Pentru Europa

Colec]ia PLURAL

De acela[i autor : 1. Via]a lui Alexandru Macedonski, Bucure[ti, Edit. pentru Literatur\, 1965 2. Opera lui Alexandru Macedonski, Bucure[ti, Edit. pentru Literatur\, 1967 3. Introducere `n critica literar\, Bucure[ti, Edit. Tineretului, 1968; tr. ungar\, Bucure[ti, Kriterion, 1979 4. Modern, Modernism, Modernitate, Bucure[ti, Edit. Univers, 1969 5. Rumänische Erzähler der Gegenwart, Gute Schriften, Bern, 1972 (antologie) 6. Dic]ionar de idei literare, I, A - G, Bucure[ti, Edit. Eminescu, 1973 7. Critica ideilor literare, Cluj, Edit. Dacia. 1974; tr. german\, Dacia, 1976; tr. francez\, Bruxelles, Complexe, 1978 8. ¡ Olé ! España, Bucure[ti, Edit. Eminescu, 1974; ed. II-a, Craiova, Aius, 1995 9. Carnete europene, Cluj, Edit. Dacia, 1976 10. Prezen]e rom^ne[ti [i realit\]i europene, Bucure[ti, Edit. Albatros, 1978 11. Hermeneutica lui Mircea Eliade, Cluj, Edit. Dacia, 1980; tr. francez\, Paris, Gallimard, 1981 12. Littérature roumaine. Littératures occidentales. Rencontres, Bucure[ti. Edit. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, 1981 13. Etiemble ou le comparatisme militant, Paris, Gallimard, 1982; tr. japonez\, Tokio, Keiso Shobo, 1988 14. Tendences esthétiques, in: Les Avant-gardes littéraires au XX-ème siècle, vol.II, Théorie, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1984 15. Hermeneutica ideii de literatur\, Cluj, Edit. Dacia, 1987; tr. italian\: Teoria della letteratura, Bologna, Il Mulino, 1994 16. Comparatisme et Théorie de la Littérature, Paris, Presses Universitaires de France, 1988 17. Biografia ideii de literatur\, vol.I: Antichitate - Baroc, Cluj, Edit. Dacia, 1991; vol.II: Secolul Luminilor, Secolul 19, Cluj, Edit. Dacia, 1992; vol.III: Secolul 20, partea I-a, Cluj, Edit. Dacia, 1994 18. Evad\ri `n lumea liber\, Ia[i, Institutul European, 1993

Adrian Marino

PENTRU EUROPA

Integrarea Rom^niei Aspecte ideologice [i culturale

POLIROM Ia[i, 1995

Coperta: Silviu Lupescu Pe copert\ : Biblioteca Batthyáneum din Alba Iulia (interior)

Editura POLIROM, B-dul Copou nr.3 P.O.Box 266, 6600 Ia[i, ROMANIA Copyright © 1995 by POLIROM Co. S.A., Ia[i ISBN 973-97108-0-8 Printed in ROMANIA Lucrare editat\ cu sprijinul Funda]iei Soros pentru o Societate Deschis\

PREFA}| Sper ca timpul s\-mi rezerve r\gazul [i al unei c\r]i mai sistematice [i mai bine documentate despre „Cultura rom^n\ [i Europa”. Este un proiect care m\ preocup\ `nc\ de la „revenirea” `n activitate. Deocamdat\, public doar aceast\ culegere de texte „europene”, mai mult sau mai pu]in ocazionale, ap\rute `n reviste rom^ne[ti [i, uneori, str\ine, `ntre 1968 [i 1994. Ea continu\, `n felul s\u, o serie „european\” anterioar\, `nceput\ cu ¡ Olé ! España (1974), recent reeditat\, Carnete europene (1976) [i `ncheiat\ de cur^nd cu Evad\ri `n lumea liber\ (1993). Preocuparea de baz\ este afirmarea, definirea, ap\rarea [i „popularizarea” `n cercuri intelectuale largi a „ideii europene”. P^n\ la studii politologice [i istoriografice ample [i riguroase, „ideea european\” are nevoie, `n primul r^nd, la noi, `n aceast\ faz\, de afirmare [i difuzare, de clarificare [i consolidare, de solidarizare [i aprofundare `n c^t mai multe con[tiin]e rom^ne[ti receptive. Aceast\ etap\ preg\titoare, introductiv\, este strict indispensabil\. Se impune deocamdat\ eliminarea, m\car `n parte, a unui gol evident `n publicistica noastr\ : discutarea metodic\ a „ideii europene” `n tripla sa dimensiune : cultural-literar\, ideologic\ [i politic\, a[a cum se reflect\ ea `n cultura [i realit\]ile rom^ne[ti actuale. Patru obiective mi se par prioritare : 1. O afirmare energic\ a „Europei” [i a adeziunii la acest ideal dintr-o perspectiv\ rom^neasc\, printr-o asumare implicit personal\ ; 2. Un punct de vedere „european” corespunz\tor

6

Adrian Marino

momentului istoric pe care-l parcurgem ; 3. O atitudine [i un stil militant prin propagarea de idei active [i, uneori, polemice, exprimate `n mod civilizat [i urban, polemic\ exclusiv de „idei” [i nu de „persoane” ; 4. A „aduce” `n sf^r[it – figurat vorbind – „Europa acas\”, prin c^t mai multe idei, valori [i atitudini tot mai asimilabile con[tiin]elor noastre. A fi `n acela[i timp „rom^n” [i „european”, `n toate domeniile de activitate [i cu toat\ convingerea [i energia, constituie programul de baz\. C^teva idei centrale se repet\, deci, `n mod inevitabil, reluate `n diferite `mprejur\ri [i contexte. Dar aceasta este condi]ia obiectiv\ a oric\rei publicistici militante de o anume continuitate. Unele repeti]ii sunt de fapt augmentative. Altele nuan]eaz\ [i precizeaz\ principiile centrale. Orice „lupt\ de idei” presupune – oric^nd [i oriunde – astfel de insisten]e [i relu\ri. Ele sunt totdeauna necesare [i utile `n func]ie de un obiectiv sau altul, c^nd „repeti]ia” devine [i fireasc\ [i obligatorie. Reduse la ultima expresie, aceste idei sunt extrem de simple, dar esen]iale, pentru viitoarea orientare a culturii [i politicii noastre : 1. Ie[irea definitiv\ din izolare, pe toate planurile, a Rom^niei ; 2. Orientarea decis\ spre Vest [i spre toate structurile euro-atlantice ; 3. Integrarea european\ progresiv\ [i ie[irea bine calculat\ din sfera de influen]\ rus\, profund negativ\ ; 4. Formarea unei p\turi mijlocii urbane [i rurale. Ea singur\ poate avea aspira]ii [i convingeri efectiv europene. Acest punct este capital. Este absurd s\ predici „ideea european\” unei comunit\]i rurale, `nchise, etniciste [i latent xenofobe. Deocamdat\, ideea european\ este asimilat\ din plin doar de o p\tur\ intelectual\ citadin\ destul de sub]ire. Aceast\ audien]\ trebuie `ns\ extins\ [i `mbr\]i[at\ [i de forma]iuni de diferite tipuri, care s\-[i fac\ din idealul european un punct important al programului lor politic. Unele dintre acestea revendic\, `ntr-adev\r, pe fa]\, de pe acum, un astfel de model „european”. Aceast\ orientare nu poate fi, bine`n]eles, nici „neutr\”, nici „apolitic\”, nici „desideologizat\”. Dimpotriv\ : „Europa” reprezint\ prin excelen]\ o ideologie [i

7

Pentru Europa

o idee politic\ activ\, afirmat\ `n mod deschis [i f\r\ inhibi]ii. Ea se exprim\ cu putere al\turi de altele, `n cadrul dezbaterilor libere de idei diferite, chiar contradictorii. Sunt pentru pluralism `n toate sensurile. ~n ce m\ prive[te, cred c\ modelul european nu poate fi realizat dec^t `ntr-un stat de drept, unde func]ioneaz\ o real\ separare a puterilor, un stat deschis, democratic, pluralist – `n care libertatea trece `naintea egalit\]ii populiste -, al drepturilor omului, cu o economie real\ de pia]\ [i `n care proprietatea particular\ s\ fie efectiv „garantat\”, nu doar „ocrotit\”. Un stat [i un tip de societate `n care structurile de tip comunist-colectivist s\ fie desfiin]ate sau c^t mai reduse posibil, prin descentralizare, capitalizare [i privatizare real\. Exprimarea acestor idei a fost f\cut\ (cel pu]in `n inten]ie) `ntr-un stil c^t mai accesibil, limpede [i simplu cu putin]\. N-am scris nici „eseuri”, nici „politologie” savant\, ci doar un anume gen de publicistic\ ideologic\, uneori chiar de tip „manifest”. C\ multe din tezele acestei culegeri urmeaz\ a fi aprofundate [i dezvoltate este `n afar\ de orice discu]ie. Am reprodus, `n sf^r[it, din inten]ii pur documentare, [i dou\ studii oarecum mai tehnice [i „aride”. Ele au fost scrise `n urma unei lecturi directe – [i uneori pentru prima dat\ – a numeroase izvoare rom^ne[ti – „europene”, de epoc\, de un deosebit interes istoric. Sunt, dac\ vre]i, doar o colec]ie organizat\ de „fi[e”. Dar care demonstreaz\ un fapt esen]ial : istoria ideii europene are [i `n cultura rom^n\ tradi]ia sa, bine afirmat\ [i articulat\, `nc\ din secolul 18. {i ea a fost, chiar de la `nceput, asimilat\ `n ad^ncime [i exprimat\ `n sens ideologic-militant, adesea polemic. A[a cum s-a dorit, de altfel, [i culegerea de fa]\. Ea se `nscrie – p\str^nd toate propor]iile – `n aceast\ serie ideologic\. {i nu `n cea diametral opus\ : izola]ionist\, na]ionalist\ sau na]ional-comunist\ [i de „dreapta”, pe care, `n mod direct sau indirect, o combate.

A.M.

Cluj, 2 ianuarie 1995

8

Adrian Marino

Pentru Europa

I. ROMÂNIA {I EUROPA

9

10

Adrian Marino

11

Pentru Europa

1. Pentru Europa 1. Rom^nii [i imaginea Europei Ar trebui mai `nt^i s\ recunoa[tem o eviden]\ elementar\ : percep]ia rom^neasc\ a „Europei” a fost [i `n trecut [i, mai ales, `n epoca actual\, foarte diferen]iat\, foarte diversificat\. Pentru rom^ni, „Europa” r\m^ne o no]iune-simbol. Dar dac\ o privim cu tot mai mare aten]ie, observ\m imediat mai multe zone de percep]ie, chiar dac\ unele foarte joase. Exist\, de fapt, `n con[tiin]a public\ [i spiritual\ rom^neasc\, mai multe „Europe”. La limit\, ele sunt, nu o dat\, str\ine unele de altele. Uneori, chiar contradictorii. S-au f\cut [i la noi – ca [i `n Occident de altfel, dar `n stil mult mai epigonic [i compilativ – destule specula]ii pe aceast\ tem\. S-au definit, de fapt s-au notat mecanic, o serie de valori specific „europene”. S-a vorbit, bine`n]eles, [i de existen]a unui „spirit european”. Ca s\ nu mai spun de „mentalitatea european\”, adesea foarte aerian [i eseistic analizat\ [i formulat\. Dar dac\ privim cu aten]ie, la un nivel imediat perceptibil, nu este greu de observat c\ exist\ o adev\rat\ scar\ gradat\, pe trepte tot mai `nalte, a `n]elegerii realit\]ilor europene. {i m\ gr\besc s\ precizez : toate explicabile, toate justificate, `ntr-un fel sau altul, printr-un `ntreg complex de cauze istorice. Doar c\ o adev\rat\ mitologie european\, [i ea, `ntr-un sens, foarte „specific na]ional\”, trebuie `n

12

Adrian Marino

cele din urm\ demistificat\. Timpul nebulozit\]ilor a apus. Realitatea, extrem de dur\, a epocii actuale, trebuie privit\ cu luciditate. Numai `n felul acesta ne vom integra efectiv „Europei”, c^ndva, dar `n mod real [i f\r\ iluzii. S\ transform\m deci „Europa” dintr-un mit `ntr-o realitate local\, pozitiv\. Trebuie aruncat\ peste bord aceast\ „form\ f\r\ fond”, vag\, literar\ sau pretins „filozofic\”, numit\ `n cultura rom^neasc\, mai ales de la 1848 `ncoace, „ideea european\”. Suntem printre cei mai hot\r^]i [i convin[i partizani ai s\i. Doar c\ o vedem „altfel”. Cu totul altfel dec^t circul\ ea `n pres\, mai totdeauna f\r\ bilet `n regul\. Dac\ `ntrebi pe un rom^n, absolvent m\car de liceu, ce fel de ]ar\ este Rom^nia, el `]i va r\spunde c\ este, bine`n]eles, o „]ar\ european\”, „`n Europa”. Dar dac\ insi[ti, rug^ndu-l s\ precizeze `n ce parte a Europei ne afl\m, atunci `ncep `ndoielile, ezit\rile, aproxima]iile : unii `]i vor spune „`n Europa central\”, al]ii „`n Europa de est”, al]ii „`n Balcani”. {i to]i au dreptate, `n felul lor. Situa]ia geografic\ este deci destul de nebuloas\. Acesta ar fi primul nivel al percep]iei : vag, confuz [i de localizare imprecis\. {i, totu[i, cam unde se „opre[te” Europa ? Pe Elba ? La Carpa]i ? La Urali ? Problema r\m^ne mereu deschis\. Nimeni nu poate decide. Dac\ vei face observa]ia c\ ultimele catedrale gotice din aceast\ parte a Europei sunt cele de la Bra[ov [i Cluj – cu `n]elesul c\ ele delimiteaz\ o zon\ spiritual\ [i o tradi]ie specific\ – nu vei convinge, cred, pe mult\ lume. C^]i sunt sensibili, de fapt, la acest gen de argumente arheologice „europene” ? ~n schimb, mul]i, mult mai mul]i, cei mai mul]i dintre rom^ni – mai ales dup\ decenii de izolare totalitar\ – percep „Europa” `n primul r^nd ca sinonimul generic al „str\in\t\]ii”. Pentru mul]i, o no]iune profund suspect\, dubioas\, `n orice caz. C\ci de

Pentru Europa

13

acolo, din aceast\ direc]ie, vine „necunoscutul”, „str\inul”. Iar acesta, pentru orice societate `nchis\, cu vechi [i puternice reflexe tradi]ionaliste defensive, cum a fost [i a r\mas societatea noastr\ rural\, reprezint\ un motiv de nelini[te, o primejdie poten]ial\ permanent\. Faptul este plin de urm\ri [i vom vedea imediat `n ce direc]ie. {i totu[i aceast\ „Europ\”, eminamente suspect\, a fascinat, a traumatizat chiar, timp de decenii, con[tiin]ele rom^ne[ti. Dar `n ce sens ? Folosim `n mod voit ideile cele mai simple [i mai limpezi cu putin]\. „Masele largi populare” n-au fost niciodat\ sensibile, nici `n Occident, nici la noi, mai ales, la valorile spirituale, ci materiale, economice, de „consum”. Coca cola a fost [i a r\mas mai „tare” dec^t orice argument ideologic „anticapitalist”. Fiindc\ ea a devenit, `ntre altele, un simbol al „societ\]ii de consum”, de o contagioas\ [i invincibil\ for]\ propagandistic\. O emblem\ a celebrei affluent society. Pe J.K.Galbraith l-au citit extrem de pu]ini. Coca cola este `ns\ b\ut\, dorit\ de toat\ lumea. {i aceasta conteaz\, `n primul r^nd. S\ nu uit nici pe mai pu]in celebrul Big Mac... Exemplul pare banal, trivial chiar, dar el ilustreaz\ una din reac]iile cele mai tipice ale rom^nului, de cel pu]in patru decenii `ncoace, fa]\ de „Europa”. Ea este privit\ ca un loc privilegiat al abunden]ei, `n primul r^nd alimentare, inimaginabil `n ]ar\. {i cum ar putea fi el condamnat pentru fascina]ia vitrinelor pline [i a enormelor supermarché-uri, c^nd `n Rom^nia el f\cea foame, st\tea umilitor la cozi interminabile, tr\ia pe cartele [i se culca `n frig ? Fiindc\ trebuia – nu-i a[a ? – s\ se sacrifice pentru... „edificarea industriei socialiste”. ~n fa]a acestei realit\]i teribile, orice ironie sau sarcasm, fie ele [i „filozofice”, se pr\bu[esc. Penibil [i ridicol, ca orice utopie absurd\. S\ respingi

14

Adrian Marino

„Germania” sau „Europa untului”, c^nd `n „patrie” se suferea de foame – a[a cum a f\cut-o C.Noica, `ntr-un text antologic prin irealismul s\u total (dar problema este mult mai complicat\, am analizat-o alt\ dat\)1 – este cel pu]in grotesc. Dac\ filozoful rom^n, f\c^nd din necesitate virtute, tr\ia `ntr-adev\r demn [i ascetic `ntr-o mizerabil\ camer\, la P\ltini[, mutat de la vila 12 la 13, dup\ cum erau instalate [i func]ionau... microfoanele, poate fi recomandat [i impus acela[i stil de via]\ mizer [i famelic unei ]\ri `ntregi ? Europa a constituit deci, `n modul cel mai legitim, un t\r^m mirific, incredibil, un miraculos corn al abunden]ei, un mit paradisiac al bunurilor de consum interzise imensei majorit\]i a rom^nilor. {i, la fel, ea a r\mas p^n\ azi, fiindc\ mizeria continu\. S\ nu ne `mb\t\m cu vorbe mari [i goale ! Noi `n[ine, c^nd ajungeam `n Occident, intram `n muzee [i biblioteci, dar [i `n mari magazine. {i pe bun\ dreptate. ~mi spun de o mie de ori, fiindc\ eram silit s-o fac. Fiindc\ nu se poate face cultur\ `n foame, `n frig, `n mizerie, f\r\ un anumit confort [i securitate material\. {i `ntr-o ]ar\ unde `ntr-o a[a-zis\ „papet\rie” nu se putea cump\ra nici m\car un... pix, s\ mi se dea voie s\ resping categoric `ntreg acest afectat dispre] „filozofic” antieuropean. El echivaleaz\ cu o adev\rat\ sfidare a unei imense suferin]e colective [i – mult mai grav – cu o justificare a „economiei” comuniste de cazan [i cazarm\. Va fi fiind ea „filozofic\”, dar nu m\ consoleaz\. {i pe cine consoleaz\ sau convinge ea de fapt ? „Europa” a fost, este [i trebuie s\ r\m^n\, dimpotriv\, din acest punct de vedere – foarte simplu, dar categoric [i energic spus – un model [i un ideal de bun\ stare [i dezvoltare economic\. De organizare [i productivitate. De abunden]\, tot mai sporit\ [i diversificat\. De orice fel, dar mai ales de cel mai

Pentru Europa

15

mare „consum” posibil. C\ci de la nivelul „bunei st\ri” pleac\, pe trepte ascendente tot mai `nalte, totul. Orice realizare [i crea]ie. Capodopere se pot scrie, oricum, oric^nd [i oriunde. ~ns\ o societate, `n ansamblul s\u, nu poate vegeta mereu `n mizerie [i `n constr^ngere material\. A cump\ra... un pachet de unt este [i el un „drept al omului”. {i o economie, oricum s-ar numi ea, care nu-l asigur\, este un faliment total, o catastrofal\ eroare ideologico-politic\ [i un scandal, eram s\ spun, „metafizic”... Nu numai at^t. Cel pu]in de la Dinicu Golescu `ncoace, „Europa” a umplut pe rom^ni de admira]ie [i invidie, de entuziasm [i regrete patriotice sincere, pentru nivelul s\u foarte `nalt de civiliza]ie [i cultur\. Nici un termen de compara]ie nu era ([i nu este `nc\) posibil cu situa]ia grea, umilitoare, din „]\rile rom^ne[ti”. De atunci [i de acum. Ceea ce produce mereu uimire [i euforia descoperirii unei alte lumi, aproape neverosimile, devenit\ subit un model absolut de organizare a societ\]ii [i statului. Dar [i o cauz\ de depresiune [i revolt\, de descurajare [i emula]ie, uneori eroic\, de ie[ire din starea `n care ne afl\m. Nu este vorba numai de abunden]a de care am vorbit, ci [i de ordine [i legalitate, de progres enorm `n toate domeniile. De un nivel extraordinar de ridicat al vie]ii materiale [i spirituale. De un sistem `ntreg de institu]ii profesioniste, func]ionale [i eficiente. Atunci s-a format ceea ce am numit, `ntr-o carte de c\l\torii, „complexul Dinicu Golescu”. El domin\, de fapt, [i azi pe to]i cei ce se `nc\p\]^neaz\, se resemneaz\ s\ „r\m^n\”, `nc\, `n ]ar\, s-o „europenizeze” cu orice pre]. De ce o fac ? Nu este numai spirit critic sau civic, sau patriotism, sau pa[optism `nt^rziat. Voi reveni imediat [i asupra acestui punct foarte sensibil. „Schimbarea la fa]\ a Rom^niei” ? F\r\ `ndoial\ ! Dar nici pe departe `n stilul liric-flamboiant, exaltat,

16

Adrian Marino

imperialist-profetic-apocaliptic al lui E.M.Cioran. O „Rom^nie `n delir” ? Ar fi o sinistr\ caricatur\ [i o catastrof\, un izvor al tuturor fanatismelor [i ira]ionalismelor na]ionaliste [i totalitare, cum, `n parte, din nefericire, s-a [i `nt^mplat. Doresc, dorim, doar „ordine, cinste, moralitate [i numai at^t”. „Deci un fel de Elve]ie”... Ce calamitate, `ns\, dup\ acest profet bombastic, luat `nc\ de unii naivi `n serios. Declar pe fa]\ c\ nu doresc deloc o „Rom^nie `n delir” „agitat\, contradictorie, furioas\ [i amenin]\toare”, ci doar una, `ntr-adev\r, „logic\, ordonat\, a[ezat\ [i cuminte”. Civilizat\ [i constructiv\, organizat\ [i productiv\, `n care existen]a cotidian\ s\ nu mai fie nici blestem, nici suferin]\, nici irosire de timp, energie [i s\n\tate. Cu magazine pline, accesibile pentru toat\ lumea. {i cu o administra]ie de stat care s\ nu te exaspereze niciodat\ prin haos, abuz, bun plac [i mitoc\nie ! Ce „plat”, ce „mediocru” este totu[i acest program pentru o Rom^nie de la periferia Europei, unde legile ar trebui s\ se aplice (m\car `n parte), corup]ia (aproape) s\ nu existe, func]ionarii publici s\ r\spund\ (m\car `n momente de bun\ dispozi]ie) cu solicitudine [i polite]e cet\]eanului care se aventureaz\ la un ghi[eu ! Unde trenurile s\ circule – culmea ! – dup\ orar, iar iarna – preten]ie [i mai absurd\ ! – s\ fie [i `nc\lzite. Str\zi [i [osele f\r\ gropi, trotuare niciodat\ sparte, apa cald\ [i rece s\ curg\ zi [i noapte, caloriferul s\ nu r\m^n\ doar decorativ, lumina s\ nu se sting\ c^nd ]i-e lumea mai drag\ ! Po[ta [i telefoanele s\ func]ioneze cu destul\ regularitate, ziarul la care e[ti abonat s\-]i vin\ (aproape) `n fiecare zi etc. etc. ! Ce ideal „meschin”, „mic-burghez”, profund minor [i detestabil, `ntr-adev\r ! Ce lips\ lamentabil\ de... „spiritualitate”, de tr\ire `ntru „duh [i fiin]are”... Visez doar un modest, foarte modest, umil de modest, `ntru (vorba

Pentru Europa

17

lui C.Noica) civiliza]ie [i cultur\, definitiv p\truns de astfel de aspira]ii profund mediocre... Aceasta este, `n linii mari, imaginea „Europei” `n con[tiin]a individual\ a rom^nului obi[nuit, a omului de pe strad\. N-am nici o `ndoial\ c\ un sondaj serios de opinie ar da rezultate identice sau foarte apropiate. Asimilarea „Europei”, la acest nivel elementar, are `n mod evident un caracter [i o condi]ionare strict personal\, individualist\, chiar egoist\, de altfel foarte „rom^neasc\”. „Ce-mi pas\ mie de Europa dumitale !”, se g^nde[te `nc\ `n mod curent la noi. Preocuparea esen]ial\ este [i r\m^ne, instinctual [i afectiv, doar pentru „]\ri[oara mea”. R\spunsul tradi]ional – caragialesc sau nu – se aude `ns\ mereu ori de c^te ori se invoc\ [i o alt\ „Europ\” : multisau suprana]ional\, federalizat\, politic\, institu]ional\, ideologic\. ~n aceast\ privin]\, asimilarea ideii `n profunzime este `nc\ slab\, incert\. Mult mai redus\, `n orice caz, dec^t se crede `n genere. {i vom vedea imediat [i din ce motive. Dincolo de unele medii politice, intelectuale [i jurnalistice evoluate, „ideea european\”, `n forma sa activ\, militant\, are `nc\ un impact minim [i o audien]\ redus\, regretabil de redus\. Fiindc\ ea presupune un alt model politic, pentru care cele mai multe dintre con[tiin]ele rom^ne[ti n-au nici afinit\]i [i nu sunt `nc\ nici pe departe preg\tite. Tradi]iile locale, educa]ia [i con[tiin]a actual\ n-au ajuns `nc\ la acest nivel de `n]elegere [i maturizare. N-are sens s\ ne iluzion\m cu sentimentalisme „europene” inutile [i irealiste. ~ntreaga evolu]ie politic\ a Europei occidentale, dup\ al doilea r\zboi mondial, vine `n direct\ [i total\ contradic]ie cu mentalitatea politic\ dominant\ de la noi. Barierele ideologice, r\zboiul rece, formarea celor dou\ blocuri antagoniste, Nato [i Tratatul de la Var[ovia etc. etc. au agravat, `ntr-adev\r,

18

Adrian Marino

foarte mult, dar nu au generat, `n esen]\, concep]ia despre stat total antieuropean\, care domin\ `nc\ mentalitatea popular\ `n Rom^nia. Comunismul doar a preluat [i a dus la ultimele consecin]e, absurde [i monstruoase, concep]ia statului na]ional, unitar, autoritar, represiv, `nchis, riguros centralizat, cu r\d\cini `nc\ din secolul 19, idee instaurat\ [i consolidat\ la noi [i dup\ Marea Unire din 1918. Totul se reduce, `n mod fundamental, la o dificultate major\ : orice form\ de participare european\, orice aliniere la standardele europene, pentru a nu mai aminti de un mod sau altul de „integrare” european\, se love[te de acest obstacol fundamental, deocamdat\ de ne`nvins : statul „trebuie” s\ renun]e, m\car formal, pur legislativ, la o parte din prerogativele [i suveranitatea sa. Ceea ce pentru o anumit\ mentalitate politic\, `nc\ dominant\, este imposibil de acceptat. Pentru foarte mul]i, ideea este de-a dreptul insuportabil\. Spiritul totalitar, bine consolidat `n con[tiin]e, nu explic\ `ns\ totul. Ideea de „unitate na]ional\” este, cum aminteam, mai veche. {i cum ar putea accepta clasa politic\ dominant\ actual\, educat\ `n spiritul comunismului-na]ionalist, totalitar [i monolitic, o form\ sau alta de integrare european\, [i o serie `ntreag\ de institu]ii suprana]ionale fie [i decorative (de exemplu, „Carta european\ a administra]iei locale”), c^nd ea respinge, cel pu]in deocamdat\, `n vechi spirit totalitar, tocmai descentralizarea administrativ\ local\ intern\, legea finan]elor locale [i, `n general, tot ceea ce ar putea sl\bi autoritatea [i puterea de decizie a organelor [i autorit\]ilor centrale ? A nu recunoa[te aceast\ realitate `nseamn\ a scrie doar articole politologice abstracte, bine inten]ionate, dar f\r\ nici un efect practic. Exist\ deci Comunitatea european\, F.M.I. [i multe alte asemenea organisme suprana]ionale. Dar care

Pentru Europa

19

este percep]ia real\ a acestor institu]ii ? A clasei noastre conduc\toare [i, `n primul r^nd a opiniei publice, c^t\ exist\, `n acest din urm\ caz ? Reac]ia pare s\ fie de categoric\ respingere, cu motiva]ie profund na]ionalist\. ~n tot cazul, de neasimilare sau de mare indiferen]\. C\ci, de fapt, pe cine poate s\ intereseze „Europa” – ca s\ ne exprim\m simbolic – `n „Codrul Vl\siei” ? ~n sfera politic\ – la putere sau `n opozi]ie – ideea „integr\rii euroatlantice” valoreaz\ doar at^t c^t valoreaz\ [i au consisten]\ [i structurile socio-economice ale ]\rii. Nivelul de dezvoltare [i al con[tiin]ei civico-politice, al institu]iilor noastre democratice, al opiniei publice `n general, este `nc\ o dat\ hot\r^tor. Iar acesta, din nefericire, nu este, deocamdat\ cel pu]in (ne consol\m mereu cu aceast\ speran]\), foarte dezvoltat. „Cadrele” noastre – efectiv [i autentic europene – sunt `nc\ pu]ine [i, `n orice caz, f\r\ pondere determinant\ `n orientarea politico-social\ actual\ a ]\rii. Este, din p\cate, un fapt indiscutabil. Ceea ce nu `nseamn\ c\ nu se face totu[i, la noi, [i o anume „politic\ european\”. A clasei conduc\toare, `n primul r^nd, s\-i spunem pe nume : nomenclaturist\. Politica sa are, `n aceast\ direc]ie, dou\ aspecte fundamentale (ar fi regretabil dac\ r^ndurile de fa]\ ar fi privite doar ca un simplu pamflet). Politica european\ „rom^neasc\” actual\ este `n acela[i timp de „simulare” [i „exploatare”. O foarte scurt\ explica]ie este necesar\. Format\ la Moscova sau `n spiritul s\u, clasa noastr\ conduc\toare nu poate fi, n-are cum fi `n mod esen]ial, sincer, autentic, pro-european\. Originea sa social\, forma]ia sa ideologic\ [i cultural\, interesele [i aspira]iile sale, totul o `ndep\rteaz\ de o aliniere efectiv european\. Dar noile realit\]i geopolitice, noul raport interna]ional de for]e dup\ pr\bu[irea U.R.S.S. o oblig\ s\ simuleze, s\ mimeze false adeziuni la toate sau la c^t

20

Adrian Marino

mai multe principii, institu]ii [i instan]e europene. Duplicitatea [i jocul dublu sunt evidente. Uneori cusute doar cu a]\ alb\. Acceptate `n Vest, din naivitate, cinism, indiferen]\, incompeten]\, Realpolitik ? Nu decid acum. Nu se poate nega, totu[i, o anume suple]e, o punere `n scen\ uneori abil\, o „potemkiniad\” proeuropean\ pitoreasc\. Organiz\m Forumul Crans Montana [i World Trade Center dar... demitem sau arest\m, pe t\cute, pe primarii opozi]iei. Pe scurt, „spunem ca ei [i facem ca noi”. Este, nimic de spus, tot `n tradi]ia rom^neasc\ [i aceast\ permanent\ echilibristic\ [i mistificare, de balans `ntre extreme. Trebuie ]inut seama [i de faptul – esen]ial – c\ multe se pot schimba, `n timp, dar geografia nu. Zonele de influen]\ – recunoscute direct sau indirect – r\m^n mereu o mare [i trist\ realitate. Cel pu]in `n acest spa]iu de expansiune al imperialismului rus tradi]ional. Iar Rom^nia – marele s\u „blestem” istoric nu este altul – este a[ezat\ `ntr-o zon\ de domina]ie inevitabil\ [i de permanent\ interferen]\ de curente politice interna]ionale contradictorii. Dar [i mai `nsemnat\ este atitudinea „economic\” fa]\ de Europa. Ea este perceput\ la nivel oficial (dar nu numai), `n primul r^nd, ca un izvor inepuizabil de credite, ca o etern\ „vac\ de muls”, pentru a r\m^ne la acelea[i formule etniciste [i profund tradi]ionale. Concep]ia statului care trebuie „s\ dea” („c\ci de aceea e stat”) a fost preluat\ [i consolidat\ de comunism, dar nu [i inventat\ integral de acest sistem. Statul este v\zut la noi, `nc\ din secolul trecut, ca o institu]ie semi-filantropic\, semi-caritabil\, care `ntre]ine func]ionari, sinecuri[ti, parazi]i, la un nivel foarte redus, este adev\rat, dar cu sub`n]elesul, declarat sau nu, c\ `n rest „lumea se descurc\”. „Dac\ nu curge, pic\”... Statul deci... „d\”. Aceasta este voca]ia [i misiunea sa esen]ial\. Concep]ia statului patron, generos, pro-

Pentru Europa

21

tector [i paternalist este bine consolidat\. El trebuie „s\ dea” [i aceast\ psihologie este transferat\ din plin, [i pe fa]\, [i institu]iilor interna]ionale de credit. Europa deci „trebuie s\ dea”. Pentru a men]ine industria ceau[ist\ neproductiv\ [i necompetitiv\, a umple periodic golurile bugetare, a salva pacea social\, stabilitatea `n Balcani [i alte asemenea pretexte. {i aceast\ concep]ie este bine consolidat\ [i rodat\. M.Pacepa afirma, `n bun\ cuno[tin]\ de cauz\, de altfel, c\ dup\ Ceau[escu nu alta ar fi fost [i „contribu]ia rom^neasc\” la doctrina comunismului interna]ional : a construi o puternic\ industrie socialist\ cu tehnologie furat\ – [urub cu [urub – de la... occidentali, de preferin]\ americani. Istoria se repet\. B.E.R.D. trebuie s\ salveze industria ceau[ist\ falimentar\ mo[tenit\ etc. Destin umilitor de eterni debitori, asista]i, stipendia]i, sponsoriza]i etc. etc. Cuv^ntul magic cel mai pl\cut auzit la Guvern, la M.A.E., la Cotroceni, este, `n orice caz, amabila invita]ie : Passez à la caisse... „Europa”, se [tie bine la Bucure[ti, este „generoas\”. Dac\ a existat o zon\ unde formula le mendiant ingrat are un sens [i un con]inut profund, aceasta este, `n mod regretabil, `ntr-o anume mentalitate rom^neasc\... Exist\, bine`n]eles, [i o alt\ „Europ\”, nefinanciar\, necaritabil\ : a normelor interna]ionale, sub egida ONU, a drepturilor omului, a libert\]ilor fundamentale. Nu discut acum `n ce m\sur\ este efectiv respectat [i acest gen de angajamente interna]ionale solemne. Bine`n]eles, multe dintre ele nu sunt respectate. {i, de fapt, nici nu pot fi respectate `ntr-o ]ar\ unde aparatul de stat, `ncep^nd cu cel represiv, a r\mas, `n esen]\, neschimbat, dup\ a[a-zisa „revolu]ie”. Iar mentalitatea centralist-totalitar-represiv\ `nc\ domin\. O schimbare de regim s-a produs, totu[i, `ntr-adev\r. Dar nu [i o „revolu]ie”. Deoarece nu s-a schimbat `n mod fundamental regimul propriet\]ii, iar

22

Adrian Marino

aparatul administrativ a r\mas, `n esen]\, acela[i. Sau, c^nd a fost `nl\turat, fie [i `n parte, el revine confortabil [i triumfal, pe fa]\, la loc. Este ceea ce se nume[te `n general, „restaura]ie”. {i din acest punct de vedere ne confrunt\m cu dou\ realit\]i pretins sau pseudo „europene”. La nivel oficial, se accept\ [i se adopt\ formal norme, legi, principii efectiv europene, unele – nu se poate nega – foarte avansate. Dar cu inten]ia ascuns\ fie de a nu le aplica niciodat\, fie de a le interpreta, fie de a le restr^nge prin legi mai mult sau mai pu]in „organice”. Preocuparea de baz\ este, ca totdeauna (cu un sur^s larg, concesiv, cooperant), salvarea aparen]elor, punerea c^t mai reu[it\ `n scen\, mistificarea dac\ nu a cancelariilor, cel pu]in a unei p\r]i a opiniei publice str\ine. ~n schimb, popula]ia, muritorul de r^nd [tie c\ exist\, efectiv, o alt\ „Europ\”, fie [i prin faptul c\, legal vorbind, s-au ridicat restric]iile de c\l\torie. Evenimentul este important, chiar capital ; cum s-a observat pe bun\ dreptate, pa[aportul devenise sub regimul ceau[ist o adev\rat\ obsesie na]ional\. Azi putem, `n principiu cel pu]in, circula. Libertatea de mi[care este o realitate. Apare, `n acela[i timp, [i restric]ia noii taxe (c^t de constitu]ional\ ?) de trecere a frontierei. Dar dac\ avem bani, putem pleca oriunde `n Europa. Chiar [i `n Nepal [i `n Bangladesh. Progresul „european” este, orice s-ar spune, considerabil. Dintre toate „drepturile omului”, libertatea de a c\l\tori r\m^ne – de departe, pentru rom^nul actual – cea mai important\. Europa – geografic cel pu]in – devine, `n sf^r[it, un spa]iu imediat accesibil. Interdic]ia a disp\rut. Barierele – politico-poli]iene[ti – s-au ridicat. Obsesia, traumatismul, visul european, co[marul vizei Securit\]ii, `n principiu cel pu]in, nu mai exist\. „Europa” constituie, `n sf^r[it, o realitate [i o imagine tangibil\. Elementar\ sau nu, este

Pentru Europa

23

probabil forma noastr\ cea mai direct\, mai autentic\ [i mai intens tr\it\ de integrare `n Europa. Mult\ vreme interzis\, inaccesibil\, profund mitizat\. ~n catalogul „Europelor” noastre rom^ne[ti (contemplate cu nostalgie) `nscriem `nc\ o „pozi]ie”. Nu mai pu]in important\, dar pe alte planuri, de[i toate ideile [i comportamentele rom^ne[ti, umane `n general, sunt [i `n acest caz interdependente [i convergente. Se vorbe[te `n mod curent [i de un anume „spirit” sau „mentalitate european\”, de un „comportament” european [.a.m.d. Se are `n vedere respectarea [i aplicarea unui num\r de norme, mijloace [i deprinderi considerabile, recunoscute ca tipic [i exemplar „europene”. Defini]ia este destul de vag\. A[ formula-o, `n modul urm\tor, `n dou\ sensuri : Se impune, `n primul r^nd, aten]iei stabilirea unui nou raport cu statul [i societatea civil\. Ar fi vorba, foarte simplu spus, de saltul de la con[tiin]a de „individ” la cea de „cet\]ean”. Cu drepturi [i datorii, dar mai ales cu profunda convingere c\ el exist\, tr\ie[te [i ac]ioneaz\ dincolo, al\turi [i uneori chiar `mpotriva statului. C\ are acest drept [i legitimare. C\ este, efectiv, liber [i independent. C\ nu poate fi „umflat” niciodat\ `n mod samavolnic de acas\ sau de pe strad\. La noi, statul este v\zut mereu, din nefericire, ca un supraorganism autoritar, agresiv [i represiv. Periculos [i arbitrar. Te poate da afar\ din cas\, de la serviciu, din via]a civil\ sau cultural\ etc. etc. No]iunea „statului de drept” nu este `nc\ la noi dec^t o palid\ fic]iune teoretico-juridic\, luat\ `n serios numai de naivii civici incurabili. ~n „Europa”, cet\]eanul se simte, dimpotriv\, protejat de legi, inclusiv `mpotriva agresiunii statului. C^nd cineva este arestat `n S.U.A. i se citesc imediat... „drepturile”. De a nu declara nimic dec^t `n prezen]a avocatului s\u etc. ~n Rom^nia, a[a ceva nu exist\.

24

Adrian Marino

Pare chiar neverosimil, o preten]ie ridicol\. A nu te teme de stat, a tr\i efectiv libertatea de asociere [i exprimare, a nu ]i se deschide coresponden]a [i asculta telefonul, cam acestea ar fi cele mai simple aspira]ii civic-europene. Nu afirm c\ `n Occident nu exist\ [i ilegalit\]i, abuzuri, flagrante nedrept\]i. Dar nu aceste aspecte negative domin\. Nu `n acest mod func]ioneaz\, `n mod esen]ial, statul [i societatea „european\”. Mult mai important, sub acest aspect, r\m^ne `ns\ un anume stil de comportament social. ~n rela]iile cotidiene [i profesionale, `n moravuri [i `n `ntreaga conduit\ public\ [i particular\. El este indisociabil de o anume urbanitate [i civilitate de esen]\ profund citadin\. A te purta ca la coada vacii, a tr^nti c\ciula de p\m^nt sau a scuipa pe jos etc. nu este, cu certitudine, o ]inut\... „european\”. Stilul salonard, monden, s\-i spun „parizian”, al c\rui exponent tipic a r\mas la noi mai ales „conu Alecu” Paleologu, personaj simbolic, reprezentant al unei specii pe cale de total\ dispari]ie, a apus, `ntr-adev\r. Clasa, mai mult sau mai pu]in aristocratic\, „boiereasc\”, singura care-l f\cea posibil, nu mai exist\. Dar a cultiva, `n continuare, o serie de comportamente „civile”, deci „civilizate” – recunoscute ca „europene” – este `ns\ foarte posibil. Mai mult chiar, de o necesitate absolut\ : a-]i respecta angajamentele [i a te ]ine de cuv^nt, a fi punctual, a r\spunde la scrisori, a fi politicos sau c^t mai pu]in „m^rlan” posibil, nu este nici pe departe o preten]ie exagerat\, un semn de snobism sau de distan]are social\ voit superioar\. A avea dreptul inalienabil la via]a „ta” particular\ [i a te purta `n consecin]\, a dispune cum crezi de cuviin]\ de timpul t\u liber, face parte din standardele cele mai generale, dar [i mai profunde, ale civiliza]iei europene citadine. Sunt, de fapt, lucruri foarte simple,

Pentru Europa

25

elementare, dar esen]iale. Aproape c\ te sim]i st^njenit repet^nd asemenea banalit\]i [i truisme. Dar care definesc, totu[i, o anume „mentalitate european\” [i un stil de comportament, de care suntem, `nc\, din p\cate, foarte departe. Exist\, `n sf^r[it, [i un „model cultural european”, efect al tuturor sincronismelor culturii rom^ne `ncep^nd `nc\ din secolul 18. C^t a fost el de inevitabil – [i a fost `ntr-adev\r ! – nu voi insista acum. Fiecare epoc\ literar\ [i cultural\ l-a interpretat mereu altfel, cu un succes foarte variabil, totdeauna `ns\ extrem de pozitiv pe o latur\ sau alta. ~n perioada actual\, imaginea cultural\ european\ este foarte variat\, caleidoscopic\, inevitabil inegal\, dar mereu de un considerabil prestigiu, impact [i for]\ de atrac]ie, mai ales dup\ o perioad\ de mare izolare [i restric]ie cultural\, impus\ de regimul comunist totalitar. Ea se confrunt\, `n acela[i timp, dincolo de orice izola]ionisme [i respingeri obtuze, [i cu fenomene organice de cre[tere [i maturizare, de o anume receptivitate critic\ pozitiv\. Pe scurt : imita]ie mecanic\ sau selectiv\ ? ~ntre aceste coordonate, omul de cultur\ rom^n opteaz\, `n mod firesc, pentru r\spunsuri [i solu]ii proprii, efectiv asimilate [i specifice. Nu voi enumera toate valorile considerate `n mod cvasi-unanim drept „europene” : de la cre[tinism la umanism, de la ra]ionalism la spiritul critic, de la clasicism la rena[tere, p^n\ la romantism [i totalitatea curentelor moderne, inclusiv de avangard\. Ale unei Europe, cum s-a [i spus, eline `n ad^ncime, latine `n extensiune, gotice `n `n\l]ime. Treptat se ajunge – chiar [i la spiritele europene cele mai profund asimilate – la o imagine tot mai personalizat\ [i subiectivizat\ a Europei culturale. Suntem, devenim, ne revendic\m de la un model cultural european din ce `n ce mai interiorizat [i asumat ca o experien]\ strict personal\ [i irepetabil\. Programul se trans-

26

Adrian Marino

form\ acum `ntr-o adev\rat\ confesiune, iar aceasta din urm\ se confund\ cu enun]area [i afirmarea unor op]iuni de esen]\. Purt\m fiecare din noi „idealul” unei anumite „Europe culturale”. ~n aceast\ situa]ie, ne consider\m `n acela[i timp agen]i [i exponen]i, mesageri [i modele. Despre Europa „noastr\” cultural\, g^ndit\ [i definit\ `n sens militant, deocamdat\ doar c^teva cuvinte strict introductive. ~mi propun s\ revin pe larg [i cu toat\ documentarea necesar\. Ca orientare general\, foarte general\, dar esen]ial\, nu cred c\ dou\ valori centrale ale culturii europene [i-au pierdut, de pild\, actualitatea `n cultura rom^n\ actual\. Dimpotriv\. Le cred `n continuare foarte necesare [i foarte fecunde. Cultivarea lor, a[ spune cu t\rie, este chiar obligatorie. Cea dint^i este „enciclopedismul”. Pentru motivul foarte simplu c\ recuperarea noastr\ cultural\ european\, adesea foarte `nt^rziat\, are la fiecare etap\ istoric\ un caracter global, necesar integralist, „total”. Suntem mereu `n situa]ia de a lua peu de tout, vorba lui Pascal, pentru a recupera m\car ceva din timpul pierdut. Din care cauz\, suntem obliga]i s\ facem mereu apel at^t la opere, valori, momente anterioare, clasice, ale spiritului european, c^t [i la altele, foarte moderne, [i unele [i altele nou\ necesare. De pild\ – pentru a da un singur exemplu – o serie de valori zise „iluministe” (libertatea de g^ndire, de comunicare, spiritul critic etc. etc.) dob^ndesc substan]\ [i o imprevizibil\ actualizare, `n plin\ epoc\ totalitar\, perfect echivalent\ cu defini]ia „tiraniei” `n secolul 18. Ceea ce pare ideologic perimat, dep\[it, `n Occident, redevine dintr-odat\ foarte actual `n ]\rile comuniste din Est, `n a doua jum\tate a secolului 20. A constituit pentru mine o profund\ decep]ie s\ constat c\ a[a-zisul „comparatism”, profund dezideologizat, simpl\ disciplin\ academic\ tot mai inactual\, se dezinte-

Pentru Europa

27

reseaz\ total [i de aceste probleme. Despre „literatura comparat\”, ideile mele exprimate `n unele lucr\ri str\ine sunt net deosebite. O a doua valoare (ca perspectiv\, metod\ etc.), nu mai pu]in „clasic\”, reinterpretabil\, la fel, `n sens actual rom^nesc, este ideea de „sintez\”. {i aceasta `n plin\ epoc\ de cunoa[tere strict specializat\, parcelat\, fragmentat\. De unde, orientarea spre generalizarea necesar\, spre teoretizare, globalizare, tendin]\ considerat\ `n Occident ca dep\[it\, perimat\, un semn sigur de amatorism [i diletantism. Sintez\, deci, pe toate planurile. Inclusiv – sau mai ales, `n foarte multe cazuri – `ntre referin]ele str\ine [i rom^ne[ti. ~n politologie, filozofie, teoria literaturii etc. unde suntem cople[i]i adesea de valuri-valuri de trimiteri str\ine, insuficient sau deloc adaptate [i elaborate, integrate [i aplicate realit\]ilor [i datelor rom^ne[ti corespunz\toare. De unde, o a treia „valoare” – dar la fel de bine `i putem spune [i atitudine intelectual\ – [i anume principiul „selec]iei critice”. Enciclopedism, recuperat sintetic, recuperat critic. Un `ntreg program cultural de urgen]\, de „stare de necesitate”, `ntr-un fel, definit `n trei cuvinte. Selec]ion\m din vastul [i extrem de abundentul tablou [i repertoriu al culturii europene, doar ceea ce ne „intereseaz\”, ne este „util”, ne poate dezvolta `ntr-o direc]ie sau alta. Nu este, sau nu poate fi vorba de nici o imita]ie mecanic\, `n spirit compilativ, servil, de obsesie a informa]iei à la page. Pentru a proceda la o astfel de filtrare critic\ este `ns\ nevoie, `n prealabil, de un plan cultural, de un proiect propriu, de o filozofie personal\. Sau, m\car, de un set de aspira]ii solid documentate [i bine conturate, de consolidat [i `mbog\]it de la caz la caz. Un „bun sim]” superior (alt\ valoare clasic\ !) ar trebui s\ prezideze `ntreag\ aceast\ opera]ie creatoare de selec]ie [i integrare cultural\.

28

Adrian Marino

Nu poate fi deci vorba de nici un fel de „europeism” superficial, de improviza]ie [i diletantism, ci de o adev\rat\ concep]ie, european\ `ntr-adev\r, a „lucrului bine f\cut”. S-a [i scris c^te ceva [i `n acest sens. „Europa” este [i r\m^ne pentru noi emblema seriozit\]ii [i solidit\]ii, a crea]iei durabile, rezistente [i eficiente, de c^t mai mare randament posibil. De dorit deci, `n acest spirit, profesionalizarea integral\ [i a Rom^niei, `n spe]\ a culturii rom^ne, ie[irea sa definitiv\ din diletantism [i improviza]ie. S\ nu mai fim, s\ nu mai trecem drept ]ara lui pseudo, a formelor goale, a imposturii [i neseriozit\]ii. ~n nici un domeniu. A lucra `n spirit „european”, la nivel „european”, `nseamn\, `n aceast\ perspectiv\, care are [i ea... „mesianismul” s\u, a rupe `n mod radical [i definitiv cu sinistra fu[ereal\ [i brambureal\ rom^neasc\, specific na]ional\. Cu eternele c^rpeli [i solu]ii de expedient. Este greu, foarte greu, dar nu imposibil. {i trebuie s\ `ncepem cu noi `n[ine, cu fiecare dintre noi, `n propria noastr\ activitate cultural\. Rom^nul nu are `ns\, din p\cate, sensul detaliului [i al organiz\rii minu]ioase. „Dumnezeu se ascunde `n detalii.” Iat\ un proverb nerom^nesc, noi fiind spontani [i `nclina]i, prin defini]ie, spre minimul efort [i improviza]ie. Prevederea calculat\ [i planificarea metodic\, a [ahului mat la mi[carea 34, nu sunt, se pare, deloc proprii „geniului” nostru. ~ntreg acest contra-efort cultural echivaleaz\ – printr-o exprimare foarte figurat\ – cu „a aduce Europa acas\”. Pe toate planurile. Este, `ntr-un sens, chiar cheia problemei, finalitatea ultim\ a `ntregului program european. Expresia are `n con[tiin]a mea mai multe sensuri, unele foarte „personale”, dar pe care mi le asum p^n\ la cap\t, atribuindu-le `n acela[i timp [i o valoare general\, obiectiv\. Afl^ndu-m\, consider^ndu-m\, spiritual cel pu]in, „`n Europa”, n-am sim]it nevoia s\ „fug”, s\ m\

Pentru Europa

29

„refugiez”, s\ m\ expatriez, de[i acest g^nd m-a obsedat adesea. Nici al]ii n-au f\cut-o. Dar i-am `n]eles pe deplin pe to]i cei care au „plecat”. Nu i-am condamnat niciodat\. Mai mult : `n nu pu]ine cazuri i-am aprobat pe deplin. Dar eu n-am putut s\-i imit, s\-i urmez, s\ m\ expatriez, pl\tind din greu aceast\ – cum s\-i spun ? – inhibi]ie. Nu este vorba dec^t de simpla autenticitate a integr\rii europene [i nimic mai mult. M-am n\scut `nt^mpl\tor `ntr-o anumit\ cultur\, pe care mi-am asumat-o spontan. Nu discut acum nici calitatea, nici stadiul s\u de dezvoltare. M\ sim]eam `ns\ pe deplin integrat, `nscris definitiv [i firesc evolu]iei sale, `n cadrul c\reia `ncercam, `n felul meu, s\ particip [i chiar s\ aduc o contribu]ie oarecare. Realitate sau simpl\ iluzie ? Sentimentalism sau luciditate ? Era vorba de o reac]ie – repet mereu – structural\, pur organic\, spontan\ [i, `n ultim\ analiz\, ira]ional\. Puteam „pleca” de mai multe ori, evada definitiv din izolare, din condi]ia de „ostatec”, de locuitor al unui „gheto” ideologic [i politic. {i, totu[i, ceva obscur `mi spunea c\ valorile europene `n care credeam pot [i trebuie cultivate, `n primul r^nd, aici, pe loc, acolo unde au fost cu adev\rat asimilate. Mai mult : c\ ele nu pot fi tr\ite [i realizate efectiv prin transplantare, ci `n primul r^nd unde au fost descoperite, asumate [i cultivate, `ntr-un fel sau altul, pentru prima dat\. Chiar de la primele „descoperiri” – oric^t de naive ar fi fost ele la `nceput – ale culturii europene. Nu revendic nici un merit special. Riscul acestui tip de „confesiuni-program” este de a nu fi niciodat\ bine `n]elese. Mi-l asum din nou p^n\ la cap\t. Problema s-a complicat foarte mult `n anii dictaturii [i printr-o reac]ie de alt ordin. {i ea s-a precizat cu cea mai mare claritate imediat dup\ 22 decembrie 1989. Indiferent de ce au f\cut sau n-au

30

Adrian Marino

f\cut unii sau al]ii sub regimul ceau[ist, am verificat din plin dou\ criterii esen]iale de sinceritate a respingerii sistemului totalitar de c\tre cei ce au trecut de partea democra]iei : 1. cei ce au intrat imediat, repet : imediat `n ac]iune, `n primele zile dup\ 22 decembrie, c^nd situa]ia era `nc\ foarte confuz\ [i soarta „revolu]iei” nici pe departe decis\ ; 2. cei ce se sim]eau, `ntr-un fel sau altul, vulnerabili, [antajabili prin „colabor\ri” cu un regim extrem de rigid, terorist [i de foarte lung\ durat\, [i care au trecut totu[i peste aceast\ barier\ psihologic\. Democra]ia de tip european trebuie instaurat\, `mi spuneam, [i `n Rom^nia. Oric^t de dificil\ a fost [i continu\ s\ fie aceast\ ac]iune. A „fugi” `ntr-o democra]ie apusean\ era [i este u[or. Sau relativ u[or. A o realiza `n ]ar\ este infinit mai greu. F\ceam parte din acea categorie, restr^ns\ sau nu, de rom^ni care g^ndeau `nc\ liber, adic\ normal, chiar [i `n condi]ii extrem de dificile. Din care cauz\ am crezut – [i continui s\ cred – c\ valorile democratice trebuie ap\rate efectiv, `n primul r^nd, pe loc, `n Rom^nia, printr-un angajament ideologic [i politic declarat. Evident, exist\ [i apolitici structurali, indiferen]i la agita]ia public\ etc. Dar c^nd „apolitismul” devine `n mod evident o form\ de politic\ favorabil\ Puterii, cu avantaje multiple [i imediate, respingerea acestei ipocrizii devine necesar\ [i categoric\. Totul r\m^ne o problem\ de temperament, con[tiin]\ [i consecven]\ efectiv „european\”. Care este situa]ia scriitorului, a omului de carte, de cultur\ rom^n, ce g^nde[te `n acest mod ? El g^nde[te, scrie [i ac]ioneaz\ `n acela[i timp ca „rom^n” [i „european”. Spontan, organic [i definitiv. C\ci, atunci c^nd scrie, el nici nu are `n vedere, `n mod imediat, aceste categorii. Dar prin toat\ forma]ia, educa]ia, criteriile [i ideile europene pe care le-a adoptat [i le-a asimilat, el nu poate scrie dec^t `n

Pentru Europa

31

acest spirit. La nivel european, cu mentalitate european\, continu^nd s\ fie `n acela[i timp scriitor rom^n integral [i f\r\ rezerve. Sinteza a devenit at^t de profund\ [i autentic\, `nc^t planurile sunt [i r\m^n indisociabile. Am publicat un num\r de c\r]i, s\ le spun „europene”, `n Rom^nia, `n mod natural, f\r\ nici o inhibi]ie [i, `n ultim\ analiz\, f\r\ nici o inten]ie de a deveni neap\rat „european”. Fiindc\, `ntr-un fel, nici nu m\ consideram altfel. Aceasta era chiar lumea mea, preocup\rile mele, convingerile mele [i at^t. Nu po]i s\ revendici o eviden]\ [i o stare fireasc\ de spirit. Scriam [i c\r]i de c\l\torie [i credeam – uneori – dintr-o suprem\ „naivitate” – c\ pot aduce [i `n acest mod Europa „acas\”. Bine`n]eles, proiectul a trecut neobservat sau r\st\lm\cit. ~n `mprejur\rile de atunci [i de mai t^rziu aceast\ optic\ opac\ era [i este `nc\ inevitabil\. Problema scriitorului „rom^n” [i `n acela[i timp „european” nu este `ns\ deloc simpl\. Ce `nseamn\, de fapt, „literatura european\” ? Nu mai vorbesc de „literatura universal\” sau „mondial\” ! Am `ncercat `n mai multe texte s\ dau un r\spuns c^t mai str^ns [i documentat posibil. Dar `ntrebarea r\m^ne [i ea n-a fost `nc\ rezolvat\. ~n ce m\sur\ [i `n ce mod literatura rom^n\ este [i „european\” ? ~ntr-adev\r european\ ? {i, mai ales, este de ajuns s\ te proclami singur „european” `n literatur\ ? Dar dac\ nu e[ti recunoscut, nici pe departe, ca atare, cum se [i `nt^mpl\ de cele mai multe ori ? Nu este adesea chiar ridicol\ mica noastr\ gloriol\ „european\”, pe care ne-o atribuim cu generozitate ? Unde sunt „dosarele de pres\” care ar confirma – fie [i la acest nivel cantitativ – circula]ia european\ efectiv\ a literaturii rom^ne ? {i `ntreb\rile de acest fel ar putea continua. ~n ultim\ analiz\, totul se reduce la rezolvarea raportului permanent [i hot\r^tor, imposibil de evitat, dintre valoarea literar\ absolut\ [i de circula]ie. Care

32

Adrian Marino

este cea mai important\ ? {i ce `nseamn\, `n definitiv, `n literatur\, valoare „absolut\” [i de „circula]ie” ? Printre problemele de teorie literar\ pe care trebuie s\ le rezolve noua genera]ie de teoreticieni literari rom^ni, aceasta este, probabil, cea mai urgent\ [i mai important\. Fiindc\ de ea depinde [i definirea locului nostru real `n „literatura european\”. Pentru a nu mai vorbi de o politic\ `ntr-adev\r realist\ de difuzare a literaturii rom^ne. ~n aceast\ sfer\, improviza]ia [i mitologia sunt, din p\cate, mereu dominante. O ultim\ observa]ie nu mai pu]in iritant\. Nu este `ns\ vorba, `nc\ o dat\, numai de anume idei [i pozi]ii personale. Exprim `n acela[i timp [i o stare de spirit mult mai larg\, decis „proeuropean\”. Europa s-a constituit cultural, economic [i politic `n timp, prin eforturi [i sacrificii enorme, considerabile. Pentru noi aproape neverosimile. }\ri s\race au devenit, prin munc\, organizare [i spirit de economie, extrem de bogate. Elve]ia, de pild\, pe care o detest\... E.M.Cioran. Progresul european nu poate fi realizat – este o eviden]\ elementar\ – dec^t prin munc\ tenace, continu\ [i bine organizat\. La noi func]ioneaz\ `ns\ legea etern\ a minimului efort [i a expedientului. Se munce[te `nc\ mult prea pu]in la noi. Suntem, probabil, `nc\ prea „contemplativi”, prea „poetici”, prea „vis\tori-mioritici”. {i nu chiar `nt^mpl\tor, „spiritul faustic” este detestat [i el (de C.Noica, de pild\). Totul se rezolv\, s-ar zice, de multe ori, de prea multe ori, prea u[or, `n zona noastr\. O rela]ie, un telefon, o recomandare, o interven]ie, o... vorb\ bun\ rezolv\ multe, foarte multe dificult\]i. Spiritul activ, `nd^rjit, mereu prev\z\tor, metodic [i munca tenace, zi de zi, care se acumuleaz\ aproape mecanic, n-au, s-ar spune, nici teoreticieni, nici partizani rom^ni convin[i. Prima [i cea mai puternic\ impresie pe care am avut-o, `n Japonia, n-au fost nici... ghei[ele, nici

Pentru Europa

33

kimonourile de m\tase `nflorat\. De altfel, aceste exotisme au [i disp\rut. Cartierul Ioshiwara, evocat de Macedonski `ntr-un frumos rondel, a fost, de pild\, desfiin]at de... americani. De la aeroportul Narita p^n\ `n cartierul Sinjuku, punctul terminus, am trecut timp de dou\ ore, dup\ [ase seara, prin cartiere industriale [i periferice ale ora[ului Tokyo. Peste tot, ferestre mari, luminate, prin care se vedeau sute, mii de oameni lucr^nd `n birouri, `n fa]a calculatoarelor, apleca]i peste plan[ete de proiectare. Aceste imagini ale unui efort enorm, discret [i relaxant, `n condi]ii civilizate, au r\mas de neuitat. La opt seara, str\zile din Tokyo sunt pline de lume. Se iese de la „serviciu”, de la „ore suplimentare”. Voluntare [i foarte bine pl\tite. Nu `ndr\znesc s\ fac nici o compara]ie cu alte ora[e mie mult mai cunoscute. {i se mai `ntreab\ unii, la noi, de ce Japonia a devenit a doua putere a lumii...

