Ana
BLANDIANA LA CULES DE }NGERI
Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev Pe copertã: Improvizaþie pe tema tabloului Marea familie de René Magritte Ilustraþii: Vasile Moºanu REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:
Mircea Martin, Cornel Moraru, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Alexandru Piru, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Mircea Ivãnescu, Alexandru Philippide, Lucian Raicu, Alex. ªtefãnescu, Dumitru Micu, G. Dimisianu, Laurenþiu Ulici, Radu Enescu, Valeriu Cristea, Dan C. Mihãilescu, Iulian Boldea, Octavian Soviany, Al. Cistelecan, Ioan Moldovan, Gh. Grigurcu
Editura „Litera Internaþional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România tel./fax (01) 3303502; e-mail:
[email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail:
[email protected] Difuzare: S.C. David D.V.Comprod SRL O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, România tel./fax +(01) 3206009 Librãria „Scripta“ str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta ediþie a apãrut în anul 2002 în versiune tipãritã ºi electronicã la Editura „Litera Internaþional“ ºi Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol ºi Dan Vidraºcu Redactor: Tudor Palladi, Petru Ghencea Tehnoredactare: Olesea Paºa Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiºinãu Comanda nr. 20047
CZU 821.135.1-1 B 56 Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii Blandiana, Ana La cules îngeri: versuri/ Ana Blandiana; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºi Dan Vidraºcu; conc. gr. col. ºi coperta/ Vladimir Zmeev; ilustr. Vasile Moºanu µ Ch.: Litera, B., Litera Int., 2002 (Combinatul Poligrafic). µ 360 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 218) ISBN 973-8358-21-9. µ ISBN 9975-74-383-8 821.135.1.-1
ISBN 973-8358-21-9 ISBN 9975-74-383-8
© LITERA INTERNAÞIONAL, 2002 © LITERA, 2002
CUPRINS Tabel cronologic ................................................................... 7 P E R S O A N A Î N T Â I A P LU R A L (1964) Copil[rie ........................................................................... Înving[tori ........................................................................ Desc`ntec de ploaie .......................................................... Recolt[.............................................................................. C`ntec de miner t`n[r ...................................................... M`ndrie ............................................................................ Glum[ ............................................................................... Dans ]n ploaie ...................................................................
18 18 19 21 21 22 23 23
C{LCÂIUL VULNERABIL (1966) Darul ................................................................................ Întoarcere ......................................................................... +tiu puritatea .................................................................... Intoleran\[ ........................................................................ P[rin\ii .............................................................................. Carantin[ .......................................................................... Ora spitalelor .................................................................... Eclips[ ..............................................................................
26 27 27 28 29 30 31 31
Restul pe mas[ ................................................................. Croaziere .......................................................................... Ar trebui ........................................................................... Torquato Tasso .................................................................. Unde-i mândria? ............................................................... Suprafa\a apei .................................................................. Cumin\enia p[mântului .................................................... Fii în\elept ........................................................................ Autopastel ........................................................................ Elegie de diminea\[ .......................................................... Vulcanii ............................................................................ Am crescut? ...................................................................... Dintr-un sat ...................................................................... Scherzo ............................................................................. Se face noapte .................................................................. Va veni o vreme ................................................................ Am`n mereu ..................................................................... Din auster =i din naivitate ................................................
32 33 33 34 34 35 36 37 37 38 39 39 40 41 42 42 43 44
A TREIA TAIN{ (1969) Nealegere ......................................................................... Umilin\[ ........................................................................... Voi =ti\i ceva ..................................................................... Leg[turi ............................................................................ Hotarul ............................................................................. Ochiul ]nchis .................................................................... Oh, r`z`nd ........................................................................ De bun[ voie .................................................................... Nordul .............................................................................. C[l[torie ...........................................................................
46 46 47 48 48 49 49 50 51 51
Numai iubirea ................................................................... Requiem ........................................................................... C`ntec .............................................................................. Iubire ................................................................................ B[tr`ni, siha=trii ............................................................... Dorin\a ............................................................................. Condi\ie ............................................................................ Psalm (I) ........................................................................... Elegie................................................................................ Oboseal[ ........................................................................... Totul simplu ..................................................................... Nehot[r`re ....................................................................... Contratimp ....................................................................... C[dere .............................................................................. Pietà .................................................................................
52 52 53 54 55 55 56 56 57 57 58 59 60 60 61
CINCIZECI DE POEME (1970) Înt`lnire ............................................................................ S[ l[s[m s[ cad[ cuvintele ............................................... Octombrie ......................................................................... Bruma ............................................................................... Acolo sus .......................................................................... Psalm (II) ......................................................................... Moarte ]n lumin[ .............................................................. Sufletul .............................................................................
64 65 65 66 66 67 67 71
OCTOMBRIE, NOIEMBRIE, DECEMBRIE (1972) Î\i aduci aminte plaja? ...................................................... A=teapt[ s[ vin[ octombrie ............................................... Trup amar ......................................................................... La ce serve=te bucuria ...................................................... Dup[ felul ]n care alunec[ luna ........................................ Despre \ara din care venim .............................................. Nu-mi voi aminti .............................................................. Dac[ ne-am ucide unul pe altul ........................................ Adorm, adormi ................................................................. Clar de moarte .................................................................. Umbrei mele i-e fric[ ........................................................ Cine din mine ................................................................... Leag[n .............................................................................. Din ap[ ie=eau trupuri albe de plopi ................................ Într-o suav[ disperare ....................................................... C`t timp vorbesc ............................................................... Trebuie numai s[ a=tept ................................................... Mam[ ............................................................................... F[c`nd lumin[ ]n mine ..................................................... Înva\[-m[ s[ ard ]ntunecat ............................................... Încununat[ cu flori de mac ............................................... Dac[ vrei s[ nu te mai ]ntorci ........................................... C`ndva arborii aveau ochi ................................................ Printre frunzele aproape reci ............................................ Cuplu ................................................................................ F[r[ tine ........................................................................... De ce nu m-a= ]ntoarce printre pomi? .............................. Tu e=ti somnul ..................................................................
74 75 76 76 77 78 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 88 89 89 90 91 92 93 94 95 96 97
Abia ]ncepusem s[ simt .................................................... 98 Visez uneori trupul meu ................................................... 99 Cine dintre noi ............................................................... 100 Sunt ca un ochi de cal .................................................... 101 Cea\a care coboar[ ......................................................... 101 S[ r[m`n singur[ =i goal[ de g`nd ................................. 102 Oh, trupul t[u ................................................................. 103 Pl`ns care se ascult[ singur ............................................ 103 Toat[ lini=tea din univers ............................................... 104 |ine ochii ]nchi=i ............................................................ 105 Exil ................................................................................. 106 POEZII (1974) Genealogie ..................................................................... Fiecare mi=care ............................................................... Mi-e somn ....................................................................... Balada v[milor ............................................................... Frumuse\ea mea ]mi face r[u ......................................... Balad[ ............................................................................ Silabe .............................................................................. Între lumi ....................................................................... Poate c[ m[ viseaz[ cineva ............................................. C`nd m[ voi trezi ........................................................... Rug[ciune .......................................................................
108 109 109 110 113 113 114 115 116 117 118
SOMNUL DIN SOMN (1977) Dealuri ............................................................................ 120 O \ar[ e f[cut[ =i din p[s[ri ............................................ 120
Poem ............................................................................... Iarna stelele .................................................................... Pleoape ........................................................................... P[stor de fulgi ................................................................ |ar[ ................................................................................ Ninge cu du=m[nie ......................................................... Bisericile n-au acoperi=uri .............................................. Ca =i cum luna ................................................................ Avram Iancu ................................................................... Aud ................................................................................. Satul ]ntreg ..................................................................... C`ntecul ......................................................................... Cel ce m[ viseaz[ ........................................................... Acoperit[ de rou[ ........................................................... În satul ]n care m[-ntorc ................................................ Aceast[ plutire ................................................................ Revin ]n toamn[ ............................................................. S[ nu fac ......................................................................... Duminic[ ........................................................................ Pe lacul morii .................................................................. Ora= oriental ................................................................... Eu nu c`nt frunza ........................................................... Impudice fructe .............................................................. În somn .......................................................................... Pereche ........................................................................... De ce .............................................................................. Pastel .............................................................................. Sat .................................................................................. Frunze de animal............................................................ Eu cred c[ norii .............................................................. Pahar cu margarete .........................................................
121 121 122 122 123 124 124 125 126 127 127 128 129 129 130 130 131 132 133 134 134 135 136 136 137 138 138 139 140 141 141
Cine-a numit ................................................................... Plopi =i paltini ................................................................ C`nd voi fi-mb[tr`nit destul ........................................... În diminea\a de dup[ moarte .........................................
142 143 144 145
OCHIUL DE GREIER (1981) În somn .......................................................................... De-acolo ......................................................................... Ca =i cum ........................................................................ Oul ................................................................................. |ara p[rin\ilor ................................................................ Iat[ ................................................................................. Am obosit ....................................................................... Defini\ie .......................................................................... Metamorfoze .................................................................. Luntre ............................................................................. Treceri ............................................................................ În zori ............................................................................. Imn ................................................................................. Ve=m`nt .......................................................................... Minunea ......................................................................... Într-o nuc[ ...................................................................... Icoan[ pe sticl[ ............................................................... Zbor ................................................................................ Singur[tatea ................................................................... O jum[tate de lun[ ......................................................... Altfel ............................................................................... Locuit[ de-un c`ntec ...................................................... În ap[ .............................................................................
148 148 149 150 151 152 152 153 154 154 155 156 156 157 157 158 159 160 160 161 163 163 164
Noapte ]n f`n ................................................................. Hibernare ....................................................................... Pasul ............................................................................... Una, dou[, trei ............................................................... +irul ................................................................................ Numele ........................................................................... Armura ........................................................................... At`t de frig ..................................................................... Înc[ un pas ..................................................................... Joc .................................................................................. V`n[toare ....................................................................... C[rare ............................................................................. Umbra............................................................................. Într-o zi .......................................................................... Dovezi ............................................................................ O umbr[ a ierbii ............................................................. Semantic[ ....................................................................... Camuflaj ......................................................................... În pocnetul surd ............................................................. S[m`n\a.......................................................................... În c[dere ........................................................................ Luna tangent[ ................................................................ Penel ............................................................................... P[m`nt ........................................................................... Întrebare ......................................................................... Iluminare ........................................................................ Dac[.... ........................................................................... Morfologie ...................................................................... V[ mul\umesc ................................................................. Oglinzi ............................................................................
165 166 166 167 168 168 169 170 171 172 173 173 174 174 175 176 176 177 178 179 179 180 181 182 182 183 184 185 185 186
Mil[ ................................................................................ Orice urm[ ..................................................................... Totu=i .............................................................................. Acas[ .............................................................................. In memoriam .................................................................. Cercul ............................................................................. Eleusis ............................................................................ Epitaf .............................................................................. Printre v`rfuri de prun ................................................... Planet[ fierbinte ............................................................. Respir, respir ................................................................... Vocal[ ............................................................................. C`t a= fi vrut ................................................................... P`nz[ .............................................................................. Reflex ............................................................................. În locul ........................................................................... Ala-bala .......................................................................... Semnul ........................................................................... Sunt dimine\i .................................................................. Portret cu cire=e la urechi ...............................................
187 187 188 189 189 190 191 191 192 193 194 194 195 196 197 197 198 198 199 201
REVISTA „AMFITEATRU“ (1984) Eu cred ........................................................................... Cruciada copiilor ............................................................ Delimit[ri ....................................................................... Totul ...............................................................................
204 204 205 205
STEA DE PRAD{ (1985) Funingine ....................................................................... Alb .................................................................................. Defini\ie .......................................................................... Gemeni ........................................................................... Tu treci ........................................................................... Icoan[ ............................................................................. Pe cer .............................................................................. Cel viu ............................................................................ C`ntec de leag[n ............................................................ La cel[lalt cap[t .............................................................. Soare al insomniei .......................................................... T`rziu ............................................................................. Infla\ie de p[s[ri ............................................................. Înl[untru ........................................................................ 25 martie 1942 ............................................................... Dac[ ............................................................................... Curajul ............................................................................ Nec plus ultra ................................................................. Chihlimbar ..................................................................... Greutatea om[tului ........................................................ Unire .............................................................................. Orga de ghea\[ ............................................................... Dezghiocare .................................................................... C`t de u=or ..................................................................... Cer sau p[m`nt .............................................................. Schimb ........................................................................... Desc`ntec ....................................................................... |ip[tul ............................................................................
208 208 209 209 210 211 212 212 213 213 214 215 216 216 217 218 219 219 220 220 221 221 222 222 223 224 224 225
Cu fa\a spre mun\i .......................................................... Destul ............................................................................. Întreb[ri ......................................................................... Trup ................................................................................ Tat[l ............................................................................... Stea adus[ de v`nt ......................................................... Remember ...................................................................... Îmbl`nzitorul c`ntec ....................................................... Un animal orbitor ........................................................... 41 ................................................................................... Ax ................................................................................... Compromis ..................................................................... Urme .............................................................................. Ochiul meu ..................................................................... Hohotul .......................................................................... La cules ]ngeri ................................................................ Clopotul pe care-l aud .................................................... |[rm ............................................................................... Litere .............................................................................. Cetina ............................................................................. Dans ............................................................................... Balan\a cu un singur talger ............................................ Poveste ........................................................................... Num[rul p[s[rilor .......................................................... Bocet .............................................................................. B[nuial[ .........................................................................
226 227 227 227 228 228 229 230 231 232 232 233 233 234 235 235 236 236 237 238 238 239 240 240 241 241
A R H I T E C T U R A VA LU R I L O R (1990) Cursa .............................................................................. Arhitectur[-n mi=care ..................................................... Semnal ........................................................................... Seism .............................................................................. Trecere ........................................................................... Fruntea mea ................................................................... Ora ................................................................................. Dies ille, dies irae ........................................................... Topirea la rece ................................................................ Drum .............................................................................. Tablou ............................................................................. De dragoste .................................................................... Omphalos ....................................................................... Viermi c[l[tori ................................................................ Somnul ........................................................................... Subiect ........................................................................... Pe nev[zute .................................................................... De-a v-a\i ascunselea ...................................................... Un lan\ ........................................................................... F[r[ un gest .................................................................... Refren ............................................................................. Sistematizare .................................................................. F[r[ nume (I) ................................................................. Martorii .......................................................................... Un infern ........................................................................ +i ]n oglind[ ................................................................... Lun[ plin[ ...................................................................... Exasperarea ....................................................................
244 244 245 246 247 248 248 249 249 250 251 252 253 253 254 255 255 256 257 258 259 260 261 262 263 263 264 265
Sub insult[ ..................................................................... Punctul b[tr`n ................................................................ A lovi .............................................................................. Gara de Nord .................................................................. C`mpia ........................................................................... Model ............................................................................. În mi=care ....................................................................... R`nd pe r`nd .................................................................. Singur ............................................................................. M[sur[ ............................................................................ În teac[ ........................................................................... Molecule de calciu .......................................................... Arta de a muri ................................................................ Sunete de p[m`nt ........................................................... C[zut ]n cer .................................................................... De-a valma ..................................................................... Inscrip\ie ........................................................................ Cu capul ]n jos ................................................................ Prin nefiin\[ .................................................................... O linie dreapt[ ............................................................... Num[r[toare invers[ ...................................................... Singur[tate ..................................................................... Un v[zduh mai pu\in ]nc[rcat ........................................ Din ce ]n ce..................................................................... Pas[rea deschis[ ............................................................. Din haos ......................................................................... Gol sf`=iat ....................................................................... Colosseum ...................................................................... Orologii pe =ine .............................................................. Ca o spum[ .....................................................................
266 266 267 268 268 269 269 270 271 271 272 273 273 274 275 275 276 276 277 277 278 279 279 280 281 281 282 283 283 284
F[r[ nume (2) ................................................................ În jar ............................................................................... Ca valurile ...................................................................... Clio ................................................................................. Liant ............................................................................... Termometru .................................................................... Gramatic[ ....................................................................... Obsesie ........................................................................... Balad[ ............................................................................ Nord ............................................................................... Ocean ............................................................................. Suficient[ mie ................................................................. Orologiul ........................................................................ Tangaj ............................................................................. Rug[ ............................................................................... Alunec, alunec ................................................................ Fericit[ mi se spune ........................................................ Ag[\a\i în crengi ............................................................. Apollo ............................................................................. Dou[ cruci ...................................................................... Întregul ........................................................................... Pietà ............................................................................... În vizit[ .......................................................................... Cearc[n .......................................................................... De-ar fi s[ pierim ............................................................ Corabia cu poe\i ............................................................. Sfâr=itul lumii ................................................................. Las[-m[ .......................................................................... Nimic nu e înt`mplare .................................................... Un sfânt .......................................................................... Dang[t de fructe .............................................................
285 285 286 287 288 289 290 290 291 294 294 295 295 296 297 298 298 299 299 300 301 301 302 302 303 303 304 305 305 306 306
Defini\ie .......................................................................... Mijlocul drumului ........................................................... Confuzie ......................................................................... Poem ............................................................................... În rate ............................................................................. Ceas de nisip .................................................................. Lamento ......................................................................... Pia\a Buze=ti ................................................................... B[trâni =i tineri ...............................................................
307 308 309 309 309 310 311 311 312
A D D E N DA Fragmente despre poezie ............................................... 313 Referin\e istorico-literare ................................................. 332
La cules ]ngeri
CUPRINS
TA B E L C R O N O L O G I C 1915 25 martie. Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Ana Coman din comuna Murani, plasa Vinga, jude\ul Timi=, primul lor copil, Gheorghe, tat[l viitoarei poete. Licen\iat ]n drept =i teologie, profesor la liceele Diaconovici-Loga =i Mihai Viteazul din Timi=oara, el va participa, ]n calitate de preot cu grad de maior, la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei =i Cehoslovaciei, iar dup[ r[zboi va fi profesor la liceul Partenie Cosma din Oradea, apoi preot la catedrala ortodox[ din acela=i ora=. De\inut politic =i condamnat pentru „uneltire ]mpotriva statului“, moare dup[ o via\[ de dramatic[ demnitate, ]n v`rst[ de 49 de ani, ]ntr-un accident, la numai c`teva s[pt[m`ni dup[ deschiderea ]nchisorilor din 1964. 1915 10 aprilie. Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Valeria Diacu din satul Blandiana, plasa Vin\ul de Jos, jude\ul Alba, al doilea din cei opt copii, Otilia, mama scriitoarei. Dup[ ce la v`rsta de 17 ani ]=i pierde ambii p[rin\i, va munci, ca expert contabil, pentru a-=i cre=te fra\ii mai mici, ca =i, mai t`rziu, c`nd, ]n lungii ani de deten\ie politic[ a so\ului ei, ]=i va cre=te =i educa singur[ cele dou[ fiice. 1942 25 martie. Se na=te la Timi=oara, ca prim[ fiic[ a cuplului Gheorghe =i Otilia Coman, Otilia-Valeria, cea c[reia ]n familie =i printre prieteni i se va spune constant Doina, iar ]n literatur[ se va numi Ana Blandiana. 1947 11 septembrie. Se na=te Geta, sora mai mic[ a poetei. 1949—1952 Urmeaz[ =coala primar[ ]n cartierul Viilor din Oradea, av`nd-o ca ]nv[\[toare pe Tamara Stamatiu, la ale c[rei ore de compunere ]=i va deconspira primele versuri. 1952—1959 Urmeaz[ cursurile claselor V—XI ale +colii generale nr. 2 din Oradea (fostul liceu Oltea Doamna), av`nd ca profesor de rom`n[ pe Eugen Groza (el ]nsu=i autor de teatru =i proz[) =i ca profesoar[ de istorie pe Eleonora Ile, al c[rei inteligent =i amar patriotism o va marca, imprim`ndu-i pentru toat[ via\a nevoia
7
Ana Blandiana
de a-=i raporta destinul la destinul colectiv. Este perioada lecturilor intense, a particip[rii la cenacluri, a ]ncerc[rilor ]n toate genurile =i ]n toate stilurile, a premiilor =colare =i a concursurilor literare pentru elevi, a primelor versuri publicate ]n revistele de copii. 1959 Debuteaz[ ]n revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate, semn`nd pentru prima oar[ Ana Blandiana. }n urma unui denun\ trimis de la Oradea tuturor publica\iilor din \ar[, ]n care se cere interzicerea ei ca „fiic[ a unui du=man al poporului“, pierde pentru urm[torii ani dreptul de a intra la faculatate =i de a publica. Despre aceast[ perioad[ Ana Blandiana va scrie mai t`rziu: „Am fost cunoscut[ ca poet interzis, ]nainte de a fi cunoscut[ ca poet“. 1960 Se c[s[tore=te cu scriitorul Romulus Rusan. 1963 Dup[ o interdic\ie de patru ani, redebuteaz[, de data aceasta irevocabil, ]n revista Contemporanul, condus[ de G. Iva=cu. 1963—1967 Urmeaz[ =i termin[ cursurile Facult[\ii de filologie a Universit[\ii din Cluj. 1964 }i apare prima carte, Persoana ]nt`ia plural, versuri, cu o prefa\[ de Nicolae Manolescu, Editura pentru literatur[. 1966 C[lc`iul vulnerabil, versuri, Editura pentru literatur[ (respins[ ]nt`i de cenzur[ ca fiind „un adev[rat strig[t de revolt[“). Prima participare la un festival interna\ional de poezie: Festivalul de la Lahti, Finlanda. 1967 Neav`nd un loc de munc[ la Cluj, se mut[ la Bucure=ti. 1967—1968 Lucreaz[ ca redactor la revista Via\a Studen\easc[. 1967—1970 Scrie lunar ]n revista Amfiteatru, sub genericul Pururi t`n[r, ]nve=m`ntat ]n manta-mi, o rubric[ de eseuri despre poe\ii mor\i tineri. 1968 Mai Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de poezie ]n cadrul stagiunii Teatrului Na\iunilor de la Paris. }n zilele urm[toare asist[ la mi=c[rile de strad[ — celebrul Mai contestatar. Iunie-iulie C[l[torie ]n Cehoslovacia ]mpreun[ cu Romulus Rusan, invitat de guvernul ceh s[ scrie o carte despre Prim[vara de la Praga. 1968—1973 Semneaz[ s[pt[m`nal ]n revista Contemporanul o rubric[ denumit[ ]n primii patru ani Antijurnal, iar apoi Coresponden\e.
8
La cules ]ngeri
1968—1975 Lucreaz[ ca redactor la revista Amfiteatru. 1969 A treia tain[, versuri, Editura Tineretului. Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor. Realizeaz[, ]mpreun[ cu Andrei +erban =i cu actorii Irina Petrescu, Mariana Mihu\ =i Florian Pitti=, dou[ filme de poezie pentru televiziune. Descoperirea Italiei, prima c[l[torie de studiu =i documentare prin muzeele =i =antierele arheologice ale peninsulei, devenit[, al[turi de pasiunea pentru muzica clasic[, cea mai important[ contribu\ie neliterar[ la formarea intelectual[ a scriitoarei. 1970 Calitatea de martor, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[. Cincizeci de poeme, Editura Eminescu, volum antologic con\in`nd o selec\ie din c[r\ile anterioare =i 10 poezii inedite. Premiul Academiei. 1971 Homokóra (Clepsidra), versuri, traducere de Hervay Gizella, Editura Kriterion. Calitatea de martor, edi\ia a doua, Editura Cartea Rom`neasc[. 1972 Apare Octombrie, Noiembrie, Decembrie, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[. 1973 Povestiri crepusculare de Michel de Ghelderode, traducere =i cuv`nt ]nainte de Ana Blandiana. Decembrie 1973 — mai 1974 Particip[, ]mpreun[ cu Romulus Rusan, la Programul Scriitoricesc Interna\ional (International Writing Program) al Universit[\ii din Iowa-City (S.U.A.). Martie-aprilie. Cei doi scriitori ]ntreprind o c[l[torie cu autobuzul ]n jurul Statelor Unite, pe care Romulus Rusan o va descrie ]n cartea sa America ogarului cenu=iu. Este realizat un film de scurt metraj (25 min.) pentru Library of Congress, cuprinz`nd versuri ]n lectura autoarei. 1974 Poezii, Editura Cartea Rom`neasc[, volum antologic cuprinz`nd o selec\ie din volumele anterioare =i 13 poeme inedite. 1974—1988 Sus\ine s[pt[m`nal =i din ce ]n ce mai dificil, pe m[sura ]n[spririi cenzurii, rubrica denumit[ Atlas, ]n Rom`nia Literar[. 1975—1977 Obligat[ s[ demisioneze de la Amfiteatru, lucreaz[ ca bibliotecar[ la Biblioteca Institutului de Arte Plastice. 1976 Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.
9
Ana Blandiana
1977 }n urma cutremurului din 4 martie =i a pr[bu=irii blocului din strada Colonadelor, va tr[i de acum ]nainte mai mult la \ar[, ]ntr-un sat din C`mpia Dun[rii. Schimbare de via\[ =i destin. Somnul din somn, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[. Cele patru anotimpuri, proz[ fantastic[, Editura Albatros (respins[ ]nt`i de cenzur[, cu motiva\ia “tendin\e antisociale“). 1978 Poeme, ]n colec\ia Cele mai frumoase poezii, Editura Albatros, cu o prefa\[ de Al. Philippide =i un portret de Eugen Dr[gu\escu. Cea mai frumoas[ dintre lumile posibile, ]nsemn[ri de c[l[torie, Editura Cartea Rom`neasc[. 1980 }nt`mpl[ri din gr[dina mea, versuri pentru copii, Editura Ion Creang[. Premiul de literatur[ pentru copii al Uniunii Scriitorilor. 1981 Ochiul de greier, versuri, Editura Albatros. Casa de discuri Electrecord editeaz[ discul Ana Blandiana cite=te din versurile sale, cuprinz`nd 28 de poeme. 1982 Poeme—Poems, edi\ie bilingv[, Editura Eminescu, traducere ]n limba englez[ de Dan Du\escu, cu o prefa\[ de D. Micu. I se decerneaz[, la Viena, ]n aula Universit[\ii vechi, premiul interna\ional Gottfried von Herder, pentru “Dimensiunea supratemporal[ pe care o confer[ poeziei sale teme ca puritatea =i c[derea ]n p[cat, moartea =i supravie\uirea, dragostea ca n[zuin\[ spre absolut =i evadare din materialitate“ =i ca un semn al “pre\uirii fa\[ de opera sa poetic[ =i eseistic[, ce reprezint[ o medita\ie profund[ asupra crea\iei =i asupra fiin\ei omene=ti =i care, refuz`nd at`t biografismul, c`t =i artificialitatea, consacr[ poezia ca mit creator“. }n urm[toarele trei luni ]ntreprinde, ]mpreun[ cu Romulus Rusan =i sub auspiciile premiului c`=tigat, o c[l[torie spre sud, spre lumea mediteranean[ a vechilor culturi: Egipt, Israel, Grecia, Roma, Bizan\. }n cartea sa O c[l[torie spre marea interioar[, Romulus Rusan va descrie aceast[ experien\[. Proiecte de trecut, proz[ fantastic[, Editura Cartea Rom`neasc[. Oprit[ ini\ial de cenzur[, cartea apare totu=i ]n urma decern[rii premiului Herder. }n anii urm[tori va deveni cea mai tradus[ carte a autoarei. Premiul de proz[ al Asocia\iei Scriitorilor din Bucure=ti.
10
La cules ]ngeri
1983 Ora de nisip, edi\ie antologic[, ]nso\it[ de o selec\ie de texte critice =i cuprinz`nd =i 31 de poeme inedite, Editura Eminescu. Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea, Editura Ion Creang[, versuri pentru copii. 1984 Coridoare de oglinzi, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[. Pieta achillesowa i inne wiersze (C[lc`iul vulnerabil =i alte poeme), Wydawnitctwo Literackie Krakow-Wroclaw, traducere ]n limba polonez[ =i prefa\[ de Zbigniew Szuperski. Honnan jön a nyar? (De unde vine vara?), Editura Ion Creang[, traducere ]n limba maghiar[ de Lendvay Éva. Decembrie. Apar ]n revista Amfiteatru cele 4 poeme (Eu cred, Cruciada copiilor, Noi, plantele, Totul) care, ]n urma scandalului produs (soldat cu interdic\ia de publicare pentru autoare =i penaliz[ri pentru redac\ie), se r[sp`ndesc transcrise de m`n[ („primul samizdat rom`nesc“) =i sunt traduse =i publicate ]n nenum[rate \[ri. Ziarul britanic The Independent le dedic[ o ]ntreag[ pagin[ ]n care fiecare cuv`nt al poemului Totul este decodificat, realiz`ndu-se o adev[rat[ =i demascatoare radiografie a dictaturii din Rom`nia. 1985 Stea de prad[, versuri, Editura Cartea rom`neasc[. Don’t be afraid of me (Nu-\i fie team[ de mine), Spiritual Poetry Collection, Detroit, Michigan. Valaki engem álmodik (Poate c[ m[ viseaz[ cineva), Editura Kriterion, traducere ]n limba maghiar[ de Farkas Árpád. 1986 Autoportret cu palimpsest, eseuri, Editura Eminescu. S[n v s[nia (Somnul din somn), ]n colec\ia „Poeticen globus“ a Editurii Narodna Cultura, Sofia, traducere ]n limba bulgar[ de Rumeana Stanceva. Martie. Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de versuri ]n cadrul lecturilor de la Covent Garden (The Covent Garden Readings), Londra. Nu prime=te viza, ]nc`t pe marea scen[ londonez[ ]n locul poetei apare o band[ cu ]nregistrarea vocii ei =i o scrisoare de protest a organizatorilor. Im Einverständnis mit des Erde (}n ]n\elegere cu p[m`ntul), Verlag Vogt, traducere ]n limba german[ de Hans Diplich. }nt`mpl[ri din gr[dina mea =i Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea, edi\ia a doua, Editura Ion Creang[.
11
Ana Blandiana
Sluciki v moiata gradina (}nt`mpl[ri din gr[dina mea), Editura Ion Creang[, traducere ]n limba bulgar[ de Paulina Corbu. 1987 Ora=e de silabe, ]nsemn[ri de c[l[torie, Editura Sport-Turism. Stihotvorenia, rasskaz], [sse (Poezii, povestiri, eseuri), Editura Raduga, Moscova, traducere ]n limba rus[ =i postfa\[ de Anastasia Starostina, cu o prefa\[ de Mihail Ro=cin. 1988 La Editura Muzical[ apare volumul lui Sigismund Todu\[ Lieduri pentru voce =i pian pe versuri de Ana Blandiana, cuprinz`nd 16 lieduri. (De-a lungul anilor au mai scris cicluri de lieduri pe versurile poetei compozitorii Cornel |[ranu, Hans Peter Türk, Valentin Timaru, Walter Mihai Klepper etc.) La Teatrul Mic are loc premiera spectacolului Cu ochii deschi=i, realizat =i interpretat de Irina R[chi\eanu-+irianu din scrierile, ]n versuri =i proz[, ale Anei Blandiana. (Spectacole asem[n[toare au mai fost realizate ]n timp pe scenele teatrelor din Ia=i, Arad, Oradea, Bac[u.) Kopie eines Alptraums (Imita\ie de co=mar), nuvele, Verlag Volk und Welt, Berlin, traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel. }nt`mpl[ri de pe strada mea, versuri pentru copii, Editura Ion Creang[. Descoperirea de c[tre cititori a unui pamflet politic travestit ]n poezie pentru copii =i recunoa=terea dictatorului sub ]nf[\i=area parodic[ a Motanului Arpagic au atras dup[ sine interzicerea c[r\ii (epuizat[, de altfel, ]ntre timp) =i a autoarei ei. Este oprit[ de asemenea difuzarea altor dou[ c[r\i aflate sub tipar: volumul de poezii din BPT la Editura Minerva =i un volum ]n limba german[ cu o prefa\[ de Ana Blandiana la Editura Kriterion. De data aceasta ]ns[ nu este vorba de o interdic\ie doar pentru viitor, ci =i pentru trecut: c[r\ile Anei Blandiana au fost scoase din biblioteci =i au fost prohibite nu numai textele semnate de ea, ci =i cele care, sub alte semn[turi, ]i citau, chiar dac[ ]n treac[t, numele. 1989 }n urma ecoului interdic\iei ]n mass-media interna\ional[ (poemul cu motanul-dictator este tradus ]n majoritatea limbilor europene) =i a protestelor legate de aceasta (de exemplu, din ini\iativa poetului italian Andrea Zanzotto =i a profesorului Lorenzo Renzi de la Universitatea din Padova, treizeci de personalit[\i culturale italiene au semnat o scrisoare de protest) se anun\[ apari\ia vo-
12
La cules ]ngeri
lumului din Biblioteca pentru to\i, pentru ca — printr-un gest de sens contrar, dar lipsit de publicitate — s[ fie retras de pe pia\[, la c`teva zile dup[ difuzare. Difuzarea a continuat printr-o adev[rat[ burs[ neagr[ din depozitele interzise =i s-a sf`r=it prin punerea ]n v`nzare a ceea ce mai r[m[sese, dup[ revolu\ie. Sniega Stunda, poeme =i eseuri, traducere ]n limba leton[ de Leons Briedis. Editura Liesma, Riga. Poeme — Poems, volum bilingv, traducere ]n englez[ de Crisula +tef[nescu =i Inta Moruss-Wiest (poemul O vedet[ de pe strada mea — „A star for my street“ tradus de Richard Wiest). Revue des Etudes Roumaines, Paris. Mineviku plaanid (Proiecte de trecut), nuvele, traducere ]n limba eston[ de Riina Jesmin, Editura Loomingu Raamatukogu, Tallinn. 22 decembrie. Ana Blandiana este anun\at[ la televiziune, f[r[ a fi ]ntrebat[, printre membrii Consiliului Frontului Salv[rii Na\ionale. 26 decembrie. Are loc prima ]ntrunire a Consiliului F.S.N., ]n care este propus[ =i refuz[ s[ devin[ vicepre=edinte al noii conduceri a \[rii. 1990 29 ianuarie. Demisioneaz[ din Consiliul F.S.N. ]n semn de protest ]mpotriva transform[rii acestuia ]n partid =i a violen\elor organizate ]mpotriva opozi\iei politice. Arhitectura valurilor, poezii, Editura Cartea Rom`neasc[. Aprilie. Face parte dintre vorbitorii din Pia\a Universit[\ii. Noiembrie. Este unul dintre ini\iatorii =i fondatorii Alian\ei Civice, al c[rei pre=edinte devine ]n mai multe r`nduri, ]n anii urm[tori. A Megálmodott, nuvele, traducere ]n limba maghiar[ de Lendvay Eva, Editura Europa, Budapesta. Se re]nfiin\eaz[ PEN CLUB-ul rom`n (sec\ie a organiza\iei mondiale a scriitorilor), al c[rui pre=edinte devine Ana Blandiana. The Hour of Sand, poeme alese, traducere ]n limba englez[ de Peter Jay =i Anca Cristofovici, Anvil Press Poetry, Londra. Ngôi sao sân môi, versuri, traducere ]n limba vietnamez[ de Tuyen Tâp Tho, Editura Trinh Bây. En kyrka full av Fjärilar, poeme, traducere ]n limba suedez[ de Jon Milos, Editura Symposion, Stockholm.
13
Ana Blandiana
Kanskje noen drommer meg, poeme, traducere ]n limba norvegian[ de Ion V[leanu =i Wera Saether, Solum Forlag, Oslo. Kopie eines Alptraums, nuvele, edi\ia a doua, Steidl Verlag, Göttingen, traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel, cu o postfa\[ de Paul Schuster. 1991 100 de poeme, Editura Tinerama. Étoile de proie, poeme, traducere ]n limba francez[ de Hélène Lenz, Ateliers du Tayrac. 1992 Sertarul cu aplauze, roman, Editura Tinerama, edi\ia ]nt`ia (edi\ia a doua va ap[rea ]n 1993). Kopie van een nachtmerrie, nuvele, traducere ]n limba olandez[ de Jan Willem Bos, Editura Van Gennep, Amsterdam. L’eglise fantôme (Biserica fantom[), nuvele, traducere ]n limba francez[ de Micaela Sl[vescu, Editura Syros, Paris. 1993 Die Applausmaschine, roman, traducere ]n limba german[ de Ernest Wichner, Steidl Verlag, Göttingen. Svedosci, poezii, traducere ]n limba s`rb[ de Petru C`rdu, V`r=a\. Ianuarie. Propune Consiliului Europei proiectul Memorialului Victimelor Comunismului =i al Rezisten\ei de la Sighet, care va fi realizat de-a lungul anilor p`n[ la a deveni o institu\ie de prestigiu interna\ional. Mai. Ana Blandiana sus\ine la Universit[\ile Sorbona III =i IV din Paris un ciclu de conferin\e despre R[d[cinile r[ului rom`nesc =i Convertibilitatea suferin\ei. Cu acest prilej DAAD (Oficiul german de studii universitare) editeaz[ un volum trilingv (rom`n[francez[-german[) Ana Blandiana, iar Maison des Ecrivains din Paris ]i dedic[ o sear[ omagial[. Poezi, traducere ]n limba albanez[ de Kopi Kycyku, Shtepia Botuese Enciklopedike, Tirana. 1994 Fondator =i pre=edinte al Academiei Civice. Clair de mort, poeme, traducere ]n limba francez[ de Gérard Bayo, prefa\[ de Ion Pop, Librairie Bleue, Troyes. EngelErnte, poeme, edi\ie bilingv[, traducere ]n limba german[ de Franz Hodjak, postfa\[ de Peter Motzan, Ammann Verlag, Zürich. Med läppar blasvarta av ord, poeme, traducere ]n limba suedez[ de Dan Shafran =i Cecilia Lagerhorn, Editura Hypatia, Stockholm. 1995 Imita\ie de co=mar, nuvele, Editura Du Style.
14
La cules ]ngeri
1996 }n diminea\a de dup[ moarte, poeme, Editura Du Style. 1997 Premiul Na\ional de Poezie Mihai Eminescu. Ofullbordad helhet, poeme, traducere ]n limba suedez[ de Ion Milo=, Editura Gondolin. Balan\a cu un singur talger (Poeme, Gedichte, Poèmes, Poems), ]n limbile rom`n[, german[, francez[ =i englez[, Editura Du Style, Bucure=ti. La cules ]ngeri, poeme, colec\ia Biblioteca =colarului. Editura Litera, Chi=in[u. Este aleas[ membr[ a Academiei de Poezie Mallarmé, Paris. Rubric[ s[pt[m`nal[ (p`n[ ]n martie 2001) ]n ziarul Rom`nia liber[. 1998 Szelíd Állat, poeme, Editura Pont, Budapesta, Editor Szávai Geza. Geniul de a fi, eseuri, colec\ia Biblioteca =colarului, Editura Litera Chi=in[u. Gedichten, poeme, traducere ]n limba olandez[ de Jan Willem Bos, Editura Go-Bos Press, Leiderdorp. Sertarul cu aplauze, roman, edi\ia a III-a, Editura Litera — David, Chi=in[u — Bucure=ti. }nfiin\eaz[, ]mpreun[ cu Romulus Rusan, +coala de var[ de la Sighet. Este aleas[ membr[ a Academiei Europene de Poezie. 1999 Cekmedjeto s aplodismenti (Sertarul cu aplauze), roman, traducere ]n limba bulgar[ =i postfa\[ de Rumeana Stanceva, Editura N.D.F., Sofia. Sternenherbst, poeme, traducere ]n limba german[ de Christian W. Schenk =i Simone Reicherts Schenk, Editura Dyonisos. 2000 Potreba za priciom, versuri, traducere ]n limba s`rb[ de Miljana =i Miliurko Vukadinovici, Editura Arca, Smederevo. Cele patru anotimpuri, nuvele, edi\ia a II-a, cu o postfa\[ de Dan Cristea, colec\ia Micromegas, Editura Cartea Rom`neasc[. Monografie Ana Blandiana de Iulian Boldea, Editura Aula, Bra=ov, colec\ia Canon. Soarele de apoi, poeme noi, Editura Du Style. Ghicitul ]n mul\imi, eseuri politice, Editura Du Style. Lumin[ nelini=titoare, poeme, editate =i ilustrate de +tefan Oroian, sub egida Uniunii Culturale a Rom`nilor din Ungaria. Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor.
15
Ana Blandiana
2001 Cine sunt eu? (Un sfert de secol de ]ntreb[ri), interviuri, Editura Dacia, Cluj. Este aleas[ membru fondator al Academiei Mondiale de poezie care ia fiin\[ la Verona sub egida UNESCO. *** De-a lungul anilor, poeta a ]ntreprins — ca invitat[ a unor universit[\i, academii, organiza\ii culturale — mai multe c[l[torii de documentare =i studiu ]n diverse \[ri europene =i a participat la congrese =i festivaluri de poezie. }n afara volumelor men\ionate, i-au mai ap[rut grupaje de poeme ]n reviste =i antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Fran\a, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. Dup[ 1989, acestor traduceri li se adaug[ eseurile literare =i articolele de analiz[ politic[ ap[rute ]n marile ziare germane sub semn[tura Anei Blandiana, ca =i nenum[rate conferin\e, lecturi publice, interviuri, interven\ii la colocvii, simpozioane =i mese rotunde ]n principalele \[ri europene.
16
PERSOANA ÎNTÂIA PLURAL (1964)
Ana Blandiana
CUPRINS
COPILÃRIE Din oglindã mã privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctã, Inima-apãsa pe clape grav ªi-ncerca sã-aparã în oglindã. N-am vãzut-o niciodatã, dar ºtiam, Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, cã-i ascunsã (Precum inima salcâmului din geam Coºul pieptului de crengi o face frunzã). Mã-ntrebam de unde l-a-nvãþat ºi dacã E aievea cântu-i uniform, ªi ca nu cumva în somn sã tacã, Mi-era fricã seara sã adorm.
ÎNVINGÃTORI Fusese furtunã pe câmp ºi anume Sã-nvingem furtuna ieºisem cu arcuri pe câmp. Învingãtori ne-ntorceam fluturând peste lume Cerul senin ca pe-un panaº puþin strâmb. Arcul de viºin petrecut peste umãr ºi eu Mi-l legãnam fericitã în rând cu bãieþii, 18
La cules ]ngeri
CUPRINS
Cu demnitate, în urmã, ca pe-un trofeu, Târam tãcuþi pisica moartã a ceþii... Dar când am intrat în oraº, speriatã, Bucuria ni s-a-nchircit în plãmâni ca un chist, ªi ne-am înspãimântat privind, deodatã, Acel oraº al nostru, trist. Dãrâmãturile, cunoscute, murdare de soare, Ne înºfãcau privirile brutal ca-n cleºti µ Treceam pe strãzi ca pe ciudate maxilare Cu dinþii scoºi ºi rãni groteºti. Arcul de viºin uitat pe umãr se legãna, Cãlcam molozul cu urã în rând cu bãieþii µ Pe dureroase strãzi de mahala Târam tãcuþi pisica moartã a ceþii.
DESCÂNTEC DE PLOAIE Iubesc ploile, iubesc cu patimã ploile, Înnebunitele ploi ºi ploile calme, Ploile feciorelnice ºi ploile-dezlãnþuite femei, Ploile proaspete ºi plictisitoarele ploi fãrã sfârºit. Iubesc ploile, iubesc cu patimã ploile, Îmi place sã mã tãvãlesc prin iarba lor albã, înaltã. Îmi place sã le rup firele ºi sã umblu cu ele în dinþi, 19
Ana Blandiana
Sã ameþeascã, privindu-mã astfel, bãrbaþii. ªtiu cã-i urât sã spui „Sunt cea mai frumoasã femeie“, E urât ºi poate nici nu e adevãrat, Dar lasã-mã atunci când plouã, Numai atunci când plouã, Sã rostesc magica formulã „Sunt cea mai frumoasã femeie“. Sunt cea mai frumoasã femeie pentru cã plouã ªi-mi stã bine cu franjurii ploii în pãr, Sunt cea mai frumoasã femeie pentru cã-i vânt ªi rochia se zbate disperatã sã-mi ascundã genunchii, Sunt cea mai frumoasã femeie pentru cã tu Eºti departe plecat ºi eu te aºtept, ªi tu ºtii cã te-aºtept, Sunt cea mai frumoasã femeie ºi ºtiu sã aºtept ªi totuºi aºtept. E-n aer miros de dragoste viu, ªi toþi trecãtorii adulmecã ploaia sã-i simtã mirosul, Pe-o asemenea ploaie poþi sã te-ndrãgosteºti fulgerãtor, Toþi trecãtorii sunt îndrãgostiþi, Toþi trecãtorii de mine sunt îndrãgostiþi ªi eu te aºtept. Doar tu ºtii µ Iubesc ploile, Iubesc cu patimã ploile, Înnebunitele ploi ºi ploile calme, Ploile feciorelnice ºi ploile-dezlãnþuite femei...
20
La cules ]ngeri
CUPRINS
RECOLTÃ Cerul începe din creºtetul spicelor, De parcã fiecare din ele-ar purta Pe cap un vas mare umplut cu cer fierbinte, ªi vântul, miºcându-le fruntea, Vinul cerului l-ar clãtina. Cerul începe din creºtetul spicelor, ªi atunci când sub secerãtoare Spicele se vor frânge cu duioºie, cãzând, Va pãrea doar cã se-apleacã atente sã punã Vasul cu cer pe pãmânt.
CÂNTEC DE MINER TÂNÃR Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre, Cãmaºa de pe mine, iubito, poþi s-o storci, ªi m-am gândit pe ape la inimile noastre, Dar m-ai strigat µ tu poþi oricând sã mã întorci! µ ªi-am revenit din apele albastre, ªi ca dovadã µ uite-un pumn de scoici. Azi am umblat, iubito, prin mari ºi-adânci pãduri, Îmi sfâºiarã haina potecile ascunse. ªi m-am gândit prin codri la ochii noºtri puri, Dar m-ai strigat µ ºi-n mine chemarea ta pãtrunse; ªi m-am întors din marile pãduri, ªi ca dovadã µ iatã-un pumn de frunze. 21
Ana Blandiana
CUPRINS
Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp De pe obraz tu ºterge-mi, iubito, anii bine, Mi se pãrea-n milenii cu tine cã mã plimb, Dar m-ai strigat µ ºi glasul þi-ajunse greu la mine ªi m-am speriat cã n-o sã-ajung la timp, ªi-am prins sã-mping mormanele de timp Spre viitor µ ºi iatã-mã la tine.
MÂNDRIE Cine ar putea sã mã jigneascã? Mãduva surâsului mi-e caldã Chiar ºi-atunci când îngheþat pe buze ªi-ntãrit îmi fac din el unealtã. Bucuria deseneazã pãsãri Chiar ºi-atunci când plâng în ochii mei. Anii îmi foºnesc în poala rochiei ªi cireºele îmi pun cercei. Aripile buzelor palpitã Râsul în vãzduh sã mi-l ridice µ Râsul meu asemeni unor holde Lichefiate auriu în spice. Însã fericirea-i apã gravã, ªi în albia mea copilãreascã µ Epoleþii generaþiei mele Cine-ar îndrãzni sã îi jigneascã?
22
La cules ]ngeri
CUPRINS
GLUMà Vântul tânãr a furat hainele copacilor ªi aleargã cu ele hohotindu-le peste câmp, Copacii au rãmas cu trupurile goale în ploaie, Sã schelãlãie tragic ºi tâmp. Þepeni ºi negri, cu pielea urâtã, Cu virilitatea de mult rãtãcitã prin zbârcituri Copacii impudici sunt caricatura hilarã A îmbãtãtoarei pãduri. Dar sub mângâierea savantã a ploii, Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop Încep sã îºi joace pe ºolduri inelele anilor, Zãnatici dansând hoola-hop.
DANS ÎN PLOAIE Lãsaþi ploaia sã mã îmbrãþiºeze de la tâmple pânã la glezne, Iubiþii mei, priviþi dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-ºi ascunde ca pe-o patimã vântul în bezne, Dansului meu i-e vântul ecou. De frânghiile ploii mã caþãr, mã leg, mã apuc Sã fac legãtura-ntre voi ºi-ntre stele. ªtiu, voi iubiþi pãrul meu grav ºi nãuc, Vouã vã plac flãcãrile tâmplelor mele. 23
Ana Blandiana
Priviþi pânã o sã vi se atingã privirea de vânt Braþele mele ca niºte fulgere vii, jucãuºe µ Ochii mei n-au cãtat niciodatã-n pãmânt, Gleznele mele n-au purtat niciodatã cãtuºe! Lãsaþi ploaia sã mã îmbrãþiºeze ºi destrame-mã vântul, Iubiþi-mi liberul dans fluturat peste voi µ Genunchii mei n-au sãrutat niciodatã pãmântul, Pãrul meu nu s-a zbãtut niciodatã-n noroi!
