Ion
BUDAI-DELEANU |IGANIADA
Ion Budai-Deleanu Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Pe copertã: Broboada roºie ºi Târg de Drãgaicã de Ioan Andreescu (colaj) Concepþia graficã a colecþiei: Vladimir Zmeev R E F E R I N ÞE I S T O R I C O - L I T E R A R E : G. Cãlinescu, Dumitru Popovici, Tudor Vianu, Paul Cornea, Ion Oanã, Mircea Vaida, Alexandru Piru. Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail:
[email protected] Editura „Litera Internaþional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România tel./fax +(01) 3303502; e-mail:
[email protected] Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritã ºi electronicã la Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol ºi Dan Vidraºcu Redactor: Tudor Palladi Tehnoredactare: Tudor Raileanu Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiºinãu Comanda nr. 20004 CZU 821.135.1-1 B 88 Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii Budai Deleanu, Ion. Þiganiada: versuri/ Ion Budai Deleanu; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºi Dan Vidraºcu; conc. gr. col. ºi coperta/ Vladimir Zmeev. µ Ch.: Litera, B.: Litera Int. 2001 (Combinatul Poligrafic). µ 400 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 220). ISBN 9975-74-370-6. µ ISBN 973-8358-22-7 821.135.1.-1 ISBN 9975-74-370-6 ISBN 973-8358-22-7
© LITERA INTERNAÞIONAL, 2001 © LITERA, 2001
4
|iganiada
CUPRINS Tabel cronologic .......................................................................... 6 Prolog ......................................................................................... 9 Epistolie ]nchin[toare ................................................................. 11 |IGANIADA sau TA B {R A |I G A N I L O R C`ntecu I .................................................................................. 17 C`ntecul a II ............................................................................ 50 C`ntecul a III ............................................................................ 78 C`ntecul a IV .......................................................................... 111 C`ntecul a V ............................................................................ 141 C`ntecul a VI .......................................................................... 164 C`ntecul a VII ......................................................................... 190 C`ntecul a VIII ........................................................................ 218 C`ntecul a IX .......................................................................... 249 C`ntecul a X ............................................................................ 283 C`ntecul a XI .......................................................................... 319 C`ntecul a XII ......................................................................... 353 Glosar .................................................................................... 384 Referin\e istorico-literare ......................................................... 392
5
Ion Budai-Deleanu
CUPRINS
TA B E L C R O N O L O G I C 1760 (?) Ion Budai-Deleanu se na=te la 6 ianuarie în comuna Cigm[u. Primul din cei zece copii ai preotului unit Solomon Budai din localitate. 1770—1777 Studiile elementare =i le face în satul natal. În 1777 este înscris la Facultatea de filosofie din Viena, ob\inând, la începutul anului urm[tor, o burs[ la Colegiul Sf. Barbara. 1783—1784 Ca bursier, î=i încheie studiile de filosofie =i le continu[ (pân[ în 1783) cu studii teologice. La Barbareum, se afl[ în raza de influen\[ a prefectului de studii S. Micu =i a colegilor de seminar Gh. +incai =i P. Maior. Scurt[ vreme prefect de studii la Blaj, revine la sfâr=itul anului 1784, la Viena, urmând, se pare, cursurile Facult[\ii de drept. Se între\ine func\ionând ca psalt la biserica Sf. Barbara =i copist cu ziua la cancelaria Consiliului Aulic de R[zboi (de fapt, traduc[tor), func\ie cerut[ de realizarea politicii iluministe a lui Iosif II. 1786 Pe lâng[ o Carte trebuincioas[ pentru dasc[lii =coalelor de jos, traduce codul civil =i codul penal. 1787 Devine secretar. 1790—1791 O absen\[ de =ase luni de la tribunalul din Lwow a dat na=tere ipotezei c[ Budai-Deleanu s-ar fi putut afla în acest timp în Transilvania =i ar fi putut contribui la elaborarea Suplex-ului. I s-au mai atribuit, recent, dou[ importante lucr[ri cu caracter politic: o Combatere anonim[ a comentariilor lui Eder la Suplex (Wiederlegung der zu Klausenburg 1791 über die Vorstellung der Walachischen Nation herausgekommenen Noten), care dovede=te dep[=irea ideologiei Suplex-ului în sensul unei gândiri revolu\ionare =i a unei concep\ii istorice moderne, =i un memoriu confiden\ial în favoarea na\iunii române adresat împ[ratului în 1804.
6
|iganiada
1796 Devine consilier la Forum Nobilium din Lwow. 1800 Termin[ prima variant[ a |iganiadei. 1807 T[lm[ce=te, la Lwow, noul cod penal. 1812 T[lm[ce=te noul cod civil. Duce la bun sfâr=it cea de-a doua variant[ a |iganiadei. Ca r[spuns la o solicitare oficial[ întocme=te memoriul Kurzgefasste Bemerkungen über Bukovina, de fapt o monografie a regiunii. În linia preocup[rilor generale ale +colii ardelene, dep[=indu-=i îns[ contemporanii prin orizont cultural =i prin modernitatea concep\iei, Budai-Deleanu a l[sat în manuscris o bogat[ oper[ istoric[ (De originibus populorum Transylvaniae), lingvistic[ (Temeiurile gramaticii române=ti, cu o prim[ redactare latin[, din 1812, Fundamenta grammatices linguae romaenicae; Dasc[lul românesc pentru temeiurile gramaticii române=ti) =i lexicografic[ (un Lexicon românesc-nem\esc, început înc[ la Viena, fragmente din proiectatele dic\ionare german-, francez-, latin-român, român-latin, -francez =i dintr-un dic\ionar de neologisme, Lexicon pentru c[rturari). Dac[ prin opera sa istoric[ =i lingvistic[, subordonat[ ideii de unitate na\ional[, Budai-Deleanu împline=te, modernizându-l, programul cultural iluminist al +colii ardelene, prin opera sa poetic[ (poemul neterminat Trei viteji =i, mai ales, |iganiada) el dep[=e=te acest program =i nu d[ literaturii române moderne doar un punct de pornire, ci =i prima ei capodoper[, comparabil[ cu crea\ii europene de valoare universal[. 1820 24 august Poetul Ion Budai-Deleanu se stinge din via\[ la Lwow. 1875—1877 Apare în Buciumul român al lui T. Codrescu, Ia=i, I, 1875, II, 1877 |iganiada sau Tab[ra \iganilor. 1925 La Bucure=ti este publicat[ |iganiada în forma definitiv[ din 18001812, cu introducere, indice de nume =i glosar de Gh. Carda=. 1927 La Bucure=ti vede lumina tiparului lucrarea Trei viteji, edi\ie de Gh. Carda=. 1953 La Bucure=ti este editat[ |iganiada, ed. de J. Byck, studiu introductiv de I. Oan[. 1956 La Bucure=ti apare Trei viteji, ed. =i glosar de J. Byck, prefa\[ de I. Oan[.
7
Ion Budai-Deleanu
1969 La Editura tineretului, ]n colec\ia Lyceum, vede lumina tiparului |iganiada. Edi\ie critic[ de Florea Fugariu. Studiu introductiv, tabel cronologic de Romul Munteanu. 1970 La Cluj apar Scrieri inedite, ed. îngrijit[, studiu introductiv, note =i comentarii de I. Pervain. La Bucure=ti sunt editate Scrieri lingvistice, text stabilit =i glosar de M. Teodorescu, introducere =i note de I. Ghe\ie. 1974—1975 La Bucure=ti apar Opere vol. I-II, ed. critic[ de Florea Fugariu, studiu introductiv de Al. Piru. 1981 La Editura Minerva, în seria Patrimoniu, apare |iganiada, ed. îngrijit[ de Florea Fugariu; repere istorico-literare de Andrei Rusu. 1997 La Editura Litera din Chi=in[u vede lumina tiparului, ]n colec\ia Biblioteca =colarului, |iganiada. Edi\ia este ]ngso\it[ de un tabel cronologic =i de referin\e istorico-literare.
8
|iganiada
ÞIGANIADA SAU
CUPRINS
TABÃRA-ÞIGANILOR POEMATION EROI CÓMICO-SATIRÍC. ALCÃTUIT ÎN DOAOSPRÃZECE CÂNTECE DE LEONÀCHI DIANÈ U. ÎMBOGÃÞIT CU MULTE ÎNSÃMNÃRI ªI LUÃRI AMINTE CRITICE. FILOSOFICE, ISTORICE, FILOLOGICE ªI GRAMATICE, DE CÃTRÃ M I T R U P E R E A º-alþii mai mulþi in anul 1800.