34

Adrian Marino

2. Obstacole Imagine idilic\ dup\ unii, total ideal\ [i utopic\ dup\ al]ii, „Europa” – trecut\ `n revist\ `n linii foarte generale – se confrunt\, pas cu pas, `n cultura rom^n\, cu o `ntreag\ ideologie [i mentalitate violent [i radical ostile. Este chiar demn de observat c\, `n timp ce elitele rom^ne[ti, `n perioada 1848, erau decis [i declarat europene – [i prin ele deveneam ideologic vorbind, „europeni” – vocea lor a fost redus\ foarte repede la t\cere. Ne-am `ntors, spiritual vorbind, mult `nd\r\t `n timp [i spa]iu, `ntr-o zon\ nebuloas\, imposibil de localizat `n „Europa”. P^n\ acolo `nc^t, `n a doua jum\tate a secolului 19 [i, `n special, `n perioada dintre cele dou\ r\zboaie mondiale, ideologia net dominant\ `n Rom^nia a fost predominant na]ionalist\, etnicist\, uneori chiar rasist\ [i totdeauna antieuropean\2. Evident, au existat [i unele voci `n favoarea Ideii europene. A ap\rut chiar [i o revist\ cu acest titlu (C.R\dulescu-Motru, 1919-1928). Dar aceste lu\ri de pozi]ii [i altele c^teva, de orientare identic\, au r\mas, din nefericire, f\r\ un mare ecou. Izolate, chiar exotice. Idealul „european” constituie `nc\, p^n\ azi, un fenomen cultural marginal. Adesea chiar de „avangard\”, permanent respins [i culpabilizat. Valul ideologiei, definit\ `n mod generic [i simbolic de „dreapta”, l-a `nvins. Ceea ce nu `nseamn\ c\ nu exist\ [i o anume ideologie european\, de reflexie [i expresie rom^neasc\. Dar ea se love[te, `n permanen]\, de c^teva obstacole esen]iale, ideologice, sociale, politice [i psihologice. Toate extrem de puternice [i agresive. O privire de sus, foarte sintetic\, re]ine c^teva aspecte esen]iale. Reflexul antieuropean, profund [i tenace, are r\d\cini ad^nci. Ele urc\ mult `n timp, `n preistorie [i protoistorie. „Europa” este perceput\ la acest nivel

Pentru Europa

35

– [i `n primul r^nd – ca imperialist\ [i expansionist\. Ea „vine peste noi”. Cu inten]ii mereu sinistre [i insolente. Vrea mereu s\ ne „cucereasc\”, s\ ne „`ngenuncheze”. S\ ne transforme `ntr-o „colonie”. Lista acestor odio[i imperiali[ti este foarte lung\ [i ea `ncepe cu... romanii. Cu Traian [i legiunile sale. De[i, doar prin latinitate noi am intrat [i continu\m s\ exist\m, `n esen]\, `n Europa. Cucerirea Daciei a constituit, totu[i, pentru ace[ti nostalgici, lipsi]i total de spirit istoric, o... catastrof\ istoric\ oribil\. Fiindc\ n-am mai r\mas, vai,... traci. De unde [i „revolta fondului nostru nelatin” (L.Blaga), perfect legitim\ `n aceast\ optic\. Ideea echivaleaz\ cu un adev\rat manifest de independen]\ etnic\ [i spiritual\, violent, radical [i absurd antilatin\... Nici vorb\ nu poate fi de negarea existen]ei tracilor `n istorie, de marele lor rol de „substrat”, al datelor arheologice [i istoriei, riguros controlabile. Ar fi, evident, o absurditate [i mai mare. C\ se fac „studii tracologice” este foarte bine, chiar excelent, c^t timp ele r\m^n la un nivel strict [tiin]ific. Dar „tracomania” este cu totul altceva. Se invoc\ argumentul c\ tracii credeau `n „nemurire”, c\ aveau o „spiritualitate” foarte `nalt\, de neegalat, c\ erau singurii „monotei[ti” (ceea ce este total fals) [i c\, `n general, religiozitatea traco-getic\ este net superioar\, spiritual vorbind, culturii [i mo[tenirii latine, de mediocri legi[ti [i administratori coloniali. Cu astfel de concep]ii nu mai putem fi deloc de acord. La aceast\ mo[tenire putem chiar renun]a f\r\ mari regrete. Nu este cazul a insista acum asupra acestei abera]ii. Se citeaz\ trunchiat, obsedant, ritual, ostentativ, c^teva pasaje din Herodot. Numai c\ c\da-l citim atent, [i mai ales `n `ntregime, lectura sa rezerv\ [i nu pu]ine surprize. Unele de-a dreptul amuzante [i cu o poant\ foarte... actual\. Foarte bine, foarte

36

Adrian Marino

frumos c\, „dup\ indieni, neamul tracilor este cel mai mare din istorie”. „Ei ar putea fi cei mai puternici din neamurile p\m^ntului.” Dar reproducerea citatului din Herodot (V, 3) se opre[te – ciudat – tocmai aici. Fiindc\ el justific\, anticip\, preveste[te, `ntr-un fel, din plin, fantasmagoricul... imperialism rom^nesc, visat `n trans\ de mul]i, inclusiv de E.M.Cioran. {i ce mai spune Herodot ? „Dar unirea lor e cu neputin]\ [i nu-i chip s\ se `nf\ptuiasc\, de aceea sunt ei slabi.” ~n acest punct, t\cere total\, de gol istoric ! Dac\ este permis\ elogierea tracismului spiritualist, de ce nu ne-am explica, m\car `n parte, [i o anume lips\ de voca]ie a rom^nilor pentru organizare [i cooperare, pentru coordonare [i unitate, individualismul nostru acerb, pulverizarea permanent\ a con[tiin]elor [i eforturilor, tot prin acest eminent fond traco-getic ? ~n baza aceleia[i referin]e de prestigiu ? Este „lipsa de unire” o calitate de invidiat, de elogiat `n continuare ? Ne putem revendica mereu de la astfel de „calit\]i” ancestrale, profund antisociale, nepolitice, fundamental ostile oric\rei coeziuni [i organiz\ri statale ? Presupun c\ nu. Sunt chiar convins c\ nu. S\ citim `ns\ pe Herodot [i ceva mai departe. Merit\. Poporul rom^n – [tim bine – este foarte „muncitor” etc. etc. Cum erau `ns\ tracii, str\mo[ii no[tri etnici mult iubi]i ? Ce atitudine aveau ei fa]\ de munc\, de pild\ ? „La ei tr^nd\via este un lucru foarte ales, `n vreme ce munca c^mpului, `ndeletnicirea cea mai umilitoare” (V, 6). A[a s-ar explica, poate, [i `nclin\rile noastre profund contemplative, sublim poetice, de popor c^ndva pastoral, cu vechi reflexe lirice, care c^nt\ din frunz\, tol\nit sub copaci, p\zind vis\tor mioare... Spiritul activ, energetic, „faustic”, industrios, nu este, `n orice caz, foarte trac. Dar aceasta ar constitui chiar un defect, dup\ tracomani. {i `nc\ un mic citat

Pentru Europa

37

nu lipsit de savoare : „La... traci exist\ urm\toarea r^nduial\... `[i v^nd copiii pentru a fi du[i peste hotare” (V, 6). Parc\ citim [i azi c^te ceva, `n pres\, `n acest sens... Au inventat tracii, s\ recunoa[tem, cu mult spirit de ini]iativ\ particular\, comer]ul interna]ional cu copii, mai mult sau mai pu]in abandona]i ? „Pia]a liber\” a copiilor ? A[a s-ar p\rea dup\ toate indiciile arheologice-epigrafice-filologice etc. etc., dac\ ar fi s\-l credem pe Herodot. ~n orice caz, de acest gen de „tracism” nu putem dec^t s\ ne desp\r]im. Urgent, definitiv [i cu toat\ hot\r^rea. Cu tracii lui... Herodot [i cu ambasadorii lor actuali ne putem, totu[i, destul de u[or, `mp\ca. Dar cu o anume interpretare a ortodoxismului (fundamentalist, de tip „Nichifor Crainic” sau „Nae Ionescu” etc.) este ceva mai complicat. {i `n acest caz, istoria trebuie dezideologizat\, deloc sau c^t mai pu]in manipulat\ propagandistic. Nu se poate nega imensul rol istoric [i cultural al cre[tinismului la rom^ni. Dar unele `ndoieli `ncep s\ apar\ atunci c^nd se sus]ine c\ poporul rom^n s-a n\scut „ortodox”. Or, aceast\ no]iune `ncepe s\ capete un con]inut tot mai precis abia dup\ anul 1054, al „Marei schisme”. ~ns\, la acea dat\, etnogeneza poporului rom^n era de mult `ncheiat\. Se poate deci afirma cu toat\ convingerea c\ poporul rom^n s-a n\scut cre[tin. Perfect adev\rat. Dar nu [i neap\rat „ortodox”. ~ndoielile au ap\rut [i se vor exprima mereu ori de c^te ori no]iunea de „ortodoxie” devine mai ales o idee politic\ [i `nc\ una declarat na]ionalist\, de dreapta, intolerant\ [i exclusivist\. Oric^t\ stim\ am avea pentru ortodoxia real\, profund\, autentic\ (problema ierarhiei ortodoxe servile este cu totul distinct\), atunci c^nd se enun]\ `n stil agresiv teza „ortodox [i implicit na]ional” apar, imediat, obiec]ii inevitabile. Cum se poate afirma, de pild\, c\ biserica unit\ cu Roma nu este [i ea „na]ional\” ? C^nd se

38

Adrian Marino

cunoa[te at^t de bine, `ntre multe alte merite, contribu]ia sa hot\r^toare la trezirea [i consolidarea con[tiin]ei na]ionale `n Transilvania, `ncep^nd din secolul 18 ? Un catolic rom^n nu este [i „na]ional” ? Acest sofism ”nae ionescian” este tenace. Catolicii n-au `ntre]inut, totu[i, con[tiin]a na]ional\ a poporului polonez de-a lungul `ntregii sale istorii ? Catolici [i `n acela[i timp profund na]ional-polonezi ? A acuza catolicismul, sub o form\ sau alta, de desna]ionalizare este deci o mare eroare, o mistificare istoric\, pentru a fi eufemistici. Se `n]elege `ns\ de la sine c\ nu poate fi vorba, `n acest plan al discu]iei, de nici un fel de propagand\ confesional\. „Uni]ii” ne-au introdus, pe de alt\ parte, trebuie s\ recunoa[tem, `n bun\ parte, `n Europa, f\r\ a ne desna]ionaliza c^tu[i de pu]in. „Vina lor”, `n aceast\ optic\ restrictiv\, este doar faptul c\ ei se revendic\ de la un centru spiritual extra sau suprana]ional. Aceste biserici sunt definite (superior ? dispre]uitor ?) drept simple... „filiale”. Ceea ce ideologia statului na]ional `nchis [i centralizat refuz\ s\ accepte pe orice plan. Izola]ionismul (implicit antieuropean) este reflexul s\u permanent [i fundamental. De fapt, problema ar trebui s\ se `nchid\ definitiv prin recunoa[terea principiului constitu]ional al libert\]ii de credin]\. Po]i s\ „crezi”, s\ te „m^ntui”, s\ „urci la cer” cum dore[ti, f\r\ a `nceta s\ fii `n acela[i timp [i rom^n. Distinc]ia `ntre „rom^n” [i „bun rom^n” (Nae Ionescu) este fals\ de la un cap\t la altul. {i tot `n limitele constitu]ionale [i ale libert\]ii de con[tiin]\ unanim recunoscute `n Europa ar trebui rezolvat\ [i problema „prozelitismului”. Interzicerea sa face parte din vechile reflexe ale statului represiv, poli]ist, centralizat. Nimeni nu te `mpiedic\ s\ respingi un cult neoprotestant sau altul, cu argumente, cu citate din Biblie etc. Dar nu [i prin m\suri poli]iene[ti [i alte interdic]ii oficiale, care ne-ar alinia

Pentru Europa

39

tuturor fanatismelor [i abera]iilor statelor fundamentaliste islamice. Din fericire, este vorba, cel mai adesea, doar de reac]ii foarte formale [i oficiale ale ierarhiei biserice[ti sau de exalt\ri neofite superficiale de teologi [i mistici juvenili, de ocazie, cu voca]ii incerte, trezite subit dup\ 1989, dup\ o perioad\ de nu mai pu]in aberante m\suri ateiste. Reversul medaliei `n acest din urm\ caz ? O vog\ acut\ [i superficial\ de pseudo-mistic\ dubioas\, degradat\, o invazie de „yogini” [i „predicatori”, de „c\r]i ale mor]ilor” [i „revela]ii de mistere”, de un obscurantism adesea penibil. Voca]iile mistice autentice, pentru care avem tot respectul, au fost `ns\ totdeauna [i pretutindeni pu]ine. {i, mai ales, nepublicitare. Din care cauz\ suntem [i noi, al\turi de al]ii – cel pu]in din acest punct de vedere – pentru „secularizarea culturii rom^ne” (Sorin Alexandrescu)3. Exist\, f\r\ `ndoial\, mode intelectuale, culturale, spirituale mai mult sau mai pu]in superficiale, `n Europa, `n Occident, de unde ele vin [i la noi. Dup\ cum exist\ [i se dezvolt\ `n aceea[i Europ\ [i un foarte puternic spirit laic, de fapt dominant `n Vest. Desacralizarea lumii moderne constituie, `n Occident mai ales, o evident\ realitate. Nu vedem de ce [i o astfel de „integrare european\” ar fi la noi, dimpotriv\, culpabilizat\, anatemizat\. „Europa” – bine`n]eles – `nseamn\, `n acest plan, libertatea absolut\ de con[tiin]\. Iar credin]a de orice fel este [i r\m^ne profund interiorizat\ [i nepublicitar\, sau nu exist\ ca fenomen spiritual autentic. „Europa” `nseamn\, `n orice caz, `n aceast\ faz\ istoric\, „stat laic”, neconfesional [i cu at^t mai pu]in fundamentalist. Ideea european\ – trebuie subliniat mereu – este esen]ial [i structural ideologic\. Con]inutul s\u este un sistem de idei active, militante, implicate `n mod direct `n cea mai imediat\ actualitate, implicit rom^-

40

Adrian Marino

neasc\. Ea este expresia voin]ei de integrare, pe toate planurile, `n structurile spirituale, culturale, politice [i economice europene. De unde [i necesitatea sa permanent\ de a denun]a [i elimina, una dup\ alta, toate concep]iile adverse. Ideea european\ este fundamental politico-ideologic\. Nu este [i nu poate fi „apolitic\”, alibiul suprem al neangaj\rii [i oportunismelor de diferite tipuri. Din care cauz\, ea nu poate fi dec^t ostil\ [i fa]\ de un alt mare [i foarte puternic obstacol antieuropean rom^nesc : spiritul etnicist, na]ionalist, izola]ionist, localizat la „sat”, `n comunitatea rural\, declarat\ unic „izvor” al tuturor valorilor [i crea]iilor spirituale rom^ne[ti. Defini]ie [i profund restrictiv\ [i profund inexact\. Se pot face, foarte pe scurt, c^teva observa]ii. Dac\, istoric vorbind, se poate sus]ine `ntr-adev\r o astfel de tez\, pe m\sur\ ce se formeaz\ [i un „ora[” rom^nesc, `ncep^nd din secolul 19, ea `nceteaz\ s\ mai fie integral valabil\. Culturii citadine, chiar dac\ `nc\ incipient\, i se refuz\, din principiu, calitatea de „rom^neasc\” ? ~n al doilea r^nd, satul tradi]ional, ancestral, aproape c\ a disp\rut, cu excep]ia unor mici insule etnografice. Sistemul [i colectivizarea comunist\ l-au distrus. El r\m^ne, `n continuare, doar un mit ideologic, nostalgic [i foarte conservator. ~n sf^r[it, `n `ntreaga Europ\ occidental\ [i, tot mai mult [i central\, „]\ranul” se transform\ `n „fermier”, iar ponderea sa social\ se mic[oreaz\ progresiv. Popula]ia se deplaseaz\ `n ora[e. Satele se depopuleaz\. Urbanizarea este `n plin\ [i ireversibil\ desf\[urare. Este un fenomen obiectiv, de dimensiuni continentale, propriu economiei de pia]\ urbane, care – mai devreme sau mai t^rziu – va p\trunde [i va deveni dominant [i `n Rom^nia. Semnele se `ntrev\d dealtfel de pe acum. Extrem de tenace, virulent\, profund [i radical antieuropean\ se dovede[te `n schimb ideologia

Pentru Europa

41

na]ionalist\ de dreapta [i de extrem\ dreapt\. Istoria sa a fost f\cut\ mai ales de cercet\tori str\ini (L.Volovici, K.Verdery etc.), exist^nd la noi `nc\ o evident\ inhibi]ie de a analiza [i mai ales de a combate [i denun]a deschis o astfel de ideologie. Ea s-a sistematizat, mai ales, `ntre cele dou\ r\zboaie mondiale, inclusiv `n formele sale cele mai negative [i agresive : [ovine, rasiste, antisemite. Antipa[optist\ [i antidemocratic\ prin defini]ie, ea denun]\ `n mod constant „Europa” drept izvorul tuturor calamit\]ilor : imita]ii goale [i superficiale (`n aceast\ privin]\, Nae Ionescu [i to]i elevii s\i sunt profund [i definitiv „maiorescieni”), desna]ionalizare [i corupere a „specificului na]ional”, cosmopolitism [i alienare, distrugerea [i dizolvarea, pe toate planurile, a „fiin]ei na]ionale”, a „neamului”. Aceast\ ideologie profund izola]ionist\ [i restrictiv\ duce `n mod direct la na]ionalismul primar, culminat `n doctrina statului totalitar na]ionalist-fascist, izola]ionist, monolitic, poli]ist, centralizat [i represiv. Astfel de constat\ri revin `n mod inevitabil [i obsedant. Pentru simplul motiv c\ ele definesc realitatea ideologic\ [i politic\ rom^neasc\ `n ultima jum\tate a secolului nostru `n care tr\im, `n bun\ parte, [i azi. F\r\ a intra `n nici un fel `n detalii, ci doar pentru a scoate `n eviden]\, cu maxim\ claritate, toate izvoarele esen]iale antieuropene rom^ne[ti, trebuie subliniat c\ `mprejur\rile istorice au produs `nc\ o circumstan]\ agravant\ : na]ional-comunismul, ideologia dominant\ a ultimelor decenii. Dup\ cum s-a [i observat, na]ionalismul este [i ultima faz\ a comunismului. Denumit [i „na]ional-ceau[ism”, el are explica]ii [i note specifice. A `nceput s\ se precizeze tot mai mult pe m\sur\ ce, `ncep^nd cu transform\rile din U.R.S.S., s-a renun]at progresiv la stalinism. Noul spirit reformist, devenit „gorbaciovist”, ar fi subminat `n mod grav bazele regimului represiv-totalitar rom^-

42

Adrian Marino

nesc. Pentru a-l ap\ra, s-a f\cut atunci apel – cu remarcabil succes, trebuie recunoscut – la vechiul reflex tradi]ional, na]ionalist, rom^nesc, antirusesc, antisovietic. {tefan cel Mare [i Mihai Viteazul au fost mobiliza]i pentru a legitima [i ap\ra regimul stalinistceau[ist-comunist, tot mai anacronic. Teza „`ncercuirii capitaliste” a fost `nlocuit\ cu a vastului „complot interna]ional”, care urm\re[te aservirea, subordonarea [i dezmembrarea Rom^niei. Ea este foarte activ\ [i dup\ evenimentele din 1989, explicate de unele oficine tocmai printr-o astfel de „conspira]ie interna]ional\”, „subversiv\” [i „diversionist\”. A f\cut cineva o statistic\ a acestor termeni „securi[ti”, `n presa de extrem\ dreapt\ ? Din Europa vin doar spioni [i agen]i imperiali[ti. Plus droguri, plus „crim\ organizat\”, plus multe calamit\]i. Ele, bine`n]eles, exist\ `ntr-o m\sur\ oarecare, adesea exagerate. Dar „Europa” este [i altceva. Mai ales altceva. Idee `ns\ imposibil de asimilat, `n ad^ncime [i programatic, de vechile structuri culturale [i politice dominante. Nu poate fi uitat\ nici realitatea profund antieuropean\ : natura real\ a regimului politico-social instalat `n Rom^nia, dup\ 1944, de ocupa]ia sovietic\. El s-a agravat `n `mprejur\rile „r\zboiului rece”. ~ns\ esen]a sa este de o cras\ eviden]\ : izolarea c^t mai ermetic\ a Rom^niei, ca [i a `ntregului bloc sovietic, de Europa. Zidul Berlinului este simbolul acestei separ\ri [i izol\ri, `n inten]ie, definitive [i radicale. C\ istoria a voit altfel este o alt\ poveste. Dar o anume realitate r\m^ne, `n Rom^nia cel pu]in, c\ci de ea ne ocup\m : formarea [i continuarea domina]iei clasei nomenclaturiste, educat\ la Moscova sau `n spiritul s\u. Toat\ sovietologia occidental\, `n treac\t fie spus, aproape c\ nu valoreaz\ c^t Noua clas\ conduc\toare de Milovan Djilas, scoas\ din experien]a cea mai direct\, sau c^t Cetatea total\ de Constantin Dumitrescu, [i ea foarte pu]in cunoscut\ la noi, care

Pentru Europa

43

explic\ acest fenomen. Doi observatori lucizi din zona noastr\. Interesele acestei noi clase conduc\toare rom^ne[ti sunt indisolubil legate de politica expansionist\ de dominare a Rusiei. Moscova, centrul de interes negativ al Europei, r\m^ne steaua sa polar\. Fiindc\ o adev\rat\ transformare social\ `n Rom^nia (inclusiv `n „Moldova”) ar duce la pierderea tuturor pozi]iilor sale politice, economice [i culturale dominante. De unde [i tendin]ele filoruse constante ale acestei clase nomenclaturiste, pe de o parte, propagarea concep]iei statului rom^n vasal, `n sfera de influen]\ a Rusiei, pe de alta. Inutil a aminti [i dovezile de o rar\ for]\ demonstrativ\ : tratate, vizite, declara]ii solemne etc. Jocul de echilibru, unele acorduri formale de esen]\ „european\”, nu [tiu ce „parteneriate” de pur\ publicitate [i operet\ politic\ etc. nu pot s\ `n[ele. Ele sunt impuse de necesit\]i economice, `n primul r^nd (obsesia na]ional\ a carit\]ii interna]ionale, denumit\ [i „liniile de credit”), dar [i de nefericita noastr\ situa]ie geostrategic\. Cine a f\cut studii la Moscova, a fost ilegalist, activist, nomenclaturist, nu poate fi – organic vorbind – un autentic „proeuropean”. Sunt realit\]i [i deprinderi elementare, definitive. Evocarea lor este doar aparent „polemic\”. Analizez, de fapt, la rece, numai idei generale [i substratul lor social-politic. ~n acela[i spirit – pe care l-am descris c^t mai obiectiv posibil – sunt explicabile [i alte procese sociale rom^ne[ti actuale ne sau antieuropene. Dac\ structurile vechii societ\]i de tip comunist sunt `nc\ prezente, active, mai mult chiar : dominante, faptul se explic\ prin revolu]ia social\ profund\ care a avut loc, efectiv, `n Rom^nia. Lupta de clas\ a distrus total p\tura mijlocie, burghez\, pentru a nu mai vorbi de urmele vechii aristocra]ii. Sistemul social comunist nu cuno[tea [i nu recuno[tea dec^t

44

Adrian Marino

dou\ realit\]i : statul „muncitorilor [i ]\ranilor”, jos, la baz\ ; clasa nomenclaturist\, de activi[ti, sus, la conducere. Ambele profund [i definitiv antieuropene. }\r\nimea [i muncitorimea n-au avut [i nu pot avea niciodat\ astfel de aspira]ii. Iar nomenclatura vede `n orice influen]\ occidental\ – care introduce alte idei, valori, criterii de organizare [i selec]ie – primejdia imediat\ [i mortal\ a domina]iei sale. Modelul occidental, `n dou\ cuvinte, se opune [i contest\ `n mod direct [i radical modelul sovietic impus la noi timp de decenii. Singura p\tur\ social\ care are `n mod natural, spontan [i tradi]ional, aspira]ii [i tendin]e europene este cea de mijloc : mica burghezie urban\ [i rural\. Din acest punct de vedere – dar nu numai : ea asigur\ [i echilibrul social, stabilitatea, dezvoltarea ; spiritul organic de proprietate [i de liber\ `ntreprindere o caracterizeaz\ `n mod fundamental – refacerea progresiv\ a p\turilor mijlocii rom^ne[ti este [i r\m^ne un obiectiv esen]ial. Viitorul democra]iei `n Rom^nia este indisolubil [i istoric legat de viitorul p\turilor mijlocii rom^ne[ti. Este singurul gest, politic, cu adev\rat decisiv, de mare perspectiv\, al opozi]iei democratice, modelul fundamental al societ\]ii postdecembriste. Am subliniat, `n mai multe r^nduri, aceast\ necesitate social\ absolut\, vital\ pentru ]ara noastr\4. Singura [ans\ real\ a integr\rii Rom^niei, pe toate planurile, `n Europa, pentru a ne limita acum doar la acest aspect – este deci formarea [i consolidarea p\turilor rom^ne[ti mijlocii preponderent citadine. Numai omul de la ora[ poate fi „european”. Societatea rural\, tradi]ional\, `nchis\, izolat\, care are o reac]ie instinctiv\ de ne`ncredere [i ap\rare fa]\ de „str\in”, nu poate g^ndi [i ac]iona `n spirit european. Ea este animat\ de alte valori [i are alte reflexe. Tradi]iile sale sunt diametral opuse, conservatoare,

Pentru Europa

45

religioase. Dimpotriv\, doar ora[ul deschide noi orizonturi locuitorilor s\i. Ideile circul\ mai u[or, informa]ia prin diferite media este infinit mai variat\ [i mai bogat\. Cunoa[terea limbilor str\ine este mult mai mare. Se c\l\tore[te mai u[or [i mai des `n str\in\tate. Contactul cu realit\]ile europene este direct [i frecvent. Realizarea personal\ cap\t\ noi dimensiuni stimulative. Nostalgia s\m\n\torist\ („De ce m-a]i dus de l^ng\... boi”) dispare `n mod inevitabil. Ambi]iile culturale [i sociale, spiritul de emula]ie, no]iunea de promo]ie [i ierarhie se modeleaz\ altfel la ora[. Din „Europa” vine un nou stil de via]\ (cu aspecte bune, uneori [i rele), o nou\ concep]ie social\ [i economic\, un nou orizont cultural. Mentalitatea sufer\ o transformare profund\, o adev\rat\ muta]ie. Fenomenul este fundamental, decisiv, de subliniat cu t\rie. Nu poate fi `ns\ vorba de a inversa radical raportul social de for]e din Rom^nia actual\, ci doar de a reechilibra, `mbog\]i [i `ntregi „statul muncitorilor [i ]\ranilor”, relicv\ ideologic\ sinistr\, leninist-stalinist\. Doar c\ Rom^nia viitoare nu poate r\m^ne nici m\car un „stat de ]\rani [i muncitori la prima sau la a doua genera]ie”. Dar chiar [i `n aceast\ perspectiv\, de nociv\ [i permanent\ lupt\ de clas\, p\turile mijlocii tot se vor reface [i vor progresa, `n dou\-trei genera]ii, `n condi]ii – bine `n]eles – de continuitate, stabilitate social\ [i pace. Procesul este de fapt ireversibil. Fiul activistului sau al securistului, devenit „capitalist” peste noapte, nu mai poate g^ndi „]\r\ne[te” [i „proletar”, oric^t\ origine social\ „s\n\toas\” ar avea. Gustul banului, independen]a economic\, spiritul de concuren]\ [i de independen]\, riscul [i investi]ia, cu toate seduc]iile [i pericolele lor, [i multe altele, `i vor transforma `n mod salutar psihologia. Este, de altfel, `n ordinea fireasc\ a lucrurilor.

46

Adrian Marino

Acesta ar fi fundalul, substratul social al europeniz\rii noastre virtuale. Deocamdat\, ea se love[te – pentru a privi cu maxim\ luciditate [i `n ad^ncime realit\]ile imediate – de lipsa „societ\]ii civile”. Este, de fapt, o no]iune-cheie `n `ntreg acest proces de recuperare [i integrare european\. Ea const\, `n esen]\, dintr-un ansamblu de institu]ii, principii [i, mai ales, de deprinderi sociale, opuse `n mod direct statului [i mentalit\]ii totalitare. ~n con[tiin]a european\, dominant\ este ideea de democra]ie, drepturile omului, regulile societ\]ii deschise [i nu con[tiin]a etnic\ sau de „clas\”. Ceea ce nu este posibil f\r\ `ndeplinirea c^torva condi]ii, toate de inspira]ie specific „european\”. Mai `nt^i, este vorba de formarea unor grupuri sociale, asocia]ii [i societ\]i autonome de stat, independente, al\turi [i eventual chiar `mpotriva structurilor guvernamentale de orice tip. Ceea ce presupune saltul radical [i decisiv de la con[tiin]a de individ amorf, izolat, dezarmat, la cea de cet\]ean pe deplin con[tient de drepturile sale, de for]a [i responsabilitatea sa social\. El are, `n principiu, sensul legii [i justi]iei, „statului de drept”, posibilit\]ilor constitu]ionale [i legale de a se ap\ra chiar [i `mpotriva guvernului. Civism, legalitate [i implicare `ntr-o gam\ foarte larg\ de activit\]i sociale. Acestea sunt semnele cele mai directe ale con[tiin]ei civile. Absenteismul, dezinteresul, pasivitatea, apolitismul nu sunt indicii de mare evolu]ie [i dezvoltare spiritual\, cultural\ [i social\. Chiar dac\, deocamdat\ cel pu]in, „ideea european\” intereseaz\ `n mod profund [i activ doar o elit\ intelectual\, citadin\, civic\, destul de restr^ns\, nu avem nici o `ndoial\ c\ aceast\ idee se va dezvolta pe parcurs, pe m\sur\ ce structura [i condi]iile de via]\ ale ]\rii se vor modifica `n sensul schi]at mai sus. Dintr-un fenomen, deocamdat\ `nc\

Pentru Europa

47

predominant intelectual, „spiritul european” va deveni tot mai mult o realitate public\, asimilat\ `n ad^ncime. {i, `mpreun\ cu toate for]ele democratice ale ]\rii, el va determina [i o nou\ politic\ de tip „liberal” sau „cre[tin democrat”. Este, de altfel, [i singura alternativ\ real\ [i eficace la statul nomenclaturist actual. P^n\ la urm\, raportul fundamental trebuie inversat : statul centralizat, care conduce, coordoneaz\ [i distribuie, face loc statului care stimuleaz\ [i protejeaz\. Func]ia sa este doar „subsidiar\”. Pe m\sur\ ce societatea civil\ se dezvolt\, rolul s\u se restr^nge progresiv : stat minimal – stat european, ca produs al unei noi evolu]ii istorice. Ceea ce impune [i o schimbare profund\ de optic\ ideologic\, politic\ [i social\. „Europeanul” – `n cadrul acestei concep]ii nu lipsit\, admitem, [i de o anume „ingenuitate”, prin raportare mai ales la condi]iile imediate ale Rom^niei – nu poate fi nici de „st^nga”, nici de „dreapta”, ci pur [i simplu de „centru”. Inclusiv `n cultur\, oric^t de relative ar fi aceste no]iuni `n func]ie de un context sau altul. Am formulat `ntr-un alt text, foarte sintetic, aceste alternative : Cultur\ de st^nga, de dreapta sau de centru ? (1992)5. Definit\ foarte sumar, ea presupune echilibrul axiologic al valorilor, liberalismul (pe toate planurile), umanismul, europeismul declarat [i activ, convergen]a [i chiar sinteza dintre valorile na]ionale [i universale, ra]ionalismul [i spiritul critic – at^t de detestat de „filozofia” de dreapta, na]ionalist-intuitiv\, dintre cele dou\ r\zboaie – respingerea misticismului, ocultismului, a tuturor formelor de mistagogie, un anumit „bun sim]” care se opune oric\rui bombasticism, oric\rei nebulozit\]i [i dezechilibr\ri `ntr-un sens sau altul. Impenetrabil\ la culpabilizare, aceast\ mentalitate „mic burghez\” `[i d\ `ntreaga adeziune ideologic\ la drepturile omului [i cet\]eanului. Ea are nostalgia

48

Adrian Marino

societ\]ii civile [i a „cet\]ii universale a literelor” din care face parte incontestabil [i literatura rom^n\6. Acestea ar fi, `n c^teva cuvinte, orient\rile culturii europene „centriste” spre care ne `ndrept\m. Cel pu]in `n ordinea aspira]iilor ideale. F\r\ mari tradi]ii locale, prins\ `ntre cele dou\ extremisme dominante [i virulente, pozi]ia sa, trebuie recunoscut, este `nc\ dificil\, foarte slab\. {i totu[i merit\ s\ te „ba]i” pentru ea, chiar dac\ suntem `nc\ „la por]ile Orientului”. Sau tocmai din acest motiv. Situa]i `ntre „Occident” [i „Orient”, nu ne mai satisface integral solu]ia „pun]ii de leg\tur\” (M.Eliade). Dorim pe fa]\ ca balan]a s\ `ncline tot mai mult `n favoarea „Occidentului”. Claritatea mesajului [i voluntarismul ideologic nu sunt `ns\ nici pe departe suficiente. Pe l^ng\ `nl\turarea obstacolelor esen]iale trecute `n revist\, avem [i o imperioas\ nevoie de clarificare [i difuzare conceptual\. Ea cere o propagare intensiv\ prin mass media, la un nivel de popularizare, `n primul r^nd, dar [i de serioas\ [i sistematic\ fundamentare teoretic\ [i de educa]ie corespunz\toare prin institu]ii gen, pentru a da un exemplu, New Europe College, `ntemeiat la Bucure[ti, `n 1993, de Andrei Ple[u. ~n general, se pot preconiza trei atitudini intelectuale foarte limpezi : 1. Racordare permanent\ la valorile, ideile [i cultura european\ ; 2. Documentare european\ c^t mai serioas\ (biblioteci, studii universitare, muzee etc.), cu excluderea oric\rui diletantism [i amatorism ; 3. Realiz\ri culturale de nivel european (ca scriitur\ [i valoare), `n mediul rom^nesc, de c\tre oameni de cultur\ rom^ni. Altfel spus, „a aduce Europa acas\”, prin crea]ii proprii rom^no-europene. Dac\ se vor ridica la standardele [i condi]iile recept\rii [i circula]iei europene, ele vor deveni implicit [i „valori europene”. F\r\ complexe de inferioritate sau superioritate, pe care, de fapt,

Pentru Europa

49

adev\ratul creator român `n orice domeniu nu le-a avut niciodat\. ~ntâi creem solid, durabil, fundamental [i apoi organiz\m [i „recep]ia”. Fiindc\ doar atunci vom avea ce oferi [i prezenta efectiv „Europei”. Aceast\ integrare cultural european\, dublat\ de asumarea acestei identit\]i spirituale, `ncepe s\ se intensifice. Dac\ pân\ `n 1940, ea a avut un caracter predominant „istoric” [i „filologic”, prin contribu]ii importante `n aceste direc]ii, uneori [i „artistic”, sub presiunea totalitar\ a `nceput s\ se evadeze, ca de altfel din `ntregul lag\r socialist [i `n zona „literar\” [i chiar a „studiilor literare”. Este semnificativ faptul, `ntre altele, c\ E.Lovinescu [i G.C\linescu, privi]i drept cei mai importan]i critici rom^ni, n-au fost tradu[i, pe baze strict editoriale, `nc\ niciodat\ `n str\in\tate, unde continu\ s\ r\m^n\ mari necunoscu]i. Nu acela[i lucru se poate spune, chiar dac\ doar `ntr-o m\sur\ incipient\, prin c^teva „cazuri” izolate, [i despre genera]ia urm\toare. Ceea ce p\rea „macedonskianism”, o extravagan]\ sau un gest insolit, r\mas f\r\ nici o urmare (de exemplu, M.Dragomirescu), a `nceput acum s\ constituie o ini]iativ\ destul de fireasc\. Ea `[i asum\, bine`n]eles, [i toate riscurile, insuficien]ele [i chiar rat\rile pionieratului. C\ci nu este deloc simplu s\ expor]i din Est „teorie” sau „critic\ literar\” rom^neasc\, venind dintr-o cultur\ `nc\ „necunoscut\”, declarat\ „minor\” etc. Dar tocmai acest gen nu este lipsit de semnifica]ia sa actual\ deosebit de profund\. Problema are, `n sf^r[it, dincolo de orice teorii [i programe „europene”, [i o dimensiune pur uman\. Ea nu este nici pe departe neglijabil\. Nu po]i s\ fii, `n acela[i timp, „european” [i brut\, imbecil sau primitiv. Am citit recent un astfel de portret „al unui tip uman resping\tor, care con]ine `n formula sa sufleteasc\”, `ntre alte „muta]ii” (cum le spune cari-

50

Adrian Marino

tabil [i eufemistic H.R.Patapievici)7, [i o serie de atitudini violent antieuropene : este retractil, suspicios, ur\[te tot ce este str\in, „nu cunoa[te al]i du[mani dec^t oamenii prosperi din ]ar\, [i ungurii, `n afara ei” etc. Profund [i `n sensul cel mai negativ „rural”, „elitele intelectuale `i trezesc ne`ncredere” etc. etc. De[i brute [i imbecili exist\ `ntr-o propor]ie oarecare mai peste tot, cu un astfel de tip uman, r\sp^ndit la scar\ na]ional\, integrarea european\ este imposibil\. Concluzia se impune de la sine. (1994)

Pentru Europa

51

2. Integrarea cultural\ a Rom^niei `n noua realitate european\ (R\spunsuri la un chestionar italian) 8. Pentru a defini pozi]ia Rom^niei fa]\ de Europa – pe plan cultural [i `ntr-o perspectiv\ diacronic\ – au fost sus]inute, `n esen]\, urm\toarele trei p\reri : a. Rom^nia a f\cut parte dintotdeauna din Europa [i continu\ s\ fac\ parte [i ast\zi ; b. Rom^nia a f\cut parte p^n\ la instaurarea regimului comunist, apoi „a ie[it”, de fapt, din Europa ; c. Rom^nia nu a reu[it s\ intre p^n\ acum `n Europa, pe plan cultural (ultima teorie se `ncadreaz\, `ntr-o anume m\sur\, `n cunoscuta teorie a eurocentrismului). Care este opinia Dvs. `n aceast\ chestiune ? Se suprapun `n opiniile citate de Dvs. mai multe planuri [i realit\]i „rom^ne[ti”. Se confund\, `n general, cadrul geografic, istoric [i cultural al problemei „europene”. Este evident, de pild\, c\ Rom^nia face parte (geografic) din continentul european, considerat mai mult sau mai pu]in conven]ional, de la „Atlantic la Urali” (Charles de Gaulle). A[ aminti [i de formula anticipativ\ italian\ a lui Mazzini, din secolul trecut, de la „Ebru la Neva”. Tot at^t de evident este [i faptul c\ Rom^nia, `ncep^nd cu forma]iile statale care au precedat formarea „Rom^niei Mari” (1918), a participat, `n limitele sale, [i la istoria european\

52

Adrian Marino

(cruciade, rezisten]\ `mpotriva penetra]iei otomane `n centrul Europei, „Byzance après Byzance”, pentru a relua o formul\ a lui N.Iorga) etc. Mai complicat\ este situa]ia `n domeniul cultural. Din punct de vedere lingvistic, limba rom^n\ face parte din grupul limbilor neolatine. Este deci, incontestabil, o limb\ european\. Limba rom^n\ este unitar\ cu c^teva dialecte. Inventarea unei a[a-zise „limbi moldovene[ti”, mai `nt^i `n „Republica Sovietic\ Moldoveneasc\”, apoi `n „Republica Moldova”, face parte din instrumentele de propagand\ imperialiste [i de anexiune ori desna]ionalizare staliniste [i ruse[ti. „Moldova” este – istoric, cultural [i lingvistic – o parte a Rom^niei [i deci a Europei. Ea a fost anexat\, `n 1940, de c\tre U.R.S.S. – trebuie reamintit mereu – prin pactul Molotov-Ribbentrop de trist\ amintire. ~n sfera valorilor culturale, c^teva preciz\ri sunt nu mai pu]in necesare. ~ncep^nd din secolul 18, c^nd se `nregistreaz\ o prim\ [i destul de puternic\ influen]\ iluminist\, printr-o dubl\ filier\ (grecocatolic\ `n Ardeal [i greceasc\ `n Muntenia [i Moldova), cultura rom^n\ `ncepe s\ se integreze efectiv culturii europene. P^n\ atunci, unele influen]e, traduceri etc. au fost sporadice, intermitente [i de mult mai mic\ anvergur\ [i difuzare. Peste acest strat iluminist s-a suprapus [i interferat, odat\ cu primele decenii ale secolului 19, [i o puternic\ influen]\ romantic\. Participarea noastr\ cultural-literar\ la Europa se consolideaz\ [i devine acum dominant\. Dup\ 1848, „Europa” `ncepe s\ aib\ [i puternice conota]ii politico-ideologice. ~ncep^nd din secolul 19, prin cei doi mari poli de atrac]ie (francez, cel mai puternic, dar [i german), `ntreaga cultur\ rom^neasc\ are o orientare [i un con]inut net european. Nu discut acum c^t de asimilat\ – `n ad^ncime – a fost aceast\ influen]\. Teoria junimist\ a „formelor f\r\

Pentru Europa

53

fond” a contestat realitatea, valoarea [i eficien]a acestor influen]e occidentale, `n general de suprafa]\. Ele au constituit, nu mai pu]in, o realitate. La `nceputul secolului 20 [i, mai ales, `ntre cele dou\ r\zboaie mondiale, integrarea rom^n\ european\, `n special literar\, `ncepe s\ cunoasc\ [i un alt aspect. El s-a accentuat tot mai vizibil p^n\ `n epoca actual\, inclusiv sub regimul comunist : conflictul latent (sau declarat) `ntre valorile absolute [i de circula]ie. Altfel spus, `ntre crea]iile care se limiteaz\ a fi doar „absolute” (de semnifica]ie intrinsec universal\) [i crea]iile ce `ncearc\ s\ intre [i `n circuitul european. Deci s\ circule `n Vest, s\ fie editate, discutate `n cercurile literare europene etc. Un mare precursor `n acest domeniu a fost poetul Alexandru Macedonski prin sfor]\rile sale de a colabora, `nc\ din secolul trecut, la reviste francofone simboliste, apoi de a fi editat [i jucat la Paris etc. Cariera interna]ional\, `n poezia [i plastica avangardist\ a lui Tristan Tzara [i Constantin Br^ncu[i, `n perioada 1920-1940, dovede[te c\ un `nceput efectiv de integrare european\ s-a produs [i cu remarcabil succes. De[i drastic fr^nat\, cenzurat\ etc., aceast\ tendin]\ a continuat, `n zone marginale [i de penumbr\, chiar [i sub regimul comunist. Prin astfel de eforturi, care au avut [i coeficientul lor de „rezisten]\”, se poate spune c\ literatura rom^n\ n-a ie[it de fapt niciodat\, total [i radical, din Europa. Se observ\ chiar [i fenomene de duplicitate la unii scriitori oficiali, foarte „pe linie” `n interior, dar vizibil preocupa]i de a fi tradu[i, folosind pozi]iile oficiale (Uniunea Scriitorilor), `n c^t mai multe limbi str\ine. O astfel de politic\ au dus-o [i o serie de poe]i [i scriitori, mai mult sau mai pu]in tolera]i de regim. Tendin]a integr\rii europene era, uneori, at^t de puternic\, `nc^t ea a p\truns, `n c^teva cazuri precise,

54

Adrian Marino

[i `n critica, istoria literar\ [i studiile de literatur\ comparat\. P^n\ `n aceast\ perioad\, experien]a european\ a acestei categorii era ca [i inexistent\. Profit^ndu-se [i de unele „deschideri” ale regimului, preocupat intens de impunerea unei imagini acceptabile `n perioada de „liberalizare” relativ\, s-a putut constitui un Comitet Na]ional de Literatur\ Comparat\, afiliat la Asocia]ia Interna]ional\ de Literatur\ Comparat\. S-a `ntemeiat astfel [i prima revist\ rom^neasc\ de literatur\ comparat\ `n limbi str\ine (Synthesis, 1973). La fel [i prima revist\ rom^n\ de studii literare `n limbi de circula]ie, Cahiers roumains d’études littéraires (1973), (prin ini]iativa celui ce v\ r\spunde la chestionar). Mai mult, fenomen extrem de rar p^n\ atunci : au `nceput colabor\ri rom^ne[ti, tot mai sistematice, [i la reviste de studii literare str\ine. ~n ce m\ prive[te, pe l^ng\ asemenea colabor\ri, am publicat `ntre 1981-1994 (datele au `n acest context semnifica]ia lor), [ase volume de studii [i teoria literaturii, `n Fran]a, Italia [i Japonia (alte volume au fost traduse `n limbi str\ine [i editate `n ]ar\). ~ntr-un astfel de studiu, un eseu cu cheie, de pseudo-comparatistic\, `n realitate de ideologie liberal\, universalist\, „cosmopolit\” etc., am contestat [i „eurocentrismul”, la care v\ referi]i [i dumneavoastr\. (Contre l’européocentrisme, `n Etiemble ou le comparatisme militant, Paris, Gallimard, 1982, pp.51-62). Substratul latent polemic era contestarea, pe de o parte, a canoanelor literare impuse doar de c\tre c^teva centre culturale occidentale (`n cazul rom^nesc, Parisul) sau estice (Moscova) [i, pe de alta, revendicarea unei egalit\]i de substan]\, de „valoare” [i pentru unele crea]ii estice sau orientale. Un alt capitol (Contre l’impérialisme et le colonialisme, pp.63-81, cultural [i literar, fire[te) d\ [i mai limpede expresie acestui `nceput, s\-i spun, de independen]\ a con[tiin]ei literare rom^ne[ti.