24
CÃLCÂIUL VULNERABIL (1966)
Ana Blandiana
CUPRINS
DARUL Tragic mi-e darul, asemeni pedepselor vechi. Ce strãmoº mi-a greºit ca sã-i port µ lauri µ vina? Tot ce ating se preface-n cuvinte Ca-n legenda regelui Midas. Aproape mi-l simt pe regele mort de blestemul Ca mâna lui sã prefacã în aur orice, Sã moarã flãmând pentru cã pâinea uscatã în aur Nu mai putea s-o mãnânce, nici apa s-o roadã. Cerul nu pot sã-l privesc µ se înnoreazã de vorbe, Merele cum sã le muºc împachetate-n culori? Dragostea chiar, de-o ating, se modeleazã în fraze, Vai mie, vai celei pedepsite cu laude. Vai mie, vai, arborii nu scuturã frunze, Numai cuvinte cad toamna bãtrâne ºi galbene, Munþii înalþi îi iubesc, dar se clatinã munþii Sub povara împerecheatelor sunete. Aº vrea sã adun vorbele toate-ntr-un loc, Sã le aprind, sã dezbrac lumea de ele, Dar s-ar scoroji trupul lumii asemeni Frumosului prinþ cu piele de porc din poveste. O datã cu ele ar arde ºi lumea lipitã Pe partea interioarã-a cuvintelor, ca-ntr-un album... Nu ºtiu eu oare desparte sau nici nu se poate desparte Lumea de lumea cuvintelor mele de-acum? 26
La cules ]ngeri
CUPRINS
ÎNTOARCERE Din aventura de a fi cinstit Învingãtor acasã mã întorc De câte generaþii am plecat? Nu-mi amintesc ºi nu mai ºtiu de unde. Port aºtrii toþi cu mine sã le-arãt Grãdina pentru care sã-ncãlzeascã, ªi munþii-mi cer sã-i duc înspre pãmântul Pe care sã-ºi zideascã înãlþimea, ªi pãsãrile se rotesc ºi-ntreabã Unde sã-ºi punã cuibul, ºi nesfârºite turme Vin dupã mine ºi aºteaptã locul Unde sã stea ºi sã se înmulþeascã. Eu spun: „O clipã numai aºteptaþi, Locul de unde am plecat e-aproape, O clipã încã, trebuie sã fie Un loc stabil, un singur loc stabil...“ Dar totul e fluid în jur. Eu caut ªi-s obosit de moarte ºi de mers, Silit sã port rigid în mine punctul De sprijin pentru univers.
ªTIU PURITATEA ªtiu, puritatea nu rodeºte, Fecioarele nu nasc copii, E marea lege-a maculãrii Tributul pentru a trãi. 27
Ana Blandiana
CUPRINS
Albaºtri fluturi cresc omizi, Cresc fructe florilor în jur, Zãpada-i albã neatinsã, Pãmântul cald este impur. Neprihãnit eterul doarme, Vãzduhul viu e de microbi, Poþi dacã vrei sã nu te naºti, Dar dacã eºti te ºi îngropi. E fericit cuvântu-n gând, Rostit, urechea îl defaimã, Spre care o sã mã aplec Din talgere µ vis mut sau faimã? Între tãcere ºi pãcat Ce-o sã aleg µ cirezi sau lotuºi? O, drama de-a muri de alb Sau moartea de-a învinge totuºi...
INTOLERANÞÃ Sunt slabã, probabil. ªi ochii mi-s slabi. Nu deosebesc culorile intermediare. Pentru cã se lasã iubitã de crabi Mi-e scârbã de mare. Nu trec de hotarul albastru un pas De teamã cã n-o sã mai ºtiu sã mã-ntorc, Ca viermele-n mãtase m-am retras ªi puritatea-n jurul meu o torc. 28
La cules ]ngeri
CUPRINS
Vreau tonuri clare, Vreau cuvinte clare, Vreau muºchii vorbelor sã-i simt cu palma, Vreau sã-nþeleg ce sunt, ce sunteþi, Delimitând perfect de râs sudalma. Vreau tonuri clare ªi culori în stare purã, Vreau sã-nþeleg, sã simt, sã vãd, Prefer acestei fericiri ambigue În totul clar îngrozitorul meu prãpãd. Vreau tonuri clare, Vreau sã spun „fãrã-ndoialã“, Sã nu mã îndoiesc cu toate c-aº avea rãgaz, Urãsc tranziþia, mi se pare trivialã Adolescenþa strãlucind de coºuri pe obraz. Sunt slabã? Ochii mei sunt slabi? Voi fi ridicolã în continuare? Pentru cã se lasã iubitã de crabi, Mi-e scârbã de mare.
PÃRINÞII Pãrinþii fac totul oricând pentru noi µ Ne nasc ºi ne cresc mai mari decât ei, Rãmân apoi cu discreþie în urmã, Nu ne deranjeazã de obicei. Li-e ruºine cã sunt prea bãtrâni, prea bolnavi, Pentru noi prea modeºti ºi prea simpli pãrinþi, 29
Ana Blandiana
CUPRINS
Vinovaþi pentru timpul pierdut Ne privesc în tãcere cuminþi. Apoi îºi mutã privirea în stea, Când raza-nglodatã de cer se subþie. ªi, obosiþi, nu pregetã-o clipã Sã ni se aºeze în pãmânt, temelie.
CARANTINà Durerea nu e contagioasã, Vã asigur, durerea nu se transmite, Nici un nerv rãsucit în trupul aproapelui meu Nu produce în mine sfâºietoare atingeri. Durerea nu e contagioasã, durerea Singularizeazã mai atroce decât zidurile, Nici o carantinã nu izoleazã atât de perfect, E banal ce spun µ acesta e argumentul. Doamne, câtã literaturã conþinem! Sentimentele µ vã amintiþi? µ le-am învãþat încã la ºcoalã. În jurul patului celui ce moare ei plâng, Dar nu se contamineazã de moarte nici unul. Fiþi liniºtiþi, privegheaþi altruiºti pe bolnavi. Nu veþi lua durerea lor, fiþi fãrã teamã. A murit. Vrea cineva sã-l urmeze? Numai bocete tradiþionale. Oradea, 16/17 octombrie 1964
30
La cules ]ngeri
CUPRINS
ORA SPITALELOR Pãstraþi un moment de tãcere Pentru ora spitalelor, Ora în care toate spitalele lumii aºteaptã, Când bolnavii se ridicã pe jumãtate în paturi, Sã poatã vedea dacã uºa pentru ei se deschide. În ora aceea spre spitale alunecã dulciuri, Se rostogolesc portocale pe caldarâm într-acolo, Borcane cu gem ºi compot, ciocolatã µ Atâtea metafore pentru dragostea prietenilor. Bolnavilor li s-a interzis consumul de dulciuri ªi se ridicã pe jumãtate în paturi sã vadã Prietenii înºiºi intrând, Dar prietenii sunt ocupaþi, ªi chiar de-ar veni, portarul pãzeºte intrarea. Bolnavii µ e tot ce pot face µ aºteaptã, de aceea Pãstraþi un moment de tãcere Duminica între douã ºi patru.
ECLIPSà Renunþ la milã greu ca la un viciu, Cu milã sunt drogatã de copil. Alb înstelatã de ridicol plâng Lângã fricos, lângã învins, lângã umil. Îi plâng pe proºti ºi proºtii mã înving, Surâzãtori sub steaua mea sterilã. De gingãºie tot mai mult mã-ntunec ªi pier de umanism ºi milã. 31
Ana Blandiana
CUPRINS
Înduioºate mâini întind sã mângâi Fiare gonind spre mine hãmesite, ªi-mi pare rãu cã n-o sã mai sãrut ªi botul care mã ucide. Nici n-am trãit spre-a nu jigni pe nimeni, Mi-au prins în þãrnã rãdãcini genunchii, ªi-mi trece viaþa încercând sã-mi cresc La capetele aripilor unghii.
RESTUL PE MASÃ Am o deprindere monstruoasã aproape µ Nu-mi place sã fiu datoare nimãnui. Doctorului care mã vindecã îi trimit flori, Pentru sãnãtate garoafe ªi suntem chit. Ospãtarului îi las restul pe masã, Celui care îmi face-un cadou Îi fac unul mai mare, Celui care-mi surâde-i surâd, Celui care-mi rânjeºte-i surâd. Închei toate socotelile în felul acesta, Rãmânând deasupra, Tãind toate punþile ªi, câteodatã, Mã cuprinde-o dorinþã nebunã Sã fiu recunoscãtoare cuiva, Sã mã târãsc în genunchi mulþumind, Sã strig: „Nu sunt vrednicã Nici dându-mi viaþa sã înapoiez bunãtate atâta!“ Dar în urma mea totu-i plãtit. 32
La cules ]ngeri
CUPRINS
CROAZIERE ªtiu mãrile planetei din croaziere, Plecãri aproape-adevãrate-n lume, Cu valuri uriaºe ºi furtuni, Cu peºti nemaivãzuþi ºi pãsãri rare, Cu ierburi de culori necunoscute, Cu ochiul treaz al farului pe urma noastrã Patern îngãduindu-ne-aventura ªi libera corabie lung plutind La capãtul sforii legate în port.
AR TREBUI Ar trebui sã ne naºtem bãtrâni, Sã venim înþelepþi, Sã fim în stare de-a hotãrî soarta noastrã în lume, Sã ºtim din rãscrucea primarã ce drumuri pornesc ªi iresponsabil sã fie doar dorul de-a merge. Apoi sã ne facem mai tineri, mai tineri, mergând, Maturi ºi puternici s-ajungem la poarta creaþiei, Sã trecem de ea ºi-n iubire intrând adolescenþi, Sã fim copii la naºterea fiilor noºtri. Oricum ei ar fi atunci mai bãtrâni decât noi, Ne-ar învãþa sã vorbim, ne-ar legãna sã dormim, Noi am dispãrea tot mai mult, devenind tot mai mici, Cât bobul de strugure, cât bobul de mazãre, cât bobul de grâu...
33
Ana Blandiana
CUPRINS
TORQUATO TASSO Veni din întuneric spre mine el, poetul, Poetul de spaimã ratat. Era foarte frumos. Ca la razele röntgen I se vedea în trup poezia. Poezia nescrisã de fricã. „Sunt nebun“ µ a rostit. De altfel ºtiam Lucrul acesta din prefeþele cãrþilor, Dar el îºi purta nebunia ca pe-o parolã De intrare în noi, ca ºi cum ar fi spus: „Mã rãscumpãr astfel De lipsa-adevãrului din poemele mele. E preþul imens. Vin spre tine. Primeºte-mã!“ Dar eu am rãspuns: Pleacã de-aici! „Scriam la lumina de autodafeuri µ îmi spuse µ Simþindu-mi pe trup Cãmaºa pãroasã care se-aprinde uºor. Odaia mea avea ochi de cãlugãri ferestre ªi-n loc de uºi, lipite una de alta, urechile lor. ªi ºoarecii ieºind din borte erau cãlugãri, ªi noaptea pãsãri uriaºe-n sutane-mi cântau. Tu trebuie sã înþelegi...“ ªi cu degetu-ntins Îmi arãta în trupul meu poezia, Poezia nescrisã... Dar eu am þipat: Pleacã de-aici! UNDE-I MÂNDRIA? Ce vreau sã spun? Ce meritã sã spun? Ce e destul de dureros sã þip? Ce fel de turnuri sã îmbun Sã creascã pe acest nisip? 34
La cules ]ngeri
Ce spune cântecul care-mblânzeºte ªi fiarele? Pot fi Orfeu, Dar ce sã-ngaim în faþa lumii? Sunt ºi Euridice eu. Cântând încerc sã ies din moarte ªi moartea totuºi nu se curmã, Nu cred destul sã nu-ntorc ochii Ca sã mã vãd venind din urmã, ªi-astfel mã pierd. Unde-i mândria Strict necesarã de a crede Cã orice vorbã-a mea rostitã Dezlãnþuie în cer planete? De ce aceastã renunþare La fericitul somn comun, Dacã nu pot din cel mai grav Clopot al lumilor sã sun? E mult? Pe-o palmã de pãmânt Toþi munþii-ncãlecaþi i-am strâns µ Pretind rãspuns acestui þipãt Un hohot omenesc de plâns.
SUPRAFAÞA APEI Piciorul modulat felin sub pânza Strânsã naiv deasupra de genunchi ªi toate acoladele fãpturii Legate în sublimul unghi 35
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Nu te destramã, nu-þi mai declanºeazã Scurt-circuite crâncene în trup, Nu mai visezi în noaptea sanguinã Spasmodici paºi de lup. Tu ºtii celulã cu celulã totul, Pe dinafarã poþi sã mã declami, Nu se opreºte mâna ta stãpânã Sã-mi unduie în jur epitalami. E numai suprafaþa apei. Brusc Ne regãsim alãturi încã vii. Necunoscutul strâns în noi ni-e hranã Prea multã pentru urmãtoarele vecii.
CUMINÞENIA PÃMÂNTULUI E mare, greu de urnit ºi rãbdãtoare, Dac-o loveºti durerile sunt simþite dar tac, E mare, de-aceea poate sã stea nemiºcatã, Poate sã vorbeascã doar o datã sau de douã ori într-un veac. ªtim cã existã, trupul ei mare ªtim cã ne sprijinã dacã-am greºi, ªtim cã nu poate sã moarã, cã lângã sânii ei Putem sã ne-ntoarcem copii. ªi-atunci când aerul se va face cald ºi mãtãsos între noi, Când nu ne vom teme unii de alþii, de vânt, Vom ºti cã vorbeºte Cuminþenia pãmântului, Cuminþenia acestui pãmânt. 36
La cules ]ngeri
CUPRINS
FII ÎNÞELEPT Nu te speria de gesturile mele, Tu cel care mã vezi, Oricât de aprigã mi-ar fi miºcarea. Fii înþelept ºi bucurã-te. Eu sunt asemenea elicei avionului, Neputincioasã pânã-i poþi vedea rotirea µ Ucigãtor este doar locul paºnic unde Elicea avionului se-nvârte invizibilã. Tu teme-te numai de spaþiu-n care Îþi pare cum cã nu exist, ºi plângi Numai în vântul transparent care m-ascunde.
AUTOPASTEL De mulþumirea lumii cu mâhnire Mi-s ochii mai uscaþi ºi paºii mai înceþi, ªi orice gest se-opreºte la pornire, ªi hergheliile îmi mor buimace pe pereþi. Oh, nechezatul lor sã nu scânceascã În râsul lumii prea copilãros, Sã nu luceascã prea riscanta-mi sanie Alunecând de viaþã mai în jos. Verzi herghelii nãscute pe murii mei degeaba, Degeaba peste mine uriaºele ninsori, De mulþumirea lumii cu mâhnire Mã refugiez în urºi îngrozitori. 37
Ana Blandiana
CUPRINS
Dar sunt ºi urºii mei la fel de laºi ªi mã preling cu zâmbet în prãpãd. Când cu mâhnire mulþumirea lumii Din blana ursului o vãd. Sunt ursul eu, spre mulþumirea lumii, ªi fotograful lângã urs tot eu. Nu muºc, dar pot sã muºc, nu muºc ªi mã fotografiez mereu.
ELEGIE DE DIMINEAÞÃ La început fãgãduisem sã tac, dar apoi, dimineaþa, V-am vãzut apãrând cu cenuºa în porþi, Semãnând cum se seamãnã grâul, cenuºa, ªi n-am mai putut, ºi-am strigat: Ce faceþi? Ce faceþi? Pentru voi am nins toatã noaptea deasupra oraºului, Pentru voi am albit toatã noaptea: o, dacã Aþi pricepe ce greu e sã ningi! Asearã de cum v-aþi culcat am ieºit în vãzduh. Era întuneric acolo ºi frig. Trebuia Sã zbor pânã-n punctul unic în care Vidul roteºte în jurul lui sorii ºi-i stinge ªi eu trebuia sã mai pâlpâi o clipã în unghiul acela Ca sã mã-ntorc ningând printre voi. Orice fulg l-am gândit, cântãrit, încercat, Modelat, lustruit cu privirea, ªi acum cad de somn ºi de obosealã am febrã. Vã privesc semãnând praful focului mort Peste alba mea operã ºi zâmbind vã destãinui µ Or sã vinã ninsori mult mai mari dupã mine 38
La cules ]ngeri
CUPRINS
ªi tot albul din lume va ninge pe voi, Încercaþi sã pricepeþi legea lui de pe-acuma, Or sã vinã uriaºe ninsori dupã noi, ªi nu veþi avea destulã cenuºã, ªi copiii de mici învãþa-vor sã ningã, ªi-o sã-acopere albul slaba voastrã tãgadã, ªi intra-va pãmântul în rotirea de stele Ca un astru arzând de zãpadã.
VULCANII Va fi o vârstã a pãmântului în care ªi carnea pietrelor se va usca ºi va muri. În toamna-aceea a planetei, ca-n oricare Toamnã, pãdurile se vor îngãlbeni, Dar galbenul va fi definitiv ºi lent Ca sã decadã înspre gri culoarea, ªi fãrã îndoialã se va slei ºi marea, ªi cerul o sã fie aproape de ciment. Va fi o spaimã-n lucruri diavoleascã Sub gheaþa miliardelor de ani ªi ultimele ierburi or sã creascã În gurile rãciþilor vulcani.
AM CRESCUT? Am crescut? Suntem oameni maturi? Câte mii de nuanþe putrezesc o culoare... Dragi ºi ridicole, departe sunt zilele 39
Ana Blandiana
CUPRINS
Când lumea o-mpãrþeam în buni ºi rãi. Am devenit puternici scãldându-ne-n derutã Precum în apa Stixului Ahil, Dar de cãlcâiul vulnerabil încã Atârnã soarta universului întreg. E totul grav. ªi înþelegem totul. De-acum va trece timpul neschimbat. Ne dã de gol adolescenþi doar lipsa Înþeleptei spaime de moarte.
DINTR-UN SAT Fiecare venim dintr-un sat µ Unii direct, alþii trecând prin pãrinþi, Unii direct, purtãtori de eresuri ºi basme, Fericiþii putând sã se-ntoarcã oricând. Alþii, trecând prin pãrinþi, rãtãciþi Pe crengile sângelui depãrtate, subþiri, În loc de pãºuni, ºi seminþe, ºi cai cunoscând Alcoolul cuvântului extras din acestea. Vreau drumul pãrinþilor mei sã-l întorc, Vreau satul cu sunetul lacrimei mele, Poteca din holde ºtiutã din somn ªi reintrarea vorbelor în lucruri. Sã intru-n cimitirul cu crucile cãzute ªi cunoscându-mi paºii asemenea cu-ai lor, Sã se-ncâlceascã-n rãdãcini strãbunii Bolborosind cuvinte de patimã în somn. 40
La cules ]ngeri
CUPRINS
Dar n-are cine-mi spune de unde vin. Doar seara Când trec pe bulevarde îmi simt apropiaþi Portarii metafizici lângã intrãri de blocuri Precum la porþi, pe laviþi, într-un sat.
SCHERZO O sã mor brusc, nu peste mult ºi frumos, Lãsând în urmã uimire surdã, indiferentã, Vântul complice m-o prohodi voios Într-o glumeaþã, transparentã reverendã. ªi, amuzatã, iarna va râde ningând Peste mormântul meu suplu ºi dac, Voi asculta-o ºi, îngânând-o în gând, O sã mã leagãn în moartea mea ca-ntr-un hamac. Din când în când de-a frumuseþea o sã mã joc, ªi, rãsucindu-mi pe inelare viermi aurii, Þãrâna neagrã o sã mi-o trag peste ochi Cochet, ca borul unei strãvechi pãlãrii. Dar când nemurirea mã va chema grijuliu, Ca nu cumva de-adevãratelea sã mor de tot, Voi fi de mult plictisitã, va fi mult prea târziu ªi pãlãria umbroasã n-o sã mai vreau sã mi-o scot.
41
Ana Blandiana
CUPRINS
SE FACE NOAPTE Se face noapte în genunchi, Se însereazã lângã buze... Pe orice zare cel puþin o stea ªi zãrile zâmbesc lehuze. Din orice munte cel puþin un ºoarec µ Toþi munþii lumii au nãscut cuminþi. O mulþumire generalã Peste scrâºnitul meu din dinþi. Sã mã-nconjoare alte zãri De suferinþã mai cabrate, Sã piarã munþii neînstare A trece în eternitate. S-apunã ochii mei modeºti, Sã mi se stingã-n jur pãunii, Doar plânsul sterp sã nu mi-l rup De marginea perfecþiunii.
VA VENI O VREME Va veni o vreme Când voi simþi nevoia frunzelor ªi-o sã mã vindec cu iarbã, Când, îmbãtrânind, o sã-mi adaug protezã Cântecul pãsãrilor, Când o sã-mi lipseascã pastila de lunã În nopþile cu insomnie. 42
La cules ]ngeri
CUPRINS
Fiþi liniºtiþi, va veni o vreme Când nu voi putea trãi fãrã toate acestea, Când voi fi obligatã sã recunosc Dreptul la importanþã Întregului univers. Va veni o vreme, Dar acum lãsaþi-mã, pentru Dumnezeu, Lãsaþi-mã numai cu mine.
AMÂN MEREU Amân mereu sã trec precum în moarte-n cuvinte, Dar ca în moarte am certitudinea cã voi intra, Dusã cu sila, plângând dupã ceea ce las, Încercând sã mã-ntorc de la fiece vamã-a vãzduhului. O, de-aº avea riscanta credinþã a dacilor Nerãbdãtori sã pãtrundã în bucurie prin moarte, atunci Strãluminatã, cu fruntea aproape statuie, M-aº pierde zâmbind pentru fericirea cuvintelor. O, de-aº avea riscanta credinþã a dacilor, Orice secundã sã simt cã-mi înapoiazã milenii, O, de-aº avea absurda credinþã a dacilor, Cei înºelaþi atât de crunt dupã moarte..
43
Ana Blandiana
CUPRINS
DIN AUSTER ªI DIN NAIVITATE Precum Racine, prea tânãr am plecat Din auster ºi din naivitate, Prea tânãr lunga mantã cenuºie Zâmbind mi-am azvârlit-o în trecut. Aproape gol rãmas în vãzul lumii ªi fericit de trupul meu frumos, Printre priviri ca printre spade lungi Eu trec ºi-mi zdrenþuiesc aureola. Nu mi-e ruºine, dar ades mi-e frig. Nu-mi pare încã rãu, dar duc în visuri Severa poartã neagrã-a mãnãstirii ªi calda, lunga mantã cenuºie În care învelit, într-o chilie, ªi veºnic în inexistenþa mea, Eu, sterp, neprihãnit, sã blestem cald Deºertãciunea minunatã-a lumii. Dar µ simþi? µ se despleteºte-n mine timpul ªi tot ce ºtiu c-a fost va fi real: M-aºteaptã Fedra, regele ºi remuºcarea Cã, tânãr, am plecat din Port-Royal.
44
A TREIA TAINÃ (1969)
Ana Blandiana
CUPRINS
NEALEGERE Adusã la marea judecatã Care se terminã prin trimiterea pe pãmânt, Eu, gãsitã nevinovatã, Am primit dreptul Sã mã aleg pe mine. Dar nu bãrbat, ºi nu femeie, ªi nici un animal n-am vrut sã fiu, ªi nici o pasãre, ºi nici o plantã. Se-aud secundele cãzând Din marele drept de-a alege Se-aud lovindu-se de piatrã: Nu, nu, nu, nu. Zadarnic adusã la judecatã, Zadarnic nevinovatã.
UMILINÞÃ Nu pot împiedica ziua sã aibã douãzeci ºi patru de ore. Pot doar spune: Iartã-mã pentru durata zilei; Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi, Pot doar sã te rog sã mã ierþi pentru viermi, pentru fluturi; 46
La cules ]ngeri
CUPRINS
Iartã-mã cã florile se fac fructe, ºi fructele sâmburi, ªi sâmburii pomi; Iartã-mã cã izvoarele se fac fluvii, ªi fluviile mãri, ºi mãrile oceane; Iartã-mã cã iubirile se fac nou-nãscuþi, ªi nou-nãscuþii singurãtãþi, ºi singurãtãþile iubiri... Nimic, nimic nu pot sã împiedic, Toate-ºi urmeazã destinul ºi nu mã întreabã, Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu. Eu pot doar spune µ Iartã-mã.
VOI ªTIÞI CEVA Voi ºtiþi ceva ºi mie nu-mi spuneþi, Voi ºtiþi desigur ceva, Altfel cum aþi trãi, Cum aþi fi trãit atâtea decenii, Pãrinþii mei, ªi voi, bãtrâni ai lumii? Scuzaþi-mã cã vã opresc pe stradã, Domnule octogenar, Nu mi-aþi putea destãinui ªi mie taina grozavã? Îngenunchez în tulbure lavã La picioarele voastre, bãtrâni: Spuneþi-mi taina... Stele reci cu labe fãrã soþ vã mângâie ªi voi nu muriþi.
47
Ana Blandiana
CUPRINS
LEGÃTURI Totul este eu însãmi. Daþi-mi o frunzã care sã nu-mi semene, Ajutaþi-mã sã gãsesc un animal Care sã nu geamã cu glasul meu. Pe unde calc pãmântul se despicã ªi morþii care poartã chipul meu Îi vãd îmbrãþiºaþi ºi procreând alþi morþi De ce atâtea legãturi cu lumea, Pãrinþi atâþia ºi urmaºi siliþi ªi toatã-aceastã nebuneascã-asemãnare? Mã hãituieºte universul cu mii de feþe ale mele ªi nu pot sã mã apãr decât lovind în mine.
HOTARUL Caut începutul rãului Cum cãutam în copilãrie marginile ploii. Alergam din toate puterile sã gãsesc Locul în care Sã mã aºez pe pãmânt sã contemplu De-o parte ploaia, de-o parte neploaia. Dar întotdeauna ploaia-nceta înainte De a-i descoperi hotarele ªi reîncepea înainte De-a ºti pânã unde-i seninul. Degeaba am crescut. Din toate puterile Alerg ºi acum sã gãsesc locul unde Sã mã aºez pe pãmânt sã contemplu 48
La cules ]ngeri
CUPRINS
Linia care desparte rãul de bine. Dar întotdeauna rãul înceteazã-nainte De a-i descoperi hotarul ªi reîncepe-nainte De-a ºti pânã unde e binele. Eu caut începutul rãului Pe acest pãmânt Înnorat ºi-nsorit Rând pe rând.
OCHIUL ÎNCHIS Nu îndrãznesc sã-nchid o clipã ochii de teamã sã nu zdrobesc între pleoape lumea, sã n-o aud sfãrmându-se cu zgomot ca o alunã între dinþi. Cât timp voi mai putea fura din somn? Cât timp o voi mai þine-n viaþã? Privesc cu disperare ºi mi-e câineºte milã de universul fãrã apãrare ce va pieri în ochiul meu închis.
OH, RÂZÂND Oh, râzând ºi plângând ºi plângând ºi plângând Ne ivim ne-ntâlnim ne-nmulþim ne-amintim Pânã unde fixat ºi fixat pânã când Liber e sfântul marele mim. 49
Ana Blandiana
CUPRINS
Pân’ la ultimul pas de la þipãtul prim Totu-i prestabilit ºi în cer ºi-n pãmânt Dar nimeni nu poate ºti când izbucnim Brusc râzând ºi plângând ºi plângând ºi plângând. Ce supunere geamãnã ce acelaºi abim ªi pisicile-ascultã au ºi câinii cuvânt Ne salvãm ne cunoaºtem ne-nãlþãm ne numim Doar râzând ºi plângând ºi plângând.
DE BUNÃ VOIE Am început cu puþin, nici mãcar vinã, Un gest nefãcut, un zâmbet muºcat, ªi ce hecatombe de dragi cadavre acum µ De bunã voie, de bunã voie, de bunã voie, Interzis, pedepsit, suprimat. De mult a dispãrut orice solidaritate cu mine A copacilor ªi semnul izvorului care mã prevenea Când era otrãvit. Sã mai aºtept, când pãsãrile-nvaþã sã zboare De teamã sã nu-mi fie-n preajmã, Sã nu le ucid? Când ºerpii se ascund în pãmânt, Viermii în mere, ªi iarba-mprejur nu mai îndrãzneºte S-adãposteascã frunzele-apuse? Când, îngrozit, universul contemplã în mine O cuminþenie pe care nu mi-o dãduse? 50
La cules ]ngeri
CUPRINS
NORDUL Nu triºãm din ticãloºie, Ci din nepricepere. Aburiþi, nu mai ºtim Cine suntem ºi cum. În urmã, un ºir de pãrinþi necunoscuþi, În faþã, un ºir de fii necunoscuþi. Ce ºtim? Pe cine cunoaºtem? Ne miºcãm nesiguri: Facem un pas, apoi încã unul, ªi altul, ºi-n cele din urmã pornim Privind nostalgic în direcþia opusã... Dacã ni s-ar rãspunde cel puþin la o-ntrebare: Unde e nordul? Pe frunte pãrul ne tremurã uºor În vântul produs De trecerea timpului.
CÃLÃTORIE Umblu prin mine Ca printr-un oraº strãin În care nu cunosc pe nimeni. Seara mi-e teamã pe strãzi ªi-n dupã-amieze ploioase Mi-e frig ºi urât. Nici o dorinþã de-a cãlãtori, Când ºi numai trecerea drumului E aventurã, 51
Ana Blandiana
CUPRINS
Nici o amintire din alte vieþi Întrebãrii „De ce-am fost adusã aici?“...
NUMAI IUBIREA Numai iubirea dintre pãrinþi ºi copii E sãmânþã. Iubitul meu, eºti fiul meu, De-aici rãsare totul. Ce nu se poate distruge Alunecã între pãrinþi ºi copii. Nu-þi stinge auzul Cu legile lumii acesteia, Întreg universul atârnã În firul de sânge care ne leagã pe noi Ca o tainã curatã. Tu apleacã-te doar ºi, copilãreºte, Sãrutã-mã pe gurã, tatã.
REQUIEM Neînþeles, cum numai lucrurile copilãriei pot fi, Definitiv întinerit prin plecare, Câte secunde în viaþa mea m-am gândit La bãrbatul cu numele Gheorghe, Copilul cu numele tatã? Credea cã munþilor dintr-un moment în altul Picioare ca pãianjenilor le vor creºte ªi vor umbla dupã credinþa sa; 52
La cules ]ngeri
CUPRINS
Credea cã-n piept, sub gratii moi de os, Purtãm cu toþii colonii de pãsãri Care aºteaptã clipa fericitã Când ne vom hotãrî sã ne zdrobim; Credea cã viaþa, ca seminþele-ngropatã, Naºte în anii urmãtori pãduri... Nu bateþi din aripi, voi, cete îngereºti, Nu rostiþi adevãruri sub pleoapele lui. Fiþi cuminþi, îngeri mici, lãsaþi-l sã doarmã. Fiþi buni, îngeri mari, lãsaþi-l sã creadã. Nu-i spuneþi nimic, nu-l tulburaþi Pe naivul meu tatã, Pe tragicul Gheorghe.
CÂNTEC Lasã-mi, toamnã, pomii verzi, Uite, ochii mei þi-i dau. Ieri spre searã-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasã-mi, toamnã, cerul lin. Fulgerã-mi pe frunte mie. Astã-noapte zarea-n iarbã Încerca sã se sfâºie. Lasã, toamnã,-n aer pãsãri, Paºii mei alungã-mi-i. Dimineaþa bolta scurse Urlete de ciocârlii. 53
Ana Blandiana
Lasã-mi, toamnã, iarba, lasã-mi Fructele ºi lasã Urºii neadormiþi, berzele neduse, Ora luminoasã. Lasã-mi, toamnã, ziua, nu mai Plânge-n soare fum. Însereazã-mã pe mine, Mã-nserez oricum.
IUBIRE Iubire, spaimã de singurãtate, Zeitate ambiguã Îngropatã pânã la brâu în pãmânt, Nu-þi cer nimic. Pentru mine se desprind toate frunzele ªi pãsãrile de mine se apropie Plecând. Pietrele se-mperecheazã sub ochii mei ªi nasc; Ce-aº mai putea sã-þi cer, Neiertãtoare stãpânã? Peste preacurata zãpadã Oricum pentru mine Oasele serafice ale mestecenilor Or sã rãmânã...
54
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
BÃTRÂNI, SIHAªTRII Îmbãtrâniþi sihaºtrii în pãduri, Blana de lup li s-a lipit de trup, Pãrul le þese ochii, Le astupã urechile ªi-n bãrbile-ncâlcite albinele-ºi fac stup. Ei nu-ºi aduc aminte de ce-au venit aici ªi nu mai ºtiu de mult cuvântul Pe care trebuiau sã-l strige lumii. Din când în când, în chip de vultur, Li se trimite semn de voia cereascã, Dar bãtrânii se joacã Împletind în penele pãsãrii flori ªi Dumnezeu mâniat nu înþelege Cã ei au uitat sã urascã.
DORINÞA ...Sã fie o dimineaþã copilãroasã ºi moale Prin care, trecând, lumina sã scoatã Foºnet de frunzã uscatã; ªi miroase-n odaie A creioane ascuþite prelung ªi-a hârtie neînceputã; Din gânduri, din dragoste Sau numai din somn trezindu-mã Bucuroasã, buimacã, Sã trag pe mine o hainã, Sã ies nãucitã în stradã Cu picioarele goale-n pantofi ªi sã întreb fericitã: ªtiþi cumva în ce an suntem? 55
Ana Blandiana
CONDIÞIE Sunt asemenea nisipului clepsidrei care poate fi timp numai în cãdere.
PSALM (I) Iatã, cocorii trãdeazã, copacii renunþã, Înþelepciunea se-ntinde, Prevãzãtorul meu tatã. Vei fi mulþumit? Iatã, vorbã cu vorbã Sã nu vorbesc am fost învãþatã. Dar, Doamne, îmi fãgãduieºti Cã în tãcerea aceasta Îmi vei pãstra nemoarte cuvintele, Cã pãsãrile vor mai ºti sã se întoarcã ªi frunzele vor mai gãsi Crengile de pe care cãzurã, Cã totul va mai putea sã învie Atunci când vei fi destul de puternic Sã-þi spun µ Înlocuieºte-mi tristeþea prin urã?
56
CUPRINS
La cules ]ngeri
ELEGIE Bandajeazã-mi rãnile naive, Doamnã frumoasã ºi bunã, Rãnile prin care credinþa mi s-a scurs, Clipã cu clipã, o lunã. Frunze uºoare ce nu mai urãsc ªi n-or mai iubi niciodatã Aºeazã-mi-le compresã pe frunte, Galbenã doamnã iertatã. Leagã-mi urechile cu foºnet de aripi Sã uit mecanicul vuiet de zbor ªi pentru a nu mai cãuta sã-nþeleg Acoperã-mi ochii uºor. ªi lasã ploaia sã curgã pe trupul Prin care uimirea a trecut ca un plug, Îngãduie limbilor roºii-ale ierbii Sã mã suie pe rug. Îndurã-te-apoi ºi cheamã ninsoarea Sã cadã nebunã, sã cadã, Labele pãsãrilor sã-mi punã, pioase, Cruci pe zãpadã.
OBOSEALÃ Ce morþi cuminþi avem! Nu izbucnesc prin vulcani, Nu se clintesc de sub zidurile Întemeiate pe ei. 57
CUPRINS
Ana Blandiana
Se lasã închiºi în statui Cu gesturi cioplite de alþii, Se lasã-nhãmaþi în drapele Pe drumuri necunoscute, Se lasã araþi ºi putrezesc conºtiincios Sã hrãneascã pãmântul. Ce morþi cuminþi avem, ªi obosiþi.
TOTUL SIMPLU O, dac-aº fi o lumânare numai, Sã mã consum treptat De la un capãt spre altul, Simplu, ca-n aritmeticile Copiilor... Capul întâi µ ce fericire! µ Mi-ar dispãrea, Lumea ar spune: „Ce fãrã cap este fata aceasta!“, Eu aº fi uitat totul ªi nimic n-aº mai cãuta sã-nþeleg. Inima apoi mi s-ar topi, ªi n-aº mai iubi, ªi n-aº mai urî, ªi nici o suferinþã nu m-ar atinge, ªi lumea ar spune: „Ce fãrã inimã este fata aceasta!“ ªi aºa mai departe.
58
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
ªi apoi n-aº mai avea nici o dorinþã, ªi nici o patimã, ªi sângele meu purtãtor de corãbii S-ar spulbera, ªi mi-ar rãmâne numai genunchii uscaþi, Tremurãtori cu demnitate sau îngenuncheaþi, Nimeni nu s-ar mai obosi sã spunã ceva. În ultima liniºte, Balta de cearã S-ar rãci, pedepsitã anume Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care Lumina ei le-a adus în lume...
NEHOTÃRÂRE Fiecare trãim douã, trei sau chiar patru vieþi deodatã, Ne naºtem, Doamne, atât de tineri, încât Din miile de vieþi posibile Nu ni se poate pretinde Sã ºtim alege doar una. Animalele unei vieþi vâneazã animalele celorlalte, Peºtii vieþii mai mari înghit peºtii vieþii mai mici, Crengile arborilor îºi sunt duºmane ºi se usucã-n hotare, Soarele vieþii a patra întunecã Soarele-al treilea, soarele-al doilea, Soarele prim. Contrare, vieþile se anuleazã una pe alta µ ªi, nehotãrâþi încã, ºi nematuri, murim.
59
Ana Blandiana
CONTRATIMP Mã uit în trecut ºi nu înþeleg Urmele paºilor mei. Privesc îngheþata zãpadã Prin care picioarele mele desculþe, Îmi amintesc, s-au rãnit, Dar urmele lor închipuie semne În alfabetul unei limbi dispãrute. Ieri ce voiam sã spun ªi mâine cum voi mai citi Durerea mersului de-acum, Când clipele obeze Par ani ºi anii epoci Nehotãrâte ºi fãrã sfârºit? Nici un rãspuns nu se naºte Decât când nimeni nu mai are Nevoie de el ªi întrebarea care-l aºtepta A murit.
CÃDERE S-au stins profeþii în pustie ªi îngeri cu aripile-atârnând Sunt duºi încolonaþi ªi strânºi în pieþe. Vor fi judecaþi în curând. Vor fi întrebaþi: ce pãcat Le-a alungat fãpturile din ceruri? Ce vinã? Ce trãdare? Ce greºealã? 60
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Ei, cu o ultimã iubire, Ne vor privi înceþoºaþi de somn ªi n-or gãsi drãceasca îndrãznealã De-a mãrturisi cã îngerii cad Nu din pãcat, nu din pãcat, Ci din obosealã.
PIETÀ Durere limpede, moartea m-a-ntors În braþele tale supus, aproape copil. Tu nu ºtii dacã trebuie sã mulþumeºti Sau sã plângi Pentru fericirea aceasta, Mamã. Trupul meu, dezghiocat din tainã, Este numai al tãu. Dulci lacrimile tale îmi picurã pe umãr ªi mi se strâng cuminþi lângã claviculã. Ce bine e! Neînþelesele peregrinãri ºi cuvintele, Ucenicii de care eºti mândrã ºi care te sperie, Tatãl, bãnuitul, nerostitul, veghind, Toate-s în urmã. Liniºtitã de suferinþã-nþeleasã Mã þii în braþe ªi pe furiº Mã legeni uºor. Leagãnã-mã, mamã. Trei zile numai sunt lãsat sã m-odihnesc În moarte ºi în poala ta. 61
Ana Blandiana
Va veni apoi învierea ªi din nou nu-þi va mai fi dat sã-nþelegi. Trei zile numai, Dar pânã atunci Mi-e atât de bine În poala ta coborât de pe cruce, Încât, de nu mi-ar fi teamã cã te-nspãimânt, Lin mi-aº întoarce gura Spre sânul tãu, sugând.
62
CINCIZECI DE POEME (1970)
Ana Blandiana
ÎNTÂLNIRE Nu te speria. Va fi atât de simplu totul Cã nici nu vei înþelege Decât mult mai târziu. Vei aºtepta la început ªi numai când Vei începe sã crezi Cã nu te mai iubesc Îþi va fi greu, Dar atunci voi pune Un fir de iarbã sã creascã În colþul ºtiut al grãdinii, Sã ajungã la tine ªi sã-þi ºopteascã: Nu vã speriaþi, Ea este bine ªi vã aºteaptã La celãlalt capãt al meu.
64
CUPRINS
La cules ]ngeri
SÃ LÃSÃM SÃ CADÃ CUVINTELE Sã lãsãm sã cadã cuvintele Numai ca fructele, numai ca frunzele, Numai cele în care moartea s-a copt. Sã le lãsãm sã cadã Aproape putrede, Abia îmbrãcând în carnea lor Osul sfânt. Sâmburul gol desfãcut, Ca din veºtezi nori luna, Poate s-ar furiºa spre pãmânt...
OCTOMBRIE Pe frunte-mi picurã Lacrimi calde ªi lin, Peste pleoape-n jos Mi se preling, De pare cã închiºii mei ochi Le izvorãsc. Cine plânge deasupra mea ªi lasã Dulci lacrimile sale Sã-mi fie lacrimi, Tata Sau poate un strãin Care mã înfiazã astfel? 65
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
BRUMA Atât de curând voi uita sã vorbesc Cã se boteazã ºi secundele Pânã atunci Cu nume-atât de lungi Cã nu pot fi rostite-ntr-o secundã... Bruma pe frunze mari ascultã Ce liniºte va fi-n curând, Când nu se va mai ghici Nici cine aude, Nici cine-ar putea rosti un cuvânt. Bruma pe frunzele mari.
ACOLO SUS Acolo sus pe munte casa Apare ºi dispare dintre nori. Cine-o îmbracã în atât de laºe scuturi ªi-o pãrãseºte-atât de deseori? Ochilor noºtri cine-o lasã pradã ªi ochii noºtri, cine pradã ei? Stãm atârnaþi de jilava icoanã Ca lacrimile-n geana unor nesiguri zei. Ne-o amintim din altã viaþã sau E numai presimþire groaza? Trãim însã, dacã trãim, ca sã vedem Acolo sus pe munte casa... 66
La cules ]ngeri
PSALM (II) Tu care ai învãþat urºii sã doarmã O iarnã întreagã De ce nu mã-nveþi ce e somnul? Nu þi-l cer de tot. Tu ºtii, Sunt prea modestã Pentru moarte. Dar cine, navigând Pe ochii mei deschiºi, Nu þi-ar cerºi Un vânt de nefiinþã?
MOARTE ÎN LUMINÃ 1
Tu ºtii Câte aluviuni Lasã în mine apa curgãtoare a zilei ªi ce eroicã beznã îmi trebuie Sã mã curãþ de ele ªi cum, Atunci când ochii mei abia au uitat Forma strãinã a corpurilor ªi nici o razã Nu le mai tulburã adânca vedere, Urechile înspãimântate Încep sã distingã Scurgerea timpului 67
CUPRINS
Ana Blandiana
Din nou înspre zi. Împins, Întunericul primeºte contururi, Se face impur ºi se miºcã, Înãlþat din zãpadã Câinele ascultã ceva, Paznicul începe sã-ºi închidã Mantaua. Ajutor, strig Sperând Cã ar mai putea cineva Sã-l opreascã. Dacã Nu s-ar mai face dimineaþã? µ Întreb sperând Cã mã mai poate ajuta cineva. Dacã nimic nu s-ar mai clinti? Dacã nu s-ar mai pune în miºcare Imensa roatã Care mã trage pe zi? 2
Numai de tine atârnã asta, tatã, Numai de tine depinde Ca-n leagãnul cald În care singur m-ai nãscut Sã-mi vii alãturi. Braþele mele tu mi le-ai fãcut ªi-n întuneric te gãsesc pe tine, ªi rãsuflarea mea, Din rãsuflarea ta înmuguritã, 68
La cules ]ngeri
Lângã clavicula-þi subþire Numai noaptea o simþi, ªi doar din beznã ochii tãi mã vãd, ªi mi-e atât de bine, ªi þi-e atât de bine. Iubitul meu, Doamne, tatãl ºi fratele meu, Nu prãvãli deasupra mea lumina Ca sã dispari în albul ei prãpãd. Nu-þi fie teamã de mine! 3
Dacã nu s-ar mai face dimineaþã, Dacã alunecosul pisc al nopþii Nu mi-ar fugi mereu de sub picioare, Cine ar îndrãzni sã înjoseascã Noptoasele mele izbânzi, Singurãtatea fãrã þãrm în care Te simt din când în când cum vii ªi-apoi te zbaþi sã te desprinzi? E pãcat, Doamne, cã te-nchid în mine Ca-ntr-o capcanã, ca sã te mângâi? 4
Împotriva ta Cine-ar îndrãzni sã-mi vinã-n ajutor? Soarele numai pe tine te-ascultã ªi-odatã cu soarele Cresc în jurul meu Pãdurile de ochi Mângâioºi, umili ºi uzi. Ajutor, ajutor, 69
Ana Blandiana
Numai tu le poþi porunci sã adoarmã, Numai tu, Fratele meu întru negãsire, Tu, Întru cãutare mire, Tu, Cel ce-þi astupi cu aripa urechile Sã nu mã auzi. 5
Nicicând n-am fost mai muritoare O, spinii tãi îmi intrã-n umãr dulci, Eºti prea aproape Ca sã simt durerea Când capul lin pe pieptul meu îl culci. Se face noapte peste calendare, Te leagãn, tatã, În leagãnul meu ªi-mi vine sã surâd Când îmi aduc aminte Cã fiul meu cuminte-i Dumnezeu. Dar noaptea-l creºte ºi mi-l face frate ªi uitã cã mi-e frate în curând, Lângã clavicula-i subþire Gura mea sfântã respirând O clipã numai indecisã. ªi apoi Devii din nou pãrinte. Ce spaimã dinainte De-a fi ºi eu pe lume Te face sã chemi zorii peste noi? 70
La cules ]ngeri
CUPRINS
Când m-ai nãscut Te-ai bucurat. Ce nostalgie a puterii tale De dinainte de-a iubi Te face Sã rãsuceºti lumina-n amândoi? 6
În jurul meu pãdurile de ochi, Locul câinelui desenat pe zãpadã, Paznicul dormind în soare undeva. Din ce în ce mai muritoare, Ce pãcat µ murmur ºi nu înþeleg Dacã pãcatul îl plâng Sau speram doar sã vinã. Aºtept curatã noaptea urmãtoare ªi urmãtoarea moarte în luminã.
SUFLETUL Sufletul e ceva în noi Care nu poate exista în afarã. De câte ori nu mi s-a întâmplat Sã descopãr Suflete goale în iarbã trãgând sã moarã... Le luam cu grijã în palmã, Dar niciodatã Nu gãseam destul de repede pe cineva Sã le primeascã în sine, Simþeam cãuºul palmei gol 71
Ana Blandiana
ªi-un abur, neatins de frunze, trecea Bãnuitor prin trupul meu. Sufletul se-adãposteºte în noi De Dumnezeu?
72
OCTOMBRIE, NOIEMBRIE, DECEMBRIE (1972)
Ana Blandiana
ÎÞI ADUCI AMINTE PLAJA? Îþi aduci aminte plaja Acoperitã cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculþi? Felul în care Te uitai la mare ªi spuneai cã m-asculþi? Îþi aminteºti Pescãruºii isterici Rotindu-se-n dangãtul Clopotelor unor nevãzute biserici Cu hramuri de peºti, Felul în care Te îndepãrtai alergând Înspre mare ªi-mi strigai cã ai nevoie De depãrtãre Ca sã mã priveºti? Ninsoarea Se stingea Amestecatã cu pãsãri În apã, Cu o aproape bucuroasã disperare Priveam Urmele tãlpilor tale pe mare ªi marea Se-nchidea ca o pleoapã Peste ochiul în care-aºteptam. 74
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
AªTEAPTà Sà VINà OCTOMBRIE Aºteaptã sã vinã octombrie. Aºteaptã sã treacã Tulburea fugã de moarte Ascunsã în rut, Neroada furie a creºterii ªi coacerea oarbã. Aºteaptã pânã creanga Se leapãdã de fructe ªi fiara îºi uitã Puiul crescut. Rãmâi în cer Pânã când ziua Are curajul sã se umileascã, Punându-se cu noaptea Spate-n spate Sã vadã cine-i mai înalt ªi noaptea gingaºã se-apleacã Spre a pãrea Egale ºi surori. Nu te-apropia Pânã te cheamã Sânge stângaci Ca sã cobori. Tu vino numai când rãsare Înlãcrimatul soare de octombrie Din oul vãruit cu nouri, Clocit în calde veºnicii, Pândeºte cumpãna din care Se lasã-n jos cuminte µ Atunci Poþi, chip de om purtând, Sã vii! 75
Ana Blandiana
TRUP AMAR Miros de trup abandonat de suflet Sub soarele neruºinat, Miros de trup pe care Carnea creºte, În care sângele bolboroseºte ªi, într-un fel de harnicã furtunã, Celulã cu celulã se-mpreunã... Nu te-apropia, nu mã atinge, Amar mi-e trupul ºi otrãvitor, Cu soarele prelins la subsuori, Cu fluturi beþi de mine, rãscoliþi Din larve sfãrâmate de dorinþi Pe care nu pot sã le-ncapã. Fugi! De braþele profanatoarei cruci În care, fericitã, mã urãsc. Nu-mi respira miasma-mbãtãtoare, Când sufletul mã pãrãseºte-n soare Ca sã te prind ºi sã te rãstignesc.