PROLOG Sã fie preceput º-alte neamuri a Europei preþul voroavei ºi dulceaþa graiurilor bine rânduitã, adecã ritòrica ºi poesia, cum au înþãlesu-o elinii ºi romanii, o! câþi eròi slãviþi sã ar ivi dintre vàrvari, sau doarã din cei ce sã numea sãlbateci, pe carii oameni luminaþi, lipsind, întru neamul lor ºi pe vremile când au trãit, un Omè r º-un Virghil, vecinicã i-au acoperit nepomenire. ª-unde era Ector, cel a Troii naltã sprijanã, ºi Ahil, tãria ºi zidul grecilor, de nu sã ar fi nãscut cântãreþul Omè r? Deci nu pentru cã numai Ellada ºi Roma au putut naºte oameni înalþi ºi viteji luminaþi, ne mirãm cetind vieþile slãviþilor eroi elineºti ºi romani, ci mai vârtos pentru cã Ellada ºi Roma au crescut oameni întru podoaba ºi mãestria voroavei deplin sãvârºiþi, carii cu supþirimea ºi gingãºia condeiului sãu, au ºtiut într-atâta frumsãþa pe eroii sãi, cât noi astezi, necunoscând pe alþii asemene, ne uimim de mare-sufleþia, naltã-cugetarea, bãrbãþia º-alte vãrtuþi a lor, ºi doarã nu luòm sama cã mai mare partea întru aceasta este a scriptoriului. Luând firul istorii neamului nostru romãnesc, de când sã au aºezat în Dacia, câþi ºi mai câþi bãrbaþi, cu tot feliul de vãrtuþi strãlucitori, am cunoaºte doarã acum, deacã sã ar fi aflat între români, din vreme în vreme, bãrbaþi care sã fie scris viaþa lor ºi cu mãestru condeiu împodobindu-le fapte ºi înãlþându-i dupã vrednicie, sã îi fie trimis strãnepoþilor viitori. La lipsa unòr ca aceºti autori, acum pre toate acele persoane luminate din cãruntele veacuri, ceaþa uitãciunii i-au acoperit. Puþine raze a mãrimii lor, cu care vieþuind strãlucea, au putut strãbate la noi. 9
Ion Budai-Deleanu
ªi unde aflãm la istorie un eròe asemene lui Stefan, principul Moldavii, sau unui Mihaiu, domnului Ugrovlàhii, cãròra nu lipsea numai un Omer, ca sã fie înãlþaþi preste toþi eroii. Rãvãrsându-ºi întru mine neºte scântei din focul ceresc a muselor, bucuros aº fi cântat doarã pre vreun eroe dintru cei mai sus numiþi; însã bãgând de samã cã un feliu de poesie de-aceste, ce sã chiamã epiceascã, pofteºte un poet deplin ºi o limbã bine lucratã, nesocotinþã dar ar fi sã cânt fapte eroiceºti, mai vârtos când nice eu mã încredinþãz în putere, iar neajungerea limbii cu totul mã desmântã... Cu toate aceste, rãpit fiind cu nespusã poftã de a cânta ceva, am izvodit aceastã poeticeascã alcãtuire, sau mai bine zicând jucãreauã, vrând a forma º-a introduce un gust nou de poesie romãneascã, apoi ºi ca prin acest feliu mai uºoare înainte deprinderi sã se înveþe tinerii cei de limbã iubitori a cerca ºi cele mai rãdicate ºi mai ascunse desiºuri a Parnasului, unde lãcuiesc musele lui Omer ºi a lui Virghil!... Eu (spuind adevãrul!) vrui sã mã rãpez într-o zburatã, tocma la vârful muntelui acestui, unde e sfântariul muselor, ca sã mã deprind întru armonia viersului ceresc a lor; dar ce folos! Cãzui ºi eu cu mulþi alþii depreunã, ºi cãzui tocma într-o baltã, unde n-auzii numa broaºte cântând!... Pentru aceasta, pânã la un alt prilej, când mi sã va lovi sã beu din fântâna curatelor surori, primeºte, iubite cetitoriu, cu bunã voinþã aceastã izvoditurã!... ºi socoteºte cu priinþã, aducându-þi purure aminte cã apa de baltã nice odinioarã nu este limpede ca de fântânã. Leonachi DIANEU
10
|iganiada
CUPRINS
EPISTOLIE ÎNCHINÃTOARE CÃTRÃ MITRU PEREA, VESTIT CÂNTÃREÞ!
Treizãci de ani au trecut, drãguþ Pereo! de când eu fui sâlit a mã înstrãina din þara mea. De-atunci încoace, usãbite þãri am trãpãdat; dar’, ca sã-þi arãt în scurt toate pãþirile mele, ascultã ºi judecã. Întâi, învitându-mã zburãtãþia minþii mele încã necoapte, când sã începu rãzboiul cel de pe urmã a nemþilor cu turcii, mã fãcui volentiriu. Pãciuindu-sã apoi lucrurile, precum ºti, fiind cã primisãm slujbã la austrieni, fui trimis asupra franþozilor ºi supt Mantua cãzui rob. De-acolo trimis fiind la Gàllia, întru prinsoarea delungatã, dobândii prilej a învãþa carte ºi mai multe limbi, procopsindu-mã mai vârtos la învãþãtura oºte-neascã. În urmã primii slujbã la franþozi ºi purtându-mã bine, în scurtã vreme ajunsãi cãpitan. În urmã, cu oaste care fu trimisã la Eghipèt, m-aflai ºi eu. O, cu câtã bucurie fãceam eu acea cãlãtorie, socotind cã acolò voi s-aflu doarã cuibul strãmoºilor noºtri ºi neamul nostru adevãrat!... Cãci auzisãm totdeuna, ºi deobºte sã zice cum cã soiul nostru þigãnesc sã trage de la Eghipet ºi purcede din faraonii cei slãviþi. Însã, iubite Pereo! în zãdar fu toatã cercarea mea, cã nu aflai nici o urmã de adevãraþi strãmoºii noºtri, ºi mã încredinþai, spre mâhnirea mea, cumcã þiganii noºtri ºi la Eghipet tot aceiaº sunt ca ºi pe la noi, adecã defãimaþi ºi de toþi urgisiþi, ce nu vor sã pãzeascã nice o rânduialã sau sã sã îmbunãtãþeze cu nãravuri mai polite sau sã-ºi lumineze mintea cu învãþãturi alese. Fiind eu în Eghipet mai la toate bãtãliile de faþã, s-au întâmplat pe mine o nenorocire, cã trecând un glonþ de tun aproape, miau uscat un picior º’am rãmas învalid. Deci am luat slobozie de la slujba oºteneascã. De-atuncia tot aici sunt, la Eghipet. Dar, crezi-mã sau ba? cu toate aceste nu-mi pociu scoate din inimã 11
Ion Budai-Deleanu
dorul þãrii în care m’am nãscut, ºi màcar trãesc aici în prisos de toate, totuº’, spre fericirea deplin patria-mi lipseºte. Având aici vreme de ajuns, mã îndeletnicesc mai mult cu cetera ºi cu cântãri. Am dat în cunoºtinþã cu mulþi de ai noºtri, iar’ mai vârtos cu Mârza. O, sã-l cunoºti ce ales om e acela, ºi doar’ unul dintru toþi, care are iubire de neam ºi râvnã cãlduroasã de-a aduce pe soiul nostru la oarecare rânduialã. Acesta mi-au deschis ochii întru multe, iar mai vârtos pentru purcederea noastrã, cãci au fost nãscut ºi crescut acolo, de-unde ne-am desghinat noi, nefericiþii. Dupã cum spune el, noi suntem din India, ºi limba noastrã sã grãieºte acolo pânã în zioa de astezi; însã pentru aceasta þi-oi scrie de altã datã. Întru altele, ºi aceastã istorie care þ-o trimit (pe care am tituluitu-o Þiganiada), mai mare parte este alcãtuitã din spusele lui; cãci un strãmoº a lui au fost, pe vremea lui Vlad Vodã, cu turcii în Þara Munteneascã. Din gura acelui au luat moºu-sãu, apoi tatã-sãu, de la care au auzit spuind dânsul. Drept aceasta, aducându-mi aminte de þara în care m-am nãscut (mãcár cã noao ne este máºterã), multe cântam eu delle noastre, amegind vremea în ceasurile mele mâhnicioase. Aceasta fu pricina ºi aceºtii izvodiri poeticeºti, care în ce datã o pusãi la cévaº’ rânduialã, gândii la tine, drãguþ Pereo! ºi hotãrâi ca, de sar tâmpla acest fãt întii nãscut al mieu sã iasã cândva la luminã, þie sã þi-l închin, pe care am cunoscut mãestru cântãreþ ºi viersuitoriu, mai ales a vremilor noastre!... Priimeºte darã, în semnul vechii pretenii, ca un dar, pârga ostãnelii mele ºi-þi adã aminte, în zilele tale fericite, de prietenul tãu Dianeu!... Adevãrat cã de pe acest nume nu mã vei cunoaºte, cãci pribegind eu din þarã, l’am schimbat, dar’ þie-þi voi da cheia, ca sã poþi intra la tainã. Eu mã chiem acum Leòn Dianeu, sau Leon áchi Dianeu (precum ºti tu bine, cã la noi în Þara Munteneascã, ba ºi la Moldova, toþi º-adaugã numele cu achi sau cachi, dupã grecie, fiind cã sunã mai cilibiu; adecã, în loc de Leonaº sau Leonuþ, ei zic Leonachi º. c.) Dar’ sã ºtii cã acest nume, Leon Dianeu, cuprinde în sine întreg numele mieu, prin strãmutarea slovelor sau anagrámã. 12