Pentru Europa

55

Deplin\ integrare european\, `ntr-adev\r, dar cu „drepturi” poten]ial egale `mpotriva oric\ror bariere [i ierarhii date. La limit\, fiecare valoare estic\, oriental\, extrem-oriental\ etc. aspir\ la o recep]ie selectiv\ individual\, poten]ial egal\ : s\ nu fie ignorat\, respins\, dispre]uit\ etc. numai pentru faptul c\ ea provine dintr-o zon\ cultural\ marginal\, f\r\ mare prestigiu `ntr-un centru occidental sau altul. Se pot aminti [i unele studii personale care urm\resc aceea[i integrare european\ : Littérature roumaine. Littératures occidentales. Rencontres (Bucarest, 1981), precum [i studii despre „letteratura europea”, publicate inclusiv `n Italia : La „Letteratura europea”, oggi, `n I Quaderni di Gaia, N.1, 1990, pp.103-116, Carruci Editore, Roma ; studiul a fost scris `n 1988). Simple repere bibliografice [i nimic mai mult. Ele dovedesc c\ problema ridicat\ de Dvs. a preocupat [i `n Rom^nia, chiar [i `n condi]ii dificile, [i cu o oarecare insisten]\. Concluzia ar fi c\ printr-un num\r (foarte redus) de spirite rom^ne[ti orientate „european”, cultura [i literatura rom^n\ n-au „ie[it”, de fapt, niciodat\ din Europa. ~n ciuda oric\rei izol\ri culturale, bariere ideologice [i cenzuri totalitare extrem de dure. 9. ~n perspectiva noii realit\]i europene (prin care `n]eleg at^t cea prezent\, ca rezultat, mai cu seam\, al pr\bu[irii dictaturii comuniste `n Europa) c^t, mai ales, cea viitoare (a auspicatei [i auspicabile Europe unite de m^ine), care sunt, dup\ Dvs., factorii care pot facilita, pe plan cultural, integrarea Rom^niei, `n aceast\ nou\ realitate european\ ? Ace[ti factori sunt, `n mod esen]ial, interni. ~n primul r^nd, o politic\ de integrare european\ real\, dus\ consecvent, constant [i cu tenacitate. Adic\ ceea ce nu se `nt^mpl\, deocamdat\, `n Rom^nia. Sub

56

Adrian Marino

presiunea unor factori externi, predominant economici, se adopt\ unele m\suri legislative „europene”. Dar ele au doar un caracter pur formal. Clasa conduc\toare, nomenclaturist\, educat\ la Moscova sau `n spirit comunist, nu poate asimila ideea unei integr\ri euroatlantice efective. Ea ar introduce noi principii, valori [i ierarhii care le-ar submina, `n mod hot\r^t, pozi]ia dominant\. ~n al doilea r^nd, s-ar impune o modificare radical\ a spiritului public, p\r\sirea mentalit\]ii izola]ioniste, specifiste, tradi]ionaliste, etniciste, protocroniste etc., cultivate timp de decenii la noi, `n Rom^nia, de c\tre dreapta na]ionalist\, `nc\ `ntre cele dou\ r\zboaie. Ideologia de tip liberal este [i azi `n net\ minoritate, cum a fost, de fapt, [i `n trecut. Iar cea cre[tin-democrat\, de inspira]ie tot occidental\, se afl\ abia la primii s\i pa[i. O politic\ activ\, de contacte culturale vine abia `n al treilea r^nd, ca o consecin]\ necesar\ a modific\rii st\rii de spirit descris\ mai sus : participare constant\ [i activ\ la diferite organisme [i asocia]ii culturale literare interna]ionale (U.N.E.S.C.O., P.E.N.Club etc.), la congrese [i colocvii interna]ionale (burse de studii [i de c\l\torie), organizarea unor astfel de manifest\ri [i `n ]ara noastr\ (o investi]ie pe termen lung, dar de mare rentabilitate cultural\), finan]area coedit\rilor [i traducerilor `n limbi str\ine (un obiectiv extrem de important al oric\rei politici culturale active, din p\cate aproape total ignorat). {i ini]iativa literar\ particular\, editorial\ [i individual\, a scriitorilor, oamenilor de cultur\ etc., joac\ un mare rol. Ei nu mai pot a[tepta doar sprijinul ipotetic al organismelor oficiale (care cel mai adesea nici nu vine), ci trebuie s\ `ncerce s\ se „integreze” [i singuri. Se pot da [i unele exemple `n acest sens (`n literatur\, critic\, teoria literaturii, comparatistic\), dar ele sunt `nc\ pu]ine [i f\r\ mare prestigiu [i circula]ie exterioar\. Abia scriitori ca M.Sadoveanu [i

Pentru Europa

57

L.Rebreanu, `ntre cele dou\ r\zboaie, au `nceput s\ fie preocupa]i de aceast\ problem\ [i s\ fie tradu[i `n unele limbi str\ine. O preocupare insistent\ `n acest sens a ap\rut, aparent paradoxal, doar `n perioada dictaturii comuniste, ca o form\ de evadare [i de manifestare direct\ a con[tiin]ei europene reprimate. 10. Care sunt factorii care pot `nt^rzia (sau `mpiedica) integrarea cultural\ a Rom^niei `n noua realitate european\ ? Privind `n ad^ncime, dincolo de factorii externi, cheia problemei integr\rii europene se afl\ `ns\, `n esen]\, `n Rom^nia. Mai precis `n structura sa social\ fundamental\. O Rom^nie rural\ [i inevitabil etnicist\, conservatoare, izola]ionist\, tradi]ionalist\, „s\m\n\torist\” nu va sim]i niciodat\ nevoia „Europei”. Dimpotriv\, o va percepe ca un grav pericol pentru p\strarea „fiin]ei na]ionale”. Ea simbolizeaz\ „str\inul”, „necunoscutul”, „primejdia extern\”, psihologie specific\ oric\rei comunit\]i tradi]ionale `nchise. Doar o Rom^nie citadin\, urban\, deschis\, permeabil\ influen]elor str\ine, predispus\ [i la fenomene de „cosmopolitism”, poate avea reale aspira]ii [i necesit\]i „europene”. Structura Rom^niei actuale este `nc\ de esen]\ rural\, cu toate fenomenele sale negative. Doar viitoarea clas\ medie, citadin\, rom^neasc\, va putea asimila [i cultiva efectiv ideea european\. Ea este azi `ntre]inut\ doar de r\m\[i]ele vechii aristocra]ii [i burghezii intelectuale rom^ne[ti, c^te s-au mai putut salva. Este un proces lung, de durat\, iar `n actualele condi]ii politico-economice, `nc\ indecis. C\ci formarea p\turii mijlocii este esen]ial legat\ de `ncurajarea propriet\]ii particulare [i a `ntreprinderii private, de orientare capitalist\ – trebuie spus pe fa]\ – a economiei rom^ne[ti. Ceea ce politica de esen]\ colectivist\, etatist\, centralizat\

58

Adrian Marino

[i de control a regimului actual, de mentalitate comunist-marxist\, blocheaz\ prin toate mijloacele. ~ntre „europenizare” [i „privatizare” exist\ o rela]ie direct\ indisolubil\. Deoarece doar independen]a economic\ asigur\ libertatea efectiv\ de g^ndire [i a rela]iilor culturale. ~ntr-un stat strict centralizat, integrarea european\ este considerat\ – dimpotriv\ – ca un atentat la independen]a [i „suveranitatea na]ional\”. Foarte `nsemna]i sunt [i unii factori psihologici de blocaj, de respingere sau de alienare „european\” docil\ [i lipsit\ de personalitate. Complexul de inferioritate face `nc\ ravagii. Nu ne vom putea compara [i deci integra „niciodat\” – dup\ unii – Europei. Cultura rom^n\ ar fi iremediabil „minor\” etc. De unde fenomene frecvente de satelizare, epigonism, sincronism mecanic, imita]ie, aliniere docil\ la diferite „[coli” europene etc. Invers, se manifest\ uneori [i un agresiv complex de superioritate, de esen]\ na]ionalist\, c\ruia teoria „protocronismului” i-a dat, sub regimul ceau[ist, cea mai direct\ expresie. Rom^nii ar fi pionieri, creatori, ini]iatori, inventatori etc. `n foarte multe domenii, cu pretinse priorit\]i europene. Unele orient\ri mistico-esoterice (dar cu r\d\cini `n tracomania mai veche), fac din Zamolxis profetul absolut al umanit\]ii, din muntele Omul polul spiritual al lumii etc. etc. Nu pot fi trecute cu vederea nici unele atitudini iritante ale „complexului de superioritate” occidental. Unii func]ionari culturali profund mediocri, necompeten]i, de pe la unele servicii ale unor ambasade, institute, biblioteci, au – uneori [i din nefericire – o atitudine superioar\, distant\, unii ar spune, poate, chiar „neocolonialist\”. Au venit `n Rom^nia s\ ne... civilizeze, s\ ne cultive, s\ ne aduc\ `n secolul 20 etc. Aceea[i atitudine se observ\, uneori, [i la unii conferen]iari str\ini, la unii participan]i la colocvii,

Pentru Europa

59

seminarii [i congrese, unde, o anume suficien]\ [i chiar arogan]\ intelectual\ este destul de perceptibil\. Reac]ia scriitorilor, a oamenilor de cultur\ rom^ni cu con[tiin]\ efectiv european\ este, `n asemenea cazuri, de inevitabil\ [i fireasc\ re]inere, rezerv\, necooperare. Orice profesora[ francez (s\ spunem, de m^na a doua-treia, ce s-a nimerit `ntr-un serviciu cultural francez, numai `n baza legii „serviciului civil”, ca s\ scape, altfel spus, de serviciul militar) nu credem c\ poate „cultiva”, „civiliza” [i bate pe um\r superior pe... cineva. Unii n-au nici o informa]ie despre ]ara `n care au venit. Dar nu numai at^t, cu precizarea – esen]ial\ – c\ o astfel de reac]ie nu se `nscrie `n nici un caz – subliniem ap\sat acest lucru – `n sfera na]ionalismului cultural. Ea reprezint\ doar un fenomen de cre[tere intelectual\, care face ca un num\r deocamdat\ `nc\ redus de scriitori, oameni de cultur\ rom^ni, critici etc. care public\ – uneori [i `n Occident – s\ cultive doar dialogul intelectual `n condi]ii de aproximativ\ egalitate, nu [i de subordonare [i de docilitate `n genul rela]iei „profesor-elev”. ~n aceast\ ordine de idei sunt de semnalat [i alte c^teva obstacole, mai subtile, care fac totu[i parte, cu claritate, din aceea[i reac]ie, s\-i spunem, de con[tiin]\ a independen]ei intelectuale. De[i decalajul cultural, de erudi]ie [i referin]e este `nc\ imens, `n unele cazuri precise – destul de rare, `ntr-adev\r, dar existente -, se poate pune totu[i [i `ntrebarea : de ce un autor rom^n ar fi etern „obligat” s\ citeze doar referin]e str\ine, iar un anume autor str\in, `ntr-o anume tem\ precis\, nu s-ar interesa, la r^ndul s\u, [i de ceea ce s-a publicat [i la noi ? Inclusiv, uneori, `n limbi str\ine, chiar despre aceea[i tem\ ? De ce aceste referin]e n-ar fi, `n principiu, cel pu]in, de calitate virtual egal\ ? Studiile de „literatur\ comparat\” au, ca voca]ie, studiul rela]iilor literare `n dublu sens. De ce ele s-ar

60

Adrian Marino

desf\[ura doar `n sens unic „eurocentric” ? {i ne mai `ntreb\m : la ce „serve[te”, `n definitiv, literatura comparat\ dac\ ea nu se intereseaz\ [i de condi]iile literare reale, c^te au fost, `n Est, sub regimul totalitar comunist ? De ravagiile marxismului oficial, inclusiv `n sfera studiilor de „literatur\ comparat\” ?1 De ce ele au adoptat anume atitudini ? Au cultivat anume idei [i teme ? Anumite principii ? Au f\cut apel la un anume sistem de referin]e [i nu la altul ? etc. Mai mult dec^t at^t : de ce n-ar fi studiate [i cauzele [i stadiile istorice de dezvoltare spiritual\ ale unor culturi din Est ? Mentalitatea [tiin]ifico-literar\ european\ actual\ este, pe de alt\ parte, fragmentarist\, strict specializat\, pe compartiment\ri riguroase. Studiem [i edit\m adesea toat\ via]a doar un singur autor etc. Iar acest specialist (`ngust) european, chiar dac\ de foarte bun nivel, nu `n]elege, nu poate `n]elege de ce unele culturi din Est (inclusiv cea rom^n\) aspir\, este obligat\ `nc\ s\ aspire [i s\ cultive un anumit enciclopedism, spirit de sintez\ [i de generalizare etc. Ca printr-o astfel de cunoa[tere global-selectiv\ s\ recupereze, m\car `n parte, timpul pierdut [i s\ se integreze `n sfera referin]elor europene esen]iale. Mul]i critici, comparati[ti europeni consider\ `ns\ generaliz\rile, sintezele, teoriile de ansamblu, drept fenomene de diletantism [i chiar de inferioritate etc. Este evident c\ lucrurile, `ntr-o serie de cazuri precise, cel pu]in, sunt complet diferite. Imposibilitatea, indiscutabil sincer\, autentic\, de a percepe `n mod real, obiectiv, reac]iile estice este vizibil\ `ndeosebi `n sfera ideologic\. Cercet\torul [i recenzentul occidental, format `ntr-o societate democratic\, de tip liberal, unde aceste realit\]i sunt instaurate de mult [i tr\ite `n chipul cel mai firesc din lume, nu poate pur [i simplu `n]elege cum, `n Est, mai este (sau a fost) posibil\ `nc\ invocarea ideii de libertate, a drepturilor omului etc. I se pare, din punctul

Pentru Europa

61

s\u de vedere ([i a[a [i este), c\ se for]eaz\ de fapt u[i deschise [i `n mod inutil. {i totu[i lucrurile nu stau deloc astfel. Un recenzent italian al c\r]ii mele Etiemble ou le comparatisme militant, recenzie foarte elogioas\ de altfel, are un singur... regret : influen]ele „iluministe”. El nu [i-a dat seama c\, `n 1981-1982, deci `n plin regim comunist restrictiv, a face elogiul „comunica]iilor libere”, a „cet\]ii universale a literelor”, a „cosmopolitismului” [i celelalte reprezenta – cel pu]in `n inten]ie – un act de independen]\, dac\ nu chiar de „rezisten]\” spiritual\ antitotalitar\. Recenzentul „meu”, total desideologizat, n-avea `ns\ cum asimila [i acest tip de reac]ie, specific [i epocii [i locului. Alt exemplu, de alt tip, [i tot `n leg\tur\ cu un critic rom^n, stabilit `n SUA, Matei C\linescu, autorul lui Five Faces of Modernity (1980), lucrare excelent\, realizat\ `n prima sa form\ `n ]ar\. Un recenzent american marxist, obtuz, dogmatic, o critic\ prin citate din... G.Lucács despre „modernism”, considerat ca autoritate suprem\ [i unic\ posibil\. ~n foarte multe cercuri occidentale de st^nga, acest tip de dogmatism `ngust (dar agresiv) este dominant [i intolerant. {i atunci ne punem `ntrebarea : cine este, de fapt, „superior” ? Occidentalul intelectual comunizat, „antiburghez” [i care r\m^ne comunist chiar [i dup\ pr\bu[irea comunismului `n Est, sau liberalul din Est, care are de luptat – `ntre altele – [i cu proprii s\i marxi[ti [i cu „gauchismul” frivol parizian ? Astfel de obstacole `[i p\streaz\ `nc\ – din nefericire – `ntreaga lor actualitate. {irul obstacolelor nu se `ncheie `ns\ aici. Aparatul cultural extern rom^n (dar situa]ia este specific\ tuturor ]\rilor foste comuniste, `ntr-o m\sur\ oarecare) nu este deloc adecvat, ca mentalitate [i metode, integr\rii europene a valorilor rom^ne[ti. ~n esen]\, el nici nu are aceast\ preocupare, fiind doar o „acoperire” pentru cu totul alt gen de activit\]i.

62

Adrian Marino

Mentalitatea sa birocratic\, centralizat\, `l face pe de alt\ parte total inapt adapt\rii flexibile la diversitatea rela]iilor literare `ntr-o societate, publicistic\ [i editur\ european\ liber\. ~n plus – handicap esen]ial – ea este dominat\ mereu de mentalitatea tipic totalitar\. Aceasta urm\re[te doar „impunerea” valorilor oficiale [i a „imaginii Rom^niei” pe care [i-o construiesc [i [i-o doresc cercurile oficiale. Spiritul s\u este de etern\ propagand\ [i ofensiv\ ideologic\, sortit `ns\ e[ecului din capul locului. Opinia cultural\ occidental\ recepteaz\ ceea ce dore[te ea, nu ce „planific\” o anume oficin\ guvernamental\ din Est. 11. Ce rol crede]i c\ poate avea exilul rom^nesc `n acest proces de integrare cultural\ ? (Prefer termenul „exil”, celui folosit azi de Putere, `n Rom^nia, „diaspora”, chiar dac\ sunt doar relativ sinonimi). Nu-mi fac deloc mari iluzii despre acest „rol”. Unele experien]e anterioare sunt destul de negative. Exist\, de pild\, m\rturii scrise conform c\rora candidatura la premiul Nobel a lui T.Arghezi a fost contracarat\ – cu eficacitate, de altfel – de una sau de unele personalit\]i ale exilului. N-a[ vrea, totu[i, s\ intr\m – acum – `n foarte multe asemenea am\nunte, regretabile. Recunosc, pe de alt\ parte, c\ „exila]ii” au fost [i sunt mereu obliga]i, `n primul r^nd din instinct de conservare, s\ se ocupe, cu prioritate, de supravie]uirea, consolidarea [i „lansarea” lor. Nu este mai pu]in adev\rat c\ unele reu[ite spectaculoase `n Occident – [i m\ refer la Eliade, Cioran, E.Ionescu, dar [i la al]ii, V.Horia, de pild\ – constituie bune exemple de emula]ie [i, p^n\ la un punct, chiar de „tehnic\” publicitar\. Am urm\rit destul de aproape „tehnicile” folosite de M.Eliade [i, `n parte, de E.M.Cioran [i am ajuns chiar [i la unele concluzii. Uneori, le-am aplicat... eu `nsumi.

Pentru Europa

63

Ar fi fost de sperat ca exila]ii s\ sprijine prin recenzii, referin]e, interven]ii la radio-uri libere etc., m\car unele publica]ii rom^ne[ti `n limbi str\ine, traduceri ap\rute la edituri occidentale etc. Din p\cate, nu s-a `nt^mplat deloc astfel. Unii `]i d\deau chiar a `n]elege cu claritate c\ s-ar... „compromite” dac\ ar scrie despre un autor din ]ar\. ~ntrebarea (uneori legitim\, alteori direct stupid\) era (deschis\ sau acoperit\) : „Cine i-a dat voie ?” Adev\rul este c\ rom^nii, nici cei din ]ar\ nici cei din str\in\tate, nici cele dou\ grupuri `ntre ele, nu [tiu `nc\ s\ coopereze `n scopuri comune superioare, p\str^ndu-[i fiecare individualitatea. Suntem, probabil, un popor mult prea individualist, prea fragmentat, prea pu]in ridicat la principii generale [i prea „trac”. M\ refer la un pasaj precis din Herodot (V, 3), pe care v\ las s\-l descoperi]i... singur. 12. Care este pozi]ia Dvs. (personal\ – sic !) `n chestiunea integr\rii culturale ? Cum g^ndi]i raportul `ntre integrare [i tradi]ie (specific na]ional) ? Sunte]i un adept sau un adversar al „reflexului G.C\linescu” (reflex considerat provincial de Adrian Marino) ? Nu [tiu ce `n]elege]i Dvs., `n mod exact, prin „reflexul G.C\linescu”, pe care l-a[ considera „provincial”. Dac\ `n]elesul este de a considera c\ „universul e absolutul” (o referin]\ precis\ `n Istoria Literaturii... ed. 1982, p.905), iar „chestiunea r\sp^ndirii e de ordin cu totul secundar [i exterior [i depinde numai de legile difuziunii”, mi-a[ `ng\dui s\ nu fiu deloc de acord. Este un punct de vedere total metafizic, ontologic, azi integral anacronic, dep\[it. Am intrat `n epoca „literaturii universale”, `n care valorile circul\ peste tot [i `n toate sensurile. Treptat, treptat, se formeaz\ un canon [i o ierarhie universal\ de valori literare. Din moment ce o carte se public\,

64

Adrian Marino

ea constituie [i un act de comunicare, av^nd deci un emi]\tor [i un receptor. „Absoluti[tii”, dac\ ar fi consecven]i, ar `nchide pe loc cartea `n sertar sau `ntr-un safe. Dar dac\ o punem `n circula]ie, `nseamn\ c\-i atribuim [i o valoare de circula]ie, m\car virtual\. Cu o astfel de mentalitate, literatura rom^n\ – fie ea [i „absolut\” [i „universal\” `n con[tiin]a noastr\ – n-ar mai ie[i niciodat\ `n lume. Ar a[tepta, `n zadar, ca cineva, c^ndva, s-o „descopere”, din `nt^mplare, a[a cum s-au descoperit frescele preistorice din pe[tera Altamira. Oricine vede reflexul [i chiar complexul defensiv al autorului cu o `nalt\ con[tiin]\ a valorii proprii, care – dintr-un motiv sau altul – n-a fost (sau nu s-a preocupat s\ fie tradus `n str\in\tate) [i `n felul acesta a evitat [i riscurile, uneori foarte mari, ale „difuziunii” : respingere, refuz, compromitere (`ntr-o limb\ de mare circula]ie) etc. Un fel de a spune : „sunt un creator absolut [i-mi ajunge”. Teza se poate sus]ine, doar conform `n]eleptului antic ce-[i ducea toate ale sale cu sine. Cu mica observa]ie c\ nu tr\im totu[i `n Atena de acum dou\ milenii. Spiritul timpului este universalist, integralist, relativist, comunicativ, rela]ionist. „Valoarea” este azi, `n primul r^nd, ceea ce este recunoscut `n mod public. C^t prive[te rela]ia dintre „specificul na]ional” [i „integrarea european\”, sunt pu]ine lucruri esen]iale de spus din punctul meu de vedere. Mai `nt^i, „integrarea” nu atenteaz\ `n nici un fel la existen]a „specificului na]ional”. ~n al doilea r^nd, acest „specific” evolueaz\, se `mbog\]e[te, se nuan]eaz\ prin toate influen]ele [i achizi]iile fecunde ale „integr\rii”. Aceast\ alarm\ este `ntre]inut\ `n mod artificial mai ales de conservatori [i tradi]ionali[ti. Procesul de asimilare, osmoz\ [i interdependen]\ este universal [i literatura rom^n\ (ca oricare alta) nu i se poate sustrage, `n func]ie de contextul [i condi]iile sale istorice specifice.

Pentru Europa

65

13. (Pentru operatorii culturali `n domeniul literaturii.) Ceea ce se produce azi `n Rom^nia – pe plan cultural – (mai ales literar) poate interesa cititorul occidental ? Dac\ da, ce anume ? Dac\ nu, de ce ? Este capitolul, poate, cu mitologia cea mai bogat\ dintre toate. Rom^nia r\m^ne `nc\, orice s-ar spune, o mare necunoscut\. De unde nevoia ([i cererea) de lucr\ri introductive, de referin]\, de ghiduri, de „istorii” [i pentru marele public. La nivel editorial, ordinea ar fi aceasta : roman, eseu, teatru. Intereseaz\ [i eseul istorico-politic, despre realit\]ile din Est, inclusiv Rom^nia, despre „revolu]ia rom^n\” etc. Din nefericire, la noi, s-a mizat aproape exclusiv pe poezie. Deci pe genul de literatur\ cel mai pu]in citit `n Occident. Poe]i francezi de mare reputa]ie dac\ au tiraje de 700-800 exemplare. Se poate pune [i `ntrebarea iritant\, dar necesar\ : ce ecou precis au avut `n definitiv toate volumele de poezii traduse ? C^te recenzii ? Publicate unde (categoria publica]iei conteaz\ enorm) [i de c\tre cine ? (jurnali[ti obscuri sau publici[ti cunoscu]i ?). O alt\ eroare care s-a f\cut [i se mai face la noi este [i miza aproape exclusiv\ pe francofonie. Ce ecou real, fie [i francofon, a avut o traducere sau alta ? O singur\ recenzie `ntr-un ziar central, parizian, transmis\ repede la Europa liber\ nu `nseamn\ neap\rat [i „succes”. Este nevoie de mai multe men]iuni critice, de intrarea `n diferite sisteme de referin]\, `n enciclopedii, istorii [i dic]ionare literare etc. M\ `ntreb : c^]i rezist\, efectiv, la acest examen dur, dar concludent ? S-a publicat `n actele colocviului de la Roma (3-5 decembrie 1984), Il Momento Eminescu (Casa Editrice Eminescu, 1987), un studiu, conving\tor, pe texte, despre Comparatisme et Réception : le cas d’Eminescu en France de G.Barthouil. Autorul

66

Adrian Marino

dovede[te c\ recep]ia lui Eminescu `n Fran]a este total inexistent\. Nici cu al]i poe]i rom^ni nu st\m deloc mai bine... A nu explora `n perioada actual\ [i imensele posibilit\]i pe care le ofer\ editura anglo-saxon\, dar [i cea italian\ [i german\, constituie, `n primul r^nd, o grav\ eroare managerial\. ~ntreaga problem\ trebuie pus\ pe noi baze. Orice diletantism [i spirit artizanal `n acest domeniu este ineficient [i anacronic. 14. Ce c\r]i se public\ acum `n Rom^nia ? (Sau : care este tipologia c\r]ilor ce se public\ acum `n Rom^nia ?). Excluz^nd pe cele cu caracter strict [tiin]ific, v\ rog s\ le clasifica]i `n ordinea „importan]ei” lor, `n func]ie de parametri ca : tiraj, v^nzare etc. Schimbarea peisajului editorial este, `ntr-un sens, radical\. A ap\rut, `n primul r^nd, categoria literaturii str\ine de consum, de mas\, de mare tiraj, total necunoscut\ `nainte de 1989. Acest gen de traduceri este, de departe, dominant. O alt\ nou\ categorie este apari]ia traducerilor eseului politic, lucr\rilor politologice de referin]\, de orientare liberal-democratic\, [i ea complet necunoscut\ mai `nainte. Nou\ este [i specia memoriilor, jurnalelor, amintirilor (inclusiv din deten]ie), coresponden]ei inedite. ~nc\ o categorie insolit\ : mari cantit\]i de literatur\ esoteric\, ocultist\, mai mult sau mai pu]in dubioas\. Fenomen, totu[i, inevitabil, dup\ o perioad\ de ateism militant cu totul vulgar. Succes deosebit au [i unele „romane” sau „istorii”, pline de reale sau pretinse revela]ii despre „vechiul regim”, „revolu]ie”, „Securitate” etc. Acestea ar fi genurile din prima linie. Evident, continu\ s\ apar\ [i opere literare [i critice, de tip – s\-i spunem – „tradi]ional”, dar f\r\ v^nzarea [i audien]a categoriilor enumerate. Uniunea

Pentru Europa

67

Scriitorilor [i unele reviste acord\ premii literaturii rom^ne[ti originale actuale, f\r\ `ns\ un mare ecou [i influen]\ mai ales asupra pie]ii comerciale a c\r]ii. La aceste necesit\]i literatura rom^n\ se adapteaz\ cu mare dificultate [i, deocamdat\ cel pu]in, f\r\ succes. De unde apeluri disperate, pentru sponsoriz\ri [i subven]ii, denun]area „crizei culturii” etc. 15. Integrarea cultural\ poate fi facilitat\ ([i presupune, implicit) intense schimburi (contacte) culturale `ntre Rom^nia [i ]\rile din Europa occidental\ (acorduri culturale, burse de studii, particip\ri la manifest\ri culturale interna]ionale etc.). Considera]i suficient\ activitatea desf\[urat\ `n acest sens de c\tre organele guvernamentale, institu]ionale sau de alt tip din Rom^nia ? (Dac\ da, de ce ? Dac\ nu, de ce ?) Din motivele evocate [i anterior, activitatea „organelor guvernamentale, institu]ionale sau de alt tip” (tot din sfera oficial\, desigur) nu este [i – m\ gr\besc s\ precizez – nu poate fi „suficient\”. Intervine, `n primul r^nd, iner]ia [i birocra]ia oric\rui serviciu cultural guvernamental din lume. ~n cazul rom^nesc `n spe]\, aparatul cultural extern – care `n esen]\ a r\mas neschimbat dup\ 1989 – are o mentalitate pur propagandistic\ [i de permanent\ improviza]ie, `n spirit centralizat [i de comand\. {i lipsa de fonduri constituie un mare handicap. Dar cel mai mare obstacol este spiritul antioccidental, antiliberal [i antipluralist al acestui aparat, ce respinge orice gref\ `nnoitoare real\, `n ad^ncime. Cazul celor [ase scriitori numi]i, dup\ 1989, ca „ata[a]i culturali”, care fie c\ au fost respin[i de unele ambasade, fie c\ au demisionat din cauza obstruc]iilor (o scrisoare deschis\ profund `ndurerat\ a romancierului Gh.Schwartz), fie c\ au renun]at s\ mai `ncerce inutil

68

Adrian Marino

regenerarea vechilor structuri, este concludent. Este, apoi, inimaginabil ca acest aparat oficial s\ „`ncurajeze”, `ntr-un fel sau altul, pe un autor din „opozi]ie”. Tot ce s-a f\cut [i se face `n str\in\tate, pentru cultura rom^n\ [i de c\tre cultura rom^n\ – care nu se reduce nici pe departe la „Ministerul Culturii” – este rezultatul aproape exclusiv al unor ini]iative particulare, neoficiale. Un alt exemplu foarte recent : Rumänische Literaturgeschichte von den Anfängen bis zur Gegenwart de Eva Behring (Konstanz, Universitätsverlag, Konstanz, 1994, 316 p.) ap\rut\ f\r\ nici o indica]ie sau sprijin oficial rom^nesc. Sintez\ scris\ `n spirit independent [i din punct de vedere strict occidental, german `n spe]\. (1994)

69

Pentru Europa

3. Cultura român\ `ntre Est [i Vest Un nou program cultural : a aduce Europa „acas\” Cultura rom^n\ – mai precis : cultura rom^n\ modern\, `ncepând din secolul al 18 [i 19, pentru a intra direct `n fondul problemelor – este produsul unei sincroniz\ri occidentale rapide. ~n acela[i timp, fondul tradi]ional, istoric, de Ev Mediu `nt^rziat, r\m^ne deosebit de puternic. De unde o situa]ie caracteristic\ : la confluen]a a dou\ sfere culturale, f\r\ afinit\]i reale, profunde, `ntre ele, cultura rom^n\ modern\ va fi plin\ de interferen]e, de ambiguit\]i [i chiar de conflicte inevitabile. Cu o fa]\ spre „Occident” [i cu o alta spre „Orient” [i „Balcani”, aceast\ contradic]ie fundamental\, care prezideaz\ la dezvoltarea `ntregii Rom^nii moderne, este definit\ `n mod curent, de la Maiorescu `nainte, prin conflictul acut dintre „forme” (occidentale) [i „fond” (autohton). Suntem, sau am fi, `n mod fundamental, o cultur\ a „formelor f\r\ fond”. Defini]ie, doar par]ial, mai bine spus, nu integral exact\. Unele forme occidentale n-au fost `nc\ asimilate `n mod real. Ini]iativele goale se v\d [i azi la tot pasul. Alte forme occidentale au fost asimilate doar `n parte. Imperfect [i superficial. De unde interferen]e [i hibrizi inevitabili. Altele, `n sfâr[it, au fost pe deplin asimilate, chiar dac\ `n sfere `nc\ restrânse,

70

Adrian Marino

mai mult sau mai pu]in de „elit\”. Poate noi, cei de fa]\ (este vorba despre participan]ii la colocviul revistei Familia, 6 mai 1993, n.n.) facem parte chiar din aceast\ categorie. ~n orice caz, solu]ia dat\ de E.Lovinescu acestor controverse esen]iale, ni se pare cea mai realist\ [i mai just\ : mai devreme sau mai t^rziu, noile „forme” `[i vor genera [i „fondul” corespunz\tor. Totul este doar o chestiune de integrare progresiv\, de selec]ie critic\ [i mai ales de sedimentare [i deprindere. Deci de durat\ [i de stabilitate. C^t timp sistemul de valori europene – [i nu numai cele culturale – este pus permanent `n discu]ie, contestat [i chiar anulat printr-o politic\ deschis\ [i agresiv\ de izolare [i de „ie[ire din Europa”, occidentalizarea, europenizarea noastr\ real\ ([i ap\s\m cu putere asupra acestui cuv^nt) nu se va putea produce niciodat\. Rezultat al unei culturi de confluen]\, rom^nul – [i m\ refer `n primul rând la omul de cultur\, la intelectual [i chiar la individul „mediu” – este „condamnat” s\ fie, sau s\ devin\, `n orice caz, „rom^n” [i „european” `n acela[i timp. De unde, unele `ntreb\ri : sunt de fapt, nu una, ci „dou\ Rom^nii” ? Este condamnat\ ]ara noastr\ s\ fie mereu sfâ[iat\ spiritual `n dou\, scindat\ `n orice caz ? Nu este posibil\ nici o sintez\, nici o conciliere, nici o formul\ realist\ [i constructiv\ `n acela[i timp ? De aliniere [i de asimilare occidental\, dar `n ad^ncime ? Nu putem da `nc\ un „fond” real unor „forme” [i „imita]ii” inevitabile ? Europenizarea [i personalizarea culturii rom^ne[ti sunt dou\ realit\]i ce se exclud, sau ele pot de fapt coopera, prin convergen]e [i solu]ii efectiv creatoare ? Noi credem, [i cu toat\ convingerea, c\ acest lucru este perfect posibil. Mai mult : un `nceput de solu]ie a fost realizat `n istoria noastr\ cultural\ mai mult sau mai pu]in recent\. Au ap\rut [i la noi

Pentru Europa

71

con[tiin]e `ntr-adev\r „europene”, opere ce pot fi definite ca „europene”. Vom vedea imediat ce sens precis d\m acestui cuv^nt. Respingem `n orice caz, [i cu toat\ t\ria, teza conform c\reia lipsa de tradi]ii europene face imposibil\ europenizarea noastr\ cultural\ efectiv\. Suntem con[tien]i, `n acela[i timp, de toate alternativele [i solu]iile curente care se propun acestei dileme „europene”. Una, cea mai simpl\, dar foarte generalizat\, este a ignora pur [i simplu problema : „Europa” este o „fals\ problem\”. Ea „nu exist\” sau nu „ne intereseaz\”. Ne sim]im foarte bine la noi acas\ [i f\r\ Europa. Eu „nu vreau s\ [tiu de Europa dumitale”. Astfel de dialoguri polemice [i de solu]ii radicale se d\deau la noi `nc\ de pe vremea lui Caragiale. La polul opus este fuga `n Europa. A te expatria, a te pierde `n Europa, a spori r^ndurile „diasporei”. Cei ce r\m^n acas\, plini de resentimente [i complexe, „se” dispre]uiesc [i „ne” dispre]uiesc pentru faptul c\ nu tr\im `n Europa, c\ nu suntem europeni etc. Pu]ini, foarte pu]ini, de fapt o infim\ minoritate – din care am `ndr\zni s\ spunem c\ facem [i noi parte – adopt\ solu]ia invers\, radical opus\ : a aduce Europa „acas\”. A te comporta, ac]iona, lucra, eventual crea, ca rom^ni, dar `n spirit [i conform standardelor europene. C^t mai `nalte posibil. Este solu]ia cel mai greu de realizat, cea mai dificil\. Dar [i cea mai constructiv\. Ideal vorbind. Teoriile antieuropene : Nae Ionescu, Noica, }u]ea Atrac]ia european\ este la noi plin\ de dificult\]i. Exigen]ele sale `n materie de civiliza]ie [i cultur\ se lovesc de mari obstacole. Cel mai important este o `ntreag\ ideologie antieuropean\, pe care nu ezit\m s\ o consider\m „de dreapta”. Ea s-a manifestat [i

72

Adrian Marino

`ntre cele dou\ r\zboaie [i `n `ntreaga perioad\ comunisto-ceau[ist\, reap\rut\ recent [i cu mare energie. Ea are ca purt\toare de cuv^nt spirite de o incontestabil\ valoare. Sunt filozofii-mit, filozofiiprofe]i, filozofii-simbol, filozofii-mistici, filozofii-guru ai culturii actuale. Ei s-au format `nainte de anii ’40. ~mprejur\rile istorice ale constr^ngerii totalitare, apoi evenimentele de dup\ 1989 – `n absen]a unei puternice [i active tradi]ii rom^ne[ti a g^ndirii liberale, pluraliste, democratice, critice, ra]ionaliste – nu numai c\ i-au readus la suprafa]\, dar s-a ajuns chiar la situa]ia ca ea s\ domine `n mod efectiv largi sectoare ale culturii actuale. Nu insist\m acum foarte mult asupra cauzelor acestui „succes” asupra acestei imense mediatiz\ri a unei ideologii profund antieuropene [i, bine`n]eles, antidemocratice, antipluraliste. Voi aminti doar c^]iva purt\tori de cuv^nt ai unei ideologii, dup\ noi, profund perimate [i chiar nefaste pentru destinul european al culturii rom^ne actuale. Fie c\ vor, fie c\ nu vor ace[ti filozofi, Rom^nia este totu[i `n Europa, este o ]ar\ european\. {i ea nu se poate izola, nu se poate sustrage interdependen]elor lumii actuale, politice, economice, dar [i spirituale. Iar acestea merg spre integrare, nu spre autarhie politic\, economic\ [i cultural\. Este domeniul care ne preocup\ acum, `n aceast\ ordine de idei. Iat\ ce scria, de pild\, `n 1932, cel mai virulent ideolog antieuropean rom^n, Nae Ionescu. Cit\m dup\ edi]ia original\ : Roza V^nturilor (Bucure[ti, Cultura Na]ional\, 1937, pp.286-287). El cerea – aten]ie sporit\ – „o decuplare a noastr\ de politica mondial\ ; o `nchidere a noastr\, c^t mai departe `mpins\ (subliniat `n text), `n grani]ele noastre ; o luare `n considerare a realit\]ilor rom^ne[ti ; o sc\dere provizorie a standardului de via]\ la nivelul acestei realit\]i” etc. etc. Aceste „teze”, ca s\ le numim astfel, sunt profund conservatoare, ca s\ nu

Pentru Europa

73

spunem „reac]ionare”. Idealul era deci : izolare, autarhie, standard de via]\ sc\zut etc. Deci... „ceau[ism” ! Profund antieuropean, `n special `n sens politic, moral, dar [i spiritual – nu mai vorbim direct ostil civiliza]iei [i moravurilor europene, de[i a scris o carte `ntreag\ despre Modelul cultural european, recent publicat\ `n volum (Bucure[ti, Humanitas, 1993) – este [i Constantin Noica. Prefa]a, Scrisoare c\tre un intelectual din Occident, pare efectiv „lipit\”, scris\ probabil la sugestia autorit\]ilor, pentru a se salva cartea propriu-zis\. ~n orice caz, tonul, stilul, orientarea sunt profund diferite. Textul dateaz\ din 1987 [i el con]ine multe din cli[eele epocii, (dar [i ale extremei drepte dintre 1930-1940) `ncep^nd cu pretinsa decaden]\ [i agonie a civiliza]iei occidentale. Ea – din nou aten]ie ! – „ur^]e[te” lumea, se caracterizeaz\ prin „absurd, nonsens [i cinism”, `[i spune sie[i [i altora adio, bye-bye (The Bye-Bye Society) etc. O societate care abdic\, a demisionat definitiv. Ceea ce nu s-a `nt^mplat c^tu[i de pu]in : a `nvins `n al doilea r\zboi mondial, a c^[tigat „r\zboiul rece” etc. etc. Ce s\ mai spunem atunci de `nfierarea bombei atomice care a fost folosit\ „`n ne[tire” (deci ea nu trebuia folosit\ `mpotriva Japoniei !). ~n plus, Occidentul, respectiv Statele Unite, „a voit s\ sperie [i pe al]ii cu ea”. Deci pe ru[i ! Constantin Noica – avocat al sovietelor ! Cine s-ar fi a[teptat ? Tez\ bine cunoscut\, `n orice caz a propagandei sovietice... Este, oricum `ntoarcem lucrurile, un text destul de trist, ca s\ nu spunem penibil, care reia – de fapt – toate atacurile dintre cele dou\ r\zboaie, pe tema „agoniei Occidentului”. Ce s\ mai spunem iar\[i, de elucubra]ia, de anatemizarea „Europei untului” ? Aceasta `ntr-o ]ar\ [i `ntr-o epoc\, unde [i c^nd alimentele erau pe cartel\ [i se f\cea efectiv foamete ! Ruperea de realit\]i – [i se va observa c\ folosim mereu eufemisme – era total\. Dar r\fuiala (nu g\sim un alt

74

Adrian Marino

cuv^nt mai bun) cu spiritul „faustic” european ? Filozoful se felicit\ c\lduros de „condi]ia noastr\ spiritual\ de popor nefaustic”. Dar ce `nseamn\ „faustic” dup\ Constantin Noica ? „Este setea de cunoa[tere cu orice pre] [i setea de putere, iar\[i cu orice pre]” (R.I.T.L., 3-4/1987, p.9). Ne `ntreb\m `ns\ dac\ a fi „nefaustic” este `ntr-adev\r un motiv de a fi foarte `nc^nta]i de noi `n[ine. {i, `n orice caz, dac\ avantajele spiritului faustic, inventat de „penibilul determinism cultural al lui Spengler”, nu dep\[esc cu mult dezavantajele lipsei sale. De altfel, cartea `ntreag\ st\ pe o contrazicere fundamental\ : dac\ modelul european este unul faustic, iar acest model este paradigma `ntregii lumi (eurocentrismul lui Constantin Noica este manifest [i total eronat), rezult\ c\ spiritul faustic are, `n orice caz, [i eficien]\ [i o putere enorm\ de expansiune. Superioritatea sa a fost dovedit\. Cel pu]in pe plan istoric. S\ ne reamintim, `n sf^r[it, de `nc\ un profet al timpurilor noastre : Petre }u]ea. El este, dup\ cum bine se [tie, Socrate al Rom^niei. Al doilea, dup\ Nae Ionescu. Va fi fiind „penibil” Oswald Spengler. Dar a relua cuv^nt cu cuv^nt formule pur ceau[iste, repetate `n zeci [i zeci de discursuri, oare cum este ? Deci ce `nseamn\ suveranitate [i independen]\ na]ional\ total\ dup\ Petre }u]ea ? Citez : „Egalitate `n drepturi, neamestec `n afacerile interne, avantaj reciproc, colaborare pa[nic\ [i multilateral\ cu toate popoarele, indiferent de or^nduirea lor social\ [i de stat. ~n sf^r[it, dreptul de a-[i face propria istorie” (Proiectul de tratat, Eros..., Bra[ov-Chi[in\u, 1992, p.46). Deci, `n concluzie, Europa n-are voie s\ se amestece `n...afacerile noastre interne nici prin Liga Drepturilor Omului, nici prin Comisia Comunit\]ii Europene (unde facem totu[i eforturi ca s\ intr\m) etc. Nu mai vorbesc de F.M.I., de B.E.R.D. [i alte institu]ii financiare interna]ionale.

Pentru Europa

75

{tim bine pe de alt\ parte c\ aceste texte au fost scrise `ntr-o alt\ epoc\ [i `ntr-un context foarte diferit. Dar a le reactualiza azi cu o imens\ venera]ie, a vorbi extatic de „Sf^ntul Petre }u]ea”, `nseamn\ a suspenda orice spirit critic, orice luciditate istoric\, orice sim] al realit\]ilor actuale interna]ionale, din Vest dar [i din Est (ca [i cum El]`n, `ntre altele, n-ar fi c^[tigat [i un referendum pro-reform\ „european\”). A fi nu numai „ne-europeni”, dar pur [i simplu naiv-fanatici antieuropeni. Ne oprim `ns\ aici pentru c\ nu dorim s\ orient\m discu]ia `ntr-o direc]ie pur politic\. Mult mai interesant [i mai edificator din punctul nostru de vedere, este s\ observ\m cu oarecare aten]ie izvoarele acestei mentalit\]i ciudate. {i mai ales s\ ne `ntreb\m ce i se poate opune `n mod efectiv [i constructiv `n domeniul cultural. Este, de altfel, [i preocuparea noastr\ de baz\ la acest colocviu. ~ntre complexul occidental [i cel oriental Confruntat\ `ntre Vest [i Est, cultura rom^n\ este dominat\, `nc\ din secolul trecut, de dou\ mari complexe : vestic (occidental) [i estic (oriental). Am^ndou\ au o dubl\ fa]\, ca m\tasea. Sunt `n acela[i timp complexe de superioritate [i inferioritate. {i ne gr\bim s\ preciz\m : cultura rom^n\ va ajunge la maturitate, la echilibru [i calm interior abia atunci c^nd va dep\[i ambele complexe. Ceea ce noi am numit `ntr-o carte mai veche (Carnete europene, 1976), „complexul Dinicu Golescu”. Expresia a c\zut `n folclorul publicistic [i este azi f\r\ „paternitate”. Nu numai c\ nu ne sup\r\ faptul, dar – `n treac\t fie spus – chiar ne bucur\ acest mic „succes”. Deci s\ ne vindec\m de complexe. Mai `nt^i de cele vestice, occidentalizante. Ele sunt mai multe la num\r.

76

Adrian Marino

Poate cel mai important, `n orice caz dominant `n cultura rom^n\, este complexul „canonului” occidental. O anume „revolt\” moderat\ se impune. Cultura vestic\ ar fi canonic\, paradigmatic\, simbolic\ pentru `ntreaga cultur\ a lumii, `ncep^nd cu cea estic\. ~mpotriva acestui eurocentrism ne-am pronun]at [i anterior, `ntr-o carte mai veche, scris\ [i publicat\ doar `n limba francez\, practic necunoscut\ la noi, o carte cu cheie. Sub pretextul literaturii comparate – singurul alibi posibil la acea dat\ – discutam [i respingeam `n Etiemble ou le comparatisme militant (Paris, Gallimard, 1982), `ntre altele [i „eurocentrismul” (ch. 4). Respectiv domina]ia absolut\ a centrelor culturale occidentale. Deci [i defini]ia literaturii [i a criteriilor sale fixate doar `n aceste centre exclusive. Ulterior, `n S.U.A., s-a declan[at o `ntreag\ polemic\ anticanonic\, la care a luat parte [i compatriotul nostru Virgil Nemoianu (un rezumat al `ntregii probleme `l g\sim `n articolul s\u : B\t\lia canonic\ – de la critica american\ la cultura rom^n\, `n Rom^nia literar\, nr. 41/11 octombrie 1990). ~ntr-adev\r, de ce literatura francez\ – mai exact cea care se face `n arondismentul 6 al Parisului – ar fi modelul nostru definitiv [i absolut ? De ce Roland Barthes ar fi modelul criticii rom^ne ? O asemenea `ntrebare de bun sim] [i-o pusese anterior [i G. C\linescu. Centrele culturale actuale nu mai sunt nici pe departe `n mod exclusiv francofone. Niciunul nu domin\, de fapt, pe altele. {i toate se echilibreaz\ `ntr-un moment sau altul. Iar noi putem `mprumuta, imita, emula mai ales, ceea ce ne convine. De oriunde. F\r\ nici o inhibi]ie. Policentrismul poate deci stimula mult mai bine jocul [i creativitatea afinit\]ilor elective. Ne integr\m, cultural vorbind, acolo unde surprindem o posibilitate de valorificare creatoare mai bun\, mai fecund\, a unor virtualit\]i proprii.

Pentru Europa

77

Complexul estic, dimpotriv\, exalt\ fenomenul originar (exemplul tipic : tracomania – `n revista Noi Tracii se afirm\ c\ noi, „noi tracii” suntem str\bunii culturii europene [i alte elucubra]ii), c\ izolarea [i subdezvoltarea sunt, de fapt, calit\]i, fiindc\ ne prezerv\ autenticitatea [i originalitatea. ~n plan politic intervine victimizarea perpetu\ (de la cronic\rescul „`n calea tuturor r\ut\]ilor”, p^n\ la denun]area sferelor de influen]\ de la Yalta [i Malta), abandonarea occidental\, decep]ia profund\ c\ nu „vin americanii” toat\ epoca noastr\ a tr\it-o din plin, inclusiv `n `nchisoare). Constantin Noica, vorbe[te, `n acela[i sens, de „sentimentul fratelui neluat `n seam\, cum suntem to]i aici” (Modelul cultural european, p.10). De unde alte gesturi tipic rom^ne[ti, intensificate [i agravate `n epoca „anilor-lumin\”, ceau[ist\ : a fugi `n Occident sau m\car a „pleca” oficial, a fi citat [i prezentat – dac\ e[ti scriitor – la Europa liber\ (c^]i n-au f\cut „anticamer\” la „emisiunea literar\”), marele ideal literar al aceleia[i epoci, a fi citat oriunde, oricum [i oric^nd `ntr-o publica]ie str\in\ (mitul „prezen]elor rom^ne[ti”) etc. ~ntre izolare [i evadare, `ntre na]ionalismul orgolios [i [ovin, furia na]ionalist\ exacerbat\ [i alinierea occidental\ docil\, chiar umil\, b\t^nd pe la toate por]ile din zona vestic\ a continentului, con[tiin]a cultural-rom^neasc\ nu [i-a g\sit `nc\, din p\cate, echilibrul [i lini[tea de spirit necesar\ [i creatoare. Psihologia seduc]iei occidentale, a emigr\rii, a fugii chiar cu orice pre], a atins straturi ad^nci ale popula]iei. Avem [i o mic\ experien]\ personal\ recent\ [i foarte semnificativ\ : `ntors `n toamna anului trecut dintr-o c\l\torie `n str\in\tate, o func]ionar\ de la un ghi[eu po[tal a exclamat spontan : „V-a]i `ntors ? De ce v-a]i `ntors ?” Este trist c\ s-a ajuns la aceast\ situa]ie pe care n-o mai analiz\m acum `n cauzele sale profunde. Spunem doar at^t : o

78

Adrian Marino

enorm\ vin\ au at^t ”guvernele” dinainte de 22 decembrie, c^t [i cele de dup\... 22 decembrie. Ca s\ nu mai nominaliz\m cunoscu]i oameni politici. A fi rom^n [i european `n acela[i timp ~n fa]a acestei mentalit\]i precare, adesea cople[itoare, `n orice caz dominante, singura formul\ cultural\ recomandabil\ este – dup\ noi – a fi, a voi s\ fii, a ac]iona s\ fii [i s\ r\m^i – repet\m de o sut\ de ori – rom^n [i european `n acela[i timp. Altfel spus, a g^ndi, a ne comporta, a ne manifesta, cultural vorbind, ca „europeni”, r\m^n^nd totodat\ „rom^ni”. A avea deci aceast\ dubl\ con[tiin]\ activ\. A c\uta s-o conciliezi, s-o armonizezi [i s-o realizezi, pas cu pas, `ntr-o sintez\ superioar\. Ceea ce `nseamn\, `n primul r^nd, a r\m^ne [i a produce cultur\ `n Rom^nia. Sau, `n primul r^nd, `n Rom^nia. Dar f\r\ complexe. De nici un fel. ~n mod natural, organic. Cine circul\ prin „Europa” [i nu se „sperie” de nimic, nu este nici umil, dar nici arogant, nici foarte admirativ, nici mereu `mbufnat, nici facil cosmopolit, nici [ovin, acela face parte dintr-o categorie superioar\ de la care se poate a[tepta un mare salt calitativ. Nu avem nici un fel de elemente statistice. Dar am cunoscut efectiv astfel de oameni de cultur\ rom^ni. Nu mul]i, din p\cate. ~ns\ am cunoscut c^]iva. {i ei ne-au dat mari speran]e. S\ ne propunem deci un alt viitor cultural. Pentru a-l defini c^t mai concis posibil [i `ntr-o formul\ de sintez\ – refuz^nd `n mod categoric orice na]ionalism, orice protocronism sau orice eurocentrism – obiectivul cultural fundamental ar trebui s\ fie urm\torul : a aduce Europa acas\, ceea ce echivaleaz\, aparent paradoxal, cu a intra `n Europa. Dar nu oricum, ci cu personalitatea noastr\. S\ cultiv\m deci o metod\ proprie de integrare, recuperare [i

Pentru Europa

79

dezvoltare. S\ ne dezv\luim din plin voca]ia noastr\ european\, ie[ind din izolare, dar nu la `nt^mplare, dezordonat [i improvizat. Altfel spus, nu prin imita]ii superficiale, mecanice, prin sincroniz\ri precipitate, ci printr-un efort de personalitate [i de originalitate. Nu credem deloc `n valori na]ionaliste, dar `n valori personalizate [i originale, altfel spus `n crea]ii rom^ne[ti, care s\ dezv\luie o evident\ originalitate, deci irepetabile, credem cu t\rie. Ceea ce dorim este a produce c^t mai multe crea]ii reale [i autentice. Ele vor fi atunci [i „specifice”, ]in^nd seama c\ „specificul na]ional” este `n acela[i timp [i un proces organic, evolutiv. Pe scurt, nu dorim o cultur\ pur epigonic\, imitativ\, `n b\taia tuturor modelor culturale europene. Dup\ cum suntem departe, foarte departe, [i de idealul culturii etniciste, izolate, adesea [ovine [i intolerante. Idealul nostru este o sintez\ de influen]e occidentale constructive [i de ini]iative proprii, locale [i originale, care se pot concretiza `n opere competitive, capabile s\ intre `ntr-un dialog cultural real, neconven]ional, neoficial, f\r\ complexe de nici un fel. Deci : opere rom^ne[ti de semnifica]ie [i valoare interna]ional\. Recunoa[tem enorma superioritate a culturii occidentale. Dar s\ nu ne resemn\m, ci s\ urm\rim s\ reducem pe c^t posibil acest decalaj [i s\ recuper\m c^t mai mult din timpul pierdut. Nu s\ ne aliniem sincronic, mecanic, ci s\ ne aliniem prin opere pe c^t posibil de cel mai `nalt nivel „european”, arz^nd – `ntr-un fel – o serie de etape. Este, dup\ noi, miezul problemei. Este saltul de la cultura rom^n\ „minor\” la cultura rom^n\ „major\”. Dificult\]ile – recunoa[tem deschis – sunt, pe de alt\ parte, enorme. Orient\rile dominante ale culturii rom^ne actuale pot face fa]\ efectiv competi]iei [i emula]iei europene ? O cultur\ predominant poetic\

80

Adrian Marino

[i publicistic\, a fragmentului [i a compila]iei poate avea, `ntr-adev\r, [anse reale de afirmare ? Nu credem acest lucru. Dup\ noi este vorba de o criz\ cultural\ de structur\. Am subliniat unele aspecte [i `ntr-un articol foarte recent din Rom^nia literar\ (Criz\ de structur\, nr. 15/93). {i al]ii, de pild\, Ion Vartic, `n Apostrof (Et in Liliput ego !, nr. 1-2/93), depl^ng aceea[i situa]ie, acela[i handicap : lipsa sintezelor, a marilor lucr\ri rom^ne[ti de referin]\, a marilor repere capabile s\ orienteze [i pe rom^ni [i pe str\ini despre istoria [i cultura rom^neasc\ `n tr\s\turile lor fundamentale, originale. ~n acela[i timp, nu sunt suficiente doar eforturile individuale. Este nevoie [i de un mare efort colectiv. Deci de o adev\rat\ politic\ a culturii, inclusiv de difuzare cultural\ `n str\in\tate. ~n domeniul studiilor literare noi `n[ine am acumulat [i am atins unele rezultate, o anume experien]\. Dar, bine`n]eles, este vorba de o alt\ problem\, pur tehnic\. S\ spunem doar at^t pentru a `ncheia, c\ o politic\ a culturii oficial\, propagandistic\, de tip ceau[ist, festivist, n-are absolut nici o [ans\ `n Europa cultural\ contemporan\. Dar despre toate acestea cu alt\ ocazie. (1993)

Subtitlurile apar]in redac]iei revistei Familia

Pentru Europa

81

Literatura rom^n\ „intr\” `n Europa Necesitatea de a transforma prezentarea culturii [i literaturii rom^ne `n acte sistematice de cunoa[tere [i difuzare Ce reprezint\, de fapt, dorin]a – legitim\ – de a vedea cultura [i literatura rom^n\ bine cunoscute [i corect prezentate `n str\in\tate ? „Na]ionalism” ? Complexe de inferioritate ? Ac]iune propagandistic\ de tipul „imaginea Rom^niei” ? etc. Nimic – dup\ mine – din toate acestea. Sau, `n orice caz, reflexele psihologice [i tendin]ele psihologice amintite, `n definitiv explicabile `ntr-un fel sau altul, urmeaz\ a fi subordonate, absorbite [i reorientate de o necesitate intelectual\ fundamental\ : transformarea prezent\rii culturii [i literaturii rom^ne `n acte sistematice de cunoa[tere [i difuzare. Obiective competente, oneste [i libere, prin instrumente [i organe c^t mai organizate, calificate [i active posibil. At^t [i nimic mai mult. Avem nevoie – vital\ – de competen]\ [i profesionalism, de spirit de cooperare `n `ntreg spa]iul „european”, de participare cu drepturi egale la „republica european\ a literelor”. Micii activi[ti, birocra]i, „diploma]i” (vorba vine), litera]i diletan]i, preocupa]i doar de „ei”, n-au ce c\uta `ntr-o astfel de opera]ie (care de altfel nici nu-i intereseaz\). Dup\ cum nici izolarea, nici na]ionalism-[ovinismul, nici Agitprop-ul

82

Adrian Marino

nu sunt deloc indicate. Doar cooperare [i spirit de echip\ `n noul spirit european, ce se impune [i pe care nu putem nici s\-l ignor\m, nici s\-l boicot\m, nici s\-i `ntoarcem, stupid, spatele. A g^ndi [i ac]iona astfel `nseamn\ a nu fi integrat nici pe departe `n ritmurile sincronice ale lumii contemporane. ~nseamn\ a r\m^ne p^n\ la cap\t un obtuz izola]ionist [i antieuropean. Recenta [i masiva (total necunoscut\ `nc\ la noi) Histoire de la littérature européenne. Lettres européennes, „oper\ realizat\ de o echip\ de 150 de universitari din `ntreaga Europ\ geografic\”, sub direc]ia lui Annik Benoit-Dusausoy [i Guy Fontaine (Bruxelles-Paris, De Boeck, 1992, 1023 pp., `n 40) pune, din plin, `ntreaga problem\ a prezen]ei noastre actuale literare „europene”. Este, de fapt, `n ciuda unor titluri anterioare, prima `ntreprindere de acest gen. O lucrare de pionierat, conceput\ [i realizat\, `n principal, de speciali[ti belgieni, `n spiritul [i ambian]a comunitar\ de la Bruxelles. ~n fruntea institu]iilor ce o patroneaz\ figureaz\, deci, `n mod firesc, (la) Commission des Communautés européennes. Urmeaz\ o serie de ministere, funda]ii [i universit\]i occidentale, toate „sensibile `n mod deosebit la ideea european\”. O a doua not\ specific\ este metoda de realizare. ~n bun\ parte, o adev\rat\ premier\. ~n sensul c\ `n locul monografiilor „na]ionale” de literaturi, curente etc., suprapuse [i inseriate cronologic (cum s-a procedat p^n\ acum), s-a trecut la adev\rate sinteze `n cadrul unor mari perioade cronologice [i stilistice. Iar `n interiorul acestor compartimente este introdus\, `n seria respectiv\ de fapte literare, contribu]ia aproape a fiec\rei literaturi europene. Totul subsumat categoriei generale : „Umanismul Rena[terii”, „Barocul triumf\tor [i Clasicismul francez”, „Luminile”, „Sf^r[itul secolului”, „Timpul ideologiilor”, „Dup\ r\zboi”

Pentru Europa

83

etc. ~n cadrul acestor compartimente largi – unde se fac eforturi deosebite de a dep\[i „eurocentrismul” tradi]ional al acestor istorii colective – pot fi `nt^lnite [i o serie de referin]e rom^ne[ti. Ne gr\bim s\ preciz\m : ele sunt departe de a fi satisf\c\toare. Dar dac\ n-ar fi existat colaborarea parizian\ a profesorului Titus B\rbulescu (citat pe lista colaboratorilor „Europei centrale”), ele n-ar fi fost nici m\car at^tea c^te [i cum sunt. Inutil `ns\ a protesta, a ne indigna, c^nd „noi” n-am ridicat, de fapt, un deget, n-am `ntreprins nimic din ]ar\, `n direc]ia cea bun\. Vom reveni asupra acestui aspect, aparent pur tehnic. Esen]ial `ns\. C^te [i cum sunt referin]ele rom^ne[ti `n Histoire de la littérature européenne. Lettres européennes Literatura rom^n\ `[i face apari]ia – dac\ lectura noastr\ a fost atent\ – abia `n perioada „Barocului triumf\tor”, la subcapitolul De l’histoire anecdotique à l’histoire raisonnée. Este amintit Miron Costin, care „privilegiaz\ dimensiunea evenimen]ial\” a istoriei. Dar i se aminte[te doar Cronica Moldovei scris\ `n limba... polon\ (p.372). Tot dintre operele sale poloneze i se citeaz\ [i Descrierea Moldovei [i a Valahiei (1684, p.445). Nu [i altele. Pe I.Neculce (de[i figureaz\ `n indice, p.1014) nu izbutim s\-l localiz\m `n text. D\m, totu[i, peste D.Cantemir. Dar numai pentru faptul c\ a tradus `n latin\ [i rus\... Coranul (p.446). Cam at^t. C’est bien peu, ne vine s\ spunem [i noi, pe limba colegilor no[tri... francofoni... Mai departe „st\m” ceva mai bine. Dup\ „ungurul” Petöfi (la capitolul Prima jum\tate a secolului al XIX-lea, subcapitolul Poésie et Nature) vine la r^nd „rom^nul” Vasile Alecsandri. El este un „conciliator al influen]ei occidentale [i al tradi]iei rurale (cam-

