu ochi galbeni, mira\i. Drumul mijea ca o chemare st[ruitoare. Nici un gând nu-i lumina ]n minte, inima ]ns[ ]i poruncea ]ntruna: “}nainte!... }nainte!...” ca un comandant care nu ]ng[duie nici o =ov[ire. }i lip[iau pa=ii pe uli\[, parc-ar fi fost descul\, iar pintenii zâng[neau regulat, sub\ire =i dulce, ca ni=te clopo\ei de argint ]ntr-o dep[rtare nehot[rât[. }ntâi câteva siluete negre =i dou[ c[ru\e venind de pe front, la pas, cu r[ni\i... }=i iu\ea mersul f[r[ s[-=i dea seama, ca =i cum ar fi vrut s[ ajung[ undeva la or[ fix[. +i era cald =i toat[ c[ldura i se gr[m[dea ]n inim[. Trecu pe lâng[ gara cu coperi=ul ro=u =i ie=i din sat. Unde se ]ncruci=eaz[ =oseaua cu calea ferat[ ]=i aduse aminte c[, la ]ntoarcere, Klapka a ocolit p[durea spânzura\ilor. O lu[ printre =inele care luceau stins ca dou[ s[bii nesfâr=it de lungi. Uneori se uita ]n stânga, dar cea\a ]nghi\ea zarea, =i ]ntunericul ]mpreuna cerul cu p[mântul. Se ]mpiedica de traverse =i gâfâia. Pe aici drumul p[rea mai greu. Când d[du iar ]n =osea, auzi ropotele râului, aproape, 260
ca ni=te =oapte stranii... }nainte de a intra ]n Lunca, la gura drumului spre front, se opri brusc, parc[ l-ar fi izbit un pumn ]n piept. +i ]n creieri ]i zbârnâi ]ntrebarea: “Adic[ unde m[ duc?... Unde?” Dar ]n aceea=i clip[ sim\i o strângere de inim[ =i murmur[ chinuit: — Am uitat acas[... Doamne, ce-am uitat acas[?... +i, drept r[spuns, porni mai departe, spre Lunca. Casa groparului de-abia se deslu=ea ]n ograd[. Apostol intr[ gr[bit, ca =i cum ar fi ]ntârziat. U=a tinzii era dat[ de perete ca totdeauna de când se ]nc[lzise vremea. P[=i ]n odaia lui, c[ut[ pe mas[, ]n locul obi=nuit chibriturile =i le g[si. Aprinse =i v[zu ]n pat pe Ilona, ]mbr[cat[, cu ochii deschi=i, ca =i când l-ar fi a=teptat, sigur[ c[ are s[ vie. De altfel nici el nu se mir[. Chibritul se stinse, dar Apostol, =i prin ]ntuneric, vedea ochii ei. Apoi Ilona se ridic[ =i Apostol o ]mbr[\i=[ cu disperare, s[rutându-i gura, ochii, p[rul... Apoi deodat[ ]i d[du drumul, sp[imântat, morm[ind: — Am uitat ceva =i nu =tiu... Nu mai merge... nu mai merge... Auzindu-=i glasul, se lini=ti, aprinse lumânarea =i o a=ez[ ]ncet pe mas[. Ilona ]l privea cu ni=te ochi speria\i, sim\ind c[ ]mprejurul lor pânde=te o primejdie crâncen[. — Oare ce-am uitat, Doamne, ce-am uitat? zise Apostol, uitându-se ]ntreb[tor la ea. Atunci ]=i d[du seama c[ minte =i c[ numai pentru Ilona a venit. Dar nu avu puterea s[ lepede ]ndat[ minciuna =i ]ncepu s[ caute cu ]nfrigurare, r[v[=ind c[r\ile pe lavi\[, la c[p[tâiul patului. Din ]ntâmplare ]i c[zu ]n mâini harta cu pozi\iile frontului, pe care, ]ntr-o sear[, o completase =i o 261
uitase aici. — Uite!... A=a-i c-am g[sit? strig[ triumf[tor c[tre Ilona, ca s[-=i scuze minciuna. O desf[=ur[, ]=i arunc[ privirea peste ]nsemn[rile cu creion ro=u, o ]ndoi frumos =i o puse ]n buzunar. Apoi ridic[ ochii la Ilona =i se cutremur[. }=i zicea: “Trebuie s[-i explic”, =i cerul gurii ]i era uscat iasc[. Sim\ea c[ “trebuie”, mii de gânduri ]i furnicau ]n minte, dar toate se ]ngr[m[deau =i se sp[rgeau, ]ncât nu putea ]nchega nici o “explica\ie”. Sub v[lm[=agul gândurilor ]ns[ un puhoi n[prasnic ]i ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate ]ndoielile =i =ov[irile. — Ilona... ]ngân[ dânsul, ]ngrozit c[ nu are ce s[-i spuie. — Eu cunosc mun\ii mai bine, =opti deodat[ Ilona, ghicindu-i gândurile. +tiu toate cotloanele, toate potecile, toate pâraiele... Am s[-\i fiu c[l[uz[! — Nu, nu! tres[ri Apostol uimit. Tu nu trebuie s[... }i tremura glasul. T[cu. Peste câteva clipe ]ns[ zise iar lini=tit: — Am s[ m[ ]ntorc, Ilona, s[ te iau!... Crezi? — Cred! r[spunse ea privindu-l ]n ochi s[lbatic. Bologa ]=i puse casca =i se uit[ ]mprejur. Odaia parc[ tr[ia =i respira ]ncet amintiri de fericire. Ilona se zvârli ]n bra\ele lui =i-l s[rut[... Apoi Apostol ie=i. }n tind[ se gândi c[ ar fi trebuit s[ se ]mbrace mai gros =i s[-=i ia revolverul. }n mijlocul ogr[zii ]ntoarse capul. Ilona suflase ]n lumânare. La poart[ sim\i pa=ii ei gr[bi\i, descul\i, dar nu se mai opri. }n uli\[ ]i auzi glasul murmurat =i ]n\elese numai un cuvânt: “Dumnezeu...” }=i f[cu cruce cu evlavie, ridicând ochii ]n sus. Cerul era negru ca =i p[mântul. Crucea ]ns[ ]i aprinsese ]n suflet lumina ]ncrederii, iar ]mp[carea ]i ar[ta calea... 11 262
La podul de peste pârâul ce venea dinspre front trebui s[ a=tepte trecerea trenului. Ochiul locomotivei, ]nsângerat, parc[ se n[pustea asupra lui Bologa, care st[tea rezemat de ramp[, lini=tit, ]ntocmai ca odinioar[, acas[, când a=tepta cu maic[-sa, seara, sosirea mixtului de Bistri\a. “Nici nu m-am uitat la ceas, se gândi el, privind vagoanele negre =i ascultând curios cum scâr\âiau ro\ile, parc[ n-ar mai fi fost unse de luni de zile. Trebuie s[ fi trecut de nou[... Ce-mi pas[? Am vreme destul[... Numai Dumnezeu s[-mi ajute s[...” Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul undelor neostoite se risipea leg[nat prin valurile de pâcl[. Icicolo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumin[, ca ni=te licurici, ]nsemnând case nev[zute. Drumul =erpuia cenu=iu ]n bezn[. }n pârâu, din când ]n când, fulgera câte-o lucire argintie. De=i n-a umblat pe aici decât o singur[ dat[, Apostol avea impresia c[ merge pe o c[rare b[t[torit[ de mii de ori. Nu dibuia deloc. P[=ea prin ]ntuneric ca pe trotuar ziua ]n amiaza mare. Nu era obosit. }n inim[ sim\ea, ca o ]n\ep[tur[, dorin\a de-a ajunge mai degrab[. Dar niciodat[ nu-i ap[ru ]n creieri ]ntrebarea “unde”, ca =i cum nu l-ar fi interesat deloc sau ar fi =tiut prea bine unde trebuie s[ ajung[. Drumul urca mereu... Pe urm[ pârâul r[mase ]n dreapta. Câteva stele albe tremurau, ca o cununi\[ de speran\[, pe un col\ de cer, ]n vârful unui munte ple=uv. “Ce-ar face Klapka s[ m[ vaz[ acuma?” ]=i zise Apostol cu mare bucurie când sosi pe coama unde se aflau bateriile. Pe aici nu mai era cea\[ =i totu=i ]ntunericul p[rea mai des. Bologa ]ncerc[ s[ g[seasc[ ad[postul lui Klapka, dar 263
renun\[, f[r[ m[car s[ se opreasc[. }n creieri ]ncepu s[ i se desf[=ure harta cu pozi\iile, s[-=i cerceteze calea... }=i amintea c[ drumul principal merge tocmai pân[ ]n spatele regimentului de cavalerie desc[lecat[, care formeaz[ aripa stâng[ a diviziei. La vreo cinci sute de metri ]ns[ se desprinde alt drum, spre sectoarele infanteriei, pe care trebuie s[-l urmeze dânsul. Pe când ]=i f[cea astfel socotelile, ]i veni ]n minte, f[r[ s[ vrea, locotenentul Varga =i se gândi, zâmbind: “Varga m[ a=teapt[ mereu...” Merse lini=tit mai departe. Calea cobora printr-o vale seac[, strâmb[. “Nimai de n-a= ]ntâlni vreo patrul[”, ]=i zise Apostol, f[r[ fric[, parc-ar fi vorbit de altul. Pe urm[, dup[ câ\iva pa=i, ]=i auzi cizmele boc[nind pe c[rarea bolov[noas[, =i pintenii ca un \ârâit de greier. +i iar ]i trecu prin minte c[ undeva trebuie s[ coteasc[ ]n dreapta, spre regimentul de infanterie. Dar gândul acesta i se cl[tin[ ]n minte numai o secund[, ca =i cum n-ar fi g[sit de ce s[ se aga\e. Se pomeni zicându-=i fericit: “Mare noroc de n-am ]ntâlnit pe nimeni... Cu adev[rat c[ sunt n[scut ]ntr-o zodie bun[!” }i venea s[ râd[ =i s-o ia la fug[, s[ soseasc[ mai degrab[. Drumul ]ns[ ]ncepuse iar[=i s[ urce, mai greu. Apostol ]=i =terse de dou[ ori, ]n mers, sudoarea de pe obraji. }n sfâr=it, sosi ]ntr-o poian[, unde c[rarea se pierdea. “Mi se pare c[ aici se ]mpart c[ile”, socoti Bologa, dibuind zadarnic s[ reg[seasc[ drumul. Vârfurile brazilor se conturau mai negru pe cerul mohorât, descriind cu o linie tremurat[ marginile poienii. Apostol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia s[ ]nceap[ alt[ vale. +i cum intr[ iar ]n p[dure, sim\i ]ntr-adev[r o c[rare umblat[. Se opri, s[ se odihneasc[ un minut =i s[-=i mai 264
=tearg[ n[du=eala pe gât =i pe fa\[. Deodat[ ]=i st[pâni respira\ia =i ascult[. }n spate, ]n poian[, auzi zgomot de pa=i. Se piti lâng[ un trunchi gros. I se p[ru c[ pa=ii se apropie =i deslu=i un glas ]n[bu=it rostind vorbe str[ine. V[zu dou[ umbre mi=când la marginea p[durii... Se dep[rtau... Apostol mai a=tept[ un r[stimp. Inima i se zb[tea n[prasnic. }n creieri ]i ap[ru iar[=i harta cu pozi\iile. Tran=eele infanteri=tilor sunt pe dou[ creste, dar ale românilor sunt mai coborâte... “Atunci poate c[ am trecut... am ie=it din liniile noastre! se gândi, uitând oboseala, umplându-se de o bucurie lin[. Slav[ Domnului... De acuma primejdia cea mare s-a sfâr=it... Doamne, nu m[ l[sa!” Se ]nchin[, p[truns de un fior de mul\umire =i recuno=tin\[, iar buzele murmurau frânturi de rug[ciuni f[r[ cuvinte. Plec[ ]nainte pe c[rare, cu inima ostenit[ de bucurie. Peste câ\iva pa=i se ]mpiedic[ ]ntr-un trunchi putred, r[sturnat parc[ dinadins de-a curmezi=. }l ocoli. La zece metri ]ns[ alt copac pr[v[lit ]nchidea drumul. Apoi pu\in ]ncolo se izbi de ni=te sârm[ ghimpat[, ]ntins[ =i ]mpletit[ ]ntre tulpinele brazilor. }ncerc[ s[ se strecoare prin gardul de sârm[. Nu izbuti. Vrând s[ ocoleasc[, o lu[ ]n stânga. F[cu vreo treizeci de pa=i =i g[si loc de trecere. Dincolo de sârm[ porni la dreapta =i ]nainte, s[ se ]ntoarc[ la c[rare. Nu mai d[du de ea. Merse totu=i ]nainte =i nimeri iar ]ntr-un gard de sârm[. “Se vede c[-i un unghi mort =i l-au ]nchis cu mai multe rânduri de obstacole ]mpotriva surprizelor!” ]=i zise Apostol cu r[bdare =i ]ncredere neclintit[. O apuc[ din nou spre stânga, pe coast[, de-a lungul gardului, socotind c[ trebuie s[ fie undeva un loc=or de tre265
cere. Dup[ vreo zece minute de sui=, se gândi c[ prea se dep[rteaz[ de fundul v[ii =i se ]ntoarse ]napoi, s[ mai caute =i ]n cealalt[ parte. Cobor] pân[ ]n vale =i urc[ pe alt[ coast[, mai piezi=[. P[durea p[rea mai deas[ =i mai tân[r[. Din când ]n când crengile joase se ag[\au de hainele lui Apostol ca ni=te mâini care ar vrea s[-l opreasc[. Urcu=ul ]l ostenea. }=i =tergea mereu gâtul cu batista ud[ =i sudorile ]i picurau ne]ncetat din p[r pe gât, fierbin\i, =i se prelingeau pe sub guler, pe spate... }n sfâr=it p[durea se r[ri =i gardul de sârm[ disp[ru tocmai la marginea unei râpe care se ridica spre cer ca un zid. Bologa st[tu acolo s[ r[sufle o clip[ =i s[ se r[coreasc[. La poalele râpei g[si alt[ c[rare. U=urat =i odihnit porni ]n vale =i cobor] poate cinci minute. Apoi c[rarea ocoli o stânc[ =i se ]ngust[ ca un coridor ]ntre peretele râpei =i tulpinile brazilor. De-abia acuma ]ncepea Bologa s[ simt[ aievea oboseala. }l dureau picioarele, =i genunchii parc[-i erau str[ini. Se dezv[\ase de mar=uri =i azi a umblat atât de mult. P[rul ]i era ud =i de sub casca ]nfierbântat[ i se scurgeau pe tâmple =iroaie. Scoase casca din cap fiindc[ ]l strângea de n-o mai putea r[bda. O lu[ de curelu=[, cu mâna stâng[, leg[nând-o ]n ritmul pa=ilor. Deodat[ casca se lovi de ceva, cu zgomot metalic. Apostol se opri mirat. Pip[i. Un trunchi de brad, r[=inos, ]ncât ]=i murd[ri degetele... +i iar sârm[ ghimpat[... Trei rânduri, cu ]mpletituri dese... Bologa se tulbur[. A nimerit tocmai c[rarea pe care umbl[ patrulele care cerceteaz[ valea dintre liniile vr[jma=e. Dac[ s-ar ]ntâlni pe aici cu vreo patrul[ de recunoa=tere... O clip[ se gândi s[ se ]ntoarc[ ]napoi pân[ unde se ispr[ve=te gardul de sârm[ =i acolo s[ coboare ]n vale, s[-=i piarz[ urmele. }n p[dure ar putea chiar a=tepta s[ se fac[ ziu[... ferit =i ad[postit... Totu=i, ]=i continu[ drumul 266
ca =i cum gândul de ]ntoarcere ar fi privit pe altcineva, nu pe el. C[rarea ocoli iar un picior de stânc[ =i Apostol Bologa se ciocni piept ]n piept cu un om care, s[rind brusc ]napoi, strig[ ]nfundat: — Halt! Wer da? Lui Apostol i se p[ru cunoscut glasul =i r[spunse: — Offizier... Urm[ o t[cere scurt[, gâtuit[. Ochii lui Bologa sfredeleau ]ntunericul cu priviri curioase. Apoi deodat[, dintr-o lamp[ electric[ de buzunar, \â=ni o suli\[ de lumin[ alb[ =i glasul de adineaori r[sun[ iar, mai limpede, cu mirare =i satisfac\ie: — A, Bologa!... Acum Apostol recunoscu glasul lui Varga =i, sub casca ce lic[rea ]n reflexele razelor, ]i z[ri =i ochii rotunzi ca dou[ m[rgele de sticl[ neagr[. +i ]n aceea=i clip[, se cutremur[ ca un lunatic care s-ar fi de=teptat din somn pe marginea unei pr[p[stii. Locotenentul Varga =ov[i câteva secunde, morm[ind. }n dreapta lui, \eava revolverului tremura cu gura spre Bologa. Pe urm[ strig[ cu o voce ca o lam[ de cu\it ce p[trunde ]n carne vie: — Ia-i armele, caporal! Din spatele lui Varga ie=i un soldat pirpiriu. Apostol murmur[ lene=: — N-am arme... Omul se opri la doi pa=i. Varga sâsâi ner[bd[tor, furios: — Caporal, perchezi\ie corporal[! Apostol nu mai zise nimic. Mâinile soldatului pip[ir[ buzunarele, repede, speriate. — Tr[i\i, don' locotenent, n-are... 267
— Patru oameni la escort[! strig[ iar Varga, sec, rece. Caporalul r[mâne la urm[! Apostol Bologa se lipi cu spatele de stânc[, s[ fac[ drum locotenentului. }n trecere Varga se ]ntoarse cu fa\a spre Apostol care-i sim\i respira\ia aspr[, t[ioas[, ]n\ep[toare. Apoi fâ=ia de lumin[ muri ]n potopul de ]ntuneric...