|iganiada
Deacã-þi vei aduce aminte de toþi cunoscuþii ºi de unul care odatã trecând prin Sásrè ghen, unde erai atunci, te-au cãutat ºi au împrumutat o cronicã scrisã cu mâna de la tine, îndatã vei ºti cine sunt. Pentru aceasta ºi numele tãu este strãmutat, prin anagramã, cãci am avut multe pricini la aceasta, ca sã nu ºtie toþi cine este izvoditoriul aceºtii poesii ºi cãrùi s-au închinat. Am înþãles eu aici, cã ºi tu ai scris ceva foarte bun pentru þigani ºi scriind adevãrul, ai atins pe voievodul cum sã cade; care de cându-i, n-au suferit neamul sãu ºi n-au fãcut nice un bine, ci numai au strâns pãrale ca sã îmbuibeze pre boieri. Doamne, când va fi sã mai ajungã alt vòievod, care iubeºte pe ai sãi? Eu socoteam cã voi auzi cât de curând cã pe tine au rãdicat ceata vòievod, dar bag de samã, nãtãrãul acela tot trãieºte ºi împute lumea!... Scrie-m, rogu-te, cum vã aflaþi, cã eu încã mã þân de ceata voastrã ºi nu mã am lãpãdat pânã acum; ba zioa ºi noaptea pentru dânsa lucru º-ostãnesc. În cât e pentru firea aceºtii alcãtuiri a mele, adecã a Þiganiadei, am sã-þi aduc aminte cumcã eu învãþând lãtineºte, italieneºte ºi franþozeºte, întru care limbi sã aflã poesii frumoase, m-am îndemnat a face o cercare: de s-ar putea face º-în limba noastrã, adecã cea romãneascã (cãci a noastrã, cea þigãneascã, nu sã poate scrie ºi puþini o înþãleg) cèvaº asemene; º-am izvodit aceastã poveste, pe care, dupã limba învãþatã, am numit poemation (adicã micã alcãtuire poeticeascã), întru care am mestecat întru adins lucruri de ºagã, ca mai lesne sã sã înþãleagã ºi sã placã. S-aflã întrânsa ºi criticã, pentru a cãrii dreaptã înþãlegere te poftesc s-adaugi oarecare luãri aminte, cãci ºtiu bine cã vei înþãlege ce-am vrut eu sã zic la multe locuri. Iarã cât priveºte faptul istoricesc, pentru Vlad Vodã, cã au fost aºa precum l-am scris eu, dovedesc cu scriptorii de la Vizant, precum vei ºti tu bine; iar de þigani, cã Vlad Vodã i-au armat oarecând împrotiva turcilor, scriu º-unele cronice scrise cu mâna munteneºti; însã istoria alcãtuitã întracest chip este ostãneala mea, ce am pus’o în stihuri, dupã izvodul ce am aflat la mãnãstirea Cioarei, în Ardeal, 13
Ion Budai-Deleanu
care întru toate sã loveºte cu pergamèna ce s-au aflat, nu demult, în mãnãstirea Zãnoaghei. Eu socotesc cã þiganii noºtri sunt foarte bine zugrãviþi în povestea aceasta care sã zice cã ar fi fost scrisã mai întâi de Mitrofàn ce au fost de faþã la toate ºi care la nunta lui Parpangel au iscodit un epitalamion sau cântare de nuntã; de unde þiganii lesne vor cunoaºte pe strãmoºii sãi. Însã tu bagã samã bine, cãci toatã povestea mi se pare cã-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin þigani sã înþãleg º-alþii carii tocma aºa au fãcut ºi fac, ca ºi þiganii oarecând. Cel înþãlept va înþãlege!... În urmã trebue sã ºti, bade Pereo! cumcã aceast’ oper è (lucrare) nu este furatã, nici împrumutatã de la vreo altã limbã, ci chiar izvoditurã noao ºi orighinalã romãneascã. Deci, bunã sau rea cum este, aduce în limba aceasta un product nou. Soiul acestor feliu de alcãtuiri sã cheamã comicesc, adecã de râs, ºi de-acest feliu sã aflã ºi într-alte limbi. Însuº’ Omer cel vestit, moºul tuturor poeþilor (cântãreþilor în stihuri), au alcãtuit Bãtãlia ºoarecelor cu broaºtele. Deci Omer este, de bunã samã, începãtoriul, precum aceii înaltei neasãmãnate poesii ce s-aflã în Illiada ºi Odiseea, aºa ºi aceºtii mai gioase, ºuguitoare, a noastre. Dupã dânsul, (în cât ºtiu), au scris Tassòni italieneºte, un poemã La sèchìa rapìta, adecã Vadra rãpitã ºi, precum înþãlesãi, în ceste zile, un abate Càsti, acum pe vremile noastre, încã au alcãtuit o asemene istorie, ce au numit-o Li animali parlanti, adecã Jivinele vorbitoare. Numai cât povestea lui nu atârnã pe temeiu istoricesc ca a noastrã. Iarã, sã fie alcãtuit cineva ceva despre þigani, n-am cetit nice într-o limbã. Doarã pentru cã la alte neamuri europeºti puþin sunt cunoscuþi þiganii, ºi pentr’ aceasta o alcãtuire ca aceasta la dânºii n-ar avea haz. Darã la oamenii din þara noastrã, care treesc cu þiganii ºi le cunosc firea, nu poate sã nu fie primitã o izvoditurã ca aceasta, cu atâta mai vârtos, cu cât eu m-am silit, în cât era cu putinþã, a metahirisi multe cuvinte ºi voroave dupã gustul þigãnesc, mai vârtos unde vorbesc þiganii între sine. Cu toate aceste, dragul mieu Pereo! multe am scris acolo ce 14
|iganiada
poate cã la mulþi nu le va plãcea, însã toate adevãrate. Greu era a vicleni cronica ºi a scrie într-alt chip, cãci din fir în pãr aºa gãsii scris la cele doao mai sus numite cronice, iar cele alalte am luat din gura Mârzii. Cea mai de pe urmã, sã ºtii cã fiind eu þigan ca ºi tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru þiganii noºtri, ca sã sã preceapã ce feliu de strãmoºi au avut ºi sã sã înveþe a nu face ºi ei doarã nebunii asemene, când s-ar tâmpla sã vie cândva la o tâmplare ca aceasta. Adevãrat cã aº fi putut sã bag multe minciuni lãudând pe þigani ºi scornind fapte care ei n-au fãcut, cum fac astezi istoricii unor neamuri, care scriind de începutul norodului sãu, sã suie pãnã la Dumnezieu ºi tot lucruri minunate bârfãsc. Dar’ eu iubesc adevãrul. De-oi vedea cã aflã priinþã aceastã ostãnealã a mea, vei dobândi ºi alte alcãtuiri, însã nu de ºagã, ci serioase ºi adevãrat eroice. Fi sãnãtos. Dat. 18 marþ, 1812. La piràmidã. În Eghipet.
15
Ion Budai-Deleanu
ÞIGANIADA* SAU
TABÃRA ÞIGANILOR
* |iganiada, adec[ lucru sau povestea \iganilor. Omer înc[ de la Illion, t[ria Troádei, au numit cântecul s[u Illiada. Virghil, de la Enèa, eroele pe care au cântat, au chiemat cântarea sa Enèada etc. +i autoriul ceast[ istorie a \iganilor nume=te |iganiada. Mitru Perea.
16
|iganiada
CÂNTECU I
CUPRINS
ARGUMENTUL Pãn Vlad Vodã pe þigani armeazã, Asupra lor Urgia-întãrâtã Pe Sãtana, ce rãu le ureazã, Întracea luându-º’ de drum pitã, De la Flãmânda pleacã voioasa Þigãnimea drept cãtrã-Inimoasa.
1
Musã ce lui Omir odinioarã Cântaºi Vatrahomiomahia, 1 Cântã ºi mie, fii buniºoarã, Toate câte fãcu þigãnia, Când Vlad Vodã-îi dede slobozie, Arme º-olaturi de moºie, 2
Cum þiganii vrurã sã-ºi aleagã, Un vodã-în þarã º-o stãpânie, Cum, uitându-ºi de viaþa dragã, Arme prinsãrã cu vitejie, 1 Mus[. Acest cuvânt este elinesc, obicinuit acum mai la toate limbile, mai vârtos la poesie sau când scriu cu stihuri. Precum s-arat[ la mithologhìa elinilor, mus[ va s[ zic[ =tiin\[, sau mai vârtos zâna afl[toare de =tiin\[. Elinii cinstea noao muse, precum: Clio, Euterpe, Thalia, Melpomene, Terpsihore, Eráto, Polìmnia, Urania =i Calliope, care toate s-au zis ziéle sau zâne, n[scute de Joie (sau Zevs) =i fecioare viergure, de mùsic[ =i poètic[ afl[toare. Pentru aceasta poeticii eline=ti =i l[tine=ti, vrând s[ înceap[ vreun cântec, le chiema întru ajutoriu. Iar’ poèticul nostru aici chiam[ îndeos[bit pre acea mus[, care oarecând au cântat lui Omer Vatrahomiomahia, adec[ B[taia =oarecilor cu broa=tele. Mitru Perea.