84

Adrian Marino

pagnarde) a ]\rii sale, pe care el `nsu[i `ncepe s-o recupereze [i s-o `nvioreze ; descrie `ntr-un mod cvasi-virgilian peisajul de iarn\ `n Peintures au pastel (1868-1870)”. ~l re`nt^lnim [i `n capitolul Al doilea secol al XIX-lea (Survivances d’un romantisme transformé. Le Romantisme en poésie). „~n Rom^nia, Nasile (sic) Alecsandri (1821-1890) cu balada Miori]a (Agneau, 1852) pune bazele poeziei rom^ne moderne” (p.659). Inutil s\ glos\m. Ca [i `n cazul urm\tor : „Dar poetul cel mai important al epocii este Mihail (sic) Eminescu (1850-1889). Opera sa, publicat\ `n `ntregime ( ?, n.n.) `n 1883, este plin\ de nostalgie pentru lumea pierdut\ a «Doinelor» (c^ntece populare rom^ne). Ea este str\b\tut\ de legende din toate provinciile rom^ne[ti” (p.660). Urmeaz\ „Garibaldi bulgar”, Georgi Sava Rakovski... Stil expeditiv, aproximativ, lacune [i erori c^te vrem, cam acesta este modul de prezentare. I.L.Caragiale `[i g\se[te [i el un mic loc `n Le Thé^tre réaliste. Dar cum ?”(...) Introduce pe scen\ dou\ fa]ete ale realit\]ii rom^ne[ti : s\teanul – a c\rui via]\ [i rela]ii sociale sunt conforme cu legea cre[tin\ a unei civiliza]ii populare profund legate de p\m^nt (N\pasta, 1889) – [i lupta intern\ a unei societ\]i care `ncearc\ s\ se europenizeze prin adoptarea unor obiceiuri [i idei occidentale” (De ale carnavalului. Aventures carnavalesques, 1885). At^t ? At^t... Compartimentele secolului 20 sunt ceva mai generoase. La „Primele Decenii” (Héritage et dépassement du symbolisme), `nt^lnim, `ntr-o bun\ societate, pe Alexandru Macedonski (1854-1920) (care) „introduce simbolismul `n Rom^nia, `n timp ce Ovid Densu[ianu (1873-1938) devine teoreticianul mi[c\rii. Poezia lui Ion Pillat (1891-1957), Ion Minulescu (1881-1944) [i George Bacovia (1881-1957) amestec\ tr\s\turi neoromantice cu tendin]e simboliste”

Pentru Europa

85

(p.750). La Révolte dadaïste re]ine c\ ea s-a n\scut `n 1916, la Zürich [i Cabaretul Voltaire, „`n s^nul unui grup cosmopolit, care are ca [efi pe rom^nul Tristan Tzara (1896-1903), germanii Hugo Ball (1886-1927) [i Richard Huelsenbeck (1892-1974)” (p.774). Se dau c^teva titluri din opera lui T. Tzara, i se reproduce [i portretul. Numele s\u este citat [i `n subcapitolul Le Surréalisme, cu alte dou\ volume (p.817). ~n schimb, L.Rebreanu, M.Sadoveanu, Camil Petrescu lipsesc la apel. Connais pas. ~n Dup\ r\zboi : 1945-1968, ne mi[c\m ceva mai `n voie. Subsec]ia La „Trümmerliteratur” („literatura ruinelor”) re]ine mai `nt^i un succes : „~nc\ de la apari]ia sa la Paris, `n 1952, romanul La 25e Heure de rom^nul Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992) este primit cu un mare interes ; el produce o dezbatere legitim\ asupra drepturilor cet\]eanului, libert\]ilor sale fundamentale [i pune `ntreb\ri relei con[tiin]e a omului occidental, eliberat `ntr-adev\r de fascism [i rasism, dar care `nchide ochii `n fa]a practicii fascismului [i rasismului la al]ii” (p.889). Nu este chiar r\u spus... S-ar fi putut `ns\ ad\uga : [i `n fa]a totalitarismului stalinist `n ]\rile din Est. La Le Néoréalisme este clasat autorul rom^n Marin Preda (1922-1980), `ntre o romancier\ bulgar\ (Blaga Dimitrova) [i un romancier grec (Dimitris Hatzis), c\ruia i se datoreaz\ Morome]ii (Les Moromoto (sic), I, 1966, II, 1967), roman social naturalist, care poveste[te via]a ]\r\neasc\ a anilor de dinaintea r\zboiului, apoi de dup\ r\zboi, cuprinz^nd perioada colectiviz\rii agrare. Noului discurs socio-politic, b\tr^nul tat\, expropriat de mica sa bucat\ de p\m^nt, `i opune credo-ul s\u de victim\ : „Eh, drag\ domnule de la ora[ (traducem textul francez – n.n.), am tr\it totdeauna independent, din capul meu [i cu bra]ele mele...”. Autorul se inspir\ de asemenea din mediul citadin, din evenimentele care „`nghea]\” sau

86

Adrian Marino

„dezghea]\” periodic istoria contemporan\ : Risipitor (sic) (Les Prodigues, 1962) [i Delirul (Le Délire, 1975). Un alt subcapitol, Réalisme socialiste et dissidence, introduce `n scen\ nume la fel de cunoscute. C^t de exact se va vedea imediat : „Nicolae Labi[ (1935-1956) c^nt\ iubirea solului natal, mutilat de n\v\litorul str\in” (se citeaz\ [i o strof\ din Moartea c\prioarei, al\turi de versiunea francez\ : „Seceta a ucis orice boare de v^nt etc.” ; este de altfel [i singurul citat `n limba rom^n\ din `ntreg volumul Lettres Européennes). Cariera de poet „blestemat” a rom^nului Ion Caraion (1923-1987), autor de C^ntece negre (Chants Noirs, 1946) se va dezvolta mai ales dup\ „dezghe]ul” anilor ’60 : scriitorul este o „ureche de dulcea]\ [i o ureche de venin”. Anatol Baconski (1925-1977) este un poet [i un prozator baroc (Poezii/ Poésies, 1950) ; Fluxul memoriei/Le Flux de la mémoire, 1957 ; Echinoxul nebunilor/L’Equinoxe des fous, 1967). Parabolele sale se hr\nesc din „cadavrul viu” al cotidianului degradat `ngrozitor prin agresivitate [i din grotescul hilariant. Petre (sic) Dumitru (1924) nu `nt^rzie s\ se refugieze `n Occident unde public\ Incognito (1962), roman cu cheie, revelator al moravurilor [i practicilor oculte ale societ\]ii comuniste pe care tocmai le-a p\r\sit. Anii ’60-’65 sunt favorabili literelor rom^ne[ti pe care o nou\ genera]ie le cultiv\ : Nikita (sic) St\nescu [i Marin Sorescu `n poezie [i teatru, {tefan M\nulescu (sic) `n proza artistic\ [i foarte t^n\ra poet\ Ana Blandiana” (pp.893-894). Tabloul este, evident, sumar. Subcapitolul urm\tor, La littérature en exil, p\rea ([i pentru rom^ni) destul de promi]\tor. ~n realitate el nu con]ine dec^t dou\ nume. ~n str\in\tate, `n Fran]a mai ales, apar `n rom^ne[te sau `n francez\ operele lui Eugène Ionesco (n\scut `n 1912) [i ale lui „Emil Mihaï” Cioran (p.896). Acesta din urm\, singurul !, se bucur\ [i de un scurt articol separat, `n

Pentru Europa

87

capitolul final Figures contemporaines (pp.987-988), de Titus B\rbulescu. Despre Paul Goma [i alte nume ale epocii pariziene, nimic. Pas un mot. De tot sumar [i dezam\gitor, paragraful respectiv este [i o (dur\) lec]ie de relativism al valorilor [i notoriet\]ii, al efemerit\]ii publicit\]ii ocazionale, mai mult sau mai pu]in locale. Cum se poate `ndrepta o astfel de situa]ie ? Cine „selec]ioneaz\” [i „de ce” ? Cum [i c^nd ? ~ntreb\ri esen]iale [i, din punctul nostru de vedere, `nc\ insolubile. Cum se poate `ndrepta o astfel de situa]ie ? Ne-am pus-o din anii ’70-’80, `n plin\ dictatur\ ceau[ist\, c^nd am `nfiin]at tocmai `n acest scop Cahiers roumains d’études littéraires. (La 26 octombrie 1993, revista „fundat\”, `n 1973, de noi, [i-a aniversat dou\ decenii de apari]ie. Evenimentul a fost re]inut de presa central\ – n.n.). Ac]iunea `ncepe s\ fie recunoscut\ : dou\ emisiuni recente la Europa liber\ (dintre care una, inspirat\ de Al.Du]u, editor al revistei de literatur\ comparat\ Synthesis, cu care eram `n str^ns\ leg\tur\), fericit denumite Alternativa comparatist\ (la blocajul [i cenzura epocii) [i multe detalii revelatorii, obiective [i concludente, `n interviul Paul Cornea despre [ansele comparatismului (Rom^nia literar\, 1/7 dec. 1993). Dar dac\ evoc\m acum acest episod o facem numai din ra]iuni strict demonstrative, de metodologie aplicat\. CREL n-au mizat (ca [i Al.Du]u [i Paul Cornea, de altfel, singurii care au `ntreprins ceva `n acest domeniu `n cadrul „comparatist” prin ac]iuni precise, pozitive), nici pe „ata[a]i”, nici pe „acorduri culturale”, nici pe „ministere”, nici pe „colegii” – o, vai ! – din „diaspora”, ci numai pe rela]ii personale [i, s\ spunem, pe un minim dar indispensabil credit „[tiin]ific” individual. Putem oferi exclusiv `n acest

88

Adrian Marino

spirit (eram s\-i spun... „schimb de experien]\”) `nc\ un exemplu precis [i foarte recent. Aceast\ Histoire de la littérature européenne este dublat\, la aceea[i editur\ belgian\, De Boeck, de un vast proiect de antologie conceput\ `n 12 volume : Patrimoine littéraire européen. Dintre acestea, primele patru au [i ap\rut. Pentru volumele 5,6 [i 7, care acoper\ literaturile europene `ntre anii 1304-1400, 1400-1515, 1515-1616, editorul [tiin]ific al `ntregii serii, profesorul belgian de la Universitatea din Louvain, Jean Claude Polet, mi s-a adresat mie. A fost probabil urmarea unui scurt raid belgian din toamna anului trecut, c^nd am discutat pe larg „prezen]ele rom^ne[ti” [i cu d-na Martine De Clerq, coautoarea capitolului L’Après-Guerre : 1945-1968 din Histoire. D^ndu-mi seama imediat c\ „oferta” primit\ presupune colaborarea unei echipe, m-am adresat d-lui M.Anghelescu, directorul Institutului de Istorie [i Teorie literar\ „G.C\linescu” al Academiei, a c\rui competen]\ este bine cunoscut\. F\r\ ezit\ri, a preluat `ntreaga comand\. Promite s\ respecte graficul indicat, printr-o colaborare eficient\ [i cu toat\ exigen]a necesar\. ~n felul acesta, literatura rom^n\ poate s\ intre `n bune condi]ii `n prima antologie a `ntregii literaturi europene. Un adev\rat eveniment cultural. Iar dac\ nu vom reu[i, nu vom mai putea da vina pe al]ii. Dar noi suntem convin[i c\ vom reu[i. {i la un alt nivel de informare [i acribie bibliografic\. Literatura rom^n\ se bucur\ `n Histoire doar de dou\ trimiteri : Anthologie de la poésie roumaine (Paris, Nagel, 1984) [i Dic]ionar cronologic/literatura rom^n\ (Budapeste (sic), 1979, 1019 p.). BucarestBudapest, de la Paris, de la Bruxelles sunt, deci, cam... acela[i lucru. Cel pu]in deocamdat\... (1994)

Subtitlurile apar]in redac]iei revistei 22

Pentru Europa

89

5. Difuzarea criticii rom^ne[ti `n str\in\tate Mai `nt^i, dou\ preciz\ri : `n]eleg prin „critica rom^n\” totalitatea studiilor literare rom^ne[ti, inclusiv istoria [i teoria literar\, poetica [i comparatistica. Iar prin „difuzare”, totalitatea ac]iunilor de traducere, editare, prezentare [i difuzare comercial\ a acestor lucr\ri rom^ne[ti `n limbi de mare sau de mic\ circula]ie, dup\ `mprejur\ri. Este o problem\ care, de fapt, n-a fost pus\ [i studiat\ niciodat\ `n ansamblul s\u [i cu at^t mai pu]in `n mod sistematic. S\ punem deocamdat\ doar un num\r de jaloane, f\r\ a pretinde c\ am g\sit solu]ii la toate aspectele acestei probleme deosebit de complicate [i nu o dat\, s-o recunoa[tem deschis, destul de iritant\ pentru mai multe categorii de factori implica]i. ~n mare, urmeaz\ s\ d\m r\spunsuri c^t mai exacte [i mai complete posibil la dou\ serii de `ntreb\ri esen]iale : 1. ce s-a f\cut, mai bine spus, ce nu s-a f\cut p^n\ acum, pentru a vedea ; 2. ce se poate face `n viitor, `n mod necesar, practic [i cu [anse de succes. La ambele `ntreb\ri va trebui s\ ne amintim ce au f\cut rom^nii, traduc\torii [i editorii rom^ni, dar apoi ce au f\cut traduc\torii [i editorii str\ini pentru difuzarea efectiv\ a criticii rom^ne[ti `n limbi str\ine, pe plan interna]ional. Deci ce au f\cut criticii rom^ni, `n primul r^nd, pentru ei `n[i[i ? Trebuie observat de la `nceput c\ aproape toate realiz\rile `n acest domeniu se dato-

90

Adrian Marino

reaz\ unor ini]iative individuale, unor rela]ii personale, sau unor situa]ii strict particulare, care nu apar]in nici unui plan de ansamblu. La Science de la littérature a lui M. Dragomirescu (3 vol., Paris, Gamber, 1921-1929), probabil prima lucrare de „critic\” literar\ rom^neasc\ de circula]ie interna]ional\, se datoreaz\ unei ini]iative personale, autofinan]ate dup\ toate indiciile. Urmeaz\ un mare gol – nu iau acum `n discu]ie publica]iile de istorie cultural\ ale lui N.Iorga, `n primul r^nd, sau cele de lingvistic\ ale lui O.Densu[ianu, Al.Rosetti [i al]ii – pentru a semnala, `n plin\ epoc\ de izolare stalinist\, doar o carte tradus\ a lui Tudor Vianu, `n spaniol\, Las problemas de la metafora (Buenos Aires, Editorial Universitario de Buenos Aires, 1967). Dup\ 1970, `n urma unei oarecari destinderi [i „liberaliz\ri”, se pot semnala [i unele progrese. Apare, de pild\, prima revist\ de studii literare rom^ne[ti, `n 1973. Cahiers roumains d'études littéraires (de care m-am ocupat personal, p^n\ `n anul 1980) [i prima revist\ rom^n\ de literatur\ comparat\, Synthesis (de care s-a ocupat Al.Du]u). Aceste publica]ii `n limbi str\ine au jucat un rol precis – [i destul de important – `n cunoa[terea criticii rom^ne[ti de c\tre mediile critice, universitare [i, uneori, chiar editoriale str\ine. Dar, bine`n]eles, tot ini]iativele [i rela]iile personale au fost esen]iale [i `n aceste edit\ri `n str\in\tate. Astfel s-a `nt^mplat, de pild\, cu toate lucr\rile de poetic\ ale lui Solomon Marcus, `n englez\ [i german\, cu o tez\ de doctorat „de 3-ème cycle” a lui Dan-Ion Nasta, Saint-John Perse et la découverte de l’être (Paris, PUF, 1980), cu lucr\rile `n italian\ ale lui Marin Mincu, cu studiile `n limba german\ ale Dr.Eva Behring, dar [i cu colocviile organizate de Dr.Klaus Heitmann, Rumänisch-deutsche Interferenzen (Heidelberg, 1986), ori cu culegerea Rumänistik in der Diskussion... (Tübingen, 1986).

Pentru Europa

91

Precizez, cu toat\ claritatea : nu ofer c^tu[i de pu]in o bibliografie complet\, ci doar puncte de reper [i de orientare din care se pot trage, totu[i, unele concluzii. S\ mai adaug, `n sf^r[it, c\ tot unor ini]iative [i rela]ii strict personale, f\r\ nici un sprijin din partea statului sau a editurii rom^ne[ti (ca [i `n toate cazurile enumerate mai sus) au ap\rut la Gallimard [i la P.U.F. [i cele... 5 c\r]i de idei literare, hermeneutic\, teorie literar\ [i comparatist\ ale mele, editate `ntre 1977-1988. Actor [i spectator `n acela[i timp, trebuie – vr^nd, nevr^nd – s\ m\ citez. Este poate, foarte `n treac\t fie spus, cel mai mare efort pe care l-a f\cut critica rom^n\, `n]eleas\ `n sens larg, de a p\trunde `n str\in\tate. Una din c\r]ile franceze (Etiemble ou le comparatisme militant, din 1982) a stat la baza [i a unei versiuni japoneze editate la Tokyo, `n 1988. Primul critic rom^n `n japonez\... O curiozitate, dac\ vre]i, foarte „exotic\”... Ce au f\cut `n tot acest timp statul [i editura rom^n\ comunist\, `n ]ar\, pentru critica rom^n\ `n limbi str\ine ? Trebuie din nou spus deschis : foarte pu]in. Cu prilejul unui congres interna]ional de estetic\ de la Bucure[ti s-au tradus – totu[i – la Univers, `n 1972, doar din ini]iativa directorului de atunci al acestei edituri, Romul Munteanu, dou\ volume de G.C\linescu, `n francez\ (Etudes de poétique) [i englez\ (Studies in Poetics) [i unul de Tudor Vianu (Aesthetische Studien. Metapher Kunstsymbolphilosophie). Ele n-au avut, practic, spus cu tot regretul, nici un ecou. Asupra unor cauze de ordin general voi reveni mai jos. O alt\ form\, deloc practicat\ pe scar\ larg\, a fost coeditarea, prin tip\rire `n ]ar\ [i difuzare extern\. A[a s-a realizat, de pild\, printr-un acord `ntre Ed. Academiei [i Editions Klincksieck de la Paris, `n 1978, volumul : La sémiotique formelle du folklore. Approche linguistico-mathématique sous la direction du prof.

92

Adrian Marino

Solomon Marcus. Este un savant cu spiritul rela]iilor interna]ionale. Se pot nota [i unele ini]iative universitare, dar `n tiraj foarte mic [i cu o difuzare confiden]ial\, gen Rumänischdeutsche Kulturinterferenzen, volum `ngrijit de Andrei Corbea [i Octavian Nicolae (Ia[i, 1986). Nu m\ refer acum la criticii rom^ni stabili]i `n S.U.A. [i care au publicat exclusiv `n limba englez\ numeroase volume [i studii. Cam acestea ar fi datele problemei noastre, evocat\ f\r\ iluzii, `ntr-o prim\ aproximare [i evaluare de ansamblu. S\ vedem acum ce se poate face efectiv – dincolo de orice mituri, prejudec\]i sau interese, mai mult sau mai pu]in personale – prin eforturile noastre interne. S\ `ncepem deci, de aceast\ dat\, cu noi `n[ine, cu noi rom^nii, cei mai direct interesa]i `ntr-o tot mai bun\ cunoa[tere a criticii noastre `n str\in\tate. Dar, mai `nt^i, trebuie s\ avem curajul s\ recunoa[tem [i anumite aspecte, care r\m^n, deocamdat\, negative. {tim bine : exist\ explica]ii [i cauze istorice precise. Nu le discut acum. S\ vedem – totu[i – urm\rile pentru a g\si [i solu]iile. Un fapt incontestabil pentru a `ncepe : o mare tradi]ie critic\, s\ spunem na]ional\, de a publica `n limbi str\ine, de a colabora la publica]ii str\ine, nu exist\ `nc\. Ne amintim totu[i c\ Al.A.Philippide colabora, `nc\ `nainte de al doilea r\zboi mondial cu o cronic\ literar\ lunar\, la Le Mois, pentru a nu mai cita prezen]a interna]ional\ a lui Basil Munteanu, care a fost mult timp secretar de redac]ie al importantei Revue de littérature comparée [i care a publicat la Paris, `n 1938, o foarte cunoscut\ Panorama de la littérature roumaine, tradus\ [i `n englez\. Dar acestea sunt, s\ spunem, fenomene marginale [i „universitare”. Se mai pot aminti o serie de colabor\ri rom^ne[ti la unele publica]ii critice specializate, str\ine, gen : Poétique, New Literary History, Bulletin des amis de Montaigne etc. Adev\rul este c\ nici

Pentru Europa

93

E.Lovinescu, nici G. C\linescu, cei mai mari critici rom^ni, nu s-au preocupat, ei `n[i[i, de circula]ia lor extern\ [i n-au dat, `n mod regretabil, un astfel de exemplu. Acesta ar fi fost f\r\ `ndoial\ fecund. Un al doilea handicap provine din structura `ns\[i a criticii rom^ne. Ea este orientat\ `n principal spre comentarea, sub form\ de cronici, de foiletoane, a literaturii strict actuale, ea `ns\[i destul de pu]in cunoscut\. O astfel de critic\ – oric^te merite literare interne ar avea, [i ea le are f\r\ `ndoial\ – atrage totu[i pu]in aten]ia, prin for]a lucrurilor, traduc\torilor [i editurilor str\ine. Trebuie re]inut un fapt esen]ial [i dup\ mine hot\r^tor : tot ce s-a editat p^n\ acum `n mod direct [i comercial `n str\in\tate au fost `n primul r^nd c\r]i de idei, de probleme [i de metode generale, accesibile [i asimilabile unui public interna]ional larg : teorie literar\ modern\, hermeneutic\, literatur\ comparat\. ~n al doilea r^nd, au fost editate numai c\r]i despre autori bine cunoscu]i `n str\in\tate, `n Occident `ndeosebi, gen : Saint-John Perse, Etiemble, Mircea Eliade. A[ ad\uga `n aceast\ ordine de idei [i pe Nicolae Tertulian cu al s\u Georges Lukács (Paris, Le Sycomore, 1980), care `ntrunea toate calit\]ile unei bune edit\ri [i difuz\ri `n intelighen]ia parizian\ de atunci : autor marxist, revizionist, excomunicat de stalinism etc. Legat\, `n sf^r[it, de tradi]iile noastre – sau mai exact de lipsa de tradi]ie `n acest domeniu – mi-a[ aminti [i de o vorb\ a lui Goethe, care spunea c\ „prezen]a este o puternic\ zei]\”. Or, p^n\ `n 1970-1972, criticii rom^ni, clasici sau nu, n-au circulat, n-au participat – au fost `mpiedica]i s-o fac\ – la congrese [i colocvii interna]ionale, n-au colaborat la reviste str\ine etc. A fost `nc\ unul din efectele nocive ale politicii de izolare cultural\. O excep]ie, foarte rar\, o constituie Tudor Vianu, care

94

Adrian Marino

are – efectiv – o serie de colabor\ri interna]ionale. Dar prezen]a sa r\m^ne foarte sporadic\. Adev\rul este c\ G.C\linescu [i E.Lovinescu au fost [i au r\mas, din p\cate, doi mari necunoscu]i `n str\in\tate. De `ndat\ ce un autor rom^n, fie [i al unei teze de doctorat, a fost editat `n str\in\tate, el a avut totu[i o [ans\ de a fi citit, citat [i cunoscut. Amintesc doar c\ `n jurnalul lui Cesare Pavese este comentat\ favorabil teza lui Liviu Rusu, Essai sur la création artistique, iar René Wellek citeaz\, la r^ndul s\u, cu elogii, teza lui D.D.Ro[ca, L’Influence de Hegel sur Taine. Numai dou\ rapide indica]ii, care ne arat\, `mi place s\ cred cel pu]in, o cale de urmat. Ce pot face acum, pentru ei `n[i[i, criticii rom^ni de azi, admi]^nd c\ este totu[i f\r\ sens s\ pl^ngem la infinit pe ruinele Troiei ? Mai `nt^i, o ac]iune capital\ : intensificarea la maxim a rela]iilor [i prezen]ei personale la toate congresele, colocviile literare [i t^rgurile de carte. La toate. Apoi s\ fim convin[i c\ doar c\r]ile de teorie [i idei generale [i sintezele au, `n primul r^nd, o [ans\ real\. Istoria literaturii române de I.Negoi]escu a g\sit, de pe acum, un editor german. Contractul a fost semnat. De ce aceea[i [ans\ n-ar avea-o, s\ spunem, [i Istoria critic\ a literaturii române de N.Manolescu ? ~n al treilea r^nd : nu trebuie ratat\ nici o ocazie de colaborare la o publica]ie str\in\. Cum s\ fie ea cunoscut\, critica rom^n\, dac\ nu circul\, nu se exprim\, nu se define[te pe ea `ns\[i [i prin ea `ns\[i ? Bine`n]eles, voluntarismul [i ini]iativa personal\ nu rezolv\ totul. Intervine acum rolul statului prin Ministerul Culturii, dar [i Uniunea Scriitorilor [i alte organisme. Nu [tiu `nc\ foarte bine cu ce se ocup\ exact Funda]ia cultural\ român\, fost\ asocia]ia România. A[ vedea la acest capitol urm\toarele forme practice principale, de sprijin, ale prezen]ei criticii rom^ne[ti `n str\in\tate :

Pentru Europa

95

1. Finan]area sub form\ de avansuri [i `mprumuturi, dintr-un fond special constituit, a unor traduceri – de tipul celor amintite mai sus – pentru a fi oferite pentru coeditare sau `n vederea altor forme de editare [i difuzare str\in\. Mai precis : de `ndat\ ce un critic rom^n vine cu o ofert\ [i cu un angajament precis (`n cazul c^nd editura str\in\ nu are traduc\torul s\u), acesta s\ fie sprijinit financiar de o editur\ rom^n\, care s\ preia `ntreaga lucrare. Iar selec]ia s-o fac\ cererea [i oferta, `n primul r^nd. N-are sens a investi bani `n c\r]i ce, evident, n-au nici o [ans\, solu]ie, [tim bine, iritant\, mai ales pentru veleitari, dar care trebuie privit\ lucid [i `n fa]\. 2. Reactivarea energic\ a tuturor revistelor rom^ne[ti de critic\, literatur\ comparat\ [i istorie literar\, care apar `n limbi str\ine. M\ g^ndesc, `n primul r^nd, la Cahiers roumains d'études littéraires (de a c\ror reapari]ie se preocup\, de pe acum, actualul director al editurii Univers, cunoscutul critic Mircea Martin), la Synthesis, un anuar de fapt, organ al „Comitetului na]ional de literatur\ comparat\”, la Revues des études sud-est européennes. Toate trei publica]iile au disp\rut practic, `n mod regretabil, din circula]ie, prin apari]ii neregulate. Reactivarea lor, printr-o subven]ie hot\r^toare, se impune cu necesitate. Dar a[ aminti [i seria, conceput\ ini]ial dup\ model sovietic, Revue roumaine, Rumänische rundschau etc., care, reorganizat\ [i bine difuzat\, ar putea aduce [i ea o serie de servicii. Ar trebui s\ ne reamintim [i de International Journal of Romanian Studies, Dialogue, Revue d'Etudes Roumaines..., Miori]a etc. 3. O investi]ie serioas\ – [i ea prive[te `ntreaga literatur\ rom^n\ original\ sau tradus\ – prive[te [i asigurarea prezen]ei c\r]ii rom^ne[ti `n libr\riile str\ine, `n primul r^nd, cele specializate. Ar trebui complet modificat\ [i optica [i legisla]ia `n vigoare.

96

Adrian Marino

Urmeaz\ a fi imaginate noi tipuri de concesion\ri [i comisioane. S\ fie desfiin]at\ preten]ia veche, mai ales a Ileximului, ca partenerul str\in s\ achite anticipat `ntreaga comand\ de carte rom^neasc\. Nu mai vorbesc de birocra]ia prealabil\ : comand\, r\spuns de acceptare, apoi virarea sumei corespunz\toare `ntr-un cont bancar, confirmarea b\ncii, apoi, `n sf^r[it, expedierea. Cu aceast\ metod\, orice operativitate dispare. Comer]ul socialist de carte a fost o adev\rat\ catastrof\ a culturii rom^ne. Am ajuns, `n sf^r[it, la punctul cel mai sensibil : ce pot face, efectiv, invita]ii no[tri, traduc\torii [i editorii str\ini, pentru critica rom^neasc\ ? Dar, mai `nt^i, s\ semnal\m [i `n acest caz unele dificult\]i. ~ntre colegi [i prieteni este bine s\ discut\m cu toat\ sinceritatea [i onestitatea. S-a spus din capul locului : este, obiectiv vorbind, mult mai u[or s\ traduci proz\, nuvel\ sau roman dec^t critic\ [i teorie literar\. Evident, exist\ printre dvs. [i astfel de speciali[ti. A[ aminti doar pe Marco Cugno, de la Universitatea din Torino. Intervin apoi deprinderea [i competen]a, ca [i posibilit\]ile editoriale reale de care dispune fiecare. ~n trecut, `ntre ]\rile socialiste [i Uniunile de scriitori – conduse peste tot de scriitori – existau `n acest sens [i acorduri de colaborare [i chiar de reciprocitate, declarat\ sau mai cur^nd tacit\. Iar `n aceste combina]ii critica literar\ n-avea, de fapt, mai nici un cuv^nt de spus. Ea nu „spunea” ceva dec^t unui num\r restr^ns de universitari, de speciali[ti, de romani[ti, `n primul r^nd. Intervine [i comoditatea [i rapiditatea execu]iei. Lucr\rile de critic\, teorie [i istorie literar\ sunt voluminoase. Pe c^nd o plachet\ de 40-50 de pagini, `ndeosebi `n versuri, nu implic\ – `n mod curent – acela[i efort. Faptul mi se pare evident. {i el spune destul de multe.

Pentru Europa

97

Un rol important joac\ [i existen]a rela]iilor personale ale traduc\torilor cu casele de edituri. Ce poate interesa o editur\ occidental\ `n acest domeniu am amintit. Au to]i traduc\torii capacitatea de a lua ini]iative [i de a le duce p^n\ la cap\t ? R\m^ne de v\zut de la caz la caz. ~n sistemul editorial comunist, care s-a pr\bu[it, exista o anume specializare, pe literaturi [i compartimente. Un anume debu[eu era asigurat. Acum, `n condi]iile editoriale de pia]\, totul devine mult mai complicat, mai riscant. Se cere mai mult spirit de ini]iativ\ [i ingeniozitate, rela]ii [i tenacitate. Acesta poate fi stimulat, cum am v\zut, prin diferite forme de cointeresare [i de coeditare. Dar pentru ca aceste mecanisme s\ intre efectiv `n func]iune, trebuie – mai `ntâi – s\ existe un num\r de proiecte [i oferte precise [i realizabile. Se poate porni, de pild\, de la un num\r de critici rom^ni, care au p\truns deja – `ntr-un fel sau altul [i `ntr-o m\sur\ oarecare – `n str\in\tate, urm^nd a se extinde treptat raza vizual\. ~n orice caz, vechiul sistem zis „socialist”, de a traduce doar v^rfurile oficiale ale Uniunilor respective, f\r\ a mai urm\ri apoi v^nzarea, ecourile de critic\ [i celelalte [i-a pierdut actualitatea. Am intrat, `n mod evident, `ntr-o perioad\ editorial\ nou\. Grani]ele Europei literare s-au modificat. Ele s-au l\rgit considerabil. A lucra `n spirit european `nseamn\ a da aten]ie [i criticii literare. Mai ales `ntr-o perioad\ c^nd, `n Occident, critica a devenit un gen foarte important [i, `ntr-o anume privin]\, chiar dominant. Mari edituri pariziene, ca Seuil [i Presses universitaires de France, chiar [i Gallimard ([i multe altele), au devenit celebre ([i au f\cut [i avere) edit^nd din plin critic\, eseuri, studii, lucr\ri de referin]\, dic]ionare de toate tipurile posibile. Este un fenomen nou [i el ar trebui s\ dea de g^ndit

98

Adrian Marino

oric\rui traduc\tor [i editor `ntreprinz\tor de azi. Inclusiv celor care sunt cunosc\torii [i prietenii adev\ra]i ai culturii rom^ne. (1991)

Pentru Europa

II. IDEEA EUROPEAN| {I LITERATURA EUROPEAN|

99

100

Adrian Marino

Pentru Europa

101

1. Europa : o idee `n expansiune Se poate pune `ntrebarea : c^t de dezvoltat\ este con[tiin]a ”european\” printre rom^ni, ce audien]\ efectiv\ are ea `n cercurile politice [i intelectuale [i care este tradi]ia sa `n cultura noastr\ ? R\spunsurile, s\ recunoa[tem, sunt destul de modeste [i mai ales neconcludente. Noi `n[ine am explorat doar par]ial aceast\ problem\ f\r\ s\ fi ajuns la rezultate complete [i definitive. Ne-am interesat totu[i de `nceputurile ideii europene `n cultura noastr\, `n spe]\ de „descoperirea” sa de c\tre Iluminismul rom^nesc1 [i de con]inutul exact al ideii de „literatur\ european\”2. Profit^nd [i de o recent\, concis\ [i informat\ lucrare italian\3, `ncerc\m o prim\ sintez\ aproximativ\, strict introductiv\. O spunem de la `nceput : ea este susceptibil\ de complet\ri [i nuan]\ri. Dar c^teva repere precise ne par de pe acum bine l\murite [i consolidate. S\ plec\m deci de la datele elementare, esen]iale [i incontestabile ale problemei noastre. Ce `nseamn\, de fapt, „Europa” [i pe ce planuri se poate pune o astfel de `ntrebare ? Prima solu]ie este, bine`n]eles, cea „geografic\”. „Europa” este expresia, pe toate planurile, a continentului european. Dar dificult\]ile nu `nt^rzie s\ apar\. Despre ce „Europ\” este de fapt vorba : cea de vest, central\ sau de est, unde ne afl\m [i noi ? Disocierea este capital\, impus\ de `ntreaga tradi]ie istoric\, politic\ [i cultural\, extrem de diferen]iat\, a continentului. Accep]ia

102

Adrian Marino

central\, dominant\, care face `nc\ autoritate, este c\ prin „Europa” se `n]elege deocamdat\ doar Europa occidental\. Trecem peste institu]iile politico-economice europene realizate dup\ al doilea r\zboi, `n plin\ dezvoltare, consolidare [i expansiune, pentru a ne limita doar la dimensiunea cultural\ [i literar\ european\. ~nc\ de la `nceputul secolului, `ntr-un articol celebru, F. Brunetière (1900) `n]elegea prin „literatura european\” doar cele cinci mari literaturi occidentale : francez\, german\, englez\, italian\ [i spaniol\. Aceast\ concep]ie a dominat – [i de departe – `n istoria culturii, literaturii, inclusiv `n literatura comparat\, p^n\ prin deceniul al [aptelea, c^nd Etiemble, `ntr-o r\sun\toare comunicare (1964), a contestat-o `n mod radical. Noi `n[ine ne-am asociat polemic acestui punct de vedere al lucr\rii publicate doar `n limba francez\ (1982, 1988). ~n „literatura european\” „intr\” toate literaturile continentale, dup\ cum `n „literatura universal\”, `n Weltliteratur (dup\ formula goethean\), „intr\” toate literaturile lumii. Deci toate literaturile estice, inclusiv cea rom^n\, sunt de fapt [i de drept „europene”. {i al]i comparati[ti [i scriitori balcanici [i central-europeni au anticipat, sus]inut [i polemizat pe aceast\ tem\ iritant\. Pe cine trebuie s\ convingem noi, esticii ? Evident, `n primul r^nd, pe purt\torii de cuv^nt ai con[tiin]ei literare „europene”, respectiv vestice. Opera]ia nu este deloc simpl\. {i vom vedea imediat [i din ce motive. Mul]i dintre noi nu `n]eleg [i nu asimileaz\ `nc\ astfel de obstacole. De unde necesitatea unei discu]ii lucide, obiective [i f\r\ prejudec\]i. S\ admitem, totu[i, de pe acum, din punct de vedere strict teoretic, un adev\r incontestabil : Europa constituie, `n primul r^nd, o totalitate cantitativ\, de culturi [i literaturi, indiferent de localizarea lor geografic\ `n interiorul continentului [i de limba folosit\. Accep-

Pentru Europa

103

tarea acestei solu]ii constituie deja un mare progres, deoarece ea contest\ `n mod radical prejudecata eurocentrist\ (vestic\) `nc\ dominant\ `n foarte numeroase cercuri politice [i culturale de pretutindeni. Dar Europa nu constituie numai o totalitate cantitativ\, ci [i una calitativ\. {i din aceast\ perspectiv\, `nc\ predominant eurocentrist\, acordul [i consensul se realizeaz\ cu cea mai mare dificultate. Adesea, ele devin practic imposibile. C\ci ideea esen]ial\ nu poate s\ nu irite con[tiin]ele r\s\ritene : chiar dac\ se admite teza – devenit\ `ntre timp adev\rat loc comun – a „unit\]ii `n diversitate”, aceast\ „unitate” se realizeaz\ doar `n jurul culturilor [i literaturilor occidentale. Ele singure se simt [i se proclam\ `n continuare [i cu insisten]\ drept „suma”, „sinteza”, „mama”, „r\d\cina” etc. culturii [i literaturii europene. „Patrimoniul comun” lor le apar]ine. Ceea ce pare la o privire gr\bit\ [i complexat\ drept exclusivism [i diferen]iere nejustificat\. Corec]iunile care s-au adus : o Europ\ a „dialogului”, a „schimburilor” [i a altor forme de comunicare [i colaborare sunt `nc\ nesatisf\c\toare. Europa r\s\ritean\ se simte mereu frustrat\ [i exclus\. Are sau n-are dreptate ? S\ privim mai departe cu oarecare aten]ie. Mul]i dintre noi uit\ sau ignor\ totu[i o mare, o cople[itoare realitate. Ea este de fapt cheia `ntregii probleme [i controverse : „Europa” – a[a cum se impune ea con[tiin]ei noastre culturale actuale – reprezint\ rezultatul unei tradi]ii [i al unui patrimoniu de valori spirituale comune milenare. Unii l-au definit printr-o imagine tridimensional\ : Europa este elin\ `n ad^ncime, latin\ `n extensiune, cre[tin\ `n `n\l]ime. Al]ii vorbesc de un „corp istoric”, de „caractere comune”, de un „tezaur”, de un conservatorio etc. etc. Dar to]i, f\r\ excep]ie – [i nu putem s\ nu le d\m dreptate – revendic\ o tradi]ie [i o identitate cultural\ comun\, de o mare vechime, prestigiu [i

104

Adrian Marino

soliditate. Iar a fi „european” `nseamn\, `n consecin]\, a cultiva, a ap\ra, sau m\car a adera la aceste valori recunoscute, cu respect, uneori cu venera]ie, drept specific „europene”. Evident, trebuie neap\rat s\ preciz\m [i s\ enumer\m aceste „valori”. Dar f\r\ o rezolvare de principiu a problemei, confuzia va st\p^ni, `n continuare, multe din con[tiin]ele estice. Despre ce valori este deci vorba ? S\ deosebim, mai `nt^i, [i `nc\ `n mod radical, `ntre valorile spirituale, `ntre „Europa spiritului” [i valorile societ\]ii europene de consum. La acestea din urm\ rom^nii, mai ales, sunt deosebit de sensibili. Ei sunt atra[i, `n primul r^nd, de aceast\ „Europ\” [i nu de alta. Nu trebuie condamna]i : dup\ decenii de mizerie economic\ [i lipsuri [i de criz\ `n continuare, cine nu dore[te magazinele pline, o affluent society ? Sigur, Europa nu este doar un gigantic supermarché. Dar aceasta este vitrina sa cea mai imediat\ [i mai seduc\toare pentru o popula]ie care a stat decenii la cozi. Trebuie s\ dai dovad\ de o mare ipocrizie sau de afectare neg^nd aceast\ trist\ realitate. Sau de o rupere total\ de realitate, dispre]uind superior-filosofic „Europa untului” (C.Noica). Numai c\ rom^nii [i, `n general, locuitorii ]\rilor din Est – dup\ al doilea r\zboi mondial, c^nd Europa a fost `mp\r]it\ `n dou\ blocuri antagonice – au suferit [i sufer\ `nc\ [i mai mult din cauza lipsei altor valori europene. Mult mai importante [i fundamental europene. Europa [i-a realizat unitatea `n jurul unor valori ideologice esen]iale : democra]ie, libertate, drepturile omului, pluralism, economie liber\ de pia]\. Aceast\ Europ\ fascineaz\, obsedeaz\, constituie un adev\rat model, un ideal pentru con[tiin]ele estice. Regimurile totalitare comuniste din Est au comb\tut cu violen]\ tocmai aceste valori. Sistemul lor represiv era prin defini]ie antieuropean, `n timp ce `ntreaga rezisten]\ din Est

Pentru Europa

105

era fundamental [i structural european\. A fi „european”, pentru con[tiin]a civic\ a acestor ]\ri, a `nsemnat [i `nseamn\ deci a ap\ra, introduce [i asimila c^t mai repede [i mai multe din aceste valori ideologice, brutal reprimate de comunism. De unde un alt caracter specific al valorilor europene : ele sunt prin defini]ie active, militante [i `n continu\ expansiune. Iar dinamica lor interioar\ nu le poate restr^nge doar la un singur continent. Voca]ia lor este `n acela[i timp polemic\ [i universal\. Ele vin inevitabil `n conflict cu toate valorile neeuropene, restrictive [i deci reac]ionare oriunde acestea sunt `nt^lnite. O prim\ confruntare, cea mai direct\ [i mai brutal\, `nc\ departe de a fi consumat\, este `ntre na]ionalismul [i provincialismul latent al Estului [i „interna]ionalismul” european. Principiul european contrazice `n mod radical principiul na]ional, fecund `n secolul trecut, `n perioada de formare a statelor na]ionale, devenit `ns\ tot mai anacronic azi, la sf^r[itul secolului 20. Conflictul izbucne[te cu violen]\ mai ales atunci c^nd el se prezint\ sub forma noilor organiz\ri statale europene : federalizarea [i comunitatea european\, cu pierderea inevitabil\ a unor atribute ale suveranit\]ii na]ionale, sau ale statului na]ional unitar, `nchis, centralizat etc. Este evident c\ mentalitatea autoritar\, mai mult chiar : totalitar\, nu poate ap\ra dec^t principiul statului na]ional centralizat, controlat, autarhic. Drept urmare : conflictul na]ionalism/europeism se dubleaz\ ([i de fapt el se confund\) cu conflictul : democra]ie/totalitarism, libertate/opresiune, federalizare/suveranitate na]ional\. Tot ce este „european” devine deci [i transna]ional, antitotalitar, antina]ionalist, anti[ovin, antirasist, `mpotriva antisemitismului [i a oric\ror altor discrimin\ri. ~n aceste domenii, idealul european este exemplar, intransigent [i activ. El nu mai reprezint\ o

106

Adrian Marino

simpl\ idee abstract\, a priori, o construc]ie pur ideologic\, ci o realitate vie [i combativ\. El recunoa[te `n acela[i timp, din plin, alteritatea [i diversitatea cultural\ a tuturor ]\rilor europene. Dar el urm\re[te, totodat\, realizarea unit\]ii europene, `n primul r^nd `n jurul unor valori ideologice comune [i nu doar specific culturale sau estetice. Crea]ia literar\ [i artistic\ „specific na]ional\” r\m^ne original\, individual\, inconfundabil\, irepetabil\, `n orice limb\ european\. Ea nu poate, n-are cum fi nivelat\, anihilat\ etc. Ea se prezint\ Europei cu `ntreaga sa personalitate. Dar f\r\ asigurarea libert\]ii de comunicare, suprimarea barierelor de orice fel [i anularea restric]iilor de orice natur\, ea nu poate fi cunoscut\. Riscul de a vegeta `n continuare `n obscuritate [i provincialism devine inevitabil. O mare pierdere nu numai pentru ea, dar [i pentru `ntreg patrimoniul cultural-literar european. Ne exprim\m deci `ntreaga solidaritate cu principiile „umanismului militant” (T.Mann), cu ale „europeismului” definit prin valori active (Denis de Rougemont) : m\sura omului, spirit critic permanent. Cu at^t mai mult cu c^t ideea european\, `n aceast\ accep]ie, vine `n conflict [i cu alte obstacole nu mai pu]in enorme. Ce a reprezentat Europa dup\ Yalta ? Un continent `mp\r]it `ntre dou\ sfere de influen]e [i imperialisme. Evident, nu de aceea[i calitate [i structur\. Dar care a dus `n mod inevitabil la definirea a dou\ modele [i blocuri ideologic-culturale `n conflict [i competi]ie : american [i sovietic. Mul]i teoreticieni ai „Europei” au conceput-o, `n consecin]\, drept o a treia for]\ `ntre cele dou\ blocuri. Aceast\ schem\ pare azi `n esen]\ total dep\[it\ dup\ pr\bu[irea blocului sovietic. Dar confruntarea continu\ totu[i s\ existe. Na]ionalismele estice, eliberate de constr^ngerea pseudo-interna]ionalismului comunist, se arat\ `n continuare agresive,

Pentru Europa

107

intolerante. Ele par s\-[i ia revan[a. Vechile aparate ideologice de represiune dominante sunt [i ele pe fa]\ [i `n mod incisiv antieuropene. O privire aruncat\ asupra presei rom^ne[ti de dreapta, camuflat\ diversionist sub eticheta „Europa”, este suficient\ pentru a ne convinge de acest fapt. Rezisten]ele slavofile sunt [i ele enorme. Este Soljeni]`n, s\ spunem, un „european” ? Identitatea cultural\ unic\ este refuzat\. Iar c^nd la aceast\ respingere se adaug\ [i motiv\ri de ordin religios (catolicism/ ortodoxism), putem fi siguri c\ activismul european va `nt^lni `n continuare mari [i greu de dep\[it obstacole. Cel pu]in pentru viitorul previzibill. Orice iluzie trebuie `ndep\rtat\. Problema se complic\ [i mai mult prin chiar natura ideilor europene. Ele sunt fundamental active, militante. For]a lor de impact [i expansiune este extraordinar\. Fenomenul este de altfel originar, perceptibil `nc\ din faza Goethe-Mazzini, care concepeau „literatura european\” ca pe o idee `n ac]iune. Dincolo de orice limit\ri [i „]arcuri str^mte” : mai `nt^i na]ionale, apoi – prin logica intrinsec\ a ideii – vest-continentale, continentale, extracontinentale. C^nd formula astfel de idei, Goethe avea un roman chinez `n m^n\. Ideea european\ are o voca]ie universalist\ prin faptul c\ ea ofer\ un principiu, un „ghid”, un model de orientare [i organizare global\, universal\. Ea propag\ toate valorile universal umane, unificatoare, cu func]ie efectiv planetar\. De la democra]ie la pluralism, de la drepturile omului la umanism. Aceste valori nu mai pot fi considerate ca exclusiv «occidentale»”. Ele apar]in `n epoca noastr\ `ntregii umanit\]i. Ea pune [i rezolv\, `n acela[i timp, toate problemele lumii moderne : colonialismul, imperialismul, eurocentrismul, federalismul, principiul superstatului metana]ional, p^n\ la criza energetic\ [i

108

Adrian Marino

ecologic\ [i bomba atomic\. Sunt probleme care intereseaz\ toate statele, toate tipurile de societate, `ntreaga colectivitate uman\, f\r\ nici o deosebire. Aceast\ idee european\ `n expansiune poate duce, `n ultim\ analiz\, la efecte aparent paradoxale. Riscul s\u este chiar s\ dispar\, s\ se dizolve printr-o generalizare [i r\sp^ndire extrem\. A[a cum s-a teoretizat „sf^r[itul istoriei” prin generalizarea probabil\ `n `ntreaga lume a modelului democratic-economic american, tot astfel s-ar putea `nt^mpla [i cu ideea european\. Ea devine modelul [i etapa final\ a `ntregii culturi [i a tuturor literaturilor lumii. Literatura „european\” [i cea „universal\” tind astfel s\ se confunde. Iar aceasta din urm\ s\ se identifice cu literatura pur [i simplu. Noi `n[ine am avansat `n mai multe `mprejur\ri o astfel de ipotez\. Ea nu este deloc utopic\. ~n 1970, Asocia]ia Interna]ional\ de Literatur\ Comparat\ a lansat proiectul ambi]ios al unei „Istorii Comparate a Literaturilor `n limbi europene”. C\ proiectul, foarte dificil, n-a fost `nc\ realizat dec^t `n parte este o alt\ problem\. Dar el include, pentru prima dat\, `n categoria „european\”, literaturile africane [i asiatice scrise `n limbile vechilor imperii coloniale. Nu se omologheaz\, de fapt, dec^t o realitate evident\. {i odat\ cu limba p\trund [i `n aceste literaturi [i valorile culturale [i ideologice europene. Nu poate fi vorba de dezna]ionalizare [i nici m\car de aculturalizare. Doar de o sintez\ de valori ideologice comune [i de valori estetice etern particulare. Se realizeaz\, `n felul acesta, modelul ideal al ideii `ns\[i de Literatur\. Modul cum spiritul [i cultura rom^neasc\ `n]eleg [i asimileaz\ aceast\ „Europ\” `n expansiune reprezint\ o problem\ de cea mai mare actualitate [i `nsemn\tate. Se confrunt\ un num\r de solu]ii pe

Pentru Europa

109

care noi le reducem, printr-un efort de sintez\ [i simplificare maxim\, la trei. Evident, problema este deocamdat\ doar pus\ : 1. Ignorarea pur [i simplu a Europei. „Nu-mi pas\ de Europa dumitale”. Curios (sau mai cur^nd semnificativ) este faptul c\ acela[i punct de vedere nu se `nt^lne[te numai `n Caragiale, ci [i la E.Lovinescu [i G.C\linescu. Trecem peste `mprejurarea c\ ace[ti mari critici nu s-au preocupat niciodat\ s\ fie tradu[i, s\ colaboreze, s\ „p\trund\” `n Europa, opera lor s\ „circule” etc. Ba ultimul sus]inea chiar polemic teza c\ „universalul este absolutul. Chestiunea r\sp^ndirii este de ordin cu totul secundar [i exterior [i depinde numai de legile difuz\rii.” Aceast\ indiferen]\ (de fapt agresiv\) la confruntarea, verificarea [i acceptarea universal\ este rezultatul, `n realitate, al unui mare complex de inferioritate-superioritate. Toate rezisten]ele – [i azi extrem de active ale spiritului rom^nesc na]ionalist-[ovin la ideea european\ – nu sunt de fapt dec^t efectul acestui inevitabil [i trist complex. El este dealtfel tipic tuturor culturilor „mici”, „minore”, practic `nc\ necunoscute `n „Europa”. 2. Expatrierea, renegarea, renun]area definitiv\ la limba [i cultura rom^n\, prin ruperea oric\ror leg\turi cu tradi]ia cultural\ originar\. Este solu]ia, nu mai pu]in tipic\, a lui E. Cioran. {i este dominat\ de un violent complex de inferioritate, tradus prin sarcasmul bombastic pentru condi]ia, pretins oribil\, de a fi rom^n. Dispre]ul s\u pentru poporul rom^n c\ nu este „european” atinge intensit\]i nihiliste, maxime, aproape maladive. Semn de dezechilibru interior `n orice caz. Ne afl\m chiar `n fa]a unui „caz”. Probabil `ns\ [i a unei poze. Singura reac]ie fireasc\ este doar aceea de a fi, a scrie [i a r\m^ne rom^n [i `n Rom^nia. F\r\ complexe de nici un fel : rom^n [i

110

Adrian Marino

european `n acela[i timp. Simplu, natural, constructiv. F\r\ ifose [i pamflete deplasate. De unde, `nc\ o solu]ie. De fapt singura, practic\ [i recomandabil\ : 3. A aduce, cu orice pre], Europa acas\. La noi, `n Rom^nia. Altfel spus : a crea `n limba rom^n\ valori de semnifica]ie [i circula]ie – m\car virtual\, poten]ial\ – european\. ~n acela[i timp, a `ntemeia la noi `n ]ar\ institu]ii culturale rom^ne [i europene (funda]ii, reviste, edituri etc.), a `ntre]ine f\r\ restric]ii un climat [i regim de rela]ii europene, a cultiva criteriile europene, a importa (c\r]i, reviste etc.) valorile europene. A duce, `n sf^r[it, o politic\ cultural\ european\, de stat [i mai ales particular\. Dar a blestema de la Paris c\ nu suntem „europeni” [i a nu face nimic, dar absolut nimic, pentru cultura rom^n\, ca ea s\ se apropie, fie doar [i prin c^teva v^rfuri, sau sub unele aspecte, de cultura european\, ni se pare egocentric [i steril. Nu este vorba de lips\ de patriotism, ci pur [i simplu de autism, grimas\ [i uneori chiar de cabotinism. O atitudine regretabil\. Oricum am privi lucrurile. Chiar dac\ destule rezerve sunt, sau pot fi, adesea [i din nefericire, `ndrept\]ite, `n leg\tur\ cu realit\]ile rom^ne[ti, multe negative. (1992)

Pentru Europa

111

2. Literatura european\, azi O documentat\ [i util\ tez\ italian\ reactualizeaz\ `n mod fericit conceptul de „literatur\ european\”1. Este un bun prilej de a reciti unele izvoare, de a le privi `ntr-o nou\ lumin\ [i de a reg^ndi `ntreaga problem\ din perspectiva actual\. Ea nu mai este, nu mai poate fi aceea[i, ca `n epoca Goethe-Mazzini, spiritele care au „lansat” `n mod explicit, manifest, ideea european\ `n literatur\. Dar unele premise au r\mas acelea[i, chiar dac\ o serie de complet\ri, retu[\ri [i nuan]e au devenit, `ntre timp, necesare. Mai mult chiar : defini]ia „originar\” a „literaturii europene” este, sub nu pu]ine aspecte, mai limpede, mai fecund\, mai stimulativ\ dec^t multe din reelabor\rile ulterioare, adesea pur academice. C\ci dintr-o problem\ ideologic\ militant\ de prim\ importan]\ [i de o actualitate evident\, „literatura european\” se transform\ repede `ntr-o tem\ pur istorico-literar\ de factur\ universitar\ tradi]ional\. Din fericire, o serie de lu\ri de pozi]ii actuale, puternic motivate ideologico-politic `n contextul epocii contemporane, `i redau din vechiul suflu, pierdut pe parcursul a nu pu]ine considera]ii neutre, descriptive, strict documentare. ~n mod evident, „literatura european\” este ceva mai mult. Cu mult mai mult... Privit\ `n miezul s\u, problema ridic\ o `ntrebare esen]ial\ : ce este „literatura european\” ? De unde alte dou\ `ntreb\ri-cheie : 1. Care sunt dimensiunile

112

Adrian Marino

(spa]iale, lingvistice etc.) ale acestei literaturi ? [i 2. ~n ce const\ ea : care este specificul s\u, care sunt tendin]ele [i valorile sale tipice ? R\spunsul oblig\ nu numai la idei limpezi, dar [i la op]iuni precise. ~n plus, ideea „literaturii europene” se cere g^ndit\ p^n\ la cap\t, `n toate implica]iile sale. Multe sunt paraliterare, inclusiv de ordin ideologic. Aceast\ reac]ie dep\[e[te cu mult obiectivele comparatismului strict academic. Termenul originar, goethean, Weltliteratur (Eckerman, 31 ian. 1827) care introduce [i pune `n circula]ie `ntreaga problem\, este plin de ambiguit\]i. Se sus]ine, `n genere, c\ „literatura european\” nu se confund\ cu cea „universal\” ; c\ Goethe nu avea `n orice caz aceast\ no]iune ; c\ el se g^ndea de fapt doar la marile literaturi occidentale etc. Textul este `ns\ foarte clar : c^nd Goethe a vorbit pentru prima dat\ de Weltliteratur, el avea `n m^n\ traducerea unui roman chinez. Deci dimensiunea „universal\” a lui Weltliteratur era nu numai implicit\, ci [i explicit\ `n spiritul [i limbajul s\u. Resping^nd ideea de „model literar”, el precizeaz\ : „Nu trebuie s\ ne spunem c\ modelul s\ fie chinezesc sau s^rbesc, sau Calderon, sau Nibelungii”. Deci, nici chinez, nici slav, nici spaniol, nici german. Chiar [i aceast\ simpl\ enumerare dovede[te c\ „literatura universal\” (sub form\ canonic\ sau nu) era g^ndit\ de Goethe ca o totalitate, c\ ea cuprinde literaturi na]ionale din toate zonele geografice [i lingvistice [i c\ ea se confund\, de fapt, cu literatura ca atare, cu literatura pur [i simplu. Orice limitare este, `n orice caz, exclus\ din principiu [i de la `nceput. S\ redeschidem [i cel\lalt mare precursor, Mazzini, cu al s\u celebru manifest. D’una letteratura europea (1829). Observ\m imediat aceea[i ambiguitate [i alternan]\ de sensuri, produs\ de faptul c\ la acea epoc\ literatura „european\” era, `ntr-adev\r, singura