LA CE SERVEªTE BUCURIA Învaþã sã nu te mai bucuri, Învaþã sã nu mai ucizi Cu zâmbetul ºi cu mângâierea. Un singur râs al tãu Poate doborî pãsãrile de pe crengi, Pãsãrile pe care numai o nefericire Le-ar mai fi putut þine în viaþã. Fiecare bucurie rãneºte pe cineva. 76
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
În lumea voastrã la ce serveºte bucuria? Noaptea visez armate întregi hohotind În timp ce noi cãdem ca spicele în jur.
DUPÃ FELUL ÎN CARE ALUNECÃ LUNA Simt cã te-apropii întotdeauna Dupã zãpãceala mestecenilor Care-ncep sã se-agite ªi sã foºneascã-n neºtire, Dupã felul nesigur În care alunecã luna, Tu eºti atât de înalt ºi de subþire ªi þi-e atât de frig. Cu-o mânã peste ochi ªi tremurând desferici Pãduri fãrã frunze, Sate fãrã biserici... Întoarce-te, Întoarce-te mai repede, Spune zilelor sã te lepede, Apelor sã te lunece, Stelelor sã te-ntunece, Închide ochii, florile Pe care le priveºti se sting. Pãsãrile pe care le priveºti apun, Apele se fac mai mici. Nu e vina ta cã nu eºti de aici. Închide ochii, Nu e vina ta, limpedele meu mire, Tu eºti atât de înalt ºi de subþire... 77
Ana Blandiana
DESPRE ÞARA DIN CARE VENIM Hai sã vorbim Despre þara din care venim. Eu vin din varã, E o patrie fragilã Pe care orice frunzã, Cãzând, o poate stinge, Dar cerul e atât de greu de stele C-atârnã uneori pân’ la pãmânt ªi dacã te apropii-auzi cum iarba Gâdilã stelele râzând, ªi florile-s atât de multe Cã te dor Orbitele uscate ca de soare, ªi sori rotunzi atârnã Din fiecare pom; De unde vin eu Nu lipseºte decât moartea, E-atâta fericire C-aproape cã þi-e somn.
NU-MI VOI MAI AMINTI Nu-mi voi mai aminti, Va fi fost o pãºune, o mare, Pãsãri pluteau sau poate peºti Prin pãrul meu, Voi ºti doar c-ai venit ªi, cu ochii închiºi, Voi auzi cum freamãtã Împãduritul Dumnezeu. 78
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Se face liniºte în mine Pânã la glezne, pânã la genunchi. Este destul sã-þi plimbi în somn Pe mine mâna Cã frunze-mi cresc cântând Din trunchi, Este destul sã îmi ridic privirea Ca sã te vãd. O, liniºtitã dragoste, Amiazã suavã Ca o boabã de strugure Care-ºi gãseºte moartea În cerul visãtor al gurii.
DACÃ NE-AM UCIDE UNUL PE ALTUL Dacã ne-am ucide unul pe altul Privindu-ne în ochi, În ochii noºtri în jurul cãrora Genele stau ca o coroanã de spini Care-ncununã definitiv Orice privire, Dacã ne-am ucide, dupã ce ne-am privit Cu dragoste fãrã de þãrm în ochi, ªi, cunoscându-te, þi-aº spune: Mori, Mori, dragul meu, Va fi atât de bine, Vei rãmâne numai cu mine, Tu, cel nãscut din cuvânt, Vei cunoaºte gust de pãmânt, 79
Ana Blandiana
Vei simþi ce frumoase sunt rãdãcinile Împletindu-þi prin ele mâinile, Cu nenþeleasa bucurie De-a nu mai fi pentru vecie... ªi, mângâindu-mã, mi-ai spune: Mori, draga mea, Iubita mea cu frunte de octombrie Cuprinsã ca-n icoane De nimb rotund de moarte, Mori, Lasã-þi culorile în flori, Pletele lungi cãrãrilor ªi ochii luciu mãrilor, Sã ºtii De unde sã le iei, Când vei veni... Dac-am muri deodatã împreunã Ucigaº fiecare ºi victimã, Salvator ºi salvat, Privindu-ne fãrã-ncetare-n ochi, Mult dupã ce nu vom vedea...
ADORM, ADORMI Adorm, adormi, Cum stãm cu ochii-nchiºi Pãrem întinºi alãturi Doi tineri morþi egali. Auzi ce somnoros foºneºte soarele Prin ierbi uscate, Cerul e moale ºi lasã pe degete 80
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Un fel de polen. Peste feþele noastre se mutã Umbrele cârdurilor de pãsãri, Mirosul strugurilor ne pãtrunde. Adormi, Nu te speria, Pletele noastre vecine Rãsfirate în iarbã Au început sã prindã rãdãcini, În curând frunzele ne vor înveli În auriul omãt. Niciodatã n-am semãnat mai mult, Aripile þi s-au afundat în þãrânã ªi nu se mai vãd.
CLAR DE MOARTE Mor gâze-n aer Surâzând, Cad lin, fãrã durere secerate, Ne cad pe umeri ºi în pãr, Lumina Le înfãºoarã în giulgiu, Frãþeºte, pe toate. ªi face semn albinelor sã intre-n stup, ªi urºilor s-adoarmã, ªi frunzelor sã cadã. Luminã luminând spre moarte, Luminã sfântã, înlãcrimatã, Blândeþe nencãputã în cuvânt, Luminã moale, luminã bunã, 81
Ana Blandiana
CUPRINS
Descoperind în veºnicie clar Asemeni clarului de lunã, Poianã-n somn cu gust de fân Din rupte-aripi de flutur, Uscate foi de carte, Tãcere dinainte de naºtere Curgând, Tãcere luminatã, Clar de moarte.
UMBREI MELE I-E FRICÃ Umbrei mele i-e fricã De umbrele arborilor Mai mult decât Mi-e fricã mie de arbori µ Arborii nu îndrãznesc Sã m-atace, Dar în spatele meu S-aude mereu O-ncãierare sãlbatecã De umbre. Umbrei mele i-e fricã De umbrele pãsãrilor Mai mult decât Mi-e fricã mie de pãsãri µ Pãsãrile trec pe deasupra mea ªi nu mã ating. Dar umbra mea se chirceºte, Se rostogoleºte rãnitã De ciocul lunecat al unei umbre. Umbra mea este lipsitã de-apãrare. 82
La cules ]ngeri
CUPRINS
Ea nu are rãdãcini Ca umbrele arborilor ªi nu ºtie Ca umbrele pãsãrilor sã zboare. Ea a fost adusã pe pãmânt Sã mã urmeze Cu întuneric sângerând, Sã se prefacã în noapte în cele din urmã ªi eu sã nu ºtiu de când Înaintez fãrã umbrã, Cântând.
CINE DIN MINE Cine din mine þi se închinã E vinovat în faþa mea, Cine din mine nu þi se-nchinã E alungat din faþa mea. Cum sã mã-mbun ºi cum sã m-astâmpur, Ca în fragede foi învelitã-n eresuri? Cu gânduri ºi frunze, cu ºoapte ºi sâmburi, Ironice înger, zadarnic mã-mpresuri. Zadarnic în ornice mi se terminã Timpul ca apa dintr-o ulcea. Cine din mine þi se închinã E vinovat în faþa mea. Cu scârbã-l alung ºi cu mare mirare Pe cine din mine nu þi se prosternã, 83
Ana Blandiana
CUPRINS
Sub bezna cea limpede ºi cântãtoare A ochiului stins de pleoapa eternã. Cine din mine þi se închinã E vinovat în faþa mea, Cine din mine nu þi se-nchinã E alungat din faþa mea. Sã cad într-un somn ca-ntr-un fund de ocean Fãrã ieºire ºi fãrã plângere, Unde visându-te o datã pe an Mult sã mã mir de viaþa mea, îngere.
LEAGÃN Coboarã verdele în galben Ca într-un leagãn mai blând În care îngeri se dezbracã ºi-ºi aruncã Hainele mototolite pe pãmânt, Pãmântul tot se-ascunde în odãjdii, Sub care firul nopþii dã colþ ªi creºte pur, O, numai în octombrie poþi sã întâlneºti Îngeri goi râzând prin pãduri. Mânjiþi de rouã pe obraz Cu dinþii negri de afine, Cu spini ºi frunze agãþate-n pene, Ne fac cu mâna Fãrã sã te recunoascã ªi fãrã sã le fie Nici fricã, nici ruºine. 84
La cules ]ngeri
Pe unde calcã, Talpa striveºte fruct ªi-nseamnã Sãmânþa destinatã nerodirii, Ne pierdem printre ei µ Acestei lumi Crepusculare Noi îi suntem mirii. O, mirii norocoºi ce niciodatã Sortiþi au fost sã nu închege rod. Se mirã îngerii cã nu port aripi În felul lor stângaci, puþin nerod; Copilãroºi, încearcã sã-ºi descheie Însemnele puterii de pe omoplaþi. Nereuºind, Se-apleacã supãraþi ªi-ncep s-arunce-n mine Cu fructe ºi seminþe... DIN APà IEªEAU TRUPURI ALBE DE PLOPI Din apã ieºeau trupuri albe de plopi Cu forme somnoroase ºi suave, Adolescenþi frumoºi sau doar femei, Dulce confuzie, pletele jilave Nu îndrãzneau dorinþa s-o ascundã, Apa era fãrã sfârºit, rotundã, Luna turna pe luciul ei Ulei. Pãºeam desculþi ºi limpezi, Îmi simþeam Degetele adormite-n mâna ta, 85
CUPRINS
Ana Blandiana
Era atâta dragoste pe ape Cã nu ne puteam scufunda, Era atâta liniºte cã timpul Nu îndrãznea sã spunã vreo secundã, Cerul nu rostea nici un nor, Apa nu-ngãima nici o undã, Doar tãlpile goale, Cãlcând în lumina de lunã, Scoteau un sunet uºor. ÎNTR-O SUAVà DISPERARE Noaptea ºi munþii mã ajutã, Se fac înalþi pânã dispar, Se trag în sus în cochilie, κi dezlipesc de pe pãmânt Burþile lor de melci, furiº. Totu-n tãcere, Eu îi simt cã au plecat Doar dupã strigãtul spre tine Pe care nu îl mai izbesc ªi nu se mai întoarce, Ci merge lung ªi îl aud Cum, negãsindu-te, dispare Într-o suavã disperare ªi-atuncea mai ascult un timp Aerul cum se dã în lãturi Sã-i facã drum, Ca ºi cum încã n-a murit. Munþii mai stau în cer o vreme, Apoi dezamãgiþi coboarã, ªtiind cã iar nu te-am gãsit. 86
CUPRINS
La cules ]ngeri
CÂT TIMP VORBESC Cu dinþii strânºi între vecii, Orice cuvânt e o încredere Pe linia frântã Între cer ºi mine µ Vorbindu-þi, trebuie sã fii. Acolo-n munþi, unde ºi brazii Se prostern, jnepeni, pe pãmânt, ªi norii se preling pe piatrã, Bate-n vârtejuri un cuvânt. Cu siguranþã cã al tãu e Tiranul sunet ºi afund, Vacarmul sângelui mi-l pierde, Dar brazii, norii îl aud. Iubitul meu pe care nimeni Nu l-a vãzut decât în somn, Tatã cuvintelor din mine ªi peste nerostire domn, Nesigur fiu Nãscut din ruga Pe care þi-o înalþ, Am obosit de-atâta cânt, De-atâtea gânduri fãrã ºir, De-atâtea vorbe îngereºti. Eºti fãrã milã, Nu te vãd, n-aud µ Cât timp vorbesc cu tine, Eºti.
87
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
TREBUIE NUMAI SÃ AªTEPT Boala este mai aproape de mine Decât am fost eu vreodatã. Aºa cum putrezirea E mai aproape de fruct Decât sâmburele lui. Aºa cum sâmburele aºteaptã. Numai trecerea verii Sã se desfacã din fruct, Eu trebuie numai s-aºtept Viaþa sã treacã...
MAMÃ Mamã, întâiul meu mormânt, Beznã fierbinte, Cu-atâta nerãbdare prosteascã pãrãsitã, În timp ce fiecare bulgãr Al þãrânei sale Se-mpotrivea plecãrii fãrã rost. Îmi vei ierta vreodatã învierea, Grãbita înviere ce mã rupea de tine Pentru ca, din luminã în luminã, Sã mã apropie de-o altã moarte? E tot mai frig, Strãinãtatea mã pãtrunde, Pe cum mã urc se ºterge drumul înapoi. E-atâta depãrtare pân’ la tine, Cã s-ar putea-nãlþa biserici Sã mijloceascã rugile-ntre noi. 88
La cules ]ngeri
CUPRINS
FÃCÂND LUMINÃ ÎN MINE Fãcând luminã în mine Se-ntunecã în jur, Când se apropie zorii, La mine se-nsereazã Nu pot vedea ºi-n afarã ªi-nlãuntru în acelaºi timp. Fructele, florile, fiarele Le pot inventa numai când nu le gãsesc. Nimic din ce ascund nu trãieºte Dincolo de hotarele mele. Niciodatã, niciodatã nu se va sparge Echilibrul perfect Care doarme-ntre lume ªi sufletul meu? Numai pentru cã nu existã-n afarã Îl vãd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?
ÎNVAÞÃ-MÃ SÃ ARD ÎNTUNECAT Lasã-mã sã m-aprind de întunericul tãu, În lumina feroce Învaþã-mã sã ard întunecat, Modeleazã dupã forma aripilor Flacãra mea ªi purific-o de orice culoare. Sau, ªi mai bine, Dã-mi o sãmânþã de întuneric, S-o îngrop în pãmânt 89
Ana Blandiana
CUPRINS
ªi-nvârte mai repede anotimpurile Sã creascã, S-o seamãn din nou. În lumina feroce Ar fi atunci pãduri ºi lanuri, Crânguri, livezi, pajiºti ºi codri de noapte. O beznã tandrã În care am putea muri oricând am vrea, Un întuneric în care N-am mai fi frumoºi, nici buni, Ci doar singuri, ªi nemaitrebuind sã privim, Închizând ochii, am putea vedea.
ÎNCUNUNATÃ CU FLORI DE MAC Încununatã cu flori de mac Aproape descompuse, Culese pe frig dimineaþa, Când roua se face brumã ªi dacã umbli prin iarbã Striveºti sub tãlpi cadavrele de greieri, Încununatã cu flori de mac, Ciocnindu-mã de fluturi muribunzi, Înaintez Prin somnul numit de mine Noiembrie, Spre clipa incertã Care nu e nici moarte, Nici gând. 90
La cules ]ngeri
Râuri mari trec în somn Spre oceane Purtându-ºi peºtii adormiþi În provizorii, umede linþolii.
DACÃ VREI SÃ NU TE MAI ÎNTORCI Dacã vrei sã nu te mai întorci Fereºte-te de mãtrãgunã µ Ea-mi furã seara glasul ªi plânge cu el Din urmele tãlpilor tale; Dacã vrei sã mã uiþi Ascunde-te de lunã µ Îþi va aminti Cum am mers prin lumina ei Cu picioarele goale; Dacã vrei sã pleci Ascunde-te de ploaie, Fereºte-te de ninsoare, Dacã vrei sã mã uiþi Nu te apropia de mare, Înconjurã marea, Nu te-arãta sub zborul pãsãrilor, Fugi De sãlciile cu pletele prelungi, Pânã vei gãsi locul unde te Aºteaptã uitarea De tot ce-i viu ascunde-te. O, dar dacã vrei sã pleci 91
CUPRINS
Ana Blandiana
Dacã vrei sã mã uiþi, Nu încerca sã mori, Mai ales nu încerca sã mori µ ªtiu sã cobor ca într-o fântânã Prin flori...
CÂNDVA ARBORII AVEAU OCHI Cândva arborii aveau ochi, Pot sã jur, ªtiu sigur Cã vedeam când eram arbore, Îmi amintesc cã mã mirau Ciudatele aripi ale pãsãrilor Care-mi treceau pe dinainte, Dar dacã pãsãrile bãnuiau Ochii mei, Asta nu îmi mai aduc aminte. Caut zadarnic ochii arborilor acum. Poate nu-i vãd Pentru cã arbore nu mai sunt, Sau poate-au coborât pe rãdãcini În pãmânt, Sau poate, Cine ºtie, Mi s-a pãrut numai mie ªi arborii sunt orbi dintru-nceput... Dar atunci de ce Când trec de ei aproape Simt cum 92
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Mã urmãresc cu privirile, Într-un fel cunoscut, De ce, când foºnesc ºi clipesc Din miile lor de pleoape, Îmi vine sã strig µ Ce-aþi vãzut?...
PRINTRE FRUNZELE APROAPE RECI Când printre frunzele aproape reci Te duc de mânã sã-þi fac semn sã taci Sã nu trezeºti în cuiburi puii infirmi Pãrãsiþi de stolurile pornite spre sud, Când pãdurea se face luminoasã ªi se poate vedea Cu o sfâºietoare claritate Cerul de la marginea copacilor, Când fiarele dezvelite De zborul frunziºului Foºnesc ºi îºi schimbã culoarea, Suntem legaþi unul de altul ªi necunoscuþi Cum numai un ochi Este legat de celãlalt ochi, Cum un ochi îi este necunoscut Celuilalt. Jumãtatea de lume pe care o vãd Se chirceºte sub scutul pleoapei...
93
Ana Blandiana
CUPRINS
CUPLU Unii te vãd numai pe tine, Alþii mã vãd numai pe mine, Ne suprapunem atât de perfect Încât nimeni nu ne poate zãri deodatã ªi nimeni nu îndrãzneºte sã locuiascã pe muchia De unde putem fi vãzuþi amândoi. Tu vezi numai luna, Eu vãd numai soarele, Tu duci dorul soarelui, Eu duc dorul lunii, Stãm spate în spate, Oasele noastre s-au unit de mult, Sângele duce zvonuri De la o inimã la alta. Cum eºti? Dacã ridic braþul ªi-l întind mult înapoi, Îþi descopãr clavicula dulce ªi, urcând, degetele îþi ating Sfintele buze, Apoi brusc se-ntorc ºi-mi strivesc Pânã la sânge gura. Cum suntem? Avem patru braþe sã ne apãrãm, Dar eu pot sã lovesc numai duºmanul din faþa mea ªi tu numai duºmanul din faþa ta, Avem patru picioare sã alergãm, Dar tu poþi fugi numai în partea ta ªi eu numai în cealaltã parte. Orice pas este o luptã pe viaþã ºi pe moarte. 94
La cules ]ngeri
CUPRINS
Suntem egali? Vom muri deodatã sau unul va purta, Încã o vreme, Cadavrul celuilalt lipit de el ªi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte? Sau poate nici nu va muri întreg ªi va purta-n eternitate Povara dulce-a celuilalt, Atrofiatã de vecie, Cât o cocoaºã, Cât un neg... Oh, numai noi cunoaºtem dorul De-a ne putea privi în ochi ªi-a înþelege astfel totul, Dar stãm spate în spate, Crescuþi ca douã crengi ªi dacã unul dintre noi s-ar smulge, Jertfindu-se pentru o singurã privire, Ar vedea numai spatele din care s-a smuls Însângerat, înfrigurat, Al celuilalt.
FÃRÃ TINE Fãrã tine mi-e frig N-am înþeles niciodatã Cum simte aerul Cã ai plecat. Universul se strânge Ca o minge plesnitã ªi-ºi lasã pe mine zdrenþele reci. 95
Ana Blandiana
CUPRINS
Câinele negru Cu burta întinsã duios pe zãpadã Se scoalã ºi se îndepãrteazã Privindu-mã în ochi, Refuzând sã-ºi spunã numele. Începe sã fulguie. Mã usturã pielea Pe locul de unde te-ai rupt. ªi mi-e frig, Când simt cum cade moale, Odatã cu zãpada, Aceastã rugãciune cãtre nimeni.
DE CE NU M-Aª ÎNTOARCE PRINTRE POMI ? De ce nu m-aº întoarce printre pomi, Printre arborii chirciþi de vântul fierbinte, Printre stolurile de frunze Care þipã ca pãsãrile, Printre frunzele aproape nebune, Amestecate în hoardele pescãruºilor ªi pornite la pradã; De ce nu m-aº întoarce Pe plaja rãscolitã de vânt, Printre icre uscate ºi putrede alge, Unde mã pot rostogoli plângând µ Frunzelor, pãsãrilor, peºtilor, Predându-mã hohotitoare, Sub soarele aspru, Prin zãpada sãratã, 96
La cules ]ngeri
CUPRINS
Unde mã vezi ºi mã laºi. O, mare, Trupul meu poate sã-ºi nascã urmaºi, Sufletul meu niciodatã.
TU EªTI SOMNUL Întotdeauna toþi m-au iubit, Cei ce mã urau m-au iubit cel mai tare. Am trecut printre oameni Mereu acoperitã de dragoste, Cum trec prin iarnã Acoperitã mereu de ninsoare. Legea talionului e fãrã milã. Iubirea cere iubire Cum sângele cere sânge, Când ninge ªi lascive, ameninþãtoare, Funii lungi de argint Scãmoºat mã încing, Ninsoarea îmi cere ºi mie sã ning. Dar eu trec prin zãpadã dormind, Tu eºti somnul din care Nu vreau sã mai ies, Rar câte-o privire mai mare Distratã, uitucã visez, Neaua moale îngheaþã pe mine, Mã strânge, Mi-e cald în somn ºi bine ªi ºtiu cã o sã mor, Aº fi iertatã 97
Ana Blandiana
CUPRINS
Dacã m-aº trezi din tine, Dar nu-mi doresc decât, De sub pleoapele închise izvorât, Fâlfâitul acesta uºor. Trec dincolo cuprinsã de zãpadã, Spre inima celui din urmã labirint, Unde m-aºteaptã-o dreaptã judecatã Care-o sã mã gãseascã vinovatã Poate ªi-o sã mã pedepseascã pentru toate Iubirile pe care le-am netrãit dormind.
ABIA ÎNCEPUSEM SÃ SIMT Abia începusem sã simt Cã undeva-n rarul vãzduh Zãpada se va opri deodatã, Abia începusem sã ºtiu Cã nu mai poþi sã te ascunzi De ochii mei avizi sã vadã, Abia zãream cum se depune O linie limpede pe creºtet, Tremurãtoare-n pãr ºi moale Pe genele-þi clipite-abia, Abia-ndrãzneam sã cred cã ai tãi sunt Umerii desenaþi în aer Cu fãrã de sfârºit zãpadã ªi-a tale-aripile trãdate De nemaicontenita nea. Aº fi putut sã te ating, Dar mi-era teamã sã nu scutur 98
La cules ]ngeri
CUPRINS
De pe fãptura-þi nevãzutã Conturul nesperat de clar, Aº fi putut sã te învãþ Pe dinafarã pentru clipa Când, înteþindu-se ninsoarea, Vei dispãrea cu spaimã iar...
VISEZ UNEORI TRUPUL MEU Visez uneori trupul meu Prins în nãvoade, riduri, ªi târât prin zãpadã Pe plaja îngheþatã, lucioasã A unei limpezi mãri, Nu vãd nicicând pescarul, Dar ºtiu cã þi-e tatã, Vãd numai plasa de riduri ªi trupul meu, pradã Bogatã. Tandru visez dimineaþa aceea de moarte, Cu liniºte necunoscutã, curatã, În care nici tu nu mai vii, Nici eu nu mai chem ªi totul adoarme cu ochii deschiºi, ªi doar, luminã-n luminã, ecou, Se miºcã un firav blestem µ Sã se deºire nãvodul, Sã lunec din nou În apa fãrã timp ºi fãrã patã.
99
Ana Blandiana
CINE DINTRE NOI Când pleci Nu ºtiu care dintre noi doi a plecat, Când întind mâna Nu ºtiu dacã nu mã caut Pe mine, Când îþi spun: te iubesc, Nu ºtiu dacã nu mie îmi spun ªi mi se face ruºine. Odinioarã ªtiam cum arãþi, Erai Nespus de înalt ºi de subþire, ªtiam de unde-ncepi ªi unde mã sfârºesc, Îþi gãseam uºor Buzele, gâtul, Clavicula dulce, Umãrul copilãresc. De mult, îmi amintesc, Eram doi, Þin minte cum ne þineam de mânã... Cine-a fost înfrânt dintre noi? Cine-a putut sã rãmânã? Singurul trup este al tãu Sau al meu? ªi mi-e atât de dor De cine? Numai tãcând, Cu ochii-nchiºi, cu dinþii strânºi, Mai pot sã te distrug Cu greu În mine. 100
CUPRINS
La cules ]ngeri
SUNT CA UN OCHI DE CAL Sunt ca un ochi de cal Acoperit spre lume. Sã nu mã-ntrebi Când o sã-ajung la tine, Ce arbori ºi ce flori Am întâlnit. Eu vãd numai drumul ªi din când în când Umbrele norilor, Transmiþându-mi mesaje Pe care nu le înþeleg.
CEAÞA CARE COBOARÃ Ceaþa care coboarã Este pleoapa ta Lãsatã somnoroasã peste lume? Lumea viseazã Dincolo de ea ªi numai eu am fost uitatã Treazã Anume Sã vãd cum somnul Curge-n moarte bun, Neschimbãtor, Ca un izvor Care apune-n mare, Ca stelele care apun Cuprinse-ncet, încet de soare? 101
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Sã vãd cum moartea limpede, Din când în când, Se tulburã visând C-am fost uitatã treazã Anume Ca sã poatã sã mã doarã Pleoapa ta care coboarã Înduioºatã peste lume?...
SÃ RÃMÂN SINGURÃ ªI GOALÃ DE GÂND Sã rãmân singurã ªi goalã de gând Cum numai brazii ºi pietrele Sunt singuri ºi goi. Sã spun Auzului meu sã adoarmã ªi ochilor mei sã se-nchidã Aºa cum Cândva Brazii ºi pietrele Au renunþat la ochii ªi la urechile lor. În tãcere ºi întuneric S-aºtept sã zãresc Prin strãlucitoarele crãpãturi Ale sufletului meu rãsturnat peste mine µ Soarele veºnic ºi orb Împlântat în zãpadã... 102
La cules ]ngeri
CUPRINS
OH, TRUPUL TÃU Oh, trupul tãu îl vãd printre cernealã, Cernealã-nnãmolindu-ne ºi-n somn Ca o sudoare acrã, animalã. Vreau sã te-ajung ªi degetele-mi lunecã, Nu te mai vãd, Abia te-aud, Spune-mi, mai spune-mi Cã la fel ne-ntunecã Vârtejul în care m-afund. Te chem, Dar, violent ca dintr-o ranã, Cerneala izvorãºte între noi. Mã mai cunoºti, mã mai aºtepþi, Mã mai îngãdui înapoi, Mã mai primeºti Din vânãtul noroi? Mai vii Peste câmpii albastre, Mãri pustii, Înlãcrimat ºi mut Ca sã îþi pot întinde O gurã tremuratã spre sãrut Cu buze-nvineþite de cuvinte?
PLÂNS CARE SE ASCULTÃ SINGUR Plâns care se ascultã singur, Zãpadã amarã Topitã în praf ºi polen, 103
Ana Blandiana
Moartã pe umerii paznicului Îmbãtrânit de somnul pe luminã, Zãpadã amarã ºi firavã, Biatã zãpadã, Frig nedecis ºi-ndurãtor Pãstrându-mi insomnia fragedã ªi spaimele moi, Zãpadã prevestind o noapte Mult mai adâncã decât Ar putea sã-ºi închipuie ziua, Cea mai plângãtoare zi, Zãpadã-amestecatã cu fructe putrezite ªi cu sãmânþã de copii.
TOATÃ LINIªTEA DIN UNIVERS Ce este asemenea vidului Dintre pãrinþi ºi copii, Golului care se cascã pe locul Unde a înmugurit carne din carne, Prãpastiei deschise pe latul de palmã Al ombilicului smuls din rãdãcini De vântul Bãtând mereu în acelaºi sens Al vârstelor? Ce este asemenea tãcerii Dintre un pãrinte ºi un fiu Aºezaþi faþã în faþã Privindu-se ªi negãsind nici un cuvânt între ei? 104
CUPRINS
La cules ]ngeri
Oh, toatã liniºtea din univers Izvorãºte din adânca tãcere Înspumatã între tine ºi fiul tãu Întors de pe pãmânt.
ÞINE OCHII ÎNCHIªI Þine ochii închiºi, þine ochii închiºi, O singurã datã ni se dã. Nu te întreb nimic, Ninsoarea se-aºterne, A-ngropat cimitirul ºi satul, Zideºte biserica, Vârfuri de plopi se mai vãd Dând colþ ca o iarbã deasupra. Ninsoarea se-aºterne ºi suie Ca o câmpie dospitã Care în curând va opri Timpul de sus sã mai cadã. Þine ochii închiºi, O singurã datã ni se dã ªi trebuie sã dãm o singurã datã. Nu te întreb nimic, aºteaptã Ultimul fulg de timp s-apuie ªi sã se facã gol în ceruri ªi liniºte, abia atunci Desprinde-þi braþul stâng din cuie ªi lin rãstoarnã ceasul cu zãpadã.
105
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
EXIL Pornesc în mine în exil, Tu eºti patria mea De care nu mai pot sã mã apropii, Tu eºti þara în care m-am nãscut ªi am învãþat sã vorbesc, Numai pe tine te cunosc în lume. Prin ochii tãi am înotat de-atâtea ori Ieºind pe mal cu trupul tot albastru. De-atâtea ori am navigat prin tine Pândind bolborositul prevestitor de hulã Al sângelui în stare sã mã înece-oricând. Tu eºti partea mea de pãmânt, Numai din tine ºtiu sã mã înalþ. Stãpâne tu, împãdurit ªi semãnat cu lacuri, Þinut pe care-l stãpâneam cândva ªi-n care nu mai pot sã mã întorc Din mine, din strãinãtatea mea, Lasã-mã noaptea sã mã mai visezi, Sã-þi trec prin somn legãnãtor, Lasã-te locuit de mine noaptea, Ca genii morþi, de gândurile lor.
106
POEZII (1974)
Ana Blandiana
GENEALOGIE Suntem visaþi de cineva Visat la rândul sãu De altul Care e visul unui vis Anume. Cuprinºi de somn Visãm ºi noi o lume Sãlbatec zvârcolitã-n somn Visând, Verigã fragedã suntem În ºirul fãrã început Ce nu se va sfârºi Nicicând, Deºi Ar fi destul Un singur þipãt Puternic doar cât sã poatã trezi Pe jumãtate Primul domn De somn, Pe cel care doarme La temelia lumilor Visate.
108
CUPRINS
La cules ]ngeri
FIECARE MIªCARE Fiecare miºcare a mea Se vede În mai multe oglinzi deodatã, Fiecare privire a mea Se întâlneºte cu sine De mai multe ori, Pânã Uit care Este cea adevãratã ªi cine Mã-ngânã. Stãpânã, Mi-e fricã de somn ªi ruºine A fi. Pentru mine Orice rãsãrit are Un numãr necunoscut de sori ªi-o singurã Adormitoare Zi. MI-E SOMN Mi-e somn aºa cum li-e somn Fructelor toamna, Mi-e somn ºi mi-e bine Sunt bunã, sunt caldã, Îmi zumzãie albine 109
CUPRINS
Ana Blandiana
În gând, Capul mi se va prãvãli pe umãr În curând, Aºa cum orice fruct Ajunge o datã sã cadã ªi începe sã putrezeascã Pe partea dinspre pãmânt. Adorm ªi capul îmi putrezeºte De visuri, Alcooluri dulci Se distileazã blând, La rândul lui un înger-vierme adoarme ªi-ncepe sã viseze Putrezind.
BALADA VÃMILOR Sã nu te sperii µ mi-ai spus µ Zeul de culoarea frunzelor vechi Apare la vama de apus, Are Plisc de pasãre cântãtoare, Gemete închise-n auz ªi ochiul deschis ca de mort. E însoþit de cãprioare ªi cerbi Înaintând regeºte-n perechi Cununate cu inele veºtede de ierbi µ El te va duce pânã la vama de nord. 110
CUPRINS
La cules ]ngeri
Acolo te-aºteaptã Zeul bãtrân µ Din orbita lui dreaptã Norii se scurg, Din orbita lui stângã Se face amurg, E chircit ºi e spân, Are gura nãtângã, Cloceºte ouã de ºerpi la subþiori, Pe umeri îi cresc pene de ciori, La coate aripi de peºte, El croncãne rar, rãguºit µ Glasul lui te-nsoþeºte Pânã la vama de rãsãrit. De unde Trebuie sã te conducã un copil Care se-ascunde. E zeu, dar nu vrea sã recunoascã, Se face când ciocârlie, Când broascã, Îi atârnã bãrbi de pãpãdie, Aripi flutureºti, Coarne de crengi, Cocoaºe de melci. Poþi sã-l ghiceºti Doar Dupã ºirul amar De cocori Care-l urmeazã, Dupã firava razã Încârceiatã deasupra lui De trei ori, 111
Ana Blandiana
Dupã tremurul frunzei de dud, Mai pripit. Lasã-te hãituit µ mi-ai ºoptit µ Pânã la vama de sud. Dar nu te trezi µ mi-ai strigat µ Acolo te-aºteaptã stãpâna Întregului regat. Îþi va trece peste ochi mâna, Sã nu-þi fie fricã, Sã crezi µ Ea este zâna Cu glas ascuþit de pãun, Cu miros de cãpºunã, Cu fustele din foi de mãtrãgunã, Cu buzele verzi, Cu pãrul de apã aiuritoare Spre mare; Pãsãrile îi trec prin corp, Peºtii prin plete µ Nu te trezi! µ ªopârlele-ºi leapãdã pieile bete, Soarele stã în palma ei orb ªi nu face zi Numai luna de fiere Picurã de sus Peste noi... Dacã ai putere Sã visezi cã adormi µ mi-ai mai spus µ Poþi sã te întorci înapoi Prin vama de-apus. 112
La cules ]ngeri
CUPRINS
FRUMUSEÞEA MEA ÎMI FACE RÃU Frumuseþea mea îmi face rãu, Mai necunoscutã decât luna Trecând din oglindã-n oglindã, Din apã în apã, Icoanã întruna, Fãrã sã se desprindã, Dar fãrã sã-ncapã Întreagã în somn. Trecând din lume-ntr-altã lume Ca ºi cum Aº fi tot eu Dar mai de fum, Anume Ca sã rãmân icoanã Totdeauna, Inexistentã ca în apã luna.
BALADÃ Stãpânã, Stãpâne, Pânã ªi cine V-a cunoscut Rãmâne mut. Dã vorbe din palmã Pãsãrilor hranã, Nu-ºi þine Pentru sine 113
Ana Blandiana
Nici o rugãciune, Nici o sudalmã, Singur rãmâne ªi fãrã prihanã Ca nenãscut. Litere-sâmburi, Crânguri-silabe, Cuvinte-anotimpuri Ochiu-i încape, Dar În zadar µ În lacrima lui Numai albinele ªtiu sã se-adape, Numai fluturii Pot sã se-ngroape.
SILABE Adesea-mi vine sã mã rog Glasului meu, precum un cerb În care-a fost ascuns un herb Neînþeles, de inorog. Ascult uimitã cum se schimbã Gându-mi stângaci în regi ºi zei Înþelegându-se-ntre ei Într-o de mult uitatã limbã. Silabe mi se strâng în piept Strãine, fãrã sã mã-ntrebe, 114
CUPRINS
La cules ]ngeri
Neiertãtoare ºi superbe. Nu mã mai mir. Ascult, aºtept, Numãr cum picurã rar, reci, Îndepãrtat ca dintre stele, Din rotunjirea gurii mele Moartea ºi viaþa mea de veci.
ÎNTRE LUMI Trec dintr-o viaþã într-alta Mângâind uºor Coama leului somn De la intrare, S-a obiºnuit cu mine Cu veºnica mea dispariþie în zori, Cu veºnicele mele întoarceri Crepusculare. Înfrântã, uneori Nu mai reuºesc sã ajung pânã la el. Atunci se scoalã, Îmi prinde capul în dinþi Cu duioºie ªi mã târãºte încetinel. Alteori Nu mai ºtiu sã mã întorc din vis. Atunci porneºte dupã mine În labirint, Îmi dã de ºtire Rãcnind Cã mã va salva, 115
CUPRINS
Ana Blandiana
Sã aºtept nemiºcatã În amintire, Sã mã gãseascã ªi sã mã aducã În împãrãþia sa. O, minunata lui împãrãþie, Þarã subþire, Fraged hotar De orã Între douã lumi care se devorã Smulgându-se una alteia Fãrã oprire.
POATE CÃ MÃ VISEAZÃ CINEVA Poate cã mã viseazã cineva µ De aceea gesturile Îmi sunt atât de moi ªi de neterminate, Cu scopul uitat La jumãtatea miºcãrii, Grotesc, De aceea contururile mi se ºterg Secundã cu secundã ªi faptele mi se topesc... ªi poate cel ce mã viseazã E smuls din când în când Din somn, Trezit, Purtat cu sila-n viaþa lui Adevãratã, 116
CUPRINS
La cules ]ngeri
De aceea mã-ntunec Suspendatã uneori Ca de-un fir care se topeºte de nea, Fãrã sã ºtiu Dacã va mai adormi vreodatã Ca sã mi se mai întâmple Ceva. CÂND MÃ VOI TREZI Când mã voi trezi va fi zãpadã Aºezatã frumos Pe cãrþi ºi pe covor, În jurul capului Ca o diademã pe pernã, Cearceaf peste piele, uºor. Va ninge-n odaie tãcut, Cu fulgi enormi Ca sufletele de pãpãdie, Cãzând atât de încet Încât între tavan ºi podea Au nevoie de o veºnicie. Voi zãri apoi pãsãri bãtrâne Aciuite pe rafturile bibliotecii, Cu penele crescute diform µ Ca sã se depunã atâta zãpadã Cât a trebuit sã dorm? Nu cumva Între timp am murit? ªi mã voi ridica Sã fug 117
CUPRINS
Ana Blandiana
Înspãimântatã, Dar pãsãrile vor scoate Un fel de râs cârâit Arãtând cu aripa Cum tãlpile mele Nu lasã urme-n zãpadã.
RUGÃCIUNE Sã stau culcatã-n zãpadã Cu braþele larg desfãcute, Închipuind o nespus de frumoasã Cruce cuprinsã de somn Dinadins, Pe care doar îngerii ar merita Sã se rãstigneascã Pentru pãcate fãcute În paradis. Alb fãrã margini ªi liniºte neînceputã, Nori destrãmaþi în flori Troienindu-mã lin, În timp ce lacrimi fierbinþi Se nasc sub pleoapele-nchise ªi-ngheaþã nainte de-a curge Din vise. Amin.
118
CUPRINS
SOMNUL DIN SOMN (1977)
Ana Blandiana
CUPRINS
DEALURI Dealuri, dulci sfere-mpãdurite Ascunse jumãtate în pãmânt Ca sã se poatã bucura ºi morþii De carnea voastrã rotunjitã blând, Poate un mort stã ca ºi mine-acum, Ascultã veºniciile cum curã, κi aminteºte vechi vieþi pe rând ªi contemplându-vã murmurã: Dealuri, dulci sfere-mpãdurite Ascunse jumãtate în vãzduh Ca sã se poatã bucura ºi viii De nesfârºit de blândul vostru duh...
O ÞARÃ E FÃCUTÃ ªI DIN PÃSÃRI O þarã e fãcutã ºi din pãsãri, Din V-urile mari cãzând spre sud Rãnite, alungate de frig ªi de trãdare, Venind înapoi Umilite de dor, Lunecând pe toboganul cerului Recunoscãtoare 120
La cules ]ngeri
Streaºinei cã nu s-a mutat De pe vechiul pridvor. O þarã e fãcutã ºi din pãsãri, Cum o bisericã e fãcutã ªi din viaþa de apoi. POEM Cine ºi ce sã viseze În timpul crescut peste noi µ Nãmeþi grei de somn Prin care cu gesturi viteze ªi lente se miºcã Lunateci eroi? Sã nu strigi, Trezirea-i ucide, Ajunge sã plângi ªi sã-i vezi µ Ale încãnemorþii Atât de timide Dovezi. IARNA STELELE Iarna stelele Sunt atât de departe, Cã nu poþi sã le vezi Prin singurãtate. Iarna mãrile Sunt atât de strãine, 121
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Cã nici cursul izvoarelor Nu li se cuvine. Iarna morþii Sunt atât de reci, Cã îngheaþã pãmântul Emisferei de veci.
PLEOAPE Mereu tresãrind în tãcerea afundã, Zbãtute, muncite Frunze de plop, Milioane de pleoape Obosite S-ascundã Ochiul cel singur, Înlãcrimat ºi miop, Pe care-l simþim între spete Cum pãtrunde arzând Când pleoapele plopului Sunt duse de vânt.
PÃSTOR DE FULGI Mi-ar place sã mã fac pãstor de fulgi, Sã am în grijã turme mari de-omãt Pe care sã le port prin ceruri lungi ªi sã le-aduc mai albe îndãrãt. 122
La cules ]ngeri
CUPRINS
În nopþi clinchetitoare sã stau ºi sã contemplu Singurãtatea lumii ºi plânsul ei enorm Reverberat în nouri ca-n murii unui templu Pe când viaþa-mi trece ºi turmele îmi dorm. S-aºtept sã vinã vara sã-mi rãpunã Mieii sortiþi spre setea dulcii hume ªi-n transhumanþa sfântã sã curgem împreunã Mulþi, fãrã de prihanã, dar anume.
ÞARÃ În tine nu mi-e dor de nimeni, Pãmânt apus în somn Prin verzi orbite, ªi sunt strãinã dacã trec hotarul Pletelor tale obosite. Eu numai limba ta O ºtiu vorbi în vis ªi spune basme numai pentru tine Prea trecãtoru-mi paradis, Prea trecãtorule stãpâne. E frig afarã ªi e ceaþã deasã, Se face searã, Timpu-ncet se lasã, Dar cât de bine ºi de cald e-acasã, Când unul altuia ne suntem þarã.
123
Ana Blandiana
NINGE CU DUªMÃNIE Ninge cu duºmãnie, Cu urã cade zãpada Peste apele îngheþate cu urã, Peste livezile înflorite din rãutate, Peste pãsãrile înrãite care îndurã. Ninge ca ºi cum prin zãpadã Ar trebui sã se sfârºeascã Viaþa acestui acvatic popor, Ninge cu o încrâncenare Omeneascã, Ninge otrãvitor. Pe cine sã mire? Doar eu mai ºtiu Cã ninsoarea A fost la-nceputuri iubire. E atât de târziu ªi ninge hidos, ªi nu-mi vine-n minte Decât sã aºtept Lupii flãmânzi, Sã le fiu de folos.
BISERICILE N-AU ACOPERIªURI Bisericile n-au acoperiºuri, Ci aripi zgribulite pe trup, De ºindrilã, Pe care va veni o vreme Sã ºi le deschidã 124
CUPRINS
La cules ]ngeri
ªi sã se înalþe Încet, ca în silã, Ducându-ºi fãpturile De aur ºi fum În vãzduh tot mai sus, Zburând cu vuiet mare, precum Un stol de pãsãri grele Spre apus, În timp ce munþi isterici, Amestecaþi cu marea Þâºnitã cãtre ei S-ar prãvãli µ Frumos sfârºit al lumii Sub cerul viu albastru Roind de mari biserici vii.
CA ªI CUM LUNA Ca ºi cum luna ar avea ceva de spus În dragostea-urã care mã leagã de nea Pornise sã scrie pe omãt strãlucitoare Litere pe care Tot ea le ºtergea. O ameninþare poate Sau poate un sfat, Ceva important mi se transmitea, Cuvintele strãluceau ºi þipau Pe câmpul pustiu Ca pãunii µ Trebuia sã rãspund, Întunericul îºi þinea respiraþia, 125
CUPRINS
Ana Blandiana
Palidã, zãpada aºtepta, Cu toþii credeau Cã eu ºtiu Limba moartã a lunii...
AVRAM IANCU Dormind înainteazã cântând din fluier stins Învinsul crai al adormirii noastre, În urma lui cresc codri mari de plâns ªi hohotesc nemuritor dezastre. În urma lui se arã singur de cutremur Pãmântul nostru pustiit de somn ªi singur, sub al zilei roºu tremur, Se seamãnã cu oase vechi de domn. Ar fi destul îndemnul din fluier sã-ºi suspine ªi-ar încolþi pãmântul scârbit rãzboinici grei, Dar el e încoifat c-un roi somnos de-albine ªi-armate are-n turme picotitorii miei; Dar struguri dulci se-mbatã ºi aþipesc în vie, Dar norii-adorm pe ceruri ºi undele pe lac, Dar grânele se culcã ºi se sfârºesc în glie, Sub greutatea florilor de mac; Dar dorm în albii râuri ºi frunzele-n pãduri, O þarã-ntreagã transhumatã-n vis, Pe când mãritu-i rege cu ochi deschiºi ºi suri, Dormind înainteazã cântând din fluier stins. 126
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
AUD Aud cum pãºeºte cineva dupã mine în lunã ªi pune seminþe de flori în urmele tãlpilor mele, Un pas înþelept µ albãstrele, Un pas greºit µ mãtrãgunã. Aud cum pãºeºte cineva dupã mine în soare ªi pune ouã de pãsãri în urmele tãlpilor mele, Un pas înþelept µ turturele, Un pas greºit µ cântãtoare. Aud cum pãºeºte cineva dupã mine-n vecie ªi pune cuvinte în urmele tãlpilor mele, Un pas înþelept µ ghilimele, Un pas greºit µ poezie.
SATUL ÎNTREG Satul întreg adormise ªi poate visa cã nici nu e, Atât de adânc îl iubise Mirosu-nþelept de gutuie. Stelele grele ºi moi Trãgeau cerul copt spre pãmânt, Ca ºi cum ziua de-apoi S-ar fi pregãtit fermentând Astre prea dulci de iubire, Fructe stricate de dor, 127
Ana Blandiana
CUPRINS
Ca sã prelingã-n clondire Sfârºitul lumii uºor. Ploi dulci de prune ucise, Miros înþelept de gutuie, Satul întreg adormise ªi poate visa cã nici nu e.
CÂNTECUL Cântecul ãsta îl scriu pe frunze cu-o dudã, În urma mea vin furnici în cohorte ºi-l sorb, Nici o ureche nu va putea sã-l audã ªi tot vãzduhul va fi pentru raza mea orb. Furnicile însã îl vor purta în pãmânt ªi ploile nu vor putea pãtrunde sã-l ºteargã, Seminþele îl vor înþelege cãzând ªi-l va simþi numai fragedul vierme din fragã. Iarba-l va scoate anul viitor la luminã ªi o sã-l creascã ºi-o sã-l usuce soarele, Iar dac-o sã aibã noroc or sã vinã ªi or sã-l pascã somnoroase ºi indiferente mioarele. Va curge în lapte apoi înþelept, înstelat, ªi nimeni n-o sã-ºi mai aducã aminte C-a fost zãmislit din pãcat, C-a fost gândit în cuvinte.
128
La cules ]ngeri
CUPRINS
CEL CE MÃ VISEAZÃ Cel ce mã viseazã Încearcã poate Sã-ºi rãscumpere sufletul astfel, Viaþa mea este una din vieþile Pe care e pedepsit sã le viseze Pentru a se purifica De pãcate, Eu sunt numai un personaj secundar Al acestei ciudate Asceze La capãtul cãreia îl aºteaptã Pace poate ªi har. ACOPERITÃ DE ROUÃ Acoperitã de rouã, Þarã a frunzelor fragede, Câte milenii încã Nu vei obosi sã te naºti? Leagãn de nenorocire Atât de frumos încât nimeni Nu are timp sã renunþe La verdele tãu cimitir, Þãrânã bogatã în sare Depusã din lacrimi pe care Albii de râuri le duc ªi le umplu cu peºti; ªi plânsul îþi e roditor, Mamã fãrã odihnã 129
Ana Blandiana
ªi negânditã, crescând Mieii în oi spre jertfire, Din morþi extrãgând ierburi vii ªi din suferinþã iubire. Pace ºi liniºte þie, Dãruitoare nebunã, Sub cerul de sânge uitat ªi vânãt de frig, noapte bunã.
ÎN SATUL ÎN CARE MÃ-NTORC În satul în care mã-ntorc Ceasuri cu cuc sfarmã vremea ªi mari bucãþi de tãcere Zac sparte în praful din drum. À cele se învârt cu hãrnicie, Àrãtând mereu ceva de neprivit. Orele au cãzut de mult, À cele aleargã fãrã sfârºit ªi dezorientat, când ºi când, Cucul apare ºi-anunþã Sfârºitul lumii, cântând.