17
Ion Budai-Deleanu
Ba-în urmã-îndrãznirã º-a sã bate Cu murgeºtile pãgâne gloate, 3
4
5
6
Cum apoi, prin o gâlceavã-amarã (Cãci nu sã nãrãvea depreunã), Toþi cari-încãtrò fuga luarã Lãsându-ºi þarã vodã ºi corunã. Însã toate-aceste se fãcurã Prin dimoneasca amegiturã, Cã, mãcar cel fãrã-asãmãnare Mai rãu duh dintru toate, Sãtana, Purure-în iad lãcaºul sãu are, Focului nestins fiind el hrana, Dar’ totuº’, pe furiº’, câteodatã, Rãzvrãtind lumea, el se desfatã. Iar’ de-astã datã-l întãrâtase Urgia (precum spun) blãstãmatã Ce vãzând cu sãcuri ºi baroase Pe þigãnimea noastrã-înarmatã, În tot chipul hotãrî s-o strice, Vrajbã-întru dânsa-aducând ºi price. O! tu, hârtie mult rãbdãtoare 1 Care pe spate-þi, cu voie bunã, Toatã-înþãlepþia de supt soare ªi nebunia porþi împreunã,
1 Hârtia e r[bd[toare, c[ci pe dânsa po\i scrie ce vrei, bun =i r[u. Pentru aceasta poeticul nostru lips[ având doar[ de patròni =i me\ena\i, închin[ ost[neala sa hârtii!...
18
|iganiada
Poartã º-aceste stihuri a mele, Cum þi le dau, ºi bune ºi rele. 7
Apoi zicã cine câte ºtie, Eu cu mândru Solomòn oi zice: Toate-s deºerte ºi nebunie!... Cãci numa de-acel este ferice Care pe sine-a cunoaºte-începe. ªi firea lucrurilor pricepe. 8
Dela miazã noapte mai departe, Sus, în vãzduhul întunecos, Este-un loc (precum scrie la carte) Cãrùi zic filosofii haòs, 1 Unde neîncetata bãtãlie Face-asupra stihii stihie!... 9
O zânã rea þara stãpâneºte, 2 Carea nu sufere nice-un bine, Ci toate stricã ºi desuneºte, Toate sfarmã, spulbãrã ce-i vine Înainte, º-Urgie sã chiamã, Rea prãsilã de tatã ºi mamã. 10
De-acolò privind corbiº’ la toate, Urgia vãzu pe ticãloase Gloatele þigãneºti înarmate Cu sãcuri, ciocane ºi baroase; 1 Haòs va s[ zic[, dup[ noima elinilor, întunerec f[r[ margini, unde toate sunt mestecate stihiile depreun[. 2 Zân[. Cuvântul acesta va s[ zic[ ziea sau ca cum ai zice dumnezieoaie; îns[, spre în\[lesul tuturor am socotit s[ aduc aminte cetitorilor c[ vrând poeticul a da un gust nou poesii noastre al[turind-o poesii altor neamuri, au
19
Ion Budai-Deleanu
Precepând apòi ce va sã fie, Mai cã nu leºinã de mãnie!... 11
12
Cãci nu rabdã nãsâlnica zânã Ca rând bun oamenii sã pãzascã, ªi temându-sã ca sã nu vinã La cevaº’ rând gloata þigãneascã, Gândi cum sfaturi sã le strãmutã; ª’indatã, iaca, sã scoalã iute; Pe arepi de volburi cu fortunã Încãlecând, la iad sã pogoarã. Pe-unde mèrgere, fúlgerã, túnã, Toate spulbãrã, frânge º-oboarã. Însuº’ pe diavoli prinsã mirare De nãpraznã-aºa iute ºi mare.
metahirisit (trebuin\at) obiceaiul elinilor =-a latinilor, care personisesc patimile =i v[rtu\ile (îmbun[t[\irile), c[ci prin aceasta sângur s[ os[be=te poeticul (cânt[re\ul) de orator (ur[toriu). M. Perea.) a) Adec[ ca =i \[ranii no=tri la pove=ti, când spun de cium[, de mamap[durii =i a vânturilor =.c.d. Chir Simpli\ian. b) Adec[ teac[-fleac[, vorbe goale, pagub[ de hârtie. Mai bine era s[ cânte ca \iganii no=tri, =i cu ver=uri cum sunt obicinuite. Eu toate câte s-au zis p[n[ aice, în scurt le-a= fi cântat: Frunz[ verde de s[car[, Iac[ \iganii s-armar[ Ca s[-= puie-un vod[-în \ar[, Asemene lor, pe-o cioar[; Dar sf[dindu-s[-între sine L[sar[-=’ vod[ =-ocine +i mearser[-în \[ri str[ine, Precum le-au p[rut mai bine. Iat[ toate, în scurt, f[r[ a se l[\i pe la haos =i urgii sau nu =tiu ce \[ri pustii! Cocon Idiotiseanul. v) Dar las[, frate, nu critisì cele ce nu în\[legi, ca s[ nu te faci de râs, c[ a=a judecând ca tine, trebue s[ def[im[m to\i poeticii =i s[ cânt[m pùrure frunz[ verde. Cocon Simpli\ian.
20
|iganiada
13
Iar’ deacã stete fãrã sfialã Naintea négrii mãrii-sale Sãtanei ce cu multã pofalã Stãpâneºte-a tartarului vale, Rãdicând ia sprinceana sumeaþã, Zisã-ameniþând celùi în faþã:
14
„Sãtano, de nu mi-ai fi pãrinte ªi de n-aº fi-întii nãscutã þie (Când cãzuºi din ceriu, dacã þii minte, Mã-avu cu tine-oarba Zavistie!), 1 Necãutând cã-aceasta-i a ta þarã, Aº grãi cu tine-almintre doarã. 15
Unde-i duhul º-inima nefrântã Acelui mândru Luceafãr care Nu sã-îndoi ºi pre cea mai sfântã Luminã-în ceriu vieþuitoare A sã scula cu rãzboiu, odatã! Ce negrijã-acum te þine,-o tatã? 1 Urgia zice c[ S[tana i-au fost tat[ =i Zavistia mam[. Trebuie a =ti c[ poeticul vrând s[ obr[zuiasc[ mai chiar =i poetice=te lucrul, prin S[tana în\[lege pre cel mai întii duh necurat care mai nainte de osândire fusese arhanghel =i, precum s[ zice la c[r\ile beserice=ti, s[ numea Luceáfer, adec[ purt[toriu de lumin[, iar[ S[tana s[ zice =i la Biblia acela=’ duh necurat. Spun cei înv[\a\i întru dogmele cre=tine=ti c[ acela=, mai nainte de c[dere au fost cel mai întii arhanghel; =i apucându-l zavistia au gândit s[-= pue tronu s[u asemene cu Dumnezieu; pentru aceasta fu surpat cu to\i care au fost într-un gând cu el. Drept aceasta poeticul zice c[ s-au împreunat cu Zavistia =i au n[scut pe Urgie. Întracest chip trebuie s[ se în\[leag[ =i cuvintele Urgii, unde zice c[ S[tana odinioar[ nu s-au îndoit =i au cutezat a s[ scula pe Dumnezieu. M. Perea. a) Bine ar fi doar[ de alte, îns[ nu s[ cade s[ s[ pomeneasc[ diavolul între cre=tini, =i este împrotiva credin\ii noastre ca lucruri de-aceste s[ nu scrie la c[r\i de aceste, =i mai vârtos la povestea \iganilor. P[rintele Disidemonescul.
21
Ion Budai-Deleanu
16
17
18
19
Tu ºezi aici, fãrã nice-o teamã, Adevãrat! Dar sus ce sã face, Pe lume, nu ºtii sau nu bagi samã. Nu vezi ce nãpraznã vine-încoace Pe iadul tãu? Eºi numai, afarã, ª-însuº’ a ta vedea-vei ocarã!... Încã ºi þiganii miºei cautã Ca sã sã puie la rânduialã, Pãrãsându-ºi ciocane ºi lautã ªi-întrarmaþi pe Mahomèt sã scoalã. Îi vãzui sfãtuind cum sã-ajute Lui Vlad, în toate chipuri plãcute. Sângur acel Vlad, de-l laºi în pace, Gata-i a prãpãdi pãgânimea... ª-atuncia iadul tãu ce [va] face? Unde-þi va fi slava ºi mãrimea Cã-ai scornit legea mahometanã? Înþãlesu-m-ai acum, Sãtanã!...“ Aceste zicând, ca ºi curcanul Întãrâtat sã gânfã ºi iatã! Toatã fierea ºi turbat cãtranul În tatã-sãu varsã sluta fatã; Iar’ el, mai nu plesni de mãnie ª-abea cât putu zice: „O mie!...“
b) A=a judec[ odat[ un feliu de dobitoc, de m[rg[ritariu socotind c[-i cèva de mâncat. Bunul p[rintele de bun[ sam[ n-au cetit Biblia =i istoria lui Iov!... cu mult mai pu\in facerea vestitului inglèz Miltòn care au alc[tuit un poem[ supt titula Raiul pierdut. Coconul Musofilos.
22
|iganiada
20
21
22
23
ªi mai rãsuflând: „Fiicã iubitã! Pe-aceasta te cunosc adevãratã Prãsila mea: dar’ fii odihnitã: Acuº vei vedea cã al tãu tatã Tot acel e, care-odinioarã Vru pe Cel înalt din ceriu s-oboarã!...“ Urgia de-aci sã-întoarsã-îndatã, Iarã Sãtana, iute ca vântul Sau din arc slobozita sãgeatã, Pãtrunzând în curmeziº pãmântul Ieºi la lumea de sus, afarã, În chip de fum cu vânãtã parã. Iar’ dupã ce pãmânteascã boare Rãsuflã puþinel întru sine ªi cevaº’ i sã fãcu rãcoare, Socoti cum ar face mai bine Ca nevãzut el toate sã vazã Pe unde-ajunge-a soarelui razã, ªtiind el foarte bine cã-afarã De ceata-îngereascã pânditoare Ce pregiur a toatã lumea zboarã, Sânt Ilie prorocul încã-are Asupra lui pazã foarte bunã ª’unde-l zãreºte,-acolea-l detunã. 1
1 Pentru Illie proroc este un cr[z[mânt între \[rani cumc[ el umbl[ cu c[ru\a sa de foc pe nuor când tun[ =i, dac[ oblice=te undeva pe diavolul, îndat[-l fulger[. De-acolea au luat =i poetul nostru aceste, fiindc[ el în toate urmeaz[ socotin\elor de ob=te a norodului, cum au f[cut =i Omer. Dar’ în lucruri ca aceste, nice s[ cuvine a face almintre, c[ci apoi nu ar fi poveste de ob=te. M. Perea.