Pentru Europa

113

bine cunoscut\, [i c\ `ntregul context al discu]iei era „european” : o revist\ european\, o limb\ european\ etc. {i el vorbe[te de o entitate „Europa”, de „una tendenza europea”, caracterizat\ prin note universale : „o armonie de necesit\]i [i dorin]e, o g^ndire comun\, un suflet universal, care orienteaz\ no]iunile pe drumuri conforme aceluia[i ]el” (XIX) etc. To]i cei care i-au urmat au g^ndit „Europa literar\” `n aceia[i termeni : patrimoniu comun, comunitate a spiritelor creatoare, izvoare [i idealuri comune, `ntr-un cuv^nt unitate cultural\. Ea este asigurat\ de o serie de valori specifice. Cultura european\ este, `n esen]\, latin\ `n extensiune, elin\ `n ad^ncime, cre[tin\ `n `n\l]ime. Aceste valori des invocate de to]i teoreticienii „Europei literare” (exemplul cel mai tipic este oferit de E.R.Curtius) nu sunt `n exclusivitate valori vest-europene. Limitele lor sunt efectiv fluide, dar ele nu se reduc `n nici un caz la un patrimoniu `nchis, restrictiv vest-european. Europa (cultural\, literar\ etc.) formeaz\ o unitate g^ndit\ ideal, f\r\ bariere. Este un punct de vedere reafirmat de toate spiritele paneuropene contemporane. Denis de Rougemont `ntre al]ii, de amintit pentru claritatea mesajului2. Ideile de umanism, persoan\, pluralism, democra]ie, drepturile omului etc. sunt cel mai des invocate. Un filosof rom^n, Constantin Noica, adaug\ [i „primatul valorilor autonome” 3... Adversarii „literaturii europene” – mult mai numero[i dec^t s-ar crede – invoc\ existen]a literaturilor na]ionale (incontestabil\ !) pentru a combate o presupus\ unificare, omogenizare, nivelare pe care ideea „european\” ar presupune-o. Interpretarea este cu totul abuziv\. „Literatura european\” (ideal sau realitate) nu implic\ desfiin]area, anihilarea sau primejduirea `ntr-un fel oarecare a literaturilor na]ionale. Realitatea evolutiv\ a tradi]iilor [i limbilor na]ionale r\m^ne `n continuare la fel de vie, `n ciuda oric\rei

114

Adrian Marino

r\sp^ndiri a unei sau a unor limbi interna]ionale. Raportul esen]ial dintre „european” („universal”) [i „na]ional” este numai unul de unitate `n diversitate, de diferen]iere `n uniformitate, de implicare [i integrare reciproc\. Nici un teoretician serios al „literaturii europene”, `ncep^nd cu critici [i esei[ti ca T.S.Eliot [i termin^nd cu comparati[ti ca L.Foscolo Benedetto, n-au g^ndit altfel5. Dreptul european la pluralitate [i diversitate literar\ este imprescriptibil [i inviolabil. Nu se poate vorbi `n nici un caz de un bloc coerent, de omogenizare latent\ sau programat\. „Interna]ionalizarea” [i „europenizarea” literaturii (vom vedea imediat `n ce sens) este una, uniformizarea [i suprana]ionalizarea este alta. Din convergen]a heterogeneit\]ilor na]ionale rezult\ general-umanul `n expresie literar\, nu o literatur\ apatrid\ [i nediferen]iat\. Ideea este larg `mbr\]i[at\, inclusiv de comparati[ti6. Scriitorul „european” pleac\ de la realit\]i na]ionale, dar el sub`n]elege `n mod constant, `n `ntreaga sa oper\, existen]a [i prezen]a „Europei” `n totalitatea dimensiunilor sale. El scrie `n perspectiv\ european\, cu „Europa” integral\, `ntrev\zut\, visat\, imaginat\ `n filigran. Idealul este deci scriitorul „na]ional”7 cu spirit, educa]ie [i aspira]ii europene. Acest tip de scriitor va r\m^ne `nc\ mult\ vreme figura polar\ a literaturii efectiv europene `n curs de constituire. Nota dominant\ a acestei literaturi este un model specific de rela]ii literare [i culturale, de definit cu toat\ claritatea. Este sensul tare, am spune, al ideii de „literatur\ european\”. Bazele sale au fost puse `n secolul 19, `n perioada Goethe-Mazzini, D-na de Staël, urma]i de Villemain, J.-J.Ampère, Philarète Chasles, Carlyle. To]i ace[ti precursori urmeaz\ a fi relua]i, sistematiza]i [i reformula]i `n termenii actuali de la sf^r[itul secolului 20. ~n orice caz, se simte

Pentru Europa

115

nevoia unei puternice reactualiz\ri [i reafirm\ri a acestui model devenit clasic `ntr-o perioad\ c^nd nu pu]ine obstacole [i bariere i se opun `nc\ : 1. Literatura european\ – [i implicit „universal\”, sinonimia celor dou\ no]iuni fiind, la acest nivel, fundamental\ – presupune comunicare [i circula]ia literar\ liber\, stimularea [i intensificarea continu\ a schimbului de valori de pretutindeni. Goethe vorbe[te de „u[urin]a comunica]iilor”, de „multiplicarea [i rapiditatea rela]iilor”. „Cine vrea s\ `n]eleag\ pe poet/ Trebuie s\ mearg\ `n ]ara poe]ilor”8. Expresia francez\ corespunz\toare a epocii este „circula]ia literar\”, „comer]ul interna]ional”, „liberul schimb”. Ideea reapare [i la mul]i comparati[ti moderni9. Realizarea acestor schimburi se produce `n primul r^nd prin traduceri (un important articol al Dnei de Staël din 1816), dar [i prin colabor\ri interna]ionale, asocia]ii, colocvii etc. 2. Literatura european\ (=universal\) cere [i stimuleaz\ cooperarea [i influen]a reciproc\. Ea promoveaz\ o literatur\ permeabil\, receptiv\, sensibil\, deschis\ asimil\rilor creatoare, diferen]ierii [i alterit\]ii. Cultivarea raporturilor amicale („pa[i prietene[ti”), „corectarea” [i „toleran]a” reciproc\ devin necesit\]i [i imperative morale [i literare de prim ordin. {i aceste expresii sunt goetheene. De aceea[i orientare sunt [i alte formule excelente (uitate), tot de epoc\ : „Weltliteratur... altfel spus concilierea punctelor de vedere opuse” (Villemin) sau „schimbul multilateral” (ein wechselseitiger Austausch) (T.W.Danzel)10. Studiul „influen]elor” literare str\ine, care `ncep s\ fie recunoscute [i studiate sub aceast\ emula]ie ([i care se transform\ `n perioada pozitivist\ `n simpl\ erudi]ie istorico-literar\), are la origine con[tiin]a particip\rii la tradi]ii [i valori europene, recunoa[terea [i cultivarea elementelor literare co-

116

Adrian Marino

mune, interna]ionalizarea crea]iilor locale, ie[irea din izolare, l\rgirea orizontului. „Cine nu cunoa[te dec^t o literatur\ nu cunoa[te dec^t o singur\ pagin\ a c\r]ii” (Mazzini). 3. Literatura european\ (=universal\) `ncurajeaz\ competi]ia [i spiritul de emula]ie al literaturilor na]ionale, care-[i p\streaz\ `n continuare individualitatea, specificul [i aspira]iile specifice. Fiecare are `ns\ un rol de jucat [i Goethe apas\ `nc\ o dat\ pe ideea necesit\]ii ie[irii din „]arcul strâmt”, prin dep\[irea izol\rii [i a provincialismului, `n primul r^nd a literaturii germane. Ea are „misiunea” sa, dar f\r\ complexe, infatu\ri [i „`nfumurare pedant\”. ~n aceast\ situa]ie se afl\ de fapt toate literaturile. D-na de Staël f\cuse aceea[i teorie : De l’émulation (De la Littérature, II, III). Concuren]\ constructiv\ deci, `n spirit amical, colegial, confratern. ~n termenii lui Mazzini de „fraternitate” universal\. Personalitatea na]ional\ nu se pierde, nu se estompeaz\, ci este stimulat\ s\ dezvolte un spirit de colaborare creatoare, s\ cultive universalitatea general-uman\, diversificat\ [i exprimat\ `n forme na]ionale. ~n felul acesta, agresivit\]ile na]ionaliste [i [oviniste se [terg, se estompeaz\, devin chiar imposibile. 4. Literatura european\ (=universal\) constituie bunul comun al `ntregii umanit\]i, care devine – tot cu o expresie goethean\ – o „patrie l\rgit\”, „extins\” (erweitertes Vaterland). Ea constituie o comunitate de valori, idei, forme literare etc., la care to]i au liber acces. Europa literar\ reprezint\ deci un patrimoniu comun. Ea este rezultatul unei colabor\ri active intercontinentale. Goethe, apoi Mazzini `ntrev\d „aurora unei Literaturi europene : nici un popor nu va putea spune c\ a f\cut-o singur, toate au contribuit la fundarea sa”. Astfel de idei pluteau `n aer [i ele `[i p\streaz\ [i azi `ntreaga lor actualitate [i for]\ de

Pentru Europa

117

impact. Foarte pu]in cunoscut este [i un text francez din 1826 : literatura este o „proprietate public\ [i o bog\]ie na]ional\ [i chiar universal\” (N.Lemercier) 11. Deci un bun care devine general-accesibil f\r\ restric]ii de nici un fel. Dep\[irea prejudec\]ilor na]ionaliste, „r\ut\]ii intolerante”, „mediocrit\]ii lene[e” (am citat din nou pe Mazzini) devin necesit\]ile absolute ale acestui spirit european, obstacole de dep\[it cu orice pre]. Un „nou umanism”, o „civiliza]ie universal\” se cer deci instaurate. Astfel de apeluri se fac auzite cu mult\ insisten]\ mai ales `n epoca noastr\ dup\ terminarea celui de al doilea r\zboi mondial, chemat\ la reconstruc]ie [i reorganizare interna]ional\ (T.Mann, 1945)12. Evolu]ia evenimentelor pe continentul european din ultimele decenii, `n Vest [i Est, reactualizeaz\ tot mai urgent [i mai energetic ideea comunit\]ii (literare etc.) europene. Noile realit\]i – dar [i `ntreaga tradi]ie a ideii literare europene – readuc `n discu]ie [i o alt\ problem\ esen]ial\ : care sunt dimensiunile [i frontierele literaturii europene ? R\spundem f\r\ nici o ezitare : „literatura european\” nu se poate restr^nge, `n nici un caz, doar la c^teva mari literaturi vest-europene. Literaturile central-europene [i est-europene sunt nu mai pu]in europene. Estul face parte [i el din Europa. A-i recunoa[te identitatea european\ [i a-l integra `n sistemul european de schimburi literare, `n dublu sens, `n `n]elesul definit mai sus, constituie concluzia logic\ a conceptului de „literatur\ european\” astfel definit. Este o necesitate esen]ial\ a epocii, o consecin]\ fireasc\ a modului de a g^ndi european `n literatur\. Scriitorii estici, de toate na]ionalit\]ile, au tot dreptul, ca europeni cu personalitate distinct\, s\ circule, s\ publice, `n mod firesc, oriunde `n Europa [i `n lume. Nu este vorba nici de „cosmopolitism”, nici de pierderea identit\]ii

118

Adrian Marino

na]ionale, ci de necesitatea dialogului literar – intens european – f\r\ restric]ii [i obstacole artificiale. Deprovincializarea radical\ presupune europenizarea gradual\, selectiv\, constructiv\ [i integrarea progresiv\ – `n diferite forme de cooperare, la scara interna]ional\ – a tuturor scriitorilor din Europa. Trebuie reamintit, `n acela[i timp, c\ to]i marii promotori ai „literaturii europene” au g^ndit aceast\ realitate f\r\ restric]ii, ierarhiz\ri [i bariere geografice sau de alt\ natur\. Limitarea doar la marile literaturi occidentale a fost de la `nceput exclus\. Goethe, am v\zut, recuno[tea [i existen]a literaturii s^rbe[ti [i „boeme” (din care a [i tradus). Mazzini vorbea de o Europ\ „de la Neva la Ebru” (anticip`nd formula lui De Gaulle „de la Atlantic la Urali”). El cita scriitori spanioli, danezi [i ru[i (Kozlov, Pozharscky, Pu[kin, to]i de „tendin]\ european\”), credea `ntr-o literatur\ „unic\ pentru toat\ Europa”. Cultura european\ comun\ est-vest (referin]\ mai pu]in cunoscut\) a fost afirmat\ [i de Jules Michelet13. Comparati[tii a[a-zic^nd „clasici” (to]i de forma]ie occidental\) n-au mai revenit cu insisten]\ [i cu aten]ia necesar\ asupra ideii europene. Nu acesta a fost totu[i cazul lui Arturo Farinelli `n Il signo di una letteratura „mondiale” (1925). Dup\ 1945, recunoa[terea literaturilor central [i sud-est europene, rus\ [i slave `n general, devine cu at^t mai mult o eviden]\, nu numai literar\, dar [i geopolitic\ [i ideologic\. Cine ar mai concepe azi cu seriozitate o „literatur\ european\” f\r\ ru[i, polonezi, jugoslavi, unguri, cehi, bulgari etc ? Contribu]iile slave la literatura [i con[tiin]a european\ au atras, nu o dat\, aten]ia cercet\torilor [i comparati[tilor14. Faptul c\ Denis de Rougemont `n Lettre ouverte aux Européens, care nu uit\ nici pe albanezi, nu se adreseaz\ [i ru[ilor (care au adus totu[i at^tea contribu]ii esen]iale la dezvoltarea literaturii europene [i mondiale – Dos-

Pentru Europa

119

toievski, Tolstoi – etc.) nu poate fi considerat dec^t ca regretabil. Toate valorile recunoscute ca specific europene au circulat [i au fost receptate, reinterpretate etc. [i `n estul Europei. Teritoriul [i frontiera lor sunt acolo unde aceste valori sunt asimilate, cultivate, ap\rate, oriunde `n spa]iu. Este [i cazul culturii [i literaturii rom^ne care `ncepe s\ descopere `n mod precipitat, intens [i entuziast, Europa, `nc\ din perioada Luminilor15. Literatura rom^n\ cult\ este, `n esen]\, de structur\ [i voca]ie european\. To]i marii s\i clasici [i `n primul r^nd Eminescu sunt anima]i [i exprim\ un spirit european. Ideea rom^n\-european\ are o curb\ sinuoas\, este adev\rat, mai ales `n ultimele decenii, dar este semnificativ c\ o revist\ literar\-ideologic\ Ideea european\ a ap\rut `n Rom^nia `ntre 1919-1928. Tradi]ia bizantin\, at^t de puternic\ `n sud-estul continentului, este la fel de european\ ca [i cea latin\. S-a afirmat de altfel, tot `n aceast\ zon\, c\ `nceputul culturii europene dateaz\, de fapt, de la Conciliul de la Niceea, din 325, continuat `n alte [ase reuniuni p^n\ `n anul 78716. ~n orice caz, „na[terea” Europei este plural\, policentric\. Roma [i Bizan]ul sunt, `n perspectiv\ european\ – convergente [i complementare. La fel Parisul [i Atena. {i alte centre. Se poate chiar spune c\ „centrul” actual al Europei este oriunde se ia o ini]iativ\ sau se realizeaz\ o convergen]\ [i o cooperare de semnifica]ie [i audien]\ european\, `n Vest sau Est. Monopolul elitist al unui singur centru (Parisul, de pild\) a devenit `n orice caz inacceptabil. Expresia tradi]ional\ a tendin]ei care neag\ concep]ia regenerat\, modern\, a „literaturii europene” poart\ numele – bine cunoscut – de „eurocentrism”. Termenul exprim\ un ansamblu de atitudini [i orient\ri care se opun direct sau indirect

120

Adrian Marino

constituirii [i dezvolt\rii „literaturii europene” `n termenii defini]i mai sus : 1. ~n forma sa cea mai direct\ [i agresiv\, eurocentrismul (respectiv : restr^ngerea literaturii europene la c^teva mari literaturi vestice ale unor ]\ri cu foarte mari imperii coloniale) constituie o form\ de imperialism [i colonialism cel pu]in cultural. Ideologie, `n mod evident, dep\[it\ de noile tendin]e [i realit\]i ale lumii contemporane, dar cu urm\ri `nc\ evidente `n unele studii comparatiste [i literare. A vorbi, de pild\, `ntr-o revist\ comparatist\, de existen]a „literaturii coloniale”, chiar [i dup\ lichidarea imperiilor coloniale, este doar un singur exemplu17. Imaginea restrictiv\, manipulat\, tenden]ioas\ a „Orientului” pus\ `n circula]ie de unii occidentali, apar]ine aceleia[i mentalit\]i anacronice. Refuzul literaturilor nonoccidentale [i absen]a schimburilor culturale constituie vestigii imperialiste, denun]ate energic [i `n studii comparatiste foarte recente 18. 2. Proclamarea explicit\ sau implicit\ a superiorit\]ii indiscutabile a modelului literar vest-european, urmat\ de ierarhizarea `ntregii literaturi mondiale `n func]ie de criteriile [i scara de valori vest-europene constituie o alt\ form\ (clasic\) de eurocentrism. El apare cu claritate `nc\ la F.Brunetière, `n articolul s\u din 1900, deschis totu[i pentru epoc\, La Littérature européenne. Critici actuali, ca R.M.Albérès [i W.Weidlé, `n sintezele [i pledoariile lor „europene”, sunt anima]i mai mult sau mai pu]in explicit de aceea[i convingere. Ea este mult mai r\sp^ndit\ dec^t s-ar b\nui, de[i spiritul timpului impune – cu o insisten]\ tot mai evident\ – o surdin\ unor astfel de profesiuni de credin]\. 3. Eurocentrismul cunoa[te [i forme de exclusivism radical, uneori absurd. Teza, larg r\sp^ndit\ `n

Pentru Europa

121

unele sfere comparatiste, conform c\reia doar the western heritage formeaz\ obiectul acestei discipline este una dintre acestea. O formul\ ca a lui Fernand Baldensperger (ceva mai veche), La Littérature universelle selon l’esprit occidental (Annales de l’Université de Paris, 6/1934, pp.532-560) exprim\ `ntreg spiritul eurocentrist : literatura universal\ este doar ceea ce Occidentul recunoa[te ca atare. ~n forma sa extrem\, eurocentrismul ajunge la afirma]ii ca acestea, care ne scutesc de orice comentariu : „Nu exist\, la drept vorbind, literatur\ dec^t `n Europa occidental\ sau dup\ exemplul s\u” (René M.Guastalla)19.

Existen]a literaturilor tradi]ionale (indiene, arabe, africane, chineze, japoneze etc. etc.) este negat\ dintr-un condei... 4. O consecin]\ a acestor convingeri exagerate este proclamarea Europei occidentale [i a literaturilor sale drept „centrul” unic de radiere [i educare al literaturilor lumii. Europa de vest este „metropola geniului uman”, „motorul lumii”. Ea a inventat totul `n cultur\ [i civiliza]ie. Modelul s\u se impune cu necesitate lumii `ntregi care doar „copie” Europa. Hegemonia Vestului este [i r\m^ne indiscutabil\. Se transfer\ fenomenul sincroniz\rii civiliza]iei [i tehnicii, `ntr-adev\r `n plin\ [i inevitabil\ expansiune, `ntreg domeniului cultural. Ceea ce, `n mod teoretic [i practic, duce la prejudecata c\ toate literaturile lumii au un singur „centru”, un singur „izvor”, un singur „model”, vestic de inspira]ie (anglo-saxon, francez, german etc.). Studiile [i bibliografiile comparatiste grupate pe capitole : „influen]e franceze”, „engleze”, „germane” etc. asupra tuturor celorlalte literaturi sunt un reflex al acestei mentalit\]i restrictive, unilaterale, chiar dac\ inocente, mai totdeauna de bun\ credin]\. Experien]a, dac\ nu

122

Adrian Marino

convingerea european-universalist\, dovede[te totu[i c\ nu o singur\ literatur\ poate fi „centrul” sau „motorul” tuturor celorlalte, c\ nu succesul „parizian” sau „londonez” este unicul criteriu de consacrare [i form\ de existen]\ literar\. Unii comparati[ti actuali denun]\ de altfel pe fa]\ aceast\ concepción antipática (Claudio Guillén) 20. 5. Exist\, `n sf^r[it, [i alte forme mai pu]in declarate de eurocentrism, ceea ce nu `nseamn\ c\ ar fi mai pu]in evidente, radicale [i active. Una, foarte r\sp^ndit\, este ignorarea, dezinteresul tacit, `nv\luit `n forme politicos distante, pentru tot ceea ce nu constituie literatur\ occidental\ sau pro-occidental\ (influen]at\ `n mod direct, tradus\, cu program literar vestic etc.). O astfel de atitudine este frecvent\, am spune chiar tipic\, marilor media actuale, spiritelor jurnalistice de pretutindeni, f\r\ preg\tire literar\, filologic\, lingvistic\ etc., care propag\ doar literatura ultimelor apari]ii imediat accesibile. ~n acela[i sens lucreaz\ [i specializarea academic\, necunoa[terea limbilor str\ine, o serie `ntreag\ de restric]ii [i obstacole de ordin pur practic. Nu poate fi negat\ realitatea acestor fapte. R\spunsul este specializarea necesar\ (recomandabil\ nu numai studiilor vest-est, extrem-orientale de pild\21, dar [i europene), dublat\ de con[tiin]a constant\ a existen]ei „literaturii universale”. Altfel spus, al specializ\rii, care, chiar atunci c^nd `[i restr^nge `n mod con[tient, metodologic, raza vizual\, nu neag\ `n vreun mod oarecare existen]a literaturilor ce se sustrag competen]ei sale fatal limitate. Este vorba de a avea doar preconceptul constant al modelului rela]iilor literare interna]ionale definit anterior [i de a-l aplica `n mod consecvent `n sfera proprie – fie ea [i inevitabil restr^ns\ – de activitate. At^t [i nimic mai mult. O astfel de exigen]\ nu este excesiv\, ci strict recomandabil\.

Pentru Europa

123

Este cazul a reaminti c\ reac]ii antieurocentrice foarte limpezi s-au putut semnala – [i nu de azi – la o serie `ntreag\ de comparati[ti europeni [i americani. Orientarea unui Etiemble sau Wellek este bine cunoscut\. O sintez\ a acestor lu\ri de pozi]ii, `mpreun\ cu noi argumente, am realizat chiar noi `n[ine `ntr-o lucrare anterioar\22. Activitatea Asocia]iei interna]ionale de literatur\ comparat\, ca [i proiectul s\u de vast\ sintez\ (Histoire comparée des littératures de langues européennes) p\r\se[te tot mai decis vechea orientare eurocentric\ tipic\ mediilor academice occidentale tradi]ionale. Ea este tot mai evident\ `n domeniul studiilor comparate EastWest-Relations, `n]eleg^nd prin „Est” literaturile extrem-orientale (studii animate mai ales de A.Owen Aldrige), latino [i sud-americane 23, central [i sud-est europene etc. Se accept\ tot mai pu]in prejudec\]ile provincialiste, proclamarea tendin]elor vest-europene (efectul unor accidente social-istorice) ca universale, aplicarea mecanic\ a termenilor occidentali la genuri, forme [i structuri literare orientale, impunerea modelelor vestice `n Est etc.24. Antieurocentriste erau, `n esen]\, [i concep]iile anterioare ale lui T.S.Eliot, care cerea `nc\ `n Tradition and the Individual Talent (1919) considerarea `ntregii literaturi europene `ncep^nd cu Homer ca av^nd o „existen]\ simultan\”, `n cadrul unei „ordini simultane”. La fel, ideea lui Harry Levin conform c\ruia „toate literaturile” formeaz\ one organic continuum (Grounds for Comparison, 1972, p.35). Estul – apropiat sau dep\rtat – este inclus `n defini]ie. Pentru a p\stra m\sura dreapt\ a lucrurilor, trebuie precizat [i uneori chiar subliniat c\ eurocentrismul a avut – [i sub unele aspecte continu\ s\ aib\ [i azi – [i un rol pozitiv. Cu toate limit\rile sale, cultura vest-european\ a adus [i aduce o contribu]ie emi-

124

Adrian Marino

nent\ la conservarea, transmiterea [i studierea tuturor culturilor orientale moarte sau vii. Sinologia, de pild\, este – a fost `n orice caz – o [tiin]\ „francez\”. Pe de alt\ parte, ap\rarea valorilor occidentale amenin]ate `n diferite `mprejur\ri istorice (mai vechi sau mai noi) a constituit [i constituie un enorm serviciu adus `ntregii umanit\]i. Pe m\sur\ ce noile valori europene se vor cristaliza [i impune, „ap\rarea Occidentului” (tem\ clasic\ `n cultura vestic\ : Henri Massis et al.) `i va schimba con]inutul [i, `n orice caz, raza de ac]iune. Dar aceast\ capacitate mereu verificat\ de rezisten]\, continuitate [i expansiune nu poate fi negat\ `n nici un caz Occidentului. Meritul s\u este istoric. S\ re]inem [i faptul c\ eurocentrismul, `n condi]ii istorice date, constituie un fenomen normal, natural. Tradi]iile culturale [i literare comune, o cunoa[tere inevitabil mai bun\ a literaturilor apar]in^nd acestui patrimoniu, popularizarea lor fireasc\ prin `ntregul sistem de studiu [i educa]ie, cunoa[terea limbilor occidentale de circula]ie, toate acestea i-au dat inevitabil na[tere. {i apoi de ce s-ar pl^nge `n toate `mprejur\rile literaturile estice c\ nu sunt de multe ori bine cunoscute, luate `n considera]ie, cultivate etc. ? Vina nu este numai a culturilor occidentale. Culturile estice (`mprejur\ri istorice nefavorabile, profund coercitive, totalitare, izola]ioniste, lips\ de aspira]ii europene, complexe [i tradi]ii restrictive, teorii evazioniste, chiar capitularde – de tipul „sabotarea” [i „ie[irea din istorie” etc.) n-au f\cut adesea tot ce puteau face pentru a „intra” efectiv `n Europa [i deci a fi socotite ca partenere legitime, egale `n principiu, de dialog [i schimburi intelectuale. Prejudec\]ii eurocentrice, azi `n reflux, i se opune o deschidere tot mai consecvent\ [i mai energic\ spre universalitatea literaturii. Doar c\ antieurocentrismul a devenit, mai ales `n perioada actual\, o

Pentru Europa

125

teorie mai complex\ [i mai complet\. Ea este literar\ [i trans-literar\ `n acela[i timp. „Literatura european\” nu mai este, nu mai poate fi g^ndit\ azi doar `n termeni pur literari. ~n defini]ia sa intr\ [i valori ideologice, morale, o adev\rat\ sintez\ spiritual\. Mazzini `nsu[i (pentru a ne `ntoarce din nou la izvoarele literar-europene) vorbe[te, cum am v\zut, de o „g^ndire comun\”, de un „suflet universal”, de un „gust mai universal” care absoarbe, dep\[e[te [i rectific\ „gustul exclusiv” na]ional. Se preconizeaz\ de pe acum o dubl\ universalizare, c\reia studiile literare actuale, comparatiste `n primul r^nd, nu i se mai pot sustrage : 1. Literatura universal\ include toate literaturile din Vest (extremul occident) [i Est (extremul orient) ; 2. Literatura european\, a c\rei voca]ie universal\ a fost proclamat\ de to]i ini]iatorii s\i, exprim\, ap\r\ [i propag\ toate valorile universal-umane. Acestea din urm\ constituie o realitate incontestabil\, chiar dac\ europeanul are uneori tendin]a abuziv\ s\ se identifice doar el cu „omul universal”. Universalitatea uman\ este rezultatul unei convergen]e, aspira]ii [i voca]ii comune a con[tiin]elor active, lucide [i evoluate de pretutindeni. ~n stilul mesianic-retoric al epocii, Mazzini proclamase acela[i mesaj : „Noi renun]\m la orice prejudecat\ na]ional\ [i spunem tuturor scriitorilor cei mai importan]i ai tuturor popoarelor [i de toate v^rstele : veni]i !” Acest limbaj, altfel formulat, `[i p\streaz\ `ntreaga sa actualitate [i semnifica]ie. Reflec]ia comparatist\ modern\ – c^nd dep\[e[te stadiul pur istoricist al studiului rela]iilor literare interna]ionale – recunoa[te existen]a fenomenului literar european deschis, dinamic, `n plin\ expansiune. Altfel spus, al realiz\rii sale progresive, pe etape, prin asumarea universalit\]ii literare integrale. Dar nu conform unui model normativ eurocentric, ci prin l\rgirea continu\ a ideii „literaturii europene”.

126

Adrian Marino

Nu `n sensul extinderii geografice nivelatorii, ci al identific\rii treptate cu ideea `ns\[i de „literatur\ universal\” [i, la limit\, cu `ns\[i ideea de „literatur\”. Procesul devine posibil prin subsumare, induc]ie [i generalizare continu\. Ori de c^te ori se demonstreaz\, de pild\, realitatea [i migra]ia curentelor literare dincolo [i peste frontierele literaturilor na]ionale, sau conceptul de literatur\ (european la origine) este sau poate fi raportat [i unor scriitori extra-europeni (africani, asiatici etc.), este evident c\ „literatura european\” a primit o alt\ defini]ie, mult mai extins\ [i v\dit generalizant\. Dac\ se recunoa[te „literaturii europene” o pluralitate de r\d\cini [i izvoare comune (greco-latine, iudeo-cre[tine, germane, celtice, arabe25, slave etc.), de ce acela[i model nu s-ar aplica [i literaturilor din alte zone, la limit\ totalit\]ii literaturilor ? Dac\ se admite acest principiu pentru Europa, de ce el n-ar fi valabil [i pentru alte literaturi [i chiar pentru `ntreaga literatur\ universal\ ? Tendin]a, tot mai evident\, de a identifica `n acest sens „literatura european\” [i cea „mondial\” este deci fireasc\ prin `ns\[i voca]ia universalist\ originar\ [i intrinsec\ a „literaturii europene”. Dac\ ea p\streaz\ `nc\ o determinare geografic\ aparent limitat\, restrictiv\, faptul se explic\ `n primul r^nd prin localizarea `n Europa a primelor teorii universaliste. Apoi, mai ales, prin considerarea implicit\ sau explicit\ a Europei ca simbol al `ntregii mondialit\]i literare. Se pleac\ totdeauna de la cunoscut la necunoscut. ~n orice caz – [i o antologie de texte [i manifeste comparatiste esen]iale de tipul La letteratura del mondo (1984) de Armando Grisci, preocupat\ de „mondialitatea literaturii” o dovede[te din plin – reflexia comparatist\ fundamental\ (de la G.Mazzini, la A.Farinelli [i L.Foscolo Benedetto [i E.Auerbach) tinde `n mod constant la omologarea teoretic\. Nu factual\, ci de substan]\ : european-mondial `n

Pentru Europa

127

literatur\. Se pot ad\uga [i alte nume mai recente : Claudio Guillén, A.Owen Aldridge [i din nou Etiemble cu recenta sa carte : Ouverture(s) sur un comparatisme planétaire (1988) etc. Nu este vorba, repet\m, de a revendica o competen]\ universal\ (utopic\) – specializarea [i lucrul pe echipe r\m^n mereu tot mai necesare – ci doar de a g^ndi `n mod constant literatura – toat\ literatura, f\r\ nici o discriminare – sub specia universalit\]ii. Ceea ce se impune este `n primul r^nd o schimbare de mentalitate, de paradigm\ [i unghi de recep]ie. Ierarhizarea [i clasificarea tradi]ional\ a literaturilor `n „majore” [i „minore”, „centrale” [i „marginale”, devine atunci f\r\ sens. Astfel de scheme trebuie `n orice caz abandonate. Vechiul vis universalist al „cet\]ii literelor”, Republica litteraria, pe care Rena[terea [i Umanismul `ncep s\ le propun\ cu insisten]\ Europei, cap\t\, `n felul acesta, o nou\ [i puternic\ actualizare. Mesajul s\u nu prive[te numai libertatea [i eficien]a comunica]iilor literare `n timp [i spa]iu, ci [i solidarizarea activ\ `n jurul valorilor general-umane. Egalitatea, libertatea, toleran]a, ideea de Weltbürgertum literar\, con[tiin]a vocilor distincte `ntr-un cor unic, unitatea `n diversitate sub toate raporturile, sunt c^teva dintre acestea. Ele sunt cultivate nu numai de unii comparati[ti, care au dep\[it studiul erudit-pozitivist, dar [i de scriitorii pentru care idealul „universal” coincide cu cele mai `nalte aspira]ii morale. Sau, pentru a cita pe A.Soljeni]`n, cu prilejul decern\rii Premiului Nobel pentru Literatur\, literatura este „capabil\ s\ comunice o expresie condensat\ de la o ]ar\ la alta, `n scopul de a nu mai fi diviza]i [i deruta]i [i ca diferitele noastre sc\ri de valori s\ coincid\”. Scopul final este de a „dezvolta `n noi o viziune capabil\ de a `mbr\]i[a lumea `ntreag\”26.

128

Adrian Marino

Este semnificativ c\ astfel de voci se aud [i `n Est (M.Kundera, de pild\, printre cehi). Se pot aminti [i rom^ni, Constantin Noica, `ntre al]ii, care `ntrevede, `n curs de formare, o nou\ specie de om, homo planetarius27, sau Mircea Eliade, `n ultimul s\u interviu : „Simt aici ceva, nu cosmopolit ci universal. ~n Chicago sunt americani de tot felul, diferi]i nu numai etnic sau rasial, dar [i cultural ; aceasta `ns\ nu-i `mpiedic\ s\ formeze o unitate ; iat\ un fapt care m\ fascineaz\. Ce se `nt^mpl\ aici se va petrece oriunde pe planet\ `n urm\toarele trei sau patru sute de ani.” ~ntr-o astfel de perspectiv\, obiectivul final al studiilor literare „comparatiste” se modific\ `n mod necesar `n sens universalist [i generalizant. Dac\ nu literaturile na]ionale izolate ci totalitatea literaturilor formeaz\ adev\ratul c^mp de investiga]ie [i punere `n rela]ie, de analiz\ [i sintez\ literar\, dac\ exist\ `n ultim\ analiz\ doar o singur\ literatur\, rezult\ c\ „literatura universal\” se confund\ cu „literatura” pur [i simplu. Iar dac\ unui text dintr-o literatur\ na]ional\ i se recunoa[te calitatea de „literar” prin `ns\[i literaritatea sa, aceea[i calitate urmeaz\ a fi recunoscut\ [i tuturor textelor literare de pretutindeni, din toate literaturile lumii. Ele apar]in literaturii `n m\sura `n care particip\ sau nu la literaritate. Aceast\ literaritate, peste tot verificat\, poate fi numit\, pentru a ne men]ine `n tradi]ia goethean\, allgemeine Weltliterarität, o „literaritate universal\”28. Noi am propus `ntr-o lucrare anterioar\ termenul de „literaritate comparatist\”. Dar indiferent de terminologie, rezult\ limpede c\ unitatea de structur\, fenomenologic\ [i morfologic\ a literaturilor lumii, nu poate participa dec^t la aceea[i unic\ „esen]\” sau „substan]\” literar\. Dac\ se admit pentru o astfel de realitate, la un nivel maxim de generalitate, defini]ii clasice universale ale artei [i literaturii de tipul

Pentru Europa

129

mimesis, idee, intui]ie, expresie, reflectarea realit\]ii etc. etc., aplicabile peste tot, de ce nu s-ar admite [i o astfel de defini]ie a literaturii ? La fel de universal aplicabil\ [i verificabil\ `n timp [i spa]iu ? Problema are implica]ii estetice [i filozofice evidente. Totul depinde de acceptarea (sau nu) [i a unei astfel de perspective. (1990)

130

Adrian Marino

3. Literatura „european\” [i „universal\” : o nou\ perspectiv\ comparatist\ Literatura comparat\ care n-a avut niciodat\, `n treac\t fie spus, un statut foarte precis – cunoa[te `n ultimul timp noi reformul\ri [i defini]ii. Se vorbe[te de un „nou spirit comparatist”1, vechea, tradi]ionala accep]ie a literaturii comparate, conceput\ ca „simpl\ disciplin\ academic\”, nu mai d\ satisfac]ie. Sunt formulate noi obiective [i imaginate noi metode. Se desprind, `n mare, dou\ categorii de noi orient\ri [i direc]ii. Ambele preocup\ri au un caracter ideologic manifest. Ar fi fost [i cu neputin]\ ca, `ntr-o perioad\ de mari tensiuni [i confrunt\ri ideologice, „literatura comparat\” s\ r\m^n\ `n continuare neutr\, o disciplin\ academic\ oarecare, oscilant\ [i neimplicat\. Simplul studiu istoric al rela]iilor literare interna]ionale, al influen]elor [i „izvoarelor”, al circula]iei temelor [i tipurilor literare, al imagologiei [i alte cercet\ri de aceea[i factur\, predominant factologice, pozitiviste, nu mai corespunde noilor exigen]e `n acest domeniu de investiga]ie. Pentru unii comparati[ti din ]\rile de Est (printre care ne num\r\m), comparatismul este animat [i orientat cu at^t mai mult de o dinamic\ ideologic\ specific\. Nu trebuie uitat `ndeosebi faptul c\ timp de decenii, cultura academic\ [i neacademic\ – a ]\rilor din Est, a suferit crunt de izolare, dogmatism, dirigism [i constr^ngere. ~n perioada stalinist\, comparatismul

Pentru Europa

131

era declarat pur [i simplu disciplin\ „cosmopolit\” [i interzis cu des\v^r[ire. Politica de izolare condamna [i reprima orice leg\turi literare interna]ionale nedirijate [i necontrolate. Din care cauz\, sub acest regim de dictatur\, orice preocupare comparatist\ – interna]ional\ prin esen]\ – `nsemna a `ntre]ine leg\turi cu lumea liber\, prin `ncerc\ri de ie[ire din izolare, de solidarizare cu preocup\rile critice, istorice [i teoretice ale `ntregii lumi necomuniste. A nu ]ine seama de acest context ideologic specific – de unde [i o nou\ concep]ie comparatist\ – reprezint\ o mare eroare. {i, `n definitiv, la ce serve[te „comparatismul” dac\ el nu ne ajut\ s\ `n]elegem [i s\ ne transpunem [i `n alte contexte, [i `n alte situa]ii [i `n alte realit\]i culturale, dec^t cele dominante `n dou\-trei centre occidentale de mare prestigiu ? ~n aceste condi]ii specifice am propus conceptul de „comparatism militant”. Am folosit ca pretext, `ntr-o carte cu cheie, publicat\ doar `n limba francez\, `n 1982, printr-o dezvoltare personal\, sistematizat\, opera [i ideile comparatismului francez Etiemble, luate doar ca punct de plecare2. Pentru ce „militeaz\” comparatismul militant ? Tabla de materii a acestui eseu o spune cu claritate : rela]ii Est-Vest, antina]ionalism, antieurocentrism, antiimperialism [i anticolonialism, interna]ionalism, cosmopolitism, universalism, rela]ii, schimburi, cooperare, comunica]ii libere, pentru un nou umanism, pentru un nou comparatism. Deci, tot at^tea teme care contestau, direct sau indirect, ideologia cultural\ oficial\ comunist\. Amintim acest episod doar ca simplu document ilustrativ al noului spirit comparatist care s-a format `n r\s\rit, `n Rom^nia `n spe]\, `n condi]iile totalitare. ~n Occident, sub presiunea noilor configura]ii geopolitice, comparatismul a sim]it nevoia unei deschideri analoage, dar cu obiective diferite. Problema „comunica]iilor libere” era, bine`n]eles, rezolvat\. Nu

132

Adrian Marino

`ns\ [i a eurocentrismului, imperialismului, colonialismului, cu toate consecin]ele lor teoretice [i de metod\. Apari]ia noilor state `n fostele imperii coloniale, cu literaturile lor „emergente”, pentru a nu mai sublinia intrarea pe scena mondial\ a Chinei [i Japoniei, toate aceste realit\]i ale lumii contemporane modificau nu numai raporturile existente de for]\, dar obligau [i la o revizuire radical\ a conceptelor [i canoanelor tradi]ionale cu care a operat, timp de decenii, comparatismul academic. Se mai putea el limita doar la sistemul de preconcepte [i referin]e format [i cultivat numai `n dou\-trei centre culturale occidentale `ntr-o epoc\ anterioar\ ? R\spunsul vine de la sine : nu, `n nici un caz ! Formarea Comunit\]ii Europene, dup\ al doilea r\zboi mondial, repune `n mod inevitabil `n discu]ie [i conceptul de „literatur\ european\”. El are un mare [i str\lucit precursor `n persoana lui G. Mazzini : D’una letteratura europea (1829). El o concepea – detaliu esen]ial ! – „de la Neva la Ebru”, formul\ care o anticipeaz\ pe a lui De Gaulle „de la Atlantic la Urali”. Este chiar nodul chestiunii, deoarece el fixeaz\ `n acela[i timp [i grani]ele efective ale „literaturii europene”, problem\ mai mult dec^t iritant\. Pentru mul]i, „literatura european\” se reduce `nc\ la literatura vestic\. Un sondaj al ziarului Die Zeit, din 1984, `n colaborare cu alte patru organe occidentale (Lire, El Pais, La Stampa [i The Times), pleac\ doar de la recunoa[terea tradi]iei vest-europene comune, `n baza c\reia pot fi selecta]i cei 10 scriitori mai importan]i din toate timpurile. Europa oriental\ (central-european\, de sud-est [i rus\) este exclus\. Poate fi `ns\ acceptat\ o „literatur\ european\” f\r\ Dostoievski [i Tolstoi, pentru a nu mai aminti de scriitorii polonezi, unguri, greci, rom^ni etc. etc., de prim ordin ? Reac]iile n-au `nt^rziat s\ se produc\3. Problema este de altfel mai

Pentru Europa

133

veche [i un cercet\tor cubanez, Desiderio Navarro, a f\cut chiar un inventar destul de complet al polemicii antieurocentriste `n ]\rile din Est4. Marele precursor modern r\m^ne, bine`n]eles, Etiemble. Urmeaz\ a trage toate consecin]ele, din punct de vedere comparatist, al recunoa[terii – pe deplin legitime – a existen]ei „literaturii europene”. F\r\ grani]e [i bariere ideologice. Ele pot fi rezumate foarte concis astfel : 1. Renun]area la sistemele de referin]\ exclusiv vest-europene ; literaturile est-europene sunt nu mai pu]in „europene” [i demne de o egal\ aten]ie selectiv\ ; 2. Renun]area la preconceptele [i categoriile exclusiv vest-europene. Defini]ia „literaturii comparate” care circul\ [i, mai ales, spiritul s\u istoricizant [i de extrem\ specializare, de negare a posibilit\]ii sintezei, de refuz al categoriilor generale aplicabile tuturor literaturilor (vezi problema „constantelor”, a „invariantelor” literaturii), este un produs tipic al mentalit\]ii neopozitiviste occidentale. Ea `nceteaz\ totu[i s\ mai fie canonic\ pentru ansamblul studiilor comparatiste de pretutindeni ; 3. Existen]a unui „proces literar european” poate fi nu numai postulat\, dar [i studiat\ cu condi]ia definirii c^t mai precis posibil a no]iunii de „european” [i de „Europa”. ~n literatur\ [i `n toate celelalte domenii de cercetare ; 4. Dac\ „cea mai bune defini]ie” a „literaturii comparate” este „studiul literaturii dincolo de grani]ele unei singure ]\ri”5, frontiera comparatismului dep\[e[te atunci, `n mod necesar, nu numai limitele vestice, dar [i ale continentului european ; literaturile africane, sud-americane [i asiatice formeaz\ nu mai pu]in, `n mod legitim, obiectul „studiului literaturii”. Defini]ia nu este `ns\ „cea mai bun\” [i nici m\car „bun\”. Ea nu precizeaz\ ce fel de „studii” se are `n

134

Adrian Marino

vedere : teoretic, istoric, calitativ, cantitativ etc. Fiecare din aceste domenii presupune un obiect [i o metod\ specific\, net deosebite unele de altele. De unde diferite comparatisme inevitabile ; 5. De aici [i necesitatea de a `ntreprinde „studiul literaturii” prin concepte, categorii, pretutindeni aplicabile [i deci, la limit\, „universale”. Ele urmeaz\ a fi elaborate, prin induc]ie [i deduc]ie, `n func]ie de existen]a [i experien]a „tuturor” literaturilor. Nu discut\m acum problema competen]ei universale [i nici a cercet\rii `n echipe pe domenii specializate, ci doar operativitatea, din punct de vedere comparatist, a criteriilor „universale”. Ceea ce duce `n mod direct la reformularea [i la redefinirea conceptului tradi]ional nu numai de „literatur\ european\”6, dar [i de „literatur\ universal\”. Dup\ cel de al doilea r\zboi mondial este, `n principiu, unanim admis c\ `n conceptul de „literatur\ universal\” intr\ toate literaturile lumii, inclusiv literaturile africane [i asiatice, estice `n general. Geografic vorbind este, mai cur^nd, un paradox : dac\ „estul” constituie `ntreg domeniul literar situat la est de Europa, deci Asia, aceasta este de fapt situat\ la vest de Lumea Nou\. ~mprejurare simbolic\ pentru circularitatea ideii de literatur\ universal\. Ea a cunoscut toate etapele l\rgirii con[tiin]ei literare, `ncep^nd din secolul 18 : Europa de vest, apoi de est, apoi literaturile hispanofone, apoi literaturile africane [i asiatice etc. Dificultatea nu este `ns\, din perspectiv\ comparatist\, de a trage o astfel de concluzie, ci de a o articula unei concep]ii [i teorii comparatiste bine `ntemeiate [i general admise. Examin^nd situa]ia actual\ a comparatismului se pot trage unele concluzii : 1. Recunoa[terea existen]ei „literaturii universale” (alte formule : „mondial\”, „planetar\”) schimb\ statutul `nsu[i al disciplinei literaturii comparate. Modi-

Pentru Europa

135

ficarea statutului lui A.I.L.C din 1985 propune urm\toarea defini]ie : „A.I.L.C. tinde s\ dezvolte studiul literaturii dintr-un punct de vedere interna]ional.” Precis [i vag `n acela[i timp dac\ „punctul de vedere interna]ional” nu este definit cu claritate. Se poate presupune totu[i c\ preconceptul de baz\ al comparatismului – tot ce dep\[e[te frontiera literar\ na]ional\, deci referin]a la „altul”, la „alteritatea” literar\ – extinde raza vizual\ a comparatismului `n timp [i spa]iu f\r\ nici o restric]ie. 2. ~n mod practic, o astfel de concep]ie duce la includerea studiilor tuturor literaturilor neeuropene `n domeniul literaturii comparate. Astfel, literaturile africane au intrat `n preocup\rile congresului A.I.L.C. de la Innsbruck (1980). S-au organizat colocvii [i culegeri de studii (d\m doar foarte scurte indica]ii) pe tema : Chinese – Western Comparative Theory and Strategy. Edited by John I. Deeney (Hong Kong, 1980) sau : Comparative Literature East and West. Traditions and Trends. Edited by Cornelia N.Moore, Raymond A.Moodi (University of Harvard and The East-West Center, 1981), Marián Gálik, Milestones in Sino-Western Literary Confrontation, 1898-1979 (Wiesbaden, 1986). ~n aceea[i logic\ se `nscrie [i volumul-manifest recent, Ouverture(s) sur un comparatisme planétaire (Paris, 1989) de Etiemble. Este exclus nu numai orice eurocentrism, dar [i orice etnocentrism. 3. Capital\ r\m^ne mai ales orientarea acestor studii. Ele au dou\ direc]ii esen]iale : a) Cea dint^i, tradi]ional\, `n prelungirea comparatismului european a[a-zic^nd „clasic”, studiaz\ rela]iile [i contactele istorice, raporturile factuale dintre literaturile europene [i asiatice, extra-europene `n general. Circula]ia operelor literare [i influen]ele lor reciproce, studiul „izvoarelor”, traducerilor [i imita]iilor literare, formeaz\ obiectul de predilec]ie al acestor cercet\ri.