ACEASTÃ PLUTIRE Ce poate fi fericirea, Dacã nu aceastã plutire Printre fructe ºi frunze, În raza de miere prãfoasã, foºnind Pe locul vrãjit unde viaþa sfârºeºte 130
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Dar nu-ncepe moartea ªi-ntre ele e numai Un limpede jind Cu miros de prune urcând spre alcool, De fum ºi de iarbã uscatã? Ce poate fi fericirea Dacã nu sã adormi, Aºteptându-þi sfârºitul, În septembrie, Într-o livadã? REVIN ÎN TOAMNÃ Revin în toamnã cum revin acasã Din þãri mai libere ºi mai bogate µ ªtiu iarna care vine, ºtiu bruma care cade ªi ceaþa nesfârºitã, nenþeleasã. Dar eu visez amiaza-mbrãþiºatã De frigul dimineþii ºi al serii, Ora de miere, galbena zãpadã Pe care-o ning din crengi învinse merii. Eu plâng de bucurie în lumina Nestinsã încã de uriaºe nopþi ªi-n strugurii zdrobiþi în teasc din vina De-a fi prea buni, prea dulci, prea copþi. Eu vin spre frig, deºi de frig mi-e groazã Spre fructul putred care se consumã În alcoolul limpede-n amiazã ªi tulburat în asfinþit de brumã. 131
Ana Blandiana
Mi-e fricã de-ntuneric ºi totuºi vin, ºi vin Din nesfârºite veri strãlucitoare, Unde tânjesc spre fericitul chin Al boabei ce apune-n vin ºi moare. Orgoliu fraged, dragoste copilãroasã, Fatalã, somnoroasã demnitate. Revin în toamnã cum revin acasã Din þãri mai libere ºi mai bogate.
SÃ NU FAC Sã nu fac gestul, Mâna mea sã nu Încheie cercul Care-l începu Sã las prea trecãtorul Glob pe ram ªi-n gând savoarea Care o visam; Sã nu-mplinesc, S-aºtept, s-amân; Plãcerea-i veche, Faptul e bãtrân, Numai dorinþa-i Tânãrã sub soare µ ªi-aspir mireasma Pânã e duhoare. 132
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
DUMINICÃ Crezi cã nu ºtiu Cã în dosul Acestui mirific incendiu Al pãdurii cãzute în roºu Nu e decât timpul Laº care trece Mascându-ºi plecarea Cu spectaculoase ºi ipocrite minuni? Crezi cã nu ºtiu Cã gutuile Nu cad sub regala Lor greutate, Ci-nvinse de-omizi Nãscute din dragostea Prevãzãtoare A meschinilor fluturi Extravaganþi ºi nebuni? Crezi cã nu ºtiu Cã victorioasa întoarcere A lãstunilor Nu-i decât rezultatul Alegerii crude A celor puternici ºi rãi Dintre cei slabi ºi buni? Fii liniºtit, Mi s-a spus Totul ºi nici o iluzie N-a rãmas nealungatã, 133
Ana Blandiana
CUPRINS
Învãþãtorii ºi-au fãcut datoria. Dacã, în dupã-amiaza De duminicã-a toamnei, Lumea îmi pare perfectã, Numai eu sunt vinovatã, Numai eu voi plãti µ luni.
PE LACUL MORII Pe lacul morii apa se-mbracã-n mantii lucii De mucilaginoase mãtãsuri verzi smarald ªi roþii-nþepenite îi creºte blanã verde Sã-i þinã-n pãrãsire de moale ºi de cald. De vrei sã treci cu barca, lungi mâini te þin în loc ªi-oculte, verzi miasme îþi ameþesc plãmânii, Pe când secrete broaºte slujesc solemn prohod Pe-altarul vechi ºi profanat al pâinii. ªi nu e nici un secol de când priveam vrãjitã Copiii cum se joacã-n fãinã ca în nea ªi alegeam din gloatã-o fetiþã albã toatã Sã creascã ºi sã fie mama mea...
ORAª ORIENTAL Oraº oriental de câmpie Cu seva prelinsã pe strãzi, Cu soarele fãrã ruºine Sorbindu-ºi sordidele prãzi, 134
La cules ]ngeri
Oraº lichefiat, râu fierbinte, ªi crâncene-arome urcând Spre cerul de fructe în care Se stricã ultimul gând. EU NU CÂNT FRUNZA Eu Nu cânt frunza, Cânt numai frageda moarte Pe care-o ascunde Ca pe-o þarã îmbãtãtoare ªi fãrã sfârºit În care cine pãtrunde Uitã sã se mai întoarcã ºi moare Ca sã poatã merge mereu Mai departe ªi mai fericit. Plantele doar, Pentru cã nu sunt în stare Sã povesteascã Ce vãd, Sunt lãsate sã se întoarcã mereu Din þara aceea copilãreascã De care Un misterios prãpãd Ne desparte În van. Eu Nu cânt frunza, Cânt numai frageda moarte În care Viseazã o datã pe an. 135
CUPRINS
Ana Blandiana
IMPUDICE FRUCTE Impudice fructe crãpate Arãtându-ºi sâmburul gol Înalþã-n vãzduhul pierdut Aburi miraþi de alcool; Miros vegetal de iubire Sub soarele picotitor În care plante de aur Rãsar, dorm o varã ºi mor; Lene fierbinte ºi-adâncã Unde se-opresc ºi albinele, Luminã atât de puternicã, Încât stinge rãul ºi binele Într-o beatitudine Uimitã ea însãºi de sine; Fructe senzuale cu viermi În cãrnile dulci de ruºine... ÎN SOMN În somn Mi se întâmplã sã þip, Numai în somn, ªi-nspãimântatã de-ndrãznealã Mã trezesc µ În liniºtea disciplinatã a nopþii, Încerc sã aud Þipete-n somnul vecin. 136
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Dar vecinii-nþelepþi Nu þipã decât când sunt siguri Cã viseazã cã dorm, În somnul din somn, Unde nimeni n-aude κi dau drumul la gurã. Ce liber vacarm Trebuie sã fie acolo, În somnul din somn.
PERECHE ªi vom rãmâne în eternitate La fel de tineri cum suntem acum Când miezul morþii-n turnul tâmplei bate Plecând pleoape roºii pe gropi adânci, cu scrum? Vom fi ºi-n moarte tot uºor de-nfrânt ªi nu vom înþelege nici atunci Sensul acelui strivitor cuvânt Rotindu-se-n absurdele porunci? Tot tineri ºi frumoºi fãrã-ncetare, Mereu împleticiþi în lungi priviri, Vom fi jertfiþi mereu pe alte-altare ªi neacasã, veºnic nicãiri? Apleacã-te pe braþul meu când mor, Lasã-te-nvins de legea lor strãveche. Nouã ni-e dat în schimbul tuturor Norocul de a fi pereche. 137
Ana Blandiana
DE CE De ce viseazã fructele alcooluri ªi ierbile miresme iuþi ºi tari Într-o luminã-atât de blândã Cã te îndeamnã sã dispari? De ce se pregãtesc sã se salveze, Congestionaþi nedemn pe cer, cocorii, Când poþi s-aºtepþi cu-atâta pace Sã te destrami uºor, ca norii? De ce se-nchid albinele în stupi ªi în seminþe florile prevãzãtoare, Când toamna e atât de bunã ªi ne învaþã cum se moare?
PASTEL Þara mea pãrãsitã de fructe, Pãrãsitã de frunze. Pãrãsitã de strugurii Emigraþi prevãzãtori în vin, Þara mea trãdatã de pãsãrile Rostogolite în grabã Pe cerul mirat ºi încã senin, Veºnic împãcatã, Mirosind a ierburi Care-ºi dau sfârºitu-n soarele domol, Credincioºi pãianjeni 138
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Þes pânzeturi albe Ca sã bandajeze Locul frunzei, gol. Noaptea stele coapte-þi Fermenteazã cerul, Vântul curge ziua Tare ºi-amãrui, Orele-þi mãsoarã Nucile cãzând ªi te lumineazã Cuviincios gutui. SAT Mai mult miros Decât imagine sau sunet, Miros de fum în searã, mai ales, Când se întorc cirezile-aþipite De prea mult lapte înflorit în ºes; Miros de lapte care face spumã Erotic muls din uger, ca ºi cum Se-mpreuneazã-n carnea lui albastrã Sufletul verde-al ierbii Sãlbatece cu suflul Blând ºi înduioºat de fum; Miros de paie ude ªi de grãmezi de boabe, Miros de piramide de grâu urcat spre cer, Pe când vãzduhul serii în sine se resoarbe ªi norii se destramã-n 139
Ana Blandiana
Poveºti subþiri ºi pier; Miros de tine însuþi, De pãr þinut în soare, De piele visând ierburi, De somn ºi de cuvânt µ O, sat, clãdit în aer Din veºnicã pãrere, Iubit cu rãsuflarea ªi clãtinat de vânt!
FRUNZE DE ANIMAL Frunze de animal þinut în ploaie, Umbrã pieloasã de gutui, Un cer zemos care se-ndoaie Ca sã-l consumi ºi sã i te supui. Prea înþelepte capete de aur atârnând Gândesc miresme ca sã te subjuge Ispititoarei care urcã blând Prin crengile deschise-n cruce ªi-n frunzele senzuale bolboroseºte stins Fãgãduieli ciudate ºi eresuri În timp ce ora picurã,-ntradins, Vãzduhul cu mai multe înþelesuri. Ce moarte aromatã se coace în gutui! Ce þi-ai putea dori mai mult s-arãþi? C-un gest pios ºi singur pui Rotundul aur putred printre cãrþi. 140
CUPRINS
La cules ]ngeri
EU CRED Cà NORII Eu cred cã norii povestesc În fiecare þarã altfel, Poate cã sunt þinuturi unde Se vãd pe ceruri epopei µ La noi pe boltã trec ciopoare Cu câini bãtrâni ºi miei nostalgici ªi-alunecã-n pãºunea-albastrã Pe urma lor trei ciobãnei. Sau se înalþã-o mãnãstire Nepãmânteanã, ca în somn, Surpatã-n haos fãrã milã De rãsuflarea unui vânt ªi iarãºi rãzvrãtitã-n ceruri Pânã când aripi de ºindrilã Cãzând înspre înalt cu spaimã Suie din lacrimi un cuvânt. Cum am putea sã ne dorim Un cer senin ºi-o boltã goalã, Când norii spun poveºti prin care Suntem salvaþi în veºnicii? Veniþi, furtuni, deasupra noastrã ªi înfloreºte-ne, durere, Cât timp mai ºtii cu abur sacru Pe cerul lumilor sã scrii...
PAHAR CU MARGARETE Pahar cu margarete de câmp Pe-o masã albã La care scriu 141
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Mai liberã decât sunt; În jur Miros de fân Corupãtor spre somnul Din care poate va picura Un cuvânt; Cer dulce în amurg Asemeni cirezilor Care se întorceau odinioarã; Dragoste pentru tot ce-a fost, Pentru tot ce o sã mai disparã, Dragoste fãrã rost, Dragoste fãrã hotar µ Umbrele plopilor, gratii lungi peste câmp, Margarete de câmp În pahar. CINE-A NUMIT Cine-a numit Auriu Aceastã culoare A extazului frunzelor, Aceastã triumfãtoare Þarã a nimãnui Dintre viaþã ºi moarte, Aceastã beatitudine Învãluind în vegetala-i luminã Pãmântul, Cu mireasmã de fructe Dezgolite pe crengi În virginalã 142
La cules ]ngeri
ªi grea impudoare? Cine-a îndrãznit Sã dea un cuvânt Celei mai limpezi ªi-adânci nenumiri Spre care curgem, Nedemni de atâta speranþã, Cu toþii, Printre ciorchini înþelepþi ªi zãnatece ramuri subþiri? Tãceþi! Tãceþi ºi-ascultaþi Silabele ierbii foºnind În luminã uscat µ Nici ea nu-ndrãzneºte Sã spunã pe nume Acestui ultim regat.
PLOPI ªI PALTINI Plopi ºi paltini Dintr-o þarã Necrezutã ºi de alþii, Unde norii se coboarã În tulpini ºi înfrunzesc, Unde bolta poþi s-o clatini Cu o singurã-ndoialã, Plopi ºi paltini, Îngeri supli Dintr-un rai pãdurãresc, 143
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Bateþi rar Din aripi lucii Cu nervuri de frunzã verzi ªi-ascultaþi cum cântã cucii Vremea fãrã contenire, Ca ºi cum un minutar, Ascuns bine-n pene sure, Ar tot bate Ora celor Asurziþi de nemurire Ca de-o moarte Mult mai tare ªi lipsitã de tãcere, Fãrã dulcea aºteptare-n Buruieni de þintirim, Toarceþi liniºtea fuioare ªi-nveliþi în ele þara Din cuvintele pe care Numai voi ºi eu le ºtim. CÂND VOI FI-MBÃTRÂNIT DESTUL Când voi fi-mbãtrânit destul Sã nu îmi mai doresc sã mor O sã mã sui într-un pãtul Cu miros bun, adormitor De grâu încins sub bolþi de stuh, De floarea-soarelui uscatã, De praf bãtrân ºi de vãzduh Pe care-l ºtiu de altãdatã; 144
La cules ]ngeri
CUPRINS
O sã mã-ntind printre grãmezi Fãrã dorinþe, fãrã gând ªi nici mãcar n-o sã visez Perechi de vorbe-alunecând; În dulcele coºciug de boabe Voi sta zâmbind cu ochii-nchiºi, O sã îmi joace pe pleoape O razã din acoperiº; Uimitã fãrã de pricinã Din când în când o sã adorm, Mã va trezi câte-o albinã Cu bâzâitul ei enorm, Curând miresmele vecine Mã vor topi în sinea lor, Voi fi bãtrânã, va fi bine ªi nu-mi voi mai dori sã mor.
ÎN DIMINEAÞA DE DUPÃ MOARTE În dimineaþa de dupã moarte Va fi rãcoare ca în zorii ceþoºi de septembrie, Când din arºiþa lubricã-a verii Mã dezmeticesc în aerul alb, Strãinã de arborii încâlciþi în lumina lânoasã. Voi fi trezitã, ca în septembrie, devreme ªi, ca în septembrie, Destul de singurã ca sã aud Vãzduhul cum picurã înspre amiazã 145
Ana Blandiana
Pe obrazul gutuilor ud. ªi-mi va fi somn ªi-o sã mã rog sã mai adorm Încã puþin, Stând nemiºcatã, Cu ochii închiºi ºi faþa în pernã, În timp ce liniºtea asurzitoare Mã va trezi tot mai plin Ca sã încep, Ca pe-o dimineaþã de toamnã, Ziua eternã.
146
OCHIUL DE GREIER (1981)
Ana Blandiana
CUPRINS
ÎN SOMN Greierii cântã numai în somn, Greierii ziua sunt numai insecte, Lãsaþi-i sã doarmã ºi-ascundeþi-i, ierburi, De sinceritãþile zilei, suspecte; De adevãrul uscat ºi zadarnic Fereascã-i al rouãi prea limpede domn ªi tot ce nu reuºesc sã trãiascã Întâmple-li-se în somn; Lãsaþi-i sã doarmã legaþi de coºmare, Cântând ca din strune din propriile funii, Subþiri prinþi de þipãt jertfiþi ascuþit Singurãtãþilor lunii.
DE-ACOLO De-acolo din frunzã Un altul se uitã la mine Cu o rãbdare-mpãrþitã în veri ºi în toamne, Fãrã sã spunã nimic, Mirându-se doar De ochii mei închiºi înspre el. O, pe pleoapele mele a dat colþ iarba, ªi a fost verde, ºi s-a uscat 148
La cules ]ngeri
CUPRINS
De când nu s-au mai ridicat în afarã, Genele mi s-au înþelenit Încâlcite, înnodate-ntre ele, De când ochii mei Nu mai contenesc sã mã vadã Sub raza cea verde în care mã scaldã Privirea din frunzã Ca în adâncul unui ocean etern rãbdãtor, Fãrã sã spunã nimic, Pregãtindu-mã doar Pentru mai aspre ºi mai lungi învieri.
CA ªI CUM Ca ºi cum însãºi lumina Ar fi doar o plantã ce creºte ªi stelele ar avea rãdãcini Raze subþiri care sug, Simt cum din mine îºi trag Inexplicabila hranã Toþi aºtrii, urmând bisturiul Ca stolul de corbi dupã plug. Mi-e fricã de-atâta luminã, De prea multe flori îmi e frig, Mi-e somn de iubirea deplinã ªi nu ºtiu pe cine sã strig Sã stingã în mine Cereasca grãdinã, Sã spargã din calea oceanului negru Extaticul dig. 149
Ana Blandiana
OUL Þi-aduci aminte cât de bine Era în oul de pe ape Unde eram zidiþi de-a pururi Fãpturã singurã, deplinã În care universu-ncape ªi-ºi este suficientã sieºi, Plutind luminã în luminã? Þi-aduci aminte cum pluteam? Iubire fãrã dor de nimeni ªi, oglindindu-se pe sine, Izvorul fericit ºi mut µ Durerea nu se nãscocise, Singurãtatea era plinã, Cuvântul nu era nãscut. Cine-a greºit ºi pânã când? Oul perfect, tãiat în douã, S-a rupt în cer ºi în pãmânt Însingurând deodatã-o lume µ Þi-aduci aminte cât de nouã? µ Iar lama strãbãtu prin mijloc, Reinventându-ne pe rând. Þi-aduci aminte despãrþirea Celulelor de ele înseºi ªi spaima sângelui voind Sã curgã într-un singur trup? Pãmântul se-ntindea prin arbori ªi cerul se-ncleºta în crengi, Sã nu se vadã, goalã, rana Pe locul cãreia s-au rupt. 150
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Þi-aduci aminte ce risipã De sentimente ºi de vorbe, De animale ºi de plante Curgând spre-acelaºi þãrm pierdut ªi aºteptând sfârºitul lumii Din care, poate, se va naºte Un ou perfect plutind pe ape În liniºtea dintru-nceput.
ÞARA PÃRINÞILOR Pãrul îmi ajungea pânã la pãmânt ªi treizeci de ani Mi se pãrea o vârstã atât de îndepãrtatã Încât nu credeam cu putinþã Sã o ating vreodatã, Plinã de cruzime lunecam Dinspre þara pãrinþilor Spre o lume încã neinventatã. Lumea nu s-a inventat nici acum, Pãrul nu mai mi-e atât de lung, Treizeci de ani e numai merinde pe drum, Dar în þara pãrinþilor ce n-aº da sã ajung! Dar în þara pãrinþilor Se ajunge întotdeauna târziu, Numai când totu-i pustiu, ªi doar în lumina de lunã Se mai strâng împreunã, Sub tãiaþii castani, 151
Ana Blandiana
CUPRINS
Umbre de taþi condamnaþi ªi mame de treizeci de ani Pieptãnând Fete cu plete Pânã-n pãmânt.
IATÃ Iatã, mã spãl într-un râu de secunde ªi mã ºterg cu un ºtergar de ore curat, ªi pletele mele de ani Mi le pieptãn într-o oglindã de timp, ªi firul ierbii e un ano-timp verde, ªi firul fânului, unul uscat, ªi cerul, o vreme care Din lipsã de graniþi se pierde; Cãci timpul nu e miez niciodatã, Ci numai început ºi sfârºit µ Pânã n-ai murit Moartea e ºi ea duratã, Apoi, nemainãscut de minutare, Fluviul zãcând în sine Ca o mare.
AM OBOSIT Am obosit sã mã nasc din idee, Am obosit sã nu mor µ Mi-am ales o frunzã, Iatã din ea mã voi naºte, 152
La cules ]ngeri
CUPRINS
Dupã chipul ºi asemãnarea ei, uºor Seva rãcoroasã o sã mã pãtrunzã ªi nervurile îmi vor fi fragede moaºte; De la ea o sã învãþ sã tremur, sã cresc, ªi de durere sã mã fac strãlucitoare; Apoi sã mã desprind de pe ram Ca un cuvânt de pe buze. În felul acela copilãresc În care Se moare La frunze. DEFINIÞIE Casã împletitã din ramuri de salcie ªi cioplitã apoi ca Adam din pãmânt, Casã acoperitã cu-o orgã de papurã Gata sã curgã în cânt; Casã spãlatã de rouã ºi ºtearsã de soare, Casã-nvelitã, ca un zeu mic, într-un nor ªi care asemenea mãrii se trage spre lunã Din noaptea cu greieri ºi cu pridvor; Casã apãratã de pomi ºi de viþe cu struguri ªi vegheatã de albine, de licurici, de lãstuni, Pe care se caþãrã vitejeºte dovlecii ªi se-ncaierã crengi încãrcate de pruni; Casã ziditã din litere pe stâlpi de silabe, Sprijinitã-n cuvinte, suspendatã de stele, Liniºtea pune foi albe în juru-þi, Cerul ºi-aºterne cerneala pe ele. 153
Ana Blandiana
CUPRINS
METAMORFOZE Îngerii au îmbrãcat haine de pãsãri Care îi strâng pe sub aripi, Pãsãrile au îmbrãcat haine de peºti Ca sã zboare sub mãri. Fiarelor le creºte iarbã la subþiori ªi subþiri rãdãcini din copite, Vorbele se-mperecheazã îndrãgostite Ca sã nascã ocãri. Ca ºi cum nu eu Sunt cel care strig Ajutor, Îmi astup urechile sã nu mai aud ªi ochii-i întorc Greu, ca pe niºte pietre de moarã sãracã, Scrâºnind. Sunt Ca o sãmânþã-ngropatã Care nu vrea sã se facã Nici plantã, nici pãmânt.
LUNTRE Sã îmi fac o luntre împletitã din ierburi ºi flori ªi sã mã las sã alunec pe râu ca un plaur, Egal depãrtatã de maluri, Strãinã de peºti, Sã mã mântuie stelele noaptea ºi-n zori Sã mã-nconjure-ai apei ochi vitregi de aur. 154
La cules ]ngeri
CUPRINS
Sã nu vãd nimic prin pleoapele-nchise, Un roºu-ntuneric încet mã pãtrundã Atent doar la ritmul somnatec de undã, Uºor se-nsteleze ºi moartea-mi de vise Lãsate târziu sã rãspundã. Târziu legãnatã de luntrea de ierbi, Miresme sãrate ºi verzi m-or cuprinde, Împletitã în alge ºi ºerpi, Asfinþitã-n al mãrii pustiu, Sã nu mai þin minte.
TRECERI La un capãt ºi la altul al somnului Mã simt în pericol, La trecerile acelea nesigure ªi prost încopciate între vieþi, Bãrci abia apropiate sã înjghebe un pod Peste râul învolburat ªi gata sã le despartã; Adorm încet ºi cu grijã Sã nu calc cumva în moarte ªi mi-e fricã mai ales de momentul trezirii, Când aº putea sã alunec Într-o viaþã strãinã, De unde n-aº mai ºti sã mã întorc ªi-n care tot ce-a fost aici e vinã.
155
Ana Blandiana
CUPRINS
ÎN ZORI În zori, Când aerul nopþii Se retrage uºor În emisfera de dor, Caliciul minuscul al florii Tresare scoþând Un sunet afund, Rezonant ca un geamãt de dom, Cu dangãtul celui mai asurzitor Clopot la fel; Ce pãcat Cã auzul nostru nu e fãcut pentru el ªi nouã nu ni se spune nicicând Pentru cine bat Clopotele din flori.
IMN Rãsari de unde ochii mei nu vãd ªi creºti spre unde vãzul meu n-ajunge, Pod înfrunzit, întins peste prãpãd, Materie primã pentru cruce; Stâlp fraged susþinând cu fructe cerul, Al binelui ºi-al rãului egal, Prin care curge, sevã, adevãrul Încolãcit de ºarpele vasal; Sens rãsturnat al lumilor vãzute, Cu rãdãcinile întoarse în vãzduh 156
La cules ]ngeri
Pe ale cãrui frunze, stranii plute, Trece pe râul morþii câte-un duh; Înaltã bãrbãþie din pãmânt, Maternitate pururea fecioarã, Foºneºte-mã în fiecare vânt ªi-nvaþã-mã sã mor a doua oarã.
VEªMÂNT Uneori dimineaþa Mã trezesc îngheþatã ªi, pe jumãtate adormitã încã, Trag, somnoroasã ºi zgribulitã, pe mine Trupul meu tânãr, Cald, mãtãsos, În care mã învelesc Clãnþãnind copilãreºte din dinþi, Fericitã cã încã o zi, O zi întreagã Voi fi La adãpost de veºnicie.
MINUNEA Minunea trosneºte sub tãlpile mele Abia îmbrãcatã în frageda formã A crengilor ude, Deasupra capului meu se dezlãnþuie ªi picurã-n mine, 157
CUPRINS
Ana Blandiana
Glasul ei limpede ªi neînþeles se aude. Ea curge pe pietre ªi le face frumoase, Adoarme în fragi ªi le coace în somn, Conul de brad i-e palat, Leagãn ochiul de cârtiþã, Lumânare Oricare pom. În ea încap ªi fructele ºi rãdãcinile, ªi fluturii ºi albinele, ªi rãul ºi binele Din cer ºi de pe pãmânt, ªi chiar ºi eu, Nevrednica, Nealungatã Niciodatã Din raiul Pe care-am încercat Sã-l pângãresc Pricepând. ÎNTR-O NUCÃ Împletite din fire de iarbã ªi-ncuiate cu frunze Lanþurile mi se vor usca în curând ªi vor cãdea. Voi fi atât de liberã Cã-mi va fi frig 158
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
ªi cine ºi ce Mã va putea învãþa? Cine a fost vreodatã-ntr-o nucã Sã-mi arate chiliile Unde-aº putea sã mã-ncui, Când universul întreg Nu-i decât o-ncãpere Luminatã slab de gutui? Într-o nucã sunt patru odãi ºi e cald, ªi-n întuneric miroase dulce a miez, De-afarã pãtrunde doar o mirare de greier µ Într-o nucã aº vrea sã-ntomnez, Sã m-acopere straturi de frunze ªi umbre de cârduri Zbãtându-se-n dorul de ducã, În timp ce din tot ce-i noroc pe pãmânt Eu sã ºtiu sã aleg Cât de bine-i sã dormi într-o nucã!
ICOANÃ PE STICLÃ Cãlare pe-un roib portocaliu Sfântul Gheorghe trece pe deasupra patului meu Cu aureola crãpatã ºi suliþa strâmbã hazliu Înfiptã în limba unui balaur de pleu. Cerul e verde deasupra ºi sfântul viteaz are barbã ªi-un fel de barbã verzuie are ºi bietul balaur, 159
Ana Blandiana
CUPRINS
Calul c-un ochi dinspre mine se uitã mirat ºi întreabã Ce sã facã în aer cu copita-i de aur. Ce-aº putea oare sã-l învãþ, sau sã râd, sau sã-i spun? Capul sfântului, greu, sã se prãvale-ameninþã. Îmi e milã ºi de fiara urâtã cu arípi de tãun ªi de calul naiv priponit în credinþã.
ZBOR De boala de care sufãr Nu se moare, Ci se trãieºte µ Substanþa ei este chiar eternitatea, Un fel de cancer al timpului Înmulþindu-se din sine fãrã oprire. E o boalã impecabilã, O suferinþã perpetuã ca o vocalã de sticlã Laminatã în vãzduhul asurzitor, O cãdere Cãreia, numai pentru cã e fãrã sfârºit, I se spune zbor.
SINGURÃTATEA Singurãtatea e un oraº În care ceilalþi au murit, Strãzile sunt curate, Pieþele goale, Totul se vede deodatã 160
La cules ]ngeri
CUPRINS
Dilatat în pustiul Atât de limpede sortit. Singurãtatea e un oraº În care ninge enorm ªi nici un pas Nu profaneazã lumina Depusã în straturi, ªi numai tu, ochiul treaz Deschis peste cei care dorm, Priveºti, ºi-nþelegi, ºi nu te mai saturi De-atâta tãcere ºi neprihanã În care nimeni nu luptã ªi nu e minþit, Unde-i prea clarã Ca sã mai doarã Pânã ºi lacrima de animal pãrãsit. În valea Dintre suferinþã ºi moarte, Singurãtatea e un oraº fericit.
O JUMÃTATE DE LUNÃ O jumãtate de lunã Cade stângace prin cer µ Fã-mã sã uit, Înger stingher, Fã-mã sã uit, Sau fã-mã s-adorm În singurãtatea Crescutã diform. 161
Ana Blandiana
Iar dacã visez, Înger înþelept, Sã nu mai þin minte Când mã deºtept. Fã-mã sã uit, Sau fã-mã sã scriu Cu þipãt continuu, Înger pustiu. Ochiul meu rece Acoperã-l, îngere, Cu o pleoapã În stare sã sângere Peste prealimpedeLe înþeles. Minte-mã blând ªi du-mã-n eres, Dã-mi jumãtatea De lunã-n neºtire, Dar fã-mã sã uit, Înger subþire. Sfâºie-mi al Neuitãrii delir, De singurãtate-mi Sã nu mã mai mir.
162
La cules ]ngeri
ALTFEL Dar dacã soarele ºi luna Sunt unul ºi acelaºi astru Pe care spuma de-ntuneric Îl travesteºte diferit? Dar dacã eu sunt numai una Clipind sub ochiul tãu albastru Sau scrijelind-o cu privirea Bolta strãinã de granit? Aceleaºi biete haine-trupuri Menite sã îmbrace spaime La fel de mari ºi totuºi altfel, Mereu de altceva fugind, Acelaºi râu curgând întruna Tot alte mâluri sã îngaime Din care sã se stingã-n mare Nerãzgândit, acelaºi jind.
LOCUITÃ DE-UN CÂNTEC Cântecul nu e al meu, El numai trece uneori prin mine Neînþeles ºi nestãpânit, Numele meu îl îmbracã uºor Aºa cum zeii vechimii Treceau printre oameni Îmbrãcaþi într-un nor. Nu ºtiu când vine, Nu ºtiu când pleacã, 163
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Unde e-n timpul Când nu e în mine, Destinul meu nu-i decât sã aºtept Bunãvoinþa clipei strãine. Locuitã de-un cântec, Pãrãsitã de-un cântec, Poate chiar vãduva unui cântec Necunoscut ºi iubit, Nu merit frunzele voastre de laur Decât pentru umilinþa De a-i fi rãmas credincioasã La nesfârºit. ÎN APà Mã uit în apã, Mã uit pe mine în apã. Stau pe un mal þesut din ierburi ªi mã uit în apã, Chipul meu mereu curgãtor îl contemplu, Strãin, Încreþit de furtuni, Schimonosit de unde ºi vânt, Îmbãtrânit de trecerea Fãrã întoarcere a undei. Stau pe un mal Þesut din ierburi vrãjite, Buruieni fermecate ºi flori Care îºi trag tinereþea uitucã din râu 164
La cules ]ngeri
ªi nu mi-e destul cã exist, Vreau sã mã vãd ªi mã las rãsfrântã De pagina strâmbã A undei. NOAPTE ÎN FÂN Noapte în fân, Stele ºi prune în crengi Aº putea sã rãmân Vieþi ºi morþi întregi În tãcerea bunã Toarsã-ncet de-un greier Exilat din lunã La mine în creier; În miresme-amare Uitate de mult Recunoscãtoare Aº sta sã-l ascult, Ca ºi cum eu însumi Nu m-aº ºti deplin; Vrãjitã de plânsu-mi Ca de-un cânt strãin, Ca ºi cum pe mine Nu m-aº înþelege. Aº putea rãmâne Vieþi ºi morþi întrege. 165
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
HIBERNARE Nu-i asculta pe fraþii mei, ei dorm, Ei nu-nþeleg cuvintele care le strigã, În timp ce urlã ca niºte fiare aprobatoare Sufletul lor viseazã stupi de albine ªi înot în seminþe. Nu îi urî pe fraþii mei, ei dorm, S-au învelit în somn ca într-o blanã de urs, Care-i pãstreazã cruntã ºi apãsãtoare în viaþã, În mijlocul frigului fãrã-nþeles ªi fãrã sfârºit. Nu-i judeca pe fraþii mei, ei dorm, Rar câte unul este trimis în trezire ªi, dacã nu se întoarce, e semn c-a pierit, Cã încã e noapte ºi frig ªi somnul continuã. Nu îi uita pe fraþii mei, ei dorm ªi-n somn se înmulþesc ºi cresc copii Care-ºi închipuie cã viaþa e somn ºi, nerãbdãtori, Abia aºteaptã sã se trezeascã În moarte. PASUL Am hotãrât Sã ies din glasul meu Ca dintr-o bisericã pãrãsitã De Dumnezeu mai nainte, 166
La cules ]ngeri
O celebrã bisericã Devenitã muzeu, Cu altar din silabe ªi bolþi din cuvinte, Sub care, ameninþãtori De atâta iubire, Credincioºii se-nghesuie În pronaosuri sfinte. Am hotãrât Sã fug din glasul meu Ca dintr-o închisoare pe care Singurã mi-am închinat-o Pentru nenumãratele mele crime, O închisoare celebrã Devenitã muzeu, Cu versuri zãvoare ªi gratii de rime µ Publicul o viziteazã ªi înfiorat de tortúri Nu se mirã Cã nu mai zace-n ea nime.
UNA, DOUÃ, TREI Una, douã, trei prune cad În albastrul întâi, apoi verdele iad. Trec prin cer, trec prin ierbi, Întâlnesc pãsãri, ºerpi, Nu se opresc la nici un îndemn, κi urmeazã drumul solemn. 167
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Când ajung, trupul dulce ºi gol ªi-l aºeazã atente pe-o pernã Umplutã cu foi de lucernã ªi aºteaptã cuminþi Sã se facã alcool. Sâmburii apoi pornesc pe rând, Mai departe, în pãmânt, Ca sã câºtige printr-o durere mai mare Viaþa viitoare. Cât de uºor, cât de sigur Poate o prunã sã moarã! Viaþa ei de-apoi e la primãvarã.
ªIRUL Cuvintele trec strada Ca ºirul de orfani De la Casa Copilului, Fiecare cu pumnu-ncleºtat În haina celui din faþã, Cu singura grijã De-a nu se pierde Unul de altul.
NUMELE Cât de strãin mi-e numele meu, Nu-i nici o fiinþã pe care s-o cheme astfel, Nu înþeleg cum ºi-a permis sã m-aleagã, Cum m-am închis, de bunã voie, în el. 168
La cules ]ngeri
CUPRINS
Poveste stângace µ o sã plec, o sã trec ªi-o sã rãmânã uzurpator în locul meu Acest cuvânt lipsit pentru mine de sens Al cãrui înþeles, pentru ceilalþi, sunt eu. Cântec mereu fragmentat ºi reluat mai scrâºnit Cãrora alþii-i gãsesc melodie ºi îi bat darabana, Cântec pe care-l aºtept ºi de care mã mir Ca de o rimã, prea femininã, în ana. Viaþa întreagã pentru o viaþã de-apoi Neînþeleasã ºi istovitoare de-acum, Destin strivitor ºi zadarnic, lãsându-mi doar dreptul Orgolios sã mi-l asum. Dar printre seminþe ºi ierburi, printre viermi ºi albine Nu se poate sã nu am eu însãmi un nume Pe care nu pot sã-l discern din vacarmul Prãvãlit peste mine anume. Totul se-nvârte, ºi curge, ºi cântã Triumfãtoare legi de care-s inapt ªi împotriva cãrora nu pot decât sã adorm Ca sã visez cum mã cheamã de fapt. ARMURA Trupul meu Nu-i decât armura Pe care un arhanghel ªi-a ales-o sã treacã prin lume ªi, astfel travestit, 169
Ana Blandiana
Cu aripile împachetate Înlãuntru, Cu viziera zâmbetului Coborâtã etanº peste faþã, Pãtrunde în iureºul luptei, Se lasã-acostat cu mãscãri, Împroºcat cu priviri, ªi chiar mângâiat Pe platoºa rece a pielii Sub care repulsia cloceºte Îngerul exterminator. A T Â T DE F R I G Mi-e atât de frig, Încât cred cã Aº mai putea fi salvatã Numai asemenea acelor îngheþaþi Care erau cusuþi În burþile animalelor Sã se încãlzeascã ªi încotoºmãniþi bine În ºuba îndureratã, Nãclãiþi în sânge de jivine Mai veneau pe lume o datã. Prea departe de Flãcãrile din iad, Am îngheþat În singurãtatea mea îngereascã, Dar cine-i în stare Sã-ºi deschidã coastele Ca sã mã primeascã? 170
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
ÎNCÃ UN PAS Atât de puþine lucruri mã pricep sã fac Nici piersici ca piersicii, Nici struguri ca via, Nici mãcar nuci Ca arborii cu umbrã amarã ªi foºnet uºor, Un singur lucru ºtiu sã fac Cu o pricepere extraordinarã: ªtiu sã mor. Nu mã laud, ªtiu sã mor cum puþini oameni ºtiu µ Mã învelesc întâi în tãcere, Apoi în pustiu ªi pornesc astfel încet, un pas, Încã un pas, ºi încã un pas, Pânã nu se mai vede din mine Decât un glas Aºezat somptuos În al cãrþii sicriu. Nu mã laud, Credeþi-mã, ºtiu sã mor ªi ºtiu, mai ales, sã înviu, Dar asta e, bineînþeles, Mult mai uºor.
171
Ana Blandiana
JOC Uite, ploaia coase Cerul de pãmânt Cu fir de mãtase Rãsucit de vânt. Uite, iarba þese Pãmântul de nori. M-am gândit adeseOri, adeseori: De la voi se vede Iarba ca o ploaie Care curge verde Peste cer ºi-l moaie, Iar ploaia o fi Pe-a norilor cale O iarbã mai gri Sub tãlpile tale. Hai sã facem schimb, Sã vezi ºi tu cum e µ Tu îmi dai un nimb, Eu îþi dau un nume; Iar dacã ne-ntreabã Care-or fi din douã µ Ploaia-n nori e iarbã, Iarba-n ceruri plouã; 172
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
De ne ispiteºte Care-i adevãrul µ Ploaia-n nouri creºte, Iarba spalã cerul.
VÂNÃTOARE N-am alergat niciodatã dupã cuvinte, Tot ce-am cãutat Au fost umbrele lor Lungi, argintii, Târâte de soare prin iarbã, Împinse de lunã pe mare; Nu am vânat niciodatã Decât umbrele vorbelor µ E o foarte iscusitã vânãtoare Învãþatã de la bãtrâni Care ºtiu Cã din cuvânt Nimic nu e mai de preþ Decât umbra ªi nu mai au umbrã Cuvintele care ºi-au vândut sufletul.
CÃRARE Cãrare dreaptã Trasã prin iarbã De pieptenul tãlpilor goale Ca printr-un pãr 173
Ana Blandiana
Al þãrânii, Creºtet fierbinte de somn ªi gata sã se prãvale De bunã voie din toamnã Precum din viaþã, bãtrânii.
UMBRA Cine merge înainte ªi nu întoarce capul S-a pãrãsit pe sine în urmã; Cine aleargã De spaimã o face Sã nu fie ajuns De el însuºi; Cine nu-ºi spune þelul Se teme Sã nu se gãseascã Pe sine acolo, Ca ºi cum umbra N-ar fi chiar balta de întuneric Scurs prin venele noastre deschise Din dorinþa de-a înainta...
ÎNTR-O ZI Într-o zi trebuie sã vinã Cineva dinspre moarte, Într-o zi mi se va spune Cum e mai departe. 174
CUPRINS
La cules ]ngeri
Într-o zi mã vor învãþa, sunt sigurã, Cum trebuie sã mã port Pe partea cuvintelor dinspre nord. Va trebui sã înþeleg din vreme Ce sã rãspund când or sã mã cheme ªi ce sã fac din clipa-n care scapãt, Cãci nu se poate Sã mai fiu silitã S-o iau de la capãt. Tot nepregãtitã.
DOVEZI Îngeri bãtuþi cu pietre Care mai au tãria Sã nu se-ndepãrteze în vãzduh Îmi cer, rãniþi ªi frânþi de obosealã, gãzduire ªi-n timp ce încã fâlfâie uºor Adorm umili ºi fragezi prin caiete, Trãgându-ºi doar în somn Când li se face frig Câte o filã albã peste aripi. Dimineaþa ºtiu cã n-am visat Dupã amprentele penelor pe pagini ªi mã grãbesc sã le memorez Înainte de a-mi fi confiscate Ca sã se decreteze specii noi De pãsãri de pradã.
175
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
O UMBRÃ A IERBII O umbrã a ierbii, Ce poate fi mai firav Decât o umbrã a ierbii, Decât o linie subþire de noapte În lumina cotropitoare ºi rea, Ce poate fi mai eroic Decât o umbrã a ierbii Escaladatã cu greu De-o umbrã la fel de stinsã De buburuzã? Desprinse de mult de formele Pe care le întorc împotriva luminii ªi existând patetic În dupã-amiaza toridã: O umbrã de buburuzã urcând Chinuitor O umbrã de iarbã, Ce poate fi mai firav ªi mai imposibil de ºters?
SEMANTICÃ Trebuie sã recunosc cã încã n-am reuºit Sã descifrez limba greierã, Deºi de ani ºi ani mã pregãtesc În acest scop, Am urmat prestigioasele universitãþi Ale lunii lui August, Am scris studii savante Despre stele ºi nopþile care le treierã 176
La cules ]ngeri
CUPRINS
ªi doctoratul mi l-am luat În dialectul, oarecum înrudit, Al frunzei de plop. ªi toate numai pentru a pãtrunde În palatul isteric Plutind în vãzduh pe stâlpi de vocale, Cu lungi coridoare de þipãt, Temniþi de bocet profunde ªi turnuri suind osanale. Uneori mi se pãrea cã-ncep sã-nþeleg Rãsucirea de sunete vibrând ascuþit ªi mã grãbeam sã creez sisteme, Morfologii ºi sintaxe Aiuritoare, Pânã când un strigãt Mai sfâºietor ºi mai nestãpânit Spãrgea înþelesul ªi se scurgea din tipare. O, ce de limbi sonore aº fi putut Inventa pe de-a-ntreg, De nu mi-ar fi fost dat sã aud Greierul pe care nu-l înþeleg.
CAMUFLAJ Am putea cere paradisului Mai mult decât sã fie asemenea Cuibului de rândunicã? 177
Ana Blandiana
CUPRINS
Pe dinlãuntru Imaculat, strãlucitor, Cãptuºit cu fulgi Ca de îngeri, Pe dinafarã Lut zgrunþuros, Un perfect camuflaj Cãruia noi îi spunem µ Cu atâta precauþie µ Moarte.
ÎN POCNETUL SURD În pocnetul surd al prunelor vinete Pe pãmântul umed, afund, Voluptuos ºi cu neruºinare Viaþa ºi moartea se întrepãtrund. Durere-plãcere egal vinovate Cã putrezirea e dulce ºi împlinirea sfârºit µ În pocnetul surd al prunelor vinete Viaþa ºi moartea violent se desfid Triumfãtoare deodatã, înlãnþuite etern În luptã ºi dragoste, crude ºi pline de Acelaºi cântec fãrã scãpare, În pocnetul surd al prunelor vinete.
178
La cules ]ngeri
SÃMÂNÞA Cu mâinile murdare de pãmânt Mi-ating obrazul singurã ºi îl mângâi, Þãrâna pe þãrânã lasã urmã Gingaºã ca în ziua cea dintâi ªi simt cum o sãmânþã din noroiul Ce mi se urcã pe obraz Întinde rãdãcini duioase-n carnea Înfioratã de amiaz. Nu m-aº mira sã se deschid-o floare Cu sângele meu sevã-n ea curgând, Precum o hranã mult mai de departe Ajunsã-n mine însãmi din pãmânt.
ÎN CÃDERE Întâi îmi arunc Unul câte unul Cuvintele, Savant picurate, Împerechindu-se În cãdere; Apoi anii, Unul câte unul, Egal depãrtaþi între ei, Cu ºtiinþa subtilã-a gradãrii; Mã precipit apoi ªi ca-ntr-un naufragiu arunc 179
CUPRINS
Ana Blandiana
Tot ce e lest, Tot ce mã poate trage la fund, Amintirile, dorinþele, patimile, Iubirile, în cele din urmã, ªi, când nu mai e nimic De aruncat, Nici o hainã, cât de subþire, Pielea mototolitã mi-o dezbrac ªi carnea amorþitã de pe oase Acesta e marele striptease Pe care îl fac Aproape de bunãvoie. LUNA TANGENTÃ Luna tangentã la turn Suie spre crucea din vârf Obrazul ei taciturn ªi galben, de stârv. Apoi se desprinde încet ªi se prelinge pieziºe Peste întinsul tibet De acoperiºe. Rãsfrântã din când în când De câte-o fereastrã Se-opreºte abia tremurând Pe casa noastrã. ªtiu cã m-aºteaptã sã ies Rea, rãbdãtoare, 180
CUPRINS
La cules ]ngeri
Clipeºte doar rar cu-nþeles Din ochiul ei mare. Mã fac cã nu bag în seamã Felul cum picurã-n mine Clipa de care mi-e teamã ªi-atât de ruºine. Pãºesc rar prin aer ºi-ascult, Încet mã dezbrac sã amân: Luna e moartã de mult, Cerul întreg e bãtrân!
PENEL Iarna crengile scriu Poezii japoneze Cu penel fumuriu Pe mãtasea zãpezii, Ca ºi cum s-ar feri Sã-nþeleg, ca ºi cum În zadar ºi deºi Plânsem toþi ºi ºezum Sub aceiaºi copaci Ai aceluiaºi veac µ Îngeri muþi ºi stângaci Mã învaþã sã tac
181
CUPRINS
Ana Blandiana
Nenþelese poeme Picurând din zãpadã: Ieri era prea devreme, Azi au fost altãdatã.
PÃMÂNT Acest trup Pe care-l rãnesc ªi mângâierile, Cu umeri din care aripile Au renunþat sã mai creascã, Este singura fâºie de pãmânt. Unde îmi pot clãdi O împãrãþie lumeascã. Când te voi pierde, Plãpând univers Mai trecãtor decât frunza, Fraged imperiu de-o orã Pe care-l conduce norocul, Toate armatele mele de îngeri Jucându-se de-a v-aþi ascunsa Îþi vor putea þine locul?
ÎNTREBARE Ce simte lampa pentru flutur, Ce simte luna pentru mare ªi soarele pentru pãmânt, Pãmântul însuºi pentru lunã, 182
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Ce simte vorba pentru gând ªi pentru rugã ochiul mare Miºcându-ºi în albuºul zãrii Privirea care ne-mpreunã? Frunze, ºi crengi, ºi flori, dar nici Un singur animal-rãspuns, Nici o fiinþã vie-n stare Sã spunã limpedele da, µ Prin ceruri tot întâmplãtoare, Dar nestrãine îndeajuns Cãdem cu aripi împletite ªi fãrã a mai întreba.
ILUMINARE Ce mari ºi luminoase Sunt secundele aici, Te orbesc cu umerii ºi frunþile lor µ Cum fac De nu mai îmbãtrânesc ªi nu mor ªi numai rar, Din când în când, Într-o doarã, Câte una se hotãrãºte Sã devinã Odinioarã? Mamã Moarte, ce mari Sunt secundele aici Între gutui ºi furnici, 183
Ana Blandiana
CUPRINS
Între salcâmi ºi albine! Nu gãsesc una Mai miloasã sau mai nãtângã Sã se îndure ªi sã se stingã În mine. DACÃ... ªi dacã, în noaptea din jur, Mi-aº da, cu un gest cunoscut, Foc în piaþa cea mare S-ar trezi cineva din somn De prea multã luminã Sau ar întreba cineva De unde mirosul de fum? O pace fierbinte-ntreruptã Din când în când de asfaltul Crãpând senzual sub puterea Pumnului ierbii. Miroase Un pom înflorit într-o curte ªi-aproape cu pulsul se-aude Fructul în floare crescând. Istorie, Mai slabã ºi mai fãrã rost decât firul Nevãzut de polen Care naºte un rod...
184
La cules ]ngeri
MORFOLOGIE Dor aproape stins de lume, Dor aproape stins de mine, Substantive ºi pronume Ale unei limbi strãine Dintre frazele cãreia, Moi ºi vechi, de catifea, Verbe fermentând ideea Sã visez în limba mea. Singura din limbi pe care O murmur în somn ºi-n gând, Rãscolitã declinare Între leagãn ºi mormânt; Cea pe care o-nþelege Marea ºi-o vorbesc ºi munþii µ Dulce, nenvãþatã lege, Adjective ºi conjuncþii, Interjecþiile fierbinþi, Gândul care vrea sã fie, Dor de-o lume cu pãrinþi ªi cu o copilãrie.
VÃ MULÞUMESC Vã mulþumesc cã mi l-aþi lãsat, Pietre în sufletul cãrora cred, ªi þie, al cãrui sens l-am pãtruns, Îþi sunt recunoscãtoare, prãpãd. 185
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Îþi mulþumesc cã nu mi l-ai luat, Ochi galben din fruntea cerului mort, Lunã vorace a cãrei privire În ceafã ºi-acum o mai port. ªi vouã, cioburi scrâºnind de icoane, Aureolã tãind ºi veºmânt ascuþit, îngeresc, Pentru cã nu mi l-aþi acoperit de tot Smeritã vã mulþumesc. Vã cer iertare cã nu v-am iubit pânã-acum Zidiri, ºi bârne, ºi stâlpi ai aceluiaºi vis, ªi râuri de lavã din burta bolnavã-a pãmântului, Care nu l-aþi ucis. Aþi fi putut sã o faceþi. Sfârºitul Ironic al lumii vã dase-acest drept înmiit. Pleoapele blânde cu gene de raze-ale stelelor Nici n-ar fi clipit.