268
CUPRINS
CARTEA A PATRA 1 Apostol Bologa mergea lini=tit, parc-ar fi sc[pat de toate grijile. Sudorile i se uscaser[ pe fa\[ =i pe gât. }i trecu prin minte c-ar putea r[ci =i ]=i puse casca ]n cap potrivindu-=i bine curelu=a sub b[rbie. Se gândea la gardul de sârm[ ghimpat[, ]i era fric[ s[ nu se zgârie, =i nu mi=ca deloc bra\ul drept. Privea numai ]nainte, cu capul sus, cu ochii mari sorbind numai ]ntuneric. }n spate auzea gâfâiri obosite =i uneori câte-un clinchet de arm[. }n fa\a lui p[=ea un soldat m[runt, iar peste casca soldatului z[rea silueta lui Varga, mai neagr[ decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor c[lcâiul soldatului =i mereu voia s[-i cear[ iertare, dar nu-=i putea descle=ta f[lcile s[ vorbeasc[. De altfel nici o =oapt[ nu mai =optea nimeni ca =i cum nimic nu s-ar fi ]ntâmplat =i nici nu se va ]ntâmpla. Numai când deslu=ea silueta locotenentului, ]n sufletul lui Apostol scotea capul ve=nic acela=i cuvânt, ca un cadavru la marginea apei: “}n sfâr=it... }n sfâr=it...” Sim\ea o u=urare ciudat[, ]ntocmai ca dup[ o primejdie mare trecut[ cu bine. Drumul i se p[rea mai u=or ]napoi, la deal, de cum fusese ]nainte, la vale. Numai vremea nu se 269
clintea din loc, parc[ o mân[ grea ar fi oprit minutarele ceasului ceresc. }ntr-un târziu trosnir[ câteva ]mpu=c[turi, aproape, ]n fa\[. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce ]n ce mai moi. “Am ajuns!... Slav[ Domnului!” ]=i zise Bologa, ca =i când pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie. Dar bucuria i se ]nec[ pe dat[ ]ntr-un noian de gânduri dezmor\ite de ecourile ]mpu=c[turilor. }=i d[du seama c[ a fost prins pe când voia s[ treac[ dincolo =i se sp[imânt[. }n aceea=i vreme ]=i imputa c[ a plecat f[r[ m[car s[ chibzuiasc[ ce face =i chiar f[r[ arm[, ]ncât acuma... Se sim\i deodat[ atât de ostenit, c[ gândurile toate i se ostoir[ ]ntr-o nesfâr=it de chinuitoare dorin\[ de odihn[. }i ardea cerul gurii de sete =i iar asuda cumplit. }i st[tea pe limb[ s[ ]ntrebe dac[ mai este mult. }l rodea teama c[ nu va sosi niciodat[ =i, chiar ]n aceea=i clip[, c[ va sosi prea curând. “}n sfâr=it... }n sfâr=it!” ]i bâzâi iar prin creieri drept r[spuns la toate gândurile =i sim\[mintele v[lm[=ite. Apoi convoiul se opri ]ntr-o poian[. Varga p[str[ doi solda\i pentru escorta prizonierului, iar restul patrulei, cu caporalul, porunci s[ se ]napoieze la sectorul escadronului. Apostol, ]ntre cei doi solda\i, porni dup[ Varga, care acuma p[=ea mai repede =i cu mai mult[ siguran\[. }n p[dure drumul era larg, bun =i cobora blând. Peste câteva minute cotir[ dup[ o coast[. Printre tulpinile r[rite lic[reau puncte sfioase de lumin[ g[lbejit[. Ici-colo, ca ni=te bivoli culca\i, ]nnegreau colibe pe jum[tate ]n p[mânt =i mascate cu g[teje =i crengi. O santinel[ cu arma ]ntins[ ceru parola =i Varga ]i zvârli din mers un cuvânt. Dintr-un ad[post, a=ezat chiar la marginea drumului, se auzea un adev[rat concert de sfor[ituri. Pe urm[ se ab[tur[ la dreapta =i, ]n fa\a unei colibe, 270
Varga morm[i: “Halt”. Bologa se opri cu solda\ii, iar locotenentul intr[ ]n postul de comand[ al divizionului. Dup[ câteva clipe ]ns[ se re]ntoarse, iar un glas dinl[untru ]l ]nso\i limpede: — A=a, Varga... ]l predai regimentului, fire=te cu formele reglementare... Mai merser[ dou[ minute =i sosir[ la postul de comand[ al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, ]nconjurat de colibioare mai modeste. Varga cobor] ]n coliba cea mare, unde z[bovi mai mult. Ie=i ]ntov[r[=it de un ofi\er, zgribulit =i somnoros, care bufnea sup[rat: — Cel mai cuminte ar fi fost s[-l \ii la tine, la sector, pân[ diminea\a... Dac[ o s[ m[ scula\i din somn pentru toate m[run\i=urile... — Dac[-\i iei tu r[spunderea, eu n-am decât s[-i dau drumul! zise Varga nervos, mai ales pentru c[ aghiotantul vorbea de fa\[ cu Bologa. Eu mi-am f[cut datoria... — Datoria, datoria, murmur[ ursuz ofi\erul. Ziua, noaptea, datoria... La vreo treizeci de pa=i intrar[ cu to\ii ]ntr-un ad[post larg, luminat cu o lamp[ mare de petrol. }n fa\a unui multiplu telefonic mo\[ia un sergent cu receptorul ]n cap, ca un bandaj de urechi. Pe un pat de scânduri horc[iau al\i trei subofi\eri, to\i cu burta ]n sus, cu gura c[scat[ =i lucitori de sudoare. }n col\, pe o mas[ cu multe hâr\oage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi =i ]ntoarse capul, uluit, spre intrare. — Ia cheam[, b[iete, pe ofi\erul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imput[rile c[tre Varga, dar uitându-se numai la Bologa care, ]ntre cei doi solda\i, st[tea aiurit, cu obrajii albi =i br[zda\i de n[du=eal[, parc-ar fi plâns. 271
Pe când telefonistul r[cnea ]n aparat, aghiotantul ]=i curm[ deodat[ imput[rile =i, punând mâna pe bra\ul lui Varga, murmur[ cu alt glas, aproape mirat: — Se vede c-a umblat prin sârme... +i-a sfâ=iat hainele... Poate s[ fie zdrelit? Varga se uit[ repede la Bologa, ]ncruntând sprâncenele, =i =opti cu o strângere de umeri: — Poate... Atunci Apostol, ca =i cum ar fi sim\it privirile, ridic[ ochii spre dân=ii. Varga ]ntoarse capul =i trecu lâng[ telefonist. — Sunt zdrobit de oboseal[, bolborosi Apostol cu o voce uscat[, str[in[, ]ntâlnind privirea aghiotantului. Nu m[ mai \in picioarele... S[ stau jos colea pu\in? — Da, da.. de ce nu... poftim! tres[ri aghiotantul, speriat parc[ de glasul lui =i ad[ugând, mai sigur, c[tre solda\ii de paz[: Ia da\i la o parte picioarele celea! — Domnule locotenent... pofti\i divizia... a sosit divizia! strig[ telefonistul, sculându-se =i sco\ând receptorul din cap. Apostol Bologa, istovit, se l[s[ pe col\ul patului. Sufletul ]i era plin de recuno=tin\[, ]n vreme ce buzele-i fripte bâlbâiau ]n ne=tire: — Mul\umesc... foarte bine... Dup[ ce se odihni o clip[, se sim\i mul\umit =i se uit[ ]mprejur, ]ntrebându-se nedumerit: “Ce caut eu aici?” V[zu pe aghiotant ]n fa\a multiplului telefonic, =i pe Varga, al[turi, ]ndoit de =ale, plecat pu\in ]nainte, tr[gând cu urechea. Apoi auzi strig[tele aghiotantului =i ascult[ cu luare-aminte. — O patrul[ de ofi\eri... comandat[ de ofi\er, fire=te... a prins un locotenent de artilerie care ]ncerca s[ dezerteze la inamic... Cum? Cum ]l cheam[? Locotenent Varga, comandantul escadronului al treilea... A, pe prizonier?... Cum ]l cheam[ pe prizonier, Varga? — Bologa Apostol, =opti Varga. 272
— Locotenent Bologa Apostol!... Bo-lo-ga... din artilerie... Nu =tiu... Da, da, fire=te... Acum ce s[ facem cu el, cu prizonierul, fire=te... Ce ]ntrebare!... Bine, sigur c[ trebuie s[ vi-l trimitem, dar vreau s[ =tiu acuma, ce facem acuma?... Ce? S[-l expediem chiar acuma?... Noaptea?... A, da... a=a, da... Bine, bine, am ]n\eles... Vas[zic[, Varga s[ fac[ un raport despre ]mprejur[rile ]n care l-a prins =i o schi\[ a locului... a=a-i?... Fire=te, adresat nou[, pe cale ierarhic[, iar noi v[ transmitem raportul cu adresa cuvenit[... Foarte bine! Cum? Perchezi\ie?... Documente?... Nu =tiu... Face Varga tot ce trebuie... Bine, bine... Noapte bun[!... Trecând telefonistului receptorul, aghiotantul explic[ lui Varga: — Ai auzit?... }nadins am repetat, ca s[ auzi... Trebuie s[-i faci perchezi\ie corporal[, dac[ n-are cumva documente sau arme sau cine =tie ce... A=eaz[-te deci colo, la mas[, =i f[-\i raportul!... Dar scurt, f[r[ vorb[rie!... Eu nu te mai a=tept, fiindc[ sunt mort... Telefonistul are s[-mi dea raportul mâine diminea\[, s[-l ata=ez la adres[... Prizonierul r[mâne aici sub paza oamenilor t[i =i pe r[spunderea ta... — Eu, din moment ce am terminat raportul, nu-mi iau nici o r[spundere, zise Varga dârz. Cel mult pot s[-\i las aici oamenii mei, dar numai pân[ diminea\[ =i cu condi\ia s[ nu mi-i trimi\i cine =tie pe unde... — Bine, fie a mea =i r[spunderea... To\i fugi\i de r[spundere, morm[i aghiotantul; apoi, uitându-se la prizonier, urm[: Parc[-i mai arde lui acuma de fug[... Unde s[ mai fug[? Apostol zâmbi recunosc[tor =i se gândi s[-i spun[ s[ fie lini=tit =i f[r[ grij[ c[ de-acuma s-a sfâr=it... Dar aghiotantul ]=i strânse gulerul mantiei la gât, zicând iar plictisit: — M-ai sculat din somn pentru... Om f[r[ suflet!... Ei, 273
noapte bun[ la to\i! Locotenentul Varga r[mase ]ncurcat un r[stimp. Se gândea c-ar trebui s[ pun[ câteva ]ntreb[ri prizonierului, s[-i afle inten\iile... }i fulger[ chiar prin creieri c[ poate nici n-a vrut omul s[ dezerteze, ci s-a r[t[cit, necunoscând terenul. Altfel, cum ar fi nimerit tocmai ]n sectorul lui, mai ales dup[ ce l-a amenin\at deun[zi? Se duse la mas[, ]=i f[cu loc, ]=i preg[ti cele de scris, mereu nehot[rât. Apoi deodat[ se ]ntoarse =i zise c[tre Bologa, nervos, aspru: — Scoate absolut tot ce ai ]n buzunare! Apostol cu r[m[=i\ele surâsului de adineaori pe fa\[, se scul[ =i-=i goli buzunarele. Un soldat ]i lu[ m[run\i=urile din mâini =i le puse pe mas[. Varga se uita pe sub sprâncene. Lini=tea prizonierului ]l sup[ra. Vru s[ ordone soldatului s[ controleze dac[... Pe urm[ ]=i mulcomi mânia printro ]njur[tur[ strivit[ ]n din\i, se a=ez[ =i cercet[ pe rând toate lucru=oarele. Când d[du peste harta cu pozi\iile, nu se mai putu st[pâni. S[ri ]n picioare =i, ar[tând-o lui Bologa, strig[: — Dar asta? }n ochi ]i fulgera dispre\ =i ur[ =i triumf... Apoi scrise raportul =i f[cu schi\a, lini=tit, cu con=tiin\a ]mp[cat[, ]n vreme ce Apostol, pe col\ul patului, ]=i trudea zadarnic mintea s[ ghiceasc[ ce-o fi hârtia pe care i-a ar[tat-o locotenentul... Dup[ ce ]mpachet[ toate lucrurile prizonierului =i le dete ]n grija telefonistului, Varga porunci solda\ilor s[ ia bine seama, s[ fac[ paza cu rândul =i s[ nu piarz[ vremea degeaba pe aici... Vorbind cu solda\ii, ]=i ]ncheie cu b[gare de seam[ nasturii hainei, ]=i potrivi casca, ]=i puse m[nu=ile c[ptu=ite =i, f[r[ s[ vrea, se uita numai la Bologa. Se gândea c[ trebuie s[-i fac[ o imputare m[car sau s[-i arunce un cuvânt de dispre\, care s[-l umileasc[. +i-i zise deodat[ cu glas 274
moale: — Vezi, Bologa?... }\i aduci aminte când te-am prevenit ]n tren =i pe urm[ =i... R[u ]mi pare c[... Eu mi-am f[cut datoria... numai datoria, precum trebuie s[ =i-o fac[ orice om pe lume, oriunde =i ]n orice ]mprejurare... }ntâlnindu-i privirea obosit[ =i buim[cit[, ultimele cuvinte i se ]ncurcar[ ]ntr-un sim\[mânt de nelini=te. F[cu un pas spre el, s[-i ]ntind[ mâna. }=i lu[ seama brusc =i trecu f[r[ s[-l mai priveasc[. +i, ie=ind, tu=i ca =i cum ar fi vrut s[=i cure\e din inim[ urmele ]nduio=[rii... Apostol =edea pe col\ul patului de scânduri ca o stan[ de piatr[. La spatele lui, horc[iturile re]ncepur[ ca ni=te fer[straie ruginite. Un soldat se l[s[ pe vine, ]n ungherul de lâng[ u=[, cu arma ]n bra\e =i adormi numaidecât, pe când cellalt cârliga când un genunche, când pe cellalt, uitându-se numai ]n tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul ]ntorcea capul deseori, curios, dorind am[nunte =i ne]ndr[znind s[ ]ntrebe nimic. Lini=tea =i lumina p[trundeau ]n sufletul lui Apostol ca ]ntr-o cas[ pustie. Osteneala ]i omorâse toate gândurile. Ridic[ mâna stâng[ s[-=i scoat[ casca =i auzi un tic-tac. }=i v[zu ceasornicul la bra\ =i murmur[ cu bucurie: — Uite c[ ceasornicul... }=i arunc[ ochii pe cadranul alb =i continu[: E de-abia unu... De-abia... Vas[zic[ au trecut =apte ore de când... +apte... +apte... Uit[ cu totul ce-a vrut s[ zic[. Bra\ul ]i c[zu pe genunchi, amor\it. Apoi pleoapele i se ]mpreunar[, =i capul, cumplit de greu, i se pr[bu=i pe piept... 2 La ora =ase =i jum[tate, Apostol Bologa, escortat de pat275
ru solda\i, sub conducerea unui sublocotenent, fu pornit la drum, spre cartierul diviziei. — Dac[ am g[si vreo c[ru\[ undeva, poate la artilerie, bine-ar fi, zise sublocotenentul, uitându-se ]napoi, dup[ ce ie=ir[ din zona regimentului. Barem am merge mai repede =i nici nu ne-am osteni! Chiar ]n dreptul ad[postului lui Klapka ]ntâlnir[ câteva c[ru\e gata de plecare =i sublocotenentul ]ncepu ]ndat[ s[ se tocmeasc[ cu un sergent =i s[-i arate pentru ce trebuie s[i cedeze o c[ru\[ pân[ la F[get... Sergentul fusese odinioar[ ]n bateria lui Bologa =i, v[zând pe fostul s[u comandant ]ntre baionete, se z[p[ci, nu ]n\elese deloc l[muririle sublocotenentului =i bolborosi: — Noi, m[ rog cu supunere... ordinul, m[ rog cu supunere... Sublocotenentul se ]nfurie =i ]l lu[ la ]njur[turi pentru c[ “nu se poate s[ fie un sergent a=a de prost =i s[ nu priceap[ c[...” Atunci se apropie c[pitanul Klapka, ]n mân[ cu o foaie de hârtie. Când recunoscu pe Bologa, ]ncremeni. Sublocotenentul se gr[bi s[-i spuie ]ntâi cât de idiot e sergentul, iar apoi ]i ceru o c[ru\[, apucându-se s[-i povesteasc[ pe larg tot ce =tia despre cazul prizonierului. Klapka st[tu câteva clipe, ca =i cum ar fi ascultat sporov[iala sublocotenentului, f[r[ se ]n\eleag[ o vorb[. Se uita ]ns[ la Apostol cu atâta groaz[, ]ncât ]i dârdâiau =i bra\ele =i picioarele. Apoi, curmând cu un gest istorisirea tân[rului ofi\er, se repezi la Bologa =i-i zise, schimonisit de fric[: — Vas[zic[ totu=i ai ]ncercat?... O, o, presim\irea mea!... +i azi-noapte te-am visat... Apostol plec[ ochii ]n p[mânt =i strânse din umeri. C[pitanul ]=i frângea mâinile, bâlbâind foarte repede cuvinte f[r[ =ir, pline de mil[ =i de spaim[, a=teptând parc[ mereu 276