136

Adrian Marino

b) A doua, mult mai ambi]ioas\, urm\re[te elementele comune detectabile, deci universale, ale tuturor literaturilor accesibile. Este vorba, `n acela[i timp, de diferen]iere [i unitate, de alteritate [i generalitate literar\. Pentru a da doar c^teva exemple curente : cultura african\ se proclam\, cu `ndrept\]ire, ca o parte a universalit\]ii7, `n timp ce literaturile indiene multilingue se definesc [i ca o totalitate literar\, printr-o serie, bine`n]eles, de elemente comune8. Un text l\muritor `n aceast\ privin]\ apar]ine comparatistului american A.Owen Aldridge, care este [i un animator al studiilor comparatiste est-vest : The Universal in Literature (Neohelicon, X, 1/1983). Iar acesta demonstreaz\ deopotriv\ existen]a „variet\]ii `n mijlocul uniformit\]ii”, dar [i a „uniformit\]ii sau unit\]ii `n mijlocul variet\]ii” (p.172). 4. De unde ultima concluzie – foarte `ndep\rtat\, este adev\rat, de preocup\rile comparatismului factologic [i istorizant tradi]ional – privitoare la posibilitatea unei „poetici” sau „teorii literare” comune, elaborat\ pe baza experien]ei „tuturor” literaturilor. Problem\ complicat\ [i controversat\, care duce – `ntr-o form\ sau alta – la recunoa[terea existen]ei „invariantelor” sau „constantelor” literare. A „conceptelor” [i „universalelor” literare. Este evident c\ ideea literaturii universale ca totalitate presupune, foarte expeditiv spus, existen]a unor elemente comune, comparabile, deci omologabile, `ntre „toate” literaturile lumii. Chiar [i vechile „paralele” plecau, de fapt, de la aceea[i constatare. ~ntreaga dificultate, pur tehnic\ [i documentar\, const\ doar dintr-o metod\ bine pus\ la punct, capabil\ s\ detecteze [i s\ ilustreze aceste „invariante”. Etiemble este un mare pionier [i `n acest domeniu. Noi `n[ine am propus o serie de solu]ii `n acela[i sens `ntr-o carte : Comparatisme et théorie de la littérature (Paris,1988). ~n ultim\ analiz\, literatura universal\ astfel definit\ se

Pentru Europa

137

confund\ cu `ns\[i defini]ia literaturii, cu Literatura pur [i simplu, scris\ cu L mare. Astfel conceput, noul comparatism poate aduce o contribu]ie esen]ial\ la elaborarea unei estetici literare generale. Doar c\ perspectiva se schimb\ `n mod radical : din speculativ\ [i deductiv\, aceast\ nou\ estetic\ se vrea inductiv\ [i experimental\, von unten [i nu von oben, `n terminologie german\. ~n acela[i timp – `n consonan]\ cu `ntreg climatul [i contextul ideologic actual de care aminteam la `nceput – noul comparatism se vrea [i militant. S-a observat, de altfel, c\ pentru noile literaturi „emergente”, africane [i altele, literatura constituie [i o „arm\ de lupt\”9, `n mod esen]ial `mpotriva colonialismului. Se pot observa patru direc]ii ale acestei implic\ri ideologice directe, din nou foarte `ndep\rtate de comparatismul strict academic.El este total „apolitic” [i radical „dezideologizat”, cultivat de profesori f\r\ nici un „angajament”. Se cere, dimpotriv\: 1. Ie[irea din izolare a culturii [i literaturii na]ionale `nchise, f\r\ leg\turi [i contacte interna]ionale, f\r\ „influen]e” str\ine, autarhic\ [i `ngust-specific\. Literaturile na]ionale nu se pot rupe de marile curente literare interna]ionale ale lumii actuale. 2. Dep\[irea oric\ror forme de provincialism [i complexe de inferioritate. Teza Petits pays, grandes littératures. Une enquête internationale... (Budapest, 1979) devine mai actual\ ca oric^nd. „Provincia este peste tot, `n timp ce centrul lumii nu mai poate fi g\sit... capitala literar\ a lumii se poate numi la fel, de bine Dublin sau Alexandria” (H.M. Enzesberger)10. Voci chineze libere se pronun]\, la fel `mpotriva provincialismului literar, asiatic de aceast\ dat\11. 3. Contestarea oric\ror tendin]e de na]ionalism [i [ovinism literar. Ele exist\ `n forme latente sau declarate, trebuie recunoscut pe fa]\ [i `n mai toate marile literaturi ale lumii. ~n Fran]a, de pild\, au fost

138

Adrian Marino

denun]ate – nu o dat\ – de Etiemble, de Pierre-Henri Levy, `n L’Idéologie française (Paris, 1984), de al]ii. Nici o literatur\ nu poate pretinde drepturi la priorit\]i, privilegii, exclusivism, ierarhiz\ri eterne [i definitive. Se `n]elege de la sine c\ aceea[i exigen]\ prive[te [i noile literaturi, `n plin\ criz\ de cre[tere [i afirmare, cum ar fi literaturile arabe, indiene sau altele recent ie[ite din aceea[i zon\ „colonial\”. 4. Combaterea oric\ror tendin]e de imperialism [i neocolonialism literar. Literatura universal\ nu mai poate fi supus\ canoanelor de drept sau de fapt, doar de trei centre „mari” ale lumii [i aliniat\ lor. Rela]ia fundamental\ [i obligatorie „maestru”/„elev” literar dispare. Nu trebuie s\ existe literaturi dominatoare [i literaturi dominate, „literaturi de st\p^ni” [i „literaturi de sclavi” (Etiemble). Cultura dominant\ produce peste tot resentimente legitime. Lumea zis\ a treia nu mai poate fi supus\ nici unei tendin]e culturale unificatoare, anglofile, francofile sau altfel. Orice hegemonism estetic [i ideologic este de neconceput [i deci respins. „Eurocentrismul”, „rusocentrismul” sau orice alte „centre” [i „centrisme” sunt `n principiu excluse. Aceste principii pot constitui argumente pentru o nou\ politic\ a culturii [i a rela]iilor literare interna]ionale12, de inspira]ie comparatist\. Ele pot conduce la o serie de tendin]e [i solu]ii practice bine articulate, `n spiritul ideologic al noului „comparatism militant” al epocii. Exist\, de altfel, o `ntreag\ tradi]ie, `ndeosebi european\, `n acest sens, `ncep^nd chiar cu Goethe [i cu concep]ia sa despre Weltliteratur. Ea s-ar putea rezuma, foarte pe scurt, astfel : 1. Comunica]ie [i circula]ie literar\ liber\, f\r\ obstacole, f\r\ restric]ii de nici un fel. Comparati[tii care au tr\it [i supravie]uit, de bine de r\u, sub regimuri `nchise, totalitare, dogmatice, timp de decenii (dar nu numai ei), sunt deosebit de sensibili mai ales la acest aspect. Rela]iile literare inter-

Pentru Europa

139

na]ionale [i „liberul schimb” literar, `n continu\ l\rgire [i diversificare, constituie o condi]ie esen]ial\ a noului spirit literar modern. Acesta se concepe [i se vrea cu adev\rat „universal”.Pentru ei, acest spirit „iluminist” p\streaz\ actualitatea sa. Polemica anti-tiranie din secolul 18 este perfect echivalent\ ([i invers) cu rezisten]a anti-totalitar\ (fascist\ [i comunist\) din secolul 20. 2. Cooperare [i stimulare. Recunoa[terea pluralismului cultural [i literar este conceput\ ca un mijloc (`ntre altele) al elasticiz\rii percep]iei „altuia” [i al experien]ei literare de pretutindeni, influen]ei reciproce, `mbog\]irii mutuale, prin grefe, `mprumuturi [i adapt\ri. Totalitatea acestor rela]ii dezvolt\, pe de o parte, con[tiin]a particip\rii la o activitate comun\ `n cadrul unei culturi globale, pe de alta stimuleaz\ dep\[irea specificului izola]ionist [i restrictiv. Exemplul japonez este, `ntre toate, deosebit de elocvent pentru aceast\ tendin]\ de acumulare [i modernizare fecund\13. „Str\inul” devine nu „adversar”, ci partener, coleg [i confrate literar. Adversitatea, ne`ncrederea sau necunoa[terea reciproc\ fac loc colabor\rii pe scar\ tot mai `ntins\. ~ntr-o astfel de perspectiv\, rolul traducerilor cre[te enorm. El devine chiar esen]ial [i hot\r^tor. 3. Competi]ie [i emula]ie creatoare. Bine`n]eles, literaturile [i culturile na]ionale nu sunt chemate s\ dispar\, ci doar s\ se cunoasc\ [i s\ se stimeze reciproc, `n cadrul unei competi]ii libere, tot mai diversificate, de valori autentice. Respectul pentru orice fel de sensibilitate literar\ duce nu numai la forme variate de receptivitate deschis\, dar [i la stimularea virtualit\]ilor creatoare ale tuturor literaturilor. Alinierea docil\ la un canon oarecare, „eurocentric”, de pild\, – [i `n cadrul s\u la un canon „parizian” sau altul – nu mai poate fi posibil\. Egalitatea de fapt, recunoscut\ `n principiu `ntre

140

Adrian Marino

literaturile na]ionale, se continu\ `n mod firesc prin recunoa[terea [i stimularea unei egalit\]i de „[anse”. Competi]ia se reduce, la limit\, `ntre valorile literare individuale de pretutindeni, dincolo de orice discriminare ideologic\, estetic\, etnic\ sau lingvistic\. 4. Un nou umanism literar. Cultivarea „ideii de literatur\ universal\” – peste frontiere, bariere, restric]ii – echivaleaz\ cu recunoa[terea existen]ei umanit\]ii universale [i a literaturii sale ca bun al `ntregii omeniri. Ea ofer\ o imagine [i o idee mai larg\ asupra naturii [i societ\]ii umane, pune `n valoare c^t mai multe elemente comune ale umanit\]ii de pretutindeni. ~n acest mod, literatura universal\ poate s\ inspire o adev\rat\ solidarizare universal\. Ea se constituie `n primul r^nd la nivel literar, imaginar, emo]ional [i ideatic, dar se prelunge[te `n mod firesc [i `n sfera rela]iilor interumane. Literatura universal\, astfel `n]eleas\, are `n centrul s\u „omul universal” exprimat `n orice limb\, `n orice literatur\. Marele s\u erou literar este homo archetypus. Pe scurt, noua perspectiv\ comparatist\ propune un nou umanism f\r\ frontiere, `n perspectiva unit\]ii de atitudini, preocup\ri [i idei, care va fi cu certitudine specific\ secolului 21. Noua mentalitate umanist\ se `ntemeiaz\ pe recunoa[terea priorit\]ii [i superiorit\]ii tuturor valorilor [i intereselor umane universale. Lumea de m^ine nu va fi „cosmopolit\”, ci universal\ `n acest sens plin al cuv^ntului. (1991)

Pentru Europa

III. CULTURA EUROPEAN| – CULTURA DE „CENTRU”

141

1. Cultur\ de st^nga, de dreapta sau de centru ? Dou\ scurte l\muriri prealabile : 1. no]iunile de dreapta, st^nga [i centru sunt relative [i necesar conven]ionale ; sensul se precizeaz\ doar `n contexte clare, bine delimitate istoric ; 2. orient\rile culturale ce pot fi denumite de st^nga, dreapta [i centru au la baz\ op]iuni [i direc]ii ideologice [i politice specifice. Ne afl\m, de fapt, `n fa]a unor alternative ideologice-politice cu aspecte [i prelungiri culturale. La cinci ani de la „revolu]ie”, se poate pune deci, `n mod legitim, `ntrebarea deloc retoric\ : ce tip de cultur\ este preferabil ? ~n ce direc]ie urmeaz\ cultura rom^n\ s\ se `ndrepte ? S\ se dezvolte ? S\ fie cultivat\ [i sprijinit\ ? Ne afl\m, `n mod evident, la o r\sp^ntie. De r\spunsul dat depinde, pentru o lung\ perioad\, `ntreaga noastr\ `naintare [i politic\ a culturii. At^t cea oficial\, c^t mai ales cea particular\. S\ privim `ntreaga problem\, desc\rnat\, f\r\ fraze literar-eseistice (boala copil\riei publicisticii rom^ne libere), redus\ la esen]\. C^teva idei simple, clare [i distincte, sunt deci necesare. Ne men]inem voit `ntr-un cadru schematic pentru claritatea maxim\ a expunerii. Nu mai `ncape nici o `ndoial\ : am tr\it timp de decenii sub regimul unei culturi de „st^nga”. Efectele sale se fac [i azi sim]ite din plin. ~n m\suri legislative [i administrative. ~n deprinderi de limbaj [i de cli[ee. Notele cele mai evidente [i predominante sunt :

144

Adrian Marino

valorile colective, „comanda social\” [i normativele. De unde autoritatea ideii unice, centralismul, dirijismul, planificarea, controlul, uniformizarea, intoleran]a. Statul este [i r\m^ne marele patron-proprietar, marele „mecena”, marele administrator al culturii. Exist\ o clas\ conduc\toare [i o cultur\ conduc\toare : a nomenclaturii culturale. Ea exercit\ cenzura [i politica cultural\. {i a[a cum ordinea totalitar\ respinge pluralismul, frac]ionarea, diziden]a, tot astfel cultura de st^nga detest\, combate ([i, c^nd poate, pur [i simplu suprim\) pluralismul cultural, ini]iativa particular\, libertatea intelectual\. Cu toate urm\rile sale : expresia personalit\]ii, originalitatea, experimentul, ie[irea din norm\. Principiul crea]iei individuale neag\ `n esen]\ cultura de st^nga. Scriitorul [i creatorul liber profesionist sunt bestiile sale negre. Idealul culturii de st^nga este ca to]i oamenii de cultur\ s\ fie [i s\ r\m^n\ func]ionari de stat. Pentru a fi c^t mai bine `ncadra]i, dirija]i, supraveghea]i, controla]i, sanc]iona]i. Destui scriitori nu s-au eliberat `nc\ de astfel de m\suri [i deprinderi. Schimb\m cultura de st^nga pentru cea de dreapta ? A[a s-ar p\rea, dup\ o serie `ntreag\ de indicii. Dup\ o lung\ perioad\ de opresiune, reactualizarea sa este cu totul fireasc\. Care sunt valorile culturale ale dreptei ? ~n plan teoretic, no]iunile cheie sunt : cultul ira]ionalului, lichidarea spiritului critic, misticismul, spiritualismul, noua etic\, „omul nou”, mesianismul. La ele se adaug\ : cultul violen]ei, experimentalismul, aventura („vivere pericolosamente”), ortodoxismul fundamentalist, tr\irea, autenticitatea pe toate planurile. ~n domeniul politic : elogiul dictaturii (`n primul r^nd fasciste, dar [i... staliniste, vezi versiunea original\ a unei „Schimb\ri la fa]\ a Rom^niei”), lichidarea democra]iei pluraliste, parlamentare, respingerea radical\ a „Occidentului”, [i „Europei”, oroarea de masonerie [i, `n general,

Pentru Europa

145

respingerea oric\rei formule interna]ionaliste. Idealul este statul na]ional `nchis, etnicist, tradi]ionalist, autoritar, bazat pe o economie de tip agrar, antiindustrial. Accentele xenofobe, adesea antisemite, sunt [i ele frecvente. {i am putea continua. S\ nu uit, totu[i, celebrul, hitleristul Führerprinzip, care `n sfera filzofic\ [i cultural\ echivaleaz\ cu mistica exorbitant\ a „maestrului spiritual”, „profetic”, guru, care „`ndrum\” [i „salveaz\”, cu „filozoful-mitic”, ce se proclam\ – neinvitat [i imperios – profesorul de `n]elepciune al na]iunii... ~n Rom^nia s-a `nt^mplat deci, dup\ 22 decembrie, un fenomen cu totul firesc, inevitabil. ~ntreag\ aceast\ ideologie de dreapta a revenit masiv la suprafa]\. Mai mult : ea domin\ – [i de departe – cultura rom^n\ actual\. Cea intelectual\ `n primul r^nd. Ea a g\sit, la centru, un spa]iu gol. Exponen]ii s\i sunt filozofi, esei[ti, scriitori de mare valoare. Imposibil de contestat acest fapt : de la Nae Ionescu la Emil Cioran, de la Mircea Eliade la Constantin Noica. Dar acest lucru nu ne poate `mpiedica s\ vedem, `n fa]\, lucid [i realitatea : cu toate meritele lor considerabile, ace[ti autori sunt orice, numai mari profesori de democra]ie, pluralism [i liberalism n-au fost, nu sunt [i nu pot fi. Sub acest aspect, ei nu pot constitui reperele noastre culturale democratice, de centru. Sunt, foarte `n treac\t fie spus, autorul primei c\r]i rom^ne[ti despre Mircea Eliade, ap\rut\ cu greu `n condi]ii de dictatur\. N-am prejudec\]i de nici un fel. Dar c^nd v\d recent reeditate texte net antidemocratice, unele f\]i[ de extrem\ dreapt\, ale unor exponen]i ai acestei genera]ii, cu mari calit\]i, nimic de spus, dat^nd de prin 1940 ([i mai `nainte), `mi spun c\ delimitarea ideologic\ este necesar\. Unii se pot chiar `ntreba (naivi sau speria]i) : am sc\pat de un totalitarism cultural spre a ne `ndrepta spre un altul ?

146

Adrian Marino

~ntre aceste dou\ blocuri compacte, cultura rom^n\ de centru, firav\, intimidat\, izolat\, f\r\ mari tradi]ii actualizate, prins\ `ntre dou\ focuri, sub presiunea extremismelor de st^nga [i de dreapta, se afl\ `ntr-o pozi]ie foarte dificil\. Ea este slab\, mai `nt^i din cauza oscil\rii [i ambiguit\]ii oric\rui „centru” : din „st^nga” el pare de „dreapta”, privit din „dreapta”, el pare de „st^nga”. Valorile sale sunt pe de alt\ parte detestate din ambele direc]ii : echilibrul axiologic `ntre valori, liberalismul, pluralismul (cu toate urm\rile sale), umanismul, europeismul, convergen]a [i chiar sinteza dintre valorile na]ionale [i universale, ra]ionalismul [i spiritul critic, un anumit „bun sim]”, pe care extremi[tii `l dispre]uiesc ca „mic burghez”, adeziunea militant\ la drepturile omului [i cet\]eanului, nostalgia societ\]ii civile prin integrarea, participarea [i responsabilitatea direct\ a individului sunt [i r\m^n aspira]iile perfect legitime ale oric\rei societ\]i post-totalitare. Ele fac parte din `ns\[i fiin]a adev\ratului democrat. ~n Rom^nia, `n ]\rile din R\s\rit `n general, acest tip de g^ndire [i de cultur\ nu este, orice s-ar spune, nici perimat, nici epuizat, nici utopic. Mai mult : el reprezint\ o mare necesitate, o adev\rat\ alternativ\. Singura care se poate opune extremelor. Este adev\rat c\ tradi]ia g^ndirii „liberale”, la noi, nu are – nici pe departe – marele prestigiu al dreptei intelectuale. C\ {tefan Zeletin, E.Lovinescu [i ceilal]i n-au de fapt nici un ecou. C\, `n publicistica actual\, doar Alexandru George [i, intermitent, Alexandru Paleologu (cel din Desp\r]irea de Noica, dar [i din Souvenirs) ap\r\ valorile culturii de centru. Nu trebuie omis nici Iordan Chimet. G.D.S. poate fi considerat, `n linii mari, de aceea[i orientare. {i totu[i, o alegere trebuie f\cut\. ~ntre dou\ totalitarisme culturale, singur\ cultura de centru

Pentru Europa

147

reprezint\ libertatea spiritual\, adev\rul democratic [i integrarea real\ `n Europa. Aceast\ Rom^nie este idealul nostru [i nu alta. (1992)

148

Adrian Marino

2. Din nou : stânga, centru sau dreapta ? Pe Mircea Vulc\nescu l-am cunoscut – acum, c^nd `mi amintesc, dup\ mai bine de patru decenii – `n `mprejur\ri de-a dreptul... suprarealiste. Scena s-a petrecut `n `nchisoarea de la Aiud, `n 1951. ~ns\ nu oricum, ci la... baie, sub un du[. Omul era `nalt [i foarte masiv, cred c\ suferea `ngrozitor de foame, ajunsese aproape un schelet cu falduri de piele `ncre]it\. Dar altceva m-a izbit, impresie consolidat\ [i ulterior : ]inuta sa stilizat\, u[or hieratic\, preocupat de efecte tulbur\toare chiar [i `n situa]ii limit\. Stilul Nae Ionescu `i intrase parc\ `n s^nge. I-am pus sub du[ (`mprejurarea pare absurd\) o `ntrebare esen]ial\, despre cei ce tr\iesc p^n\ la cap\t o experien]\, o existen]\, sau cam a[a ceva, tem\ pe care o adusese `n discu]ie. Mi-a r\spuns c\ el [tie pe cineva. {i c^nd m-am `ntors (tot sub du[) s\-l `ntreb : „Dar cine este ?”, Mircea Vulc\nescu disp\ruse spre marea mea consternare. ~ntrebarea a r\mas f\r\ r\spuns, enigmatic\ [i tulbur\toare, p^n\ la cap\t. Adic\ p^n\ azi. L-am mai `nt^lnit de dou\-trei ori, foarte fugitiv, `n curte, la plimbare, c^nd abia puteam schimba c^teva cuvinte. Ultima dat\, cred c\ `n toamna sau iarna lui 1951, c\ci purta palton, apari]ia sa era [i mai greu de uitat : se plimba absent, mecanic, epuizat vizibil, cu o batist\ alb\ la gur\. S\ se apere de microbi, probabil, `n... ambian]a pestilen]ial\ a Aiudului. Cred c\ f\cuse o

Pentru Europa

149

fobie, o fixa]ie. L-am comp\timit sincer. Apoi nu l-am mai v\zut niciodat\. Mi-am reamintit toate acestea ([i multe altele) citindu-i ultima carte : Nae Ionescu. A[a cum l-am cunoscut (Bucure[ti, Humanitas, 1992, 174 p.) Document memorialistic important, f\r\ `ndoial\. Dar inegal, amestec de analize [i m\rturii esen]iale, al\turi de multe detalii anodine [i nesemnificative, de anecdote oarecare [i scene nelegate `ntre ele, insuficient elaborate. Uneori se simte [i o anumit\ discre]ie voit\. Alteori, efectul rememor\rii este predominant, `n dauna stiliz\rii [i organiz\rii finale a manuscrisului. Este vorba, `n mod evident, de o prim\ redactare r\mas\ imperfect\. Dar [i `n acest stadiu textul va face, nu m\ `ndoiesc, referin]\. Dou\ „capitole”, mai ales, sunt de prim ordin : o analiz\ lucid\, obiectiv\, a „mi[c\rii legionare” [i o sintez\ a ideilor politice esen]iale ale lui Nae Ionescu. Sensul discret apologetic [i chiar de reabilitare nu lipse[te. Expuneri limpezi, scrise de un profesionist al ideilor, care oblig\ la delimit\ri tot at^t de limpezi. Orient\rile mele sunt radical deosebite. Le-am expus, de cur^nd, `n aceea[i ordine de idei, `ntr-un mic articol : Cultur\ de st^nga, de centru sau de dreapta ? din Tribuna Ardealului (nr. 53, 15 aprilie a.c.) reprodus `n vreo dou\-trei publica]ii centrale [i marginale, comentat `n Timpul [i `n alte locuri. Notez toate acestea doar pentru a ilustra „miza” dezbaterii. Ea este considerabil\. Esen]ial\. Ce Rom^nie post-ceau[ist\ urm\rim : de st^nga, de centru sau de dreapta ? Nimeni nu se poate sustrage de la aceast\ `ntrebare [i responsabilitate fundamental\. Nu insist asupra capitolului „legionar” [i al rela]iilor lui Nae Ionescu cu „Mi[carea”. Ea revine, `ntr-un fel, `n mod inevitabil la suprafa]\. Se poate re]ine, `n trecere, [i faptul c\ `n Gazeta de Vest (Timi[oara) se reediteaz\ chiar [i articole pur

150

Adrian Marino

legionare de... C.Noica, din perioada 1940. I se face un serviciu ? Nu cred. Analizele lui Mircea Vulc\nescu privesc influen]ele interne (oameni politici, industria[i, Carol II, Mare[alul Antonescu) [i „externe” : Germania hitlerist\, dar, se pare [i... Uniunea Sovietic\. Un argument ar fi, `ntre altele, c\, „[eful mi[c\rii muncitore[ti s-ar fi refugiat la Moscova, dup\ e[ecul ac]iunii sale, ceea ce `ns\ pare dubios” (p.85). {tirea, `ntr-adev\r, nu se confirm\. Dimitrie Groza, c\ci despre el este vorba, s-a refugiat dup\ 1940 `n Germania. L-am `nt^lnit `n fabric\ (strungar) la Aiud. Mi-a povestit c\ a fost un timp de]inut ca „prizonier special”, Sonderhäftling (dac\ am re]inut bine) `n `nchisoarea Spandau de l^ng\ Berlin. C^nd [i cum a revenit `n ]ar\ nu mi-a mai spus. Am p\strat o foarte bun\ imagine : distinc]ie [i demnitate personal\, ]inut\, o lini[te superioar\. Era, f\r\ `ndoial\, un tip „rasat”, f\r\ nimic „proletar” `n el. Mi-a l\sat uneori s\ `n]eleg, cu o vag\ ironie, c\ era `n aten]ia favorabil\ a... autorit\]ilor. Este una din cele dou\-trei figuri legionare care mi-au r\mas pl\cut `n memorie. Altele nu. Deloc. Exact\, `n esen]\, mi se pare mai ales analiza „structurii mi[c\rii” (grupul `ntemeietorilor, mica burghezie, muncitori, intelectuali), chiar dac\ nu complet\. Unde pot fi totu[i clasa]i, de fapt, elevii, studen]ii, tinerii `n general, care au dat „efectivele” cele mai mari de de]inu]i legionari ? Dar s\ r\m^n doar pe terenul strict al ideilor politice. ~n acest punct, desp\r]ire net\, limpede, total\ [i definitiv\. Nae Ionescu, `n viziunea lui Mircea Vulc\nescu, apare a[a cum a fost `ntr-adev\r : un ideolog radical de extrem\ dreapt\, de o real\ personalitate [i distinc]ie intelectual\ [i un adept convins al statului totalitar. C\ acesta era de „dreapta” [i nu de „st^nga” nu m\ consoleaz\. Nu mai vreau, foarte simplu spus, dar ferm [i irevocabil, nici un fel de stat totalitar :

Pentru Europa

151

nici de dreapta, nici de st^nga. Exprim o aspira]ie strict democratic\, legitim\, conform\ [i cu `ntreaga ordine interna]ional\ actual\. Deci, chiar `n termenii memorialistului, Nae Ionescu a fost un „reac]ionar de extrem\ dreapt\ `n tehnica politic\” (p.91). El se declarase „pentru controlul permanent al partidului, `n]eles ca organ de contact cu ]ara [i ca organ de control al aparatului administrativ de execu]ie, substituit parlamentului – asupra guvernului” (p.90). Oricine vede identitatea doctrinar\ total\ cu politica P.C.R., cu ideea statului totalitar, respectiv cel comunist-ceau[ist. „Atitudinea f\]i[... antidemocratic\” (p.9) a lui Nae Ionescu `l orienta spre „na]ionalism-socialism”, spre hitlerism, opus „societ\]ii aritmetizante, a perioadei democratice, `n agonie” (p.141). Viziune total gre[it\, `n treac\t fie spus : democra]ia occidental\, `ndeosebi cea anglo-saxon\, n-a fost nici `nainte, nici `n perioada r\zboiului, nici dup\, nici azi, mai ales, „`n agonie”. Dovad\ c\ ea a `nvins, cel pu]in pe plan politic [i economic, sistemul comunist. Dar iat\ [i imaginea statului totalitar rom^n `n concep]ia lui Nae Ionescu. O lu\m iar de la cap\t ? „I se p\rea c\ singur\ comunitatea spiritual\, religioas\, poate justifica comunitatea politic\ de destin, [i ]ara unde vedea el posibil\ realizarea deplin\ a na]ionalismului socialist era mai ales R\s\ritul [i Sud-estul european, [i mai ales Rom^nia, unde scindarea apusean\ a individului de grup este `nc\ superficial\ [i unde se poate `nf\ptui o comunitate spiritual\ deplin\, pe plan religios, a societ\]ii politice, poporul fiind `n `ntregime ortodox” (p.142). C\ Mircea Vulc\nescu nu asimilase deloc acest fundamentalism multilateral dezvoltat o dovede[te `ntre altele (inclusiv atitudinea sa politic\) [i constatarea c\ nu este vorba, de fapt, dec^t – aten]ie ! – de o „fantomatic\ re`ntoarcere la comunitatea de destin

152

Adrian Marino

dup\ care (Nae Ionescu, n.n.) alergase” (p.62). Drept urmare, erau respinse, `n mod radical, „universul [i valorile epocii moderne, pe care o detesta” (p.75). Descartes [i Iluminismul, democra]ia [i liberalismul (p.91) figurau pe lista sa neagr\. Aceste valori esen]iale – `ntr-o form\ sau alta – `[i p\streaz\ `ns\ mereu actualitatea. S\ nu uit\m nici refuzul „ispitei occidentalizante” (p.80), deci „Europa” [i nici idealul „dezrobirii rom^ne[ti de scoria tiparelor str\ine” (p.61). La acest capitol, Nae Ionescu ne apare ca un super-junimist, adversar ireductibil al „formelor f\r\ fond”. El visa „s\ scoat\ ]ara de pe f\ga[ul pe care i-l croise, de aproape un secol, liberalismul, readuc^nd Rom^nia `n matca dezvolt\rii ei fire[ti” (p.55). Deci, din nou, regresiune [i utopism conservator, pur reac]ionar. Cum pot fi `ntoarse din drum etapele istoriei care sunt totdeauna ireversibile ? Este de mirare c\ Mircea Vulc\nescu nu [i-a consolidat aceste constat\ri [i observa]ii [i cu citate din Roza V^nturilor (Bucure[ti, Editura na]ional\, 1937). Admir^nd stilul jurnalistic, pur ideologic, limpede, concis [i uscat al acestei vestite culegeri – `n total\ contradic]ie de altfel cu dilatarea verbal\ descusut\ [i adesea literaturizarea ideologic\ actual\ – am f\cut din nou o serie de confrunt\ri [i sondaje. Ceea ce m-a surprins acum mai mult dec^t alt\dat\ a fost nu at^t antidemocratismul [i antiparlamentarismul declarat („Parlamentarism ? Nu”, p.273), c^t dogmatismul agresiv [i intolerant, utopia [i contradic]ia flagrant\ dintre premise [i concluzii. Oric^t ar fi elogiat Nae Ionescu „contrazicerea” [i lipsa de „sistem”, unele incongruen]e mi se par destul de grave. Chiar foarte grave pentru un „filozof”. S\ lu\m foarte pe scurt [i `n ordine aceste „n\isme” triste [i gre[ite : 1. Programul, redus la ultima esen]\, este de o utopie total\, o pur\ fantasmagorie ideologic\, pro-

Pentru Europa

153

fund reac]ionar\ : „O decuplare a noastr\ de politica mondial\ : o `nchidere a noastr\ c^t mai departe `mpins\ (sublinierea lui N.I., n.n.) `n grani]ele noastre ; o luare `n considera]ie a realit\]ilor rom^ne[ti, o sc\dere provizorie a standardului de via]\ la nivelul acestor realit\]i [i a[ezarea temeiurilor unui stat ]\r\nesc de structur\ ]\r\neasc\, singura form\ `n care noi putem cu adev\rat tr\i dup\ indica]iile firii noastre [i singura care poate `ng\dui o adev\rat\ [i complet\ rodire a puterilor rasei noastre” (pp.286-287). Izola]ionism, anti-occidentalism, autarhie, subdezvoltare, „]\r\nism” (deci nu burghezie, clase mijlocii, industrie etc.), rasism, nimic nu lipse[te (articol din 1932). Numeroase pasaje condamn\ f\r\ apel [i „formele arbitrare” (p.213), formele importate, „toat\ falsitatea [i artificialitatea culturii rom^ne, de aproape 100 de ani `ncoace” (de exemplu, pp.216-217). Or, tocmai `n acest punct apare din nou utopia, dar [i o grav\ contradic]ie... filozofic\. Mai bine spus : logic\. Ea este cam... ciudat\ la un „logician” brevetat... 2. Dac\ este foarte adev\rat c\ „toate se leag\ `n lumea asta [i formeaz\ sistem” (p.261), dac\ exist\ `ntr-adev\r o „lege” a „corela]iei” (p.215), ceea ce este iar\[i incontestabil, cum se mai poate imagina o Rom^nie integral [i ermetic sustras\ „corela]iei” cu realit\]ile europene inevitabile ? Cum poate fi ]ara noastr\ complet izolat\ de „corela]iile [i structurile” (p.301) lumii contemporane ? Peste tot se face la Nae Ionescu elogiul proceselor organice. {i totu[i, o g^ndire ce se vrea consecvent [i ostentativ „organic\” [i „realist\” se dovede[te, dimpotriv\, profund irealist\. O Rom^nie care s\ nu ]in\ seama nici de influen]e, nici de legile imita]iei, nici de raportul interna]ional de for]e, nici de dinamica integr\rii europene, este o pur\ imposibilitate. Integrarea Rom^niei `n Europa este, deci, nu mai pu]in, un

154

Adrian Marino

proces firesc, „organic”. El nu poate fi `mpiedicat [i interzis dec^t pe cale „mecanic\” (p.300). Respectiv, prin metode poli]iene[ti, teroriste, totalitare. Adic\ tocmai prin metodele aplicate `n Rom^nia de aproape cinci decenii `ncoace... S\ le continu\m de dragul... „firii noastre” ? De sus [i p^n\ jos, prin urmare, ilogism [i contradic]ie flagrant\. C^t prive[te importul „formelor”, singura solu]ie cu adev\rat organic\ r\m^ne tot cea `ntrev\zut\ de E.Lovinescu : import inevitabil de „forme”, care – `n timp – [i, mai ales, `n condi]ii de stabilitate, continuitate [i dezvoltare democratic\ – `[i vor genera [i „fondul” corespunz\tor. Toat\ abilitatea politic\ va consta doar `n a organiza [i stimula acest proces istoric. El va fi reluat tot mai mult [i `n epoca noastr\. Este singura solu]ie lucid\, realist\ [i constructiv\ posibil\. C\ „dreapta” actual\ reia `n forme degradate toate ideile lui Nae Ionescu nu este `ns\ deloc de mirare. Exist\ un „sistem” al ideilor de „dreapta”, dup\ cum exist\ [i unul de „st^nga”, ambele cu logica lor intrinsec\. Faptul este de `n]eles. Numai c\ mai exist\ [i un al treilea „sistem” : cel de „centru” al c\rui partizan declarat sunt (nu numai eu, de altfel), chiar dac\ `nc\ `n net\ minoritate [i inferioritate. {i dac\ am un regret este c\ ideologia de „centru”, liberal\, democratic\, pluralist\, ra]ionalist\, individualist\, „european\” etc. etc., este `nc\ pu]in prezent\, combativ\ [i eficient\ `n confruntarea ideologic\ actual\. (Reviste ca Sfera politicii [i, recent, Polis sunt promi]\toare). {t.Zeletin sublinia aceast\ caren]\ a liberalismului rom^nesc `nc\ din anii treizeci. O ideologie rom^neasc\ de centru este [i r\m^ne vital\ pentru viitorul democra]iei rom^ne, prins\ `ntre dou\ totalitarisme agresive, deloc disp\rute. N-ar trebui s\ uit\m niciodat\ [i `n nici o `mprejurare aceast\ necesitate esen]ial\. (1992)

Pentru Europa

IV. ASPECTE DOCUMENTARE ROMÂNE{TI

155

1. „Luminile” române[ti [i descoperirea Europei La sf^r[itul secolului 18 [i la `nceputul lui 19, intelectualitatea rom^neasc\ face o adev\rat\ „criz\” de con[tiin]\ european\. Primele semne de solidarizare spiritual\ cu civiliza]ia, cultura [i istoria occidental\, cu ideile [i valorile sale, cu stilul [i concep]ia sa de via]\ dateaz\ din aceast\ epoc\. Aspira]ia de a pleca „`nl\untru” – cum se spunea pe atunci – era direct\ [i invincibil\ ; nevoia de a fi `n „Europa”, de a o aduce la noi acas\, acut\ [i imperioas\. Aceast\ no]iune magic\ avea un con]inut global : admira]ie [i complex de inferioritate, emula]ie [i invidie, speran]\ [i revolt\, ideal [i integrare, dorin]\ de progres, regenerare [i reabilitare. Adev\rat\ muta]ie spiritual\, moment crucial al istoriei con[tiin]ei rom^ne[ti [i care se confund\ cu prima sa faz\ de modernizare, descoperirea Europei de c\tre „Luminile” rom^ne[ti pune o problem\ esen]ial\ de istorie cultural\ [i comparat\ [i a ideilor. Produs al unor „influen]e”, al unor cauzalit\]i istorice ? F\r\ `ndoial\. Realitatea este `ns\ mai complex\ [i mai profund\ [i ea trebuie semnalat\ [i istoricilor [i comparati[tilor str\ini care `nc\ ignor\ (din lipsa unei document\ri adecvate) destinul ideii europene `n aceast\ parte a continentului 1 : p\trunderea „Luminilor” europene nu constituie numai un fenomen de contaminare [i circula]ie ideologic\-literar\, de influen]\, adaptare [i remodelare,

158

Adrian Marino

ci [i de adev\rat\ osmoz\ [i cataliz\ spiritual\. Luminile europene au fost `ntr-adev\r fecunde [i creatoare [i `n spa]iul spiritual [i cultural rom^nesc, deoarece ele determin\ revela]ia propriei noastre fiin]e, ne dezv\luie pe noi `n[ine `n fa]a propriei noastre con[tiin]e. Luminile europene ajut\ `n mod hot\r^tor spiritul rom^nesc s\-[i descopere propria identitate, s\-[i formuleze propriile aspira]ii, convingeri [i dimensiuni europene. El are dintr-odat\ revela]ia fiin]ei [i con[tiin]ei sale europene. Exponen]ii culturali ai poporului rom^n simt [i proclam\ f\r\ emfaz\, dar cu energia unei certitudini absolute, un fapt `ntr-adev\r tulbur\tor : de a fi europeni, a fi „`n Europa”, a vorbi o „limb\ european\”, a tr\i `ntr-o „]ar\ european\”. Dac\ se poate cita undeva, `n sud-estul european, o asimilare `ntr-adev\r total\ [i `n profunzime a acestui aspect al spiritului Luminilor, cu greu s-ar g\si un exemplu mai concludent dec^t cel rom^nesc. Doar `n spa]iul neohelenic se mai poate `nt^lni o asemenea asimilare, efervescen]\ [i fervoare. Acest fenomen formeaz\ o not\ esen]ial\ [i original\ a Luminilor rom^ne[ti, preciz^ndu-le adev\rata fizionomie `n istoria comparat\ a iluminismului european. Realitatea fundamental\ a epocii este urm\toarea : pentru ilumini[tii rom^ni, „Europa” nu constituia `n mod esen]ial o no]iune geografic\ sau geopolitic\, ci una cultural\, un pol spiritual. El exprim\ valori, crea]ii [i tendin]e ideologice originale ; o nou\ cultur\ [i literatur\ ; noi [i `naintate institu]ii politico-sociale ; realizarea unui `nalt nivel de progres, cultur\ [i civiliza]ie. Dar mai presus de toate, acest concept era legat de convingerea – tot mai r\sp^ndit\ – c\ „Europa” radiaz\ [i d\ impuls unui proces cultural nou, calitativ deosebit de tot ceea ce rom^nii au cunoscut p^n\ atunci. Sensul s\u echivaleaz\ cu o adev\rat\ ruptur\, muta]ie [i „revolu]ie” spiritual\.

Pentru Europa

159

„Europa” avea deci toate caracterele unui „model” cultural `n accep]iunile sale fundamentale : 1) ideal normativ, de „idee-for]\”, care propune modele, exemple, c\i de urmat, imitat, asimilat ; 2) sistem ideologic, ce organizeaz\ `n mod unitar, conform unei structuri de baz\, toate datele care intr\ `n sfera sa de ac]iune ; 3) schem\ teoretic\, abstract\, autonom\, ce func]ioneaz\ conform „logicii” sale interioare, chiar dac\ imaginea nu ]ine seama de toate datele realit\]ii occidentale2. Ideea european\ func]ioneaz\ `n mod unitar `n toate ]\rile rom^ne[ti, cu particularit\]i regionale specifice, dar `n cadrul aceluia[i sistem de g^ndire. Modul cum rom^nii descoper\, adapteaz\ [i formuleaz\ propria lor imagine despre „Europa”, printr-un act de adeziune spiritual\ spontan\, constituie `nsu[i modul de func]ionare al acestui „model european”. S\-l urm\rim pe texte [i documente, `n general uitate sau pu]in cunoscute. Studiul Iluminismului rom^nesc are nevoie `n mod esen]ial de o nou\ [i direct\ lectur\ a izvoarelor3. Ele rectific\ multe scheme, generalit\]i neverificate, expuneri didactice dep\[ite, repeti]ii de locuri comune. Numai o hermeneutic\ `n ad^ncime a textelor poate regenera [i clarifica `ntreaga problem\ a Iluminismului rom^nesc, care-[i a[teapt\ `nc\ adev\rata sintez\. Ea nu poate fi elaborat\ dec^t pe baze comparatiste [i prin metode de istorie a ideilor. * Frecven]a mult mai mare a contactelor directe [i indirecte (lecturi, traduceri, c\l\torii, activitatea institu]iilor de `nv\]\m^nt, a profesorilor str\ini, ambian]a intelectual\ mult mai „deschis\” [i „cosmopolit\” a influen]ei fanariote etc.) face ca „modelul european” s\ se precizeze [i s\ se afirme cu putere mai `nt^i `n ]\rile rom^ne[ti, Moldova [i Muntenia, la sf^r[itul

160

Adrian Marino

secolului 18. Idealul european rom^nesc apare sub forma no]iunii [i imaginii „Apusului luminat”, ceea ce dovede[te `nc\ de la `nceput con]inutul tipic iluminist al acestei formule. Ea se men]ine neschimbat\ [i `n secolul urm\tor, admirator integral al „apusului luminat al Europei”4. De la aceast\ „lumin\” spiritele rom^ne[ti preiluministe [i iluministe se revendic\ de la primii lor pa[i : „Dasc\lii Europei – scria Ien\chi]\ V\c\rescu `n 1794 – sunt oameni vrednici [i de laud\”5. ~n 1798, arhimandritul Grigore, un lupt\tor pentru introducerea limbii rom^ne `n c^nt\rile biserice[ti, are urm\toarea imagine global\ ([i foarte laic\) despre Europa, care-i inspir\ elogii entuziaste : „Oamenii Evropei au minte ascu]it\, sunt nepreget\tori [i viteji ; [i cum `ntr-`nsa s-au n\scut at^]ia `n]elep]i, atâ]ia puitori de pravile, doftori, ritori [i voevozi ale[i, carii au domesticit, au `nv\]at [i au biruit pre toate celelalte neamuri ale lumii cu puterea min]ii lor, a limbii [i a m^inii ; `ntr-`ns\ au `nflorit [i `nfloresc [tiin]ele, me[te[ugurile, bunele obiceiuri [i buna nemurire ; [i cum c\ iaste cu cuviin]\ ca aciast\ Evrop\ s\ se numeasc\ podoaba lumii”6.

C\ ne afl\m `n fa]a unei adev\rate defini]ii ne varietur, al unui topos ideologic bine constituit, o dovede[te [i un text dintr-o cronic\ a lui Naum R^mniceanu, scris\ c\tre 1800. Prestigiul teoretic al Europei era at^t de mare `nc^t umplea de admira]ie p^n\ [i „marea cuviin]\ a zidirilor Evropii” (pe care autorul nici nu le v\zuse). Acest continent : „Asemenea cov^r[e[te [i cu mul]imea nenum\rat\ a oamenilor `ntru care totdeauna au str\lucit darurile fire[ti [i la bunele obiceiuri, [i la [tiin]a `nv\]\turilor [i la iscusin]a armelor [i la tot lucrul cel de folos `n via]a oamenilor ; s-au aflat `n Evropa mai toate me[te[ugurile, [i mai v^rtos cea mai mare laud\, – tabla cor\biilor care cu degetul arat\ ascu]irea min]ii evropenilor, tipariul s-au aflat `n anul 1440 de la Hr.,

Pentru Europa

161

praful de pu[c\ de oarecare Berhold la leat 1390, cum [i organele cele de r\zboi”7.

C^nd atinge coarda liric\, ideea inspir\ ode precum lui Paris Mumuleanu : „Tineri, b\tr^ni, `ndemn^nd, Patria s-o folosim La izvor nou alerg^nd {tiin]e s\ dob^ndim. Pild-avem pe europei

Ast\zi s-au descoperit Un izvor prea minunat” etc.8. Momentul urm\tor – al lui Dinicu Golescu – este crucial. El este al revela]iei entuziaste [i instructive a Europei, al marilor satisfac]ii intelectuale [i patriotice, al aspira]iilor verificate peste a[tept\ri – pe teren [i sur le vif – confirmate zi de zi prin simpl\ plimbare `n „ailvagen”. ~nsemnare a c\l\toriii mele este tipic\ pentru satisfac]ia intelectualului rom^n, care g\se[te `n „Evropa” numai „`nlesnire”, adic\ civiliza]ie, cultur\, ordine, progres, dreptate, confort. Pe scurt, tot ceea ce acest boier patriot ar fi dorit s\ g\seasc\ [i `n ]ar\, la Gole[tii s\i [i peste Olt. Din aceast\ cauz\, Europa, pentru Dinicu Golescu, nu are numai o dimensiune material\, ci mai ales una spiritual\. No]iunea exprim\ `n acela[i timp [i toate virtualit\]ile rom^ne[ti ale bunului sim] natural, ale omeniei, echit\]ii [i iubirii de ]ar\. Europa, `n spiritul acestui patriot rom^n avid de „luminare”, este [i r\m^ne, prin defini]ie, o posibilitate permanent\ de exemple [i solu]ii. Obsesia sa european\ va produce o adev\rat\ tensiune [i frenezie imitativ\, consumat\ abstract, asemenea unei idei incandescente. Logica patriotic\ a „modelului” european se generalizeaz\ [i ea devine tot mai imperativ\. Ce poate fi mai firesc, atunci c^nd `]i iube[ti ]ara, dec^t s-o vezi luminat\ ? {i dac\ „lumina” este valoarea suprem\ nu

162

Adrian Marino

constituie un act de bun sim] [i de evident\ necesitate, de economie inteligent\ de for]e, de a o lua direct de la surs\ ? De acolo unde ea izvor\[te mai puternic [i este mai str\lucitoare dec^t oriunde ? Acest mod de argumentare este tipic ilumini[tilor rom^ni [i el se reg\se[te, `n zeci de variante, la poe]i [i „lumin\tori” profesioni[ti, la oficialit\]i, `n pres\ [i literatur\. To]i vor s\ lumineze na]ia rom^neasc\ : „Negura s\ dep\rteze Ci dimult se-au r\sp^ndit P’acest continent sl\vit.”

Era convingerea naiv exprimat\, dar autentic\ [i ad^nc\, a unui versificator obscur, G.Stihi9. Ea este `ns\ a epocii, a curentului iluminist `ntreg, plin de admira]ie pentru „luminata Europ\”10, `n cadrul c\reia con[tiin]ele rom^ne[ti `n]eleg s\ se integreze [i s\ ac]ioneze. Nu cu ostenta]ie, nici cu umilin]\, nici prin uitarea calit\]ii de rom^n. Ci din patriotism [i pur\ obiectivitate, din convingerea c\ na]iunea nu se poate dezvolta spiritual dec^t printr-o astfel de orientare european\. Con[tiin]a literar\ a epocii se revendic\ de la acela[i model, care `ncepe s\ inspire [i s\ legitimeze `ntreaga activitate a traduc\torilor, a animatorilor teatrului na]ional etc. Programul lor este identic cu al „europenilor”, al „Europei luminate” (texte din 1829-1830)11. Acest ideal european constituie `n Principate prima form\ de manifestare a spiritului iluminist rom^nesc. La `ntrebarea esen]ial\ : cum putem fi „europeni”, r\spunsul este unul singur : prin „luminare”. Reciproca este [i ea la fel de valabil\, „luminarea” fiind ideologia fundamental\ a `nceputurilor culturii [i civiliza]iei rom^ne[ti moderne. ~n con[tiin]a ilumini[tilor rom^ni, Europa a ajuns la acest prodigios grad de „luminare” datorit\ unui proces istoric ascendent, propriu virtualit\]ilor [i condi]iilor sale de dezvoltare. Europa este „luminat\”

Pentru Europa

163

fiindc\ epoca, `nsu[i sensul de evolu]ie al spiritului [i culturii sale determin\ [i `ncurajeaz\ difuziunea „luminii”. Europa este luminat\ fiindc\ veacul `n care „lumina” sa devine evident\ este el `nsu[i „luminat”. Cu alte cuvinte, istoria european\ a ajuns la o etap\ `n care „lumina” constituie nota sa specific\ [i imanent\, con]inutul esen]ial, tr\s\tura dominant\. Europa, pentru to]i ilumini[tii no[tri, tr\ie[te `ntr-un „veac luminat”. Sub aceast\ dimensiune temporal\ este ea cunoscut\ `nc\ de la primele contacte [i la fel va r\m^ne `n continuare. Orientarea apusean\ a culturii rom^ne extinde „luminile veacului” asupra `ntregului s\u con]inut. „Europa”, „lumin\” [i „progres” devin `n felul acesta no]iuni nu numai solidare dar [i sinonime. A fi neeuropean echivaleaz\ cu a fi „neluminat”, spirit retrograd, du[man al progresului, nepatriot etc. Este evident c\ orientarea spiritual\ european\ constituie structura de baz\ a con[tiin]ei rom^ne[ti a epocii. Nu o form\ ideologic\ de imita]ie, ci `nsu[i con]inutul [i forma aspira]iilor fundamentale cele mai generale ale spiritului rom^nesc pe `ntreaga durat\ a perioadei iluministe. „Veac luminat” vrea s\ spun\, `n diferite variante, [i veac al „[tiin]ei”. Noua accep]ie apare pentru prima dat\ `n cultura rom^n\ `n aceast\ epoc\, semn c\ mentalitatea medieval-teologic\ `ncepe s\ sl\beasc\. „Lumina” veacului este produsul laiciz\rii, al spiritului critic `n plin\ expansiune, concep]ie pe care „despotismul luminat” o oficializeaz\. ~n lupta sa `mpotriva ignoran]ei, prejudec\]ilor [i supersti]iilor, jozefinismul transmite intelectualilor rom^ni urm\torul mesaj : „Orice patriot cu g^nd bun consider\ acest veac ca baz\ pentru ridicarea [tiin]elor”12.

Teza, formulat\ pentru rom^nii din Banat `nc\ din 1776, voia s\ justifice politica [colar\ a imperiului habsburgic. Ea este `ns\ tipic\ [i tendin]elor de luminare din Principate, care se revendic\ de la

164

Adrian Marino

acela[i principiu. ~n 1836, P.Poenaru, deschiz^nd anul [colar la „Sf.Sava”, f\cea la o distan]\ de peste jum\tate de veac declara]ii identice `n spirit [i liter\ : „M\ria Sa v\ `ncurajeaz\ a v\ face vrednici de o nou\ epoc\, str\duindu-v\ a v\ p\trunde de duhul veacului de acum, care este duhul [tiin]ei, al lini[tei, al iubirei de oameni, al supunerii c\tre pravil\ [i obl\duitori etc.”13.

Noua defini]ie este plin\ de urm\ri [i ea duce la modificarea tuturor no]iunilor fundamentale [i chiar la r\sturnarea `ntregii sc\ri de valori tradi]ionale. Una este s\ spui ca Dionisie Eclesiarhul : „Un veac fericit era...” sub domnitorul Al.Ipsilanti, `n `n]elesul c\... bucatele erau ieftine (spre convingere se dau [i pre]urile) – [i asta despre anul 1775 14, anul importantei reforme [colare a domnitorului amintit – [i alta s\ scrii ca Filaret, episcop de R^mnic, `n Mineiul pe luna mai din 1780 : „auritul veacul nostru ce curge”15, `n noul s\u `n]eles cultural [i ideologic. Explica]ia este simpl\ : unul nu citise dec^t c\r]i biserice[ti, cel\lalt consultase [i citase [i Enciclopedia francez\. Dou\ culturi, dou\ mentalit\]i, dou\ stiluri de a g^ndi. Una este s\ r\sfoie[ti Vie]ile sfin]ilor [i alta s\ cite[ti traducerea manuscris\ a lui Oxenstiern, unde exist\ [i un paragraf „Pentru haractirul veacului nostru”16. C^t prive[te pe Gh. Laz\r, acesta avea `n biblioteca sa c\r]i care tratau tocmai aceast\ problem\ : Lorenz Hübner, Der philosophische Geist unsers Jahrhunderts (München, 1781)17. Pentru `nt^ia dat\ apare `n felul acesta `n cultura rom^n\ con[tiin]a unui adev\rat „salt calitativ” pe plan spiritual ; pentru prima dat\ se formeaz\ convingerea c\ istoria face efectiv schimb\ri de con]inut, c\ ruperea de trecut nu este absurd\ [i arbitrar\, ci necesar\ [i pozitiv\, motivat\ de idealuri ce se impun `n mod evident [i cu toat\ autoritatea ; pentru `nt^ia dat\ istoria cap\t\ la rom^ni dimensiune [i durat\

Pentru Europa

165

spiritual\, `n care etapele nu mai sunt fixate de cronologia domniilor, ci de idei [i de schimbarea lor. C^nd Gh.Laz\r scria : „Iat\ o epohie noao, o `nt^mplare str\lucitoare”18, la fel C.Conachi : „Un nou veac se de[chide supt ochii no[tri”19, con]inutul „veacului” nu mai este cronic\resc, tradi]ional. El exprim\ intui]ia [i no]iunea unei noi realit\]i spirituale `n plin\ desf\[urare, sentimentul particip\rii la o nou\ faz\ istoric\, la un moment revolu]ionar al istoriei ideilor europene intuit cu deplin\ exactitate. Aceast\ orientare se observ\ nu numai la exponen]ii {colii ardelene, care vorbesc cei dint^i de „veacul luminat”, ci [i la to]i ilumini[tii rom^ni, p^n\ la pa[opti[tii revolu]ionari din Principate. D. }ichindeal, `n 1808, era con[tient de „vremile [i ]ircumstan]ele acestui veac”20. Asemenea lui D. Obradovici – care considera veacul 18 „fericit”, deoarece „razele `nv\]\turii [i filozofiei ajung p^n\ la grani]ele t\t\re[ti”21 – fabulistul b\n\]ean scrie c\ : „Acum au `nceput popoarele ca din somn a se de[tepta...”22 Ideea „de[tept\rii” `[i face deci apari]ia [i ea va avea, dup\ cum vom vedea, un ecou considerabil. Petru Maior era indignat la r^ndul s\u c\ episcopul Bob saboteaz\ tip\rirea multor „plase de c\r]i”. {i asta c^nd ? „~ntru acest veac prea luminat !”23. I.Budai-Deleanu `[i justific\ Lexiconul rom^nescnem]esc (1818) cu argumentul, dup\ el hot\r^tor, c\ „toate neamurile Europei, care au f\cut cel mai `nt^i pas c\tr\ cultur\, mai `nt^i de toate s-au grijit de lexicon `ntru limba sa” 24. „Au sosit prim\vara luminii neamului rom^nesc”, proclam\ [i C.Diaconovici-Loga `n 182125. Declara]ii identice pot fi `nt^lnite [i `n Principate, precum `n Oda r^vnitoare spre `nv\]\tur\ a lui Paris Mumuleanu : „Fra]ilor simpatrio]i Un veac nou ni s-au ivit (s.n.) Cu bune lumini spre to]i

166

Adrian Marino

{tiin]e au `nflorit Rostul cel de mult ohtat Ast\zi la to]i s-au ivit ~n fapt\ invederat” 26.

Aceast\ Od\, `mpreun\ cu ~n[tiin]are. De toat\ cinstea vrednic\ tinerime a lui Gh. Laz\r (1818) [i Chiemare la tip\rirea c\r]ilor rom^ne[ti (1821), a lui C.Diaconovici-Loga, sunt primele adev\rate „manifeste” iluministe rom^ne[ti, concepute [i redactate `n acest spirit foarte modern pentru epoc\. O men]iune special\ cer [i „~nv\]\turile” la Fabulele lui }ichindeal (1814) [i pasajul din Privirea re]ensiei... a lui Petru Maior (1816) referitor la valorile etice ale „lumin\rii”. No]iunea este deci pe deplin consolidat\ `n al doilea deceniu al secolului 19. Generalizarea [i nuan]area sa progresiv\ se constat\ `n toate provinciile rom^ne[ti. Fenomenul nu este `ns\ numai rom^nesc, ci [i european [i general uman. ~ntreaga umanitate a f\cut un mare [i hot\r^tor salt `nainte pe un alt plan de cultur\. De-abia `n epoca modern\ – care pentru Conachi apar]ine secolului 18 – poate fi atins\ : „Adev\rata stare a omului [i a lumin\rii lui, [i pe care p^n\ acum a nu o lua `nsu[i europenii, nu au ie[it din haosul ideilor, `n care s-au t\v\lit filosofia grecilor [i a europenilor `n [ir de multe veacuri.”

Este `nsu[i punctul de vedere al lui Voltaire, din introducerea la Essai sur les moeurs, al Iluminismului `n genere, critic violent al Evului mediu [i pu]in admirator al Antichit\]ii. {i a[a cum acela[i Voltaire declara marchizei de Ch^telet c\ spiritul filosofic a f\cut numeroase progrese `n Fran]a de patruzeci de ani `ncoace, tot astfel Conachi constat\ c\ : „Cea]a aceea carele prin stelele cele ad\ugitoare ar\t^ndu-se cei puternici ca ni[te manine `ngrozitoare tr\gea supunere [i cucernicirea, un soare a adev\rului, un v^nt a veacului au risipit-o...” (s.n.)27.

Pentru Europa

167

Noul spirit al timpului – adev\rat „soare” spiritual – alung\ `ntunericul, „cea]a”, i.e. obscurantismul, ignoran]a, „prostia” din mintea oamenilor, printr-o ac]iune dubl\ : negativ\, criticist\ pentru trecut, pozitiv\ pentru viitor, prin noile idei pe care le introduce polemic. Esen]a Iluminismului european, inclusiv rom^nesc, nu este alta. Aceasta din urm\ doar `mpinge cu un secol `nainte cronologia „veacului luminos”, esen]a sa r\m^n^nd una [i aceea[i : „Viforile nop]ii – observ\ Heliade R\dulescu `n 1838 – au trecut [i diminea]a rum^nimii a r\s\rit cu soarele cel ve[nic ale c\ruia raze sunt luminile ce `nc\lzesc veacul al 19-lea”28.

Veacul „nou”, veacul „luminat” este `n acela[i timp veacul „progresului luminilor”. No]iunile devin din nou circulare [i sinonime. Faptul de a fi efectiv contemporan, sincronic cu istoria, cu spiritul timpului dob^nde[te pentru `nt^ia dat\ prestigiu [i valoare `n ideologia rom^neasc\. Acest istorism tr\it [i g^ndit autentic dovede[te limpede c\ bazele Iluminismului rom^nesc nu sunt abstract-metafizice, ci grefate organic pe ideea de devenire istoric\. Faptul constituie o nou\ rupere de nivel, de mentalitatea teologic\ `n care prefacerea este negat\, fixism specific oric\rei culturi medievale. Veacul actual introduce, dimpotriv\, o realitate nou\, dinamic\, dominant\, numit\ „progres” [i autoritatea sa este invocat\ de ilumini[tii rom^ni cu toat\ fervoarea : „Veacul al 19-lea – constat\ `n 1838 Florian Aaron – fu primit de rom^ni ca un veac de `nc^ntare, veac de civiliza]ia lor”29.

Mesianismul s\u vine `n `nt^mpinarea celei mai profunde aspira]ii rom^ne[ti : prop\[irea, regenerarea rapid\ pe toate planurile, recuperarea lungului somn medieval, alungat ca un vis ur^t. Maghiarii [i ei, dup\ I.Codru-Dr\gu[anu :

168

Adrian Marino

„Parc\ f\cur\ un pas mare spre `naintare [i au de cuget s\ se scuture de datinele Evului mediu, ce [i a[a au trecut departe marginile timpului”30.

Aceste „margini” istorice demonstreaz\ c\ istoria tuturor popoarelor este ireversibil\, c\ veacul nu mai `ng\duie nici un fel de r\m\[i]e medievale „`ntr-aceast\ epoc\ de `ntrecere general\ pe stadiul progresului”, dup\ expresia lui P.Poenaru, din 183931. „Veacul are `naintare”, constat\ [i C.Bolliac `n 1844, cu referiri directe la dezvoltarea virtu]ilor morale 32. Este o idee-for]\ care-[i p\streaz\ `ntreg prestigiul, mai ales la ideologii pa[opti[ti. Ziarul Pruncul rom^n, prin pana lui I.Catina, declar\ c\ : „Orice na]ie care nu ia parte la muvimentul secolului, r\m^ne `napoiat\”33.

Principiu [i azi foarte actual... * Acestui ideal european, definit `n liniile sale generale [i esen]iale, `i corespunde o serie de reac]iuni nu mai pu]in tipice `ntregului Iluminism rom^nesc. Peste tot acela[i miraj, aceea[i fascina]ie [i for]\ de atrac]ie, acelea[i aspira]ii de integrare, solidarizare [i emulare european\, aceea[i convingere fundamental\, principiu ideologic de baz\ al Iluminismului rom^nesc : Ex Occidente Lux. Gest spiritual reflex, joc spontan de afinit\]i, nostalgii sentimentale, satisfac]ii complexe – foarte personalizate [i totodat\ foarte obiective, de mare entuziasm patriotic – con[tiin]a european\ a ilumini[tilor rom^ni reprezint\ un act de adeziune fundamental\. Aceast\ aspira]ie atinge prin idealizare [i frecven]\ dimensiunile unui adev\rat curent cultural [i de idei. Animatorii s\i, tot mai numero[i dup\ 1800, sunt, dup\ expresia lui Naum R^mniceanu, „inimile doritoare de cuno[tin]a Evropei” (el `nsu[i fiind astfel de „inim\”), viu preocupa]i de a fi „`nl\untru”. ~ns\[i

Pentru Europa

169

expresia „`nl\untru” este un indiciu c\ aceste spirite aveau con[tiin]a de a fi integrate efectiv Europei. Situate deci „`n\luntrul” acestui continent geografic [i spiritual, participante [i solidarizate cu destinul s\u istoric, cultural [i politic. Nu spunea acela[i Naum R^mniceanu, protosinghelul, f\c^nd o `ntreag\ alegorie, c\ „neamul nostru al R^mlenilor” a ie[it „din bra]ele Evropei”34 ? Etimologie riscat\, dar plin\ de semnifica]ii. Expresia traduce o tendin]\ precis\, o orientare lucid\ spre o zon\ specific\ a geografiei spirituale. Europa constituie un adev\rat ideal colectiv al epocii, o not\ fundamental\ a Iluminismului rom^nesc. R\sp^ndirea sa este general\. La Ion Budai Deleanu referin]a la „toate neamurile politice a Europei”35 este insistent\ [i fundamental\. La fel, la Petru Maior, care are nu numai no]iunea – pentru el paradigmatic\ – a „cump\nirilor na]iilor Occidentului celor luminate”, dar [i pe aceea – tipic iluminist\ – a cet\]ii universale, a marii comunit\]i a na]iunilor : „Toate na]iile se cuprind `n marea na]ie a neamului omenesc, iar deosebitile numiri a singuratecilor na]ii sunt numai `nt^mpl\toare”.