OGLINZI Cât de greu sã descoperi, Ce uºor sã invenþi, Pentru un rege mort Mii ºi mii de regenþi, Pentru-o singurã lunã, Mii de lacuri întinzi; Îmi e sete de mine ªi beau numai oglinzi. 186
La cules ]ngeri
Mii de vorbe þipate Pentru-un sens care piere; Îmi e sete de somn, Îmi e somn de tãcere. MILà O cucuvea lãtra Pe casa noastrã azi-noapte Ca un cãþel pãrãsit Singur printre simboluri, Jalnic lãtra, Disperatã ea însãºi De ceea ce spune, Hidoasã ºi singurã, Pe casa noastrã O cucuvea. O priveam În lumina speriatã a stelelor ªi nu-nþelegeam Ameninþarea pe care-o rostea, Îmi era numai milã ªi aº fi vrut sã i se împlineascã Urarea Ca sã se poatã ºi ea bucura. ORICE URMà Orice urmã-i o ranã, Nu-ntoarce capul ªi nu zgândãrî cu privirea 187
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Amprentele inflamate Pe care le-ai lãsat pe obiecte ªi plãgile, sângerând cu noroi, Ale paºilor. Orice urmã-i o ranã În carnea albã-a ratãrii, Nu-þi mai lãsa visul Sã se rãsuceascã Avid de suferinþã În trecut. Treci înainte Îmbãlsãmat în uitare, Golit de-amintiri ca un mort De putrezitele lui mãruntaie.
TOTUªI ªi dacã, totuºi, ne vom trezi Cândva din somnul acesta grãbit Vom þine minte cum într-o zi Cu multã zãpadã-am murit? Cum se fãcuse pãmântul de platinã, Orele-n turnuri ºi fulgii în aer sã-ncapã? Gândul mirat încã se clatinã Ca o limbã de clopot sub apã. Prea mult alb ca sã poþi þine ochii deschiºi ªi ce liniºte-n moarte ºi-n lume! Sã fi fost, oare,-anume uciºi ªi zãpada sã fie anume? 188
La cules ]ngeri
CUPRINS
ACASÃ Era un timp când mã simþeam În trupul meu acasã, ªtiam locul fiecãrui lucru µ Fereastra în care rãsare soarele ªi peretele dinspre nord, Nu-mi era niciodatã urât, Îmi gãseam de dimineaþa Pânã seara de lucru, Iar dacã plecam undeva Abia aºteptam sã mã-ntorc. Acum de-atâta ordine mi-e silã ªi de ºtiutulpederost mi-e somn, Nu mai þin minte când am fost adusã În încãperea prea frumoasã pentru mine. Cãutam pe cineva ºi i-am rãmas în loc? Sau poate-a fost o cursã În care-s prinsã încã? Aºtept de mult ºi am uitat pe cine... Oh, mi-e atât de frig în casa asta! Dac-aº pleca acum, ar fi detot.
IN MEMORIAM Cum va fi vântul În stare Sã scuture stelele Toamna; Cum va fi toamna În stare 189
Ana Blandiana
CUPRINS
Sã ofileascã aºtrii În cer; Cum va fi cerul În stare Sã se clatine De trecerea timpului ªi sã cadã în bot; Cum va fi timpul În stare Sã treacã De tot?
CERCUL N-am cum sã mã bucur de cercul Bãnuit în jurul capului meu, Abia dacã noaptea în vis Îmi mai amintesc forma lui minunatã µ De pe vremea când mã jucam Rostogolindu-l prin þãrânã cu-un bãþ, Alergând sã nu-l pierd ªi lovindu-l din nou Ca sã se rostogoleascã Încã o datã. În oglinzi nu se vede, La pipãit nu se simte, Numai ochii uimiþi Ai celorlalþi îmi sunt dovadã µ Încleºtat cu raze în craniu, Mi l-aº rostogoli cu cap cu tot în þãrânã, Dac-aº fi sigurã cã umerii mei ºtiu sã vadã. 190
La cules ]ngeri
ELEUSIS Totul se terminã cu spicul de grâu Arãtat mulþimii pe treptele templului Tãinuitor de orgii. Oh, puteam sã ne rostogolim Pe lespezile reci lovite de trupurile Încã vii, încã vii, Încleºtate de dorinþã ºi urã pe rând, Iubind sau luptând, Aceeaºi zbatere fãrã frâu Care cere mai mult decât sperã, Când cine nu ºtie Cã totul se terminã cu spicul de grâu...
EPITAF Aici sã dormi, În miros de hârtie Scrisã cu greu ªi-abia pe înþeles, Prea firav zeu din templul Numit copilãrie µ Jertfe întregi ªi sferturi de eres. Aici sã dormi, Înmormântat în rime Pe care nu mai poþi Sã le auzi, Sfânt fãrã voie 191
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
ªi în întregime Printre episcopi laºi ªi îngeri cruzi. Aici sã dormi, În pace ºi visând Apoteoza Nu ºtiu câtor Iovi, Trecut prin închisori ªi flãcãri blând Spre-un paradis Din zahãr de cartofi. Aici sã dormi, Mutat a doua oarã, Fie-þi þãrâna literei uºoarã.
PRINTRE VÂRFURI DE PRUN Printre vârfuri de prun împletite de viermi, Peste vii scuturate, Porumbiºti neculese, O jumãtate de lunã ªi liniºtea spartã de-un tren Trec maiestuoase, ridicole, ca douã Detronate de mult, De foarte de mult, Împãrãtese Care mai cred cã sub ochiul lor mare Imperii Tresar 192
La cules ]ngeri
CUPRINS
ªi se-nalþã palate... Singurãtate þesutã din ierburi, ºi foi, ºi ciulini, Sateliþi ºi stele amestecate În acelaºi cer uruitor Rãsturnat peste pãmânt brutal, Aripi însemnate roºu-n vârf Unor îngeri singuri, de metal. Totuºi încã greieri, Totuºi încã frunze, Focuri mari de crengi rupte ºi de fân, Vorbe nerostite, Pãsãri mari de pradã ªi pãmântul aspru ºi stãpân.
PLANETÃ FIERBINTE Planetã fierbinte exploratã de-un greier, Febrã cântãtoare ascuþit, Trupul meu vrãjit de sine însuºi Se ascultã fericit. Prizonier cu lanþuri moi ºi foºnitoare ªi purtând cãtuºe încã vii de fân, Dulce-nvins de ierburi ºi pe jumãtate Îngropat în cântul marelui stãpân µ Cel supus ºi aspru, fermentând miresme, Inventând alcooluri, viermi ºi buruieni, Gata sã primeascã trupul meu subþire Ca pe un ºtiut de mult refren. 193
Ana Blandiana
Câtã frumuseþe sfântã risipitã Ca sã-ascundã lumii durerosul creier Reîntors în þãrnã mândru de-a fi fost Hãituit de-un greier...
RESPIR, RESPIR Respir, respir, Cum stau cu ochii-nchiºi, Simt stelele-ascuþite prin pleoape Scriindu-mi pe retinã semne moi Ca peºtii morþi pe luciul unei ape. Se-ntâmplã ca în vis µ respir, respir, Bolta de sticlã groasã dã sã crape Când sângele luceferilor îngheþat Se umflã-n ea ºi nu îl mai încape; ªi-atunci lumina scârþâie prelung, Ca un pietriº sub botul unei sape, ªi paºii tãi îndepãrtându-se rãsunã Cu dangãt surd de clopote sub ape Înaintând atât de transparente Cã nu se vãd µ aproape, mai aproape; Se-ntâmplã ca în vis, µ respir, respir Cleºtarul care vine sã mã-ngroape.
VOCALÃ Aºa cum cel în care bisturiul pãtrunde Nu-ºi cântã durerea, Aºa cum cel înjunghiat pe la spate 194
CUPRINS
La cules ]ngeri
Nu are timp sã-ºi versifice Revolta ºi moartea ªi nu reuºeºte sã scoatã Decât un A înfundat, Superior în concentrare Poemelor lumii rãmase în viaþã, Aº putea pur ºi simplu Sã strig o lungã, nestinsã vocalã, Pentru cã nu ºtiu Ce poem A reuºit sã strãbatã În mãruntaiele suferinþei Mai adânc decât litera A.
CÂT Aª FI VRUT Cât aº fi vrut sã fie Totul perfect ca o plantã Pe care doar toamna târzie Are puterea s-o stingã ªi peste care ninsoarea Are norocul sã ningã Viaþa cealaltã. Cât aº fi vrut Sã nu semãnãm nimãnui, Frumoºi ºi curaþi Sã nu ºtim lupta niciodatã, Sã trecem prin lume Strãini de minciunã, De durere miraþi, 195
CUPRINS
Ana Blandiana
Fericiþi de-a ajunge-mpreunã În viaþa cealaltã. Cât aº fi vrut Sã fim egali totdeauna, Tineri mereu alunecând pe o pantã La capãtul cãreia umed, adânc Rãsfrânge-se luna În viaþa cealaltã. Cât aº fi vrut. N-am pierdut Decât o clipã înaltã, Destulã urii sã ne împroaºte Cu moarte, Sã ne rostogoleascã tot mai departe Deolaltã, Singuri ºi-atât de bãtrâni Cã nu ne-am putea recunoaºte, Chiar de ne-am mai întâlni În viaþa cealaltã.
PÂNZA Rãstignitã pe-o pânzã de pãianjen Cãreia îi admir murind þesãtura, Nu-ncerc sã scap de ceea ce mi-e scris Cu propria mea mânã. Ca ºi ura Poemul a þesut nãvoade-n jur Sã prindã-n ele semne ºi cuvinte. Învinsã astfel: un cuvânt eu însãmi, Al cãrui sens nu mi-l aduc aminte. 196
CUPRINS
La cules ]ngeri
REFLEX Vãzduhul e un ocean Tulbure uneori, Altãdatã curat, Dar niciodatã destul de transparent Pentru ca fiinþele Care trãiesc acolo sus Pe plajele lui Sã ne poatã zãri Prinºi în mâlul adâncurilor ªi sã plonjeze, Þinându-ºi respiraþia Pânã la noi, Dar, vãzându-ne, Nu ºi-ar închipui Cã se rãsfrâng Ele însele în noroi?
ÎN LOCUL În locul viitoarelor mãri Legãnate senzual de furtuni ªi umflate de lunã, Ascunzând în adâncuri de-a valma, Splendori ºi dezastre, Eu am ales Punând în balanþã Aceastã picãturã de rouã În echilibru nesigur pe-o frunzã, Unde încape soarele întreg 197
CUPRINS
Ana Blandiana
În lupa scurtã a privirii noastre. Eu singurã am ales, Fericitã ºi fãrã speranþã. ALA-BALA Doamnã toamnã, iartã-mã cã te întreb, Cum þi se par prunele putrezite în ierbi? Doamnã þãrânã, ai putea sã-mi rãspunzi Ce gust au sâmburii umezi, rotunzi? Doamnã vreme, poate sunt prea curioasã, Îþi place obrazul meu prins în plasã? Doamnã moarte, tare-aº vrea sã îmi spui Ce simþi înghiþind cuvinte amãrui? Doamnã veºnicie, doar o întrebare, Sufletul meu cum þi se pare?
SEMNUL Cu blana lor de pãduri Miºcatã de-un tremur nervos Colinele încã aºteaptã Un semn de sus sau de jos; Cu ochii lor caºti Miraþi de o presimþire 198
CUPRINS
La cules ]ngeri
Cãprioarele tot mai pândesc Semnalul subþire; ªi orbi lilieci, ªi pãsãri în zbor, Stau gata la semnul Hotãrâtor. Rãbdare, pãduri, Pãsãri oarbe, rãbdare, Mai rãmâneþi la pândã, Caste cãprioare. Nu pot sã plec, N-am înþeles Rostul întreg Al acestui eres Sortit sã-l încheie un semn Fãcut fãrã voie de mine: Mai daþi-mi o varã, pãduri, Fiþi blânde, coline.
SUNT DIMINEÞI Sunt dimineþi în care Zeii seminþelor mã recunosc, Mã privesc cu uimire ªi-mi spun „Parcã te-am mai vãzut undeva“, Eu am aceeaºi impresie 199
CUPRINS
Ana Blandiana
Dar nu-mi amintesc unde ªi ca sã nu-i dezamãgesc Le zâmbesc ªi le fac semn cã da. „Azi primãvarã În palatul acela de sub pãmânt În întunericul gingaº Nu erai dumneata? Se auzeau paºi din când în când Desluºit...“ Iar eu, fãrã sã-mi fi amintit, Murmuram µ da, da. Da, eu trebuie sã fi fost, ªi eu vã cunosc, Zei mititei Risipiþi în þãrânã ºi rouã, Chiar dacã minte nu þin, ªi eu simt cã vin Dintr-o lume În care mã închinam vouã. O lume în care Avusesem un rost ªi cãreia o sã-i cer cândva Adãpost.
200
La cules ]ngeri
PORTRET CU CIREªE LA URECHI Mi se mai coc Lângã urechi Astãzi perechi Mâine deloc Cireºe dulci Copilãreºti Tu încã eºti Ca ºi atunci Uºor din umeri Când te-ndoi Foi de trifoi Tu încã numeri Tu încã-mi pui Ca alteori Cununi de flori Pe sub gutui ªi pe sub pruni Pe sub caiºi Cu ochii-nchiºi Tu încã-aduni Luni ºi cu marþi ªi joi cu vineri De anii tineri Sã mã desparþi 201
CUPRINS
Ana Blandiana
Cireºe port Cercei de-o oarã Ce-mi înconjoarã Obrazul mort ªi cât de straniu Cununi de flori Maci ºi bujori Îmi stau pe craniu.
202
REVISTA „AMFITEATRU“ ( 1 9 8 4)
Ana Blandiana
CUPRINS
EU CRED Eu cred cã suntem un popor vegetal, De unde altfel liniºtea În care aºteptãm desfrunzirea? De unde curajul De-a ne da drumul pe toboganul somnului Pânã aproape de moarte, Cu siguranþa Cã vom mai fi în stare sã ne naºtem Din nou? Eu cred cã suntem un popor vegetal – Cine-a vãzut vreodatã Un copac revoltându-se?
CRUCIADA COPIILOR Un întreg popor Nenãscut încã Dar condamnat la naºtere, Foetus lângã foetus, Un întreg popor Care n-aude, nu vede, nu înþelege, Dar înainteazã Prin trupuri zvârcolite de femei, Prin sânge de mame Neîntrebate. 204
La cules ]ngeri
DELIMITÃRI Noi, plantele, Nu suntem ferite Nici de boalã, Nici de nebunie (N-aþi vãzut niciodatã O plantã Înnebunitã, Încercând sã intre Cu mugurii în pãmânt?), Nici de foame, Nici de fricã (N-aþi vãzut niciodatã O tulpinã galbenã Încolãcindu-se printre gratii?). Singurul lucru De care suntem ferite (Sau poate private) E fuga.
TOTUL Frunze, cuvinte, lacrimi, cutii de chibrituri, pisici, tramvaie câteodatã, cozi la fãinã, gãrgãriþe, sticle goale, discursuri, imagini lungite de televizor, gândaci de Colorado, benzinã, steguleþe, portrete cunoscute, Cupa Campionilor Europeni, 205
CUPRINS
Ana Blandiana
maºini cu butelii, mere refuzate la export, ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe, întâmpinãri la aeroport, cico, batoane, Salam Bucureºti, iaurt dietetic, þigãnci cu kenturi, ouã de Crevedia, zvonuri, serialul de sâmbãtã seara, cafea cu înlocuitori, lupta popoarelor pentru pace, coruri, producþia la hectar, Gerovital, aniversãri, compot bulgãresc, adunarea oamenilor muncii, vin de regiune superior, adidaºi, bancuri, bãieþii de pe Calea Victoriei, peºte oceanic, Cântarea României, totul
206
STEA DE PRADÃ (1985)
Ana Blandiana
FUNINGINE La ce te gândeºti când vezi Un arhanghel murdar de funingine? La poluarea stratosferei, desigur. ªi la mai ce? La obiceiul îngerilor De-a se vârî peste tot. ªi la mai ce? La sobele care primãvara Încep sã fumege ºi sã se înfunde. ªi la mai ce? Oh, dacã mã gândesc bine, Un arhanghel murdar de funingine Poate fi ºi un arhanghel care ªi-a dat foc Uitând cã nu poate sã ardã... ALB Cãzând de sus, acoperind, Ca o-ncercare eºuatã De a lua totul de la capãt, Dacã astfel putuse fi cândva începutul, Curat, cu germinaþia opritã, amânatã. Cãzând de sus, acoperind, Disperatã secreþie 208
CUPRINS
La cules ]ngeri
A trupului cosmic În tentativa de a se uita, De a se elibera De propria sa imagine Devenitã insuportabilã.
DEFINIÞIE Sã fii frunzã ªi obligatã Sã te porþi Asemenea tuturor frunzelor, Deºi înþelegi ªi chiar poþi Cu totul ºi cu totul Altceva: Fapt din care µ Uluitor µ Sã nu tragi concluzia Cã eºti altfel decât frunzele, Ci cã ele, frunzele, Sunt altfel decât ele însele. Iatã o definiþie.
GEMENI Gemeni în uterul spaimei, Locuitori ai aceleiaºi celule, Orbi ºi muþi În bezna sonorizatã sãlbatec 209
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Numai de pulsul hrãnitor, Smulgându-ne din nevertebrate, Din peºti ºi din pãsãri, din fiare, Ca sã ne poatã naºte Dupã chipul ºi asemãnarea Ei. Fãrã drept de apel Condamnaþi la naºtere, Singuri ºi neputincioºi în faþa Creºterii noastre-nvelite În trupul ei crescãtor Ca-ntr-un mormânt ce dospeºte viaþa viitoare. Noi doi, Gemeni în uterul spaimei.
TU TRECI Tu treci prin ceaþã ªi eu ºtiu cã treci, ªi e destul ca norii Sã nu-mi mai parã reci Sicrie fãrã saþiu Umflându-se sã-ncapã Întreaga omenire În pulberea de apã, Inconsistent ºi acru Dospindu-se-n vãzduh. Tu treci prin ceaþã: Clar ºi-nalt, un duh Ordonator de sensuri, Scoþând din moarte lumi 210
La cules ]ngeri
CUPRINS
Ce tremurã uimite Pe când uºor le-ndrumi Þinându-le de umeri Sã nu le fie fricã: Tu treci prin ceaþã ªi-ochiul tãu despicã Logice pârtii-n Haosul de veci; Tu treci, iubire, ªi eu ºtiu cã treci... ICOANÃ Femeia cu pruncul în braþe, Serioºi amândoi ºi bãtrâni Privind spre un colþ al tabloului: Cu naivitate ºi tristã luminã femeia, Cu înþelegere mai presus de a ei ªi mai tragicã, fiul. Împotriva voinþei lor Uniþi prin verbul a naºte, Cel iradiind suferinþã Prin toate sensurile vãrsate din dicþionar, Stau îmbrãþiºaþi, lipsiþi de apãrare ºi singuri, Salvaþi doar prin iubirea Care i-a legat Fãrã sã-i întrebe ªi µ cine ºtie? µ Poate chiar fericiþi, solidari În spaima egalã Care-i face sã priveascã Spre un colþ al tabloului. 211
Ana Blandiana
CUPRINS
PE CER Treceau clipe mari zdrenþuite pe cer, Miºcând pe zãpadã umbre-abia colorate, Le priveam cum rãsar, cum vâslesc ºi cum pier În lumina din care izvorâserã toate. Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau Înmulþindu-ºi himera în omãtul complice, Ca ºi cum s-ar scuza cã-s prea gingaºe sau Ca ºi cum, uluite, ar cerca sã explice Veºniciei fiorul împãcat ºi intens Al fãpturii lor lungi, de nor auster. Cãci, scãpate istoriei ºi curate de sens, Treceau clipe mari zdrenþuite pe cer.
CEL VIU E chiar atât de greu sã ghiciþi? Dupã numãrul de frunze cãzute Nu vã daþi seama? Nici dupã foºnetul de ziar Al norilor? Nici dupã aceste pietre Gata sã mã urmeze prin vãzduh Vâjâind? Nu bãnuiþi dupã ochii mei Semãnând atât de tare cu Ochiul, Dupã mâinile mele atât de asemenea Mâinii supreme, Dupã rãnile mele zugrãvite 212
La cules ]ngeri
De atâtea milioane de ori? Nici dupã excitaþia Arborilor-femele Gata la trecerea mea Sã lepede crucile înainte de vreme? Iertaþi-mã, uit mereu Cã e totul prestabilit. ªi totuºi, un ultim cuvânt: „Nici dupã cele ce spun Nu ºtiþi cine sânt?“ CÂNTEC DE LEAGÃN Închide ochii, dormi ºi tu, Lasã-þi pleoapele sã cadã Ca un cuþit de ghilotinã Pe gâtul lumii din afarã, Închide ochii, spune nu, Nu e nimic de înþeles în Eresul care începu. Înalt ca într-un turn de veghe Sfãrâmã punþile ºi du Þãrânei ultima din arme: Închide ochii, dormi ºi tu, Întreg poporul clipei doarme. LA CELÃLALT CAPÃT Totul neterminat. Sau numai mi se pare? Frunza aceasta n-ar fi trebuit Sã mai continue cumva? 213
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Sau fluturelui Sã i se isprãveascã într-un fel Desenul de pe aripi? Dar liniile mele din palmã, Evident, numai schiþe ale unui Tablou abia început? Totul neterminat ªi aºteptându-ºi emoþionat Întregirea Care nu se poate distinge În orbitoarea luminã De la celãlalt capãt.
SOARE AL INSOMNIEI Soare al insomniei, Alb metal topit, Insuportabil retinei, Strãbãtând prin pleoapã, Nesomn orbitor, Privire fãrã nici o speranþã de umbrã Þinându-mã suspendatã Sus, deasupra tuturor simþurilor, Deasupra întunericului dulce, Promiscuu, de iad, În cea mai nemiloasã ºi indecentã Luminã Din care nu-mi doresc decât Sã cad, sã cad...
214
La cules ]ngeri
CUPRINS
TÂRZIU E prea târziu: Celula însãºi se destramã, Nu mai recunosc nici un pact µ Apusul de soare e rânced ªi rãsãritul trucat. O stea de pradã pândeºte Clipa lucirii supreme Pe cerul acid ca un scâncet Care dizolvã blesteme; Dar raza se face prãfoasã ªi vântul o spulberã scurt, Grãmezi de nisip luminos Se troienesc prin unghere. E prea târziu: Seninul, de este, e doar furt, Când norii etaleazã Cereºtile viscere Cu o neruºinare exorcizând iubiri. Indiferentã sieºi, celula se destramã, Lumina se usucã de propria ei putere Asupra universului pustiu, Când þipãtul e moarte, Tãcerea e infamã ªi bezna are rãdãcini subþiri În prea târziu.
215
Ana Blandiana
CUPRINS
INFLAÞIE DE PÃSÃRI Cuib în care-ºi aºteaptã ouãle Pãsãri adesea strãine, Având cel mult dreptul Sã alegi pasãrea, Nu ºi destinul de cuib, În analele tale Nu s-a înscris De la facerea lumii Nici o revoltã Împotriva acestui univers Tot mai Sortit falimentului Din cauza Inflaþiei de pãsãri.
ÎNLÃUNTRU O fugã neopritã decât rar Între douã aniversãri, Cât sã-þi tragi rãsuflarea Ca sã poþi fugi din nou, O fugã în somn, în tãcere, În cãrþi, în alcool, N-are importanþã unde, În urã, în dragoste, Tot ce conteazã este sã fie Cât mai completã; O fugã în tine însuþi cât mai adânc, De afarã, din calendar, 216
La cules ]ngeri
CUPRINS
Sã nu se mai vadã Decât cel mult o spinare acoperitã de muºchi Sau, când bate vântul, Douã palme miºcându-se, Lovindu-se fãrã convingere între ele; O fugã fãrã oprire, Mereu înlãuntru, Mereu mai adânc, mai fetid, ªi totul ºtiut de milenii, Frumoasele milenii de altãdatã Când fugeam în pãduri... Acum, numai în propriile noastre mãruntaie.
25 MARTIE 1942 Durerea aceea, Bãtrânã de mult, Începutã la 5 dimineaþa, Ale cãrei rãcnete neomeneºti Le ascult ªi le rãscumpãr Cu viaþa; Durerea, în vidul cãreia Toate literele mele, Ca sã îl umple, se-aruncã, Dar, mai realã decât istoria Literaturilor lumii, femeia Se zbate urlând Sub cea mai totalã poruncã A universului Expulzat înainte 217
Ana Blandiana
CUPRINS
De contracþii ºi hohote Nemaiînnãbuºite de plâns; Durerea aceea Cuminte, Schimbatã pe mine Spre prânz...
DACÃ Dacã aº fi fost fãcutã Sã mã plimb printre frunze de mentã Pe margini subþiri de pâraie Curgând peste ierburi Cu mirosuri strãvechi; Dacã nu mi-ar fi fost Zidit între tâmple Clopotul a cãrui bãtaie Sparge pereþii de os ºi inventã Spaime legate-ntre ele prin rime perechi; Dacã nu mi s-ar da mereu ªi mereu aceeaºi dovadã dementã Cã stelele curg ºi munþii se-nmoaie Sub marea poruncã Rostogolitã ameninþãtor în urechi...
218
La cules ]ngeri
CURAJUL Mã uit la mâinile mele: Rãmurele pe care N-au clipit niciodatã Pleoape de frunze; Vârfuri de aripi pe care Penele n-au îndrãznit Niciodatã sã creascã; ªi nici mãcar gheare N-au fost în stare, la capete, Sã dea colþ ca niºte Gingaºi muguri de fiarã. Mã uit la mâinile mele Ca la niºte litere Care nu au curajul Sã formeze singure Un cuvânt.
NEC PLUS ULTRA Mi s-a spus sã te caut ªi eu însãmi nu voiam decât cãutarea. Nici mãcar nu mã gândisem Ce m-aº face cu tine Dacã te-aº gãsi. Te-aº pune în pãmânt ca pe o sãmânþã? Te-aº hrãni ca pe-un animal domestic Socotindu-þi foloasele blãnii ºi cãrnii, Lânii ºi laptelui? Sau, dimpotrivã, m-aº lãsa eu devoratã 219
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Ca de o fiarã? Sau ca printr-o pãdure M-aº rãtãci cu spaimã prin tine? Sau ca într-o prãpastie M-aº lãsa sã cad nebãnuind adâncimea? Sau ca într-o mare M-aº înmormânta în peºti? Mi s-a spus sã te caut, Nu sã te gãsesc.
CHIHLIMBAR Atâta luminã în aer, Atâta miere în cer, Încât vãzduhul întreg pare Un bulgãre de chihlimbar În care Zei fosilizaþi ªi proiecte neterminate de îngeri Se întrevãd Uimitor de exact ªi aproape se miºcã.
GREUTATEA OMÃTULUI Arborii s-au frânt sub greutatea omãtului. Cine-ar fi crezut? Pãreau atât de fericiþi, Îmbrãcaþi în nori eleganþi Croiþi pe mãsurã, 220
La cules ]ngeri
Încât nimeni nu s-a gândit Sã inventeze Un aparat de cântãrire a norilor!
UNIRE Unire de care mã mir ºi acum, Cum mã mir primãvara de frunze: Tot ce e firesc e miracol. „S-a întâmplat“ Ce imn mai complet Decât aceste douã cuvinte? Înaintau prin zãpadã pãstorii, Coborând de pe munþi Cu turmele lor de umbre mirate.
ORGA DE GHEAÞÃ Se aude ceva, Nu-i aºa? E muzica Orgii de gheaþã Care-mi atârnã de streaºinã. Nu reuºesc sã disting Nici un sunet, Dar ºtiu, Sunt convinsã, Cã nu se poate Sã nu se audã nimic, Iar acest instrument 221
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Perfect ªi atât de repede pieritor Sã fi fost inventat Numai Pentru cine ºtie ce Nevãzut, îndepãrtat, Indiferent Ascultãtor.
DEZGHIOCARE Totul se micºoreazã Într-un fel mãsluit: Secundele intrã unele într-altele Ca pãpuºile. Îmbrãcatã fiecare în trupul urmãtoarei ªi goalã pe dinlãuntru, Pentru a putea cuprinde la rândul ei Alta. O dezghiocare din ce în ce mai rapidã, Hoaspe ºi coji risipite în grabã, Pleavã-a grãuntelui inexistent...
CÂT DE UªOR Dacã zeii ar fi plante, Cum însuºi Platon înclinã sã admitã, Cât de uºor ne-ar fi Sã-i cultivãm, Sã le satisfacem minimele nevoi 222
La cules ]ngeri
(Puþinã apã, puþin bãlegar), Cerându-le în schimb Florile, frunzele, rãdãcinile, fructele, ªi chiar ºi secretul, vegetal, Al învierii din morþi...
CER SAU PÃMÂNT Cer coborât pe pãmânt Material, consistent, Linguºitor puþin, Încercând sã semene þãrânei ªi aproape reuºind; Cer în care, Dacã aº fora spre înalt, Aº gãsi sfinþi ºi zei Îngropaþi strict ierarhic, Asemenea scheletelor Cronologic depuse În straturile arheologilor, Dar nici o pasãre vie În stare sã vâsleascã Prin pasta groasã Unde Eu încã mã miºc, Greu, cu gesturi bãtrâne, Uitate la jumãtate, Fãrã sã ºtiu dacã substanþa Din care abia mai respir E cer sau pãmânt. 223
CUPRINS
Ana Blandiana
SCHIMB Ca douã mari oglinzi În care crezi cã vezi ªi numai tot pe tine Te regãseºti rãsfrânt, Unul pe lângã altul Alunecãm, dând totul ªi reprimind mereu Ce-am dat ºi pânã când.
DESCÂNTEC Fã-te frunzã, îi spun ochiului meu Oricum clipitor, ªi el mã ascultã, dar uitã Sã nu-ºi ia privirea ªi din adâncul pãdurilor Îl aud strigând rãzbunãtor Vãd vãd vãd vãd. Oh, atunci n-ai decât sã te faci Ochi din nou, îi spun ameþitã, ªi el mã ascultã Dar uitã sã nu mai fie verde. Fã-te peºte, îi spun ochiului meu Umed oricum ºi lunecãtor, ªi el mã ascultã, dar uitã Sã nu-ºi ia privirea ªi din adâncul mãrilor Îl aud strigând rãzbunãtor 224
CUPRINS
La cules ]ngeri
Vãd vãd vãd vãd. Oh, atunci n-ai decât sã te faci Ochi din nou, îi spun obositã ªi el mã ascultã, dar uitã Sã nu-ºi ia ºi marea. Fã-te stea, îi spun ochiului meu Oricum strãlucitor, ªi el mã ascultã, dar uitã Sã nu-ºi ia privirea ªi din adâncul cerurilor Îl aud strigând rãzbunãtor Vãd vãd vãd vãd. Oh, atunci n-ai decât sã te faci Ochi din nou, îi spun înspãimântatã ªi el mã ascultã, dar uitã Sã nu-ºi ia ºi zeul.
ÞIPÃTUL O virgulã, câteva pietricele, Puþinã zãpadã, Un fir subþire de soare, Mai multe case ºi crengi µ Ce recuzitã modestã Pentru declanºarea þipãtului! Þipãtul Încercând sã se-agaþe cu unghiile ªi lunecând mereu înapoi Pe pereþii de sticlã, Încercând sã urce 225
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Rupt în bucãþi Clãdite una peste alta, Echilibru nesigur, Pânã la dinþii Încleºtaþi cu sãlbãticie În tãcerea fãrã sfârºit.
CU FAÞA SPRE MUNÞI Dacã aº înceta sã aud, Lumea mi s-ar pãrea deodatã ridicolã Ca o emisiune cãreia i s-a luat sunetul La televizor? Un Dumnezeu surd Peste care apele se fac de lânã ºi cad, Iar norii se ciocnesc fãrã tunet Ca niºte ghemotoace de hârtie În coºul de gunoaie al cerului Ar da semnalul încetãrii de sens Acestui univers ce nu existã Decât prin scrâºnetul produs. Iar palmele lui mari, Care-i amplificã uneori Pavilionul urechii, Mi s-ar pune pe umeri Întorcându-mã încet Cu faþa spre munþi.
226
La cules ]ngeri
CUPRINS
DESTUL O frunzã cu cinci degete, O stea cu cinci degete, ªi mâna mea Cãreia nu-i e destul Sã se lase bãtutã de vânt, Sã stãpâneascã în noapte.
ÎNTREBÃRI De ce nu se-amestecã totul? De ce nu se-acoperã Pielea lucioasã a pãmântului cu blanã? De ce nu rãsare iarba verde ºi fragedã Pe spinarea fierbinte a fiarelor din pãduri? De ce nu le cresc pomilor aripi ªi pãsãrilor rãdãcini? De ce nu ciripesc pietricelele fericite De pe marginea râului? Eu de ce nu învãþ sã urãsc? Eu de ce? µ O, Doamne, ce copil obositor, Ofteazã îngerul. TRUP Doar aureolã În jurul cuvântului µ O aureolã palpabilã, desigur, ªi chiar voluptuoasã, 227
Ana Blandiana
CUPRINS
Dar nu mai puþin inconsistentã, Nu mai puþin trecãtoare; O aureolã care poate fi biciuitã, Flãmânzitã, siluitã, ucisã Sau care poate muri pur ºi simplu Stingându-se de la sine Dupã ce ºi-a fãcut datoria, Dupã ce a luminat ca un semn, Ca o flacãrã deasupra comorii.
TATÃL Nu eu hotãrãsc. Atomii se fac nisip, Nisipul formeazã pietricele, Pietricelele se transformã în litere, Literele încolþesc, dau muguri, Rodesc cuvinte, Cuvintele se fac animale, se împerecheazã ªi nasc. Nu eu hotãrãsc. Niciodatã Când vãd o vorbã gravidã, Nu ºtiu cine e tatãl.
STEA ADUSÃ DE VÂNT De la început ai fost adusã de vânt Ca o sãmânþã. Am ºi glumit: „Cine-a mai vãzut 228
La cules ]ngeri
CUPRINS
Stea adusã de vânt?“ Dar mai târziu, Când mi te-ai aºezat pe frunte ªi-ai început sã-ncolþeºti Am înþeles cã eºti o sãmânþã. Lacomã, înfiptã sãlbatec în creier, Cu raze aspre închipuind rãdãcini, Eºti o sãmânþã. Ce pãcat Cã planta pe care, Luminã din luminã, o naºti Nu se poate vedea Decât dupã ce Mã voi fi întunecat.
REMEMBER Toþi µ oraºul, þara, planeta µ Dormeau. La urma urmei, Ce altceva ar fi putut face, Mã întrebam ªi-i priveam înduioºatã cum dorm: Unii cu eleganþã ºi graþie, Alþii grosolani, lãbãrþaþi peste ceilalþi, Alþii zvârcolindu-se, munciþi de coºmaruri, De remuºcarea cã dorm, Alþii, dimpotrivã, fericiþi Cã au reuºit, în sfârºit, Cu neuroleptice, cu exerciþii yoga, S-adoarmã. 229
Ana Blandiana
CUPRINS
O mare de trupuri inerte µ Acoperind pânã în zare Strãzile, vãile, munþii µ Pe valurile cãreia oricine (Cu singura condiþie sã fie treaz Sau cel puþin somnambul) Ar putea înainta (Dar spre ce?), O mare fãrã þãrmuri, inertã, Aproape moartã. Aproape moartã? ªi deodatã m-a cuprins o spaimã nebunã Cã nu vor mai fi în stare sã se trezeascã În zori, Cã vor uita pânã atunci gesturile trezirii, Cã vor uita chiar ºi somnul, Aceastã ultimã dovadã a fiinþei. ªi am început sã le strig µ Vã implor, vã conjur Nu uitaþi cã dormiþi, Aduceþi-vã aminte Cã sunteþi în viaþã...
ÎMBLÂNZITORUL CÂNTEC Blândã visare a palmei lunecând Pe mãtasea electricã a unei blãni Sau zvâcnet al micului trup Sub cutremurul trilurilor ªi chiar ochiul meu cufundându-se Ca într-o apã mai caldã 230
La cules ]ngeri
În ochiul lor plutitor Printre frunze µ Ce grosolanã eroare sã crezi Cã îmblânzitorul cântec A putut fi topit de Orfeu Din cuvinte...
UN ANIMAL ORBITOR Lumina este ºi ea carne, Dacã o smulgi se rupe ªi sângerã µ N-aþi vãzut niciodatã O halcã de luminã Aruncatã la marginea cerului ªi începând sã putrezeascã? Sau n-aþi simþit niciodatã Mirosul de sânge Al câte unui pârâiaº prelins încet Dintr-o razã, Gata sã se poticneascã De la o piatrã la alta, ªi nu v-aþi gândit atunci La zeiasca durere Consumatã acolo În inima lumilor, Unde un animal orbitor ªi în eternitate rãnit Ne þine pe toþi În viaþã? 231
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
41 Numãr penele verzi Din aripa bradului. Dacã îmi vor ieºi Mai puþine de 41 El va avea dreptul sã zboare. Îmi ies chiar 41. Da, e mai complicat, Dar oricum de mine depinde Sã-i acord dreptul în continuare. µ Zbori, îi spun. µ Eºti o proastã, îmi rãspunde bradul. µ Nu, sunt o luptãtoare pentru drepturile bradului, Zbori! µ O, murmurã el, se vede Cã n-ai încercat niciodatã Sã-þi încleºtezi rãdãcinile-n nori. µ Nu. De altfel, am greºit numãrãtoarea: Îþi creºte ºi urmãtoarea.
AX Înãlþat între bine ºi rãu, Ascunzând la un capãt zeul, La celãlalt antizeul, Sã fie numai o falicã rãzvrãtire A celui de-al doilea Împotriva celui dintâi? Sau este o punte La mijlocul cãreia, în echilibru nesigur, Deasupra prãpastiei am fost aºezaþi, 232
La cules ]ngeri
CUPRINS
Între prima ºi ultima clipã a lumii ªi depinde numai de noi sã schimbãm ceva, Târându-ne un milimetru într-o parte sau alta, În raportul nebunesc al puterii? Sprijinit puternic la un capãt ºi la altul, El este axul Pe care nori învolburaþi de nesiguranþã ªi straturi mereu mai adânc sãpate de þãrnã Îl rotesc în jurul lui însuºi Ca niºte aripi neînstare sã-l smulgã În zbor. COMPROMIS Împãcarea dintre întuneric ºi luminã Nu e umbra, Cum nu e mlaºtina Împãcarea dintre mare ºi pãmânt. Întinde mâna în somn ªi nu respira pânã-mi atingi Vârful suspendat spre tine al degetelor µ Pe deasupra stinghiei Mai pot face punþi Numai braþele noastre Visând. URME Pãºesc în urme mai mari Decât ale mele ºi rare, Îngheþate-n zãpada Duioasã ºi moale cândva. 233
Ana Blandiana
CUPRINS
Merg în aceeaºi direcþie Cu necunoscutul, dar fãrã Sã bãnuiesc spre ce se-ndrepta; Mã cãznesc sã-l urmez ªi e ca un spasm lubric Repetata-ncleºtare În întrebare ºi nea.
OCHIUL MEU Ochiul meu este Un animal Care a încetat de mult Sã fie omnivor. La început Se mulþumea cu puþin: Câteva crengi, câteva frunze, O floare, un fir. Apoi a trecut la esenþe ªi numai boabele, grãunþele, seminþele Îi mai stârneau interesul ªi pofta de sens. Iar acum refuzã pur ºi simplu Sã mai înghitã ceva, κi încleºteazã genele ca pe niºte dinþi Înfricoºaþi de ei înºiºi ªi nu mai acceptã nimic, Strigând cã are tot ce-i trebuie înlãuntru. Cantitãþi enorme de merinde Pe care le devorã cu lãcomie, 234
La cules ]ngeri
CUPRINS
Dovadã lacrimile care picurã din când în când De sub pleoapele închise Ca o salivã scãpând indecent ºi senil...
HOHOTUL În fiecare hohot Un zeu se dezvãluie Umflându-ºi faldurile Hainei lui largi prin vãzduh. Sunt atâtea feluri de zei Pe pãmânt Încât nu vom prididi niciodatã Sã plângem sau sã râdem destul Pentru a-i scoate din ascunzãtori. De râs sau de plâns, Nici nu conteazã: Important este hohotul.
LA CULES ÎNGERI ...Din când în când Un pocnet înfundat Ca la cãderea Unui fruct în iarbã. Cum trece timpul! S-au copt ºi-au început sã cadã Îngerii: S-a fãcut toamnã ºi-n cer... 235
Ana Blandiana
CUPRINS
CLOPOTUL PE CARE-L AUD Clopotul pe care-l aud Bate atât de departe, Încât nu pot sã spun Dacã prin pãmânt, sau prin cer, sau prin apã Strãbate Glasul lui, ca un animal Obosit de moarte, Mai târându-se un Metru pânã-n bârlogul-mormânt În stare sã-l tãinuie ºi sã-l încapã, În înspãimântata ascunzãtoare Ce sânt, În care moare De fiecare datã Înainte de-a spune Unde e clopotul, Al cui ºi de ce Începuse sã batã... ÞÃRM Somnul pulseazã ca un ocean ªi ritmic loveºte în þãrmul viu Ce încã mai sunt, ºi mã surpã, ºi scriu Cu spinii pleoapei plecate viclean; Mai smulg o silabã din ape, pãmânt Moale de somn, lângã una mai veche, Oceanu-mi scandeazã chemãri în ureche ªi ritmic loveºte în þãrmul ce sânt; 236
La cules ]ngeri
CUPRINS
Mã surp cu o literã, cu o vorbã, cu-un an, Din dulci calendare mã nãrui ºi-adorm, Pe când, morfolindu-ºi poemul diform, Somnul pulseazã ca un ocean.
LITERE Aceastã spaimã a curgerii Dinspre A, Niciodatã spre A, Aceastã spaimã De-a trece Prin toate literele Pe care le ºtii dinainte De la ceilalþi Care le-au strãbãtut Cum le-a fost norocul, Pânã la Q, pânã la T, Cei mai fericiþi pânã la Z, Dar neîntorºi niciodatã Nici unul, Nici unul în stare Sã sarã înapoi Peste A, Nici unul care sã bãnuiascã mãcar Ce este înainte Sau dupã sfârºitul alfabetului: Tot litere? Tot litere? Tot litere? 237
Ana Blandiana
CETINA Spectre de brazi mai vânturã stindarde De ceaþã, proorocind sfârºituri noi, Dar cine are forþa în casandre De cetini, chiar, sã creadã, dintre noi? Pe-acelaºi loc, dar mãturând cu pãrul Mult cãlãtoare zãri de cãpãtâi, Topindu-ºi în rãºinã adevãrul, Cel necrezut în scrâºnet, mai întâi, Nu pot sã plece, nici mãcar nãluci. În jurul lor ºi cerul ºi apa emigreazã Vântul întreabã-ntruna „Nu te duci?“ Cetina plânge-n hohot „Sunt acasã“.
DANS Trãdeazã litera Tãcerea minte Semnul e-ambiguu Þipãtul fals ªoapta nesigurã Ochiul duplice Îmbrãþiºarea Numai un dans. Mesaje infirme Cifruri pierdute De-a lungul de-a latul 238
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Pe înalt sau pe cant Cerul albastru E doar adâncimea Stratului gros De neant.
BALANÞA CU UN SINGUR TALGER Sunt vinovatã numai pentru ceea ce n-am fãcut. Pãduri tropicale crescute printre coloanele Unor temple în care nu m-am închinat, Oceane de frunze În care nu m-am lãsat îngropatã, Duºmani pe care nu i-am urât, Sãbii pe care am refuzat sã le mânui, Cuvinte pe care n-am învãþat sã le þip, Trupuri pe care nu le-am iubit, Fiare pe care nu le-am ucis, Fluvii în care nu m-am înecat, Rãsãrituri pe care n-am apucat sã le vãd, Piscuri pe care n-am ajuns sã le urc, Muzee amenajate în corola unor crini Pe care nu i-am mirosit niciodatã! Toate vor avea dreptul sã mã acuze. ªi faptele mele, oricât de bune, Nu vor reuºi sã menþinã un echilibru Oricât de instabil, Pentru cã nu între bine ºi rãu Va fi balanþa din urmã, Ci între a fi fost ºi a nu fi fost. 239
Ana Blandiana
CUPRINS
POVESTE Înaintez cu grijã, încet, Pe un drum Pe care îl tai eu însãmi Pãºind: Ca sã ºtiu sã mã întorc, Presar în urmã Fãrâme de litere ºi de cuvinte. Sunt pornitã de mult, Mi s-au terminat Puþinele silabe pe care le avusesem Merinde de drum, Din fericire, am descoperit Cã totul Poate fi transformat în cuvinte ªi am continuat sã înaintez Presãrând Vorbele în care mã destram Cum se destramã un pulovãr vechi În cãpeþele de lânã-ncreþitã de atâta purtare...
NUMÃRUL PÃSÃRILOR Ce am uitat? Doamne, ce am uitat? Sufletele-pãsãri care zboarã Din mine când dorm Nu se întorc niciodatã aceleaºi În cuibul ce sunt, Sau poate doar eu 240
La cules ]ngeri
Nu-s niciodatã sigurã De-a fi aceleaºi, Stãpânitã mereu de senzaþia Cã am uitat ceva, Cã am pierdut Din nesfârºitul ºir de existenþe Pe care le socoteam Dupã numãrul pãsãrilor.
BOCET Închide ochiul, ochiul gol Rãmas deschis în piscul Catapetesmei vechi, Semn al privirii numai, Orb acum, Încremenit în primul lui eres. Închide ochiul, fã ceva, Miºcã puþin pupila de sub fum, Apleacã-ncet pleoapa, Zgâriind vopseaua veche Cu genele, În semn c-ai înþeles.
BÃNUIALA Este liberã floarea Cãreia i s-a stabilit cu precizie Data când se va deschide 241
CUPRINS
Ana Blandiana
ªi data când se va ofili, Mireasma pe care Trebuie s-o rãspândeascã ªi culoarea pe care trebuie s-o aprindã? Ea spune cã da. ªi petalele spun da, fiecare în parte, ªi staminele, ºi firiºoarele de polen, ªi frunzele, ºi turnul subþire ºi fraged Al gâtului. Da. Dar ce este atunci libertatea? întreb Stânjenitã puþin de bãnuiala rãspunsului. Ce întrebare! se mirã Îngerul clipind din petale.
242
ARHITECTURA VALURILOR (1990)
Ana Blandiana
CUPRINS
CURSA Aºa o sã fac: În loc de piatrã, oglinda. ªi-n loc de nume, O oglindã de asemenea. Va fi ca o cursã În care veþi cãdea În sfârºit. Ce-mi pasã cã nimeni nu va mai ºti Unde-mi este mormântul, Când voi vã veþi apleca peste el Curioºi sã vedeþi Al cui poate fi ªi vã veþi vedea Pe voi înºivã.
ARHITECTURÃ-N MIªCARE Cine ºi ce ar putea sã opreascã vreodatã Aceastã arhitecturã-n miºcare Mereu renãscând ºi murind, Aceastã mãnãstire ce vine spre mine Se-apropie, se umflã, ºi creºte, ºi iatã, Cu bolþi ºi cupole de spumã Ca niºte scufe-coroane atârnând, Se-aruncã în aer, se-mprãºtie lent, se prãvale, 244
La cules ]ngeri
CUPRINS
Se destramã-ntr-un nor de meduze, ºi alge, ºi crabi ªi se scurge-n pãmânt? Cine-ar putea sã încremeneascã odatã Miºcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri ªi pentru a nu mai renaºte prea muritoare, Cine-ar putea sã strige valurilor „Staþi!“ ªi apelor sã nu mai fie mare, ªi-acestei mãnãstiri mereu surpatã În sine însãºi ca într-un ecou Sã îi cloceascã stâlpii-osificaþi În aerul fãcut în juru-i ou? SEMNAL Staþi, Nu vã mai miºcaþi, Încremeniþi! Orice miºcare E o degradare. Fructul e începutul putrezirii Ideii care se deschide-n floare, Iar zãmislirea, primul pas greºit Al celor ce iubesc ºi sunt iubiþi. Staþi, Nu vã mai miºcaþi, Opriþi În crisalida voastrã þãrãneascã Fluturul navetist, fatal! Dar cine, oare, 245
Ana Blandiana
CUPRINS
Ar putea s-opreascã Rostogolirea apei nebuneascã Spre a se sparge iar ºi iar de mal... Staþi, Nu vã mai schimbaþi, Speraþi Sã nu mai moarã nimeni ºi nimic: S-ar naºte alþi cãlãi Mai rãi ªi cel mai mic pitic Ar fi mai mic. Când orele sunt sfãrâmate, marele Curaj e sã opreºti arãtãtoarele. SEISM Pãmântul cutremurat, neliniºtit, isteric, Pãmânt cu valuri Ca o mare, Tainã zbãtându-se sã-ºi þinã Ascuns în grâne Sufletul de foc, Vânat bogat ºi slab din fire-n stare S-amestece cu spaimã la un loc Strãvechi ruini ºi demolãri viitoare... Ce-ar mai putea Din val sã nascã decât val, Sfãrmat ºi iarãºi luând-o de la capãt, Oare? 246
La cules ]ngeri
CUPRINS
Pãmânt natal Fãcut ulcioare Din care timpu-a curs la întâmplare ªi-a devenit istorie În treacãt... TRECERE Totul se schimbã, S-a schimbat Sau se va schimba, Stâncilor le cresc rãdãcini ªi dau muguri, Apoi încep sã se miºte încet Dupã credinþa cuiva, Þãranii altoiesc abonamente de tren Pe coarne uscate de pluguri. Aha! Plante cu gheare ºi aripi încearcã Sã-ºi salveze seminþele învãþate sã treacã Dintr-o lege într-alta, Zbor Lung de nori prin pãmânt, Clorofilã cu puls, Peºti pe ramuri cântând ªi suspansul maºinii cu pâine La un capãt de-ogor; Intertimp, Regn de trecere, Eternitate La fel de strãinã De trecut ºi viitor... 247
Ana Blandiana
FRUNTEA MEA Fruntea mea e o piatrã Peste care trec ºi se-ntorc Valurile fluxului ºi ale refluxului, O spalã ºi o tocesc, O sculpteazã, O fac nisip, Se scurg printre firele lui Tot mai fine, Tot mai fãrã chip, La dus ºi la-ntors Sub razele lunii Coborâte în bernã µ O piatrã de mult dispãrutã ªi uitatã de mult Sub miºcarea insultei, eternã. ORA Oasele mele de-argint În jurul cãrora Se torc lungi orbite de sori Luminând disperãrii, Simt cã se-apropie ora Anunþatã de atâtea ori. Totul e pregãtit. Înºirã-þi, stãpâne, Generaþiile mute de sclavi Sub catarg! Valurile mãrii se trag Ca niºte gingii bãtrâne De pe dinþii bolnavi. 248
CUPRINS
La cules ]ngeri
DIES ILLE, DIES IRAE O sã vinã ea, Nu se poate altfel, O sã soseascã ªi ziua aceea Amânatã de veacuri, O sã vinã, Se apropie, Se ºi aude Pulsul ei bãtând Între zãri, O sã vinã ea, Se simte în aer, Nu mai poate întârzia, Nu vã îndoiþi, o sã vinã Ziua aceea Orbitoare ca o sabie Vibrând în luminã.