un r[spuns. Deodat[ ]=i aduse aminte c[ Bologa e arestat sub o ]nvinuire crâncen[ =i c[, stând de vorb[, risc[ s[ fie =i el amestecat, ca odinioar[. Vru s[ se retrag[, dar nu putea. — Am s[ te ap[r eu, Bologa! murmur[ cu o mul\umire adânc[, ]n care i se topir[ toate temerile. Vreau s[ te scap!... Auzi?... Trebuie s[ scapi! Bologa se cutremur[ =i se uit[ la Klapka necrez[tor, cu o mirare ca =i când l-ar fi v[zut ]ntâia oar[ ]n via\[. — Bine... bine... fire=te, =opti dânsul cu o voce ca un suspin prelungit. — Nenorocitule... zise iar c[pitanul, cl[tinând din cap; ad[ug[ apoi ]ndat[, mai ap[sat: Curaj! Curaj, Bologa! Se dep[rt[ brusc spre postul de comand[ f[r[ a mai ]ntoarce capul... C[ru\a se urni curând =i merse deocamdat[ la pas, c[ci drumul avea coborâturi grele =i multe cotituri. Sublocotenentul, foarte guraliv, c[uta s[ stea de vorb[ cu Bologa, “s[ ne mai treac[ de urât =i de necazuri”. }i spuse c[ el e sas, fecior de \[ran, dintr-un sat de lâng[ Bra=ov, jum[tate români =i jum[tate sa=i. Ar avea ceva avere, dar tat[l s[u s-a ]nsurat de trei ori, =i cu fiecare nevast[ a f[cut câte-un copil, a=a c[ averea se va ]mp[r\i ]n trei la moartea b[trânului. Cei doi fra\i vitregi, mai mari, au r[mas la plug. Acuma, fire=te, sunt =i ei ]n r[zboi =i tr[iesc amândoi. Lui i-a pl[cut cartea =i e absolvent al Academiei Comerciale din Viena. Avusese asigurat un loc de contabil la o banc[ din Sibiu. Nici n-a apucat s[ intre ]n slujb[, a venit r[zboiul =i i-a zdrobit cariera... +i barem de s-ar putea “activa” ]n armat[! Nici cariera militar[ n-ar fi rea... Ispr[vindu-=i biografia, c[ut[ s[ afle cum =i unde a fost prins Bologa =i de ce a vrut s[ dezerteze. Fiindc[ Bologa era scump la vorb[, sublocotenentul ]ncepu s[-i ]n=ire diferite “cazuri de dezertare”. 277
— Am avut chiar ]n regimentul nostru unul, nu de mult... acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... b[iat bun... Cine =tie ce i-a venit, destul c[ l-au prins, iar el a m[rturisit cavalere=te c[ “da, am vrut s[ dezertez...” +i totu=i a fost numai ]mpu=cat!... Vezi?... C[ci dezertarea simpl[ se pedepse=te cu moartea prin glon\, adic[ o moarte oarecum onorabil[... militar[... }n fond, ]ntre gloan\ele plutonului de execu\ie =i gloan\ele du=manului nu-i deosebire decât de calibru =i de calitate, nu-i a=a?... A, fire=te, când dezertarea se complic[ cu tr[darea sau cine =tie cu ce crim[ capital[, atunci intr[ ]n func\iune =treangul, f[r[ doar =i poate... }n privin\a asta nici o Curte Mar\ial[ nu discut[, nici nu poate discuta, pentru c[ =i codul e categoric: =treangul! Cunosc de altfel un caz precis, de pe când eram la Divizia a unsprezecea, ]n Rusia, un caz tipic, a= putea zice... Drumul se ]ndreptase =i vizitiul d[du bici cailor. C[ru\a prinse s[ huruie =i s[ hurduce atât de tare, c[ sublocotenentul, ]n focul povestirii, ]=i mu=c[ limba. Se ro=i de durere =i ]njur[ ]n gând. Vru s[ continue, dar hurduc[turile ]i schilodir[ cuvintele, silindu-l s[ tac[. }n cele din urm[, temânduse s[ nu-=i fi sângerat limba, ]ncepu s[ scuipe ascu\it spre gârla din dreapta drumului, ]ntocmai cum fac solda\ii când au r[gaz s[ fumeze ]n tihn[. Zgomotul ro\ilor =i hurduc[turile des\elenir[ gândurile lui Apostol. “Azi la nou[ era s[ osândesc iar[=i... Acum al\ii m[ vor osândi pe mine! ]=i zise dânsul, f[r[ fric[, ba chiar cu un fior de pl[cere, urmând numaidecât: Oare cine m[ va ]nlocui azi?” C[ut[ r[spunsuri câtva timp. }n gând ]i bâjbâiau nume de ofi\eri, fiecare cu grade =i cu crâmpeie de amintiri, care de care mai ne]nsemnate. Apoi uit[ ce vrea cu ofi\erii =i-=i aduse aminte de Ilona =i de spânzura\ii de pe marginea =os278
elei, ]ns[ numai sub chipul unei p[reri de r[u ciudate: “Acuma nici nu vom trece pe dinaintea casei lor =i pe Ilona nu voi vedea-o niciodat[, dar trebuie s[ trecem negre=it printre spânzura\ii de care nu voi sc[pa pân[-i lumea lume!” Soarele frigea din spate. Mun\ii ]=i tremurau p[durile ]n mângâierile razelor. Lâng[ =oseaua pietroas[, pârâul alerga ]n vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din c[ru\a hodorogit[ baionetele pe arme se ]n[l\au spre cer, amenin\[toare. Lâng[ podul de peste gârl[, cotind ]n =oseaua cea mare, Apostol ]ntoarse ochii ]n dreapta, c[utând barem casa Ilonei. Dar Lunca era ascuns[ dup[ coast[. Apoi se apropiar[ de brani=tea cu spânzura\ii. Apostol nu voia s-o mai vaz[, =i totu=i o v[zu de ]ndat[ ce trecur[ de cotitura a doua... Plec[ fruntea ]n fundul c[ru\ei, dou[ scânduri printre care fugea =oseaua ]napoi... Caii, obosi\i, cum d[dur[ de umbr[, ]=i ]ncetenir[ trapul, pân[ ce c[zur[ la pas. Când z[ri sublocotenentul spânzura\ii, nu-=i mai putu st[pâni uimirea =i chiar o bucurie, parc-ar fi descoperit o mare noutate. — Uite, uite ce interesant! strig[ privind cu aten\ie când ]n dreapta, când ]n stânga. Las[ la pas, b[iete, a=a, s[ vedem mai bine, c[-i foarte interesant!... Noi, pe front, tr[im ca sub p[mânt... habar n-avem ce-i pe lume... To\i trebuie s[ fie spioni, desigur... A, fire=te, spioni =i tr[d[tori!... Uite... da... Câ\i sunt?... Stai... trei... =apte... Bravo!... Generalul nostru arde, ehei, nu glume=te! Râse zgomotos, larg, =i se ]ntoarse spre Bologa, vrând s[-i spuie ceva, ca =i când ar fi uitat c[-i arestat. V[zându-i ]ns[ capul plecat =i gâtul alb, lung =i sub\ire, ]=i aduse aminte, ]=i curm[ brusc veselia =i, cuprins de ru=ine, se r[sti la vizitiu: 279
— D[-i drumul, dobitocule! Ce vrei, s[ ne apuce prânzul aici?... Sau n-ai mai v[zut oameni spânzura\i?... Dobitocule, dobitocule!... Apostol, cu ochii ]n fundul c[ru\ei, z[ri printre scânduri, pe =oseaua care fugea ]napoi, un g[tej strâmb, ]ntocmai forma crengii de pe copacul cu spânzuratul singuratic, ]n stânga. }l cutremur[ o spaim[ ciudat[ =i, ca o rug[ciune, ]ncepu s[ murmure din buze: — Dumnezeu... Dumnezeu... Repetând acela=i cuvânt cu n[dejde fierbinte, i se cobor] ]n suflet ]ncrederea =i-=i zise, ridicând capul spre albastrul ]nsorit al v[zduhului: “De ce s[ mor?... Nu vreau s[ mor! Via\a e doar... Via\a!..." +i ]ndat[ sim\i nevoia poruncitoare s[ vorbeasc[, s[ se dezmor\easc[ =i s[ arate c[ tr[ie=te. Se uit[ ]nviorat la sublocotenentul amu\it =i zise cu glas umed =i cu ochii zâmbitori, parc[ ar fi spus o veste de necrezut: — Frumoas[ vreme, a=a-i?... Lumea-i totdeauna frumoas[... toat[ lumea... Sublocotenentul t[cea z[p[cit. Apostol ]l apuc[ de bra\ =i urm[, gr[bit, ]ngrijorat s[ nu uite ce vrea s[ zic[: — Vorbeai adineaori despre diferite cazuri de dezertare... Ei... camarade, e=ti ]nc[ tân[r =i... +tii c[ eu azi la nou[ trebuia s[ fiu la Curtea Mar\ial[... ca judec[tor, fire=te... nui ridicol acuma?... Am mai fost o dat[ ]n Curtea Mar\ial[... cu un caz foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat... C[ru\a hurduca atât de r[u, c[ gândurile lui Apostol se ]ncurcar[. }=i d[dea seama =i totu=i continua cu ]nc[p[\ânare s[ povesteasc[ sublocotenentului “cazuri” =i s[-i explice c[ inten\ia lui... Hurduc[rile se ]nte\eau =i Apostol era nenorocit c[ vor sosi ]n F[get ]nainte de a fi avut vreme s[ se 280
l[mureasc[ deplin, s[ ]n\eleag[ =i sublocotenentul cum stau lucrurile, ca =i cum ar fi fost ]n fa\a unui judec[tor de care atârna soarta lui. 3 Cam ]n acela=i loc unde asear[ st[tuse de vorb[ cu pretorul =i cu primarul, Apostol Bologa, ]ntre patru solda\i cu baioneta la arm[, a=tepta acuma ]ntoarcerea sublocotenentului care intrase s[ anun\e sosirea prizonierului. }n fundul ogr[zii acelea=i dou[ automobile =i parcul de motociclete, lâng[ hambarul cu aresta\ii, parc[ aceea=i santinel[, ]n coridor =i ]naintea u=ii din stânga, aceea=i ]ngr[m[dire de solda\i... +i pomii ]nflori\i ]n spatele acaretelor, =i fântâna cu cump[n[ ]n mijlocul cur\ii... Numai soarele lumina mai vesel, =i oamenii, din ograd[, din ferestre =i chiar din uli\[, se opriser[ ]n loc, uitându-se la ofi\erul ]ntre baionete, cu hainele murdare =i rupte, cu fa\a t[b[cit[ de osteneal[ =i de emo\ii... Apostol sim\ea toate privirile ca ni=te s[ge\i drept ]n inim[ =i iar ]ncepu s[ bolboroseasc[: “Dumnezeu... Dumnezeu...” ca o ap[rare ]mpotriva ru=inii grele ce-i mole=ea ]ntreaga fiin\[. Avea privirile \intite spre vârfurile prunilor ]nflori\i ce se ]n[l\au deasupra coperi=urilor din fundul ogr[zii =i astfel nu v[zu pe groparul Vidor care, ie=ind din casa primarului, se apropie cu capul gol, necrezând ochilor, ]ngrozit. — Ce s-a ]ntâmplat, domnule locotenent? bâlbâi groparul, la câ\iva pa=i, cu glas plâng[tor. Noi am crezut asear[ c[ teai dus acas[, pentru Ilona... =i iat[ c[... Vai de mine, vai ce nenorocire! — Da, pentru Ilona, rosti Bologa tres[rind, ]ntorcând 281
privirea spre Vidor cu o pâlpâire de bucurie. }n aceea=i clip[ ]ns[ ]=i aminti c[ hârtia pe care i-a ar[tato Varga, azi-noapte, era harta cu pozi\iile =i se ]ntreb[, ]n gând, ce-a vrut s[ zic[ Varga când i-a ar[tat-o =i de ce i-a ar[tat tocmai harta cu pozi\iile? — }napoi! Nu-i voie! bufni un soldat, moroc[nos, c[tre groparul care ]ncerca s[ se mai apropie =i care se retrase ]ndat[ ca mu=cat de =arpe. Printre solda\ii gr[m[di\i la u=[, ap[ru sublocotenentul, f[când semn escortei s[ ]nainteze cu prizonierul... }ntr-o odaie plin[ cu mese de scris de toate felurile, pretorul a=tepta ner[bd[tor. Fusese ]n=tiin\at chiar ]n cursul nop\ii =i preg[tise tot pentru accelerarea lucr[rilor. }n sfâr=it, avea un “caz excep\ional”! }=i freca mâinile =i umbla de icicolo, lovindu-se de col\urile meselor. Pe fa\[ ]i juca mul\umire =i emo\ie. La o parte, lâng[ un birou, =edea plutonierul cu fa\a cenu=ie, fr[mântând ]ntre degete un toc cu peni\a nou[. Când intr[ Bologa, pretorul se opri ]n dosul unei mese, ascult[ grav raportul sublocotenentului, lu[ pachetul cu “obiectele” prizonierului =i isc[li ceremonios o dovad[ de primire. De ]ndat[ ce plec[ ]ns[ sublocotenentul, fa\a pretorului ]=i rec[p[t[ expresia de satisfac\ie, ]ncât Apostol zâmbi ]nseninat =i cu o ]ncredere fr[\easc[. — Ei, domnule, zise pretorul cu un glas blajin, ]ntocmai ca ieri când a sosit Bologa cu automobilul, s[ proced[m repede =i sistematic, s[ nu pierdem vremea! Nu-i a=a?... Scrie, plutonier! Dumneata, poftim, ia loc... colea, mai aproape! }n vreme ce pretorul dicta plutonierului introducerea obi=nuit[, Apostol Bologa se a=ez[ pe un scaun, ]ntre cele dou[ mese de scris, lini=tit =i st[pânit numai de un sim\[mânt sup[r[tor de ru=ine. Apoi pretorul citi raportul lui Varga de dou[ ori, dând din cap foarte mul\umit, desf[cu pache\elul =i examin[ cu mare aten\ie fiecare lucru=or, 282
zâmbind uneori ca omul care-=i vede confirmate presupunerile, crescând astfel ]n propria-i pre\uire. — Iar acuma te rog s[ r[spunzi, scurt, milit[re=te, la ]ntreb[rile ce \i le voi pune! murmur[ pretorul, f[r[ s[-l priveasc[ =i continuând cercetarea “pieselor de convingere”. Apostol, cuprins deodat[ de o dorin\[ violent[ de a-=i desc[rca inima, r[spundea gr[bit, de-abia st[pânindu-=i limba, ]ncercând la fiecare ]ntrebare s[ explice pretorului ]ndemnurile tainice, adânc suflete=ti. Pretorul ]ns[ ]l ]ntrerupea mereu cu ]ntreb[ri noi, uimitoare, ad[ugând c[ pe el ]l intereseaz[ numai faptele precise, clare, nu explica\iile. Vorbind, Apostol se ]nc[lzi =i i se aprinse fa\a, iar ]n ochi i se ivi o str[lucire stranie. }n cele din urm[ ]ntreruperile ]l enervar[, ]ncât se scul[ =i zise cu glas ascu\it: — Domnule c[pitan, eu nu vreau s[ ascund nimic, nici o umbr[, nici un am[nunt care ar putea contribui la limpezirea... situa\iei! Dimpotriv[, vreau s[-mi deschid inima ca ]n fa\a unui duhovnic, domnule c[pitan, s[ se ]n\eleag[ cum mi s-a zdruncinat echilibrul sufletesc... — Nu uita c[ eu sunt numai judec[torul care dore=te s[ afle adev[rul =i nicidecum duhovnic! r[spunse pretorul cu un surâs rece =i pu\in batjocoritor. Deocamdat[ avem un punct câ=tigat: ]ncercarea de dezertare, m[rturisit[, nu-i a=a? Bologa, mirat de surâsul lui, t[cu. — Vas[zic[, m[rturisit[ =i recunoscut[, urm[ pretorul. Motivele?... Hm... Sper c[ vom descoperi =i motivele, ]ncetul cu ]ncetul... D-ta te rog s[-mi dai lucruri concrete, nu... echilibre suflete=ti! }n orice caz, numirea ]n juriul unei Cur\i Mar\iale, recunoa=te =i d-ta, nu poate fi un motiv de dezertare la inamic, nu-i a=a? Dac[ con=tiin\a d-tale nu g[sea nici o vin[ acuza\ilor, r[mânea liber[ s[ fac[ opinie separat[... A ]mp[r\i dreptate sau a pedepsi pe cei vinova\i nu-i o crim[, 283