Pentru ilumini[tii rom^ni integrarea european\ deschide o adev\rat\ perspectiv\ spre universalitate. Textul lui Petru Maior dateaz\ din 181536. Aceast\ con[tiin]\ prooccidental\ se define[te prin c^teva aspecte tipice, dintre care cele mai evidente sunt participarea [i solidarizarea istorico-politic\. Istoria poporului rom^n constituie un capitol al istoriei europene. }\rile rom^ne[ti sunt `n mod indiscutabil ]\ri europene. Mai mult : prin contribu]ia istoric\ a poporului rom^n („ap\r\toare [i pieptul cre[tin\t\]ii asupra preaputincio[ilor otomani”), „na]ia aceasta nu o dat\ au pus adev\rate merituri pentru toat\ Europa”37. Experien]a istoric\ a „str\lucitelor ghinte ale Europei” este deci valabil\, dup\ Petru Maior38, [i pentru poporul rom^n, confruntat cu

170

Adrian Marino

dificult\]i identice. Aceast\ con[tiin]\ istoric\ este bine consolidat\. Ideea identit\]ii lingvistice are aceea[i putere de atrac]ie [i circula]ie. Limba rom^n\ –, dup\ cum se exprim\ tot Petru Maior – este o „limb\ de Europa”39, de origine latin\, argument fundamental al `ntregii concep]ii lingvistice a {colii ardelene40. Prestigiul european [i interna]ional al limbii latine se r\sfr^nge [i asupra limbii rom^ne : „Limba l\tineasc\ este una dintre cele mai `nv\]ate [i mai vechi `n Europa”.

Din aceast\ situa]ie decurge [i argumentul utilit\]ii sale : „{i, drept aceasta, cea mai trebuincios\ la tot neamul rom^nesc, fiindc\ toat\ `nv\]\tura [i toate scrisorile cele mai vechi sunt alc\tuite `ntru aceast\ de ob[te limb\”.

Luminarea european\ a poporului rom^n nu se poate deci lipsi de acest instrument lingvistic : „Nice s\ poat\ zice ast\zi c\ este cineva `n Europa `nv\]at care nu va [ti latine[te, m\car s\ fie `ntru alte c^t de procopsit”41.

Situa]ia particular\ a limbii rom^ne de origine latin\, dar scris\ `n alfabet chirilic, determin\ pe Petru Maior s\ accepte aceea[i compara]ie defavorabil\ cu limbile occidentale. Condi]iile istorice au f\cut (din nefericire) ca „scrisoarea rom^neasc\ s\ ese mult mai cov^r[it\ dec^t toate ale apusului”42.

Aspira]ia integr\rii europene, a particip\rii rom^ne[ti la binefacerile sale spirituale, la un `nalt nivel de „luminare”, este o alt\ consecin]\ direct\ a acestei idei-for]\. Ea anim\, `ntr-o faz\ de pionierat, a primelor ini]iative de r\sp^ndire a culturii `n mase, totalitatea `ntreprinderilor culturale ale epocii : pres\, tipar, editur\, cultur\ [i literatur\, `nv\]\m^nt. ~n

Pentru Europa

171

toate aceste domenii, modelul european se dovede[te dominant [i determinant. Pentru T.Racoce, care voia s\ scoat\ un ziar rom^nesc, la Lvov (Lemberg), `n 1817, rom^nii formeaz\ o na]ie de mai multe milioane : „Care demult acum sim]e[te bun\t\]ile politiciei [i dore[te a fi p\rta[\ culturii aceloralalte neamuri Europii”43.

Gh.Asachi `n]elege s\ ac]ioneze `n Moldova, `n acela[i sens [i din aceea[i perspectiv\. ~n primul num\r al Albinei rom^ne[ti, el face o profesie de credin]\ european\ riguros identic\ (nr.1, 1 iunie, 1829) : „Cine nu simte `n ]ara noastr\ lipsa a[ez\m^nturilor prin a c\rora lucrare precum suntem politice[te, s\ ne putem face [i moralice[te m\dulari folositoare ale familiei evropiene, a c\ria raze de `nv\]\tur\, de at^tea veacuri, se refr^nge pe orizonul nostru ?”

Introducerea culturii [i civiliza]iei, echivalent\ cu integrarea european\, constituie o vie preocupare [i pentru M.Kog\lniceanu, mare animator al ideii imprimeriei ca instrument de luminare : „Tiparul ar fi cel mai sigur [i mai grabnic mijloc ca s\ ajungem la civiliza]ia societ\]ii europene”44

Prin „canalul tiparului” – `ntr-un cuv^nt – se revars\ toat\ „lumina”. Preocuparea esen]ial\ devine aceea de a `nmul]i c^t mai repede tocmai aceste „canale” [i de a stimula – prin toate mijloacele – apari]ia de publica]ii [i c\r]i rom^ne[ti, ieftine, accesibile [i c^t mai r\sp^ndite 45. Concep]ia culturii active ca metod\ de integrare demonstreaz\ `n mod concludent con]inutul predominant al acestei aspira]ii, care dep\[e[te – ca intensitate, frecven]\ [i arie de r\sp^ndire – orice alt\ form\ de solidarizare european\. Doar participarea la cultur\, la „lumin\”, poate legitima aceast\ aspira]ie,

172

Adrian Marino

printr-o evident\ spiritualizare a sentimentului na]ional. Dreptul la o identitate na]ional\ [i european\ – [i deci la existen]\ a poporului rom^n – trece deci `n primul r^nd prin cultur\. Pozi]ia r\stoarn\ `n sens iluminist-progresist `ntreaga concep]ie na]ionalist\. C\ci, dup\ cum observ\ Ion Budai-Deleanu, la 1818, „neamul rom^nesc” este o „na]ie de frunte dintru mai multe milioane alc\tuit\, care nu dore[te alta, numa ca prin o mai mare cultur\ s\ se poat\ apropia de celelalte neamuri politicite a Europei”46.

O astfel de concep]ie constituie prin ea `ns\[i un act de revolu]ionare a tradi]iei, de progres ideologic [i de integrare calitativ\ `ntr-un sistem nou, unitar [i fecund, de cultur\ [i g^ndire : „Din prostie, din pruncie ne vom scoate – scria D.}ichindeal – [i nu vom veni, nici nu vom c\dea `n barbarie, ci vom fi des\v^r[i]i `n `n]elep]i b\rba]i, [i `n num\rul celor `n]elepte, luminate [i m\rite popoare ale Europei vom fi”47.

Aspira]ia spre culturalizare este organic\ Iluminismului rom^nesc [i ea impune tuturor ]\rilor rom^ne[ti ca punct esen]ial de program : „S\ `mbr\]o[eze cu cea mai des\v^r[it\ s^rguin]\ `nt^i `nv\]\turile de tot feliul, care acestea aduc luminarea, str\lucirea, lauda [i toate `mbun\t\]irile la un neam, carele voie[te s\ fie `n num\rul neamurilor celor luminate [i m\rite, iar\ nu s\ voiasc\ a s\ vedea `n veci cufunda]i `n `ntunerecul ne[tiin]elor [i `n la]urile tic\lo[ii”48.

Mi[cat de acela[i impuls pedagogic superior, Gh.Asachi proclam\ un ideal identic. S\ studiem, c\ci : „Atunce nu `n zadar Europa ne va fi m\rturisit at^tea simpatie, nu ni vor fi invitat `n s^nul familiei sale”49.

Pentru Europa

173

Gh.Laz\r pune pe acelea[i baze `ntreaga sa politic\ [colar\. Numai prin `nsu[irea unei `nalte culturi – dup\ cum se exprima `n ~n[tiin]area sa din 1818 – poporul rom^n poate : „pretenderisi intrarea `n num\rul [i ocolul cel prosl\vit al celorlalte popoare luminate”50.

Condi]ie elementar\, absolut imperativ\. Ceea ce explic\ [i marea pasiune a epocii pentru studii `n str\in\tate, „s\v^r[irea cursurilor `nv\]\turilor `n Evropa cea luminat\”, cum spune [i Dinicu Golescu51, pentru metodele cele mai bune de a importa [i r\sp^ndi `n mase aceast\ cultur\. De unde, puternicul interes ar\tat problemelor de `nv\]\m^nt [i pedagogie, preocuparea febril\ de `ntemeiere [i organizare de [coli. Problema capital\ este permanent aceea a : „mijloacelor de a `ntemeia o sistem\ de `nv\]\tur\ public\, `nlesnitoare, potrivit\ cu gradul luminatei Europe [i cu trebuin]a acestei ]\ri”52.

Nu poate fi trecut\ cu vederea nici vechea tradi]ie a acestei orient\ri, care se contureaz\ `n ]\rile noastre, mai `nt^i `n mediile [i sfera culturii grece[ti, `nc\ din secolul 18. ~n aceast\ privin]\, exemplul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, care face studii `n Italia, se dovede[te fecund pentru to]i fanario]ii. ~n 1744, C. Mavrocordat, devenit domn `n }ara Rom^neasc\, trimite 12 fii de boieri la Vene]ia, pentru `nv\]\tur\. Este primul lot de „bursieri” rom^ni `n str\in\tate, chema]i acas\ dup\ trei ani, `n urma unor intrigi politice 53. La universit\]ile apusene este educat\ `ntreaga intelectualitate greac\, `ncep^nd mai ales din a doua jum\tate a secolului 18. Devenise o adev\rat\ tradi]ie care, atunci c^nd `mprejur\rile o permit, constituie un bun exemplu [i pentru boierimea rom^n\. Cu prilejul deschiderii cursurilor Academiei grece[ti din Bucure[ti, marele postelnic Al.Mavro-

174

Adrian Marino

cordat face o adev\rat\ teorie a exodului spre lumin\ : „De[i f\r\ mijloace [i s\raci cei mai mul]i dintre noi, l\s\m totul, [i patrie [i cons^ngeni [i casnici, dispre]uim orice fel de nenorocire [i suferin]\ [i mergem la universit\]ile Europei ca s\ ne lumin\m”54.

Aceea[i preocupare se constat\, dup\ 1800, [i la boierimea rom^n\. Ea prefer\ s\-[i trimit\ odraslele mai cur^nd `n colegii sau s\ le pun\ `n pensiune la profesori particulari55 – din pruden]\, pentru a nu se „evropeniza” dintr-odat\ prea tare – dar, `n tot cazul, cum declar\ [i boierul Gr.Br^ncoveanu, la deschiderea cursurilor [colii lui Gh.Laz\r : „S\ se bucure p\rin]ii care trimit copiii la Academiile Europei pentru a sorbi apele filozofiei”56.

~ntre 1802–1826, Dinicu Golescu face nu mai pu]in de patru c\l\torii `n Occident, pentru a-[i duce fiii la `nv\]\tur\, doi `n Bavaria, doi la Geneva. To]i pionierii [colii rom^ne[ti studiaz\ `n str\in\tate cu scopul de a aduce „luminata Evrop\” la ei acas\, prin introducerea sistemei sale pedagogice. A[a au procedat Gh. {incai [i Gh. Laz\r, a[a m\rturise[te [i Simeon Marcovici, `n calitate de profesor la „Sf. Sava”57 [i mul]i al]ii. Aceste profesii de credin]\ se repet\ `n prima jum\tate a secolului cu prilejul mai fiec\rei festivit\]i [colare. No]iunea `ns\[i de „Europ\ luminat\” este un produs al acestei influen]e : „Cum c\ toate neamurile Evropii sunt poleite cu `nv\]\turile, noi vedem – recuno[tea Paris Mumuleanu – prin lumina [tiin]elor ce dob^ndim de la d^n[ii”58.

Dar „lumina” european\ are [i un alt con]inut. Efervescen]ei culturale generale i se asociaz\ un puternic impuls na]ional. „Luminile Europei” contribuie `n mod hot\r^tor la descoperirea propriei

Pentru Europa

175

noastre identit\]i etnico-spirituale [i la ceea ce s-a numit „de[teptarea sentimentului na]ional” : „Razele luminilor Europei – recuno[tea Florian Aaron, `n 1838 – p\trund mai de mult `n p\m^ntul

acesta, de[teptar\ sim]\m^ntul na]ional [i patriotic [i aceasta `ncepu a aduce frupturile sale cele f\c\toare de bine”59.

Concep]ia devine `ntre timp un adev\rat loc comun, pe care pa[opti[tii (prima genera]ie de intelectuali rom^ni cu con[tiin]\ european\ deplin\) [i-l `nsu[esc f\r\ excep]ie. Din aceast\ `mprejurare ei scot pentru ]\rile noastre, pentru `ntreaga cultur\ rom^neasc\, pentru to]i exponen]ii s\i [i pentru `ntreaga lor activitate, o entuziast\ judecat\ de valoare. C.Negruzzi este, de pild\, dup\ opinia lui V.Alecsandri, „un spirit luminat de razele soarelui occidental”60. Acest lucru se poate spune aproape despre to]i marii scriitori din secolul 19. Istoria literaturii rom^ne nu face, `n felul acesta, dec^t s\ confirme o str\lucit\ anticipa]ie iluminist\. Efectele acestei „de[tept\ri” na]ionale sunt fecunde [i ad^nci. Con[tiin]a rom^neasc\ `[i descoper\ noi necesit\]i [i obiective spirituale, cu profunde urm\ri culturale [i ideologice : reabilitarea [i emula]ia european\, dep\[irea st\rii de subdezvoltare, dorin]a de integrare [i, poate mai mult dec^t toate acestea, recunoa[terea, validarea din partea Europei a acestor eforturi [i progrese. Spiritul rom^nesc `ncepe s\ aspire, cu toat\ fiin]a sa, o anume „consacrare” european\. El `[i d\ seama c\ afirmarea sa nu este posibil\ dec^t prin „luminare”, aliniere [i participare la mediile europene pe care le admir\ [i le invidiaz\. De unde apari]ia unui adev\rat „complex” al recuper\rii decalajului existent, stimul\rii [i dob^ndirii unei noi identit\]i, `n acela[i timp rom^ne[ti [i europene. „Vremea este a ne de[tepta.” Aceasta este

176

Adrian Marino

convingerea intim\ a lui Dinicu Golescu61 [i a `ntregului Iluminism rom^nesc, a c\rui sensibilitate pentru realit\]ile timpului, actualit\]ii, sincroniz\rii necesare [i inevitabile este indiscutabil\. Problema „sincroniz\rii” `n cultura rom^n\ dateaz\ de altfel din aceast\ perioad\. Este o adev\rat\ constant\ a spiritului rom^nesc `n permanent\ expansiune, confruntare [i dezvoltare european\, `n plin elan de realizare a „modelului” european. ~nc\ din 1795, ~n[tiin]area unei proiectate Societ\]i filosofe[ti a neamului rum^nesc `n mare Prin]ipatul Ardealului atrage aten]ia c\ ne afl\m `n : „Epoca vremii cei de acum, c^nd ne de[teapt\ `n]eleptul Apollo [i pre noi, s\ ne `ndeletnicim a sprijini din s^nul Sciin]elor, darurile visteriilor sale”62.

Prin urmare, c^nd ilumini[tii rom^ni `ncep s\ spun\ c\ „Europa cere”, spiritul lor este orientat [i stimulat tocmai de acest ideal de „de[teptare”, progres [i luminare. Metod\ `n acela[i timp foarte eficace de incitare a spiritului rom^nesc la crea]ie, care-[i precizeaz\ `n felul acesta obiectivul prioritar [i esen]ial. Se pune problema adopt\rii alfabetului latin ? Vasile Gergely de Csokotis aduce [i acest argument suprem : „Ma [i Europa `ntreag\ `nc\ a[teapt\ aceasta de la noi !”63.

Progresul multilateral devine `n felul acesta o problem\ de prestigiu interna]ional, dovad\ [i Mar[ul rom^nesc din 1829, al lui Iancu V\c\rescu : „C^t de cur^nd v\ `n\l]a]i Europa v\ prive[te”64.

~nfiin]area mili]iei na]ionale are aceea[i semnifica]ie, vezi [i Mar[ul lui Vasile C^rlova : „Vie-v\ copii, aminte C\ Europa `ns\[i simte ~n ce cale a]i intrat”65.

Pentru Europa

177

Ideea are `n aceast\ chemare o caden]\ mar]ial\, eroic\. Momentul revolu]ionar 1848 este pus [i el, `n toate provinciile rom^ne[ti, sub semnul aceluia[i imperativ. Proclama]ia de la Islaz con]ine acel apel : „Ofi]eri rom^ni ! Camarazii vo[tri din Europa v-au dat exemple. Europa luminat\ e cu ochii deschi[i asupra voastr\”66.

Proclama]ia partidului Na]ional din Moldova are [i ea `n vedere „Europa care v\ prive[te” 67. ~n Transilvania, peste mun]i, Avram Iancu este animat de convingeri `ntrutotul identice : „Deie-[i p\rerea Europa, judece popoarele civilizate, noi ne lupt\m pentru libertatea noastr\”68.

Europa devine prin urmare mentor, arbitru, opinie public\, juriu de onoare, comisie de premiere, autoritate care decide `n toate problemele culturale, sociale [i politice esen]iale ale poporului rom^n. ~n perioada tratatului de la Paris : „Europa azi ne cere Ce dorim s\ ar\t\m. .................. Dreptu-ne de ap\rare. Europa l-a prescris”69.

Acest certificat de calitate reprezint\ pentru Cezar Bolliac (ca [i pentru `ntreaga sa genera]ie) o garan]ie fundamental\ [i `n acela[i timp cea mai `nalt\ obliga]ie. Trebuie s\ progres\m, s\ ne lumin\m, s\ ne regener\m, s\ facem, `ntr-un cuv^nt, figur\ bun\, c\ci – aten]iune ! – Europa ne prive[te, ne cere aceasta... O astfel de psihologie `[i f\cuse de fapt apari]ia `n }\rile rom^ne[ti cu cel pu]in o sut\ de ani `n urm\. Primele manifest\ri de emula]ie european\ apar]in programului cultural al fanario]ilor, care-[i demonstreaz\ [i prin acest fapt esen]a iluminist\. Cronicarul Ion Neculce scrie c\ domnitorul C.Mavrocordat, `n a

178

Adrian Marino

doua sa domnie `n Moldova (1741–1742) : „Au dat de [tire tuturor mazililor ca s\ `nve]e orice limb\ ce i-a fi voia, pentru ca s\ afle oameni `nv\]a]i [i `n p\m^ntul nostru al Moldovei, precum sunt [i prin alte ]\ri [i p\r]i de loc”70.

Hrisovul avut probabil `n vedere de cronicar este din 9 mai 1746, care ordon\ `nfiin]area de [coli : „Pentru ca s\ nu r\m^n\ de tot `n pr\pastia `nv\]\turii [i s\ fie mai jos dec^t alte neamuri, dup\ `mprejurul ]\rei noastre”71.

Preocup\ri [i compara]ii asem\n\toare se constat\ [i la Gr.Al. Ghica. El admir\ „neamurile care au de mult [coli”, care te „minuneaz\” prin „r^nduiala lor `nflorit\ [i prin me[te[uguri”. De aceea, `n a[ez\mintele sale, acest domnitor ia drept model tocmai aceste neamuri „la care vedem or^nduiala pravilelor celor politice[ti [i cele `nflorite me[te[uguri”72.

Deci, departe de a produce o „revolu]ie”, o inova]ie `n sensul strict al cuv^ntului, Gh.Laz\r re`nnoad\ de fapt, `n 1818, firul unei argument\ri tradi]ionale, pe care I.Caragea o reluase [i el de la predecesorii s\i : „M\ria sa”, dup\ „ce au privit celelalte popoare [i limbi, mai ales evropene[ti”, care se afl\ bine `mpodobite cu [coli mari [i Academii de [tiin]e str\lucitoare”, a socotit c\ este o „ru[ine” ca poporul nostru : „S\ nu aib\ [i el o [coal\ mai de treab\, o Academie cu [tiin]\ chiar `n limba maicii sale, ci s\ se lase mai slab, mai sc\zut [i mai batjocorit dec^t toate celelalte limbi [i popoar\ ale fe]ii p\m^ntului”73.

Motiva]ia psihologic\ a emula]iei culturale este deci limpede. {coala „academiceasc\” de la „Sf.Sava” este deschis\ de acele „duhuri rom^ne[ti”, care nu mai pot „mai `ncolo suferi ocara neamului lor”.

Pentru Europa

179

Cum r\spund ele acestei umilin]e, acestei „provoc\ri”, tot Gh.Laz\r ne-o spune : „Lu^nd pild\ de la celelalte popoare luminate”74. Este `ns\[i esen]a politicii [colare a lui I.Caragea, care declar\ – din izvor grecesc – c\ „ambi]ioneaz\ a o or^ndui dup\ modelul Academiilor europene”75. ~n acest curent de emula]ie se resimte, f\r\ `ndoial\, influen]a Academiei grece[ti din Bucure[ti. Colonia elen\ `ntre]ine de altfel `n str\in\tate bursieri, care, dup\ ce se vor re`ntoarce de la studii, vor da o [i mai mare str\lucire [colii : „Dac\ nu s\ ambi]ioneze `nt^ietatea, dar m\car s\ se a[eze al\turi cu cele mai faimoase Universit\]i ale Europei”76.

Ilumini[tii rom^ni urm\reau obiective identice. Gh.Asachi dorea un `nv\]\m^nt „la nivel european”77. Prin Regulamentul organic, [colile na]ionale sunt a[ezate „pe acela[i temei, precum sunt ale neamurilor luminate”78. ~n 1845, Epitropia [coalelor se ap\r\ `n acela[i mod de acuza]ia lipsei de progres a `nv\]\m^ntului. Doar el „s-a f\cut pe principii adoptate `n ]\rile cultivate !”79. Nu se poate s\ nu fi dat rezultate... O not\ caracteristic\ a perioadei iluministe const\ `n faptul c\ psihologia emula]iei dep\[e[te sfera [colar\ propriu-zis\. Ea anim\, `n esen]\, `ntreaga noastr\ mi[care cultural\. Din acest unghi „european” sunt privite [i rezolvate toate problemele epocii, `ncep^nd cu limba [i activitatea editorial\ [i termin^nd cu `nv\]\tura [i progresul literar, istoric [i [tiin]ific. Dac\ instrumentul de expresie se dovede[te s\rac, concluzia este evident\ [i imperativ\ : „Trebuie s\ se sporeasc\ [i limba noastr\, precum [i a altor neamuri”80. Asemenea lui Gh.{incai g^ndeau [i mul]i ilumini[ti ardeleni, care trec ne`nt^rziat la fapte. C^nd, `n 1808, se proiecteaz\ Societatea pentru

180

Adrian Marino

cultivarea limbii rom^ne, ea are `n vedere, printre obiectivele sale, [i realizarea acestui mare exemplu : „Azi `ntre toate na]iile Europei st\p^ne[te dorin]a spre lumin\, [i timpurile acestea par a fi `nceputul unei epoce `nsemnate, c^nd multe popoare ]inute p^n\ acum `n robie [i `ntuneric `[i `ndreapt\ privirile spre o nou\ libertate [i o nou\ civiliza]ie”81.

Un spirit de emula]ie filologic\ identic\ anim\ [i pe Budai-Deleanu, care porne[te s\ compun\ un Lexicon rom^n-german : „V\z^nd c\ toate neamurile Europei au de mult lexicoanele sale, numai la neamul nostru lipse[te o carte ce se poate zice spi]a cea dint^ia a culturii, m\ simt cu totul r\pit spre acest scop `nalt82 :

Acordul `n jurul acestei idei este unanim [i cuv^ntul de ordine, `n formularea lui Vasile Gergely de Csokotis, nu poate fi dec^t urm\torul : „S\ nu ne l\s\m mai `napoi dec^t toate na]iile Europei”

[i s\ `mbog\]im c^t mai ne`nt^rziat limba83. ~n materie de [coli, tip\rituri, cultur\ `nt^lnim acela[i imperativ [i aceea[i motivare superioar\ : repetarea gestului infailibil de luminare al popoarelor europene : „A[a au f\cut [i alte neamuri – scria C.Diaconovici-Loga `n 1821 – care ast\zi str\lucesc pe fa]a p\m^ntului, a[a s\ facem [i noi acum, [i s\ ne `mb\rb\t\m c\ prea departe am r\mas”84.

Vindecarea complexului de inferioritate recomand\, prin `ns\[i logica lumin\rii [i a spiritului de emula]ie, solu]ia imperios necesar\ : teoria [i practica imita]iei. Este `nc\ una din descoperirile ideologice ale epocii de aceea[i evident\ genez\ iluminist\. ~mprumutul de bunuri culturale constituie metoda cea mai rapid\ [i mai sigur\ de progres : regenerarea

Pentru Europa

181

]esuturilor printr-o gref\ direct\ [i masiv\. Din aceast\ cauz\, cele trei probleme – reabilitarea, emula]ia [i imita]ia – sunt mereu [i indisolubil asociate la Eufrosin Poteca, la mul]i al]ii : „Oare noi rom^nii... trebuie s\ r\m^nem apururea departe de neamurile cele luminate, departe de fra]ii no[tri europeni ? Oare noi, pe l^ng\ cele pu]ine ce [tim, n-am pute s\ ne `mprumut\m de la d^n[ii ?”85

Procesul de „de[teptare” implic\ deci o convingere [i un program unitar de ac]iune : „Duh `ndemn\tor de a n\zui c\tr\ dreapta luminare, cu care se `ndulce[te neamurile celelalte ale Europei”86.

S\ ne punem deci „la lucru” [i s\ ne ru[in\m s\ fim mai jos dec^t „pleava celorlalte neamuri”87, lupt^nd [i p\[ind „c\tre luminarea noastr\ pe toate c\ile care sunt deschise [i `naintea altor neamuri”88.

Repetarea obsedant\ a acelora[i formule este o dovad\ tipic\ de „mentalitate colectiv\”. De altfel, `ntreg acest studiu predominant documentar se `nscrie – `n felul s\u – tocmai `ntr-o astfel de perspectiv\ metodologic\. ~n epoca Regulamentului Organic, a reformelor pozitive, problema pildelor de urmat, a imita]iei constructive ajunge [i mai mult la ordinea zilei. Unica solu]ie posibil\ este numai [i numai imitarea „Evropei”. Iar p\[irea `n r^ndul na]iunilor „luminate”, cea mai profund\ [i acut\ preocupare, inspir^nd un adev\rat lirism al progresului „lumin\rii” [i regener\rii. Aflat la Londra, `n 1831, P.Poenaru [tie c\ `n ]ar\ `l a[teapt\ : „O munc\ din cele mai spinoase, pentru a m\ sili s\ `ntorc recuno[tin]a mea Patriei, `n schimbul ajutorului

182

Adrian Marino

primit de la ea [i s-o fac s\ se `mp\rt\[easc\, `ntr-un fel, de la luminile na]iunilor civilizate”89.

Problem\ de esen]\, de con[tiin]\, de responsabilitate moral\ ce poate fi satisf\cut\ numai prin urgentarea [i intensificarea acestei integr\ri, a c\rei prim\ form\ – cea mai facil\ [i mai r\sp^ndit\ – este imita]ia : „Acestei puternice [i luminate Europe, din care facem parte geografic – a[a cum scria un membru al Eforiei [coalelor, din 1832, C.{u]u – [i pe care dorim s-o imit\m `n institu]ii, `n fericire, `n [tiin]e” 90.

Tinerimea plecat\ la studii – pentru a aminti o imagine a timpului – este `n situa]ia „albinei”care „culege din s^nul str\in\t\]ii... miere... `nv\]\tura cea mult pre]ioas\ [i de to]i dorit\”91. La `napoiere, multe „lucruri folositoare aduc cu sine”92. Programul acestor tineri, c\tre 1848, nu poate fi dec^t urm\torul : „Cuno[tin]ele [i `nv\]\turile ce le dob^ndim `n str\in\tate s\ c\ut\m a le pune `n lucrare spre `nt^mpinarea nevoilor de fa]\ a ]\rii noastre”93.

Simpla emulare [i incitare nu sunt totu[i suficiente. Aceste atitudini nu definesc `n toat\ complexitatea sa procesul interior al „lumin\rii europene”. Acesta `ncepe s\ determine [i reac]iuni teoretice de competi]ie, de „concuren]\” direct\, printr-o r\sturnare dialectic\ a resentimentelor acumulate. Reabilitarea presupune [i o anume rivalitate creatoare, a faptei [i crea]iei competitive ca form\ de compensa]ie : „Vie la noi – scria Paris Mumuleanu – `ntrecerea la `nv\]\turi cu celelalte neamuri, c\ci acesta este numai lucru ce este [i va fi cu noi”94.

Concuren]a este deci posibil\ nu numai `n condi]ii de egalitate, dar chiar [i de superioritate. Nimic nu opre[te ca poporul rom^n s\ ajung\ din urm\ pe celelalte neamuri. {i chiar s\ le `ntreac\, a[a cum preco-

Pentru Europa

183

nizeaz\ – `n spirit vizionar – socialistul utopic T.Diamant95. Pentru aceasta este `ns\ neap\rat nevoie : „S\ credem c\ `nr^urirea asupra lumin\rii nu va fi mai pu]in str\lucit\ dec^t au fost `n acele ]\ri...”96.

De unde aceast\ `ncredere total\ ? Ea decurge – `n spiritul epocii – din constatarea cea mai rece [i mai obiectiv\ cu putin]\ : existen]a legii [i ritmului progresului, o alt\ idee tipic iluminist\ de mare r\sp^ndire `n epoc\97. Fenomenul, observat pe plan european, subliniat `ntre al]ii [i de Eufrosin Poteca98, nu poate s\ nu ac]ioneze [i `n ]\rile rom^ne[ti cu aceea[i eficien]\. Lec]ia pe care o scoate Iluminismul rom^nesc este deci limpede : s\ avem `ncredere `n noi `n[ine, s\ ne vindec\m de timidit\]i, de blazare [i scepticism, `ntruc^t toate [ansele sunt de partea noastr\. Procesul emula]iei creatoare constituie cea mai bun\ verificare a for]elor proprii. Numai acest examen poate `nvinge `ntr-adev\r [ov\irile [i ezit\rile, care `nso]esc procesele de cre[tere, preg\tind marile elanuri [i ascensiuni ale viitorului. Primele rezisten]e [i semne de scepticism apar]in aceleia[i perioade, efecte ale unei st\ri identice de spirit. Con[tiin]ele rom^ne[ti `ncep s\-[i dea seama [i de riscurile „occidentaliz\rii” rapide [i for]ate : bune inten]ii neacoperite de fapte, imita]ii superficiale etc. Pentru ca integrarea european\ s\ devin\ `ntr-adev\r o realitate de substan]\, asimilarea trebuie s\ devin\ o sintez\ creatoare. Sau, cu vorbele lui Gr.Ple[oianu, din 1829 : „Dea Dumnezeu, d-acuma `ncolo s\ urm\m europenilor mai d-aproape ca s\ ne putem numi europeni [i cu faptele nu numai cu numele”99.

Ceea ce se va numi, dup\ formula junimist\, critica „formelor f\r\ fond” are deci aceast\ origine, consecin]\ direct\ [i imediat\ a valului de „europenizare”

184

Adrian Marino

de la sf^r[itul secolului 18 [i `nceputul celui urm\tor. De altfel, frecven]a [i amploarea acestor lu\ri de pozi]ii `mpotriva „formelor exterioare ale Europei” (dup\ cum se exprim\ [i M.Kog\lniceanu), care dateaz\ din aceast\ perioad\100, dovede[te c\ problema devenise de cea mai mare actualitate [i acuitate. Imita]ia mecanic\, exterioar\, neasimilat\, `n propor]ii de mas\, cu urm\ri profund negative : neasimilare, artificialitate, adaptare grotesc\, alterarea fondului na]ional `ncepe de pe acum s\ produc\ reac]ii inevitabile din partea spiritului critic, trezit, educat [i orientat de aceea[i ideologie iluminist\. * Aceast\ analiz\ a descoperirii Europei de c\tre „Luminile” rom^ne[ti ar fi incomplet\ f\r\ men]ionarea [i a unui complex spiritual nu mai pu]in caracteristic. Format `n aceea[i perioad\, el este consecin]a sa direct\ : un foarte insistent complex de inferioritate [i superioritate, de iluzionare [i luciditate, infatuare propagandistic\ [i con[tiin]\ a particip\rii europene efective. Obsesia de a ne face cunoscu]i, recunoscu]i, consacra]i, elogia]i de Europa are aceast\ origine [i ea tr\deaz\, mai presus de orice, o aspira]ie organic\, spontan\, un sentiment elementar, `nn\scut, de co-existen]\ [i co-participare. C\ci cum s-ar putea explica altfel reac]iunea lui Zilot Rom^nul fa]\ de domnitorul Hangerli, care ne-ar fi... compromis `n fa]a Europei (erou [i scen\ cu des\v^r[ire obscure [i perfect ignorate de Europa) : „Stricase acea m\rire ce are acest Principat Care la toat\ Evropa e vestit [i l\udat”101.

Iluzia atinge propor]iile unui adev\rat mit [i mesianism na]ional, precum `ntr-o prefa]\ la o carte despre patriotism din 1822 : „Ajung^nd cu to]ii la o r^vn\ [i la o unire cu sporire `ntru cele bune pentru toat\ ob[tea, s\ dob^ndim

Pentru Europa

185

dorite fericiri cu `n\l]area neamului rom^nesc a fi l\udat `n toat\ Evropa (s.n.), ce acum st\ la mirare de at^ta ne`ngrijire a noastr\” 102.

Mitul – dealtfel profund stimulator, creator, al „prezen]elor rom^ne[ti” – acum ia na[tere [i el impulsioneaz\ totalitatea activit\]ilor culturale [i literare. Toate sunt concepute `n perspectiv\ european\, au o finalitate european\, sunt destinate inform\rii Europei, scoaterii noastre din obscuritate [i uitare. ~ncerc\rile de istorie, gramatic\ [i lexicologie rom^neasc\ ale lui Ion Budai-Deleanu sunt consacrate „acestei limbi pu]in cunoscute p^n\ acum `n Europa”, „`ndep\rtat\ [i ascuns\ `n str\fundul Europei” ; la fel „purcederea rom^nilor” [i „`nceputul [i alc\tuirea limbii rom^ne[ti, pu]in p^n\ acum cunoscute la ceilal]i europeni”103. Petru Maior recomand\ adoptarea ortografiei italiene „fiindc\ este cunoscut\ `n `ntreaga Europ\”104. Astfel de exemple sunt numeroase. Amintim doar c^teva texte foarte explicite. M.Kog\lniceanu public\ Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (Berlin, 1837), carte destinat\ s\ `nl\ture „ad^nca necuno[tin]\ `n care se afl\ lumea civilizat\ despre destinele (poporului rom^n)”, `ntr-o perioad\ c^nd p^n\ [i „cele mai mici ]\ri ale Africei [i Americei sunt mai cunoscute dec^t aceste dou\ Principate”105. Scriind-o, M.Kog\lniceanu este con[tient c\ face „o lucrare patriotic\”. Mai ales : „Ast\zi c^nd am^ndou\ principatele vin s\-[i reia un loc printre statele civilizate, c^nd se ridic\ glasuri `n Fran]a [i `n Germania `n favoarea lor, mi-am impus sarcina de a face cunoscut\ ]ara mea Europei [i de a da o istorie a Moldovei [i a Valahiei scris\ fran]uze[te”106.

A ne impune `n Europa cu o carte despre Istoria rom^nilor „care s\ merite s\ fie tradus\ `n toate

186

Adrian Marino

limbile europene [i a[ezat\ `n toate bibliotecile publice ale Europei” formeaz\ [i mai t^rziu, `n 1864, o preocupare acut\. Dovad\ ner\bdarea [i iritarea lui C.Bolliac. El se face interpretul „ru[inii ce simte un rom^n `n conversa]iune cu oamenii lumina]i ai Europei c^nd `l `ntreab\ unde poate afla istoria acestei na]iuni at^t de `ntins\...”

Acelea[i lacune esen]iale – urmate de acela[i complex de inferioritate (E.M.Cioran are deci... precursorii s\i) – se constat\ [i `n celelalte domenii ale [tiin]ei : „Cine n-a sim]it umilin]\ c^nd i s-a adresat vreun `nv\]at, vreun limbist european, s\-i cear\ un dic]ionar, un vocabular, o gramatic\ rom^n\ [i a fost silit s\ r\spunz\ : dic]ionar rom^n, vocabular rom^n nu avem : gramatic\ nu [tim pe care s\ recomand\m...”107.

Atitudinea fa]\ de prestigiul literaturii originale oscileaz\ `ntre iluzionare patriotic\, exaltare, entuziasm naiv, zel propagandistic [i spirit rece, pozitiv. Acesta contrasteaz\ cu mitologia `nceputurilor, dintr-o dat\ glorioase, foarte r\sp^ndit\ `n `ntreaga publicistic\ rom^neasc\ a epocii. De pild\, pentru Z.Carcalechi, Ien\chi]\ V\c\rescu „pe care to]i evropienii cei `nv\]a]i `l l\udau [i `n veci `l va pomeni”108 era – `n 1829 ! – un nume de... reputa]ie interna]ional\. Literatura rom^n\ – `n 1840 ! – „se num\r\ – dup\ Kog\lniceanu – cu m^ndrie `ntre literaturile Europei”. Ea a f\cut „pasuri de urie[”109. Ca `ncurajare pedagogic\, afirma]ia din programul Daciei literare era legitim\. Se-n]elege c\ [i D.Cantemir [i fiul s\u Antioh „au nemurit numele Moldovei” : „Toat\ Europa se mir\ de ace[ti doi oameni `nsemna]i, numai noi, moldovenii, am r\mas neb\g\tori de sam\ la slava lor care `ns\ se revars\ [i asupra noastr\” 110.

Pentru Europa

187

Una peste alta, concluzia lui Kog\lniceanu este totu[i cea just\ : „Din zi `n zi prin]ipaturile noastre ]intesc mai mult luarea aminte a politicilor [i a litera]ilor”111.

Versiunile franceze (1855) [i engleze (1854, 1856) ale poeziilor populare culese de V.Alecsandri (care au interesat [i pe Prosper Mérimée) constituiau `ntr-adev\r un `nceput de dovad\ obiectiv\. Dealtfel, tot dup\ Kog\lniceanu, reabilitarea noastr\ literar\ n-ar `nsemna, de fapt, dec^t restituirea unei contravalori, o competi]ie de la egal la egal. Dovad\ acest text din 1846 : „Trebuie [i noi s\ d\m ceva Europei civilizate, care ne-au dat at^ta : trebuie ca [i literatura noastr\ prin lucr\rile sale s\ `nceap\ a-[i face loc l`ng\ surorile sale”112.

C^nd V.Alecsandri constat\, `n 1842, c\ exist\ str\ini care se ocup\ de literatura rom^n\, faptul reprezint\ pentru el una dintre cele mai mari [i mai pl\cute surprize113. Se poate deci spune c\, sub raportul „recep]iei” [i al sociologiei „succesului”, `nceputurile literaturii rom^ne sunt efectiv dominate (pentru a nu spune obsedate) de prestigiul s\u european, latent, poten]ial. Chiar dac\ realiz\rile r\m`n `nc\ minore, prin „c\r]ile noa ce se tip\resc”, „`n scurt\ vreme limba noastr\ se apropie cu literatura de surorile ei [i na]ia rom^n\ s-a[az\ cu drept cuv^nt `ntre na]iile Europei”114. Tonul devine moderat, realist [i el `[i g\se[te cea mai potrivit\ expresie `ntr-o formul\ ca aceasta ce apar]ine tot lui Kog\lniceanu : „O literatur\ de care s\ ne putem f\li [i `naintea str\inilor”115.

Venind `n `nt^mpinarea acestui program, Gh.Asachi public\ o culegere de Nouvelles historiques de la Moldo-Roumanie (Jassy, 1859), fiind p\truns de ideea c\ :

188

Adrian Marino

„Prin muse [i-a virtutei dorul dulce [i fierbinte ~n noi lumea s\ cunoasc\ str\nepo]i romanei ginte”116.

De acelea[i convingeri este animat [i D.Bolintineanu c^nd face nu pu]ine eforturi s\ fie editat la Paris : Brises d’Orient. Poésies roumaines (traduites par l’auteur lui-même), précédées d’une préface de M.Philarète Chasles (Paris, 1866). Astfel de publica]ii reprezint\ o dovad\ c\ „desvoltarea intelectual\” a rom^nilor constituie `ntr-adev\r o realitate. Dealtfel : „Aceasta este o condi]ie sine qua non – scria [i G.Sion `n 1860 – pentru ca s\ poat\ cu drept cuv^nt merita titlul de na]iune european\, care p^n\ acum li se contesta de c\tre str\ini”117.

O psihologie [i optic\ identic\ explic\ [i motivul pentru care intelectualul de forma]ie iluminist\ tr\ie[te o adev\rat\ dram\ c^nd constat\ c\ minimalizarea, critica sau def\imarea patriei sale se face `ntr-o limb\ de circula]ie european\. Reac]iune evident\ `n polemica Petru Maior – Kopitar, Damaschin Bojinca – Tököly, la Dinicu Golescu. El traduce pe Thomas Thomson, a c\rui carte vorbe[te `n termeni critici [i despre rom^ni, c\rora trebuie s\ li se ofere totu[i o compensa]ie : „Ceale spre r\u, hula [i tic\lo[ua acestui dos\dit norod sunt scrise [i prea scrise [i tip\rite `n toate limbile str\ine de mul]ime de scriitori engleji, ghermani, unguri, ru[i ; [i cei mai mul]i au scris pentru p\catele neamului `n limba fran]uzeasc\ [i pentru p\cate zic : c\ci aciast\ limb\ fiind ob[teasc\ `n toate lumea, mai lesne s-au `mpr\[tiat [i s-au tr^mbi]at def\im\rile obidatului meu neam.”

Astfel de traduceri trebuiesc deci f\cute `n scop autocritic, demonstrativ [i de emula]ie patriotic\: „Ca s\ [tie [i cei ce scriu [i `n ce stare de cinste [i de necinste ne au Evropenii [i toate celelalte neamuri”118.

Pentru Europa

189

Se pune prin urmare problema, pe de o parte, a necesit\]ii r\spunsului, pe de alta a elimin\rii obiectului acestor critici, prin suprimarea radical\ a cauzelor ce le dau na[tere. Ca s\ nu mai fim critica]i, cea mai bun\ solu]ie este s\ ne corect\m, s\ ne regener\m moravurile. Deci s\ ne „europeniz\m”. Demonstra]ie `n permanen]\ circular\ `n interiorul aceluia[i sistem de idei : „{i atunci, [i noi, fie[care, vom c^[tiga adev\rata cinste [i fericire [i norodul peste pu]in timp negre[it va ajunge `ntru acea stare `ntru care se afl\ noroadele a ceilal]i evropei”119.

Dezvoltarea concep]iei integr\rii social-politice, a con[tiin]ei „poporului occidental” ce aspir\ s\ intre `n „familia european\” formeaz\ un alt capitol solidar [i distinct al „Luminilor” rom^ne[ti, care nu intr\ `ns\ `n preocup\rile de fa]\. El trebuie studiat din aceea[i perspectiv\ [i dup\ aceea[i metod\, pe texte. Aceast\ voca]ie a integr\rii europene are, `n sf^r[it, nevoie [i de o confirmare obiectiv\, de o ratificare „oficial\” din partea str\in\t\]ii. Prezen]a rom^neasc\ aspir\ deci [i la aceast\ form\ de validare, care `ncepe s\ se materializeze pe plan cultural destul de repede. ~n 1833, se produce prima participare rom^neasc\ la un congres [tiin]ific interna]ional. Este vorba de Societatea de medici [i naturali[ti din Ia[i, care : „Prin lucr\rile sale [i coresponden]ii [tiin]ifici cu `nv\]a]ii Europei au atras ei luarea aminte a societ\]ii `nv\]a]ilor Germaniei” 120.

Societatea este invitat\ la congresul de [tiin]e naturale de la Freiburg [i dr. Cihac, care o reprezint\, ]ine s\ declare c\ ]ara sa, Moldova : „Prin a ei plec\ri de a se lumina `nf\]o[eaz\ o `nchiez\[luire cum c\ se va face vrednic\ de

190

Adrian Marino

so]ietatea european\ `n care au `ntrolocat-o a sale a[ez\m^nturi”121.

Leg\tura `ntre luminare, integrare [i recunoa[tere european\ constituie un adev\rat principiu ideologic. Iar aceste particip\ri – concepute `n principiu pe picior de egalitate – vor deveni tot mai frecvente pe m\sur\ ce cultura rom^n\ se dezvolt\ [i ]\rile noastre se dovedesc tot mai capabile de ini]iative [i manifest\ri pe plan interna]ional. ~n 1840, doctorii Cihac [i Mayer, reprezent^nd aceea[i societate, pleac\ la un nou congres de naturali[ti, la Erlangen 122. ~n 1845, numita societate savant\ nutre[te ambi]ia ca „numele Moldovei s\ dob^ndeasc\ dritul cet\]eniei `n Evropa literar\”123. ~n 1851, are loc prima participare rom^neasc\ la o expozi]ie interna]ional\ : „Expozi]ia universal\ de industrie [i comer]” de la Londra124. ~n 1859, ideologul francez Roger-Collard se declar\ m\gulit s\ devin\ la Paris corespondentul bursierilor rom^ni125. Societatea studen]ilor rom^ni din capitala Fran]ei era dealtfel patronat\ de Lamartine, `nc\ din 1848. La r^ndul lor, Edgar Quinet [i Jules Michelet `ntre]in rela]ii str^nse [i amicale cu emigra]ia rom^n\, pe care o patroneaz\ [i o binecuv^nteaz\ cu aere pontificale. Ace[ti animatori romantici transmit ]\rilor noastre mesajul lor mesianic de mare eleva]ie [i for]\ stimulatoare `ntregului proces rom^nesc de integrare, reabilitare [i afirmare `n Europa. Dinamica „Luminilor” rom^ne[ti `[i p\streaz\ `n permanen]\ `ntreaga sa for]\ de propulsie [i eficien]\. Ea este [i azi deosebit de actual\. (1979)

Pentru Europa

191

2. Din istoria teoriei „form\ f\r\ fond” ~n toate studiile consacrate junimismului, paternitatea cunoscutei teorii a „formelor f\r\ fond” a fost atribuit\, f\r\ excep]ie, lui Titu Maiorescu. Este `n afar\ de orice `ndoial\ c\ Maiorescu, `ntr-adev\r, a formulat-o cu deosebit\ claritate, „lans^nd”-o `n vestitul s\u articol, din 1868, ~n contra direc]iei de ast\zi `n cultura rom^n\, apoi `n conferin]a din 1870, Form\ [i fond, al c\rei text nu ni s-a p\strat, comunicat numai prin rezumatul lui Miron Pompiliu, din „Convorbiri literare” (mai, 1871, p.60). De fapt, la aceast\ dat\, chiar dac\ numai fugitiv [i `ntr-o form\ embrionar\, teoria era pe deplin constituit\ `n spiritul [i chiar `n litera sa. Maiorescu n-a f\cut `n fond altceva dec^t s-o reia, s\-i dea sistematizare, prestigiu [i str\lucire polemic\. Meritele sale nu sunt [tirbite prin proiectarea concep]iilor sale pe un fundal ideologic mai larg, anterior, `n perspectiv\ istoric\. Ce reprezint\ `n esen]\ aceast\ teorie a „formelor f\r\ fond” `n vechea noastr\ ideologie ? Nimic altceva dec^t chintesen]a criticii adapt\rii foarte rapide a „formelor” civiliza]iei moderne, occidentale, burgheze, peste un „fond” propriu, na]ional, de structur\ `nc\ tardiv feudal\. Teoria este expresia unei anumite rezisten]e, ideologice [i practice, inevitabile, fa]\ de imita]ia mecanic\, nefiltrat\, a institu]iilor, moravurilor, culturii [i ideilor apusene. „Rezisten]\” tipic\ for]elor interne boiere[ti, conservatoare, dar [i cercurilor burgheze moderate, `ndeosebi intelectuale.

192

Adrian Marino

Aceast\ reac]iune, cunoscut\ [i studiat\ `n linii mari, este mult anterioar\ „Junimei”, care n-a ie[it din goluri. Ea precede, fie [i `ntr-o form\ incipient\, cu cel pu]in dou\ decenii, chiar [i momentul 1848. Mi[care constituit\ cu primele valuri de „occidentalizare”, determinat\ de cele dint^i importuri masive de „forme” apusene `n ]ara noastr\. ~ntr-o m\sur\, aceste idei au fost atinse, `n limbajul s\u, `nc\ din 1909, de G.Ibr\ileanu, `n Spiritul critic `n cultura rom^neasc\. Critica „imita]iei” este urm\rit\ aici la c^]iva autori moldoveni, pre-maiorescieni (Asachi, Negruzzi, Al.Russo, Alecsandri). Azi dispunem de o documentare mai larg\. ~n plus, „originea spiritului critic” `n cultura noastr\ nu mai poate fi atribuit\ unor reac]iuni [i particularit\]i psihologice strict provinciale, ci – `n esen]\ – influen]ei ideologiei iluministe, r\sfr^nt\ `n propor]ii variabile `n toate provinciile rom^ne[ti. De bun\ seam\ c\ studiul ar trebui reluat `n ad^ncime. Se va vedea atunci c\ argumentele invocate de autorii cita]i de G.Ibr\ileanu (nivel necorespunz\tor, neevoluat al societ\]ii noastre ; respect pentru bunele tradi]ii na]ionale ; necesitatea `mprumuturilor selective „critice” ; adaptare progresiv\ la civiliza]ie etc.) se reg\sesc [i la : C.Conachi, la pa[opti[tii C.Negri, Mihail [i Alecu Kog\lniceanu, Ion Ionescu de la Brad, D.Rallet, {tefan Scarlat D\sc\lescu, B.P.Hasdeu, [.a. {i mai semnificativ este faptul c\ exact aceea[i critic\ a imita]iei formelor apusene, [i deci a „formelor f\r\ fond”, este f\cut\ `n aceea[i perioad\ [i de o serie de scriitori, publici[ti [i oameni de cultur\ munteni, ca : Paris Mumuleanu, Heliade R\dulescu, Gr. Ple[oianu, C.B\l\cescu, C.Caragiale, Cezar Bolliac, Ion Ghica [.a. Texte exprim^nd o opozi]ie identic\ la invazia culturii [i civiliza]iei apusene, pot fi culese [i din al]i „autori”, mai obscuri, `nc\ din 1820 – 1826, printr-o participare la un curent ideologic larg, care

Pentru Europa

193

ar merita un studiu monografic special. ~n acest cadru ne mul]umim s\ d\m doar c^teva sugestii [i indica]ii, de aprofundat ulterior, cu toat\ documentarea [i rigoarea necesar\. Dac\ mai trebuie o dovad\ suplimentar\, se poate demonstra oric^nd, [i cu citate la fel de abundente, c\ [i ardelenii : Z.Carcalechi, Fl.Aaron, I.Codru-Dr\gu[anu, G.Bari], S.B\rnu]iu, D.P.Mar]ian [.a. aveau, `n linii generale, aceea[i orientare critic\, negativ\ fa]\ de invazia „formelor” str\ine. O men]iune special\ se cuvine, cum vom vedea imediat, `ndeosebi lui Ion Maiorescu, foarte pre-„maiorescian” mai ales `n aceast\ privin]\. Este apoi aceast\ teorie a „formelor f\r\ fond” o crea]ie pur rom^neasc\, a lui Maiorescu, sau a oric\rui alt „spirit critic” anterior ? ~nc\ din 1943, `n articolul s\u Titu Maiorescu [i g^ndirea post-revolu]ionar\ (Kalende, II,3), reluat [i `ntr-o sintez\1, Tudor Vianu atrage aten]ia asupra faptului – esen]ial – c\ g^ndirea lui Titu Maiorescu nu constituie, sub raport social-politic, dec^t o prelungire a ideologiei europene post-revolu]ionare. La g^nditori politici importan]i ca : Burke, de Bonald, de Maistre, critica revolu]iei franceze duce `n mod direct la respingerea „formelor” sale politice-sociale, pe care convulsia de la 1789 le introduce `n Fran]a [i le r\sp^nde[te `n Europa. Ruperea firului tradi]iei, negarea realit\]ilor [i etapelor istorice, neaderen]a construc]iei politice pur ra]ionale la aspectele ireductibile ale specificului vie]ii popoarelor formeaz\ temele de predilec]ie ale `ntregii reac]iuni europene. Aceste idei au circulat [i sub restaura]ie [i sub monarhia din iulie [i `nainte [i dup\ 1848, [i nu numai `n Fran]a. Pentru cine vrea s\ verifice rapid chestiunea, Politiques et moralistes du dix-neuvième siècle (vol.I) de E.Faguet ar fi `nc\ de consultat. Dar critica „formelor f\r\ fond” are o circula]ie mai larg\ dec^t

194

Adrian Marino

rezult\ din aceste cercet\ri, destul de dep\[ite `n ansamblul lor2. Chateaubriand, `n Essai sur les revolutions (1797), pled^nd teza legitimist\, respinge, la fel, „aceast\ furie de a da popoarelor constitu]ii uniforme f\r\ nici o preocupare pentru gradul de civiliza]ie la care au ajuns” (1, II, ch.X). Iar socialistul utopic Saint-Simon va sus]ine [i el, `n L’Industrie (1818), c\ nici o institu]ie politic\ nu este „admisibil\”, nici posibil\, nici durabil\, „dec^t aceea care nici nu dep\[e[te, nici nu `ntrece starea actual\ a societ\]ii”. ~n ultim\ analiz\, ideologii no[tri, at^t de reticen]i la imita]ii [i adopt\ri de institu]ii str\ine, apusene – evolu]ioni[ti [i reformi[ti `n politic\ – n-au alt\ optic\, nici alt mod de a g^ndi, nici alt limbaj. Ar fi, de asemenea, de ad\ugat, c\ r\d\cinile acestei pozi]ii scoboar\ [i ele `n aceea[i ideologie iluminist\ a secolului 18, de unde pleac\ diferite fire : reformist-evolu]ioniste, radical-revolu]ionare, conservator-reac]ionare. Tema merit\ a fi studiat\ [i ea pe larg. Deschidem acum doar pe Montesquieu : „Guvernul cel mai conform naturii este acela a c\rui constitu]ie particular\ convine cel mai bine dispozi]iilor poporului pentru care a fost stabilit”. (De l’esprit des lois, 1, I, ch.III). Idei asem\n\toare `nt^lnim [i la J.J.Rousseau (Du contrat social, 1, III, ch. III, IX). Dar atunci, m\car expresia ca atare, formula pur verbal\ a „formei f\r\ fond”, apar]ine totu[i lui Titu Maiorescu. Nici acest fapt nu se poate dovedi. Expresia circula cu mult timp `nainte de 1868 [i am spune c\ ideologul junimist a g\sit-o, gata constituit\, chiar `n... familie, la tat\l s\u, Ion Maiorescu. Acesta, `ntr-o coresponden]\ de pres\ din Craiova, datat\ 11 februarie 1838, critic\ `n termeni violen]i „maimu]\ria lucrurilor str\ine, prea iubirea asupra tuturor lucrurilor str\ine [i deosebit fran]uze[ti”. Pe mine, Ion Maiorescu, „nu m\ va `n[ela forma din afar\, niciodat\” (s.n.)3. Pentru el, moravurile [i cultura

Pentru Europa

195

apusean\, ideile noi, progresiste, sunt deci simple „forme”, „forme din afar\”, goale. Adic\ a[a cum va spune peste trei decenii [i Titu Maiorescu. Prin tonul s\u, acest articol, publicat de Gh.Bari] `n Foaia sa, a surprins, provoc^nd o adev\rat\ polemic\, r\sfr^nt\ negativ [i `n cariera didactic\ a lui Ion Maiorescu. Se va zice, poate, c\ acest critic avea `n vedere doar aspectul cultural al problemei [i c\ fiul s\u a generalizat formula aplic^nd-o totalit\]ii `mprumuturilor institu]ionale, politice [i sociale. Reticen]\ deschis\ la transplantarea direct\ de institu]ii arat\ `ns\, `nc\ din 1846, al\turi de al]ii, [i pa[optistul moldovean Scarlat V^rnav. {i pentru acesta „formele dinafar\ ale civiliza]iei” sunt deosebit de sup\r\toare. De notat c\ ideea se consolidase la Paris, `n cercurile tineretului rom^n plecat la studii : „Pentru noi nu este numai m^ng^ierea aceasta singur\, care trebuie s\ ne fac\ a c\uta s\ ducem `n ]ear\ ceva mai mult dec^t formele din afar\ ale civiliza]iei” (s.n.)4.