23
Ion Budai-Deleanu
24
25
26
27
Din ceste cuvioase pricine Mult nehotãrât el nu rãmasã, Ci formã de corb luând pe sine, Sã bãgã-într-o negurã prea deasã ªi sã rãdicã-în aripi uºoare Pãn la nuòri, aproape de soare. Cum vulturul silit de foame, Împregiur, pretutindene zboarã, Câmpuri, pãduri ºi grãdini cu poame Strãbãtând cu vederea, ca doarã Va zãri stârvuri ºi mortãciune Sau ceva vrednic de vânãciune, Aºa Sãtana cu faþa viclenitã Cautã de sus, nevãzut de nime, ªi zãreºte toate-într-o clipitã, Din Ochian pãnã la Tãtãrime; Vede toþi mâncãtorii de pâne, Încã ºi pe cei cu cap de câne. 1 De-acolò vede nenumãratã Oastea lui Mahomet cum vine, S’o robeascã Muntenia toatã; ªi vãzând sã bucurã-întru sine, Hotãrând pãgânilor s-ajute În toate chipurile ºtiute.
1 Ace=ti oameni cu capete de câne s-au obicinuit, în norodul nostru, a s[ numi c[tc[ùni, care s[ zic c[ au fost mânc[tori de oameni. Ba pe une locuri am auzit numindu-i capcâni, adec[ ca când ar avea cap de câne. Aceast[ poveste la neamul nostru au r[mas de bun[ sam[ de la da\i, fiind c[ =i Erodot scrie în p[r\ile +titii de ne=te androfagi, adec[ mânc[tori de oameni.
24
|iganiada
28
29
30
Vede ºi tabãra þigãneascã, Între-Alba ºi Flãmânda-adunatã, 1 Care, dupã porunca domneascã, Acum era ºi-în arme-îmbrãcatã, Aºteptând cea de pe-urmã poruncã, Încãtro ºi pre-unde sã se ducã. Acolo era din þara-întreagã Strinºi þiganii cu mic ºi cu mare, Pãrãsindu-ºi viaþã pribeagã ªi puindu-sã la noao stare, Sã nu mai umble din þarã-în þarã, Nici sã mai fie-altòra de-ocarã. Cãci Vlad-Vodã locuri de moºie Le dedusã cu ceastã-învoialã, Ca de-acuma ºi dânºii sã fie Oameni ca º-alþii cu rânduialã, 2 Iar ei mult sã sfãtuiea-între sine Cum º-ar tocmi trebile mai bine.
1 Alba =i Fl[mânda sunt doao sate aproape unul de altil, în \inutul, precum îm pare, a Argìsului. M. P. a) Minunat lucru c[ tocma au t[b[rit \iganii între Alba =i Fl[mânda; doar[ va s[ zic[ c[ \iganii nu era nici albi, nici fl[mânzi! Chir Onochefalos. b) La o iscodire de =ag[ =i glumitoare, mai vârtos despre \igani, nu este de a s[ mira, când s[ afl[ de aceste numiri întradins c[utate, pentru ca s[ s[ fac[ gluma mai cu haz. C. Musofilos. 2 S[ afl[ la une cronice române=ti c[ Vlad Vod[ au armat \iganii asupra turcilor, =i aceasta este o tâmplare istoriceasc[ adev[rat[; dar’ c[ le ar fi dat p[mântulri, nu aflai scris la nice un letopise\. Îns[ s[ vede a fi asemene cu adev[rul, c[ci de nu ar fi strins \iganii mai nainte launloc, nu i-ar fi putut înarma; apoi trebuiea s[ le arete =i lor vreun folos, vrând ca s[-i îndemne a lua armele asupra turcilor! M. P.
25
Ion Budai-Deleanu
31
O zi de sfat era ºi de-ast’ datã, Unde toatã-acuma s-adunasã Boierimea cea mai învãþatã, Multã fãcând voroavã ºi deasã. În urmã Drãghici rostul deschisã ª-acest chip cãtrã-adunare zisã:
32
„Bãrbaþi buni! Trãind eu pã-astã lume, Multe pãþii ºi bune ºi rele, La multe privii adinsuri ºi glume, Dar’ (vã spun drept) din toate ahele, Ca º-ahasta-ori adins, ori în ºagã, Eu nu vãzui în viaþa-întreagã. 33
Noi þiganii sã-avem þãriºoarã!... Unde sã him numa noi dã noi!... Sã-avem sate, cãsi, grãdini º-ogoare ªi dã toate, ca º-alþii, mai apoi? Zieu! privind la lucruri aºa rare, Ca când treaz fiind, aº visa-îm pare... 34
ªi ce ne mai trãbuie doar-încã Spre vieþuirea fericitã? Zieu nimicã!... Numa cât mã mâncã O gândire!-adecã ha clipitã Mai dã pã urmã-a vieþii mele, Cãci acum a muri mi-ar hi jele!... 35
Eu mã tem cã n-oi ajunge doarã Sã vãd þigãnimea la rând pusã. O! dulcea ºi draga primãvarã 26
|iganiada
A zâlelor mele, cum apusã!... Acum ar hi-în lume dã-a trãirea Pã chieful tãu, cum te trage hirea! 1 36
Voi, tinerilor, luaþi aminte Ce moºul Drãghici acum vã zice: Faceþi-vã bune-aºezãmânte ªi lãcuiþi dãpreunã-aice; Fiþi purure-într-o minte º-o voie, Mai vârtos la vreme dã nevoie. 37
Cã, dacã nu vã veþi prinde dã mânã, Pãrtãºiri iubind ºi-împãrãchiare, Asupri-vã-va limbã strãinã ªi veþi hi periþi fãrã scãpare, Nice veþi mai face-un neam pã lume, Ci veþi hi fãrã þarã ºi nume. 38
Ba veþi hi cum furãt pãn-acum, Cumu-s jidovii blãstãmaþi, iacã!... Ce n-au þarã, ci trãiesc pã drum... Sã hie þara cât dã sãracã,
1 Eu tot ascultai p[n[ acum, socotind c[ doar[ poeticul au gre=it ortografia; dar’ v[d c[, de când au început \iganul Dr[ghiciu a vorbi, cu totul alt[ voroav[ sau chip de-a vorbire întrebuin\az[, precum: ahaia, ahast[, hie =. a. Chir Simpli\ian. a) Poeticul face foarte bine, c[ci, de vreme ce arat[ cum au vorbit \iganii, trebuie s[ arete =i chipul de vorbit a lor, adec[ dialectul lor de atunci, care nu putea s[ fie alt f[r[ muntenesc. Acesta=’ dialèct s[ vorbe=te astezi în Ardeal, în valea Ha\egului. Îns[ \iganii între sine, precum zice autoriul, a=a vorbea; =i doar’ =i autoriu a=a au aflat scris. M. P.
27
Ion Budai-Deleanu
Dulce-i când poate cineva zice: Asta-i þara mea, eu-s dã aice!...“ 1 39
40
41
De-aci Goleman luã cuvântul ªi le sfãtui pre larg ºi tare, Întii, ca sã-ºi împartã pãmântul, Ca tot însul din vreme sã-l are, Sã-º’ poatã face mãlaiu ºi pâine, S-aibã ce mânca de-azi pãnã mâine. „Oameni buni! Oare n-ar hi mai bine (Zicea el) sã numim astã þarã Cu nume nou, pãcum sã cuvine, Fãcând º-o rânduialã-adevarã, Noi între noi, cãrii toþi sã hie Supuºi, întru d-alba þigãnie? 2 Cã fãrã dã rând nu-i nice-un bine! Cãsi apoi sã ne facem ºi mese, Cum au º-alaltre neamuri vecine; Sã ºedem cu-a noastre jupânese
1 Adec[ va s[ zic[ Dr[ghiciu: fi\i una =i v[ \inè\i de mân[, c[, de ar fi neamul cât de mic, deac[ este unit între sine =i nu s[ împ[r[chiaz[, nici un neprieten din afar[ poate s[-l strice =i s[-l r[sipeasc[!... Vede\i, zice el, pe jidovi care n-au \ar[ =i sunt pretutindene str[ini =i purure în drum. În urm[, de-ar fi \ara cât de mic[ =i s[rac[, totu= mai fericit este acel’ neam care are \ar[ =i l[cuie=te întrâns[. O, de-ar în\[lege neamul mieu ce bun[tate este a avea \ara sa, nu ar huli a=a pe sine, nici =-ar def[ima neamul slujind str[inilor care o asupresc =-ar dori s[ stâng[ dintru pomenirea oamenilor =i numele lui. M. P. 2 Alba \ig[nie. Nu =tiu ce-i s[ zic de acest epitheton alba, care nu s[ poate zice de \ig[nie, fiind ia din firea sa neagr[. Asemene chip de vorbire am auzit eu =i de la \[ranii no=tri, când spun ei pove=ti de \igani =i-i bajocoresc. De bun[ sam[, de-acolo au împrumutat-o =i poeticul nostru; =i pentru aceasta socotesc eu c[ trebuie acel epitheton s[ s[ în\[leag[ ironice=te. M. P.