ci o datorie pentru orice om! }n privin\a aceasta d-ta, om cu studii ]nalte, care mâine-poimâine aveai s[ joci un rol de seam[ ]n societate, tocmai d-ta trebuia s[... — Uneori e mai ]ngrozitor s[ judeci pe al\ii decât s[ fii judecat! zise Apostol, parc[ i s-ar fi aprins lumin[ mare ]n suflet. — Da, fire=te, când cineva... Despre aceasta mai târziu! f[cu pretorul, frecându-=i iar mâinile. Apoi, luând harta desf[=urat[ =i punându-i-o sub ochi, ad[ug[ triumf[tor =i mândru: Dar aceasta cum se potrive=te cu povestea echilibrului sufletesc?... E=ti bun s[-mi explici? Apostol p[li. }ntr-o secund[ ]i trecu prin creieri cum a min\it asear[ c[ a uitat ceva =i cum a luat harta numai ca s[=i acopere minciuna fa\[ de Ilona... +i totu=i, când a pus-o ]n buzunar, a sim\it c[ trebuie s-o ia, negre=it ]i trebuia. — Asta e schi\a oficial[, de la serviciul meu, ]ngân[ dânsul, uitându-se pe hart[ =i c[utând, instinctiv, drumul pe unde a vrut s[ treac[ dincolo =i locul unde s-a ]ntâlnit cu Varga. — +tiu... sunt =i eu militar, zise pretorul cu dispre\. Dar cum a ajuns ]n buzunarul d-tale? +i tocmai când ]ncercai s[ dezertezi la inamic? — Fiindc[... fiindc[... bolborosi Apostol, ]ncurcat, ro=ind brusc =i apoi oprindu-se ru=inat c[ iar era s[ mint[. — S[-\i spun eu cum, relu[ pretorul, privindu-l lung, cercet[tor. Fiindc[ n-ai vrut s[ mergi cu mâna goal[! Nu-i a=a? Bologa nu r[spunse =i nici nu se uit[ ]n ochii pretorului care, dup[ o mic[ pauz[, continu[, ]ndoind harta =i aruncândo pe birou. — +i acuma s[-\i explic tot eu =i motivele cele adev[rate pe care d-ta cau\i s[ le acoperi cu basmele echilibrelor 284
suflete=ti! Mai dinainte de a sosi Apostol, pretorul descoperise “motivele cele adev[rate” =i interogatoriul urm[rea numai confirmarea descoperirii sale. Cei =apte spânzura\i ]mpreun[ cu cei doisprezece din hambar erau membrii unei vaste organiza\ii de spioni =i tr[d[tori, cuib[ri\i ]n inima diviziei din pricina indolen\ei generalului care nu l-a ascultat pe dânsul. Fire=te c[ asemenea grupare criminal[ nu putea lucra atât de tainic f[r[ o conducere deosebit de iscusit[. Cei prin=i nu-=i m[rturiseau nici ]n fa\a =treangului vinov[\ia, o dovad[ minunat[ de soliditate a organiza\iei. Ambi\ia lui secret[ a fost, de la ]nceput, s[ pun[ gheara pe =eful bandei. Aceasta poate c[ i-ar dobândi =i o decora\ie, ]n afar[ de cre=terea prestigiului ]naintea tuturor. }n sfâr=it, Bologa! Pretorul se mir[ numai cum de nu s-a gândit la el mai de mult =i nu l-a supravegheat. Bologa, român, pe frontul românesc... era la mintea omului!... Dac[ n-ar fi venit ]ntâmplarea ]n ajutorul justi\iei, criminalul =i-ar fi putut continua opera nesup[rat de nimeni: ofi\er cu decora\ii, erou... cine s[l b[nuiasc[? Numirea lui ]n juriul Cur\ii i-a ]ncurcat toate i\ele. Cum s[ condamne el, =eful bandei, tocmai pe complicii s[i? Ar fi riscat ca vreunul din acuza\i, v[zându-l ]n juriu, s[ se revolte =i s[-i rup[ masca!... Decât s[ se expun[ unei eventualit[\i atât de primejdioase, Bologa a ales calea cea mai bun[, fuga la du=manul pe care l-a slujit cu credin\[ =i unde ]l a=teptau, desigur, recompense =i mai grase. De aceea a luat =i harta, ]n care a ]nsemnat cu precizie nu numai pozi\iile trupelor, ci =i locurile diverselor servicii ale diviziei, pân[ =i casa aceasta, unde se afl[ cancelaria pretorului, ca s[-l bombardeze =i s[-l omoare =i pe el ]ntr-o zi aviatorii du=mani... Apostol Bologa ascult[ ]ntâi uluit construc\ia pretorului, 285
pe urm[ zâmbi nep[s[tor, ca =i cum ar fi auzit o aventur[ str[in[. Când ]n\elese ]ns[ c[ e serios =i c[ de “construc\ia” aceasta depinde poate via\a lui, i se p[ru c[ de un ceas ]=i terfele=te sufletul =i-l cuprinse o sil[ nespus[ de toat[ lumea. De aci ]ncolo nu-l mai interesa ce spune pretorul. }ntoarse ochii spre fereastr[ =i v[zu tocmai chio=cul pe care i-l ar[tase ieri primarul =i unde voia s[-i dea locuin\[. “Acum nu va mai sta pustie casa de p[pu=i”, se gândi el z[rind ]n coridorul chio=cului un soldat ]narmat, ajungând cu capul pân[ la strea=in[... Pretorul ]ncerc[ s[-l mai descoase, dar Bologa nu mai r[spunse nimic. — Bine, nu e=ti obligat s[ r[spunzi, zise pretorul, netulburat, clipind repede. Avem dovezi destule =i vom mai avea... A=a!... Atunci, cite=te procesul-verbal =i isc[le=te, te rog! Apostol nu se mi=c[. Pretorul ]l m[sur[ un r[stimp, pu\in nervos, st[pânindu-se, =i pe urm[ vorbi f[când ochii mici: — Fire=te, nu te pot sili s[ isc[le=ti... Trebuie s[ =tii ]ns[ c[ aceasta nu va ]mpiedica mersul justi\iei!... A=a!... S[ nu crezi cumva c[... Se ]ntrerupse =i ad[ug[ c[tre plutonier: Vei duce pe acuzat la ]nchisoare, fiindc[ deocamdat[ am terminat... Sper c[ ai luat m[surile?... Apoi vei pleca ]ndat[ la Lunca, vei face o perchezi\ie foarte minu\ioas[ la locuin\a acuzatului =i-mi vei aduce toate bagajele =i mai ales hârtiile! Afar[, ]n prag, solda\ii se d[dur[ la o parte. Soarele de mai s[rut[ obrajii prizonierului. }n mijlocul ogr[zii generalul Karg discuta gesticulând cu un colonel. Plutonierul salut[ foarte \eap[n. Apostol sim\i bine privirea generalului, furioas[ =i indignat[, dar nici nu se sinchisi. Trecând pe lâng[ casa primarului, ]ntâlni ]n u=[ pe groparul Vidor =i pe 286
prim[reas[, amândoi cu ochii spre el, ]ngrozi\i =i cu lacrimi de mil[. Le r[spunse cu un zânbet plin de credin\[, parc[ lear fi spus c[ toate acestea n-au nici o importan\[. Urc[ treptele c[su\ei =i v[zu de-aproape soldatul ]ncremenit ]n coridor: ]nalt, foarte slab =i de=irat, cu fa\a supt[ =i galben[, cu hainele largi =i soioase, dându-=i mare silin\[ s[ par[ mar\ial. Plutonierul deschise larg u=a, l[sând pe Apostol s[ treac[ ]nainte. — Dac[ dori\i ceva, v[ rog s[ m[ chema\i pe mine... Am s[ v[ trimit ]ndat[ cafeaua sau, dac[ dori\i, ceai... A=tept[ dou[ clipe =i, neprimind r[spuns, ie=i tr[gând u=a. }nvârti cheia de dou[ ori ]n broasc[, apoi puse =i un lac[t mare, petrecând prin belciug. Urmar[ instruc\iile santinelei, cu glas tare, ]nadins, s[ aud[ =i prizonierul: s[ nu se mi=te din coridor, s[ priveasc[ din când ]n când pe fereastr[, s[-l strige dac[ s-ar ]ntâmpla ceva... Soldatul trebui s[ repete de trei ori instruc\iile. Pe urm[ plutonierul cobor] treptele de scânduri... 4 Apostol Bologa r[mase ]n mijlocul od[i\ei cu ochii la ferestruica de lâng[ u=[. Tres[ri auzind cheia ]n broasc[ =i ascult[ instruc\iile santinelei, neclintit, harc[ ar fi fost \intuit locului. Mai auzi pa=ii plutonierului, pe trepte, trei, apoi al\ii, de bocanci, ]n coridor =i ]n sfâr=it, ]n geam, v[zu un p[trat din pântecele soldatului cu tunica verzuie, ]ncre\it[, cu cartu=ierele negre =i cureaua armei strâns[ de o mân[ noduroas[, cu pielea cr[pat[ =i foarte murdar[. Se uit[ ]mprejur, cum face omul când intr[ ]ntâia oar[ ]ntr-o cas[ nou[. }=i plimb[ ochii pe masa lipit[ de perete, pe patul a=ternut, ]n col\, pe scaunul de la picioare, f[r[ speteaz[, pe lavoarul din cellalt col\... }=i scoase casca ]ncet, 287
f[r[ zgomot, =i o a=ez[ cu b[gare de seam[ pe scaun. }=i netezi p[rul pe tâmple, cu amândou[ palmele, de multe ori, parc-ar fi vrut s[-=i potoleasc[ o durere. Apoi merse pân[ la u=[, patru pa=i, se ]ntoarse lâng[ mas[. Peretele era v[ruit cam de mult =i varul plesnise. Se rezem[ cu mâinile de dunga mesei. Scândurile nu se ]mpreunau bine =i cr[p[tura dintre ele era astupat[, neagr[, de=i tabla trebuie s[ fi fost frecat[ de curând cu le=ie =i nisip. Pe marginea dinspre perete, ]n litere s[pate cu briceag, scria: “Aici am suferit... zile”. “Stegarul bosniac, se gândi Apostol, amintindu-=i vorbele primarului. Oare de ce nu spune câte zile?” Sim\i atâta lene ]n creieri, c[ nu-=i mai urm[ri gândul. }=i d[du seama de aceasta =i f[cu câ\iva pa=i, s[-=i vie ]n fire. }i ap[ru ]n minte figura pretorului =i se a=ez[ pe pat, leg[nându=i picioarele din genunchi ]n jos. Acuma fereastra era o cruce de lemn ]ntr-un p[trat alb. “Trebuie s[ fie peretele cancelariei pretorului, ]=i zise dânsul =i, ]nchipuindu-=i iar ]nf[\i=area pretorului, continu[ ritmic: Dobitoc... dobitoc... dobitoc...” Apoi venir[ amintiri rânduite frumos, una dup[ alta, toate numai din clipa ]ntâlnirii cu Varga ]ncoace. }i defilau prin suflet secundele, fiecare plin[ cu via\[, cu ni=te b[=ici de sticl[, v[zându-le con\inutul. Treceau ]ns[ cu o iu\eal[ vertiginoas[, ca un film ]nvârtit nebune=te, =i totu=i se deosebeau precis, ame\itor de precis... Erau mii, poate milioane, =i se scurgeau ]ntr-o singur[ clipire, =i reveneau ]n momentul imediat urm[tor, ne]ncetat, neobosite... +i el r[scolea prin ele ca ]ntr-un joc bizar =i, privindu-le, murmura: “O secund[ mai puternic[ decât o via\[ de om...” Peste câteva clipe i se p[ru c[ a gre=it =i ad[ug[, cl[tinând din cap: “Via\a omului nu e afar[, ci ]nl[untru, ]n suflet... Ce-i 288
afar[ e indiferent... nu exist[... numai sufletul exist[... Când nu va fi sufletul meu, va ]nceta de a mai fi tot restul... restul...” Prin geam v[zu, ]n ograd[, doi solda\i care treceau \inându-se de mân[. Atunci ]=i schimb[ firul gândului, urmând: “+i totu=i restul hot[r[=te soarta sufletului meu... +i restul depinde de alt rest... Pretutindeni dependen\[... Un cerc de dependen\e ]n care fiecare verig[ se mândre=te cu independen\a cea mai perfect[!... Numai Dumnezeu...” Cheia se ]nvârti de dou[ ori ]n broasc[, u=a se deschise =i un soldat puse pe mas[ o tav[ ]nc[rcat[. Plutonierul, ]nainte de-a z[vor], zise respectuos: — Ave\i =i cafea, =i ceai... la alegere... Cu mâinile sprijinite pe marginea patului, cu picioarele atârnând nemi=cate, Apostol se uit[ lung la tava de pe mas[. }=i aduse aminte c[ n-a mâncat de ieri de la prânz. Se scul[ =i sorbi cu poft[ ceaiul. Apoi se sim\i cople=it de o apatie grea. Nu-i mai p[sa c[ e ]nchis ]ntr-o od[i\[, cu santinela la u=[... Se ]ntinse pe pat cu fa\a-n sus =i ]nchise ochii. St[tu a=a, f[r[ gânduri, un r[stimp care i se p[ru o ve=nicie. Apoi arunc[ o privire pe cadranul ceasului-br[\ar[. “Unsprezece! se gândi cu decep\ie. De-abia o or[ a trecut de când sunt aici... Dac[ va trece vremea tot a=a de ]ncet, am s[-mi pierd min\ile!” S[ri jos =i ]ncepu s[ umble de ici-colo, ]ncercând s[-=i l[mureasc[ deplin situa\ia. }n creieri i se fr[mântau numai crâmpeie de gânduri, dar inima ]i tremura de fric[ =i tulburare. Avea acuma intui\ia c[ ]l a=teapt[ ceva ]ngrozitor, ceva ce ]i amenin\[ ]ns[=i temelia fiin\ei... Se opri ]n dosul u=ii, cu ochii ]n gol, =i deodat[ ]i r[s[ri creanga groas[ din copacul spânzuratului singuratic, ca un bra\ care arat[ ]nainte, ]n viitor, o \int[ hot[rât[... }i veni s[ \ipe, s[ se 289
apere =i anevoie izbuti s[ porneasc[ de colo pân[ colo, din ce ]n ce mai gr[bit, fr[mântându-=i mâinile ]ncruci=ate la spate... Se silea s[ g[seasc[ o ap[rare ]mpotriva pretorului =i o g[si ]n faptele din trecut. “O r[t[cire ]ntâmpl[toare nu cump[ne=te cât o fapt[ vitejeasc[, murmur[ cu nou[ ]ncredere. Cine a fost ]n lupt[ =tie c[ orice viteaz are =i momente de =ov[ire. Dar o singur[ r[t[cire nu poate =terge o via\[ ]ntreag[ de fapte, oricât ar umbla pretorul s[ m[ ponegreasc[...” }ncetul cu ]ncetul se potoli. Dragostea de via\[ ]i n[scocea mereu argumente =i dovezi salvatoare. Pe urm[ va ]ncepe o via\[ nou[ din temelie, cl[dit[ pe realit[\i, nu pe himere. Toat[ via\a lui trecut[ a crescut dintr-o r[d[cin[ bolnav[ pe care trebuie s[ =i-o smulg[ din suflet chiar de-acuma. Alt suflet ]i trebuie, ferit de ve=nicele ezit[ri =i chibzuiri, capabil de-a ]nfrunta lumea a=a cum este, iar nu cum o zugr[ve=te o ]nchipuire =ubred[. Medita\iile stârnesc numai conflicte cu lumea. “Atârn[ mult de cine va fi ]n juriu, ]=i zise deodat[, curmându-=i gândurile. Precum =i de ap[r[tor!... Cine-o s[ m[ apere? A, da... Klapka... I-am spus pretorului... A fost prima ]ntrebare =i primul r[spuns...” Klapka?... Poate c[ ar fi fost mai folositor un militar viteaz, ale c[rui cuvinte s[ zguduie =i s[ conving[ sufletele militarilor din juriu... Klapka?... Cine =tie dac[ nu Klapka e pricina pr[bu=irii?! El a venit cu p[durea spânzura\ilor =i i-a picurat ]n inim[ ]ndoielile... Via\a e un povârni= cu un cap[t ]n cer =i cu cellalt ]n neant. Omul trebuie s[ fac[ imense sfor\[ri s[ stea ]n picioare, iar când a ]nceput pr[v[lirea, nimeni nu-i mai poate reda echilibrul. “M-am am[git cu vorbe, parc[ via\a s-ar c[l[uzi cu vorbe...” 290