Nu va sus]ine [i Maiorescu necesitatea umplerii cu „fond” adecvat, corespunz\tor, a acestor „forme din afar\” ? Dar `nainte de junimi[ti, ele nemul]umeau `ntr-un grad `nalt [i pe Kog\lniceanu, care le respinge categoric `n romanul s\u Tainele inimei, publicat `n 1850 : „Am luat luxul, corup]ia [i formele exterioare a Europei”...5. C^nd, `n 1851, limba greac\ este scoas\ din `nv\]\m^nt, argumentul a fost c\ aceast\ limb\ are „trebuin]\ de o `nv\]\tur\ serioas\, iar nu s\ figureze drept singur\ form\”6. Despre `nv\]\m^ntul universitar, se [tie, Maiorescu nu va g^ndi niciodat\ altfel, de vreme ce inten]iona s\ suprime catedre `ntregi la recent `nfiin]ata Universitate ie[ean\. Dar, este de notat c\, `nc\ din 1855-1856, Gh.Asachi preconiza aceea[i desfiin]are a facult\]ilor de drept [i filozofie, pe motivul c\ ofereau studen]ilor o slab\ preg\tire7. A[a va sus]ine ulterior [i Titu

196

Adrian Marino

Maiorescu, nu tocmai original `n toate ini]iativele [i ideile sale. C\ se pot produce [i alte dovezi, la fel de concludente, nici nu este de mirare. ~n 1859, C.Negruzzi observ\ `n cel mai pur spirit pre-junimist: „Un popor simplu, patriarhal, ce se ocup\ mai mult cu lucrarea p\m^ntului, nu avea nevoie de acest bel[ug de legi, apanagiu a na]iunilor civilizate, de acest n\mol de forme care adese `nghite fondul” (s.n.)8.

N.Iorga a descoperit [i publicat opera cuget\torului politic moldovean {tefan Scarlat D\sc\lescu, progresist moderat, mare adversar al precipit\rilor [i imita]iilor politice nestudiate. El a l\sat, `ntre altele, [i o relatare de c\l\torie f\cut\ `n 1858, `n Occident, plin\ de reflexii incipient junimiste. Liberalii, dup\ el, „copiaz\, maimu]eaz\ institu]iile ]\rilor civilizate [i ni le impun”. De mentalitate conservatoare, D\sc\lescu refuz\ ideea c\ „ne-am civilizat [i c\ ei sunt regeneratorii na]iei ; dar nu pot s\ nu mai repet c\ civiliza]ia e numai `n forme [i pe h^rtie” (s.n.)9. Lucrurile sunt deci limpezi [i ne oprim aici, de[i citatele ar putea continua. S-ar zice totu[i c\, `n preajma lui 1868, Titu Maiorescu este singurul care exprim\ aceast\ teorie [i cu cea mai mare originalitate. La acea dat\ partidul conservator nu g^ndea altfel. De pild\, `n 1866, `n plin\ agita]ie unionist\ [i anti-unionist\, N.Ionescu, Manolache Costache Epureanu [i al]ii combat ideea sufragiului universal pe considera]ia, tipic maiorescian\, c\ poporul rom^n n-ar fi `nc\ preg\tit pentru o astfel de reform\10. Dar chiar cu pu]in timp `nainte de atacul ~n contra direc]iei de ast\zi `n cultura rom^n\, B.P.Hasdeu, public\ `n Rom^nul (11 ianuarie 1868) articolul Caracterul na]ionalit\]ii rom^ne ca baza legisla]iunii sale, `n care se dezvolt\ o tez\ identic\ : legisla]ia democratic\ este definit\ „ve[minte exotice,

Pentru Europa

197

aduse cine mai [tie de unde [i croite cine mai [tie pentru cine”. La fel g^nde[te [i Cezar Bolliac care, `n Trompeta Carpa]ilor (7/19 aprilie 1868), combate aceea[i traducere formal\, mecanic\, de legi str\ine, neelaborate. De altfel, tot el declarase, `n 1861, c\ „noi facem legi, ca s\ nu se ]ie, facem [coli ca s\ nu se poat\ `nv\]a `ntr-`nsele, facem tot ce nu voim s\ fie”11. S\ ne reamintim [i de Maiorescu : „Am depre]iat [i falsificat toate aceste forme de cultur\”, „s-au imitat [i s-au falsificat toate formele civiliza]iunii moderne” etc. Identitatea de g^ndire [i de limbaj este deci izbitoare. Ni se pare dovedit c\ Maiorescu este exponentul unei st\ri de spirit anterioare, generalizate, bine consolidate `n cercurile de mentalitate conservatoare [i reformist\, sensibilizate prin reformele structurale ale lui Cuza [i mai ales de reforma agrar\ din 1864. Dac\ formula – ce exprim\ neaprobarea ideii de progres social, totala neaderen]\ la noile forme institu]ionale, la importul superficial de civiliza]ie [i cultur\ – i-a fost totu[i unanim atribuit\, faptul vine de acolo c\ Titu Maiorescu i-a dat stringen]\ deosebit\, o formulare precis\, categoric\, de la `n\l]imea unui mare prestigiu cultural, social [i politic, la care nu se ridicase nici unul dintre precursorii s\i incontestabili. ~n materie de circula]ie a ideilor, `n timp [i `n spa]iu, „originalitatea” constituie o no]iune foarte relativ\. De acest adev\r ne p\trundem `nc\ o dat\ arunc^nd o privire [i peste grani]\. ~n 1872, criticul italian Francesco de Sanctis, `ntr-un discurs inaugural la Universitatea din Neapole (exprim^nd `n mod evident convingeri mai vechi, de circula]ie `n Risorgimento), combate [i el „formele goale” („vacue forme”), ap\rute `n Italia dup\ realizarea unit\]ii politice a ]\rii, printr-o analogie evident\ de situa]ii. Limbajul este surprinz\tor de „maiorescian”. De unde rezult\ c\ `n cele

198

Adrian Marino

dou\ ]\ri, aflate la acela[i moment al evolu]iei istorice, afluxul de concep]ii [i institu]ii democratice str\ine, insuficient sau gre[it aplicate, a produs reac]iuni identice. Se `ntreba deci Francesco de Sanctis : „Ce este libertatea f\r\ oameni liberi ? Sunt forme f\r\ con]inut (s.n.)... rug\ciuni f\r\ credin]\, solda]i f\r\ patrie”12.

Expresiile ne sunt cunoscute : „forme f\r\ fond”, „stafii f\r\ trup”, „iluzii f\r\ adev\r” etc. Tonul superior distant, solemn [i categoric apar]ine `ns\ `n tot cazul, `n primul r^nd, lui Titu Maiorescu. (1968)

199

Pentru Europa

Note

I. Rom^nia [i Europa 1. Pentru Europa, in : Cotidianul. Supliment Cultural. Litere, Arte. Idei, IV, 48, 19 decembrie 1994. 1 Adrian Marino, „Dosarul Constantin Noica”, in : 22, 1. III, 40, 9-13 octombrie 1992; 2. 41, 15-21 octombrie 1992; 3. 42, 22-28 octombrie 1992; 4. 43, 24 octombrie-5 noiembrie 1992; 5. 44, 12-18 noiembrie 1992. 2

Leon Volovici, Nationalist Ideology and Antisemitism. The Case of Roumanian Intellectuals in the 1930’s (Oxford-New York-Seoul-Tokio, Pergamon Press, 1991). Traducere rom^neasc\: Ideologie na]ionalist\ [i antisemitism `n via]a intelectual\ rom^neasc\ din anii’30 in : Dialog. Cercul democrat al rom^nilor din Germania, 147/151, mai-septembrie 1993 (Dietzenbach); Antisemitism in Post-Communist Eastern Europe: Marginal or Central Issue ? (The Hebrew University of Jerusalem, Analysis of Curent Trends in Antisemitism), Acta nr.5, 1994; Katherine Verdery, National Ideology under Socialism. Identity and Cultural Politics in Ceau[escu’s Romania (Berkeley-Los Angeles-Oxford, University of California Press, 1991); From Parent-State to Family Patriarchs: Gender and Nation in Contemporary Eastern Europe, in : East European Politics and Societies, vol.8, nr.2, Spring 1994, pp.225-255, `n special Exemples from Romania, pp.236-250; Dan Pavel, „De[teapt\-te, Rom^ne !”. O cercetare `n ideologia na]ionalismului, in : Polis, 2/1994, pp.153-190. 3

Sorin Alexandrescu, Pentru o secularizare a culturii rom^ne, in : 22, IV, 43, 26 octombrie-1 noiembrie 1994.

200

Adrian Marino

4

Mai multe texte personale pe aceast\ tem\ central\. Ultimul: P\turile mijlocii - o problem\ esen]ial\, in : Rom^nia Liber\, 1406, 8 noiembrie 1994. 5

Tribuna Ardealului, I, 53, 15 aprilie 1992.

6

Adrian Marino, Literature and Ideology in the Republic of Letters, in : Aesthetics and the Literature of Ideas. Essays in Honor of A. Owen Aldridge. Ed. by François Jost (Newark, University of Delaware Press; London and Toronto, Associated University Press, 1990), pp.214-224. 7

H.R. Patapievici, Anatomia unei catastrofe, in : 22, IV, 42, 19-25 octombrie 1994. 2. Integrarea cultural\ a Rom^niei `n noua realitate european\ (R\spunsuri la un chestionar italian). La chestionarul pe care mi l-a adresat prof. G. Caragiani (Roma) cu prilejul vizitei sale la Cluj (15 august 1994) `n vederea unei anchete italiene `n preg\tire, pe aceast\ tem\, n-am r\spuns la primele 7 `ntreb\ri.

1

Adrian Marino, Marxist Ideology and East European Comparative Studies, in : Europa Provincia Mundi. Essays in Comparative Literature and European Studies Offered to Hugo Dyserinck on the Occasion of His Sixty-fifth Birthday. Ed. by Joep Leersen and Karl Ulrich Syndram (AmsterdamAtlanta, Ga., Rodopi, 1992), pp.45-51. 3. Cultura rom^n\ `ntre Est [i Vest. Interven]ie la Colocviul revistei Familia, 6 mai 1993 (29, 5-6, mai-iunie 1993). 4. Literatura rom^n\ „intr\” `n Europa, in : 22 , IV, 51, 29 decembrie 1993-4 ianuarie 1994. 5. Difuzarea criticii rom^ne[ti `n str\in\tate. Comunicare prezentat\ la „Colocviul Traduc\torilor [i Editorilor de Literatur\ Rom^n\”, Sinaia, 20-21 iunie 1991, in : Rom^nia Literar\, XXIV, 27, 4 iulie 1991.

II. Ideea european\ [i literatura european\ 1. Europa: o idee `n expansiune, in : Transilvania, serie nou\, XXI, 3-4, 1992, pp.6-10 (num\r „european”

Pentru Europa

201

monografic). Text tradus `n limba maghiar\ `n revista Korunk, 6/1992 (Cluj); reprodus `n versiunea rom^n\ a redac]iei [i `n Cump\na. Antologia revistei de cultur\ „Korunk” (Cluj, 1994), pp.55-59. 1 Adrian Marino, Les Lumières roumaines découvrent „l’Europe” in : Littérature roumaine. Littératures occidentales. Rencontres (Bucarest, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, 1982), pp.10-48. 2

Idem, La „letteratura europea”, oggi, in : I Quaderni di Gaia, 1/1990, pp.103-116; tr. rom. in : România Literar\, 34, 22 august 1991.

3 Carla Valentino, Idee d’Europa nella cultura letteraria del Novecento (Roma, Editrice Dimensione Europea/European Dimension, 1990), p. 95.

2. Literatura european\, azi, in : Rom^nia Literar\, XXIV, 34, 22 august, 1991, pp.12-13 (versiunea rom^neasc\ a textului publicat\ `n I Quaderni di Gaia, 1/1990, pp.103116). 1

Carla Valentino, Il concetto di Europa Letteraria nella Comparatistica del Novecento, Tesi di Laurea. Anno Accademico 1987/1988, Università degli Studi di Roma „La Sapienza”, Cattedra di Letteratura Comparata, 247 pp., Relatore: Prof. Armando Gnisci. 2

Denis de Rougemont, Lettre ouverte aux Européens (Paris, 1970), p.23, 25, 66-67, passim.

3

Constantin Noica, De Dignitate Europae, trad. germ. (Bucure[ti, Kriterion Verlag, 1988) pp.44-48.

4

O antologie de texte „europene-comparatistice”: Armando Gnisci, La letteratura del mondo (Roma, 1984).

5

Dou\ texte pu]in citate: R.D.Jameson, A Comparison of Literatures (London, 1935), p.13; Wladimir Weidlé, L’Unité littéraire del’Europe, in : La Table Ronde, 9/juin 1948, pp.1011-1017. 6

Claudio Guillén, Entre lo uno y lo diverso. Introducción a la literatura comparada (Barcelona, 1985), pp.60-63.

7

Leo Ferrero, 1929, cf. Armando Gnisci, L’Europa nella parola letteraria in : Appuntamenti, (Palermo,1988), p.37,38.

202

Adrian Marino

8 Goethe, Ferneres über Weltliteratur, in : J.A., B. 38, 202203; Allgemeine Betrachtungen über Weltliteratur (1829), in : Werke (Stuttgart, 1967), 29, pp.672, 674. 9

O sintez\ [i o reactualizare in : Adrian Marino, ch. 7, Relations, échanges , coopération; ch.8, Communications libres, in : Etiemble ou le comparatisme militant (Paris, 1982), pp.107-148. 10

Villemin, Études sur l'antiquité (Paris, 1847), p.11; T.W.Danzel, 1847, in : Meisterwerke Deutschen Literaturkritik, Hrgb. Hans Mayer (Berlin, 1956), III, p.367. 11

N. Lemercier, Principes et développements sur la nature de la propriété littéraire (Paris, 1826), pp.6-7. 12

Thomas Mann, Welt-Zivilisation, in : Gesammelte Werke (Oldenburg, 1960), XII, pp.692-697. 13 Jules Michelet, Histoire de France au XVI-ème siècle. Reforme (Paris, 1855), pp.488-490. 14 La documentarea Carlei Valentino, op.cit., pp.147-153, se mai pot ad\uga: Felix Vodièka, Die Struktur der literarischen Entwicklung (München, 1976), pp.206-226; Halina Janaszek Ivanickova, cf. Canadian Review of Comparative Literature. Revue des revues, VII, 3, Summer 1980, p.313. 15

Adrian Marino, Les Lumières roumaines découvrent „l’Europe”, in : Littérature roumaine. Littératures occidentales. Rencontres (Bucarest, 1982), pp.10-48.

16

Constantin Noica, op.cit., pp.52-53 (Wann beginnt die europäische Kultur ?).

17

Num\r tematic: Littérature coloniale, in : Cahiers de littérature générale et comparée, 5/automne 1981.

18

Earl Miner, Études comparées interculturelles, in : Théorie littéraire. Problèmes et perspectives... (Paris, 1989), pp.163, 177-178.

19

René M. Guastalla, Le Mythe et le Livre (Paris, 1940), p.45.

20

Claudio Guillén, op.cit., p.55.

21

A.Owen Alridge, Foreword, in : Chinese-Western Com-

Pentru Europa

203

parative Literature. Theory and Strategy. Ed. by John J. Deeney (Hong-Kong, 1980), pp.V-VI. 22 Adrian Marino, ch. 4, Contre l’européocentrisme; ch.5, Contre l’impérialisme et le colonialisme, in : Etiemble ou le comparatisme militant (Paris, 1982), pp.51-81. 23

Desiderio Navarro, Otras reflexiones sobre eurocentrismo y antieurocentrismo en la teoría literaria de la América Latina y Europa, in : Casa de las Américas, XXV, 150/1985, pp.68-78 (autorul are [i alte contribu]ii `n acela[i sens). 24 Un excelent rezumat la Earl Miner, op.cit., p.129, 165, 166, 168; A. Owen Alridge, op.cit., p.IV. 25

Ramón Menéndez Pidal, España, eslabón entre la Cristianidad y el Islam (Madrid, 1968 2).

26

Alexandre Soljénitsyne, Les droits de l’écrivain suivi de Discours de Stockholm, tr. fr. (Paris, 1972).

27

Constantin Noica, La ruse de la raison et le destin d’un homme, in : 70 Duiliu Sfintesco. L’ingénieur et l’homme (Orléans, 1980), p.384.

28 Adrian Marino, Comparatisme et théorie de la littérature (Paris, 1988), pp.291-296; unele din ideile acestui text au fost expuse [i `n articolul: Literatura universal\, in : Convorbiri literare, 7/1989.

3. Literatura „european\” [i „universal\”: o nou\ perspectiv\ comparatist\. Comunicare prezentat\ la al XIII-lea Congres al „Asocia]iei Interna]ionale de Literatur\ Comparat\” (Tokyo, 23-30 august 1991), in : Luceaf\rul, serie nou\, 10 (109), 25 martie 1992, p.10, 12. Versiunea englez\: „European” and „World” Literature. A New Comparatist View, in : Proceedings of the I.C.L.A. ’91, Tokyo Congress, Section V, `n curs de apari]ie. 1

Adrian Marino, The Modern Trend of Comparatism, in : Comparatistica. Annuario italiano, II, 1990, pp.137-151.

2 Idem, Etiemble ou le comparatisme militant (Paris, Gallimard, 1982). 3

De ex. Florian Potra. O „Comunitate literar\ european\” [tirb\, in : Via]a rom^neasc\, 12/1984, pp.25-27.

204

Adrian Marino

4

Desideri Navarro, En ejemplo de lucha contra el esquematisimo eurocentrista en le ciencia literara de la América latina y Europa, in : Casa de las Américas, 1/1980, pp.79-81; Eurocentrismo y antieurocentrismo en la teoría literaria de América Latina y Europa, in : Revista de Crítica Literaria Latinoamericana, 16/1982; Otras reflexiones sobre eurocentrismo y antieurocentrismo en la teoría literaria de la América Latina y Europa, in : Casa de las Américas, 150/ 1985, pp.68-78. 5

H.H.H.Remak, cf. Roland Mortier. Cent ans de littérature comparée, in : Proceedings of the IX Congres of I.C.L.A. (Innsbruck, 1981), I, p.12.

6

Adrian Marino, La „letteratura europea”, oggi, in : I Quaderni di Gaia, 1/1990, pp.103, 116.

7

Théophile Obenga, Culture et intégration africaine, Fondements culturels du Panafricanisme, in : Afrika, Afrique, Africa (Leuven, 1991), p.22.

8 Nagendra, Editor’s Note, in : Comparative Literature (Delhi University, 1977). 9 Daniel-Henri Pageaux, Pour un nouveau programme d’études en littérature comparée: les relations interlittéraires et interculturelles, in : György M. Vajda, Janos Riez (Hg), The Future of Literary Scholarship... (Frankfurt a M.- New York, 1986). p.69. 10

Hans Magnus Enzesberger, Einzelheiten (Frankfurt a. M., 1962) pp.265-266.

11

Hen-hsiang Yuan, East-West Comparative Literature..., in : Chinese-Western Comparative Literature. Theory and Strategy... (Hong Kong, 1980), p.1. 12

Ernest Erich Noth, Literature and International Relations, in : Yearbook of Comparative and General Literature, VII (1958), pp.23-30. 13

Deguchi Hiroshi. Accumulative Character of Japanese Culture and Modernization, in : Hikaku Bunka Zasshi, The Annual of Comparative Literature, Tokyo, vol. 5/1991, pp.14-15.

Pentru Europa

205

III. Cultura european\ – cultura de „centru” 1. Cultur\ de st^nga, de dreapta, sau de centru ? in : Tribuna Ardealului, I, 53, 15 aprilie 1992. Text reluat de mai multe ori, uneori cu titlul schimbat, [i de alte c^teva publica]ii. Reprodus [i `n Contrafort, 1, octombrie 1994 (Chi[in\u). 2. Din nou: st^nga, centru sau dreapta ? in : 22, III, 32, 14-20 august 1992.

IV. Aspecte documentare rom^ne[ti 1. „Luminile” rom^ne[ti [i descoperirea Europei, in : Revista de istorie [i teorie literar\, T. 28, nr. 1, 1979, pp.2748. Versiune francez\: Les Lumières roumaines découvrent „L’Europe”, in : Littérature roumaine. Litteratures occidentales. Rencontres. Traduction par Annie Bentoiu (Bucarest, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, 1982), pp.10-48. Versiune german\: Die rumänische Aufklärung und die „Entdeckung” Europas, in : Komparatistik. Theoretische Überlegungen und südosteuropäische Wechselseitgkeit. Festschift für Zoran Konstantinoviè (Heidelberg, Carl Winter Universitätsverlag, 1981), pp.457-465. 1

Dou\ exemple culese aproape la `nt^mplare: Denis de Rougemont, Vingt-huit siècles d’Europe (Paris, 1961); Roland Mortier, Diversité des „Lumières” européennes, in : Romanistische Zeitschrift für Literaturgeschichte. Cahiers d’histoire des littératures romanes, I,3/1977, pp.281-292.

2

Al. Du]u. Cultura rom^n\ `n civiliza]ia european\ modern\ (Bucure[ti, 1978), p.186.

3

O prim\ [i sumar\ sistematizare, `n articolul nostru anterior : Ilumini[tii rom^ni [i „afacerile Europei”, in : Lumea, II, 39, 24 septembrie 1964. 4 5

V.Alecsandri, Opere complete (Bucure[ti, 1876), III, p.556

Ianache V\c\rescul, Istorie a prea puternicilor impera]i othomani, in : Tesaur de monumente istorice pentru Rom^nia (Bucure[ti, 1863,) II, p.287.

206

Adrian Marino

6

Grigore Arhimandrit, Triod (Bucure[ti, 1798), cf. Ioan Bianu - Nerva Hodo[, Bibliografia rom^neasc\ veche (Bucure[ti, 1910), II, p.406.

7

{t. Bezdechi, Cronica inedit\ de la Blaj a protosinghelului Naum R^mniceanul, Partea I (Cluj, 1944), p.67. 8

Paris Mumuleanu, Rost de poezii adec\ stihuri (Bucure[ti, 1822, ed. a 2-a), p.5.

9

G. Bogdan-Duic\, Eftimie Murgu (Bucure[ti, 1937), p.63.

10

D. }ichindeal, Filosofice[ti [i politice[ti prin moralnice `nv\]\turi (Bucure[ti, 1838), (fab. 139, ~nv\]\tura), p.355. 11

Adrian Marino, Lumières roumaines : Idées sur le thé^tre, la poésie et la littérature, in : Cahiers roumains d’études littéraires, 2/1977, p.33.

12

Din istoria pedagogiei rom^ne[ti (Bucure[ti, 1956), p.86.

13

V.A. Urechia, Istoria [coalelor de la 1800-1864 (Bucure[ti, 1892), I, p.317. 14

Dionisie Eclesiarhul, Hronograful }\rei-Rum^ne[ti, de la 1764 p^n\ la 1815, in : Tesaur de monumente istorice pentru Rom^nia (Bucure[ti, 1863), II, p.166. 15 16

Ioan Bianu - Nerva Hodo[, op.cit., II, p.258.

Ioan Bianu, Catalogul (Bucure[ti, 1899), I, p.220.

17

manuscriptelor

rom^ne[ti

G. Bogdan-Duic\, op.cit., p.155.

18

G. Bogdan-Duic\ [i G. Popa-Lisseanu, Via]a [i opera lui Gheorghe Laz\r (Bucure[ti, 1924), p.20.

19 Logof\tul Costachi Conachi, Poezii. Alc\tuiri [i t\lm\ciri (Ia[i, 18872), p.323. 20

Ioan Bianu-Nerva Hodo[, op.cit., II, p.528.

21

M. Jivcovici, Dositei (Dimitrie) Obradovici, in : Studii de literatur\ universal\, 1961, III, p.133. 22 23

D. }ichindeal, op.cit., (fabula 84, ~nv\]\tura), p.165.

Petru Maior, Diserta]ie pentru literatura cea vechie a Rom^nilor, § 4, in : Istoria pentru `nceputul Rom^nilor `n Dachia (Buda, 1834), p.258.

Pentru Europa

207

24 Ion Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice (Bucure[ti, 1970), p.167. 25

C. Diaconovici-Loga, Chiemare la tip\rirea c\r]ilor rom^ne[ti (Buda, 1821), p.8.

26

Paris, Mumuleanu, op.cit., p.1.

27

Logof\tul Costachi Conachi, op.cit., pp.327-328, 325-326.

28

D.}ichindeal, op.cit., prefa]a, pp.XII-XIII.

29

V.A. Urechia, op.cit., II, p.105.

30

I. Codru-Dr\gu[anu, Peregrinul transilvan, ed. {erban Cioculescu (Bucure[ti, 1942), p.56.

31

V. A. Urechia, op. cit., II, p. 105.

32

Cezar Bolliac, Pagini alese, ed. Andrei Rusu (Bucure[ti, 1961), p.167.

33

Nerva Hodo[ - Al.Sadi Ionescu, Publica]iunile periodice rom^ne[ti (Bucure[ti, 1913), I, p.531.

34

{t. Bezdechi, op. cit., p.67, 68.

35

Ion Budai-Deleanu, Scrieri inedite, ed. Iosif Pervain, (Cluj, 1970), p.199.

36

Petru Maior, Scrieri, ed. Florea Fugariu (Bucure[ti, 1976), II, pp.217, 241.

37

Ion Budai-Deleanu, op. cit., p.175.

38

Petru Maior, op. cit., I, p.190.

39

Idem, op. cit., I, p.260.

40

Victor V. Grecu, {coala ardelean\ [i unitatea limbii rom^ne literare (Timi[oara, 1973), p.27.

41

Ion Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice, p.170.

42

Petru Maior, op.cit., II, p.218.

43

Ioan Lupa[, Din trecutul ziaristicei rom^ne[ti (Arad, 1916), p.70. 44 M. Kog\lniceanu, Scrieri alese, ed. Dan Simonescu (Bucure[ti, 1956), p.209. 45

Adrian Marino, Iluminismul rom^nesc : idei despre carte, editur\, lectur\, in : Limb\ [i literatur\, 2/1977, pp.419428.

208

Adrian Marino

46

Ion Budai Deleanu, op.cit., p.188.

47

D. }ichindeal, op. cit., (fabula 120, ~nv\]\tura), p.271.

48

Dinicu Golescu, Starea de acum... a Prin]ipaturilor Valahiei [i a Moldovei (Buda, 1826), p.XV. 49 cf. N. C. Enescu, Gheorghe Asachi, organizatorul [colilor na]ionale din Moldova (Bucure[ti, 1962), p.248. 50

G. Bogdan-Duic\, op. cit., p.81.

51

Dinicu Golescu, ~nsemnare a c\l\toriii mele, ed. Perpessicius (Bucure[ti, 1952), p.21. 52

V.A. Urechia, op.cit., I, p.106, 287.

53

N. Iorga, Istoria `nv\]\m^ntului rom^nesc (Bucure[ti, 1928), p.87.

54

N. Iorga, Am\nunte din istoria noastr\ `n veacul al XIXlea, An. Ac. Rom., Mem. sec]. ist. s. II, T.XXXVII (Bucure[ti, 1916), pp.381-382. 55

Idem, Via]a [i domnia lui Barbu Dimitrie {tirbei („”)(Bucure[ti, 1905), p.327.

56

Idem, Etudes roumaines (Paris, 1924), II, p.61.

57

I. Verbin\, Simeon Marcovici, traduc\tor [i teoretician al problemelor sociale [i literare, in : Studii literare, IV, 1948, p.3.

58

Paris Mumuleanu, op.cit., p.1.

59

Arune Pumnul, Lepturariu rom^nesc (Viena, 1862), IV, 2, p.54.

60

V.Alecsandri, Opere complete (Bucure[ti, 1876), III. p.574. 61

Dinicu Golescu, op.cit., p.21.

62

cf. Romul Munteanu, Contribu]ia {colii ardelene la culturalizarea maselor (Bucure[ti, 1962), p.224. 63 Vasile Gergely de Csokotis, Omu de lume... (Viena, 1819), „Cuv^nt `nainte”. 64

Poe]ii V\c\re[ti, Scrieri alese, ed. Elena Piru (Bucure[ti, 1961), p.110.

65

Vasile C^rlova, Poezii... (Bucure[ti, 1906), p.151.

Pentru Europa

209

66

N.B\lcescu, Opere, ed. G.Zane (Bucure[ti, 1940) I, 2, p.153.

67 Anul 1840 `n Principatele rom^ne (Bucure[ti, 1902), I, p.458. 68

Texte privind dezvoltarea g^ndirii social-politice `n Rom^nia (Bucure[ti, 1954), I, p.268.

69

Cezar Bolliac, op.cit., p.102.

70

Ion Neculce, Letopise]ul }\rii Moldovei, ed. I.Iordan (Bucure[ti, 1959), p.386.

71

V.A. Urechia, op.cit., I, p.14.

72

cf. {tefan B^rs\nescu, Academia domneasc\ din Ia[i (Bucure[ti, 1962), pp.54, 56. 73 G.Laz\r, ~n[tiin]are, cf. G.Bogdan-Duic\ [i G.PopaLisseanu, op.cit., pp.19-20. 74

Gh. Laz\r, Prochiamarea la subscriere pentru publicarea unui curs de mathematic\ (1822), cf. P.Poenaru, Memoriu despre [coala lui Georgiu Laz\r (Bucure[ti, 1871), pp.3940. 75 N.Iorga, Am\nunte din istoria noastr\ `n veacul al XIXlea, p.382. 76

Idem, op.cit., pp.382-383.

77

N. C. Enescu, op.cit., p.159.

78

V.A.Urechia, op.cit., vol. I, p.193.

79

Idem, op.cit., vol. II, p.280.

80

Gh. {incai, Catehismul cel mare cu `ntreb\ri [i r\spunsuri (Blaj, 1783), „Cuv^nt `nainte”, cf. Romul Munteanu, op.cit., pp.210-211.

81

Z. P^cli[anu, O veche societate pentru cultivarea limbii rom^ne, in : Revista istoric\, VII (1921), pp.129-130.

82

Ion Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice, p.163.

83

Arune Pumnul, op.cit., vol. IV, 1, p.37.

84

Const. Diaconovici-Loga, Chiemare la tip\rirea c\r]ilor rom^ne[ti, p.8.

85

G. Dem. Teodorescu, Viea]a [i operile lui Eufrosin Poteca (Bucure[ti,1889), p.57.

210

Adrian Marino

86

Iordache M\linescu, Precuv^ntare, in : Petru Maior, Istoria pentru `nceputul Rom^nilor `n Dachia, (Buda, 1834).

87

I.Eliade-R\dulescu, Curierul rom^nesc, no.1, 8/20 april 1829.

88

N.Iorga, Istoria presei rom^ne[ti (Bucure[ti,1922), p.67.

89

N.Iorga, Contribu]ii la istoria literaturii rom^ne `n veacul al XVIII-lea [i al XIX-lea, II, Scriitori mireni, An. Ac. Rom., Mem. Sec]. Lit., s. II, T. XXVII, (Bucure[ti,1906), pp.18-19. 90

V.A. Urechia, op.cit., IV, p.260.

91

N.Iorga, op.cit., p.186.

92

Vasile Popp, C\tre cinstit dumnealul Ioan Prale, in : Psaltire... `n versuri (Bra[ov, 1821). 93

N.Iorga, op.cit., p.239.

94

Paris Mumuleanu, Caracteruri (Bucure[ti,1825), p.50.

95

Texte..., p.44.

96

N.Iorga, op.cit., p.61.

97

Adrian Marino, Ilumini[tii [i progresul, in : Lumea, 31/ 1965, pp.21-23; idem, Ilumini[tii rom^ni [i progresul [tiin]ei, idem, 20/1965, pp.21-22.

98 99

G.Dem. Teodorescu, op.cit., p.55.

Gr.Ple[oianu, (Bucure[ti,1829).

in :

Marmontel,

Aneta

[i

Luben

100

Adrian Marino, Din istoria teoriei „formelor f\r\ fond”, in : Anuar de lingvistic\ [i istorie literar\ XIX, 1968, pp.185-188; in edi]ia de fa]\, pp.191-198. 101

B.P.Hasdeu, Ultima cronic\ rom^n\ din epoca fanario]ilor (Bucure[ti,1889), p.5.

102 cf.Emil V^rtosu, 1821, date [i fapte noi (Bucure[ti,1932), p.221. 103

Ion Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice, pp.42, 46; idem, Scrieri inedite, pp.173, 209.

104

Petru Maior, op.cit., II, p.257.

105

M.Kog\lniceanu, Opere, Scrieri istorice, ed. Andrei O]etea (Bucure[ti,1946), I, p.49.

106

Idem, Scrisori, ed. P.V.Hane[

(Bucure[ti,1913), p.236.

Pentru Europa 107

211

Cezar Bolliac, op.cit., p.199.

108

Ioan Lupa[, Studii, conferin]e [i comunic\ri istorice (Sibiu, 1941), III, p.136. 109

M. Kog\lniceanu, Scrieri alese, ed. Dan Simonescu (Bucure[ti,1956), p.164.

110

Dan Simonescu, Mihail Kog\lniceanu, ca tipograf [i editor la Ia[i, in : Studii [i cercet\ri de bibliologie, II, 1957, pp.178-179. 111

M. Kog\lniceanu, op.cit., p.169.

112

Idem, op.cit., p.197.

113

V. Alecsandri, Coresponden]\, ed. Marta Anineanu (Bucure[ti,1960), p.50. 114

Gr. Ple[oianu, Frumoase dialoguri fran]ezo-rom^ne[ti (Craiova( ?), 1830). Prefa]a.

115

M. Kog\lniceanu, op.cit., p.300.

116

Gh. Asachi, Scrieri alese, ed. N.A. Ursu (Bucure[ti, 1961), p.32. 117

cf. Dan Berindei, Proiecte de infiin]are a unei societ\]i academice `n vremea lui Alexandru Ioan Cuza, in : Studii [i articole de istorie, III, 1961, p.225.

118 (Dinicu Golescu), in : Starea de acum ... a Prin]ipatelor Valahiei [i Moldovei (Buda, 1826). 119

(Dinicu Golescu), ~nsemnare a c\l\toriii mele, p.93.

120

V.A. Urechia, op.cit., II, p.63.

121

A.D. Xenopol [i C. Erbiceanu, Serbarea [colar\ de la Ia[i (Ia[i, 1885), p.154.

122

V.A. Urechia, op.cit., II, p.181.

123

Idem, op.cit., II, p.305.

124

Gh. Georgescu-Buz\u, Aspecte ale dezvolt\rii manufacturilor `n }ara Rom^neasc\ [i Moldova, in : Studii privind Unirea principatelor (Bucure[ti, 1960), p.1. 125

V.A. Urechia, op.cit., III, p.117.

2. Din istoria teoriei „form\ f\r\ fond”, in: Anuar de lingvistic\ [i istorie literar\, Tomul XIX, 1968, Ia[i, pp.185188.

212

Adrian Marino

1

{erban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii rom^ne moderne, I (Bucure[ti, Casa {coalelor, 1944), p.193-196.

2 Noi elemente, `ntre al]ii, la B. Reizov, L’Historiographie romantique française, 1815-1830 (Moscou, Editions en langues étrangères). 3

Ioan Maiorescu, (Coresponden]\ din Craiova), in : Foaie literar\, nr.16, 16 aprilie 1838, pp.121-123. 4 Anul 1848 `n Principatele Rom^ne (Bucure[ti, 1902), I, p.24. 5 M. Kog\lniceanu, Scrieri alese, ed. Dan Simonescu (Bucure[ti, ESPLA, 1956), p.150. 6 N. Iorga, Istoria `nv\]\m^ntului rom^nesc (Bucure[ti, 1928), p.288. 7 N.C. Enescu, Gheorghe Asachi, organizatorul [colilor na]ionale din Moldova (Bucure[ti, 1962), pp.100-181. 8 C.Em. Krupenski, Patru scrisori ale lui Costache Negruzzi c\tre Ioan Ionescu (de la Brad) din 1859, in : Convorbiri literare, XXXI, 1902, pp.608-617. 9 {tefan Scarlat D\sc\lescu, C\l\toria mea `n Europa occidental\ f\cut\ `n anul 1858, in : Cuget clar, V, 1-4, ianuarie-februarie 1932, p.48. 10 A.D. Xenopol, Istoria partidelor politice (Bucure[ti, 1910), pp.535-536. 11 Cezar Bolliac, Opere alese (Bucure[ti, 1950), p.256. 12 Francesco de Sanctis, Saggi critici (Milano, 1933), III, p.269.

* Pentru orientarea general\, `n lipsa unui studiu serios, care s\ urm\reasc\ formarea [i dezvoltarea ideii „europene” `n cultura [i ideologia rom^neasc\, re]in foarte selectiv [i alte c^teva contribu]ii anterioare, paralele, sau posterioare textelor personale. Nu `mp\rt\[esc, `n toate cazurile, unele din tezele sau concluziile lor. Notez, `ntro minim\ sistematizare, doar contribu]ii semnate (deocamdat\) aproape exclusiv de autori rom^ni. Semnificativ\ mi se pare, `n primul r^nd, imaginea noastr\ despre noi `n[ine.

213

Pentru Europa

I. Studii `n limbi str\ine 1. Pompiliu Eliade, L’Influence française sur l’esprit public en Roumanie (Paris, 1898; tr. rom., Bucure[ti, Univers, 1982). 2. Eugène Ionesco, The Austro-Hungarian Empire. Forunner of a Central European Confederation, in : Cross Currents. A Yearbook of Central European Culture, 4 (1985), pp.3-8 (tr. by Susan Huston); tr. rom., in : Aurora, nr.4/1994, pp.33-36. 3. Neagu Djuvara, Les Pays Roumains entre Orient et Occident (Paris, Publications orientalistes de France, 1983). 4. Eugenio Co[eriu, Limba rom^n\ `n fa]a occidentului, tr. rom. (Cluj, Dacia, 1994).

II. Prezentarea [i integrarea literaturii rom^ne 1. Basil Munteanu, La littérature roumaine et l'Europe (1941), in : Permanen]e române[ti. Discursuri [i portrete. Edi]ie `ngrijit\ de Eugen Lozovan [i Ruxandra Shelden (Cleveland, 1994), pp.228-288. 2. Virgil Ierunca, Littérature Roumaine (`n sec]iunea „Littératures balcaniques”, situat\ editorial `ntre cea bulgar\ [i albanez\) in : Histoire des Littératures. Littératures occidentales. Sous la direction de Raymond Quéneau (Paris, Gallimard, 1957), II, pp.1389-1403. 3. D.Micu - N.Manolescu, Rumänische Literatur der Gegenwart, 1944-1966 (München, 1968). 4. Dora Litani-Littmann, Rumanian Literature, in : Encyclopedia Judaica (Jerusalim, The Macmilian Company, 1971), vol. 14, col. 416-428. 5. Virgil Nemoianu, Recent Romanian Criticism: Subjectivity as Social Response, in : World Literature Today, 51, 4, Autumn 1977, pp.560-563. 6. Marian Popa, Geschichte der Rumänische Literatur. Deutsch von Thomas Kleininger (Bukarest, Univers, 1980). 7. Virgil Nemoianu, Romanian Literature, in : Encyclopedia of World Literature in the 2o th. Century. Rev. ed. (New

214

Adrian Marino

York, 1984), 4, pp.79-84 (In German, Virgil Nemoianu, p.72; In Hungarian, Ann Demaitres, pp.85-86). 8. Keith Hitchins, Moldavian (S.S.R. Literature), op.cit., 4, pp.297-298. 9. Marcel Corni[-Pop, Marin Preda and the Poetics of Contemporary Political Fiction in : Critique, Winter 1986, pp.117-128. 10. Matei C\linescu, Romanian Literature: Dealing with the Totalitarian Legacy, in : World Literature Today, Spring, 1991, pp.244-248. 11. Lettres Européennes, Histoire de la Littérature européenne. Sous la direction d’Annick Benoit-Dusausoy et de Guy Fontaine (Paris-Bruxelles, De Boeck, 1992). 12. Marcel Corni[-Pope, Critical Theory and the „Glasnost” Phenomenon: Ideological Reconstruction in Romanian Literary and Political Culture, in : College Literature, General Issue, 21, 1, February 1994, pp.131-155. 13. Eva Behring, Rumänische Literaturgeschichte von den Anfängen bis zur Gegenwart (Konstanz, UVK, Universitätsverlag, 1994, 315 pp.). Dou\ prezent\ri critice rom^ne[ti : `n Rom^nia Literar\ , 47/1994, de Ovid S. Crohm\lniceanu [i `n Cotidianul. Supliment Cultural. Litere, Arte, Idei, 5 decembrie 1994, de Adrian Marino.

III. Contribu]ii rom^ne[ti la istoria ideii de „Europa” 1. B.Munteanu, Les „Européens”, in : Panorama de la littérature roumaine contemporaine (Paris, ed. du Sagittaire, 1938), pp.172-175. 2. Adrian Marino, Contre l’européocentrisme, in : Etiemble ou le comparatisme militant (Paris, Gallimard, 1982), pp.51-62. 3. Gh. Ceau[escu, Laus Europae, Manilius, „Astronomica”, 4, 681-695, in : Revue des Etudes Sud-Est Européennes, XXIII, 3, 1985, pp.249-251. 4. Constantin Noica, De dignitate Europae, tr. germ.

Pentru Europa

215

(Bukarest, Kriterion, 1988); Modelul cultural european (Bucure[ti, Humanitas, 1993). 5. Gh. Ceau[escu, Der Europabegriff, in : Synthesis, XX, 1993, pp.3-10. 6. Veniamin Ciobanu, Evolu]ia conceptului de „Europa” [i „European”. C^teva considera]ii istoriografice, in : Istoria ca lectur\ a lumii. Profesorului Alexandru Zub, la `mplinirea v^rstei de 60 de ani. Volum coordonat de Gabriel B\d\r\u, Leonid Boicu [i Lucian N\stas\ (Ia[i, 1994), pp.145-153.

IV. Numere monografice recente de reviste 1. Na]ionalism [i europeism, in : Alternativa. Supliment politic, in : Cotidianul, II, 11, 5 noiembrie 1993. 2. Europa actual\: criz\ [i misiune, in : Transilvania, XXI, serie nou\, 3-4 / 1992. 3. Cump\na. Antologia revistei de cultur\ „Korunk”, I, Cluj, 1994. (Numeroase articole pe tema „Europa“, „Europa central\“ [i rela]iile Est-Vest.)

V. Studii [i articole rom^ne[ti 1. G.Ibr\ileanu, Spiritul critic `n cultura rom^n\ (Ia[i 1909; ed. a II-a, Ia[i, 1922). 2. Orient sau occident ? Orientalism sau europeism ? Europeism sau rom^nism ?, in : Eugen Filotti, G^ndul nostru (1924); Liviu Rebreanu, Europeism sau rom^nism ? (1924); Eugen Filotti, Europeism sau rom^nism ? (1924); Mihai Ralea, Europeism sau tradi]ionalism (1924), in : Dreptul la memorie. ~n lectura lui Iordan Chimet (Cluj, Dacia, 1993), IV, pp.220-233. 3. E. Lovinescu, Istoria civiliza]iei rom^ne moderne (Bucure[ti, Ancora, I, 1924; II, 1925; III, 1925). 4. Idem, Biruin]a occidentului, in : Aquaforte (Bucure[ti, Editura contemporan\, 1941), pp.240-243.

216

Adrian Marino

5. Anton Dumitriu, Orient [i Occident (Bucure[ti, 1943); nou\ versiune: Culturi eleate [i culturi heracleitice (Bucure[ti, Cartea Româneasc\, 1987). 6. Adrian Marino, L’Indépendance de la Roumanie - Conscience nationale, Conscience européene, in : Cahiers roumains d’études littéraires, 3/1977, pp.35-40. 7. Z. Ornea, Tradi]ionalism [i modernitate `n deceniul al treilea (Bucure[ti, Editura Eminescu, 1980). 8. Adrian Marino, Occident [i Orient, in : Hermeneutica lui Mircea Eliade (Cluj, Dacia, 1980), pp.302-314; tr.fr. pp.293306. 9. Sorin Alexandrescu, Taking a View of Europe: Adrian Marino, in : International Journal of Rumanian Studies, vol.2 (1980), Nr.3/4, pp.117-121. 10. Mircea Martin, G.C\linescu [i „complexele” literaturii rom^ne (Bucure[ti, Albatros, 1981). 11. Alexandru Paleologu, A fi european, in : Alchimia existen]ei (Bucure[ti, Cartea rom^neasc\, 1983), pp.7-14. 12. Sorin Alexandrescu, „Junimea”: Discours politique et discours culturel in : Libra. Etudes roumaines offertes à Willem Noomen... (Groningen, 1983), pp.47-79. 13. Ilie B\descu, Sincronism european [i cultur\ critic\ rom^neasc\ (Bucure[ti, 1984). 14. Al. Zub, Integrare „european\” [i solidaritate „balcanic\”, in : Istorie [i istorici `n Rom^nia interbelic\ (Ia[i, 1989), pp.203-211. 15. Liga Pro Europa, Scurt istoric, Platforma, T^rgu Mure[, 31 decembrie 1989. 16. L’Appel de la Ligue „Pro Europa” de T^rgu Mure[, Roumanie, aux peuples de l’Europe, 1990. 17. Al. Zub, Europa, o problem\ deschis\, in : Convorbiri literare, serie nou\, 32-33, octombrie 1990. 18. Adrian Marino, Revenirea `n Europa, in : Tribuna, nr. 2, 11 ianuarie 1990. 19. Idem, Revenirea `n Europa, in : Dreptatea, XXII, s IV, 142, 28 iulie 1990 (textele nu sunt identice).

Pentru Europa

217

20. Ibidem, Ie[irea din Europa ?, in : Agora, II, 7, februarie 1991. 21. Szilágyi Iulia, Europa mea, in : Korunk, iunie 1990 (`n limba maghiar\). 22. Alina Mungiu, Salva]i Statele Unite ale Europei, in : 22, 5-11 iulie 1991. 23. Dan Petrescu: „Tentatio Orientis interbellica”, in : Cultur\ [i societate. Studii privitoare la trecutul rom^nesc. Al. Zub ed. (Bucure[ti, Ed. {tiin]ific\, 1991), pp.397-442. 24. Adrian Marino, Cum se manipuleaz\ informa]ia `n pres\. Imaginea Rom^niei `n presa occidental\, in : Cotidianul, II, 104, 1 iunie 1992. 25. Liga Pro Europa - Scurt\ prezentare, 1993. 26. Victor Durnea, Europenitate [i europeism `n revista „Ideea european\”, in : Echidistan]e, nr. 3-4, martie 1993, pp.8-11. 27. Ion Negoi]escu, Rom^nii `ntre Europa [i Occident. Convorbire cu Ion Solacolu `nregistrat\ pe band\, 17 iulie 1991, in : Scriitori contemporani (Cluj, Dacia, 1994), pp.515-534. 28. Virgil Neumann, Tenta]ia lui Homo Europeus. Geneza spiritului modern `n Europa central\ [i de sud-est (Bucure[ti, Ed. {tiin]ific\, 1991) tr. engl. The Temptation of Homo Europeus (New York, Columbia University Press, 1994). 29. Adrian Marino, Intrarea `n Europa ?, in : Tribuna Ardealului, I, 13, 19 februarie 1992. 30. Octavian Paler, Noi [i Europa, in : Rom^nia liber\, 6 martie 1992. 31. Alexandru Paleologu, Europa [i „triburile” sale, in : 22, 25, 1992 (tr. rom. a textului publicat `n Express, Neuch^tel, 18 mars 1992). 32. Andrei Pippidi, Les „Formes Vides”, Hier et aujourd’hui, in : Revue des Etudes Sud-Est Européennes, XXX, 3-4, 1992, pp.209-216. 33. László Ferenc, Spre Paneuropa, in : Korunk, iunie 1992 (`n limba maghiar\). 34. Victor Neumann, Europa central\: semnifica]ia istorico-

218

Adrian Marino

politic\ a conceptului, in : 22, IV, 19, 20-26 mai 1993. 35. Octavian Paler, „Europa” o diversiune ? (I,II,III), in : Rom^nia Liber\, 1 iunie 1993, 4 iunie 1993, 5 iunie 1993. 36. Adrian Marino, A „intra” `n Europa ..., in : Dreptatea, seria V-a, 4, 13-20 octombrie 1993. 37. Dosarul „Aurorei”: identitatea Europei centrale. Antologie de texte de Ion Simu], John Wilett, Milan Kundera, Czeslaw Milosz, Vladimir Tism\neanu: Europa central\: o comunitate de supliciu [i memorie, in : Aurora, 2, 1993, pp.111-137; 3, 1994, pp.9-11, 47-74; 4, 1994, pp.33-48. 38. Al. Husar, Ideea european\ sau Noi [i Europa (istorie, cultur\, civiliza]ie) (Ia[i, Institutul european; Chi[in\u, Hyperion, 1993). 39. Sorin Antohi, Europa comunitar\, Europa cultural\: Identit\]i reticulare (Alocu]iune la „Forumul Re]elelor Culturale Europene”, Pele[, Sinaia, 17 septembrie 1993), in : 22, IV, 37, 22-28 septembrie 1993. 40. Adrian Niculescu, Prima intrare a Rom^niei `n Europa: pa[opti[tii, in : 22, V, 37-43, 28 septembrie-3 noiembrie 1993. 41. Adrian Dinu Rachieru, Cele dou\ Rom^nii ? (Timi[oara, Helicon, 1993). 42. Al. Zub, Europeism [i francofonie, in : Dacia literar\, IV (serie nou\), 4 (II) 1993, pp.3-5. 43. Istoriografie româneasc\ [i sincronism european (grupaj de articole de Liviu Antonesei, Valeriu Gherghel, Al. Zub, Andrei Pippidi), in : Xenopoliana, I, 1-4/1993, pp.5-31. 44. Mircea Iorgulescu, St^nga de dreapta [i dreapta de st^nga, in : 22, 37, 14-20 septembrie 1994. 45. Octavian Paler, Vest contra est, in : Rom^nia Liber\, 19 ianuarie 1994. 46. Na]ionalism cu fa]\ uman\. Patru `ntreb\ri pentru Alexandru Paleologu, in : Cuv`ntul, V, 3, 18-24 ianuarie 1994. 47. Romul Munteanu, Mondializarea culturii rom^ne,

Pentru Europa

219

Dialogul dintre culturi sau cine d\ [i cine profit\, in : Jurnal de c\r]i (Bucure[ti, Libra, 1994), 5, pp.11-13, 14-18. 48. Andrei Marga, Ideea unific\rii europene, in : Tribuna, 15-16, 14-27 aprilie 1994. 49. Idem, Europa [i spiritul european (I-II), in : Tribuna, VI, 48, 25 noiembrie-2 decembrie 1994; 51, 16-22 decembrie 1994. 50. Dialog cu prof. dr. Andrei Marga, „Apartenen]a cultural\ se judec\ consider^nd st\ri de fapt, dar [i idealuri definitorii pentru Europa”..., in : Tribuna, 48, 25 noiembrie - 2 decembrie 1994. 51. Radu Antim, Taxa pe prostia ad\ugat\ (Ortodoxie [i europeism), in : Rom^nia Liber\, 3 decembrie 1994. 52. Octavian Paler, Iliescu [i Montesquieu, in : Rom^nia Liber\, 9 decembrie 1994. 53. Mioara Apolzan, „Occidentul e `n Est” (cf. Al. Paleologu), in : Cotidianul. Supliment cultural. Litere, Arte, Idei, 12 decembrie 1994. 54. Sorin Antohi, Civitas Imaginalis. Istorie [i utopie `n cultura rom^n\ (Bucure[ti, Litera, 1994). 55. Marius Ghica, Europa, azi, in : Ramuri, 9-10-11, septembrie-octombrie-noiembrie 1994, pp.8-9. 56. Gabriel Chifu, Estul Europei [i mo[tenirea comunist\, in : Ramuri, 9-10-11, septembrie-octombrie-noiembrie 1994, pp.1-27. 57. Smaranda Enache, Din Raportul Anual pe 1993 al L.P.E., in : Pro Europa. Buletin Informativ al Ligii Pro Europa, nr. 1/1994. 58. Marian Chiriac, Rom^nia la por]ile Uniunii Europene, in: 22, VI, 2, 1-17 ianuarie 1994. 59. Viorel Roman, România `n Europa (1992). Edi]ia a 2-a completat\ [i actualizat\. Postfa]\: Mihai Ungheanu (Bucure[ti, Editura Tehnic\, 1994). 60. Radu Enescu, Europa central\: `ntre helvetizare [i balcanizare ?, in : Aurora, 3/1994, pp.70-74.

220

Adrian Marino

61. Andrei Marga, {ansa rena[terii europene, in: Familia, 30/12, decembrie 1994, pp.9-18. 62. Virgil Mihaiu, Cât de Central ? Cât de European ?, in : Aurora, 4/1994, pp.45-48. 63. Sud-Estul [i contextul european. Academia Român\. Institutul de Studii Sud-Est Europene, Buletin II, 1994. 64. Roxana Iordache, Un pericol major [i o [ans\ istoric\, in : România Liber\, 1483, 11 februarie 1995. 65. Mioara Apolzan, „Stânga” [i „dreapta” `n cultur\, in : Cotidianul. Supliment cultural. Litere. Arte. Idei, 13 februarie 1995. 66. {erban Lanescu, Provocarea european\, in : Luceaf\rul, 6 [i 7/15-22 februarie 1995. 67. Lauren]iu Ulici, Strategia integr\rii, in : Luceaf\rul, 7/ 22 februarie 1995. 68. Dan Stanca, S\ nu ne facem iluzii, in : România Liber\, 1493, 23 februarie 1995 (problema viitoarei federaliz\ri a Europei). 69. Dr.{tefan Issarescu, Angajat `n construc]ia Europei unite, in: Jurnalul literar, VI, 5-8, februarie-martie 1995 (Contribu]ia diplomatului Leontin-Jean Constantinescu; revista con]ine [i alte materiale pe aceast\ tem\ [i bibliografia lucr\rilor sale pro-europene.) 70. Adrian Marino, Dificult\]ile integr\rii europene, in: Românul Liber, XI, 3, martie 1995. 71. Varujan Vosganian, România [i integrarea european\, in: Românul Liber, XI, 3, martie 1995. 72. Ioan Anghelescu, „Vânt de R\s\rit, Vânt de Apus”, in: Românul Liber, XI, 3, martie 1995. 73. Alexandru George, România `n Europa [i Europa `n România, in: Luceaf\rul, 9, 8 martie 1995. 74. Emil Hurezeanu, Bravos, Lume nou\, in 22, 10, 8-14 martie 1995. 75. Mircea Mih\ilescu, Integrarea european\ condi]ionat\ de infrastructur\, in: Dreptatea, 70, martie 1995.

221

Pentru Europa

Sumar Prefa]\

5

I. ROMÂNIA {I EUROPA

9

1. Pentru Europa 11 1. Rom^nii [i imaginea Europei 11 2. Obstacole 34 2. Integrarea cultural\ a Rom^niei `n noua realitate european\ 51 3. Cultura român\ `ntre Est [i Vest 69 4. Literatura român\ „intr\” `n Europa 81 5 . Difuzarea criticii rom^ne[ti `n str\in\tate 88 II. IDEEA EUROPEAN| {I LITERATURA EUROPEAN| 99 1. Europa : o idee `n expansiune 101 2. Literatura european\, azi 111 3. Literatura „european\” [i „universal\” : o nou\ perspectiv\ comparatist\ 130 III. CULTURA EUROPEAN| – CULTURA DE „CENTRU” 141 1. Cultur\ de st^nga, de dreapta sau de centru ? 143 2. Din nou : stânga, centru sau dreapta ? 148 IV. ASPECTE DOCUMENTARE ROMÂNE{TI 155 1. „Luminile” române[ti [i descoperirea Europei 157 2. Din istoria teoriei „form\ f\r\ fond” Note

199

191

~n aceea[i colec]ie vor apare: Lev {estov : Noaptea din gr\dina Ghetsimani Matei C\linescu : Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter Emile Durkheim : Formele elementare ale vie]ii religioase Barbey d'Aurevilly : Dandysmul Henri Bergson : G`ndirea [i mi[carea Virgil Nemoianu : Micro-Armonia

Editura Polirom, B-dul Copou nr.3, P.O. Box 266 Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111 Lector : Mariana Codru] Bun de tipar : martie 1995 Ap\rut 1995 Tiparul executat la Polirom S.A., Calea Chi[in\ului nr.32, Tel. (032) 230323 ; (032) 230485 Valoarea timbrului literar este de 70 lei. Suma se vireaz\ la ASPRO, cont nr. 45.108.012.108 deschis la BCR, filiala sector 1, Bucure[ti