TOPIREA LA RECE Decenii întregi aºteptând Întoarcerea cheii în broascã; Din ce în ce mai ruginitã, Pândind-o decenii întregi Fãrã cuvinte, Fãrã destin. Din când în când Pãrând cã se miºcã puþin 249
CUPRINS
Ana Blandiana
ªi atunci µ Oh, împãrþirea pe voci Dupã iluzia miºcãrii: Cei cãrora li s-a pãrut Cã s-a învârtit înainte, Cei cãrora li s-a pãrut Cã s-a învârtit înapoi, Cei cãrora chiar nemiºcarea Li se pare-un atu... Cine ºi ce ar putea sã opreascã Himera? Dar, nu, Numai înaintarea ruginii În inima fierului, Topirea la rece, Praful roºu înlocuind Moleculã cu moleculã zãvorul (ªi iarãºi corul de semne, Presupuneri, opinii: Într-un secol, în douã, Într-un mileniu...) Istorie cu încetinitorul.
DRUM Grinzi de vechime curbe, oase Bãtrâne-n carnea stinsã de sub var, Carii sãpând tuneluri nisipoase În lemnul unui timp murdar ªi streºini devenite moi de vreme, Nemaizburãtãcite de lãstuni µ 250
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Pe cine sã dispreþuieºti când geme? Lipsa puterii cui sã o rãzbuni? Cine ezitã încã sã strãbatã Singurul drum pe care-l mai avem, Când, prins sub roatã de buldozer, iatã, Se sparge ultimul poem Ca o clepsidrã neînstare Sã mai prefacã suferinþa-n timp? Un þipãt putrezit de amânare Cerºind istorie în schimb...
TABLOU ªase sau ºapte Cu boturile încleºtate În aceeaºi pradã, Cu trupurile prelungite De cozi halucinant Aºezate radial Pe asfalt, Formaserã un soare Cu raze grase, tremurãtoare, Rãsãrite din canal. Soare de ºobolani Pe-un cer de-asfalt, Apollo al gunoaielor, viitor Astru cu blanã pentru alt Ev de subsoluri ºi rigole Scurse spre ziua de apoi, 251
Ana Blandiana
CUPRINS
Zeu rozãtor Hulpav din ani Cu-aureole De gunoi...
DE DRAGOSTE Nu mã lãsa, aºeazã-mi-te-alãturi ªi þine-mi capul strâns sã nu tresar Când somnul bont la care-s condamnatã Se-ascute, rãsucindu-se-n coºmar; Cuprinde-mi tâmplele în palme-aºa Cum þii sã nu se verse un potir ªi pune-þi gura peste gura mea: Inspirã þipãtul care-l expir, Sã nu se-audã hohotul de plâns Ce-ºi hotãrãºte trupul meu contur; Îmbrãþiºeazã-mã sã nu mã smulgã Valul de spaimã care creºte-n jur ªi duce totul, ºi în urma lui Rãmâne doar moloz ºi ghilimele, ªi se chircesc bolnave ºi se sting ªi soarele ºi celelalte stele...
252
La cules ]ngeri
OMPHALOS O piatrã e un zeu care Se miºcã atât de încet Încât ochiul meu repede muritor Nu-i în stare Sã-i recunoascã miºcarea, Aºa cum nu poþi sã-i ceri Unui val, Unui nor Sã înþeleagã ce-i marea. Când totul se nãruie ªi-apoi se dizolvã Într-un toxic amestec De ieri ºi de mâine, O piatrã e sâmburul lumii Viu încã, Sensul chircit ce rãmâne, Omphalos ºi mugur din care întreg Universul ucis Va mai creºte o datã, Când zeu-mpãrþit Între pietre egal Se va strânge-ntr-o baricadã.
VIERMI CÃLÃTORI Viermi cãlãtori, înaripaþi, pe roate, Viermi cãrora li s-a repartizat Un cimitir mai nou ªi mai modern; 253
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Valuri de viermi, Cadavre vechi mutate În mai ambigua eternitate A unui secularizat infern: Valuri de viermi Migrând în cripte noi, Viermi cãlãtori Spre ziua de apoi, În timp ce-n viitorul lac, mai fermi, Peºtii vor învãþa sã fie viermi. SOMNUL Ce rãzbunare! Ultimul dintre sclavi, Cãruia nu i-a trecut niciodatã prin minte Cum ar fi liber ªi care începe sã tremure Numai la gândul C-ar putea face Cel mai neînsemnat gest de revoltã, Evadeazã Prin simpla plecare a genelor, Scapã oricãrui control, Fuge, Nu poate fi urmãrit, Pentru cã stãpânul Rãmâne întotdeauna Pe mal, Muºcându-ºi pumnii de furie ªi insomnie, Veghind. 254
La cules ]ngeri
SUBIECT A te descoperi Închis în comparaþie Ca într-o cuºcã Pe care singur Þi-ai clãdit-o în jur ªi-n care nu mai poþi trãi, Aºa cum nu puteai Nici în afara ei; A muri din lipsã de libertate Ca din lipsã de aer, Nu pentru cã eºti închis, Ci pur ºi simplu Pentru cã ea, cuºca, existã µ Ce subiect Pentru o propoziþie Care îºi aºteaptã predicatul!
PE NEVÃZUTE Pe nevãzute, Aºa cum întinzi mâna Sã numeri ouãle din cuib, Abia atingându-le Cu emoþie ºi spaimã În faþa misterului etanº Dinlãuntru (Ouã pe care pasãrea Va refuza sã le mai cloceascã Socotindu-le impure), 255
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Pe nevãzute Mâna lui se-ntinde-n somn ªi nãruie Cu fiecare vis O mãnãstire, În timp ce Pasãrea Plutind deasupra apelor Tot mai uºoarã, tot mai liberã de balast, Se înalþã cu fiecare cãdere Pânã nu se mai vede.
DE-A V-AÞI ASCUNSELEA ªi iatã, bisericile Pornesc sã alunece pe asfalt Ca niºte corãbii Încãrcate de spaimã, Cu turnul catarg ªi pânze umflate De vântul Bãtând mereu din altã direcþie, Încât, Dacã mergi neatent pe stradã, Poþi fi oricând cãlcat de o bisericã Înnebunitã, Grãbitã sã se ascundã.
256
La cules ]ngeri
CUPRINS
UN LANÞ O funie rãsucitã ca un ºarpe Înnodat de el însuºi, Un lanþ Strângând la un loc, Aducând la aceeaºi culoare; Un cuvânt intraductibil Dintr-o durere într-alta, Însemnând în fiecare loc altceva. Ce este Un cuvânt intraductibil? O frunzã care vrea sã exprime Funcþiile unui mamifer, Un perete încercând sã realizeze Fotosinteza, O mãnuºã de forma unui pantof Pentru mâini umblãtoare, O tulpinã firavã Clãtinatã sã scape De propriile ei petale de fier: Solidari-té-tá-ty-tate-nosc... Gramaticã a lichidelor Fãcând ape-ape În vasele totuºi comunicante, ªtiind pe de rost Diateza activã, pasivã, reflexivã (Ultimele douã confundate Aproape), Ape înlãnþuite, legate, Scurgându-se printre nisipuri miºcãtoare Fãrã speranþã, fãrã mâine, fãrã azi, 257
Ana Blandiana
CUPRINS
Când toate frunzele Îmi dau reþete de salvare Strigându-mi Ofileºte-te, cazi, Mori, mori, mori... Speranþã cu înlocuitori.
FÃRà UN GEST Fãrã un gest, cu ochii-nchiºi, Lãsând sã cadã peste mine timpul Ca o insultã binemeritatã µ Pentru cã sunt în stare sã-nþeleg De tot ce înþeleg sunt vinovatã. O neputinþã care urcã-n simþuri Pânã le depãºeºte risipind Bobi de mercur otrãvitor µ ªtiu cã nu pot nimic ºi umilitã Pe treptele batjocurii cobor. Nu fricã, obosealã cã-i zadarnic, Durere cã-i târziu, dispreþ de sine ªi scrâºnetul de dinþi, ritmat cuminte µ Cern semnele vieþii ºi gãsesc O grãmãjoarã neagrã de cuvinte.
258
La cules ]ngeri
CUPRINS
REFREN La cei ce acum îºi încep cãlãtoria prin regnuri În pântecele mamelor lor (Ah, viitorul!) Sau poate nici n-au ajuns pânã acolo ªi mamele lor sunt încã fetiþe jucându-se Cu elementele chimice nedevenite sãmânþã (Ah, viitorul!) La ei mã gândesc, La momentul în care vor vrea sã afle Cum am reuºit; La cei ce vor fi Incapabili sã-ºi imagineze ªi neînstare sã vadã Prin fereastra murdarã Întotdeauna închisã Între decenii (Ah, viitorul!) Cruzi ºi încã oneºti, Netrecuþi prin târgul de sclavi, Prin mezatul ideilor (Ah, viitorul!) Pe ei îi visez Întrebându-se Cum de nu mi-am pierdut Nici viaþa, nici minþile; Cei ce acum nu sunt Decât o iluzie incertã, O presupunere optimistã (Ah, viitorul!) 259
Ana Blandiana
Mã vor întreba În limba lor necunoscutã Cum de am reuºit sã ajung Pânã la ei, Dacã voi ajunge (Ah, viitorul!) ªi eu voi simþi Cã nu le pot rãspunde „Prin absurd“, Pentru cã absurdul e o noþiune Intraductibilã Dintr-o epocã în alta.
SISTEMATIZARE Nostalgia arhitecturii Într-un peisaj de chirpici, Nostalgia munþilor Printre coline de apã µ Cine-ar putea sã priceapã? Tot ce se nãruie-aici? Înþelepciune dospitã Din bãlegar ºi noroi, Muruitã pe crengi încã vii, Delirantã, Împletind în aceeaºi ispitã Arhitravele moi ªi coloane sculptate-n paiantã. 260
CUPRINS
La cules ]ngeri
Visul pietrei visat Într-un somn de pãmânt Vãlurit de-arãturi ºi de ploaie, Dimineaþã cu temple Ce rodesc vinovat ªi bãtute de vânt Se îndoaie.
FÃRÃ NUME (I) Destin rostit de-o ursitoare Întârziatã, jignitã, Urându-ne pentru Darurile prea multe Pe care ni le-au dat celelalte; Constructor Al infernului nostru particular În care zilele ºi nopþile Se anuleazã între ele la nesfârºit ªi nu obosesc, ªi nu se dau bãtute, Încât nici mãnãstirea, Nici ruina ei Nu se pot încheia vreodatã; Arhitect de valuri Înãlþate mereu ªi mereu nãruindu-se Ca s-o poatã lua de la capãt; Meºter mare Întrecându-i pe ceilalþi Nu prin ºtiinþa, 261
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Ci prin exasperarea de a zidi; Zburãtor cu aripi de ºindrilã De douã ori victimã A operei sale; Blestem În zidul de litere-al cãruia E închis un popor.
MARTORII Mai vinovaþi decât cei priviþi Sunt doar cei ce privesc, Martorul care nu împiedicã crima, Atent s-o descrie, Scuzându-se „Nu pot sã fac Douã lucruri în acelaºi timp“, Sau „Portretul victimei, îngeresc, E mai important decât viaþa ei Pãmânteascã“. Vinovaþi nu pot sã fie Doar unul, doar doi sau doar trei, Când armate de martori privesc ªi aºteaptã sã se sfârºeascã, De bãtrâneþe sã moarã cãlãul, ªi victima, a doua oarã, de uitare, Sã se sfârºeascã de la sine rãul Cum se sfârºeºte pur ºi simplu un tunel... Stãm suspendaþi De propria-ne-ntrebare Ca de-o spânzurãtoare Un drapel. 262
La cules ]ngeri
CUPRINS
„În van, rãspunde timpul, aºteptaþi: La judecata marilor coºmare ªi martorii sunt vinovaþi“. UN INFERN Un infern fãrã diavoli De cine-ar fi putut fi inventat Dacã nu de cei ce se chinuie-n el? µ Sunt obligatã sã mã întreb ªi sã mi-i imaginez Fãcând eforturi sã aprindã focul În umezeala aceea din centrul pãmântului, Apoi cãrând deºelaþi cãldãrile cu smoalã, ªi furcile, ºi celelalte unelte, ªi apoi, când totul este gata, Repartizându-ºi rolurile cu schimbul (Care sunt astãzi dracii, care sunt pãcãtoºii) Ca într-un mister medieval În care mascarada nu interzice delirul. De altfel, faptul de a ºti cu exactitate Orele între care diavolul eºti tu însuþi Nu-i nici pe departe un argument Cã diavolul nu existã. ªI ÎN OGLINDÃ ªi în oglindã sunt valuri, ªi apa ei se supune Fluxului zilelor bune Suindu-ºi iluzia-ntre maluri 263
Ana Blandiana
CUPRINS
De crizã, de plâns, de-ntrebãri, Ca sã descreascã din nou Cu undele silnicei mãri Zbãtute-ntr-o coajã de ou Din care se nasc ºi o sparg Mutându-se-n alt ou mai mare, Purtând clãtinat un catarg Frânt de oglinzi miºcãtoare Sub secera grea a-ntrebãrii Tãiate stângaci dintr-un nimb: În valul de sare al mãrii Se clatinã valul de timp.
LUNÃ PLINÃ Vino, lunã, ºi ne desprinde din somn, Aruncã-þi în apele noastre nãvodul ªi trage-ne-afarã, Deºeartã-ne În insomnia vãzduhului! S-ar putea sã nu rezistãm, De-atâta somn plãmânii sã fi trecut în bronhii, Dar, Cu orice risc, trezeºte-ne ªi lasã-ne, liberi ºi singuri, pe mare: Sã înaintãm încet, Cu infinitã prudenþã, Pe suprafaþa lichidã, 264
La cules ]ngeri
CUPRINS
Pe arhitectura valurilor mereu în schimbare, Pe orizontul ca o frânghie întinsã Între douã infernuri, Cu ochii în ochiul tãu înnebunit de speranþã...
EXASPERAREA Exasperarea de-a curge Spre nimic ºi spre nimeni, Cum curge sângele din ranã, Am învãþat-o-n lungi istorii Domesticite de neant, Acolo unde munþii lumii Se bat în capete ºi râuri De lapte ºi de miere pier Zadarnic ºi exorbitant; Exasperarea de-a crede Cã-i ridicol ºi chin Sã zgârii veºnicia cu tranºee, Sã construieºti pe-un plaur o cupolã ªi un destin Din nãzuinþi de-a gata; Exasperarea-n stare sã încheie ªi hazul, ºi necazul, ºi balada Prin Aceeaºi moarte benevolã...
265
Ana Blandiana
CUPRINS
SUB INSULTÃ Nu ºtiu nici cine, nici cum Ridicã pe valuri de urã Gunoaiele strânse în drum Pe care curentul le furã, Le face-mpãraþi de o clipã Spumei murdare din vârf, Apoi le rãstoarnã în pripã, Redându-le marelui stârv Al timpului. Taci ºi ascultã Minciuna vuind în statui. Îngenuncheaþi sub insultã, De ce, pânã când ºi a cui...
PUNCTUL BÃTRÂN Mã gândesc uneori µ În timp ce visez Cã mã rostogolesc pe o scarã µ Ce pãcat Cã scara aceea are un sfârºit. Din moment ce nu mã pot opri sã cad, Aº putea face ingenios Sã disparã Cãderea insãºi, Dizolvându-i contururile, Îndepãrtându-i-le la infinit, Lipsind-o de definiþie, 266
La cules ]ngeri
CUPRINS
De pragul de sus, de pragul de jos... O rãsucire în zbor, O zvârcolire spre-adânc Ar fi identice, Cu o condiþie: Sã reuºesc sã amân Punctul bãtrân Al sfãrmãrii de lespede, Fãrã ca asta sã mã împiedice Sã cad din ce în ce mai repede!
A LOVI Nu îmi e fricã, Dar nu ºtiu: cum Se ridicã Glasul, braþul cum Se întinde sã loveascã? ªi când strâng pumnul Trebuie sã strâng ªi aripa-ngereascã? ªi ca sã scuip în obraz Trebuie sã adun Salivã ºi urã În loc de silabe ªi trebuie sã-l împroºc Pe cel mai de-aproape? Aripa îmi sângerã ºi se despicã Între rãzbunare ªi alibi: Nu mi-e fricã, 267
Ana Blandiana
Dar mi Se pare Mai mare Umilinþa de a lovi.
GARA DE NORD Peron murdar, pãzit cu grijã Dupã explozii de hârtie, Doi pumni la spate prinºi în fier ªi între uniforme, fie Acest stop-cadru chiar emblema Speranþei sub un soare gri! Prin ochelarii de cãtuºã, Viitorul verbului a fi.
CÂMPIA O, Doamne, dar eu? Cumpãnã a unei fântâni Cu cât mai în cer Cu atât mai adânc Tensionatã spre ape, Privind de acolo câmpia Arsã de secetã ªi fantomele dropiilor De mult dispãrute Cum încremenesc cu gâtul întins ªi ascultã. 268
CUPRINS
La cules ]ngeri
MODEL Oh, fuga celui singur Cãtre Singurul, Dupã modelul cãreia Curg izvoarele ªi se formeazã avalanºele µ Câtã spaimã ºi cât eroism, Câtã singurãtate. Când se depãrteazã de mine O urmez Gata de orice, Cu sufletul la gurã. Când se întoarce, Mã ascund înspãimântatã ªi încerc sã dispar. Fuga celui singur Dinspre ºi spre Centrul singurãtãþii, Dupã modelul cãreia Fac mãrile valuri! ÎN MIªCARE Eu însãmi doar vârtej, Doar formã-a unor Fãrâme ºi mai muritoare Care din ºapte-n ºapte ani, Valuri urmându-se, dispar µ Un da crescând Dintr-o negare Înspãimântat mereu 269
CUPRINS
Ana Blandiana
ªi totuºi viu, Un val eu însãmi, Dar un val mai mare, Tot mai strãin de sine ªi de mare, Fragment al altei spaime, Tutelar, Neobosealã veºnicã-n miºcare Pe-un þãrm rãmas mereu Pustiu...
RÂND PE RÂND Nu poþi sã-þi aperi zeul, L-ai umili încercând, Iar el nu se apãrã Pentru cã-i mai presus De-apãrare µ Valul care-a mãturat Toate templele Rând pe rând Se întoarce în mare. ªi povesteºte ce frumoºi sunt zeii ªi ce plãcut sã-i sfarmi ªi ce uºor, ªi alte valuri cresc Visând fiecare Sã aibã de spart Zeul lor.
270
CUPRINS
La cules ]ngeri
SINGUR El este unul singur Nu pentru cã, dintre toþi, Este cel adevãrat, Ci pentru cã Sâmburele tuturor este acelaºi. În frunzele stejarului, În mãruntaiele pãsãrilor, În iepurele din lunã, În pâine ºi vin, El este unul singur. Atât de singur, Încât i se face urât ªi se naºte.
MÃSURÃ Maibinele ºi mairãul Nu existã. Ele sunt doar fantasme, Visuri fãrã mãsurã Ale binelui ºi ale rãului, Promisiuni Menite sã amâne clipa Înspãimântãtoare În care am putea descoperi Cã nici binele, nici rãul Nu existã, Ci sunt numai fantasme, 271
CUPRINS
Ana Blandiana
Visuri fãrã mãsurã Ale unor ºi mai neînsemnate, ªi mai ambigue Adverbe.
ÎN TEACÃ Cei ce din laºitate n-au ales (Infernul, cântul trei, 57) Zadarnic stau ºi-aºteaptã pentru ei Sã se mai facã vreodatã noapte, Cãci timpul a încremenit crispat, Nemaiînstare sã producã ore De spaimã cã va trebui s-opteze Între crepuscule ºi aurore, Iar în clepsidra lumii rãsturnatã Nisipul nu mai curge ca-n trecut, Oprit în aer nu mai îndrãzneºte Sã-ºi ia rãspunderea vreunui minut Menit sã declanºeze iar rotirea Eternei pietre mãcinând eres ªi sã coboare pacea nopþii peste Cei ce din laºitate n-au ales. Astfel, lucizi mereu ºi vinovaþi De tot ce n-au avut curaj sã facã, Ei stau în ziua cutremurãtoare Fãrã de rost, ca sabia în teacã. 272
CUPRINS
La cules ]ngeri
MOLECULE DE CALCIU Sã nu mã grãbesc, Sã las timpul sã treacã, Fiecare secundã-n cãdere Erodeazã puþin Suferinþa. Sã aºtept. Fiecare val ce se sparge Sapã în stânca De care-s înlãnþuit, Fiecare fir de ruginã Subþiazã lanþul. Într-un mileniu, în douã, Stânca va fi nisip, Fierul verigilor pulbere, Oasele mele, molecule de calciu Risipite în apã, Suferinþa nimic.
ARTA DE A MURI Ars moriendi, înþelepciune A lunecãrii încete Pe lungile pante-ale serii, Te-am învãþat pe îndelete Ca pe o rugãciune Din copilãrie, Ca sã nu mã sperii Când vine timpul Sã mã îmbie, 273
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Ca sã nu-mi parã rãu ªi sã nu mã scumpesc La preþul nimbului, exorbitant, Cerut de cãlãu ªi adãugat atâtor dureri, Schingiuiri, umilinþe, profanãri ºi incendii Vãlurind de departe, Din nenumãratele ieri Salvate prin tine, Cântec curgând fãrã ruºine Spre moarte, Ars moriendi...
SUNETE DE PÃMÂNT Umilinþã nu asemenea celei a pietrelor Cãlcate-n picoare Sau muiate În milenii de picurare, Transformate-n argilã, Rostogolite fãrã-ncetare, Înmulþite în silã, Fãcute nisip. Nu. Umilinþã de animal În care fiecare celulã îmi cere sã þip ªi eu nu ºtiu Cu rãgetul cui Sã înspãimânt, Umilinþã a nimãnui, Animal de pustiu 274
La cules ]ngeri
CUPRINS
Fãrã chip, Cu limba tãiatã, Scoþând Numai sunete de pãmânt.
CÃZUT ÎN CER Cãzut în cer Ca în adâncul unei fântâni, Reverberat de umezealã, Aproape stins ªi travestit în lunã, Nu reuºea sã facã noapte totuºi ªi ziua rãmânea în juru-i tulbure Ca un albuº gelatinos, nesigur, În jurul gãlbenuºului stricat. O, Doamne-al aºtrilor Descurajaþi din spaþiu, Încearcã totuºi sã îl recunoºti... DE-A VALMA Ceea ce peºtilor le pare zare, Substanþa pe care-o strãbat fericiþi s-o respire, E pentru mine valul ce prãbuºeºte-altare ªi rãscoleºte cimitire, Ca sã se sfarme-apoi la rândul lui, Numai nisip ºi apã, de la sine, Amestecând cadavre ºi statui, Purtând de-a valma schele ºi ruine. 275
Ana Blandiana
CUPRINS
Haos lichid, adâncu-i suitor, Cerul afund ºi viitura soartã: Respir vãzduhu-n care peºtii mor ªi mã sufoc în valul care-i poartã. INSCRIPÞIE Tot ce se poate-nþelege E fãrã speranþã ºi lege ªi creºte dospind în eres Tot ce e fãrã-nþeles.
CU CAPUL ÎN JOS Rãstoarnã oglinda, Varsã din ea conþinutul, Lucrurile miºunãtoare, Petele de ruginã care respirã Lipite de sticlã, Privirile miºcându-ºi labele genelor, Chipul tãu Mâzgãlit de ediþiile lui succesive. Rãstoarn-o cu capul în jos, Scutur-o bine, Sã nu mai rãmânã nimic Decât pieliþa sticlei Luminoasã ºi rece.
276
La cules ]ngeri
PRIN NEFIINÞÃ Purtând în loc de coarne crengi cu flori Turma de cerbi trecea prin amintire ªi ochiul meu, care acum o vede, Nu se formase încã s-o admire; Deci fãrã martori, ca un gând, treceau Atât de lin cã nu clinteau vreun ram ªi nu sfârºeau de-a trece-n timp ce eu Cãzând din vârstã-n vârstã îi priveam. Pãsãri dormeau pe fruntea lor în crengi ªi-n lunecare gângureau uºor, Fãrã sã se trezeascã, dar simþindu-mi Prezenþa tulburatã-n viitor, Cum îi aºteaptã pretinzând dovezi, Cum îi contemplã fãrã sã îi creadã Cã poartã-n frunte crengi cu flori ºi trec Prin nefiinþa fãrã de tãgadã...
O LINIE DREAPTÃ O linie dreaptã, atât, O linie sigurã Între cele douã pãrþi ale paginii ªi posibilitatea de a spune: De o parte sau de alta. Dar nu, hârtia suge, 277
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Locul liniei îl ia o colonie De râme târându-se Dintr-o parte într-alta Prin pãmântul arat de peniþã, Tremurãtoare ºi nehotãrâte, Dar rãzbãtând, Dizolvând graniþa ºi cerneala. Morala: Nu-l întreba pe cãlãu Diferenþa între bine ºi rãu.
NUMÃRÃTOARE INVERSÃ Când nu mai pot sã suport Încep sã numãr (Dovadã cã numerele sunt superioare cuvintelor Sau, Dacã nu superioare, Oricum mai uºor de suportat), Încep sã numãr, deci: Becurile, robinetele, Copacii care se vãd pe geam, Creioanele de pe masã, Trecãtorii, pisicile de pe acoperiºuri, Apelurile telefonului. Dar, mai riguroase decât cuvintele, Numerele nu pot fi adunate de-a valma, Cãrþi cu tomberoane de gunoi, Claxoane cu vrãbii, Trebuie þinutã o contabilitate obositoare 278
La cules ]ngeri
Al cãrui singur merit e Cã nu produce Dincolo de exasperare Poeme. SINGURÃTATE Marea care se zbate-n celãlalt E-ntotdeauna mai puþin amarã, Valul poate sã parã numai fald Atunci când îl contempli din afarã ªi spasmul înãlþãrii doar maree Urmând chemarea cãzãtoarei luni, În alþii suferinþa e idee, Spectaculare marile furtuni, Prilej de faimã ºi invidie rana, Moartea numai intrare în Parnas. O, corurile intonând osana Peste singurãtatea unui glas...
UN VÃZDUH MAI PUÞIN ÎNCÃRCAT Încerc uneori sã-mi închipui Un vãzduh mai puþin încãrcat, Dar nu reuºesc, Pentru cã Nici ochiul care vede mituri, Nici ochiul care vede maºini 279
CUPRINS
Ana Blandiana
Nu vor sã renunþe. Iatã, Chiar acum Un avion ªi Nike, înaripata zeiþã, S-au ciocnit, prãbuºindu-se Sub ochii mei uluiþi Din motive opuse: Unul nu-ºi poate explica Defectarea avionului, Celãlalt moartea zeiþei Victoriei. ªi obosiþi Adorm amândoi ºi viseazã Un gol Prin care trec Numai nori ºi pãsãri. DIN CE ÎN CE Îmi seamãn cu-atât mai exact Cu cât îmi sunt mai strãinã µ Intenþie ucisã de act, Speranþã-nglodatã în vinã. Din vârstã în vârstã tot eu Sunt cea care-mping înspre þãrm Val dupã val ºi mereu Când îl înalþ îl ºi sfãrm, Val dupã val prin nisipul Remãcinat tot mai fin µ Identic cu sine mi-e chipul Din ce în ce mai strãin. 280
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
PASÃREA DESCHISÃ Pasãrea aceea era atât de deschisã Peste lume (Aºa cum o carte poate fi deschisã, Cititã chiar, dar nu ºi înþeleasã, Dacã nu ºtii limba în care e scrisã), Încât o aripã a ei Acoperea soarele ªi cealaltã aripã Luna, Iar oamenii, Nemaiputând sã vadã cerul, Încercau sã-i citeascã voinþa În mãruntaiele ei. DIN HAOS Ziduri de apã, turnuri lichide, castele În clocot Ca ºi oraºele cãlãtoare pe cer Înrudite cu ele Spre care se-ntind ªi aproape le-ajung, Spãrgându-se lent în explozii Cu sfârºitul amânat îndelung, Rãzgândindu-ºi durerea Din spasme-ntr-un hohot Pe care-ntre zãri îl auzi Înmulþit triumfal De ecouri lucioase ca de globuri de spumã ªi brusc risipit în moloz luminos, 281
Ana Blandiana
Aºchii de raze, sori uzi, Stinºi cu spaimã ºi astfel semnal Unor noi ondulãri Ale ritmului mumã Care scoate din haos Val pierind dupã val.
GOL SFªIAT Putere de-a alege Între a fi implicat ªi a fi singur, Curaj de-a opta Între suferinþa þipãtului ªi cea a tãcerii, Forþã în stare sã se hotãrascã Între fuga în afarã ªi fuga înlãuntru, Tu stãpâneºti universul În care Stelele ard De nehotãrâre. Gol sfâºiat în douã, Eternitate dualã De unde Cad jumãtãþi de rachete ªi ciosvârte de îngeri.
282
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
COLOSSEUM Tot ce mai rãmãsese Era o labã a piciorului stâng, Enormã. Privind-o, Abia dacã reuºeai sã-þi dai seama Ce reprezintã, aºa cum era Aºezatã în curtea muzeului Pentru cã nu încãpea într-o salã. Cine-ar fi fost în stare sã-ºi imagineze Statuia întreagã Din care rãmãsese doar fragmentul acela ªi un cuvânt, Colosseum, Despre care toatã lumea crede acum Cã denumeºte arena vecinã? Oraºul incendiat pentru a fi reclãdit În jurul colosului A uitat de mult sã se mai sperie Sau sã râdã de el; Doar turiºtii ating încântaþi Ciobul gigant, Îi citesc în ghiduri istoria, Apoi îl mai cerceteazã o datã: Laba piciorului stâng...
OROLOGII PE ªINE Ceasurile din când în când Se opresc, apoi pornesc mai departe, Dar cei care sunt duºi astfel Nu ºtiu cã ele s-au oprit 283
Ana Blandiana
CUPRINS
ªi cât timp au stat, ªi cât de tare accelereazã Ca sã se-ajungã din urmã, ªi cum în câte-o parte s-a fãcut gol ªi câteva secunde pot sã se lãfãie În compartimentul unei întregi zile. Pe când în altã parte Mulþimile fac valuri-valuri ªi se caþãrã pe acoperiºuri, pe scãri, pe tampoane. Cei duºi rãspund conºtiincios „Am patruzeci ºi doi de ani“, Fãrã sã ºtie cã unele cifre sunt minute, Iar altele milenii ªi nici numele staþiilor În care s-au oprit Pentru a face cruce cu alþii Sau fãrã motiv.
CA O SPUMÃ Monarhi pe valuri Regi plutind Pe suprafaþa ondulatã a mulþimii, Rãmânând deasupra printr-un miracol Contrar legilor gravitaþiei µ Suspendate între douã furtuni µ Ajunºi ca o spumã murdarã Deasupra, Cu cât mai sus Cu atât mai aproape de moarte. 284
La cules ]ngeri
CUPRINS
FÃRÃ NUME (2) Vorbim de el mereu Cum tot mereu Atingi cu limba dintele ce doare. Când îl uitãm o clipã-i sãrbãtoare, Iar pomenirea lui bolnavã E ºi-n blesteme ºi în rugãciuni. Îl luãm în doze zilnice Ca pe-o otravã La care devenim astfel imuni.
ÎN JAR Ardeþi satele, strigã Criºan, Ardeþi satele care nu se ridicã, Faceþi-le holde mãnoase de foc Sã rodeascã neascultarea prin vreme, Sã se stârpeascã ultimul sâmbur de fricã, Înãlþaþi biserici de flãcãri în loc ªi cântaþi în ele blesteme! Ardeþi satele, strigã Cloºca, Ardeþi satele care nu se rãscoalã, Sã se mistuie toatã rãbdarea din ele, Nici un fir de umilinþã sã nu mai poatã-ncolþi, Înãlþaþi din flãcãri pânã la nouri castele ªi locuiþi-le cu îndrãznealã În veacul veacurilor vii! Numai Horia tace ºi se uitã în jar: Nu poate fi în zadar, în zadar, în zadar... 285
Ana Blandiana
CUPRINS
* * * Ceva (Nu am destulã putere Sã spun cineva) Va pune totuºi cândva capãt Coºmarului ce pare nesfârºit. Vom încerca atunci Sã înþelegem Cum am cãzut în somn, Cât am dormit ªi cum am fost în stare Sã visãm Atât de monstruoase forme. Metabolismul nostru e de vinã? Traumatismele enorme Pe care în copilãrie le-am trãit? Sau poate nici nu aparþine vieþii Misterioasa spaimelor toxinã? Cândva ne vom trezi ªi-o sã ne parã C-am fost în moarte ºi c-am revenit.
CA VALURILE Ca valurile monotone care cad Pe-acelaºi loc, ca sã revinã iar, Aceleaºi crime, în acelaºi iad Se tot reiau la nesfârºit ºi chiar De ritmul e incetinit puþin, Cãlãul plictisit, jertfa complice, 286
La cules ]ngeri
E-acelaºi joc mecanic ºi meschin Fixat în ale lumilor matrice, Funcþionând isterizat în plin, Alimentând motoarele puterii Cu sângele ce-adapã stele ºi-n Care se întunecã imperii Ca totul sã se mai repete-odat’ Cu victime de sens contrar, Ca valurile monotone care cad Pe-acelaºi loc, ca sã revinã iar. CLIO Cãdere de frunze grãbite Sã se întoarcã pe ramuri, Timp ce devine istorie Doar putrezind, Goana aceasta spre moartea Lipsitã de frâu ºi ruºine Din care crime-n stindarde ªi paºi de paradã descind. Clipe-aºa blânde în parte Strânse în haite sunt fiare Din leºul cãrora stãpânul Clãdeºte apoi piramide, Stãpânul gândind el în locul Celor uciºi de gândesc ªi mult mai cinstit Când ucide. 287
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Îndepãrteazã de mine Cupa cu spermã-a puterii, Zeiþã-ncleiatã în sânge, Drapatã decent în grafit µ Cãdere de frunze grãbite Sã se întoarcã pe ramuri Ca-ntr-o clepsidrã ce-nchide Eresul fãrã sfârºit.
LIANT Ce ne lipseºte? Ce liant A fost sustras de la-nceputuri Nisipului ce face valuri Redesenate de-orice vânt, Sau ca mortar fãrã de care Zidul se-nalþã spre neant, Ca sã se nãruie grãbit De presimþirea unui gând? Ce ne lipseºte? Doar petale Ce nu se strâng într-o corolã, ªi numai fire lungi de lânã Ce nu pot þese un covor, ªi pietre vâjâind prin aer Nestrânse într-o baricadã, Doar disperãri desperecheate ªi conservate în umor. (Ca niºte foetuºi otrãviþi De chiar metabolismul mamei ªi puºi în spirt µ dovezi ºi mostre µ A vieþii scurse fãrã rost) 288
La cules ]ngeri
CUPRINS
Ce ne lipseºte? Clei de oase Frânte pe roatã, un cuvânt Intraductibil în sfârºitul Unde noi înºine am fost.
TERMOMETRU „Principalul e sã nu ne pierdem minþile“, Auzeam mereu ªi-mi imaginam minþile Ca pe niºte bobiþe de mercur Neastâmpãrate, greu de stãpânit ªi gata mereu sã se piardã, Pe care mi-ar fi plãcut Sã le strâng la un loc Într-o singurã bulã strãlucitoare, Aºa cum fãcusem o datã Când se spãrsese termometrul, Culegând în palmã Sângele lui argintiu. Adormisem atunci µ þin minte µ Disperatã de somn, Strângând pumnul cu încãpãþânare Peste sâmburul viu, În timp ce auzeam Vorbele îngrijorate ale celor mai mari: Sã nu ne pierdem minþile...
289
Ana Blandiana
GRAMATICÃ De ce sã jignim lemnul? Oricât de mort, el încã mai pãstreazã Structurile vieþii, canalele sevei, Fibrele melodioase ca niºte valuri Ale unor de mult încheiate-oscilãri. De ce sã jignim lemnul? Prin el au trecut înainte de-a izbucni Ideile frunzelor, culorile florilor, Cromozomii geniali ºi ambigui Navigând în seminþe. De ce sã jignim lemnul Numind cu fãptura lui dulce Aceastã hecatombã De vorbe ucise ªi lãsate sã putrezeascã În creierul nostru, Acest wax museum al sintaxei ªi morfologiei În care adevãruri împãiate Sunt aºezate în poziþie de drepþi ªi fãcute sã umble (Un pas înainte, doi înapoi)?
OBSESIE Te-aº mai iubi, oare, la fel dacã Ai fi puternic ºi înspãimântãtor Asemenea altora? M-aº gândi la Tine atât de mult dacã ai fi 290
CUPRINS
La cules ]ngeri
CUPRINS
Învingãtor ºi crud în rãzboaie? Te-aº mai fi visat Îngrijoratã, dacã îi stãpâneai Tu pe alþii? Aºa cum copiii Familiilor fericite pleacã de-acasã Când cresc, liberi de orice rãspundere ªi pot, dacã vor, sã nu-ºi mai aducã Aminte de nimeni, în timp ce Copiii sãraci trebuie sã se-ntoarcã Mereu, sã-ºi ajute familia, trimiþându-i Pachete ºi bani, þinându-i pe cei mici La ºcoalã, tot astfel fericiþii Poeþi ai unor popoare mai mari Pot sã-ºi uite izvorul, sã plece, Sã fie ai lumii... M-ai obseda, oare, ºi dac-ai fi Fericit? Dac-ai fi fost în stare Sã asupreºti, sã cucereºti, sã semeni urã? O, Doamne al Istoriei, dezleagã-i Viitorul cu asupra de mãsurã!
BALADÃ N-am altã Anã, Mã zidesc pe mine, Dar cine-mi poate spune cã-i destul, Când zidul nu se surpã de la sine, Ci-mpins de-o toanã De buldozer somnambul Înaintând de-a valma prin coºmar. ªi iar zidesc 291
Ana Blandiana
Cum aº zidi un val, A doua zi iar, A treia zi iar, A patra zi iar, O mãnãstire pururea lichidã Sortitã sã se nãruie la mal; ªi iar zidesc, O, var ªi cãrãmidã ªi, fãrã de prihanã, O fãpturã Ca armãturã Visului infam: N-am altã Anã ªi pe mine chiar Din ce în ce mai rar Mã am.
292
SOARELE DE APOI 2000
Ana Blandiana
CUPRINS
NORD Puterea soarelui Refuzând echilibrul cu noaptea, Luminã neliniºtitoare Aºa cum binele pur este ameninþãtor, Dovadã cã omenirea ªi-a condamnat la moarte Nu atât criminalii, Cât sfinþii. OCEAN Sarea din pãr, de pe piele, de pe sandale, ªi sare uscatã pe gene, pe buze, Reziduuri ale unor dureri neegale Ca marea Trecând dezgustãtor prin meduze; Urme de plâns ale unor fiinþe Neavând în comun decât rar Disperarea Mãsuratã-n minute ªi, sãrat ºi amar, Acelaºi gust Al jumãtãþii trecute De secol, de vârstã, de an. Plajã în august, Ocean. 294
La cules ]ngeri
CUPRINS
SUFICIENTÃ MIE Suficientã mie nu mi-am fost niciodatã, Atârnând mereu ca un fruct de o creangã în vânt, Ca de un arc încordat, o sãgeatã, Ca de propria sa etimologie, un cuvânt. Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pãmânt, Ce sens visat de demult devenit speranþã uitatã Mã strãbate sãrind peste rând ªi fãcându-ºi din mine dovadã ªi verigã a unui mister amânat Ca sã continue diferit însã viu, Plãtind cu dobândã acelaºi pãcat Pe care þi-l las moºtenire târziu, Ca sã-l înþelegi ºi sã-l porþi mai bogat, Numai tu, cititor nenãscut, ca un fiu...
OROLOGIUL Nu stã în puterea orologiului Sã-ºi aleagã orele. El e obligat sã le spunã Cum vin la rând, Ceas rãu, ceas bun, Fãrã sã ºtie ce spune Atât de sonor ªi în grabã: 295
Ana Blandiana
CUPRINS
Ceas bun, ceas rãu, Ceas indiferent. Cine întreabã, Când totul e timp Trecut, viitor, Niciodatã Prezent.
TANGAJ Uneori aproape urâtã, Alteori minunat de frumoasã. Ce-aº putea sã-i cer Oglinzii din uºa dulapului ªtearsã de datinã, Când eu mie nu îmi pot fi cântar ªi toate punctele de reper Ale lumii se clatinã Rar, tot mai rar? Nu oglinda Râsfrângând când iarba, când norii În nehotãrâtul tangaj Hotãrãºte, Nici timpul tors pe fusul aurorii Bãtrâneºte, Uituc, Nici mirosul de frunze de nuc Din dulapul copilãriei, uriaº; Doar legãnarea Între viaþã ºi moarte Acasã, 296
La cules ]ngeri
Întoarcerea ºi plecarea Pe acelaºi loc, Precum marea; Mai aproape, Mai departe, Uneori urâtã, alteori frumoasã.
RUGÃ Ajutã-mã sã plâng ºi sã mã rog, Sã îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte rãsucitã corn Spre care-n vis mulþimile se-ntorn; Ajutã-mã sã plâng ºi sã îndur Dispreþul laudei ce creºte-n jur În ochii lacomi, fãrã de noroc; Ajutã-mã sã plâng ºi sã mã rog, Ajutã-mã sã blestem ºi sã plâng Lumea supusã ochiului meu stâng, Ajutã-mã sã plâng ºi sã accept Lumea ascunsã ochiului meu drept; Ajutã-mã sã plâng ºi sã suport Catapeteasma ochiului tãu mort ªi nemaidesluºitul paradis Strivit în ochiul tãu închis.
297
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
ALUNEC, ALUNEC Sunt primul om care îmbãtrâneºte Sub soare. Singurã descopãr, ªi fãrã sã mã poatã ajuta cineva, Aceastã enormã mirare A trupului încã al meu Dar rãmas Ca pe un þãrm pãrãsit în prãpãd, În timp ce eu Alunec, alunec pe mare Pânã nu mã mai vãd.
FERICITÃ MI SE SPUNE Fericitã, mi se spune cã trebuie sã fiu, Pentru c-am ales moartea ca sã pot învia. Ce-aº putea sã-mi doresc mai mult, mã întreabã, Dar nimeni nu aºteaptã rãspunsul. Ferice de tine, îmi spun toþi, (ªi eu repet: Ferice de mine). Nu poþi învia fãrã sã mori, Îmi mai spun Cei care n-au înviat niciodatã Pentru cã n-au murit.
298
La cules ]ngeri
CUPRINS
AGÃÞAÞI ÎN CRENGI Agãþaþi în crengi, Unii pe jumãtate uscaþi, Alþii abia dând în pârg, Dar toþi cu hainele vestejite, Fibroase, Cu aripile încâlcite de vânturi, De mult nemaiîncercând sã se desprindã ªi sã cadã, Ca ºi cum ar ºti Cã mai jos sunt alte crengi, Pe care se vestejesc Alþi îngeri. APOLLO Vino, tras de delfini, Cu cithera în mâini, Printre valuri mereu cãlãtoare Venind sã contemple, Zeul unor altare Cu statui ºi stãpâni ªi cu oase, uscate la soare, de temple. Vino lin, lunecând printre morþii de piatrã Ferecaþi în muzee, fãrã milã-admiraþi, Pe când greul pãmântului de sub marmure latrã Hexametrii uitaþi.
299
Ana Blandiana
CUPRINS
Vino, Doamne, sã vezi poezia sãracã ªi poeþii cãzuþi sub istorie blestem, Vino, gol ºi frumos, ºi de þi-e frig, îmbracã Haina strâmtã-a acestui poem.
DOUÃ CRUCI Tu ai fost crucea mea Înaltã, subþire, În stare sã mã rãstigneascã Grindã pe grindã. Eu am fost crucea ta Copilãreascã, Rãsfrântã-n oglindã. Aceeaºi miºcare Pentru îmbrãþiºare ªi rãstignire, Pentru mire ªi pentru mireasã. Lasã Vremea sã curgã de douã ori, Dinspre searã, ºi dinspre zori, Pentru unul, ºi pentru altul, Sã ne asemene, ªi sã ne-acopere sumbrã Cu flori µ Printre care sã privim spre înaltul Desenat cu douã cruci gemene: Una de umbrã.
300
La cules ]ngeri
CUPRINS
ÎNTREGUL Sã nu fii bãrbat sau femeie, Nici bãtrân sau copil. Sã nu fii piatrã sau arbore, Nici apã sau foc. Sã fii întreg µ sã fii întregul. Tu ºi eu, luminã neîmpãrþitã Reinventând zeul În stare sã rodeascã singur.
P I E TÀ Mai dormi, mai dormi atât de greul Somn al seminþei în pãmânt, Ca sã încolþeascã-n primãvarã zeul Cu moartea pre moarte cãlcând. Mai dormi, visând cum celor din morminte Viaþã dãruindu-le, învii În groaza bucuriei care-aprinde Ochii bãtrâni ai foºtilor copii. ªi-atunci când peste iarna veºniciei Te vei trezi în soarele de-apoi Ridicã-te din braþele Mariei ªi-nvie-ne, Isuse, ºi pe noi.
301
Ana Blandiana
CUPRINS
ÎN VIZITÃ Bãtrâni venind cu duioºie la cimitir Ca într-o vizitã protocolarã În lumea cealaltã, Obosiþi la gândul cã mai trebuie Sã se întoarcã acasã, Cã nu pot rãmâne Definitiv.
CEARCÃN Cearcãn albastru În jurul ochiului care-a-nþeles, Semn rotund ªi eres Pe suprtafaþa necurgãtoare a timpului Unde sunt; Cearcãn negru În jurul ochiului care-a crezut Semn oval, Jumãtate de infinit, Pe trupul meu, mal De lut, Unde istoria-a durut ªi-a lovit Val de val; Cearcãn de aur În jurul ochiului care-anviat, 302
La cules ]ngeri
CUPRINS
Semn suprem ªi triunghi Al iubirii pe tâmplã, Unde cad în genunchi ªi îl chem Când doar veºnicia se-ntâmplã.
DE-AR FI SÃ PIERIM De-ar fi sã pierim prin zãpadã Sã nu mai rãmânã din lume Decât o imaculatã Întindere fãrã de nume, Ar fi doar un semn al iubirii Trecând spre mai certe-nvieri, Mâine tot noi am fi mirii Înmormântaþi încã ieri, Îndrãgostiþi ºi cãrunþi, Mereu trecãtori, precum norii, Dezvãluind genii munþi Din anonimatul ninsorii...
CORABIA CU POEÞI Poeþii cred cã e o corabie ªi se îmbarcã. Lãsaþi-mã sã mã urc pe corabia cu poeþi Înaintând pe valurile timpului 303
Ana Blandiana
CUPRINS
Fãrã sã-ºi clatine catargul ªi fãrã sã aibã nevoie ca sã miºte din loc (Pentru cã timpul se miºcã În jurul ei tot mai repede). Poeþii aºteaptã, ºi refuzã sã doarmã, Refuzã sã moarã, Ca sã nu piardã clipa din urmã Când corabia se va desprinde de þãrm µ Dar ce e nemurirea dacã nu Chiar aceastã corabie de piatrã, Aºteptând cu încãpãþânare ceva Ce nu se va întâmpla niciodatã?