Atunci ]i ap[ru ]n suflet Ilona =i ]ndat[ sim\i o c[ldur[ binef[c[toare, ca =i cum chipul ei i-ar fi umplut inima de o iubire vie, ca o lumin[ uria=[, ]n care se cuprindeau to\i oamenii =i toat[ lumea. Fericit, cu privirile str[lucitoare, =opti ]n ne=tire: “Iubirea tr[ie=te ve=nic, f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it... Prin iubire cuno=ti pe Dumnezeu =i te ]nal\i pân[ la ceruri...” Se scufund[ câteva clipe ]ntr-o lini=te adânc[ peste care sufletul lui plutea lin =i se leg[na ca o frunz[ pe oglinda unei ape f[r[ unde. Apoi se scutur[ =i porni iar, prin od[i\[, ascultându-=i pa=ii, care b[teau pe podele cu lovituri regulate, ca limba unui ceasornic... Gânduri sub\iri ca ni=te ace lungi ]i ]n\epau creierii =i-l usturau. Se opri. }n\ep[turile se risipir[ brusc, l[sând ]n urm[ un zumzet ap[s[tor. “Mi-am pierdut cump[tul, ]=i zise dânsul cu am[r[ciune. Mintea, ]mpreun[ cu legile =i disciplina ei, se zdruncin[ ca o ma=in[ ]ntre ale c[rei ro\i ai zvârlit un bolovan, de ]ndat[ ce e pus[ ]n fa\a zidului ce desparte fiin\a de nefiin\[... Mai bine s[ dorm =i s[ treac[ peste mine ]ntâmpl[rile ]n voia lor!” Se trânti iar pe pat, c[utând s[ alunge gândurile, care totu=i veneau s[-l chinuiasc[, ]ntocmai ca ni=te vr[jma=i f[r[ ]ndurare. }n r[stimpuri ]i soseau ]n ajutor zgomote de afar[, schimbarea santinelei, câte un huruit de motor, câte un strig[t mânios... Apoi prânzul... +i iar gândurile, mereu gândurile... Spre sear[ auzi pa=ii plutonierului: poate c[-l cheam[ pretorul... Se bucur[. Barem va mai sc[pa de tirania gândurilor. Plutonierul ]mpinse u=a de perete =i r[mase ]n coridor. }n prag ]ns[, cu o tav[ de lemn pe care aducea cina, se ivi Ilona... Apostol s[ri ]n picioare, fermecat, ca ]n fa\a unei 291
n[luciri ispititoare. Ilona se duse la mas[, a=ez[ vasele =i tacâmurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar ]n ochi =i pe buze un zâmbet de ]mb[rb[tare, umil, sfios, sub care ]ncerca s[-=i ascund[ o groaz[ cumplit[... Goli tava =i mai st[tu o clip[, neclintit[, murmurând de câteva ori, domol, ca un susur: — Dumnezeu... n-ai grij[. Dumnezeu... Apoi ie=i cu privirea ]n p[mânt. Apostol o v[zu coborând cele trei trepte. Se frec[ la ochi, buim[cit. Plutonierul intr[ =i, aprinzând lampa atârnat[ de o grind[, zise ]ncet, s[ nu-l aud[ santinela: — Atâta mi-a b[tut capul primarul, =i feti\a atâta a plâns, c[ mi-am c[lcat pe inim[ =i i-am dat voie s[ v[ serveasc[... Fata s-a jurat c[ se omoar[ dac[ n-o las... Oameni suntem, domnule locotenent... Numai s[ lua\i seama, v[ rog mult... De-ar afla domnul c[pitan, pe cât e de ]nver=unat, ar fi vai =i amar de mine... Bologa st[tea ]n acela=i loc, ]nlemnit, cu fa\a aprins[ de o bucurie cople=itoare. Nu se mai sim\ea singur, =i sufletul ]i era ]nfl[c[rat de speran\[. +opti ]ntr-un extaz de rug[ciune: — Dumnezeu... 5 A doua zi, dis-de-diminea\[, veni Klapka, nervos, agitat. Plutonierul st[tu afar[, cu santinela, lâng[ u=a ]nchis[, cu ceasornicul ]n mân[. — N-avem decât cel mult o or[, ]ncepu Klapka repede, strângându-i mâna puternic. Atâta mi-a ]ng[duit pretorul, =i ]nc[ excep\ional... Dar nici n-am nevoie de mai mult, fiindc[ =tiu tot, tot... Sunt de-asear[ aici =i cunosc toate am[nuntele, numai din dosarul alc[tuit de bunul nostru magistrat... Când 292
s-a aflat c[ eu sunt ap[r[torul, m-au ]nconjurat =i groparul, =i primarul, =i feti\a... logodnica ta... Biata fat[!... Ce suflet!... Acuma nu m[ mir cum ai putut s[... Acuma ]n\eleg perfect... S-au sf[tuit cu mine ce-ar putea face ei pentru salvarea ta. Groparul, inimos om, s-a oferit s[ sparg[ bini=or peretele c[su\ei, ]n fund, s[ scapi prin fug[... Copil[rii de om b[trân! Nevasta primarului s-a aruncat asear[ la picioarele generalului, a plâns, s-a rugat s[ te ierte... Generalul se zice c[ o respect[ mult, pentru c[ femeia ]i g[te=te ni=te mese ]mp[r[te=ti... A ob\inut atâta, ca generalul s[ nu intervie ]mpotriva ta, s[ lase Curtea s[ judece ]n deplin[ independen\[. Vas[zic[ =i via\a ta se afl[ ]n mâinile juriului! Cu o ap[rare viguroas[ =i istea\[ sper s[ evit[m... Dar depozi\ia ta e ]ngrozitoare =i revolt[toare! }\i bagi gâtul ]n =treang, Bologa, de bun[voie!... Noroc c[ ai avut prezen\[ de spirit s[ nu isc[le=ti... De aceea am cerut un supliment de instruc\ie =i, dup[ st[ruin\i colosale, am izbutit. Acuma s[ m[ aju\i =i tu, ]n\elegi? }ntâi vei renega prima depozi\ie, dar, =tii, foarte energic, pe urm[ vei t[g[dui categoric c[ ai vrut s[ dezertezi la inamic... Restul r[mâne ]n sarcina mea... Am s[ g[sesc eu explica\ii plauzibile ]n privin\a r[t[cirii tale, noaptea, prin liniile de tran=ee pe care nu le cuno=teai... Chiar harta, asupra c[reia pretorul se str[duie=te s[-=i ]ntemeieze acuza\ia de spionaj =i tr[dare, cred c[ am s-o spulber cumva din dezbateri... }n sfâr=it, trebuie s[ avem speran\[, Bologa! Trebuie! Klapka, vorbind, ]=i tr[sese scaunul lâng[ mas[ =i se a=ezase. Apostol, calm, ]n picioare, cu spatele spre fereastr[, privea inscrip\ia zgâriat[ la marginea scândurii: “Aici am suferit...” Când c[pitanul t[cu ]ntreb[tor, Apostol zise rar, uitânduse drept ]n ochii lui: — Când voi fi judecat? — Peste trei ore... da... la zece... negre=it, bâlbâi Klapka, surprins. 293
Bologa ]ntoarse ochii iar[=i la inscrip\ie, o silabisi =i urm[ domol: — Atunci, ce nevoie de...? Nu sfâr=i, dar Klapka ]n\elese =i s[ri de pe scaun, ]n\epat, aproape furios, ]l apuc[ de um[r si-l scutur[, sâsâind: — Treze=te-te, omule!... E=ti nebun? Nu-\i dai seama ce te a=teapt[? — Moartea, zise Apostol, privind iar ]n fa\[, cu o umbr[ de surâs pe buze. — +treangul, Bologa! Auzi?... +treangul! =opti c[pitanul, ro=ind =i uitându-se, f[r[ s[ vrea, la gâtul lui strâns ]n gulerul ]nalt al tunicii. Numai un om nebun ]=i vâr[ gâtul ]n la\, când via\a ]i surâde =i-i f[g[duie=te... E=ti dator s[ tr[ie=ti! continu[ apoi, dup[ o pauz[, mai potolit, b[tându-l pe um[r. Când \i se ]mbie o porti\[ de sc[pare aproape sigur[, n-ai dreptul s[ te code=ti, nu \i-e permis!... Am fost =i eu ]n situa\ia ta, poate pu\in mai u=oar[... pu\in... Vedeam spânzur[toarea ]n temni\[, da... =i =tiu c[ moartea, când o prive=ti prea adânc =i ]ndelung, ]ncepe s[ te ademeneasc[. Dar trebuie s[ te smulgi din ademenirea ei, Bologa, c[ci orice via\[ e mai bun[ ca moartea!... |i-am spus =i alt[ dat[... Via\a e real[, pe când dincolo de moarte... — Cine =tie dac[ dincolo de moarte nu e adev[rata via\[? r[spunse Apostol cu glas t[r[g[nat, lene=. Dac[ ai fi venit ieri cu porti\a aceasta, poate c[ te-a= fi s[rutat =i mi-ai fi luat o piatr[ de pe inim[... C[ci ieri via\a m-a torturat ]ngrozitor cu ni=te cle=te de foc ]ngrozitoare! Asear[ ]ns[ am v[zut pe Ilona =i... m-am reg[sit, mi-am reg[sit iubirea... Altfel cum a= fi ]ndurat o noapte ]ntreag[ aici, singur??... Acuma mi-e sufletul lini=tit... De ce s[ re]ncep chinurile?... Nu mai vreau nimic. Iubirea ]mi ajunge, c[ci iubirea ]mb[rb[teaz[ deopotriv[ pe oameni =i pe Dumnezeu, via\a =i moartea. Iubirea 294
cea mare e aici, ]n od[i\a aceasta... O respir ]n fiecare clip[... E ]n mine =i ]n afar[ de mine, ]n tot cuprinsul infinitului... Cine n-o simte nu tr[ie=te aievea; cine o simte tr[ie=te ]n eternitate... Cu iubirea ]n suflet po\i trece pragul mor\ii, c[ci ea st[pâne=te =i dincolo, pretutindeni, ]n toate lumile existente =i inexistente... Poate s[ m[ mai ispiteasc[ via\a, poate s[ mai suf[r, dar... Klapka ]l asculta ner[bd[tor, ]ngrijorat. Cuvintele lui i se p[reau rodul fricii de moarte. }n cele din urm[ ]l ]ntrerupse: — Dragul meu, nu-\i dai seama oare c[ aiurezi?... Asemenea fantasmagorii poate s[-=i ]ng[duie omul când e acas[, la birou, odihnit, sau ]n momente de entuziasm, ]ntr-o discu\ie, nu ]ns[ ]n fa\a mor\ii!... — O ]nchipuire care ]mpac[ sufletul e tot ce poate dobândi omul ]n via\[! murmur[ Apostol, cu o str[lucire mare ]n ochi. — Dar bine, omule, tu vei muri ca dezertor =i spion, =i tr[d[tor, ]n sfâr=it ca un criminal, iar nu ca apostol al iubirii! se ]nfurie iar[=i c[pitanul, ad[ugând: S[ =tii c[, de vei continua tot a=a, o s[ te declar nebun ]n fa\a Cur\ii =i tot am s[ te scap! — Criminal? zise blând Bologa. Orice mormânt e l[ca= de iubire, fiindc[... — Destul, ]nceteaz[, Bologa! f[cu Klapka, indignat. Nu mai vreau s[-\i ascult balivernele! Am venit s[ te salvez, nu s[ ascult nerozii... Astea s[ le spui pe urm[, dup[ ce va fi trecut primejdia! — Crezi c[ o via\[ smuls[ prin minciun[ ar mai avea vreun farmec sau vreun pre\? ]ntreb[ Apostol, cu alt[ voce. — Minciuna care poate salva o via\[ de om e mai pre\ioas[ decât toate adev[rurile! r[spunse c[pitanul cu hot[râre. Eu 295
]mi voi face datoria pân[ la cap[t! Am s[ te scap chiar ]mpotriva voin\ei tale =i sunt sigur c[ mai târziu o s[-mi mul\ume=ti!... Pentru tine am trecut peste suspiciunile care m[ ]nconjoar[... Nu-mi pas[!... Numai s[ nu-mi pui be\e-n roate! Atâta te rog... Va veni pretorul... ajut[-m[! Te implor!... R[mâi cu bine =i Dumnezeu s[-\i lumineze gândurile!... }i strânse amândou[ mâinile, privindu-l lung ]n ochi, cu ]ndemn =i c[ldur[, ca un p[rinte pe un copil nesocotit. De la u=[ ]i mai =opti: — Voin\[, Bologa! Plutonierul salut[ =i, ]ndat[ ce cobor] Klapka, se repezi ]n od[i\[, se uit[ ]mprejur, cercet[tor, ]nfrico=at. Pretorul ]i poruncise, de repetate ori, s[ fie cu ochii ]n patru ca nu cumva prizonierul s[ se sinucid[. Acuma tremura s[ nu fi l[sat c[pitanul vreo arm[. De=i nu mirosi nimic suspect, zise rug[tor =i moale: — S[ nu m[ nenoroci\i, domnule locotenent, din suflet v[ rog!... Eu fac tot ce pot =i chiar mai mult, dar s[ nu m[ nenoroci\i... Apostol pricepu =i zâmbi. R[spunse prin o ridicare de umeri =i se lungi pe pat, obosit. Se odihni vreo zece minute, apoi ]ncepu s[ m[soare cu pa=ii od[i\a ]n lung =i-n lat... A=a ]l g[si pretorul, care veni, cu o serviet[ umflat[ la subsuoar[, ordonând plutonierului s[ ]nchid[ u=a =i s[ r[mâie ]nl[untru. — Ap[r[torul d-tale, zise pretorul rece, grav, punând servieta pe mas[, ne-a comunicat c[ mai ai de f[cut ni=te declara\ii de mare importan\[, care ar putea s[ modifice radical convingerea mea chiar ]n privin\a calific[rii faptei d-tale. De=i nu-\i ascund c[ m[ ]ndoiesc, totu=i, cu permisiunea =i din ordinul excelen\ei-sale, sunt gata s[ ]nregistrez orice ai 296
mai avea de spus asupra... — M-am r[zgândit... Nu am de ad[ugat nimic! r[spunse Apostol repede, ca =i cum i-ar fi fost team[ s[ nu ]ntârzie. Pretorul, care tocmai f[cuse semn plutonierului s[ treac[ la mas[ =i s[ scrie, se ]ntoarse brusc spre Bologa, ]ntâi mirat, pe urm[ cu o satisfac\ie triumf[toare: — Eram sigur! izbucni falnic. I-am =i spus c[pitanului Klapka... Parc[ nu cunosc eu psihologia... vinova\ilor?... De altfel, nici n-ar fi demn pentru un ofi\er, chiar ]n cazul d-tale, s[ recurg[ la minciuni. Omul, când a s[vâr=it ceva, s[ aib[ curajul r[spunderii! Apostol nu-=i putu st[pâni un zâmbet auzind sfaturile pretorului =i mai ales tonul mar\ial cu care i le spunea. Pretorul ]ns[, mul\umit cum era, nici nu se mai uit[ la el =i d[du s[ plece. }=i aduse aminte c-a l[sat servieta pe mas[. — A, da, s[ nu uit[m, zise atunci, c[utând ]n serviet[ =i sco\ând o scrisoare: Poftim! s-a g[sit de ieri la locuin\a dtale... probabil c[ ieri a sosit... Nu \i-am putut-o da pân[ ce n-am g[sit cine s[ mi-o traduc[, fiindc[ e ]n române=te... Dup[ ce r[mase singur, Apostol desf[cu scrisoarea de la maic[-sa =i o citi, ]ncet, rar, s[ o priceap[ mai bine sau s[-=i ]ncerce inima. O citi a doua oar[, =i tot nu ]n\elese nimic. Cuvintele ]i p[trundeau ]n creieri, f[r[ sens, ca ni=te semne moarte. }n vreme ce-i alunecau ochii peste rândurile negre prin minte i se plimba un singur gând, st[pânitor =i tulbur[tor: “Acuma plutesc ]ntre via\[ =i moarte, ]ntre cer =i p[mânt, ca omul care =i-a t[iat craca de sub picioare =i a=teapt[ s[ cad[ f[r[ s[ =tie barem unde va c[dea...”