28
|iganiada
La cumândãri, zã²fèturi º-ospeþe, Închinând cu pãhãrele-isteþe.“ 42
43
44
45
Iarã Mircea de-altã parte zise: „Fraþilor! Mie nu mi sã pare Cã-aveþi voi minþile-aºa deschise, Ca sã faceþi vreo bunã-aºezare Sânguri dân voi. Drept ahasta, eu V-oi spune pã scurt sfatul mieu. Sã púnem neºte oameni aleºi, Care-înþãleg puþinel ºi carte, Oameni întregi la minte, direºi, Aheºti sfãtuindu-sã de-o parte ªi sãmnându-ºi toate pã-o hârtie, Cum or afla ei, aºa sã hie.“ Însã Burda n-aºteptã sã zicã Mircea tot sfatul sãu: „Darã (zisã) Pãnã cându-þi vorbi tot nimicã? Mãmãligã, mãi! brânzã ºi clisã! 1 Dã-aheste vã sfãtuiþi nainte, Dar’ nu dã-a voastre goale cuvinte. 2 Când om avea ce mânca ºi bere, Lesne-om sfãtui noi ºi dã-ahele.
1 Clis[. Cuvântul acesta s[ obicinue=te =i în zioa de astezi =i însemneaz[ aceaia ce pe alte locuri sl[nin[, iar în Ardeal, pe une locuri, lard, care mai de pe urm[ cuvânt e chiar rom[nesc, dela l[tenie, în care s[ zice lardum, adev[rat cuvânt str[mo=esc. M. P. 2 Aici s[ vede unde mere gândul autoriului, adec[ s[ arete cum s[ sf[tuiesc \iganii, c[ nici unul las[ pe altul s[-=’ fâr=asc[ vorba =i unul gr[ie=te de un lucru, altu de altele. Aceasta-i adev[rat |iganiada!... Simpli\.
29
Ion Budai-Deleanu
Aºa zic; asta-i a mea pãrere!... Când nu-i ce roade între mãsele, Atuncia, zieu, nimica nu-þi ajutã, De-ai ceti mãcar ºi cãrþi o sutã!...“ 46
Întracea sã rãdicã cu ciudã Cucavel, fãcãtoriu de ciure: (Strâgând) „Voi faceþi dân iarbã crudã Grâu, dân toporâºte sãcure!... Hoho! nu vã rãpeziþi aºa tare, Cã nu sunt toate, pãcum vã pare!... 47
Au doarã ºtiþi voi dân ce pricinã Vodã-aºa v-armã dã minunat? Cine ºtie ce limbã pãgânã Doar’ asupra lui iar’ s-au sculat; Armele-aheste nu-s cobe bunã; Sau încai trebile-aºa nu sunã“. 1 48
„Eh! ce ne pasã d’ahele toate (Grãi Boroº’ mândru cu mãhnire); Au n’am nimeri noi º-a ne bate ª’în rãzboi adins a hãrþuire?... Noi încã-avem câte doao mâini, Inimã-în sân ºi duh în plumâni!
1 Dintru aceste voroave a \iganilor, care am cetit p[n aici s[ vede în destul firea lor ner[bd[toare, c[ci nici unul n-a=teapt[ s[ fâr=asc[ cela ce au început a gr[i =i s[-=’ închiee cuvântul, ci apuc[ vorba gr[ind de altele. M. P. a) Eu cred c[ nu numa \iganii vorbesc a=a, dar fie=tecare norod prost, ce nu are înv[\[tur[ =i nu e bine n[r[vit. Cocon Coántre=.
30
|iganiada
49
50
51
52
Eu gândesc cã ha mai grea tâmplare Care poate sã ne tâmpineze Ar hi când sã se scoale nescare Vrãjmaºi, ca þara sã ne prãdeze, ª’am fi sâliþi s-oºtim ºi noi doarã, Apãrându-ne iubita þarã. Dar’ º-atunci n-ar hi cu cale Sã ne temem fãrã de mãsurã, Cãci nici noi suntem neºte dârdale 1 Sau ha dã pã-urmã lãpãdãturã, Ca sã nu cutezãm a sta-în faþã Mãcar cu ce feliu de-oaste-îndrãzneaþã.“ Goleman era sã mãi înceapã A grãire, ºi de-abea cât zisã: „Toate-aheste nu plãtesc o ceapã!...“ Când Satana care-aci sosisã Desbrãcând negura-întunecatã, În chip de corb la þigani s-aratã. ªi vrând sã le facã-o nãtãrie, Zburã-în giur, pe deasuprã-le, roatã, Câteva ori, ca º-o ciocârlie, Purure cântând cha! câr! ºi iatã,
1 Dârdal[ este un cuvânt numa pe une locuri de norodul prost obicinuit =i îns[mneaz[ un lucru de nimic sau om de nimic; sau, precum zic =-amintrele, o neag[! un înd[r[tnic! S[ fie aceasta alc[tuire despre lucruri alese =i s[ se vorbeasc[ întru o adunare cinstit[, nu s-ar putea întrebuin\a cest pregiosit cuvânt, îns[ unde vorbesc \iganii între sine, cu atâta mai vârtos au c[utat s[ se puie, c[ci, cum socotesc eu, poeticul toate sfaturile aceste le-au aflat el însu=’ a=a scrise =i nu s-au cuvinit s[ le str[mute. M. P.
31
Ion Budai-Deleanu
Bietului Goleman, ce pe iarbã ªezând ura, sã cufuri-în barbã!... 53
ªi tot croncãnind, de-acolea mearsã, Iar’ dintr-un alb nuor Sânt Ilie, Trosc!... aºa-l pogni cu sãgeatã-arsã Tocma-într-a capului gãvãlie, Cât corbul cãzu mort, iar’ Sãtana Fugi zberând º-astupându-ºi rana. 1 54
De-aceastã-arãtare minunatã, La toatã-adunarea cãzu greaþã. Toþi sã mira cu gura cãscatã ªi de fricã toþi albisã-în faþã, Iar’ ºtergându-º’ barba Goleman Sudui de mamã pe croncan. 55
Nime nu grãia, ci câteodatã Ochii-º mai învolbea cãtrã stele, Pãn’ ce Drãghici dupã o bucatã De vreme, suspinând cu jele (Zise): „Hai! mult mã tem dã ahastã Sã nu cazã pã noi vo nãpastã.
1 Trosc! Este onomapoèticon, pref[cut cuvânt din sunetul care face fulgerul c[zând sau dup[ as[m[narea sunetului de tunet care s[ zice pe une locuri =i treznet, precum a fulgera, sau a tuna, zic al\ii a trezni. M.P. a) Bine s[ zice c[ dac[ o min\i, s[ o min\i groas[! Ce au f[cut corbul s[racu, ca s[ se pedepsasc[; mai bine era s-omoar[ Sânt Ilie pe S[tana decât pe bietul corb! C. Onochefalos. b) A=adar’! deac[ ar fi S[tana muritoriu! dar’ el e nemuritoriu, cum sunt toate duhurile. C. Musofilos!
32
|iganiada
56
57
58
59
Auzit-am (ºi þân minte)-odatã De la dada, Dumnezieu sã-l ierte, Cã mare nevoie va sã patã Ahãla ºi greu va sã se certe Asupra cãruia corbul zboarã. Sau croncãnind sã spurcã doarã. 1 Pãntru-ahaia vã luaþi aminte Ca nu pentru neºte lucruri doarã Dã care vã sfãtuiaþi maiânte Lui Guladel bine sã nu-i parã, 2 ªi prin hastã-arãtare cereascã Va dã primejde sã vã fereascã.“ Drãghici era pã vremile-acele Cel mai bãtrân din cetele toate, ªi prorocea când bune, când rele, Cum sã tâmpla-în þarã ºi prin sate. Toþi pe dânsul ca pe-un cel-mai-mare Asculta, cu multã-încredinþare. Dar’ atunci Neagul, cãci avea fire De-a grãi bagiocuri câteodatã,
1 Cuvântul dada este \ig[nesc =i însemneaz[ tata. Îns[ Dr[ghiciu, ca unul ce era b[trân =i p[\it, din ispitire poate c[ s[ înv[\as[ c[ corbii bine nice odat[. Acest feliu de cobe era =i la romani, care avea vulturii de cobe bun[, iar[ corbii =i bunele de cobe rea. +i zice[aî omina acestòr feliu de cobiri. M. P. 2 Aici s-arat[ c[ poeticul este vrednic de toat[ credin\a, fiind c[ a=a au scris toate, cum le-au aflat în izvod. Pentru c[ cuvântul Guladèl putea s[-l t[lm[ceasc[ rom[ne=te =i s[ puie Dumnezieu în loc de Guladel (c[ci aceaia= v[ s[ zic[ acest cuvânt rom[ne=te); dar el mai bine au vrut s[ r[mâe neîn\eles, decât s[ vicleneasc[ scrisoarea. M. P.