SFÂRªITUL LUMII Sfârºitul lumii dac-ar fi sã fie Ce-ar fi mai mult decât explozia-n vânt A unui glob de pãpãdie Care dispare semãnând? Pe sine însãºi lume încã vie Se înmulþeºte dispãrând: Sfârºitul lumii care întârzie Amânã alte lumi, la rând. Trecutul care urcã în prezent, Viitorul care îl înlocuieºte Precum pe-un rege mort un biet regent, 304
La cules ]ngeri
CUPRINS
Totul dispare dupã ce iubeºte ªi fãrã judecatã curge lent Sub zodia dublã-a cozilor de peºte. LASÃ-MÃ Lasã-mã sã desfac Din carnea de fruct fericit A obiºnuinþei-eres Sâmburul înspãimântãtor; Lasã-mã sã tac umilit Despre ceea ce nu-i înþeles Pentru cã-i ºtiut pe de rost; Lasã-mã sã mor Ca sã poþi întreba: A fost Atât de aproape Încât nu se vedea? Umbra mea Târâtã prin iarbã Sã adape Sâmburul de întuneric Al orbitorului univers. Întreabã, Dar lasã-mã vers.
NIMIC NU E ÎNTÂMPLARE Nimic nu e întâmplare: Nici zvâcnetu-n trup, Nici fructul pe ram, 305
Ana Blandiana
CUPRINS
Când totul mã doare Ca mierea pe stup, Ca sarea pe mare ªi totul e pus sã omoare Copilul care eram. UN SFÂNT Un pom, dacã îi tai un braþ, κi creºte un altul dintr-un mugure nou, ªi dacã îi tai o rãdãcinã, O altã rãdãcinã se va întinde în locul ei, ªi dacã îi înnozi ramurile, Ele vor continua sã înfloreascã înnodate, ªi, dacã îi iei fructele, El va face altele pe care þi le va oferi. Un pom este un sfânt Care nu poate fi umilit, Pentru cã umilinþa se cuprinde În noþiunea de sfinþenie. ªi un luptãtor Care nu poate fi înfrânt, Pentru cã înfrângerea se cuprinde În noþiunea de luptã, Aºa cum sãmânþa se cuprinde în pom ªi pomul în veºnicie. DANGÃT DE FRUCTE De ce nu ne-am întoarce în livezi, În liniºtea-ntreruptã doar de poame, 306
La cules ]ngeri
Unde pe mii de ani nainte vezi Rostogolindu-se aceleaºi toamne; ªi orice grindini ar aduce norii Din tulburate ceruri megieºe, Ca-n cele mai de mult istorii Cireºii murmurã cireºe; Legile basmelor se schimbã Adesea printre paradise, În doar de ei ºtiuta limbã Caiºii spun mereu caise; ªi, ca ºi cum nimic în lume Nu-i poate face sã dispere, De mii de ani, mereu, anume, Merii rostesc aceleaºi mere... O, ceas al lumii-n care roade bat Secunde sâmburi, ore dulci cu miez, Ani deveniþi alcool, un secol beat De dangãtul de fructe din livezi...
DEFINIÞIE Prea frumos Pentru a nu fi cucerit, Prea tânãr Pentru a nu fi stãpânit, Prea bogat Pentru a-ºi aparþine; 307
CUPRINS
Ana Blandiana
Prea înþelept Pentru a lupta, Prea curajos Pentru a nu fi rãnit Prea sceptic Pentru a nu fi înfrânt; Prea înfrânt Pentru a nu fi liber, Prea liber Pentru a nu fi umilit, Prea umilit Pentru a muri. MIJLOCUL DRUMULUI Mã caut Aºa cum sãmânþa Se cautã ºi nu Se gãseºte În floare, Cu toate cã floarea E-nscrisã copilãreºte În drumul ei Înspre sãmânþa urmãtoare. Mã caut în floare, Mijloc al drumului, Jumãtate de depãrtare, Aºa cum sãmânþa Se cautã mergând mai departe Prin floarea, jumãtate de moarte. 308
CUPRINS
La cules ]ngeri
CONFUZIE Nimic din ceea ce ne înconjoarã Nu e mai simplu decât noi. Sexe de îngeri încuiaþi afarã De înjghebarea de noroi ªi neînþelegând nici ei nimica Din umbra picurând pe-altar – Confuzie din care numai frica E limpede, dar poate în zadar.
POEM Nu e nevoe sã mai distrug Aparenþele: Aparenþele au putrezit ªi au curs ca o spumã murdarã De pe faþa esenþei, Urâtã ºi veºnicã. Pot doar s-o privesc, Dacã am destulã putere.
ÎN RATE Laudã þie, frângere, mãrunþire, nisip, În care poþi sã te-ngropi Cu gândul la stâncã; Laudã þie, înþelepciune-a fãrâmei, Mare de stropi, Divizare adâncã; 309
CUPRINS
Ana Blandiana
CUPRINS
Laudã þie, putere de-a accepta mãcinarea ªi umilinþa fãinei între pâine ºi grâu, Între frunte ºi brâu Între Eleusis ºi farsã; Laudã þie, mirare, Ca o cheie întoarsã În lacãtul realitãþii ªi-aruncatã în mare. Nimic întreg, bãrbaþi, femei, fragmente Ale fãpturii unice, visate, Laudã þie, discontinuitate, Laudã vouã, particule ºi elemente, Trepte frânte, urcând Pânã la ultimul gând, Totul în rate...
CEAS DE NISIP Nici bine, nici rãu, Numai alge ºi peºti, Numai scoici fericite Ferecate în sine, ªi ca o dovadã Cã nimic nu se pierde, Triumfale nisipuri Curgând din ruine. ªi bine ºi rãu, ªi mare ºi timp, ªi versuri înscrise Pe plaje aride, 310
La cules ]ngeri
CUPRINS
Când tot universul E-o clepsidrã întoarsã Prin care se scurg Înspre cer Atlantide. LAMENTO Mi-e greu cu mine, Cu ceilalþi amar, Se scorojesc pe frunze Culorile mai noi ªi de sub straturi râncede de var Ies rânjete de dinainte de rãzboi. Mai rãul lasã-n dinþi nisip, Mai binele dospeºte acru rime, Singur mi-e greu, Dar ºi mai greu mulþime, Mi-e greu sã tac, Dar ºi mai greu sã þip Un adevãr fãcut fãrâme. Dar, mai ales, mi-e fricã ºi mi-e greu Sã-l car napoi în cer Pe Dumnezeu. PIAÞA BUZEªTI Lasã, Doamne, câinele ºi copilul Sã muºte din aceeaºi bucatã de pâine Printre grãmezi de moloz 311
Ana Blandiana
CUPRINS
ªi grãmezi de gunoaie, Sub soarele moleºitor Reuºind sã-i adoarmã Încolãciþi ºi-mpãcaþi, Cu universul redus La bucata de pâine În care se mai vãd Dinþii îngerului.
BÃTRÂNI ªI TINERI Bãtrâni ºi tineri, Toþi stângaci, Nu încã unii Iar ceilalþi nu mai, ªi-n sâmburul din care mã desfaci, Un biet adult se înmulþeºte. Vai, Ce jalnic fragmentaþi ªi fãrã miez, Timpi depãrtaþi egal de mine! O, Doamne spune-mi unde sã m-aºez Când toate vârstele îmi sunt strãine ªi în zadar Copilul care sunt Cautã speriat un timp cãrunt Sau chiar, Mergând cu visul mai departe, O cât mai luminoasã moarte... Dar nu gãseºte disperat decât O nemurire-n care i-e urât. 312
ADDENDA FRAGMENTE DESPRE POEZIE
Ana Blandiana
CUPRINS
* În Domul din Florenþa se aflã o Pietà de Michelangelo, rãmasã, se spune, neterminatâ. Este o compoziþie în formã de piramidã, aºa cum obiºnuieºte sã-ºi aranjeze Leonardo da Vinci figurile, o compoziþie în care trei personaje abia schiþate în piatrã sprijinã de subsuori trupul, de-o mare frumuseþe ºi de-o perfectã cizelare, a seninului mort. Am privit întotdeauna aceastã operã, fascinatã nu numai de covârºitoarea ei forþã, ci ºi de nesfârºitul mister pe care-l închide în sine, de taina fârã dezlegare a naºterii ei întrerupte. Oare cu adevãrat numai moartea l-a împiedicat pe Michelangelo sã aducã aceastã stranie Pietà la înfãþiºarea perfectã, lustruitã, ireproºabilã a celei de la San Pietro din Roma? Oare acest joc dintre schiþã ºi migalã, aceastã contrapondere dintre trupul exprimat total ºi feþele estompate de nerostire, acest contrapunct care realizeazã o atât de acutã sugestie a durerii nu este decât o etapã a muncii artistului în drum spre capodopera hotãrâtã sã spunã totul, dornicã sã trezeascã nu tulburarea, nu frisonul, ci admiraþia necondiþionatã ºi indiferentã? Nu cumva mâna artistului a fost opritã sã continue nu numai de moarte, ci ºi de bãnuiala cã nu totul trebuie spus, cã trebuie lãsate zone sugestiei, umbrei, îndoielii, gândului rostit pe jumãtate pentru a fi întregit de ceilalþi în milioane de feluri, într-o tainã mereu curgãtoare, nelimitatã, ca un izvor? Nu se va ºti niciodatã. De ani de zile încerc sã înþeleg privind aceastã capodoperã a neterminãrii, a opririi drumului spre o perfecþiune tangibilã. 314
La cules ]ngeri
Am învãþat întotdeauna sã scriu mai mult din muzicã ºi din plasticã decât din literaturã. Mi-e greu sã spun numele unui poet tutelar, dar sunt supusul a doi sau trei pictori, a doi sau trei compozitori. Artele nu seamãnã între ele, drumul spre ele ºi consecinþele lor, da. Acea Pietà din Domul Florenþei înþelege de ce poezia în forme fixe mã respinge, de ce poezia ermetizantã sau liberã de sens nu mã atrage; ea ºtie, cu sau fãrã gândul lui Michelangelo, cã arta adevãratã este, pentru mine, numai linie de unire, raport suspendat, întotdeauna altul, întotdeauna riscant, între perfecþiune ºi sugestie. * Poezia nu influenþeazã decât pe cei dispuºi sã se lase influenþaþi, nu sensibilizeazã decât pe cei sensibili. * De nimic nu mã tem mai mult decât de scriitorii prin ochii cãrora lumea se vede tragic transformatã într-un somptuos muzeu de cuvinte, un muzeu imens ºi nelipsit de frumuseþe, cu arbori în care în loc de frunze atârnã vorbe foºnitoare pe ramuri, cu oraºe clãdite din proporþii, cu râuri curgând din silabe, cu oameni modelaþi în ceara moale ºi dulce la pipãit a frazelor, cu sentimente croite din pânza finã ºi zadarnicã a literaturii. Pentru mine, cuvintele nu sunt decât un rãu necesar, de care trebuie totuºi sã mã servesc; pentru mine, nimeni nu e mai departe de „literaturã” decât un mare scriitor. * Scriitor nu este cel care scrie, este cel care se exprimã cu ajutorul scrisului. * Curentele literare nu au cu poezia decât tangenþe administrative. * Istoria artei nu este µ la o cercetare lipsitã de prejudecata progresului artistic (arta fiind singurul domeniu în care se descoperã întotdeauna doar ceea ce existã) µ 315
Ana Blandiana
decât o istorie a perfecþionãrii mijloacelor de expresie ºi a decadenþei fondului de exprimat. Veronese, sã zicem, are în plus faþã de Giotto cunoaºterea perspectivei ºi strãlucirea cãrnoasã a madonelor, iar în minus, intensitatea halucinantã, privirea aceea arzând, ciudat de limpede ºi atât de sigurã cã poate spune muntelui sa meargã ºi muntele se va miºca. Poate cã în poezie lucrurile stau oarecum deosebit, ºi totuºi, de câtã inteligenþã poeticã ºi de cât exces de sensibilitate au nevoie marii poeþi moderni pentru a atinge intensitatea liniºtii albe din versurle chineze ale mileniului trecut... * Calitatea este despãrþitã adesea de defect numai prin linia timidã a simþului mãsurii. * Dincolo de imposibilitatea de a învãþa inefabilul, înãlþatã la o catedrã cu trepte de neant, ambiþia oricãrui vers este aceea de a fi o ºcoalã de poezie. Un fel de ºcoalã a pãsãrilor în care fiecare nu face decât sã-ºi intuiascã, sã-ºi descopere ºi sã-ºi mlãdie propria limbã. * Nimic în afara talentului nu se primeºte în dar, ºi nimic nu se plãteºte mai scump decât darul acesta. * Singura scuzã a existenþei poeziei este faptul cã e inevitabilã. * Opera îºi creeazã cititorii în aceeaºi mãsurã în care cititorii, sau mai precis cititorul, o creeazã pe ea. Rodul artistic se aflã totdeauna la jumãtatea drumului dintre creator ºi publicul sâu, fiecare dintre cele douã pãrþi µ opuse, dar complementare µ fiind obligatã sa dea ceva din sine pentru a putea intra cu drepturi egale în aceastã stranie ºi aproape reversibilã relaþie. Între cel ce spune ºi cel ce înþelege se naºte un raport numai aparent dominat de primul, pentru cã orice gând exprimat nu existã decât în mãsura în 316
La cules ]ngeri
care este ºi receptat ºi existã în tot atâtea feluri câte sensibile inteligenþe sunt dispuse sã îl recepteze. Existã atâþia Hamleþi câþi actori dispuºi sã îl interpreteze, mai mult µ câþi spectatori în stare sã-l înþeleagã. O capodoperã este o operã care se multiplicã la infinit, care nu-ºi epuizeazã niciodatã vieþile posibile. * Poezia, ca orice artã, este ºi convenþie. Un cod cu termeni bine stabiliþi ºi întãriþi de secole, uneori de milenii de comunicare. Sugestia elipticã ºi graþioasã a poeziei extrem orientale corespunde nu atât unei formaþii sufleteºti deosebitã de a noastrã, cât unei îndelungate practici a semirostirii care nouã ne lipseºte. Iatã un celebru poem aparþinând marelui poet japonez Gochiku: „Lunga noapte/zgomotul apei/Spun ceea ce gândesc eu“; o frazã care într-un poem european ar putea fi un vers printre multe altele, dar care, adãugându-se unui întreg sistem de semnificaþii filosofice, istorice, artistice, religioase, comun poetului ºi cititorului devine poezie, este recunoscutã ca esenþã a unui univers spiritual cãruia poetul ºi cititorul îi aparþin în egalã mãsurã. Se pot scrie poeme asemãnãtoare celor japoneze ºi nu le va lipsi nimic decât universul din spatele cuvintelor, aºa cum se construiesc uneori ziduri oarbe, perfect finisate, cu elegante ferestre cãrora nu le lipseºte decât casa de dincolo de ele. * Foarte multe versuri nu sunt scrise de anumiþi oameni, ci de anumite vârste. Adolescenþa le aduce cu ea ºi tot ea le ia la plecare, fãrã menajamente, o datã cu strãlucirea pãrului ºi lumina fragedã a obrazului. * Nimic nu e mai greu de stabilit decât momentul în care o calitate se transformã într-un defect. * Poezia nu trebuie sã strãluceascã, trebuie sã lumineze. 317
Ana Blandiana
* Nu mai existã de mult poeþi neînþeleºi, existã, cel mult, poeþi înþeleºi prea bine. * Un scriitor nu existã decât în mãsura în care s-a realizat, singura lui ºansã este pagina scrisã. Ce a fost înainte sau dupã ea nu ne intereseazã decât pentru a potrivi mai bine lumina pe paginã. Dramele care n-au lãsat urme pe hârtie pentru istoria literarã nici n-au existat. Anii de ministerialã sterilitate ai lui Goga nu sunt pentru istoria literarã decât o tristã picanterie, deceniile de nebunie ale lui Hölderlin, un tragic epilog. Eminescu a existat între ºaisprezece ºi mai puþin de patruzeci de ani, Hugo, între douãzeci ºi optzeci. Nimeni nu remarcã diferenþa ºi nedreptatea. Operele stau alãturi, cu ºanse egale, egal însetate de nemurire ºi de neant. Suferinþele au importanþã în mãsura în care se transformã în poezie, nimeni nu observã poezia care se transformã în suferinþã. * Oricât ar pãrea de paradoxal, marii poeþi seamãnã cu toþii între ei, numai mediocritãþile sunt pline de originalitate. * Artiºtii, poeþii sunt responsabili numai pentru ceea ce scriu ei, nu ºi pentru ceea ce se scrie despre ei. De multe secole, drama artistului nu mai este indiferenþa societãþii, ci elanul cu care aceasta îl îmbrãþiºeazã ºi-l face simbol. * Sunt prea orgolioasã pentru a-mi imagina cã gândurile mele ar putea fi cuiva mai de folos decât mie. * N-o sã obosesc niciodatã repetând cã nobleþea nici unei teme nu poate salva sau scuza arta fãrã valoare care îi apare în jur. * Literatura copiazã de atâtea milenii viaþa, încât, din când în când, viaþa îºi permite sã copieze cu maliþie literatura. 318
La cules ]ngeri
* Existã scriitori care au cu limba în care scriu raporturi încordate, pasionate, de dragoste ºi de urã, scriitori care schimbã limba, se joacã cu ea, ºi-o adapteazã, ºi-o croiesc pe mãsurã, se revoltã împotriva ei ºi îi aduc jertfe. ªi existã scriitori care par a nu observa mãcar limba pe care o folosesc: obsedaþi de ei înºiºi, de ceea ce e de nespus în ei, ei bãnuiesc nu numai cã limba e un mijloc de comunicare imperfect, ci ºi cã limba nici nu e, poate, un mijloc de comunicare. Fascinaþi mult mai mult de tãcere decât de cuvânt, ei trudesc nu la crearea limbii, ci la renunþarea la ea. Existã mari poeþi care ilustreazã prima sau cea de a doua atitudine, dar nu cred cã existã poeþi care au avut de optat între cele douã posibilitãþi. Te naºti ºi mori de aceeaºi parte a baricadei. * Niciodatã, cred, n-o sã pot spune prin ce se deosebeºte o poezie de dragoste scrisã de o femeie (sau de un bãrbat) de o poezie de dragoste scrisã de un poet. Cel mai simplu ar fi sã consider cã prima izvorãºte din tremurul sângelui în apropierea inimii, în timp ce a doua numai din pâlpâirea flãcãrii sfinte deasupra frunþii, dar ºtiu bine cã nu acesta e adevãrul, pentru cã, în timp ce femeia sau bãrbatul nu sunt niciodatã poeþi, poetul este întotdeauna femeie sau bãrbat. * Talent? Dar talentul e ceva atât de greu de definit, atât de capricios, de inefabil, încât nu numai o viaþã, dar nici o operã nu se poate întemeia în întregime pe el. Dacã nu-l ai, devine o râvnitã ºi intangibilã þintã, dacã-l ai, nu e decât minim punct de pornire. Ani de zile ne preocupãm dacã avem talent ºi, deodatã, nu înseamnã nimic. Nu suntem întrebaþi dacã avem talent, suntem întrebaþi dacã avem opere. Poate cã am talent, dar ce importanþã poate sã aibã asta într-o þarã în care talent au ºi fructele pe ramuri, ºi pãsãrile în zbor? 319
Ana Blandiana
* Îmi imaginez poezia asemenea oceanelor, a cãror suprafaþã este nesfârºitã ºi nesfârºit de diversã µ îngheþatã sau pacificã, strãbãtutã de curenþi reci sau fierbinþi, cu mãri de culori diferite ºi de temperamente opuse, cu þãrmuri line sau abrupte, pustii sau aglomerate de oraºe µ dar al cãror adânc este la fel, nemiºcat, neschimbat, neluminat, absolut. Poþi sã te laºi sã aluneci la Capul Furtunilor sau printre gheþurile arctice: dacã reuºeºti sã atingi fundul oceanului, pierzi amintirea plecãrii, într-una sfântã, uitatã ºi binecuvântatã de tãcere. * Simþul detaliului pune în umbrã suflul artistic, aneantizeazã elanul. ªtiu cã o tapiserie trebuie privitã de la câþiva paºi, dar nu mã pot împiedica sã mã apropii, hipnotizatã de perseverenþa acului. * Am visat întotdeauna o poezie simplã, aproape elipticã, schematicã, având farmecul desenelor fãcute de copii în faþa cãrora nu eºti niciodatã sigur dacã nu cumva schema este chiar esenþa. * Pentru un poet, crezul artistic are sensul pe care trebuie sã-l aibã pentru un erou cauza luptei sale. Ea nu determinã victoria; victoria depinde de forþã, de armele pe care le foloseºte, de terenul pe care luptã, dar fãrã aceastã cauzã, crezutã cu exaltare, învingãtorul nu ar fi decât un ucigaº de rând. * Sunt momente în istorie în care poezia nu este o artã, ci o posibilitate de a gândi. * Ne asemãnãm nu atât prin ceea ce facem, cât prin ceea ce nu facem. * Unii sunt fericiþi pentru fiecare vers frumos pe care l-au scris, alþii sunt exasperaþi de fiecare nouã poezie. Pentru 320
La cules ]ngeri
cã fiecare poezie este o trecere din perfectul absolut imaginat spre (chiar în cel mai bun caz) perfectul posibil real, deci o coborâre de treaptã, o renunþare. Fac parte din aceastã a doua categorie, cãreia i-ar fi atât de uºor sã renunþe la scris, daca n-ar ºti cã poezia e inferioarã tãcerii, aºa cum viaþa este µ cine ºtie? µ inferioarã morþii, dar numai un poet poate sã înþeleagã tãcerea, ºi numai viu fiind te poþi gândi la moarte. * Poezia nu este povestea vieþii pe care o trãieºti, ci aura, aburul care-þi rãmâne dupã ce ai reuºit sã uiþi ce-ai trãit. * Nu folosiþi arta ca pe o oglindã în faþa cãreia vã încercaþi podoabele! * Important în poezie nu este ceva ce n-am mai auzit, ci ceva ce ºtiam parcã dintr-o altã viaþã. Poezia nu trebuie sã dea senzaþia cunoaºterii, ci a recunoaºterii. * Unii oameni îºi imagineazã poeþii cãlcând serafic ºi încununaþi cu flori. Alþii, mai penetranþi, ºi-i închipuie ca pe niºte stâlpi de foc. De fapt, poetul nu este decât nehotãrâre între iubire ºi revoltã, îndrãgostit de tot ce e omenesc ºi revoltat de tot ce e omenesc, în acelaºi timp. În aceastã frumoasã contradicþie, „sensul tragic al vieþii“ despre care vorbea Unamuno se întãreºte ºi creºte uneori ucigãtor, pentru cã, indecis, poetul este incapabil de a iubi cu ochii închiºi, dar neînstare de a urî fãrã sã se înduioºeze; pentru cã el continuã dramatic contradicþia dintre „Pace vouã“ ºi “Eu n-am venit sã aduc pacea, ci sabia“. * Gândindu-mã la poezia modernã, în fine, la ceea ce m-am obiºnuit sã numesc poezie modernã, la acel nehotãrât univers cu hotare fluide care-l cuprind mai uºor pe Novalis decât pe Aragon, îmi vine în minte o comparaþie din lumea chimiei. Poezia mi se pare asemenea acelor substanþe cu câteva enigmatice valenþe rãmase nesatisfãcute, cãutându-ºi în 321
Ana Blandiana
permanenþã un echilibru ºi trãind pe muchia dintre starea lor prezentã ºi o posibilã altã stare. În tîmp ce înainte poezia era înþeleasã ca o operã riguros terminatã, rotundã, suficientã sieºi, ea este înþeleasã acum ca un raport continuu, ca o veºnicã întrebare, ca un perpetuu neechilibru. Este misterioasã pentru cã este imprevizibilã, este mare pentru cã nu are sfârºit. * Sunt un poet, nu-mi pot îngãdui sã devin un autor de versuri. * Orgoliul de a descoperi umilinþa este mai strãin de înþelepciune decât umilinþa de a accepta orgoliul. * Frazele frumoase sunt faþã de poezie ceea ce statuetele de bâlci sunt faþã de sculpturã, tablourile de gang faþã de picturã. * Observ adesea cum dragostea pentru poet presupune parafrazarea, banalizarea, imitarea, parodierea lui. Sã fie pastiºa o formã de adoraþie? * La început poeziile seamãnã acelor adolescente deºirate ºi stângace care ascund ºi gospodina, ºi femeia fatalã. A ghici nu este numai orgolios, ci ºi riscant. * Simt ca pe o mare nedreptate lipsa de dependenþã între inteligenþã ºi artã. Într-un timp încercam sã mã revolt împotriva ei, dar când am înþeles cã poezia se înrudeºte cu tãcerea, cu nemiºcarea, cu umbra, ºi nu cu strãlucirea, cu zbuciumul, cu strigãtul, am înþeles ºi de ce zeii alegeau pentru a coborî pe pãmânt fiinþe adesea nãtânge. * Sunt convinsã cã unui cal obiºnuit aripile Pegasului i se par numai o dovadã a neputinþei de a alerga. * De nenumãrate ori, citind un poet, mai ales tânãr, am avut senzaþia cã, talentat fiind, nu ºtie ce sã facã cu talentul 322
La cules ]ngeri
sãu, aºa cum unii actori nu ºtiu ce sã facã pe scenã cu mâinile: stau stângaci, închipuindu-ºi cã trebuie sã înveþe complicate gesturi, când, de fapt, nu trebuie decât sã nu facã nimic. Dar ce se învaþã mai greu decât liniºtea? * Nimic nu seamãnã cu nimic. Nu existã de la facerea lumii douã mere identice, nici douã versuri în istoria poeziei la fel. * „Fiecare din noi pãrãseºte viaþa cu sentimentul cã abia s-a nãscut“, spune Epicur, fiecare din noi pãrãseºte scrisul cu sentimentul cã abia a învãþat sã scrie. Dacã ai sentimentul cã ai terminat de învãþat, înseamnã cã nici n-ai început încã. * Inteligenþa nu e materialul cel mai indicat pentru a face din el poezie. E adevãrat, însã, cã poate înlocui cu destul succes materiale nu mai scumpe, ci mai rare. Perlele false sunt la fel de frumoase ca ºi cele adevãrate, sunt doar mai uºoare. Durerea cântãreºte greu. * Pe nici un drum nu se ajunge mai greu la þintã decât pe cãrãrile bãtãtorite de alþii. * Cunosc atâþia scriitori inferiori propriilor lor opere, încât un om mai înalt decât pagina sa îmi trezeºte respectul, chiar dacã îi zãresc peste umeri aripile de umbrã ale ratãrii. * Frumosul din artã trebuie sã semene frumosului din naturã µ sã se nascã fãrã ideea ºi uneori fãrã ºansa de a putea fi vãzut, admirat. * Lacrima nu este importantã decât prin suferinþa care i-a dat naºtere. De aceea, probabil, nu se produc lacrimi sintetice. * De la alþii poþi afla, cel mult, cum se scrie poezia, nu poþi afla de ce s-o scrii. 323
Ana Blandiana
* Un vers ermetic trebuie sã conþinã mai mult, nu mai puþin decât unul uºor inteligibil. * Poezia poetului tânãr: un lichid dornic sã ia forma unui vas care îºi cautã încã el însuºi forma. * Din pãcate, versurile seamãnã adesea epatantelor bijuterii moderne, valorând preþul lucrãturii lor, nu al metalelor din care sunt lucrate. * Despre sfaturile literare: Þin minte o anecdotã dintr-un almanah de pe la 1900, cu o gospodinã care, respectând toate indicaþiile cãrþii de bucate, nu reuºea totuºi sã gãteascã, pentru cã în carte nu scria cã trebuie aprins focul. * Iluziile noastre s-au întors de atâtea ori împotriva noastrã, încât am descoperit cã a prefera adevãrul nu e numai mai cinstit, ci ºi mai comod. * Nimeni nu ne obligã sã scriem. Când o facem, o facem întotdeauna pe propria noastrã rãspundere. * Niciodatã n-o sã înþelegem în ce mãsurã un artist este opera naturii sau numai a sa însuºi, în ce mãsurã un artist se naºte sau se creeazã singur. Ideea de a sta obligatoriu la masa de scris poate pãrea monstruoasã, ºi totuºi, atâtea mari opere, dacã nu toate, s-au scris în felul acesta. Între „românul e nãscut poet“ ºi Oda în metru antic stau manuscrisele eminesciene ºi creierul întunecat de epuizare al celui ce fusese copil în Ipoteºti. * Poezia este ceea ce rãmâne dupã ce ai uitat tot ce-ai suferit. * Nemurirea e de genul feminin µ se lasã atrasã de cei care o trateazã cu indiferenþã. 324
La cules ]ngeri
* De la un autor de literaturã la o conºtiinþã creatoare este un drum infinit mai lung decât de la un analfabet la un autor de literaturã. * Nimeni nu va putea spune despre poezie mai mult decât poezia. Ea este asemenea realitãþii supreme despre care vorbeºte Lao Tzî: „Cine a cunoscut-o nu vorbeºte despre ea ºi cine vorbeºte despre ea n-a cunoscut-o“. * Am privit întotdeauna rima ca pe un duºman al poeziei, un duºman periculos ºi strãlucitor uneori, un duºman cenuºiu, uºor de ignorat altãdatã, un duºman considerat de toþi, chiar ºi de el însuºi, un prieten ºi, ceea ce e ºi mai greu de înþeles, un duºman din când în când necesar. * Aveþi toate calitãþile, nu vã lipseºte decât curajul de a vã teme de ele. * Cuvintele sunt, poate, singurele fiinþe cãrora îngrãdirea le sporeºte frumuseþea ºi sensul. * Orice poezie e neterminatã atâta timp cât mai gãseºte un cititor care sã îi adauge propria sa sensibilitate. Cel ce îndeplineºte jumãtatea unui act artistic lansat în lume sã-ºi caute împlinirea ºi împlinit de atâtea ori ºi în atâtea feluri de câte ori ºi în câte feluri este înþeles. Sunt opere de artã care, apãrute prea devreme, ºi-au aºteptat întregirea timp de secole, ºi opere de artã ale cãror jumãtãþi de sferã se pierduserã înainte de naºterea lor. Marile poezii trãiesc, rãtãcind imperfecte prin lume, pentru a fi împlinite mereu mai perfect. * Complicitatea în materie de poezie nu este mai mult decât o iluzie: suntem mereu de acord unii cu alþii, pentru cã obiectul acordului nostru este indefinibil ºi veºnicii pereþi care ne despart, transparenþi ca aripa fluturelui. 325
Ana Blandiana
* N-am sã înþeleg niciodatã dacã poezia naºte misterul sau misterul naºte poezia. * Existã ceva mai discutabil decât o capodoperã? Existã ceva mai nesigur decât un talent? Existã ceva mai fragil decât un geniu? Cine s-ar mai extazia în faþa marii forþe a artei, dacã ea n-ar avea curajul de a se expune de milenii, în fiecare clipã, infirmãrii? Din fericire, valorile artistice nu se stabilesc prin ecuaþii. Cine vrea sã înþeleagã ceva nu cere certitudini, se mulþumeºte cu miracole. * A fi liber nu este un drept care þi se acordã, ci un talent cu care te naºti, un talent care în literaturã se confundã uneori chiar cu talentul literar. * De nimic nu mã tem mai mult decât de mãiestria care se descoperã de la prima vedere ºi de retorica pe care nu o bãnuieºti de la început. * Pentru un om de ºtiinþã orice lucru neînþeles este un lucru neînþeles încã, pentru un poet, orice lucru neînþeles este un binecuvântat mister. Deosebirea nu e de inteligenþã, ci de viziune. * Îndoiþi-vã mereu cã ceea ce auziþi este muzica sferelor, dar nu vã îndoiþi niciodatã cã muzica sferelor existã. * Uneori, prea marea concentrare dã impresia uscãciunii. Pe acest drum se poate muri, dar nu se poate ajunge decât în vârf. * În literaturã, tema nu poate salva niciodatã nimic, ea poate, cel mult, fi salvatã. * Ceea ce-i lipseºte talentului dumneavoastrã pentru a exista cu adevãrat este teama cã poate nu existã. * Acolo unde nimic nu se spune, totul se sugereazã. 326
La cules ]ngeri
* Poezia trebuie sã fie mult mai aproape de viaþã ºi de moarte decât de literaturã. * Poezia se aflã întotdeauna dincolo, nu dincoace de literaturã. * Sensibilitatea nu poþi s-o deprinzi, poþi, cel mult, sã te deprinzi cu ea. * Poezia nu poate fi trãdatã de o altã iubire, ea poate fi trãdatã doar neiubind. * Cuvintele n-au fost fãcute pentru a fi frumoase, ci pentru a fi bune conducãtoare de gând. * Risipitã, rãspânditã la întâmplare, frumuseþea poate pãrea superfluã; pãsãrile prea multe se pot ºi ele demonetiza, ºi nimic nu e mai zadarnic decât o inflaþie de pãsãri. * O poezie filosoficã nu este una în care se spun fraze filosofice, ci una în care acestora li se preferã tãcerea. * O metaforã trebuie, pentru a exista, sã aibã o logicã a ei. Poezia absurdã nu e absurdã decât din punctul de vedere al logicii prozei. * Nu puneþi petale literare pe buza rãnilor încã deschise, s-ar putea infecta. * Liniºtea se poate, cu eforturi, învãþa, neliniºtea niciodatã. * În poezie, ca ºi în aviaþie, numai profanii cred cã poate sã se înalþe doar ceea ce e mai uºor decât aerul. * Una dintre marile mele mândrii este aceea de a putea sã recunosc poezia oricât de ridicolã ar fi haina sub care se ascunde. * În materie de artã, ce e mai sigur decât o bãnuialã? 327
Ana Blandiana
* Nimeni nu întreabã înainte de a bãnui rãspunsul. * Temeþi-vã de echilibrul prea perfect dintre vorbã ºi gând, nu uitaþi cã inefabilul se infiltreazã mai uºor prin crãpãturile zidurilor poeziei. * Sunt convinsã cã obiectivitatea nu este decât o subiectivitate care se ignorã, cel mai adesea, din laºitate. * Arta are nevoie de constrângere în aceeaºi mãsurã în care are nevoie de libertate. * Nu mi-e teamã de cei pe care aº putea sã-i nedreptãþesc nepreþuindu-i destul, mi-e teamã de cei în care crezând fãrã acoperire aº putea sã le sugerez un fals destin. * Nu numai drumul spre iad, ci ºi cel spre poezie e pavat cu cele mai bune intenþii. * Cu cât suferim mai mult, cu atât avem mai multã dreptate. * Existã poeme a cãror citire devine aproape o indiscreþie. * Sã nu uitãm, poezia nu e fãcutã de copii care seamãnã oamenilor mari, ci de oameni mari care seamãnã copiilor. * Existã versuri nefãcute pentru a fi publicate, având farmecul hainelor prea vechi pentru a putea fi purtate pe stradã, dar care, ponosite ºi roase, îþi dau, îmbrãcându-le în casã, cãldura unui timp revolut. * Poezia nu este o înºiruire de întâmplãri, ci o înºiruire de viziuni. * Sensurile pânã la tremur, tremurãtoare pânã la inefabil, inefabile pânã la pierderea sensului, sunt poezii care mã încântã ºi mã îngrijoreazã în egalã mãsurã µ atât de diafane încât îmi vine sã mã întreb uneori dacã existã. 328
La cules ]ngeri
* Frumos, fãrã a încânta, dureros, fãrã a fi în stare sã îndurereze. * Existã scriitori care, obsedaþi de categoriile morale, ajung, chiar dacã n-ar vrea, în atingere cu politicul. Este o atingere uimitã ºi dramaticã, izvorâtã din contradicþia în virtutea cãreia artistul îºi este suficient sieºi µ „sfânt trup ºi hranã sieºi“ µ deci independent de circumstanþe, ºi, în acelaºi timp, el este cel ce nu se poate împiedica sã sufere pentru toþi, sã fie, deci, dependent de durerea tuturor. * Formele fixe mã sperie prin priceperea lor de a îmbrãca, adesea, în frumoase veºminte nimicul, prin perfidia de a crea uniforme încopciate savant în care sã se poatã ascunde, cu ºanse egale, poezia sau neantul. * Caligrafice ºi îngrijite, îmi amintesc de versuri care au farmecul foilor îngãlbenite, al florilor presate ºi al sentimentelor pãstrate cu grijã. Ele sunt cuminþi ºi bune, nu lumineazã, dar încãlzesc. * Încãrcate de metafore ºi comparaþii, de epitete ºi hiperbole, de personificãri, de toatã cohorta figurilor de stil cât mai strãlucitoare, cât mai neobiºnuite, iatã niºte poezii care seamãnã unui castel de pânzã de pãianjen, împodobit cu marmuri ºi stucaturi. * Misterul nu e niciodatã tulbure, el începe întotdeauna dincolo, nu dincoace de limpezime. Nu întunericul e misterios, ci raza de luminã care-l subliniazã. Misterul poetic se aflã înotdeauna peste, nu sub înþelegerea medie. Poezia stranie, dificilã, nu este aceea din care nu înþelegi nimic, ci aceea pe care nu o poþi înþelege definitiv. Straturile de cunoaºtere sunt numai succesivele interpretãri posibile. Unei mari opere, epocile care trec peste ea îi adaugã, o datã cu fiecare nouã explicaþie, încã un mister. 329
Ana Blandiana
* Atâtea întrebãri la care nu poate rãspunde decât timpul, cu marele lui cusur de a nu fi în stare sã dea rãspunsuri decât trecând. Exegi monumentum nu este decât o formã a îndoielii lui Horaþiu. * Poezia nu este un sport, o competiþie în care talentul, perseverenþa ºi norocul se amestecã pentru a desemna, în urma unei lupte cinstite, pe cel mai bun. În poezie, cel mai bun nu existã nu numai pentru cã nu existã regulile dupã care ar putea fi ales cel mai bun, ci pentru cã cei mai buni sunt cufundaþi în ei atât de adânc încât le rãmâne în lume numai tuiul înºelãtor al cuvintelor. Minunile nu pot fi comparate între ele. E mai mare minunea transformãrii unui dovleac în caleaºcã de aur sau minunea covorului fermecat? Schimbarea apei în vin sau învierea din morþi? Odatã trecut hotarul supranaturalului, nu mai conteazã decât faptul cã suntem dincolo de el. * Mã tem de orgoliul de a vrea sã înþeleg prin intelect totul, pierzând astfel definitiv ceea ce nu poate fi înþeles prin intelect. * Mã emoþioneazã numai rimele care îmi lasã sentimentul cã împerecheazã cuvinte care s-au cunoscut într-o altã viaþã. * A considera poezia un vas, o formã, o îmbrãcãminte, o podoabã numai, menitã sã prezinte în lume cât mai bogat, cât mai atractiv, cât mai convingãtor un sens sau altul înseamnã a nu înþelege nimic. Poezia nu este formã, ci jertfire a formei pânã la rãmânerea sensului singur. Poetul nu este bijutierul capabil sã execute odoare din aurul clientului, ci regele blestemat sã prefacã ceea ce atinge în aur. Dacã Midas învaþã sau nu meseria de bijutier, este mai puþin important. 330
La cules ]ngeri
* Toþi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracþiune cu care unii transportã diamant, alþii cãrbune, ºi atât de mulþi materiale sintetice. * O poezie limpede, limpede ºi atât de transparentã, încât se insinueazã uneori bãnuiala cã nici nu existã. * Elocvenþa poeziei nu se mãsoarã prin cuvinte, ci prin liniºtea dintre ele. * Cuvintele pe care un mare poet le-a atins rãmân, decenii ºi uneori secole la rând, arse de atingerea lui, neîntrebuinþabile. * Nu e greu sã fii nou, e greu sã fii etern.
331
Ana Blandiana
CUPRINS
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE Nu se poate elogia destul efortul Anei Blandiana de a-=i dep[=i prin medita\ie sus\inut[ poezia debutului. Schimbarea atitudinii lirice, remarcabil[ ]n acest al doilea volum, nu =terge ]ns[ continuitatea unor teme sau viziuni fundamentale. Poeta de recep\ie diafan[ =i de irepresibil[ exuberan\[, d[ruit[, alt[dat[, p`n[ la destr[mare, ploii =i ierburilor, se reculege acum ]ntr-un peisaj glacial cu aer rarefiat =i z[pezi imaculate, amintind arhitectura efemer[ a „Mun\ilor Candorii“ invoca\i mai de mult. Apari\ie fulgurant[ ]n primul volum, „Mun\ii Candorii“ devin aici o prezen\[ abstract[, implicat[ permanent =i pretutindeni, un teritoriu etic ideal la care poeta se ]ntoarce ca la o copil[rie dep[rtat[. Ne este propus[ o puritate ce dep[=e=te contactul originar =i fraged cu lumea din jur pentru a se constitui ]ntr-o v`rst[ interioar[ dat[ de o op\iune decis[. E vorba de o v`rst[ absolut[, c[ci aceast[ copil[rie sau aceast[ adolescen\[ nu sunt faze de tranzi\ie, ci ritmuri umane eterne. [...] C[lc`iul vulnerabil e zona p[strat[ neatins[ — simbol al unei candori ce nu vrea s[ se piard[. Regimul de existen\[ al acestei tinere\i spiritualizate este intransigen\a =i frenezia tragic[. [...] }n viziunea de fermec[toare intoleran\[ a poetei complexitatea dialectic[ a vie\ii ]nseamn[ alienare a ]ns[=i esen\ei umane. Nuan\ele nu ]mbog[\esc o culoare, ci o altereaz[. [...] Adev[rata poezie trebuie s[ fie mereu un act responsabil ]n absolut. Invoc`nd figura lui Torquato Tasso, poetul „de spaim[ ratat“, Ana Blandiana impune con=tiin\ei noastre =i, desigur, propriei con=tiin\e de creator, principiul, luminos =i sever ]n acela=i timp, conform c[ruia istoria nu poate servi niciodat[ artei drept circumstan\[ atenuant[. Mircea MARTIN, în volumul Genera\ie =i crea\ie, Editura pentru literatur[, 1969. C[lc`iul vulnerabil (1966) =i apoi A treia tain[ (1969) sunt c[r\ile care o impun cu adev[rat pe Ana Blandiana printre creatorii de frunte ai acestei genera\ii, revelându-i formula liric[ personal[. [...]
332
La cules ]ngeri
Noutatea de fond a poeziei mai noi a Anei Blandiana o putem descoperi, a=adar, ]n dou[ direc\ii fundamentale: pe de o parte, ]n aceast[ problematizare a atitudinilor, ce dep[=e=te simpla op\iune anterioar[ afirmat[ ca necesitate ideal[, =i pe de alta, problematizarea ]ns[=i a actului de crea\ie, ca expresie a acestei medita\ii asupra lumii. Dac[ poeta are ]n fa\[ un univers ce i se dezv[luie sub fe\ele sale complexe, ]n rela\ia eului cu exteriorul apare cuv`ntul, bun conduc[tor al energiilor spirituale sau numai iluzorie deschidere spre lume. [...] Termenii ecua\iei, ]n care atitudinea liric[ specific[ poetei se a=az[, se reliefeaz[ pregnant ]ntr-un poem precum Din auster =i din naivitate. Abandonarea simbolicului Port-Royal are semnifica\ia unei intr[ri ]n istorie, ]n lumea concesiv[ a „marii treceri“, a ]naint[rii spre moarte. Cealalt[ fusese o zon[ de „auster =i naivitate“ — =i aceast[ asociere de termeni spune aproape totul despre particularul „eleatism“ al viziunii sale. Cele dou[ atribute calific[ de fapt o con=tiin\[ candid[ ]ns[ fascinat[ de absolut, interpretat ]n ordine etic[. [...] Poezia Anei Blandiana din C[lc`iul vulnerabil se constituie ca discurs esen\ializat, echivalent acestei austerit[\i a atitudinii, de o „rigiditate“ de erou tragic. Deconcertant[ prin simplitate, ea se transmite printr-o foarte clar[ trasare a desenului ideatic în spa\iu aproape epurat de metafore. }nl[tur`nd orice obscuritate, poeta se descoper[ singur[ ]n fa\a ideii =i pare c[ unicul s[u demers e acela de a vida o scen[, pentru ca ]n spa\iul creat „mesajul“ s[ poat[ suna nestingherit. Cele mai bune poeme dau aceast[ senza\ie de identificare a ideii cu o voce, suficient[ pentru a o face conving[toare: ideea devine ea ]ns[=i „spa\iu originar“, realizat astfel prin eleva\ia ritmic[ a restituirii. Metafora nu mai este un ornament al discursului conceptual, ci, at`t c`t e utilizat[, puncteaz[ doar un fel de situa\ie simbolic[, din care semnifica\ia de natur[ intelectual[ cre=te organic. Ion POP, ]n volumul Poezia unei genera\ii, Editura Dacia, 1973. Ana Blandiana [...] este indiscutabil cea mai valoroas[ poet[ a ultimelor decenii =i cred c[ nu voi exagera sus\in`nd c[ dup[ r[zboi nici un glas liric feminin, afar[ de acela al Magdei Isanos, disp[rut prematur ]n 1945, n-a avut un ecou mai ad`nc. [...] }nc[ de la ]nceput s-a putut observa prezen\a unui temperament artistic autentic, capabil s[ exprime fiorul contactului cu lumea, misterul existen\ial. [...] Ca Nietzsche, ]n celebrul s[u preludiu asupra unei filosofii a viitorului din 1866, Jenseits von Gut und Böse, poeta caut[ hotarul dintre bine =i
333
Ana Blandiana
r[u, limita dintre înnorat =i ]nsorit, dintre ploaie =i senin, imposibil de g[sit, pentru c[ cele dou[ fenomene nu sunt dec`t aspecte particulare =i efemere ale aceleia=i realit[\i, dou[ accidente ale absolutului. Lumea e, sus\ine Ana Blandiana, reprezentarea mea =i, dac[ n-a= exista, n-ar exista nici ea (Ochiul ]nchis): „Nu ]ndr[znesc s[-nchid o clip[ ochii/ de team[/ s[ nu zdrobesc ]ntre pleoape lumea/.../ Privesc cu disperare/ =i mi-e c`ine=te mil[/ de universul f[r[ ap[rare/ ce va pieri ]n ochiul meu ]nchis“. Pu\ini poe\i contemporani au mai exprimat cu at`ta concrete\e idei filosofice, ]n fond noi raporturi de cunoa=tere ]ntre eu =i lume, punctul de plecare al oric[rei poezii. }ns[ lirismul nu e numai drumul din[untru ]n afar[, ci ]n acela=i timp o descindere ]n infernul interior (C[l[torie). [...] Un volum excep\ional de versuri este Octombrie, noiembrie, decembrie (1972). Demn de relevat este c[, f[r[ a p[r[si vechile motive sau teme, dac[ nu e contraindicat s[ vorbim de a=a ceva la o poet[ care cade pe ele ]n chip cu totul spontan, nemijlocit, Ana Blandiana tinde totu=i la unitate prin eliminarea tuturor chem[rilor exterioare, voind a da glas ]n primul r`nd propriilor dispozi\ii lirice ]ntr-o formul[ din ce ]n ce mai personal[, specific[. E mai ]nt`i pictura unui \inut straniu, f[r[ moarte, de ba=tin[ (Despre \ara din care venim). }n volumele sale anterioare, Ana Blandiana a c`ntat pu\in dragostea, poate dintr-o secret[ sfial[, poate din teama de a nu c[dea ]n conven\ionalism. C[ut`nd mereu, ea a g[sit ]n fine expresia cea mai potrivit[, de o mare gravitate =i de o suav[ vibra\ie (Dac[ ne-am ucide unul pe altul). De mult nu s-a mai atins aceast[ ]n[l\ime ]n exprimarea (ca ]n balada popular[ Miori\a) sentimentului iubirii v[zut ca un rit nup\ial, premerg[tor contopirii cu natura, mor\ii ]n\elese ca un somn vegetal. Alexandru PIRU, ]n Poezia rom`neasc[ contemporan[, vol. II, Editura Eminescu), 1975. Octombrie, noiembrie, decembrie descoperea, o dat[ cu tema dragostei, sentimentalitatea tandr[, senzualitatea, lenea somnoroas[ a trupului, soarele, apa s[rat[ a m[rii, vegetalele, adic[ un ]ntreg univers concret, palpabil, absent mai ]nainte. Multe din aceste poeme, reluate acum, continu[ s[ mi se par[ nu numai frumoase, dar importante ca moment de r[scruce ]n lirica Anei Blandiana. [...] Se remarc[ ]ndat[ nu numai densitatea material[ a acestei lirici erotice, dar curgerea ei difuz[, uleioas[. Imagini de paradis erotic, suave, l`ncede =i str[lucitoare, ca ]n
334
La cules ]ngeri
icoanele lui Fra Angelico, ne ]nt`mpin[, de exemplu, ]n Din ap[ ie=eau trupuri albe de plopi, una din cele mai frumoase din carte. Nicolae MANOLESCU, ]n revista Rom`nia literar[, 1974. }n ce prive=te nota moral[, prezent[ de la ]nceput la Ana Blandiana, ea se manifest[ acum ca o nevoie a poetei de a se verifica prin contemplare de sine. Tr[irea nu-i e suficient[ (=i, de aceea, nu confesiunea ne cucere=te ]n poezia aceasta), ea trebuie dublat[ de privirea introspectiv[, analitic[, ]n stare s[ prind[ trecerea fiin\ei, timpul ei curg[tor =i uciga=. }n aceast[ r[sfr`ngere lucid[ st[ ]n\elesul ad`nc. [...] Pe Ana Blandiana gravitatea o prinde mai bine dec`t jocul; ea este acas[ ]n ceremonial =i chiar ]n mica solemnitate dec`t ]n familiaritate =i comun; cerebralitatea liricii ei cultiv[ cu mai mult noroc seriosul dec`t umoristicul sau ironicul. +i totu=i! Voi ]ncheia cu o poezie (prin care trece parc[ o sub\ire umbr[ a lui Emil Botta), admirabil[ tocmai ]n m[sura ]n care valorific[ liric jocul; de o stranie, inenarabil[ triste\e: Portret cu cire=e la urechi [...]. Niciodat[, poate, n-a fost Ana Blandiana mai suav =i sf`=ietor melancolic[ dec`t ]n aceast[ pl`ngere infantil[ de Ofelie. Nicolae MANOLESCU, ]n revista Rom`nia literar[, 1981. Cu o metafor[ care pl[cea =i lui Malherbe =i lui Paul Valéry, se poate spune c[ ]n timp ce proza merge, poezia danseaz[. Proza are un cap[t, merge spre o \int[, descrie, reprezint[, comunic[ o idee, poezia este un balet de cuvinte, o aventur[ a limbajului, o experien\[ ce se are pe sine scop =i cap[t. Dansul cuvintelor comunic[, totu=i, ceva unic =i esen\ial despre fiin\a care, zice Sartre, se ridic[ ]n fa\a noastr[ „ca un turn de lini=te“. Mi-a venit ]n minte aceast[ metafor[ recitind poezia Anei Blandiana, de la Persoana ]nt`ia plural (1964), cartea de debut, p`n[ la poemele din Stea de prad[ (1985). Poezia ei, cu adev[rat, danseaz[, are for\[ =i gra\ie (o gra\ie a ideilor ]n primul r`nd), caut[, mai ales, la ]nceput, materiile sonore =i transparente, =i las[ impresia unui joc superior al spiritului. [...] Culoarea favorit[ a Blandianei este „albul f[r[ margini“, iar dintre calit[\ile materiei cea dint`i este fr[gezimea. D[m ]n poemele ei peste o veritabil[ reverie a fragedului. De la ]nger la vierme, obiectele poetice ating ]n momentele lor de gra\ie sublimul fr[gezimii: „]ngeri umili =i fragezi“, „st`lp fraged“, „fragede moa=te“, „fragedul vierme“, „frageda moarte“, „frageda form[ a crengilor ude“. Dup[ fraged vine umbra.