297
6 — Bologa, te implor, ajut[-m[! =opti Klapka, ]n cancelaria pretorului, transformat[ ]n sala de =edin\e, ]nainte de-a ]ncepe dezbaterile. Apostol avea ochii mai adânci\i ]n cap =i ro=ii, ]ncercui\i cu dungi vinete, =i obrajii de o paloare str[vezie, ]n care se desenau vinele albastre =terse. Pe vârful limbii ]i st[ruia un gust s[rat de lacrimi, iar ]n cerul gurii, o usc[ciune nec[cioas[, ca dup[ un somn cu co=mare. }n suflet ]ns[ ]i s[l[=luia lini=tea, ca o domni\[ cu mâinile moi =i calde. Se sim\ea foarte bine =i se uita cu mare curiozitate ]mprejur, ca =i cum niciodat[ n-ar mai fi umblat pe aici, de=i odaia era ca =i ieri, doar c[ birourile fuseser[ adunate ]n fund spre a face loc mai larg ]naintea unei singure mese lungi, ]nvelit[ cu postav verde =i ]mp[r\it[ ]n dou[, la mijloc, de o cruce alb[ de metal!... Apostol examin[ pe to\i ofi\erii care =edeau la masa lung[, \epeni, drep\i, solemni =i aproape speria\i. Se bucur[ v[zând c[ pre=edintele juriului e colonelul de odinioar[, cu fa\a col\uroas[, din tren, pe care-l ]ntâlnise ]n compartimentul generalului =i care ]i luase ap[rarea... Acuma p[rea mai palid, =i ]n privire avea ceva... Pe ceilal\i nu-i cuno=tea nici barem din vedere, afar[ de locotenentul Gross, care \inea capul ]n jos, ca =i când i-ar fi fost ru=ine. Apostol se uit[ mai ]ndelung spre dânsul, vrând s[-i ]ntâlneasc[ negre=it privirea, s[-l ]ntrebe cum se face c[ a primit s[ judece pe un camarad =i s[-i arate c[, iat[, el nu-i nici =arlatan, nici smintit, fiindc[ mai bucuros a fugit decât s[ mai osândeasc[... Când ]=i auzi numele, rostit cu glas tare, tres[ri, mirat: de ce strig[ tocmai numele lui? R[spunse “prezent” =i nu se dumeri nici când colonelul ]i puse ]ntreb[ri neobi=nuite, ca 298
unui str[in. Totu=i, f[r[ a se gândi la ce spune, r[spundea corect, se uita ]n ochii colonelului, ]=i d[dea seama c[ ]n clipele acestea se cânt[re=te via\a lui =i auzea parc[ un fâlfâit straniu de aripi care stârnea un vânt rece ]n sal[. Dar ]n inim[ ]i picurau de undeva, ne]ncetat, stropi de am[r[ciune, din care i se r[spândea ]n tot corpul o fric[ lent[, ca o caracati\[ dezgust[toare. }ncerca s[ se apere =i nu putea =i, din pricina aceasta, sim\ea c[ va trebui s[ izbucneasc[ ]ntr-un hohot de plâns. I se p[rea c[ pre=edintele vorbe=te atât de t[r[g[nat, c[ trece un secol pân[ ce sfâr=e=te o ]ntrebare la care el r[spunde ]n trei cuvinte vertiginoase. Apoi, lâng[ mescioara pretorului, cineva ]ncepu s[ citeasc[ ceva, câteva minute, cu glas ciudat, pronun\ând vorbele ciudat. — Acum spune motivele =i ]mprejur[rile dezert[rii! zise deodat[ colonelul, \eap[n, mi=când buzele ca un automat. Bologa auzi ]ntrebarea, strident, ca un cu\it ce cade pe o sticl[ =i o sparge. +i zgomotul acesta ]i trezi toate gândurile =i sim\irile, ascu\indu-i-le ca ni=te brice gata s[-i ciopâr\easc[ trupul =i sufletul. Se uit[ spre fereastr[ =i ]ntâlni capul pretorului, mândru =i ]ncrezut, parc[ el ar fi dezlegat de mult toate tainele lumii. }l sup[r[ atâta suficien\[ =i ]ntoarse ochii ]n cealalt[ parte, unde era Klapka, ap[r[torul, care, vrând s[-l ]mb[rb[teze, ]i f[cu un semn atât de ciudat, c[ i se strâmb[ fa\a, iar Apostol se cutremur[ =i se sim\i ]ndat[ p[r[sit =i singur ca ]ntr-o câmpie nem[rginit[, plin[ de m[r[cini =i buruieni otr[vitoare. +i totu=i atunci i se stinser[ toate ]ngrijor[rile =i sufletul i se p[trunse de ]ncredere mare. — Dezertare? =opti privind cu ochii str[lucitori crucea alb[ dinaintea pre=edintelui. Apoi plec[ fruntea =i, ]n t[cerea amar[ ce se ]mpânzi, ]ntrebarea lui pluti câteva momente, ca o mustrare blând[. +i iar[=i r[sun[ glasul colonelului, tremurat, parc[ o mân[ nev[zut[ iar fi strâns beregata: 299
— R[spunde la ]ntrebarea mea, locotenent Bologa... +i, dup[ o t[cere mai grea =i amenin\[toare, glasul urm[, tot =ov[itor: — Vina e covâr=itoare, desigur, dar Curtea va asculta cu luare-aminte ap[rarea d-tale... Prin urmare, vorbe=te... O mi=care gr[bit[ umplu o pauz[ scurt[. Pe urm[ \â=ni, ca un glon\, glasul pretorului, revoltat, rotunjind cuvinte care se ]n[l\au pân[-n tavan, se izbeau de pere\i =i plesneau capetele tuturor ca ni=te palme umede. Pe urm[ glasul lui Klapka, patetic, protestând st[ruitor... +i amândou[ se ]nvârteau ca dou[ suli\e ]n inima lui Apostol care, nemaiputându-le r[bda, murmur[, f[r[ s[ ridice capul: — Mai repede, mai repede, pentru Dumnezeu... De=i ]i era gâtul uscat =i ]n aer se ]ncruci=au ]nc[ urmele glasurilor de adineaori, =oapta lui zbârnâi prelung ]n toate urechile =i atrase asupra lui toate privirile, ]ntreb[toare =i nedumerite. Urmar[ repede alte ]ntreb[ri, din ce ]n ce mai aspre =i mai poruncitoare, care i se ]nfigeau ]n inim[ ca ni=te gheare ascu\ite =i-l strângeau de gât s[-l sugrume. Când sim\i c[ se ]n[bu=e, tres[ri, ]ngrozit, galben la fa\[. Gulerul tunicii i se p[ru un la\ nesuferit. Cu o smucitur[ disperat[ ]=i rupse gulerul =i strig[ r[gu=it: — Omorâ\i-m[!... Omorâ\i-m[!... Gestul =i strig[tul lui stârnir[ uimire =i indignare. Colonelul se scul[ ]n picioare, cu ochii fulger[tori, =i b[tu cu pumnul ]n mas[, ]n vreme de Apostol c[zu gr[mad[ pe scaun, respirând greu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile ro=ii ag[\ate de crucea alb[. }n sal[ se restabili curând solemnitatea =i toat[ lumea ]=i relu[ ]nf[\i=area grav[ dinainte. Incidentul fu dezb[tut calm câteva minute, apoi trecur[ mai departe, conform procedurii obi=nuite, pe care au tulburat-o pu\in zvârcolirile unei vie\i. +i Apostol st[tu pe scaun lini=tit =i nemi=cat. }n urechi ]i susurau 300
cuvinte =i fraze care nu-l interesau deloc, c[ci crucea de pe mas[ ]i turna ]n suflet mângâiere. Apoi pre=edintele rosti deodat[, sever: — Acuzatul mai are ceva de spus? Bologa auzi =i ]n\elese ]ntrebarea; nu se clinti ]ns[, ca =i cum n-ar fi fost vorba de el. — Dezbaterile fiind terminate, Curtea va intra ]n deliberare! zise iar colonelul, sup[rat. Pretorul f[cu un semn =i plutonierul se apropie de Apostol. — S-a sfâr=it? ]ntreb[ el, ridicându-se brusc de pe scaun, ]ncât plutonierul se sperie. Da?... S-a sfâr=it!... Se ]nchin[ foarte adânc ]n fa\a juriului =i ie=i afar[ gr[bit, sprinten... 7 — Ei, domnule locotenent, s-a ispr[vit =i asta!... De-acuma o s[ fi\i mai lini=tit! zise plutonierul, cu un zâmbet misterios, ]n od[i\[. Poftim prânzul... v[ a=teapt[... s-o fi r[cit... Apostol se uita lung la el =i vru s[ ]ntrebe ceva, dar plutonierul plec[ ]nainte de a-=i fi hot[rât el ]ntrebarea ]n minte. “Oare ce-a zis plutonierul? se gândi Bologa, singur. Poate c[ el =tie ceva... E vechi ]n serviciu =i a v[zut multe cazuri...” Când ]=i d[du seama ce speran\e se ]mpletesc ]n gândul acesta, ]l p[r[si morm[ind: “Prostii... Uite ce prostii m[ apuc[...” }=i arunc[ pe pat casca =i râse scurt, sec, fals, frecându-=i co=ul pieptului cu palmele, ca =i când ar fi ]ncercat s[-=i mulcomeasc[ b[t[ile inimii. Sim\i ]n buzunarul tunicii fâ=âit de hârtie =i se opri voios: — Acuma s[ vedem scrisoarea mamei, s-o ]n\elegem... 301
Doamna Bologa ]i scria numai m[run\i=uri de prin Parva, despre cunoscu\i =i necunoscu\i. C[ P[l[gie=u se laud[ c[ Apostol i-a cerut iertare, c[ Marta vine mereu pe la ea =i se consider[ tot logodnica lui, c[ Dom=a ]i zice tot “cuscr[”, c[ a f[cut multe bun[t[\i de s[rb[torile Pa=tilor =i c[ o s[-i r[mâie neatinse fiindc[ e singur[ =i am[rât[, c[ l-a visat ]n noaptea de Vinerea Mare foarte urât =i a dat o slujb[ chiar ]n ziua ]ntâia de Pa=ti ca s[-l fereasc[ bunul Dumnezeu de primejdii... “Biata mam[! ]=i zise Apostol cu un zâmbet umed. De-ar =ti ea ]n ce primejdie m[ zbat eu acuma!... când va afla vestea... Trebuie s-o afle de la mine... s[ afle barem c[ tot ea mi-a alinat inima ]n ceasurile din urm[, ca =i ]n cele dintâi ale vie\ii mele p[mânte=ti!” Trase scaunul lâng[ mas[ =i, gustând din mânc[rile r[cite ce-l a=teptau de mult, mai citi de câteva ori scrisoarea oprinduse de fiecare dat[ la visul urât =i c[utând s[ ghiceasc[ ce anume o fi visat maic[-sa. Când veni plutonierul cu un soldat s[ ia vesela, Apostol ceru hârtie =i cerneal[. Peste câteva minute hârtia alb[ râdea pe mas[ ca o pat[ de speran\[, dar el nu se mai gr[bi s[ scrie. Alerga de ici-colo, cu mâinile la spate, cu gândurile v[lm[=ag... De câte ori z[rea hârtia, ]i fulgera prin minte cum, totdeauna ]naintea luptelor grele, când sim\ea ]n suflet frica mor\ii, a scris mamei sale scrisori lungi, luându-=i r[mas bun... Le scria cu team[ =i ]ngrijorare, =i totu=i printre rândurile ]ntristate, scriind, citea numai speran\e bune. Dragostea de via\[ era atunci mai tare ca frica de moarte. Pe urm[, dup[ ce trecea primejdia, recitea “testamentul” =i zâmbea fericit =i rupea ]n buc[\i foarte mici foaia cu gândurile posomorâte. Câte “testamente” de acestea a rupt?... Pe când acuma trebuie s[ scrie un testament definitiv... Acuma, din moment ]n moment, poate s[ vie pretorul, s[-i citeasc[ ni=te paragrafe =i s[-l anun\e c[ la ora cutare 302
va muri negre=it, cu deplin[ siguran\[, f[r[ pic de n[dejde. Iar la ora hot[rât[, precis, ni=te oameni vor sili sufletul s[u tân[r s[ se despart[ de trup pentru totdeauna, la o or[ precis[... Acuma, când va sfâr=i scrisoarea, va =ti c[ mâinile care au scriso nu vor mai rupe-o =i nici ochii nu vor mai vedea-o, pentru c[ mâine, pe vremea aceasta, corpul lui va fi ]ngropat ]n p[mânt sau va atârna undeva, iar mintea lui, care ]=i d[ seama de toate acestea, mâine nu va mai na=te nici un gând, ci va fi gr[m[joar[ de creieri mor\i, n[p[di\i de sânge ]nchegat... +i totu=i hârtia râdea pe mas[, parc[ ar mai fi fost vreo speran\[ undeva... Apostol Bologa dep[na amintiri de prin romane =i cronici, unde, ]n clipa suprem[, sose=te ]n goana calului solul aduc[tor de iertare =i de via\[. Descoperirea ]l bucur[ numai câteva clipe, pe urm[ se ]nfurie =i rosti r[spicat: — Voi muri negre=it peste... Peste câte ore? Atunci ]l ]mbr[\i=[ groaza, din ce ]n ce mai strâns =i mai s[lbatic, ]nghe\ându-i sângele. +i ]n vreme ce groaza ]l tortura, mintea lui c[uta s[ o alunge cu “inexorabilitatea mor\ii”, cu “dezgustul” de via\a aceasta pe care el ]nsu=i, con=tiin\a lui ]mp[cat[, a azvârlit-o, cu credin\a ]n via\a de dincolo, unde sufletul mântuit se va uni cu Dumnezeu... Dar toate ]nchipuirile min\ii se pr[bu=eau pe rând, ca ni=te castele de c[r\i de joc, numai groaza r[mânea sfid[toare, st[pânitoare, =optindu-i ]n suflet un singur cuvânt, ]n fa\a c[ruia se sfarm[ tot: moartea... }i venea s[ plâng[ mereu =i nu putea. Se uit[ la ceas: patru dup[-amiaz[... “+i ]nc[ nu mi-au comunicat sentin\a... De ce nu vine pretorul?... Cel pu\in s[ =tiu sinur... Adic[ de ce s[ =tiu?” Siguran\a ar spori doar chinurile groazei. Mai bine a=a. Orice ]ntârziere e un câ=tig, chiar de suferin\[. Apoi ]ntârzierea poate avea =i motive bune. Adic[ de n-ar fi ]n\eles Curtea c[ e nevinovat? Ar fi fost poate mai bine s[ vorbeasc[, s[ dovedeasc[... 303
Dar ce nevoie e de vorbe când trecutul lui vorbe=te singur, barem prin cele patru medalii de vitejie? }n asemenea cazuri Curtea e datoare s[ trimit[ la plimbare pe pretorul dobitoc =i s[ hot[rasc[ achitarea ]n unanimitate... Sau cel pu\in cu majoritate de voturi. Colonelul i-a luat ap[rarea =i ]n fa\a generalului, atunci... Gross nu poate s[ voteze pentru condamnare. Apoi de partea pre=edintelui trebuie s[ mai fie cineva... +i uite majoritatea!... Uite =i pricina ]ntârzierii! Hârtia, sub o c[limar[ ruginit[ =i murdar[, râdea ]ntruna. Apostol, ]nviorat, se duse la mas[, se a=ez[ pe scaun, lu[ tocul =i ]ncerc[ peni\a. }i tremurau degetele cumplit =i nici un gând nu i se ar[ta limpede. “Mai târziu... mai e vreme!” ]=i zise dup[ un r[stimp, lini=tit, pornind iar s[ umble de ici-colo. Peste un sfert de ceas se opri brusc la picioarele patului, f[r[ urme de sânge ]n obraz, cu privirea spre u=a ]n care cheia se ]nvârtea scâr\âind mai ascu\it ca totdeauna. “Acuma vine siguran\a!” ]i \â=ni prin creieri ca un fior de foc, ]ncât parc[ sim\ea cum ]i sfâr[ie celulele cenu=ii. Era plutonierul cu un soldat care aducea cina. — A\i ispr[vit de scris? ]ntreb[, vrând s[ strâng[ masa, f[r[ s[ se uite la Bologa. — Nu, nu... nici n-am ]nce... zise Apostol deodat[ foarte agitat, ad[ugând repede, cu ni=te ochi ie=i\i din orbite: A=a-i de mare graba?... S-a hot[rât sentin\a, s-a... — Sentin\a desigur c[ s-a hot[rât de mult, r[spunse plutonierul t[r[g[nat =i parc[ cu glas neobi=nuit. Se a=teapt[ numai aprobarea de sus... de la Marele Cartier... A=a-i regulamentul pentru domnii ofi\eri... Dar mult nu mai dureaz[, nu, nu... Trebuie s[ pice r[spunsul din minut ]n minut, c[ci ]n r[zboi =i ]n cazuri d-astea merge repede... }n r[zboi toate merg repede... Apostol Bologa vedea c[ omul acesta ]i cunoa=te soarta, dorea s[-l ]ntrebe =i nu cuteza. Soldatul se strecur[ afar[, ]n 304
vârful picioarelor, ca dintr-o cas[ de mort. Plutonierul zise mai ]ncet: — Feti\a plânge =i se zbate, vai de sufletul ei... Dar nu mai pot, domnule locotenent, s[ m[ ierta\i =i s[ nu v[ sup[ra\i!... Eu a= fi l[sat-o, ca =i ieri... dar domnul c[pitan tot prin ograd[ se ]nvârte=te =i, dac[ ne-ar prinde, Doamne fere=te... Am s[ v[ aprind lampa când o veni b[iatul s[ ia farfuriile, c[ ]nc[ nu s-a ]ntunecat de tot. Glasul plutonierului r[mase ]n sufletul lui Apostol =i dup[ ce se ]nchise u=a, ca un izvor de speran\e luminoase. }i b[tea inima n[valnic, voioas[. }i p[rea r[u c[ n-a trimis o vorb[ bun[ pentru Ilona, dar se mângâia c[ poate ]n curând ]i va spune el ]nsu=i mai multe. “Cine =tie? ]ngân[ cu bucurie. Numai Dumnezeu =tie ce poate aduce ceasul...” Se uit[ ]ncrez[tor pe fereastra cu cruce cafenie. Amurgul tr[gea pe furi= obloanele ]ntunericului. 8 Dup[ miezul nop\ii, Apostol Bologa, istovit, se ]ntinse pe pat. O t[cere imens[ ]l ]mpresur[, parc[ toat[ lumea ar fi ]ncremenit ]ntr-un somn de mormânt. Lini=tea galben[ din tavan ]i picura ]n ochi =i ]l ustura. A\ipi. Deodat[ se trezi. Afar[ r[sunau pa=i, pe trepte, ]n coridor. S[ri ]n mijlocul od[i\ei =i r[mase pironit acolo, cu inima zgribulit[, murmurând din buzele-i albe: — Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... U=a se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din ]ntuneric ap[ru pretorul cu o foaie de hârtie ]n dreapta, ]n \inut[ de campanie, cu ochii stin=i ]n obrajii bulbuca\i sub casca de fier. }n dosul lui veni plutonierul, de asemenea cu casc[, 305