33
Ion Budai-Deleanu
La Drãghici cu ciudoasã zâmbire Cãutând zisã: „Dar ian’ mai înceatã, Badeo Drãghici, de-a proroci rele ª’a ne mai descânta dintru ele. 1 60
Ahaia ºtim ºi noi fãrã >de< tine, * Cùm cã hãlùi pã-a cui creºtet ºede Un corb sau cioarã nu-i merge bine!... Iar’ eu socotesc cã-i mai dã-a crede Cumcã noroc va sã ne tâlneascã, Cãci corbu-i pasere þigãneascã.“
61
Aºa þiganii cu traista plinã Întrã-Alba ºi Flãmânda mâind, Sfãtuiea din prânz pãnã în cinã. Toþi spunea pãrerea sa pe rând, Iar’ când era-în urmã, la fârºit, Rãmânea lucru nehotãrât. 62
Dar’ întracea poruncã le vine Ca toþi cât mai curând sã sã gate. Cetele sã fie pãnã mâine 2 1 Dintre ele. Este un obiceaiu între \[rani, pe multe locuri, c[ vreun lucru r[u nu numesc, ci zic el sau ele; precum s[ sfiesc a zice dracul, ci mai vârtos el, cel r[u =. c. A=a este =i cu cuvântul ele. Prin ele s[ în\[leg duhuri rele; =i fiindc[ babele descântând dintru ele =optesc =i vorbesc multe, pentr’ acea s[ zice de ob=te despre unul care vorbe=te multe f[r[ isprav[, c[ descânt[ dintru ele. Aceast[ zicere de ob=te au într[buin\at =i Neagul asupra lui Dr[ghiciu, în batjocur[, precum s[ vede. * Parantezele ascu\ite ale editorului marcheaz[, pe baza variantei prime a |iganiadei, acele silabe sau litere „hipermetrice“, care figureaz[ incorect în textul de baz[ (n. ed.). 2 Cetele. |iganii din Ardeal p[n[ ast[zi zic pe to\i care sunt supu=i unui voivod, o ceat[; =i a=a sunt to\i os[bi\i în cete.
34
|iganiada
Dimineaþã, toate bine-armate. Pe lângã-aceasta, multe-încãrcate Sosirã ºi carrã cu bucate. 63
A doao zi, când rãsãrea soare, Vodã cu cãpitanii de frunte Întracolò mearsã la prãâmblare, Unde prin corturi negre mãrunte Þiganii, ca ºi broaºtele-în baltã, Durmea prãvãliþi toþi peste-olaltã. 64
Atunci porunci cât mai îndatã Cei armaþi sã iasã la privealã Cu toþi, º-apoi ceatã de ceatã, În paradã ºi cu rânduialã Sã treacã ca ºi gata de cale Pe denaintea mãrii-sale. 65
O, musã! rogu-te de-astã datã Sã-mi dai viers cu vrednice cuvinte, Ca sã pociu cânta cum înarmatã Þigãnimea purceasã nainte Cãtrã-Inimoasa cu vitejie, Vrednic lucru ca lumea sã-l ºtie. 1 66
Întâi, darã, dintru toþi purceasã Ceata lui Goleman vestitã; Toþi ciurari ºi feciori de acasã, Vai de-acela care-i întãrâtã!... 1 Vlad Vod[, precum s[ vede, au vrut s[ fac[, precum s[ zice, r[viue, adec[ cercetare de o=tile \ig[ne=ti. M. P.
35
Ion Budai-Deleanu
Trei sute era ei pe-îndelete, Afarã de prunci, muieri ºi fete. 67
Armele lor cele mai cumplite Era furce ºi rude de ºatrã, La vârv cu fierr ager þintuite; Cu cestea-îndatã trântea de vatrã Pe vrãjmaº de-aproape ºi de parte. Acolò sã vezi capete sparte! 1 68
Steagul! de mânzã codalbã-o piele 2 Le era, de-un pãrâng aninatã, Pe care sta, cu roºii petele, O veºcã de ciur sus îndreptatã. Cânta de marº în cimpoi foite, 3 Bãtând în ciure negãurite.
69
Ce sã mai zic de-a lor voievod mare? Goleman voinicul! Oh, acela, De nu-l va prãpãdi vo tâmplare, Nu va bate el în zãdar lela, 4 1 În stihu acesta poeticu vorbe=te ca când ar fi de fa\[ când s[ bat ciurari; dar este un chip de vorbire istoriceasc[ =i poeticeasc[. M. P. 2 Codalb[ este adiectiv[, ca cum s-ar zice: cu coad[ alb[, =i va s[ zic[ c[ pielea de o mânz[ cu coada alb[. M. P. 3 Cimpoi foite, adec[ cimpoi cu foale de capr[, cum s-au obicinuit. M. P. 4 Precum s[ vede, poeticul au vrut s[ puie în obiceaiu sau doar[ s[ pomeneasc[ numai ne=te cuvinte obicinuite în multe p[r\i, pe-unde s-afl[ românii, mai vârtos în Ardeal, doar[ ca s[ le scape de pierire, c[ci acum pu\in foarte =i numai între \[rani le vorbesc. Precum este =i acest cuvânt lèla, care trebue bine a s[ os[bi de c[tr[ alt asemene cuvânt léle. În Ardeal, spre p[r\ile |[rii Ha\egului, au copii \[ranilor, mai vârtos cei care p[storesc vitele, un feliu de cântec ce-i zis lèla. Î= strâng grumazii =i s[ scutur[ din tot trupul, =-a=a cânt[ isbucnind cuvinte tres[rite =i f[când shime urâte, ru=inoase =i din gur[ cântând lucruri de ru=ine =i adev[rat satirice=ti. De-acoãloî s[ zice de ob=te de oarecare ce nu lucreaz[ nimic, c[ bate lèla. M. P.
36
|iganiada
Nice va zãcea prãvãlit pã spate Când i s-or fârºi-în traistã bucate. 70
Dupã-aceºte venirã nainte Armaþi º-în rânduri tocmite bine, Argintarii, de-inele ºi þânte Fãcãtori, doao sute. Dar’ cine Îi duce ºi le este povaþã? Tânãr Parpangel ºi mândru la faþã. 71
Acesta purcede-în dreaptã spiþã Din craiu Jundadel a cãrui mare ªi preste toþi înãlþatã viþã Tocma de-unde soarele rãsare, Cu soarele-împreunã rãsãrisã. Precum cronica ciorascã scrisã. 72
Tot dintr-aceaiaº viþã nãlþatã, (Pãn’ au stat întregã-împãrãþia Þiganilor) pogorârea din tatã Pe fii, schiptru ºi nalta domnie Pãn’ la craiu Jundadel pe care Lipsi de tron Cinghiºhan cal mare. 1 1 Cinghi=hán este numele unui mare han a mongolilor, pe care al\ii numesc Ghenghi=cán, =i care au pustiit toat[ Asia =i au pr[dat toate \[rile începând de la marginile Hânii p[n[ la India. Adev[rat c[ el pr[dind au întrat în India, dar’, de au domnit atunci în India Jundadel, cum zice poeticul, =i de au purces Parpangel din vi\a aceluia= Jundadel, aceasta n-am cetit nic[ieri, afar[ de cronica m[n[stirii de la Cioara, care s[ vede a fi foarte p[rt[=itoare \iganilor. Îns[ aceaia-i dovedit lucru, c[ \iganii nu-s eghipteni, cum s-au \inut p[n[ acum, dar adev[ra\i indieni, ce s-au dovedit prin inglezi, ce negu\[toresc în p[r\ile acele =i au aflat c[ limba \ig[neasc[ s[ vorbe=te p[n[ acum în Siam =i în Malabár.
37
Ion Budai-Deleanu
73
74
75
76
Fost-au de când lumea stã-îm picioare Multe neamuri slãvite-odinioarã, Viteze º-altor poruncitoare, A cãror nepoþi acum de-ocarã Sunt la noi; ºi noi l-alþii-om fi doarã, De nu vom bãga samã de þarã. Ian’ cãutaþi la þigãnescul soiu Cumu-i astãzi de-ovilit, cum el De cãtrã toþi sã-împinge-în gunoiu; Darã când trãia craiu Jundadel ªi stãpânea-în India bogatã, Viþa lor era mult luminatã. A lor preste toþi nalt împãrat Sã numea-în ferman a lunii frate ªi-a soarelui fiiu pre luminat; 1 Iar’ lui sã-închina nenumãrate Noroade, þãri, crai ºi mari ostroave. Aceste nu-s deºerte voroave! Parpangel de pe moº sã nãscusã Din cea mai frumoasã þiitoare A lui Jundadel; aºa sã dusã Apoi strãlucind raza de soare Pãn’ la dânsu; ºi care nu crede, Caute la el, cã-în faþã i-o vede. 2
1 Pentru titula crailor Indii, c[ s[ numesc fii soarelui =i fra\ii lunii, nu-i de a s[ mira, c[ci a=a s[ chiema =i s[ chiam[ =i astezi împ[ratul Mogolul =i a per=ilor. 2 Lucru minunat zice poetul: care nu crede, s[-i caute în fa\[. Dar’ cum va c[uta în fa\[ la unul care nu-i mai mult pe fa\a p[mântului =i au murit de oarecâte sute de ani înainte! Onochef. a) De bun[ sam[ a=a au aflat scris, iar acea scrisoare au fost f[cut[ tr[ind înc[ Parpangel. Musofilos.