335
Ana Blandiana
Lucrurile tind s[ se dematerializeze pe m[sur[ ce p[trund ]n acest spa\iu de sublimit[\i corupte care este poezia. Starea lor ultim[ e starea de umbr[: „Umbr[ de buburuz[/ urc`nd chinuitor/ o umbr[ de iarb[“. Am l[sat ]n urm[ adormirea =i somnul spre care tind toate lucrurile din poezia Blandianei. Soarele, ]ngerii, norii, poamele, zeul b[tr`n, viermele, p[m`ntul — toate tr[iesc ]ntr-un regim hipnotic =i t`njesc spre starea de adormire: „crucea cuprins[ de somn“, „p[m`nt apus ]n somn“, Avram Iancu e „]nvinsul crai al adormirii noastre“, „p[m`ntul nostru pustiit de somn“, „roi somnoros de albine“, norii care „adorm pe ceruri“, „ritmul somnatic de und[“ etc. ... O treapt[ spre adormire este picotirea =i un echivalent al somnului ]n lumea cosmic[ este picurarea: „soarele picotitor“, „v[zduhul cum picur[ ]nspre amiaz[“, turme de picotitori miei trec prin c`mpiile poemului =i pe cer st[ imobil un „soare picotitor“... Sensul acestei adormiri, picotiri generale este curgerea, trecerea lent[ a fragedului hotar, imaginat[ de Ana Blandiana ca o transhuman\[ sf`nt[ („=i-n transhuman\a sf`nt[ s[ curgem ]mpreun[“), ca o preg[tire ]nceat[ de moarte (marea trecere). Primind aceast[ viziune grav[, poezia Blandianei nu renun\[ la o anumit[ dorin\[ de seduc\ie. Ea nu se hot[r[=te s[ p[r[seasc[ valea care desparte t[r`murile =i nu-=i refuz[, vorbind de moarte, o anumit[ gra\ie a jocului. Poemele sale sunt tr[ite ]n materii pure, gra\ioase =i fragile ca ni=te balerine pe o scen[ vast[. Este greu s[ determini temele acestei poezii =i s[-i analizezi ideile care au, uneori, o b[taie foarte lung[ =i r[zbat ]n alte planuri. Vagul simbolist =i nelini=tea modern[, starea de reverie =i con=tiin\a unei teribile complicit[\i a lucrurilor ]n univers se unesc =i se aproximeaz[ ]n aceste medita\ii lirice delicate =i grave. Nu-i o poezie de cunoa=tere ]n sensul vechi al conceptului, de=i cunoa=terea constituie o tem[ de care Blandiana se apropie des. Cunoa=terea se organizeaz[ ]n acest caz ca o arhitectur[ de ]ntreb[ri. [...] De la romantici ]ncoace, to\i marii poe\i au dat asemenea imagini ale sf`r=itului =i au sugerat dimensiunea metafizic[ a fiin\ei. Arghezi =i Blaga au impus, ]n aceast[ privin\[, dou[ modele lirice. Blandiana traduce ]n felul ei aceast[ tem[ cople=itoare, o implicare, ]nt`i, discret[ a subiectivit[\ii, o imprecizie, apoi, calculat[ a obiectului =i mai multe straturi de aluzii =i umbre care las[ ]ntredeschis[ ]n\elegerea simbolului grav. Poema devine, ]n cele din urm[, o mic[ fabul[ din care a fost eliminat[ morala de la urm[. Morala =i-o imagineaz[ singur cititorul nevoit, astfel, s[ cioc[neasc[ de mai multe ori pere\ii versurilor =i s[ descopere miezul unor propozi\ii ]ndoielnice. [...]
336
La cules ]ngeri
Trebuie s[ ne schimb[m impresia pe care am avut-o p`n[ acum despre poezia Anei Blandiana. Caligrafia impresionist[, senzorial[ de ]nceput a evoluat spre o poezie cu implica\ii metafizice. O poezie din ce ]n ce mai mult (]i folosesc o imagine) gravid[ de idei. Dansul nu este numai un joc. Este =i o g`ndire a jocului. Eugen SIMION, ]n vol. Scriitorii rom`ni de azi, Editura Cartea Rom`neasc[, 1974. Ca orice poet autentic, cu o sensibilitate =i un talent matur constituit, scriitoarea =i-a alc[tuit o lume coerent[, pe care =i-o consolideaz[ de la o carte la alta, f[r[ repeti\ii inutile =i f[r[ reveniri monotone, pentru c[, tr[indu-=i viziunile cu sinceritate, =tie s[ le ]mbrace ]n frumuse\i lirice mereu noi. Poemele ]n proz[ care formeaz[ Cele patru anotimpuri ne las[ acum s[ constat[m mai limpede ceea ce austeritatea (chiar dac[ uneori incandescent[ de sensibilitate) a versurilor nu permitea s[ se disting[. Structura acestei poete este cea a unui romantic at`t de vulnerat de ce simte ca degradare =i impuritate ]n intrarea ]n fapt, adic[ ]n fluxul, ]n marea trecere a vremii, ]nc`t ]=i tr[ie=te ca mai autentice nostalgiile spre puritatea originar[, spre amintirile, cu sau f[r[ leg[turi de anecdot[ cu propria biografie, spre tr[irile l[untrice. S-a vorbit despre ne]ncrederea poetei ]n capacitatea cuvintelor — ale sale proprii, ale altora — de a spune adev[rul fiin\ei, =i, mai mult dec`t o ne]ncredere ]n literatur[, este fire=te vorba de ne]ncrederea oric[rui scriitor de structur[ romantic[ ]n ce poate da trup pieritor viziunilor =i adev[rurilor pe care le tr[ie=te ]n sine ]nsu=i. (Paradoxul dintotdeauna al literaturii, care nu se poate crea =i exprima altfel dec`t prin ceea ce b[nuie=te a fi impropriu vie\ii adev[rate.) +i fascina\ia pe care o exercit[ poezia scriitoarei const[, de fapt, tocmai ]n m[rturisirea acestei drame ]n victoria — amar[, ca orice dep[=ire a unei drame proprii — asupra ei. }n poezie, prin epurarea liniilor melodice ale discursului, prin economia imaginilor =i prin controlul lucid asupra sim\[mintelor, drama se joac[ precum pe scena clasic[. Interesant este ]ns[ c[, ]n textele ]n proz[, ea apare mai liric exprimat[, mai aproape de sensibilitatea romantic[. F[r[ a folosi ]n nici un fel o proz[ „poetic[“ — dimpotriv[, urm[rind toat[ vremea men\inerea unei fraze deta=ate, precise, pure de emotivitate =i excese declarative — povestitoarea acestor texte ]ncarc[ totul ]ntr-o aur[ mai aproape de poezie dec`t s-ar p[rea c[ se constituie ]n jurul poemelor sale propriu-zise. Fire=te, nu e adev[rat. Pentru c[ nu exist[ nici un risc ca poemele Anei Blandiana s[ par[ vreodat[ prozaice. Ele exprim[, cu egal[ putere poetic[,
337
Ana Blandiana
exact ceea ce trebuie s[ exprime poezia ]n ]n\elesul superior al cuv`ntului. +i, de fapt, lumineaz[ poemele ]n proz[ care, la r`ndul lor, dau culoare mai intens romantic[ versurilor. Mircea IV{NESCU, ]n revista Transilvania, 1977. Motivul somnului =i al dorin\ei de repaos, cu vechi r[d[cini ]n poezia rom`neasc[, de la Eminescu la Blaga =i mai departe, ]=i leap[d[ crusta de tem[ literar[, se ]mbog[\e=te cu o varietate de sensuri, adesea divergente, ]=i regenereaz[ substraturile =i redob`nde=te o nou[, surprinz[toare prospe\ime la Ana Blandiana. Numeroase titluri alese din ultimul ei volum pot figura ]n orice antologie a acestei teme at`t de fertile pentru medita\ia liric[ de totdeauna. Din perspectiva ei, polaritatea via\[-moarte, terestru-spiritual cap[t[ un relief memorabil. Particularitatea acestei rostiri este c[ ]ntr-o form[ echilibrat melodioas[, calm elegiac[, de felul unui bl`nd =i inofensiv murmur abia dac[ muzical, spune lucruri deloc temperate, nelini=titoare, dureroase. Materialitatea percep\iilor directe se filtreaz[ ]n sunete de o mare puritate. }n[bu=irea con\inutului dramatic ]ntr-o formulare dulce somnolent[ este de un nea=teptat efect. Con\inutul se conserv[ mai bine dec`t ]ntr-o form[ agitat[, aparent mai potrivit[. Densitatea unor straturi reflexive, ale l[untricului, =i eleva\ia, densitatea topit[ ]n eleva\ia remarcabil[ a tonului, merg foarte bine ]mpreun[ =i din bizara lor ]ncruci=are se na=te originalitatea nec[utat[, absolut fireasc[ =i curg[toare a acestor versuri capabile s[ ]ntrerup[ o clip[, clipa de poezie, iner\ia sufletului. Lucian RAICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1977. Poezia poate s[ propun[ enigme, poate s[ pun[ ]ntreb[ri, dar, de obicei =i din cele mai vechi timpuri, nu propune solu\ii =i nu dezleag[ probleme. Misterul, surpriza, neprev[zutul sunt prielnice producerii fiorului poetic. }n aceast[ ordine de idei, =i iar[=i spre folosul poeziei sale, Ana Blandiana evit[, ]n general, ]ncerc[rile de simbolizare (primejdioase de obicei pentru valoarea poetic[) =i las[ lucrurile s[-=i continue =i ]n poezie mersul lor firesc, ascuns uneori, enigmatic, dar niciodat[ for\at cu scopul de-a demonstra ceva, =i f[r[ alt imbold dec`t acela al g`ndirii poetice care afl[ corela\ii ]n ad`ncime =i ]nal\[ ]n poezie, f[r[ s[ le ]nfrumuse\eze artificial, cele mai simple =i mai fire=ti lucruri. [...] Poezia Anei Blandiana inspir[ simpatie =i ]ncredere. Te ]ndeamn[ s-o recite=ti =i trece cu succes deplin proba recitirii. Observ de asemenea cu
338
La cules ]ngeri
mul\umire c[ ea nu se supune influen\elor vreunei mode literare. De aici =i absen\a oric[rei poze. Cei mai buni poe\i din toate timpurile au sim\it nevoia s[ se fereasc[ de asemenea tenta\ii =i ]n acest chip au r[mas credincio=i lor ]n=ile =i poeziei adev[rate. Este o calitate pe care, pe l`ng[ cele pomenite deja, poezia Anei Blandiana o are din bel=ug =i care ]i asigur[ =i mai bine tr[inicia. Al. PHILIPPIDE, prefa\[ la volumul Ana Blandiana, Cele mai frumoase poezii, 1978. Versurile [...] Anei Blandiana sunt frumoase — ]n accep\ia veche, prebaudelairian[ a cuv`ntului — cu un curaj care ne uime=te. At`\ia poe\i mari de azi evit[ aceast[ ]nsu=ire demodat[ ca pe o insul[ a lui Circe sau o parodiaz[ m`na\i de un fel de demon al persifl[rii =i iat[ c[ o autoare sfioas[, mereu mirat[, ]ntruchip`nd vulnerabilitatea ]ns[=i, o ]nfrunt[, f[c`ndu-ne s[ sim\im c[ ni se taie respira\ia, ca =i cum am urm[ri mersul unui echilibrist pe s`rm[ la o mare ]n[l\ime. Poezia Anei Blandiana respir[ un fel de demnitate, de puritate moral[ care, ]n cazul s[u, se transform[ ]ntr-o categorie estetic[. Sentimentul trecerii ireversibile a timpului — at`t de intens tr[it ]n acest ultim volum — se manifest[, de pild[, nu prin grimase grote=ti, ca la at`\ia al\i poe\i ai contradictoriului secol 20, ci printr-o expresie senin[, de o bun[tate f[r[ margini, poeta \in`nd ca extinc\ia ]ns[=i s[ semene cu o a=ezare de t`mpl[ l`ng[ t`mpl[, cu o iertare din inim[ a ]ntregii lumi. Alex. +TEF{NESCU, ]n SLAST, 1977. Este adev[rat c[ ]n unele dintre poemele sale moralitatea imaculat[, dus[ p`n[ la un fel de sfin\enie, inund[ poezia ]ntr-o lumin[ de basm =i o face lipsit[ de dramatism, idilic[, minor[. }ns[ ]n cele mai multe cazuri, ]n cupa de ambrozie exist[ dizolvat[ =i o pic[tur[ de otrav[, care d[ t[rie b[uturii lirice. Cu aerul ei de fiin\[ angelic[, dornic[ s[ nu tulbure pe nimeni, poeta este, de fapt, foarte tulbur[toare. Retorica sfielii constituie, ]n fond, tot o retoric[, o art[ a persuasiunii. [...] Cea mai bun[ dovad[ c[ ]n poezia Anei Blandiana exist[ =i pu\in[ „vinov[\ie“ o constituie ideile. Aproape fiecare poem este rezultatul unei medita\ii, al unei ]ncerc[ri de a privi ]n alt fel realitatea ]nconjur[toare. Alex. +TEF{NESCU, ]n SLAST, 1981.
339
Ana Blandiana
O constatare preliminar[ poate fi aceea c[ fiecare carte semnat[ de Ana Blandiana ]=i are individualitatea proprie. Poeta nu-=i str`nge versurile ]n volume oric`nd =i indiferent cum: buc[\ile asamblate ]ntr-o culegere ader[ la un acela=i timbru sufletesc fundamental, pivoteaz[ ]n jurul unui motiv sau unui sens orientativ centrant. Dumitru MICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1978. Cu Octombrie, noiembrie, decembrie, Ana Blandiana ancoreaz[ ]n mitologic, mai propriu spus ]=i mitologizeaz[ medita\ia liric[, ]=i proiecteaz[ ]n mit aventura pe t[r`mul crea\iei, aventur[ orientat[ de o continu[ =i implicit[ medita\ie asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce compun volumul se integreaz[, prin convergen\a semnifica\iilor, ]ntr-o viziune totalizant[, ]ntocmesc, de fapt, un singur poem, ]n care este celebrat miracolul na=terii Poemului. [...] Aceast[ culegere preludiaz[ Somnul din somn, volum ]n care poeticul nu tinde s[ se realizeze — sau s[ provoace o impresie c[ s-ar realiza — ]n afara artisticului, c[ s-ar comunica ]n starea genuin[. Avem aici o poezie de rafinament, generat[ de fine\ea sugestiei, de efectele de ton =i culoare, de accentul insolit al emo\iei, de imprevizibilul nuan\ei, de inefabilul pictural, de magia verbal[. Resorturile lirismului sunt declan=ate de vibra\ia senza\iei fine, a senza\iei intelectualizate, care, transmi\`nd palpitul vie\ii elementare, sugereaz[ implicit mi=c[rile cosmice la care particip[ f[r`ma de existen\[ imobilizat[ ]n imagine. Propensiunii spre reflexivitate din precedentele volume i s-a substituit, ]n Somnul din somn, o tehnic[ special[ a select[rii detaliului percutant =i a filtr[rii lui prin senza\ia con=tientizat[, o art[ sui-generis a ]n[l\[rii cu mijloace pur lirice a reprezent[rilor sensibile la idee. Priveli=ti de toate zilele dob`ndesc prin transfigurarea artistic[ propriet[\i incantatorii, copacii, fructele, frunzele, p[s[rile r[sp`ndesc iriz[ri de t[r`m fantastic. }n imagina\ia Anei Blandiana via\a este vis: vis ]ntr-un alt vis, visat la r`ndul lui de c[tre cineva care e visat de c[tre un altul, =i el visat — =i tot astfel, la infinit. De aici =i titlul: Somnul din somn. Prin absolutizare, poeta construie=te viziunea unui univers himeric, aflat ]ntr-un stadiu precreatural, existent doar ca pur[ posibilitate, ca n[lucire difuz[. Totul, ]n acest spa\iu al increatului, e doar o p[rere, iluzie, proiec\ie a fantasmelor spiritului celui ce „m[ viseaz[“. Dumitru MICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1982.
340
La cules ]ngeri
Ce frapeaz[ ]n poezia mai nou[ a Anei Blandiana este, ]n planul sensului poetic, al fondului principal de sentimente =i idei, al st[rii lirice deci, tendin\a de ad`ncire ]n metafizic, de revizuire a condi\iei psihologice ]n numele unei con=tiin\e a frustr[rii =i al orgoliului nelimit[rii, iar, ]n planul semnului poetic, al expresivit[\ii, o anume usc[ciune a dic\iunii, decolorarea stilistic[ prin migra\iunea imagina\iei propriu-zis poetice spre discursul reflexiv care sacrific[ deseori plasticitatea ]n favoarea subtilit[\ii. „Sunt ca o s[m`n\[-ngropat[/ Care nu vrea s[ se fac[/ Nici plant[, nici p[m`nt“, spune poeta, =i acest refuz echivalent cu o indecizie poate fi socotit premisa afectiv[ a unui excurs reflexiv-liric cu multe varia\iuni pe o aceea=i tem[: g`lceava spiritului cu litera; iat[ =i varia\iunile, ]n simetrie semantic[: suflet-trup, vis-realitate, entitate-nume; cele dint`i sunt cuprinse, exprimate sau condi\ionate de celelalte, locuiesc ]n ele, dar sunt sau tind s[ fie mai mult ori dincolo de ele; sunt, oricum, de o alt[ esen\[. Nu e un lucru nou la Ana Blandiana frecventarea acestei teme cu r[d[cini ]n antichitatea elin[ =i recuperat[ de toate marile poetici de dup[ Rena=tere, dar ]n nici una din c[r\ile anterioare ale poetei nu era at`t de insistent[ ca acum, ]n Ochiul de greier, preocuparea de exprimare ]n poezie a inconfortabilei tensiuni ]ntre spirit =i liter[. [...] Toate acestea sunt consecin\ele, tulburi =i nelini=tite ]n fond, limpezi =i calme ]n expresie ale insisten\ei reflexive asupra fatalei scind[ri ontologice, asupra inadecv[rii treptate =i dureroase a „literei“ la „spirit“, a „trupului“ la „suflet“, a „realit[\ii“ la „vis“, ]n fine a „numelui“ la ceea ce nume=te; con=tiin\a limitei ]nseamn[ aici recunoa=terea naturii ne]nduplecate a „literei“; ]n contrapunct, un sentiment paradoxal: ]ncrederea ]n „liter[“ tocmai pentru c[, ne]nduplecat[ fiind, las[ „spiritului“ iluzia unei revan=e ]n timp, ]n sensul ]n care ]nghe\area este =i moarte, =i am`nare a mor\ii. O astfel de am`nare prin ]nghe\ este poezia. Lauren\iu ULICI, ]n revista Contemporanul, 1981. Cu c`t poezia Anei Blandiana se clasicizeaz[ ca \inut[ =i expresie (p`n[ la eminescianizare uneori), cu at`t ea ]=i scoate mai la suprafa\[ sursele de nelini=te, de alarm[, de panic[. Un mod securizant de a scrie, ordonat, geometric, ]n care cuvintele: „Rotunde suprafe\i de sunet/ Zim\ate-n jur de ]n\eles“ sunt monede temeinic b[tute, transmite aici un ascu\it sentiment de insecuritate. „Cu viziera z`mbetului/ Cobor`t[ etan= peste fa\[“ poeta emite un „\ip[t continuu“. Cele dou[ aspecte, „de form[“ =i „de con\inut“, ale acestei opere lirice: tendin\a spre concentrarea clasic[ =i
341
Ana Blandiana
=tiin\a de a cristaliza un fel de suferin\[ difuz[, ne]n\eleas[, se conjug[ ]n utopia unui poem monovocalic. [...] Ana Blandiana creeaz[ o lume miraculoas[, str[lucitoare [...]. La prima vedere am putea spune c[ lumea evocat[ de poet[ este cea mai bun[ dintre lumi. Nu e ]ns[ a=a, pentru c[ o angoas[ discret[, dar mereu perceptibil[, ]nfioreaz[ fiecare atom din acest univers zugr[vit ]n alb tragic (culoarea poeziei Anei Blandiana). Aceast[ angoas[ e de natur[ filosofic[ (poeta scrie cu marile c[r\i ale culturii ]n fa\[, cu Platon ]n primul r`nd) =i ea provine din con=tiin\a scind[rii existentului, a dedubl[rii fiin\ei. Ecranul poeziei Anei Blandiana e ]n volumul de fa\[ (Ochiul de greier, n. e.) memoria trecutului fabulos, mitic, al unei alte st[ri, de plenitudine, memoria oului primordial evocat ]ntr-o splendid[ cosmogonie spus[ ca o roman\[. [...] Teama, nelini=tea exprim[ aici nostalgia originilor mitice, de care ne amintim prin reminiscen\e =i la care, poate, c`ndva, ne vom ]ntoarce: „Cine-a gre=it =i p`n[ c`nd?“ (s. n.) se ]ntreab[ poeta, n[d[jduind c[ ]n al\i timpi se va na=te un nou „ou perfect plutind pe ape“. P`n[ atunci ]ns[ trebuie s[ ne supunem celui care „a gre=it“. P[r\ile care rezult[ din scindare se dedubleaz[ la r`ndul lor. E ceva ce explic[ sentimentul de incertitudine propriu acestui univers poetic ]n care lucrurile au c`nd o fa\[, c`nd alta, opus[ celei dint`i. P[m`ntul e un eden, dar unul bolnav. [...] Ana Blandiana ]ncearc[ ]ns[ s[ corecteze ceea ce s-a „gre=it“, eroarea tragic[ a ]njum[t[\irii =i fragment[rii unit[\ii primordiale („oul perfect, t[iat ]n dou[“) experiment`nd pe cont propriu noi feluri de a muri, dar =i de a se na=te =i de a tr[i. Profesori ]i sunt ]n aceast[ privin\[ mai ales frunzele, plantele, pomii. Se poate vorbi ]n acest sens de un „model vegetal“ ]n poezia de azi a Anei Blandiana. Valeriu CRISTEA, ]n revista Rom`nia Literar[, 1981. Aproape cu fiecare poezie, ]n Stea de prad[, poeta impune sentimentul ancor[rii ]n esen\ial. Prin drastice comprim[ri, prin filtr[ri repetate, prin densific[ri de sugestii ea creeaz[ un spa\iu auster =i de tensionate tr[iri, un spa\iu ]n care Poezia nu mai este „c`ntec“, ci „\ip[t“: „O virgul[, c`teva pietricele,/ Pu\in[ z[pad[,/ Un fir sub\ire de soare./ Mai multe case =i crengi—/ Ce recuzit[ modest[/Pentru declan=area \ip[tului!/ |ip[tul / }ncerc`nd s[ se-aga\e cu unghiile / +i lunec`nd mereu ]napoi / Pe pere\ii de sticl[, /}ncerc`nd s[ urce / Rupt ]n buc[\i / Cl[dite una peste alta./ Echilibru nesigur./ P`n[ la din\ii / }ncle=ta\i cu s[lb[ticie / }n t[cerea f[r[ sf`r=it.“
342
La cules ]ngeri
Concizie, directitate, transparen\[, ]ncredere ]n eficien\a poetic[ a „recuzitei modeste“, acestea sunt elementele de atitudine literar[ care structureaz[, stilistic vorbind, volumul de acum, Stea de prad[. Dar ele nu apar abia azi la Ana Blandiana. }nc[ ]n 1973 Ion Pop, ]n Poezia unei genera\ii, remarca la ea un spa\iu aproape epurat de metafore, p[r`ndu-i-se c[ „unicul demers e acela de a vida o scen[, pentru ca ]n spa\iul creat „mesajul“ s[ poat[ suna nestingherit“. Mai trebuie spus c[ tendin\a semnalat[ de Ion Pop azi s-a accentuat, =i c[ ea a fost ]nso\it[, pe parcurs, de activarea tot mai pronun\at[ a fondului dramatic al acestei poezii, a resurselor ei de nelini=te =i ]ncordare. La ]nceputuri acestea erau, ]n poezia Anei Blandiana, realit[\i mai mult b[nuite, latente. Ne apare acum ]nc[ mai limpede c[ laconismul, at`t de severele compact[ri de materie liric[, elimin[ri =i contrageri sunt la Blandiana reflexe ale unei determin[ri interioare: acea nedomolit[ sete de recluziune, de retragere, de ]nchidere ]n sine, resim\it[, ]n Stea de prad[, ca un impuls c[ruia nimic nu i se poate opune. S[ nu se vad[ aici un refuz al realului, al concretului vie\ii, fiindc[ nu este, ci o c[utare dramatic[, de o st[p`nit[ fervoare, a identit[\ii esen\iale, a sinelui profund. C[tre “o fug[ ]n tine ]nsu\i c`t mai ad`nc, / De afar[, din calendar“, ]ndeamn[, =i se ]ndeamn[, poeta: „O fug[ f[r[ oprire, /Mereu ]nl[untru“. Act de „]nchidere“ care ]ns[ taie un drum, desface o necesar[ cale spre t[inuitele sedii ale omenescului din ad`ncuri. Gabriel DIMISIANU, ]n revista Romania literar[, 1986. [...] dac[ lucrurile ar sta doar astfel, ]n frumuse\e, eufonie, solaritate de fream[t pur, numai ]n alinturi, candori =i plin[t[\i, totul ar deveni nu at`t monoton, c`t fals. Adev[rul este c[, r[zuind strat dup[ strat palimpsestul, vom putea citi textul originar ca pe o monografie a nelini=tii (nu Angst, ci inquietude). „Mi s-a spus s[ te caut,/ Nu s[ te g[sesc“, sun[ un final de poem al Anei Blandiana, iar Sensul (altfel, adic[ barbian, spus, drumul „dup[ melci“) nu se las[ prins dec`t at`t c`t s[ scape. „Jos, ]n vraful de foi ude“, „zidul de var“ nu ]nvie dec`t pentru a se pierde din nou, dar pentru „ungherul ad`nc“ al g`ndului, abia „morm`ntul de foi“ =i cornul f[r`mat transform[ c`ntecul (simplu) ]n desc`ntec. Sub „]nz[uatul argint“ din cuvintele Anei Blandiana se ascunde adeseori, fragil dar ame\itor, semnul de ]ntrebare, dincolo de faldurile catifelate palpit[ nelini=tea, incertitudinea, =i ceea ce primeaz[ este tocmai voin\a de exorcizare, sau, mai degrab[, de estetizare a acestora.[...]
343
Ana Blandiana
+i dac[ pentru Ana Blandiana poezia este, cum ]ns[=i afirm[,o „]naintare logic[ din cuv`nt ]n cuv`nt, p`n[ ]ntr-un loc ]n care sensul se deschide deodat[ nea=teptat deasupra golului“, ]naintare al c[rei sens este „aceast[ realizare a golului de dedesubt, aceast[ emo\ie brusc[ ]n fa\a hotarului asumat, aceast[ oprire, mai revelatoare dec`t continuarea incon=tient[ a drumului pe deasupra pr[pastiei“ — atunci proza reprezint[ tocmai ]naintarea con=tient[ a drumului, prefer`nd ]ntotdeauna miraculosului „]ntreb[rile f[r[ r[spuns din care (acesta) se na=te ]n cele din urm[“. Dan. C. MIH{ILESCU, revista Ateneu, 1987. Gestul de-a scrie constituie pentru Ana Blandiana un act existen\ial definitoriu, un destin la care a fost „condamnat[“ dar pe care =i l-a asumat, o formul[ de echilibru „]ntre perfecta, precara materie =i spiritul fragil, de ne]nvins“, statutul ei ontologic, o modalitate catexochen a ceea ce poeta ]n\elege prin o ]nflorire a verbului a fi“, o arm[ eficace de o exagerat[ simplitate a unei con=tiin\e „nelini=tit[ de fragilitatea libert[\ii sale“ opun`ndu-se cu obstinat[ demnitate ofensivei devoratoare =i mutilant[ a tehnolatriei, reific[rii, a ipostazelor lui a avea („orice posesie e o dependen\[“). Se ]nt`mpl[ uneori ca o scriitur[ august[ s[ disimuleze o pernicioas[ incon=tien\[ existen\ial[. Dar fumisteria stilistic[ nu poate dura la infinit, p`n[ la urm[ î=i deconspir[ ipostaza de sordid[ incurie etic[. La Ana Blandiana scriitura nu e, dimpotriv[, dec`t expresia „public[“ a unei intimit[\i genuine, de o distinc\ie =i integritate moral[ „sans reproche“. Ana Blandiana nu experimenteaz[, nu mimeaz[ scriituri, ci stilul o reprezint[, \`=ne=te spontan, dar egal cu sine, f[r[ note disonante, din ad`ncul unui suflet „setos de durat[ =i amintire“, ca unicul sens care i-a fost oferit sub soare. Radu ENESCU, revista Familia, 1988. Ultimul volum al Anei Blandiana, Arhitectura valurilor, ofer[ un exemplu de radicalizare moral[ ]n limitele unei formule lirice bine cunoscute, inconfundabile. Poeta, torturat[ de imaginea unei realit[\i degradate, este acum o con=tiin\[ invulnerabil[, miz`nd — se pare — totul pe cartea curajului. Faptul este echivalent cu un nou pact, desigur tensionat, cu realul. Mul\i se ]ntreab[ dac[ lirica sa are de c`=tigat sau de pierdut de aici. De=i datate (cf. prefa\a), poemele acestea nu ni se par conjuncturale. Au mai degrab[ semnifica\ia unui nou ]nceput, a unei adev[rate resurec\ii,
344
La cules ]ngeri
f[r[ s[ anuleze — cred — nimic din ce a scris ]nainte poeta. Introduc doar, mai pregnant, dimensiunea etic[ ]n ecua\ia liric[. Vindec[ de gratuitate. Privind mai ]n urm[, poezia Anei Blandiana d[ expresie, cu gra\ie =i naturale\e, unei confesiuni impregnat[ acut de sentimentul vinov[\iei. Poeta ]=i transcrie propriile experien\e =i revela\ii ]ntr-un limbaj rafinat, de o stranie somnolen\[ impresional[, ca la Blaga, dar printr-o tr[ire intens personal[, delicat[ =i ]n acela=i timp concret[ a lumii. Incertitudinile interioare ]=i afl[ corespondentul poetic ]n incertitudinile exterioare, iar zbuciumul gra\ios al fiin\ei — mai t`rziu — ]n inconfortul ideii =i al metaforei esen\ializat[ p`n[ la abstract. }nfr[\it[ cu tot universul, cu toate lucrurile, poeta le ]nv[luie ]ntr-un sentiment de mil[ comp[timitoare. Bucuria o ]mparte cu al\ii, dar suferin\a o adun[ toat[ ]n sine. Nu refuz[ inefabilul =i nici ritmul ceremonios, aproape solemn; ]n schimb, detest[ retorica =i literaturizarea excesiv[ a realului. Tendin\a reflexiv[ din unele poeme, eviden\iind un substrat de emo\ii pure, de o suavitate u=or cochet[, confer[ mai mult[ incisivitate discursului, sub aparen\a pierderii de viziune =i a desubstan\ializ[rii materiei verbale. Este, de fapt, trecerea de la detaliu la esen\ial, de la senzualitate la ascez[, de la concretul imagistic la constructe lirice pu\in mai complicate, ca visul din vis ori „somnul din somn“. Cornel MORARU, ]n revista Vatra, 1990. E greu s[ scrii despre acest volum arestat o bun[ bucat[ de vreme f[r[ s[ te opre=ti asupra fenomenului Blandiana. F[r[ s[ iei ]n considerare starea de excep\ie pe care o reprezint[, ]n literatura de azi, aceast[ poet[. Anii ’60, care ne-au obi=nuit cu cultul scriitorului, au transformat ]n vedete o seam[ de autori. }n sensul frumos al cuv`ntului, vedete au fost =i Nichita St[nescu =i Ilie Constantin =i Cezar Baltag =i Ion Alexandru =i Ion Gheorghe =i Adrian P[unescu. Ideea de talent se lega de ideea de har, iar harul r[m`nea, chiar =i ]n anii dictaturii, apanajul celor ale=i. Noul val nu ]ntrunea doar simpatiile cititorilor, ci ale tuturor acelora care sperau c[ aceste voci vor rosti adev[rurile unui popor. Blandiana se num[r[ ]ntre ace=tia =i, cu toate contesta\iile, popularitatea ei, mereu urc[toare, s-a hr[nit cu prisosin\[ tocmai din credin\a ]n poezie. Din credin\a c[ el, poetul, e un ales. Prea multe dintre vedetele anilor =aizeci au intrat ]n maturitatea aduc[toare de ranguri =i pozi\ii sociale, abandon`nd tocmai aceast[ idee: c[ el, poetul, e deasupra ]nt`mpl[rilor zilnice ale puterii. C[ el e deasupra tranzac\iilor cu puterea. Ana Blandiana a refuzat mereu onoarea administrativ[. Dup[ revolu\ie, nu =i-a valorificat extraordinara popularitate.
345
Ana Blandiana
Dimpotriv[, n-a vrut s[ adauge vreun titlu titlului de poet. A r[mas consecvent[ ideii morale pe care o reprezint[. Fiecare scriitor al anilor =aizeci s-a specializat, cu timpul, ]ntr-un limbaj dublu. Dar nici un scriitor al acestei genera\ii nu a dat acestui limbaj autoritatea pe care i-a dat-o Ana Blandiana. Nici un scriitor nu a invitat, cu at`ta consecven\[, la o lectur[ subversiv[. Cornel UNGUREANU, ]n revista Orizont, 1990. Reflec\ia asupra propriei condi\ii consun[ cu ]ntoarcerea, ini\iatic[ =i problematic[, asupra aventurii scripturale, asupra modului ]n care cuv`ntul ]=i asum[ sensul, iar textul izbute=te s[-=i ]nfr`ng[ limitele =i inhibi\iile pentru a trasa chipul lumii, figura unei existen\e polimorfe. Departe de a z[bovi ]n extazul rostirii, poeta resimte „cerneala“ ca ]nsemn malefic, ca vin[, ]n m[sura ]n care ea e incapabil[ s[ transcrie subteranele sufletului, subtextul realului, oprindu-se la „text“, la simplele aparen\e. Nu cuv`ntul este, ]n viziunea poetei, cel c[utat, mai degrab[ reflexul metafizic al acestuia, umbra lui de tain[ =i de ]nfiorare, de sugestie =i agonie gra\ios ritualizat[ („Eu/ Nu c`nt frunza/ C`nt numai frageda moarte/Pe care-o ascunde/ Ca pe-o \ar[ ]mb[t[toare/ +i f[r[ sf`r=it/ }n care cine p[trunde/ Uit[ s[ se mai ]ntoarc[ =i moare/Ca s[ poat[ merge mereu/Mai departe/ +i mai fericit/ Plantele doar,/Pentru c[ nu sunt ]n stare s[ povesteasc[/ Ce v[d,/ Sunt l[sate s[ se ]ntoarc[ mereu/ Din \ara aceea copil[reasc[/ De care/ Un misterios pr[p[d/ Ne desparte/ }n van,/ Eu/ Nu c`nt frunza/ C`nt numai frageda moarte/ }n care/ Viseaz[ o dat[ pe an“ — Eu nu c`nt frunza, sau: „N-am alergat niciodat[ dup[ cuvinte,/ Tot ce-am c[utat/ Au fost umbrele lor/ Lungi, argintii,/ T`r`te de soare prin iarb[,/ }mpinse de lun[ pe mare;/Nu am v`nat niciodat[/ Dec`t umbrele vorbelor —/ O foarte iscusit[ v`n[toare/}nv[\at[ de la b[tr`ni/ Care =tiu/ C[ din cuv`nt/ Nimic nu e mai de pre\/ Dec`t umbra/ +i nu mai au umbr[/ Cuvintele care =i-au v`ndut sufletul“ — V`n[toare). }ntre elanul vizionar ori percep\ia sentimental[ =i tonusul livresc se sap[ astfel un hiatus pe care versurile Anei Blandiana caut[ s[-l estompeze, fie =i doar prin preluarea propriului text ca pretext al scriiturii sale, prin vizualitatea intens[ a imaginilor scripturalit[\ii, prin autoreflexivitate =i autoreferen\ialitate, cu alte cuvinte. Un soi de abulie, de dezabuzare intervine aici, ]ntr-un poem ca Oh, trupul t[u, unde scriptura adopt[ toate semnele unei tr[iri deceptive, iar „cerneala“ are conota\ii aproape infernale, ea opaciz`nd perceperea fiin\ei iubite, instaur`nd o intolera-
346
La cules ]ngeri
bil[ distan\[ spa\io-temporal[ =i dovedindu-se un soi de scriitur[ ]ndr[gostit[ „arebours“. Cerneala — asimilat[ „v`n[tului noroi“ — atrage dup[ sine imagini ale h[ului, ale neantului ]n care fiin\a se afund[, ca ]ntr-un co=mar alc[tuit dintr-o arhitectur[ infernal[, animat de reprezent[ri cvasiteratologice, chiar dac[ av`nd toate datele himericului imponderabil =i translucid: „Oh, trupul t[u ]l v[d printre cerneal[,/ Cerneal[-nn[molindu-se =i-n somn/ Ca o sudoare acr[, animal[./ Vreau s[ te-ajung/ +i degetele-mi lunec[,/ Nu te mai v[d,/ Abia te-aud/ Spune-mi, mai spune-mi/ C[ la fel se-ntunec[/ V`rtejul ]n care m-afund./ Te chem/ Dar violent ca dintr-o ran[,/ Cerneala izvor[=te ]ntre noi/ M[ mai prime=ti ]n v`n[tul noroi? Mai vii/ peste c`mpii albastre,// M[ri pustii,/ }nl[crimat =i mut/ Ca s[ ]\i pot ]ntinde/ O gur[ tremurat[ spre s[rut/ Cu buze-nvine\ite de cuvinte“. Iulian BOLDEA, ]n Ana Blandiana. Monografie. Editura Aula, 2000. Reg[sim fire=te ]n aceste poeme aproape toate temele mai vechi ale Anei Blandiana, lucru care nu surprinde, c[ci, de-a lungul timpului, poeta a r[mas cu consecven\[ fidel[ unui registru stilistic =i unei arii tematice care se conturau, ]n coordonatele lor esen\iale, ]nc[ din primele sale volume. }n c[r\ile ei mai noi, Ana Blandiana ]=i aprofundeaz[ propriul univers, iar atunci c`nd atinge c`te un registru ]nc[ neexplorat o face cu o total[ lips[ de ostenta\ie. Ast[zi poemele sale par s[ fi dob`ndit un plus de reflexivitate, elanurile vitaliste au disp[rut, accentele patetice sunt repudiate, tr[irea e interiorizat[, filtrat[ de o mult mai acut[ con=tiin\[ introspectiv[. Ele tind spre acea „austeritate“ pe care o evoca autoarea ]ntr-una din poetiz[rile sale de ]nceput, iar peste patetismul de odinioar[ al Fedrei (pentru a parafraza p`n[ la cap[t textul amintit) se suprapune acum tot mai mult litera sever[ a Port-Royal-ului. Octavian SOVIANY, ]n revista Luceaf[rul, 2000. Ochiul de greier este, ]ntre altele, =i cartea ]n care Ana Blandiana ]ncearc[ s[ nu se mai „mire“ de singur[tatea-i, ci s-o tr[iasc[ (liric, fire=te). Un volum al c[rui dramatism e retras ]n subteran, dar ]n care drama dezicerii de sine, a imposibilit[\ii ei ]n fond, adaug[ ]nc[ un cerc tragic acestei poezii. F[r[ a ajunge la o practic[ poetic[ a misterului, poemele au, totu=i, tensiunea =i ]nfiorarea contactului iminent cu acesta. }n dialectica prefacerii de sine a poemului blandian, volumul de fa\[ reprezint[ momentul nega\iei de sine — fire=te, ]n m[sura ]n care un astfel de
347
Ana Blandiana
spectacol poate avea loc ]n cadrul unei evolu\ii organice, quasiliniare. Muta\iile din spa\iul poemului nu antreneaz[ dup[ sine =i o schimbare a poeticii, Ana Blandiana fiind unul dintre pu\inii poe\i ai genera\iei sale care nu-=i schimb[ formula liric[ cu u=urin\a cu care se schimb[, dup[ dispozi\ie =i anotimp, garderoba. Al. CISTELECAN, ]n revista Familia, 1981. Acest refuz al imaginarului de a se l[sa contaminat de angoas[ =i de a cultiva flora anxioas[ induce elegiilor o voca\ie luminescent[ ce transcende instruc\ia ideii ca atare. Nu at`t „ideile“ sunt tonice ]n poezia Anei Blandiana (cu at`t mai mult cu c`t abstrac\iile sunt cele care seam[n[ panica), c`t senzualizarea lor imaginativ[. Imaginarul poetei are o funciar[ repulsie fa\[ de orice dizarmonie, iar intrarea lui ]n ecua\ie e o garan\ie imediat[ c[ poemul va r[m`ne ]n stare de gra\ie. Imaginarul e perna moale pe care tema dramatic[, air-bag-ul care o fere=te pe poet[ de impact. }n economia poemului, func\ia lui e cea de ]nger p[zitor. Oric`t s-ar str[dui poeta s[ intre ]n infernul temelor tragice, el o trage ]napoi ]n limbile armoniei. Al. CISTELECAN, ]n revista Cuv`ntul, 2000. Mai important[ dec`t aceast[ lectur[ de semnalare a desenelor de suprafa\[ a poeziei Anei Blandiana ar fi o alta care s[ asculte sunetul de avertizare al p`nzelor freatice ale lirismului s[u. Socotesc c[ ei n-ar trebui s[-i scape nota de resemnare luminos-tragic[ a con=tiin\ei poetei, care ]=i poart[ cu demnitate crisparea =i dezvoltarea unui fel de cunoa=teri definitive; o cunoa=tere prin excelen\[ poetic[, pentru care vulnerabilitatea fiin\ei umane — obsesie a g`ndirii lirice a Anei Blandiana —, mereu =i mereu dezv[luit[, nu e prilej de lamenta\ie sentimental[ ci o paradoxal[ surs[ de energie moral[ rodind ]n iluminare =i ]n triumf spiritual. Ioan MOLDOVAN, ]n Familia, 2000. Desigur, Ana Blandiana e azi cea mai cunoscut[ poet[ din Rom`nia. Celebritatea sa literar[ e ]nso\it[ =i argumentat[ de una de ordin cet[\enesc, asociere de ast[dat[ benefic[, menit[ a sp[la ru=inea bardului politizat, aflat la remorca propagandei totalitare, a=a cum s-a ]ntrupat ]n numeroase, din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian P[unescu. }ntrebarea care se pune (=i-o pune poeta ]ns[=i) e dac[ aceast[ reputa\ie de excep\ie ar putea fi sinonim[ cu o suprem[ satisfac\ie, cu „fericirea“. }n
348
La cules ]ngeri
cazul ]n care marele public ar fi predispus la un r[spuns afirmativ, Ana Blandiana se m[rturise=te, ]mpotriva aparen\elor, ap[sat[ de un renume ]n \es[tura c[ruia se profileaz[ doar p[relnic un destin literar-monden cu str[lucire ]mplinit. }ntruc`t condi\ia de persoan[ celebr[ presupune o alienare, o desp[r\ire de sine m[surat[ prin abisul moral al nostalgiei.[...] }ns[ lucrurile sunt departe de simplitatea unei scheme istorice ori etice, ]mprejurare con=tientizat[ pe deplin de poet[ — =i aici credem c[ rezid[ un punct cu deosebire dureros al inadapt[rii sale. }n fa\a unor abera\ii ale realului, poezia se repliaz[, resorbindu-=i idealismele, transform`ndu-le ]n propria-i substan\[ iremediabil dramatic[. Jocul intelectual =i sentimental pe trapezul civic cade ]n abisul deziluziilor, asupra c[rora specificul liric poate referi cu acuitate. „Corabia cu poe\i“ e un simbol al ]mplinirii doar par\iale, adic[ al ne]mplinirii: „Dar ce e nemurirea dac[ nu/ Chiar aceast[ corabie de piatr[,/ A=tept`nd cu ]nc[p[\`nare ceva/ Ce nu se va ]nt`mpla niciodat[?“ [...]. Dizgra\ia istoriei nu e dec`t un simptom al dizgra\iei statutului omenesc. Realizarea idealului aduce un miraj cu efect scurt („+i eu ]ns[mi vedeam/ La lumina mea/ P`n[ dincolo de orizont/ O lume mai frumoas[/ Dec`t b[nuisem vreodat[,/ O mul\ime care luneca/ Lin ]n toate direc\iile,/ Ca pe patine sau ca pe un luciu de ap[,/ C`nt`nd fericit[ ’S[ ne gr[bim,/ S[ ne gr[bim,/ P`n[ mai este lumin[’ — Peisaj), c[ci solu\iile nu sunt dec`t relative („Pentru c[ nu exist[ lumin[/ Oric`t de deplin[/ Pe m[sura beznei ce-a fost / +i-o s[ vin[“ — Nu exist[ r[spuns), iar comportamentul umanit[\ii ofer[ funeste deziluzii, p[r`nd a confirma g`ndul sumbru c[, indiferent de context, „binele pur este amenin\[tor“: „Dovad[ c[ omenirea/ +i-a condamnat la moarte/ Nu at`t criminalii/ C`t sfin\ii“ (Nord). Elocvent este peisajul suav-macabru al ]ngerilor at`rn`nd ]n crengi, aidoma unor fructe uscate sau al unor sp`nzura\i, „To\i cu hainele vestejite,/ Fibroase,/ Cu aripile ]nc`lcite de v`nturi,/ De mult nemai]ncerc`nd s[ se desprind[/ +i s[ cad[./ Ca =i cum ar =ti/ C[ mai sunt jos alte crengi, pe care se vestejesc/ Al\i ]ngeri“ (Ag[\a\i ]n crengi). S[ fie viziunea democratic[ doar o viziune transcendent[? C`inele =i copilul, gata s[ se hr[neasc[ din aceea=i bucat[ de p`ine, „}ncol[ci\i =i ]mp[ca\i,/ Cu universul redus/ La bucata de p`ine/ }n care se mai v[d/ Din\ii ]ngerului“ (Pia\a Buze=ti), precum o imagine a suferin\ei eterne, dau impresia a ]nclina ]n favoarea visului irealizabil, indic`nd totodat[ caracterul absolut al inadapt[rii pe care poezia Anei Blandiana ne-o ]nf[\i=eaz[ ca pe un stigmat. Gheorghe GRIGURCU, ]n Rom`nia literar[, 2001.
349