\inând ceva pe bra\ul stâng =i ]n mân[, cu privirea speriat[, ca =i cum ar fi fost sigur c[ pretorul are s[-i fac[ vreo observa\ie aspr[. }n ]ntunericul u=ii, afar[, se zvârcoleau capete multe, sclipeau ochi ]nfrigura\i, ca o vedenie dintr-o balad[ sângeroas[. }n mijloc, neclintit, cu p[rul lung, pu\in vâlvoiat, Apostol cerceta din ochi, f[r[ a-i ]nvârti ]n orbite, cu luciri repezi, fa\a pretorului, hârtia din mâna lui, casca plutonierului. +i ]n fiece clip[ milioane de gânduri ]i r[s[reau =i mureau ]n creieri, parc[ to\i atomii materiei cenu=ii s-ar fi aprins =i ar arde cu fl[c[ri clocotitoare. Pretorul se apropie de masa pe care hârtia alb[ râdea neatins[, ridic[ sentin\a sub lumina l[mpii =i, f[r[ introducere, ]ncepu s[ citeasc[ rar, cu voce clar[, ]ntorcând ochii spre Bologa dup[ unele cuvinte pe care le ap[sa ca =i când ar fi fost subliniate. Apostol asculta =i se uita numai la buzele pretorului, ro=ii, late, uscate, netezite uneori cu vârful limbii trandafirii. }n\elese deslu=it “]n numele ]mp[ratului”, “crimele s[vâr=ite, dar neizbutite, de tr[dare =i dezertare la inamic”, “degradare =i eliminare din gradele armatei”, “moarte prin =treang...” — Sentin\a va fi executat[ imediat! sfâr=i pretorul, ]ndoind hârtia =i aruncând o privire furi=[ ]n fa\a lui Bologa. — Imediat... imediat, repet[ Apostol foarte domol, ad[ugând ]n gând: “Dar ora?... De ce nu spune ora?” Atunci surprinse un gest al pretorului =i v[zu c[ plutonierul se apropie atât de umilit, c[ p[rea un necunoscut r[t[cit aici cine =tie cum. — Conform sentin\ei... degradare... tunica militar[... trebuie hain[ civil[, zise iar pretorul, ]ncepând cu glas sever, z[p[cinduse de ochii lui Bologa =i ispr[vind rug[tor. Apostol nu pricepu, dar f[r[ s[ priceap[, ]=i descheie ]ncet tunica, ]=i scoase gulerul =i-l puse pe mas[, peste c[limara ruginit[, apoi lep[d[ haina, o ]mp[turi cu mare b[gare de seam[, o 306
a=ez[ pe pat =i o netezi de dou[ ori cu dosul palmei. C[ma=a ]i era umed[ de sudori calde, ridicat[ =i cocolo=it[ la spate, ]ntre bretelele v[rgate. }=i potrivi c[ma=a ]n spate =i-=i ]ndrept[ bretelele, care-i alunecaser[ pu\in de pe umeri. Atunci, uitându-se ]ntreb[tor ]n fa\a pretorului, v[zu c[ ochii lui ]i examineaz[ cu spaim[ gâtul alb, sub\ire, cu arterele umflate. Se ]ntoarse spre plutonierul care-i ]ntindea ceva =i observ[ c[ =i plutonierul se uit[ la gâtul lui. Se tulbur[ =i se ]ntreb[ ]n gând de ce se uit[ amândoi la gâtul lui? — +i haina... =i p[l[ria sunt din partea primarului, bâlbâi plutonierul ]nfrico=at, ]ntinzându-i-le deodat[, ca =i cum n-ar mai fi ]ndr[znit s[ le \ie. Apostol Bologa lu[ haina p[mântie =i o ]mbr[c[ repede, dârdâind de frig, dar de p[l[rie nu se atinse. Plutonierul, gr[bit s[ sfâr=easc[, o a=ez[ bini=or pe mas[, deasupra gulerului, acoperind de tot hârtia alb[, lucitoare. Urm[ o t[cere ]n care tremurau numai privirile speriate. }n sfâr=it, pretorul ]=i drese pu\in glasul =i vorbi, ]ncurc[ndu-se ]ndat[: — Dac[ ai vreo dorin\[... eu... noi... conform legilor... orice dorin\[ ]n clipa... Apostol ]l privi drept ]n ochi, lung, fascinator =i apoi, brusc, se ]ntoarse cu spatele, parc[ =i-ar fi adus aminte c[ pe pat e ceva... Pretorul avu o mi=care de curiozitate, s[ vaz[ ce va face, dar ]=i reveni ]n fire =i ie=i cu demnitate, urmat de plutonierul care trase ]ncet u=a, f[r[ s[ mai ]nvârteasc[ cheia ]n broasc[. Obi=nuit cu zgomotul lac[tului, Apostol se uit[ buim[cit, =optind: — Oare de ce n-au ]ncuiat =i n-au pus lac[tul?... Oare... Din toate col\urile min\ii zeci de r[spunsuri n[v[lir[ ]n prip[ cu ve=ti ]ncânt[toare. Poate c[ acuma, dup[ ce s-a ]mbr[cat ]n hain[ civil[, n-are decât s[ pun[ mâna pe clan\[ =i s[ plece... 307
departe... s[ tr[iasc[... Poate c[ nici santinela nu mai e pe coridor... Poate c[ afar[ ]l a=teapt[ Ilona =i Klapka =i preotul Boteanu. Dar, ]n vreme ce-=i dep[n[ n[dejdile str[lucitoare, u=a se deschise iar, =i ]n prag se ar[t[ preotul Constantin Boteanu, ]nalt, sl[bu\, cu patrafirul pe piept, cu o carte subsuoar[, cu crucea ]n mân[. O clip[ se uit[ blând, nedumerit, apoi intr[, ]nchise u=a =i merse drept la Apostol, murmurând cu glas cântat, p[trunz[tor: — }n numele Tat[lui =i al Fiului =i al Sfântului Duh, acum =i pururea =i-n vecii vecilor... Apostol crezu o secund[ c[ speran\ele lui, printr-o minune cereasc[, au pornit s[ se ]mplineasc[. Zdrobit de povara suferin\elor, se pr[bu=i ]n genunchi, s[rut[ cu l[comie crucea, ]=i ascunse obrajii ]n cutele patrafirului =i izbucni ]ntr-un hohot de plâns ]n[bu=it. Pieptul i se umfl[ sub puterea loviturilor inimii r[nite ]n care sângele se zvârcolea ca ]ntr-o temni\[ de plumb. +iroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului ]mbibat cu miros de t[mâie, ca un râu desfundat de o furtun[ n[prasnic[. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale =i mângâietor, i se strecura sfios ]n suflet, cu vorbe simple, neme=te=ugite, din care, ]ncetul cu ]ncetul, se ]ncheg[ acolo o lini=te ca pânza de z[branic, str[vezie =i totu=i destul de deas[ spre a cerne =i a arunca la o parte toate ispitele =i de=ert[ciunile lume=ti. Când ]=i veni ]n fire =i ridic[ fruntea, Apostol avea fa\a alb[ ca hârtia, =i ochii mari, ro=ii, cu cearc[ne negre, cu sclipiri potolite. V[zu o broboan[ de sudori pe tâmplele lui Boteanu care se a=ez[ pe sc[unel lâng[ mas[. Pierduse n[dejdea ]n minunea de adineaori =i, de fric[ s[ nu se iveasc[ iar[=i stafiile cu care sa luptat atâtea ceasuri, se târ] ]n genunchi la picioarele preotu308
lui. — Am venit ]ntr-un suflet, vorbi Boteanu cu voce stins[, =tergându-=i fruntea cu o batist[ mare, c[ ]n Lunca nu se =tia ce s-a ]ntâmplat cu tine... M-am pomenit spre sear[ cu fata lui Vidor, c[ m[ cheam[ degrab[ s[ te binecuvântez... Of, inima omului!... Dar Ilona venise din capul ei la mine... Domnii de aici hot[râser[ s[-\i trimit[ un preot militar, de altfel tot slujitorul Domnului... Ne-am rugat cu to\ii =i am ]nduplecat pe domnul c[pitan s[ fie milostiv... — P[rinte! zise deodat[ Apostol, gr[bit =i ]ngrijorat. Am vrut s[ scriu mamei =i uite, colo, hârtia ne]nceput[... n-am fost ]n stare... din pricina... Veste=te-o tu, Constantine, pe urm[, dup[ ce voi fi... dup[ ce... Spune-i tu cum am... S[ aib[ grij[ de logodnica mea... s[ aib[ mare grij[... C[ci ele amândou[ mi-au s[dit ]n inim[ iubirea... =i din iubirea lor mi-am ]ntruchipat credin\a... =i credin\a c[l[uzitoare... =i... =i... }=i ascunse fa\a ]n patrafir, ]n r[m[=i\ele mirosului de t[mâie, murmurând cuvinte f[r[ =ir. Preotul ]i mângâie p[rul umed, ]ngânând: — }n mijlocul tuturor ispitelor vie\ii, ai r[mas fiul p[rintelui t[u, Apostole! N-ai uitat ]nv[\[turile lui, ci le-ai purtat pururea ]n sângele t[u fierbinte... |i-aduci aminte cum ne spunea, de câte ori venea prin N[s[ud, serios =i impun[tor, parc-ar fi vorbit cu ni=te b[rba\i: “Niciodat[ s[ nu uita\i c[ sunte\i români!”...? Vijeliile vie\ii ]ndoaie sufletul omului, dar nu pot smulge dintr-]nsul r[d[cinile cele nepieritoare!... Pl[cut este Domnului-Dumnezeului nostru acela care se jertfe=te de bun[voie pentru neamul p[rin\ilor s[i =i pentru credin\a lor ]n vecii vecilor! — Pentru neamul p[rin\ilor, =opti Apostol, adâncindu-=i obrajii ]n mirosul de t[mâie, uitând ]ndat[ cuvintele, ca =i cum mintea lui n-ar mai fi fost ]n stare s[ p[streze nici un ]n\eles... }ntr-un târziu u=a se deschise singur[, se ]nvârti molcom ]n 309
\â\âni =i se propti de perete. }n bezna pervazului st[tea preotul, ca o chemare mut[. Popa Constantin se aplec[ peste capul lui Apostol, blând ca un p[rinte care de=teapt[ din somn un copila= iubit: — Scoal[, fiule, =i fii tare ]n ceasul ]ncerc[rii din urm[ precum a fost Domnul =i Mântuitorul nostru Isus Hristos... Apostol Bologa se cutremur[, dar se ridic[ ]ndat[ =i se uit[ ]mprejur cu ochi ]ntreb[tori. Descoperind ]n u=[ figura pretorului, ]=i aduse aminte =i ]ntinse bra\ul spre mas[ dup[ p[l[ria moale, f[r[ panglic[ =i roas[ pe margini. Atunci ]=i v[zu ceasornicul, retrase brusc mâna, desf[cu bini=or curelu=a =i-l d[du preotului, f[r[ s[-=i arunce ochii pe cadran, zicând ]ncet: — Constantine, s[ nu m[ ui\i... Popa strânse ceasornicul ]n palm[, sub crucea care tremura. Apostol lu[ p[l[ria, o mototoli ]ntre degete =i privi nedumerit ]n ochii lui Boteanu =i apoi spre pretorul din coridor. — Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, disp[rând imediat. Apostol se ]ndrept[ spre u=[, trecu pragul =i, ]n capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plin[ de solda\i cu f[clii aprinse, cu c[=ti lucitoare ca la o retragere cu tor\e ]n ajunul unei s[rb[tori mari. Fl[c[rile sfârâiau aspru, cu lumini ro=cate, cu noura=i de fum nec[cios. Casa cu birourile diviziei ]=i ]nsemna conturile ]n coasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor b[trâni se ]n[l\au ca ni=te mâini negre imploratoare spre cerul vânat, ciuruit de stele. Priveli=tea ]nfior[ inima lui Apostol, iar ]n corp sim\i privirile tuturor oamenilor. }l cuprinse frigul, tres[ri =i, cu amândou[ mâinile, ]=i ]ndes[ p[l[ria ]n cap, tr[gând-o pe ochi, s[ nu mai vaz[ nimic. Apoi, foarte agitat, ]=i ridic[ gulerul hainei peste gâtul gol. 310
— }nainte! r[sun[ deodat[ peste sfârâitul tor\elor glasul pretorului, undeva, departe. Apostol vru s[ porneasc[, dar nu-=i putea urni picioarele. Preotul era lâng[ el. Se ag[\[ de bra\ul lui, mul\umit c-a g[sit sprijinul, =i cobor] treptele. Merse un r[stimp. }mprejur auzea numai sfârâit de f[clii =i zgomot de bocanci târâ\i anevoie. Apoi, din stânga, izbucni brusc un hohot de plâns, prelung, ascu\it, acoperind tot convoiul =i umplând v[zduhul ca un cântec de mort. Apostol ]=i zise c[ e Ilona, strânse mai tare bra\ul preotului, dar nu ]ntoarse capul, nici nu ridic[ ochii. Ie=ir[ ]n =osea... F[cliile nu mai fâlfâiau a=a de sfârâitor, parc[ li s-ar fi risipit lumina =i le-ar fi r[mas numai fumul. }n spate ]ns[ gemea mereu plânsul, tot mai stins =i mai dep[rtat. Apostol v[zu c[ au apucat-o ]n dreapta, se minun[ =i =opti preotului limpede =i cu p[rere de r[u: — Unde mergem, p[rinte? }n suflet ]i ]ncol\i, lâng[ p[rerea de r[u, un firicel de n[dejde, care-i spunea ]n tain[: “Poate c[ totu=i!...” Curând ]ns[ p[r[sir[ =oseaua, trecur[ pe sub un viaduct c[r[miziu, apoi peste un pode\ de scânduri noi. “Doamne, unde mergem?” se ]ntreb[ Apostol acuma cu durere, mai ales c[ pe aici nu umblase niciodat[. Nu-=i sim\ea deloc picioarele, se mira cum poate merge f[r[ picioare =i i se p[rea c[ plute=te ]n aer, ca ]n vis. }n aceea=i vreme zise iar[=i preotului, care-i \inea crucea ]n fa\[: — Iart[-m[, Constantine, c[ din pricina mea trebuie s[ te obose=ti atâta... atâta... Drept r[spuns, Boteanu murmur[ un crâmpei de rug[ciune. Apostol nu ]n\elegea nimic, voia s[-l ]ntrebe ce zice, dar \inutul necunoscut ]l nec[jea atât de r[u, c[ uit[ ce-a vrut =i iar se gândi, am[rât: “Unde mergem?” O bucat[ de vreme urcar[ pe un drum taiat ]ntr-o coast[ de 311
deal. Pârâul de sub pode\ul de scânduri noi acum gâlgâia g[l[gios, ]n dreapta, la picioarele coastei... Auzind cum gâfâie oamenii ]mprejurul lui, Apostol =opti la urechea preotului: — Nici nu-mi simt picioarele... parc-a= pluti... Boteanu rosti mai tare rug[ciunea, ]nfrico=at de cuvintele lui Apostol care atârna tot mai greu pe bra\ul lui amor\it... Urcu=ul se ispr[vi. Pârâul iar murmura al[turi, somnoros. Lui Apostol i se p[rea c[ merge de o ve=nicie pe o c[rare f[r[ sfâr=it =i din nou ]i r[s[ri ]n creieri ]ntrebarea: “Unde mergem?” Atunci preotul parc[ se poticni =i ]ndat[ prinse a se ruga cu glas mai fierbinte, cu vorbe mai gr[bite. — Am sosit? ]ntreb[ Bologa, ne]ndr[znind s[ ridice ochii. — Fii tare, fiule, fii tare! bolborosi popa Constantin, plâng[tor. Apoi Apostol sim\i iarb[ sub t[lpi. +i deodat[ picioarele ]ncepur[ s[-l doar[, ca =i când ar fi dus o povar[ peste puterile lui. — Face\i loc!... Pe dincolo, p[rinte! se auzi, foarte r[gu=it, glasul pretorului. Atunci Bologa, nerecunoscând glasul =i vrând s[ vaz[ cine a strigat, ridic[ fruntea =i d[du cu ochii, de-abia la vreo zece pa=i, de un stâlp alb =i lucios, cu un bra\ cârligat ]n vârf. +treangul se leg[na pu\in =i leg[narea aceasta ]i aduse aminte cum a ]ncercat el odinioar[, cu mâinile, rezisten\a funiei. }n lucirea alb[ a lemnului se deslu=ea ceva straniu, ]ncât Apostol l[s[ repede capul ]n jos. Când deschise iar ochii, se pomeni lâng[ stâlp. Mâna dreapt[ atinse ]ntâmpl[tor lemnul rece =i umed ca pielea de =arpe. Se scârbi =i ]ncepu s[-=i =teagr[ umezeala pe dunga pantalonului. }n timpul acesta ]ns[ ]=i plimba lini=tit privirea peste mul\imea de fe\e ciudate =i necunoscute, parc[ nici n-ar fi fost omene=ti, care se ascundeau sub c[=ti l[t[re\e, ]n lumina f[cliilor fumuroa312
se. Mirosul de r[=in[ ars[ ]i gâdila n[rile =i fumul ]l sup[ra fiindc[-i ]ntuneca vederea. Plec[ pu\in capul =i, aproape de picioare, v[zu p[mântul deschis ca o ran[ urât[, g[lbuie. Groapa nu p[rea adânc[ =i lutul era azvârlit numai ]n dreapta, alc[tuind o movil[, pe care st[tea pretorul, ]n[l\ându-se deasupra tuturor, ca =i cum el ar fi trebuit s[... }n stânga, la marginea gropii, un co=ciug de brad, gol, descoperit... Capacul, cu o cruce neagr[ la mijloc, z[cea al[turi de o cruce mare de lemn, pe care scria, cu slove strâmbe: Apostol Bologa... Numele i se p[rea str[in =i se ]ntreb[ aproape sup[rat: “Oare cine s[ fie Apostol Bologa?” — Gata?... Gata! strig[ pretorul, pe movila de p[mânt, fluturând o foaie de hârtie. Apostol ascult[ numai ]nceputul sentin\ei, pe urm[ se uit[ la oamenii din preajma lui, gândindu-se c[ generalul n-a venit =i probabil c[ doarme... Lâng[ movila pretorului z[ri un doctor cu ceasul ]n mân[: “Nu-i doctorul Meyer... nu, nu...” La picioarele gropii recunoscu apoi pe Klapka, cu ochii plân=i, ]ngrozi\i, care-l obosir[, ]ncât ]ntoarse capul. La doi pa=i, ]n stânga, st[tea un \[ran sprijinit ]n hârle\ cu capul gol, cu p[rul asudat =i lipit pe frunte, cu obrajii umezi de lacrimi. “Uite groparul... Vidor...” se gândi dânsul cu bucurie =i vru s[-i fac[ un semn. Dar tocmai atunci pretorul sfâr=i citirea cu glas ascu\it =i strident ca un scâr\âit de u=[ cu \â\âni ruginite, =i Apostol ]=i lu[ seama, ]ntrebându-se speriat ce-o s[ fie acuma... Peste o clip[ auzi, din spate, limpede, o voce =ov[itoare: — Trebuie... pe scaun... Bologa pricepu c[ trebuie s[ se suie pe scaunul care se afla lâng[ genunchii lui =i nu-l observase pân[ acum. }i era team[ c[ iar nu va putea mi=ca picioarele... “Trebuie... trebuie s[ ]ncerc”, ]i fulger[ prin creieri. Apoi deodat[ se sim\i cuprins ]n bra\e. Se ]ngrozi. Groparul ]l s[rut[ pe obraji, ap[sat, cu buzele =i must[\ile 313
ude. — La o parte! r[cni pretorul, sp[imântat, ridicând bra\ele. Apostol se urc[ pe scaun =i se lovi cu capul de =treangul ce atârna de sus. P[l[ria i se ]nfundase pe ochi. O scoase =i o arunc[ ]n groap[. }n aceea=i clip[ izbucni un plâns gros, disperat, nest[pânit. “Cine plânge?” se gândi Bologa. Klapka se b[tea cu pumnii ]n piept. Atunci Apostol fu ]mpresurat de un val de iubire izvorât[ parc[ din r[runchii p[mântului. Ridic[ ochii spre cerul \in\uit cu pu\ine stele ]ntârziate. Crestele mun\ilor se desenau pe cer ca un fer[str[u uria= cu din\ii toci\i. Drept ]n fa\[ lucea tainic luceaf[rul, vestind r[s[ritul soarelui. Apostol ]=i potrivi singur =treangul, cu ochii ]nseta\i de lumina r[s[ritului. P[mântul i se smulse de sub picioare. }=i sim\i trupul atârnând ca o povar[. Privirile ]ns[ ]i zburau, ner[bd[toare, spre str[lucirea cereasc[, ]n vreme ce ]n urechi i se stingea glasul preotului: — Prime=te, Doamne, sufletul robului t[u Apostol... Apostol... Apostol...
314
CUPRINS
REFERIN|E CRITICE “Psihologia sufletului mediocru comb[tut de dou[ atitudini impuse dinafar[ a dat P[durea spânzura\ilor, roman care ar fi putut s[ fie politic =i din instinct creator a r[mas un roman de analiz[. Problema fusese schi\at[, =i nu f[r[ vigoare, ]n Catastrofa. Acolo un ardelean mediocru, un David Pop, se constat[ mobilizat ca ofi\er ]n armata austriac[. Incapabil de ac\iuni proprii, el lupt[ ]n serviciu comandat, ]ntr-o absen\[ aproape total[ de gândire politic[. Apoi deodat[ pe pomene=te pe frontul român, pus ]n dureroasa situa\ie de a omor] consângeni. Omul care luptase f[r[ ideal pe alte fronturi e prea s[rac suflete=te pentru a-=i determina unul repede. Pân[ ce mintea lui greoaie s[ aduc[ lumin[ ]n acest conflict dramatic, el se treze=te tr[gând cu mitraliera ]n fra\ii s[i, spre indignarea adversarului, care, de=i plutonier, nu sufer[ de oscila\ie politic[: “— Ne omorâ=i cinci ceasuri cu mitraliera =i acuma mai zici c[ e=ti frate?... Grijania =i anafura ta de câine!” La Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor inteligen\a e mai vie, voin\a ]ns[ r[mâne inferioar[. Cât[ vreme Bologa, ofi\er =i el, nu are românii ]nainte, el este nu numai un corect soldat, ci un viteaz austriac. Lealitatea lui e onorabil[ ]n sfera ]ngust[ a serviciului, ]n aceea a con=tiin\ei e o deficien\[. El ar trebui s[ fie sau patriot austro-ungar, decis, chiar =i spre oroarea românilor, sau un franc tr[d[tor, martir pentru români, de=i canalie pentru imperiali. Lealitatea lui e o obstina\ie, semnul unei con=tiin\e tulburi. Abia când Bologa e trimis pe un front cu adversarii români, sufletul lui se ]nsp[imânt[. El solicit[ doar mutarea pe alt front, ca s[ eludeze con315
flictul. Neob\inând-o, se gânde=te s[ dezerteze. Dezertarea e preg[tit[ atât de râu, ]ncât Bologa e prins =i spânzurat. El prime=te osânda cu voluptate, ca o izb[vire de o problem[ pe care n-a putut-o rezolva...” GHEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ ]n prezent. Edi\ia a doua, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 733–734. “P[durea spânzura\ilor este construit[ ]n ]ntregime pe schema unei obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subcon=tientului. Când tân[rul locotenent ardelean Apostol Bologa asist[ la scena spânzur[rii cehului Svoboda, la a c[rui condamnare luase el ]nsu=i parte, “el se f[cu rosu de luare-aminte =i privirea i se lipise pe fa\a condamnatului”(...) Amintirea lui Svoboda va deveni de-aci ]nainte for\a c[l[uzitoare a propriei lui vie\i, pân[ ]n clipa deznod[mântului deopotriv[ cu acela care ]i ]nfipsese ]n inim[ imputarea dureroas[ a privirilor stranii. Când, mai târziu, tân[rul ofi\er s[vâr=e=te o isprav[ militar[ de laud[, distrugerea unui reflector, ]n lumina pe care o stinsese i se pare a fi v[zut o str[lucire la fel cu a executatului, alt[dat[ (...) Când trece odat[ prin crângul ]n care atârnau cei =apte spânzura\i ai st[pânirii maghiare, prefigurând sfâr=itul pe care =i-l preg[tea singur, Bologa prime=te ]nc[ o dat[ ]n cugetul ]nsp[imântat amintirea lui Svododa =i a ochilor lui (...) Când, ]n sfâr=it, ]mplinirile se apropie =i Apostol Bologa, prins ]n momentul când se preg[tea s[ dezerteze la inamic, ca cehul Svoboda alt[dat[, este condus c[tre judec[torii lui, el explic[ ]nso\itorului s[u, ]n zgomotul asurzitor al c[ru\ei: “Vorbeai adineaori despre anumite cazuri de dezertare... Ei, camarade, e=ti ]nc[ tân[r =i... +tii c[ eu azi la nou[ trebuia s[ fiu la Curtea Mar\ial[... ca judec[tor, fire=te... Nu-i ridicol acuma?... Am mai fost o dat[ ]n Curtea Mar\ial[... cu un caz, foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat...”. Amintirea obsesiv[ a cehului, p[truns[ ]n cugetul lui Bologa ca o remu=care =i proiectat[ de atunci ca o ]ntrupare a propriilor lui conflicte 316
interioare, era acum gata s[-=i doboare victima. Subcon=tientul ]=i terminase lucrarea lui.” TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Chi=in[u, Editura Hyperion, 1991, p. 269–271. “Tema central[ a P[durii spânzura\ilor i-a fost sugerat[ scriitorului de contemplarea unui album de fotografii consacrat atrocit[\ilor r[zboiului. Erau prezentate ]n el diferite scene ]nfior[toare. Ap[reau, printre altele, =i p[durile transformate ]n =iruri de spânzur[tori. Aici atârnau, prad[ corbilor, oameni care, asemenea lui Apostol Bologa, sau cehului Svoboda (personaje ale c[r\ii), nu voiser[ s[ lupte ]mpotriva propriei lor na\iuni. Ca =i nuvelele cu o problematic[ asem[n[toare (Catastrofa, I\ic +trul, dezertor), romanul e construit pe un conflict foarte general, cu un ecou ]n con=tiin\a celor mai largi p[turi sociale. Pentru autorit[\ile austro-ungare Bologa, Svoboda sau David Pop din Catastrofa erau cet[\eni ai imperiului =i atâta tot. Ca solda\i, ei aveau deci datoria s[-i slujeasc[. Dar aceast[ vast[ ]nchisoare a popoarelor nu reu=e=te deloc s[ rezolve problema na\ional[. Monarhia habsburgic[ l[sa s[ subziste vrajba ]ntre na\iuni, ducea o politic[ de echilibru tactic, cultivând, ]n fapt, o diferen\iere net[ ]ntre grupurile etnice, alimentând conflictele, pe care ]n mod ipocrit se f[cea a le ignora. R[zboiul va sfâ=ia dureros o situa\ie contradictorie, suportat[ mai greu sau mai u=or de oameni ca Bologa. Acum se pune pentru ei problema alegerii ]ntre ideea abstract[ de cet[\eni ai statului austro-ungar =i apartenen\a lor concret[ na\ional[.” OV. S. CROHM{LNICEANU, Literatura român[ ]ntre cele dou[ r[zboaie mondiale, 1, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 310. “P[durea spânzura\ilor nu este un roman monografic al r[zboiului, a=a cum Ion fusese monografia satului transilv[nean antebelic, cum R[scoala va constitui o monografie a mi=c[rilor \[r[ne=ti de la 1907, mi=c[ri care au implicat toate clasele =i categoriile sociale. P[durea spânzura\ilor 317
nu e o monografie a primului r[zboi mondial, ci o confruntare a unor p[reri tipice despre sensul vie\ii cu ]ns[=i via\a, aflat[ la extrema limit[. R[zboiul nu este, aici, decât o condi\ie a existen\ei, condi\ie a c[rei intensitate precipit[ evolu\iile, d[ violen\[ ciocnirilor dintre principii =i confrunt[rii acestora cu realitatea. Drumul interior al literaturii (acela al oric[rei cunoa=teri), de la aparen\[ la esen\[, se desf[=oar[ ]n condi\ii care accelereaz[ la maximum procesul. R[zboiul e deci, aici, doar un precipitant, un agravant al unor fenomene. Condi\ia, situa\ia ac\ioneaz[, fire=te, asupra fenomenului, ]i imprim[ anumite caracteristici, ]l deviaz[ ]ntr-un anume sens, dar nu-l poate crea. Re\inem, deci, c[ P[durea spânzura\ilor nu trebuie studiat[ atât ca o oper[ consacrat[ descrierii r[zboiului, ci ca o carte care-=i propune s[ descopere sensul existen\ei. +i aceast[ c[utare se petrece (fiind influen\at[ de ea) cu situa\ia teribil[ a r[zboiului.” PAUL GEORGESCU, P[reri literare, Editura de stat pentru Literatur[ =i Art[, Bucure=ti, 1964, p. 100. “...P[durea spânzura\ilor ]ncepe ]n momentul declan=[rii unei crize psihice; sensul evolu\iei suflete=ti, a=a acum clar reiese din nota\ia lui Rebreanu ]nsu=i, este total diferit de scufundarea ]n adâncuri la care am asistat când l-am urm[rit pe Ion sau de con=tientizarea acestor adâncuri la Puiu Faranga; sensul de rezolvare a crizei este ascendent, Apostol Bologa traverseaz[ un proces de lent[ =i subtil[ eleva\ie spiritual[. Psihanaliza adâncurilor, capabil[ s[ urm[reasc[ jocul instinctelor umane fundamentale, se cuvine ]nlocuit[, pentru mai adecvata ]n\elegere a c[r\ii, cu o psihanaliz[ a ]n[l\imilor suflete=ti; dar, cum s-a observat de speciali=tii ]nsi=i, o asemenea psihanaliz[ este la ora actual[ foarte vag schi\at[. Este un teren pe care s-au frânt multe ]ncerc[ri, teren alunecos, instabil; meritul lui Rebreanu este de a ne fi propus, cu mijloacele inerente artei, imaginea unei posibile eleva\ii spirituale, ]n condi\iile ]n care intui\ia scriitorului ]n materie de psihologie r[mâne la fel de complex[ =i p[trunz[toare.” PETRU MIHAI GORCEA, Nesomnul capodoperelor, Editura Cartea româneasc[, Bucure=ti, 1977, p. 198–199. 318
“Virtual un “echilibrat”, Apostol ]=i ]ncepe existen\a rom[neasc[ abia din clipa primului simptom de n[ruire a echilibrului etic. Acesta, ca =i urm[toarele, nu provine din re\eaua cu magne\i a subcon=tientului, ci din afar[, adic[ de la un doctrinar tenden\ios cum e popa Groza. Interioritatea, cât[ exist[, r[mâne o expresie a exteriorit[\ii agresoare. Amenin\at cu haosul, personajul lupt[ s[-=i organizeze cât mai riguros via\a, ]n func\ie de cele trei criterii-simbol, stabilite: statul, neamul =i iubirea, ]ntre care nici unul nu are un con\inut pur afectiv. Subiectivitatea din ce ]n ce mai h[r\uit[ ]n evenimente externe nu ia niciodat[ vreo hot[râre pân[ nu-=i g[se=te un punct de sprijin ]n unul din factorii condi\ionali, tentat[ mereu s[-i respecte pe to\i deodat[. O aspira\ie omeneasc[ spre plenitudine sfâr=e=te ]n dilem[ =i zbucium. F[r[ voca\ia izol[rii egolatre, Apostol se dovede=te incapabil s[ se con\in[. Conforma\ia sa este a unui ecran ]n permanent[ alarm[. Vegherea se accentueaz[ paroxistic, procesul de elucidare desf[=urându-=i exclusiv prin raportare la text. Cum toate cele trei elemente ale cauzalit[\ii exterioare, ele ]nsele intrate ]n conflict prin r[zboi, sunt de factur[ social[, gestul esen\ial al personajului st[ ]n eroismul cu care ]=i pune interiorul sufletesc la dispozi\ia cet[\eanului. Cu psihologia eroic[ a acestui eu cet[\enesc ]ncepe destinul romanului modern de analiz[ la noi...” AL. PROTOPOPESCU, Romanul psihologic românesc, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1978, p. 81–82. “}n cazul lui Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor iluzia apolinic[ este lini=te sufleteasc[ alimentat[ de sentimentul loialit[\ii fa\[ de legile statului, lini=tea pe care o p[streaz[ =i atunci când face parte din tribunalul militar care-l osânde=te pe cehul Svoboda, dezertor, la spânzur[toare. Lini=tea devine, ]n acest caz, vina tragic[ a lui Bologa, pl[tit[ cu o similar[ spânzur[toare. Nodul tragic este, astfel, un nod logic.” MIHAI CIMPOI, Sfinte firi vizionare, Chi=in[u, CPRI “Anons S. Ungurean”, 1995, p. 156. 319
“Moartea lui Svoboda este oglinda ]n viitor a mor\ii ne=tuite a lui Apostol Bologa. Romanul — care, f[r[ ]ndoial[, a cerut un travaliu ]ndelungat — pare scris dintr-o r[suflare =i se impune asemeni unui edificiu cioplit dintr-un singur bloc de piatr[. }n chipul acesta opera situeaz[ pe ]nsu=i contemplatorul ei ]n unghiul de privire cel mai ]nalt =i mai cuprinz[tor asupra destinului omenesc. Apostol Bologa este ]nainte de orice om =i acestei st[ri ]i este subsumat[ calitatea sa de român =i de patriot. Pledoaria ]n sensul na\ionalit[\ii se mi=c[ ]n adâncurile subtextului, parc[ ]mpotriva voin\ei autorului, =i de aceea ea este profund conving[toare.” ION ROTARU, Analize literare =i stilistice, Editura Ion Creang[, Bucure=ti, 1972, p. 337.
320