38
|iganiada
77
78
79
80
81
Era nalt ºi ghizdav la fãpturã, Bun lãutariu, pre bun cântãreþ; La toate faptele cu mãsurã, Iarã de-inele meºter ales. Acest chip era voievodul mare A zlãtarilor mergând cãlare. Iarã dupã dânsul, tot alese ªireaguri din sângura lui ceatã Sã ducea,-într-un rând tot câte ºese, Cãror urma ceailaltã gloatã În pielcuþa goalã-goliºoarã ªi scripind de neagrã ca º-o cioarã. Cei [într]armaþi avea buzdugane De-aramã ºi neºte lungi cuþite, Toþi oameni nalþi ºi groº’ în ciolane, Cu pãr îmburzit, barbe sperlite; Haine-avea lungi, scurte º- învârstate, Unii fãrã mâneci, alþii rupte-în spate. În loc de steag purta ei o cioarã De-argint, cu penele rãºchierate Întracel chip, cât gândeai cã zboarã Plesnind în arepi cu-aur suflate. Músicã fãcea cu drâmboaie, Zdrâncãnind clopoþei de cioáie. A treia, cu pasuri mãsurate, Cãldãrarii mari de stat sã-ivirã; Toþi cãciulaþi, cu barbe-afumate. De tãria lor lumea sã mirã, 39
Ion Budai-Deleanu
Taie-în arãmuri ca ºi-în ºindile ªi rabdã foame câte trii zile. 82
Armãtura lor era ciocane Ferecate; toþi erau cãlare. Dar unde mã tragi, [o,] Bãlãbane, Ducãtoriul acestòr, pre tare? De-asculta þigãnia de tine, Era de dânsa cu mult mai bine!... 83
Ei încã dupã-al sãu steag urmeazã, Ce era de-aramã-o tipsioarã Strãlucind în toate pãrþi cu raze, Ca ºi soarele de primãvarã. Marº sufla-în trâmbiþã rãgitoare ª’în loc de dobã, bãtea-în cãldare. 84
A patra venind sã vãzurã Fierarii cu ale sale baroase, Arzãtoriãiî de cãrbuni ºi zgurã. Înarmaþi era ei [ºi] cu coase Pe neºte druguri lungi îndreptate ªi-în chipul lãncilor ferecate. 85
Ducul lor era Drãghici cu minte 1 Carele multe veacuri vãzusã ªi totuº’ din gurã nici un dinte Încã pãnã-atuncea nu-i cãzusã; Acum þinea el a ºeptea muiere ªi totuº’ sã sâmþea la putere.
1 Ducul, adec[ duc[toriu sau pova\[. Aici s[ vede poeticu a imita pre Omer când scrie de b[trânul Nistor.
40
|iganiada
86
87
88
89
Trei sute de-armaþi numãra ceata, Pedestrime-aleasã! Fieºcare Mergea voios ºi de rãzboiu gata. Purta cu sine ºi de vânzare Seceri, cuþite, foarfece, zale ªi nu le lipsea numa parale. Cinghia lor mergea înaintea, 1 Ce era de clopote ºi chimvale. Steag era tigaie de plãcinte Împodobitã în jur cu zale Mãrunte, de-oþãl ºi sclipitoare, Aninatã pe-o lungã frigare. Sosirã-apoi în ºireaguri groase Lingurarii cu sãcuri pe spate, Toþi bine-îmbrãcaþi, cu barbe rase, De-a brâuri purtând neºte bãrzi late Ce toate soiuri de lemne taie, Arme pre bune ºi de bãtaie. Povaþa lor ºi vrednicul jude Era iubitoriul de dreptate Neagul ce numai de-o parte-aude. 2 ªi-i cel mai bun meºter de covate, De scafe, cauce, linguri, tãiere, Hâmbare, rãváre ºi cuiere.
1
Adec[ musica. Oarecum nu s[ love=te!... Zice c[ Neagul au fost iubitoriu de dreptate =i apoi zice c[ n-auzeiea numai de-o parte. Deac[ asculta el numa pe o parte, vai de judecata lui! Mândril[. a) Ei! Deacã nu auziea de o parte, atuncea dar trebuiea sã-i vorbeascã de cea parte de care auziea... Onochefalos. 2
41
Ion Budai-Deleanu
90
91
92
93
Horiul lor în fluiere ºi triºte 1 Cânta, lin tocãnind pe-o covatã, Cât putea sâmþirile sã miºte Fieºcui. Iarã de steag, o lopatã Prelungã-avea ºi cu dãscãlie Fãcutã de maistor Pintilie. Dar’ cine-m va spune cum sã cade Ceata slãvitã care-acum vine! Musã º-Apolloane, drãguþ bade, 2 ªopteºte-mi vorbe ºi graiuri line, Cã fãrã de-a ta dulce-însuflare Poetul haz ºi priinþã n-are. Aceºti>a< era (pre limba curatã Grãind) aurari, cea mai aleasã, 3 Ordine din þigãnia toatã. Acestòr’ nici de vodã le pasã, Când ploao la munþi ºi pot sã spele Aurul din apã, prin vãlcele. Avea la dreapta suliþe lunge ªi neºte sãbii de-a stânga scurte. Care ºtia cum suliþa-împunge, Cum de sabie trupul amurte,
1 Trebuie a lua sama c[ cuvântul acesta, horiu, aici s[ pune în aceaia=’ noim[, în care la latini s[ zice horus, adec[ ceata cânt[re\ilor. M. P. 2 Apolloane. Poeticul chiam[ pe Apollon întru ajutoriu, care era zieul musicii la elini =i înv[\[toriul muselor... f[când dup[ obiceaiul poe\ilor l[tine=ti. M. P. 3 Aurariu. Cuvânt adev[rat rom[nesc; adec[ s[ numesc a=a cei care spal[ aurul. Pe une locuri s[ zic b[ia=i, de la baie, adec[ aur[rie, unde s[ sap[ din p[mânt aurul. M. P.
42
|iganiada
Acela trebuia sã-aibã fricã ªi groazã de-astã ceatã voinicã. 94
95
96
Steagul o suliþã era, toatã De-aur, cu codorâºte vãpsitã ªi cu fluturi de-argint învrâstatã. Iar’ orhestra, bine rânduitã, 1 Cânta marº în diple º-alãúte Bãtând în dobe-anume fãcute. Iarã pe dânºii cu falã duce Tandaler inimosul, de care Nu cuteza nime sã sã-apuce, Aºa era de harnic ºi tare. Spun cã nu cunoºtea nici o spaimã, Cã-ar fi fost cu dracul unii-l defaimã. 2 Pe-urmã-în rânduri groase, neînchieiate Mergea lãieþii, goleþii droaie, 3 Mâncãtori zãdarnici de bucate,
1
Orhestr[ va s[ zic[ horiul de musicári cu tot feliu de music[. Este o vechie întru norod credere de=art[ cumc[ unii oameni au leg[tur[ cu dracu, pe care îl poart[ cu sine, =i acela le d[ putere =.c.d. Într’ aceast[ noim[ trebuie s[ s[ în\[leag[ =i ce zice aici autoriul pentru Tandaler; îns[ adauge =i el cumc[ numa unii a=a-l defaim[, adec[ pisma=ii. În urm[ trebuie a lua sama c[ cuvântul defaim[ s[ în\[lege ca =i clevete=te, iar’ nu întralt[ noim[. M. P. 3 L[ie\i s[ zic de la laie, adec[ cea mai de pe urm[ adun[tur[ a norodului. |iganii l[ie\i pe une locuri ast[zi s[ zic cei care n-au loc st[t[toriu, ci îmbl[ pribegind dintr-o \ar[ într-alta. A=ijdere =i gole\ii s[ zic de la gol[tate, fiind ei mai detot goli, mai vârtos copii =i copilele lor. Ace=te =i acum sunt cei mai urgisi\i dintre to\i, c[ci nu au nice un me=te=ug, ci tr[iesc cu cer=itul =i furatul. Droaie înc[ este un cuvânt doar[ la mul\i necunoscut, care însemneaz[ o gr[mad[ nerânduit[, adec[ s[ zice în vorba de ob=te mergea cu droaia, s[ în\[lege în gr[mezi. M. P. 2
43
Ion Budai-Deleanu
Înarmaþi cu mãciuci ºi cu maie; Muierile cu prunci mici în spate, De tot goale sau de jumãtate. 97
Corcodèl pe dânºi avea poruncã Sã povãþuiascã-în rânduialã, Corcodel care cu bobi aruncã ªi cu vrãjituri oameni înºalã. Ori cine ce va fura el ºtie, Spuindu-i dracu din rãspântie. 98
Iarã steagul era, dupã care Sã ducea gloata de mortãciune ªi de toate stârvuri mâncãtoare O tearfã-aninatã pe-o prãjinã. Marºul sunã-în cornuri mugãtoare, Toþi lolãindu-sã-în gura mare. 99
Dupã ce toþi în giur s-aºezarã Rânduindu-sã ca º-o cununã Lãudã principiul adevarã 1 Ascultarea lor ºi voia bunã; Apoi tare le dete poruncã Spre-Inimoasa-îndatã sã sã ducã. 2 1 Principul. S[ afl[ =i în limba noastr[ întrebuin\at de c[tr[ mai mul\i al\ii înv[\a\i, în deos[bite c[r\i. M. P. 2 Adec[ \iganii s[ duc de la Fl[mânda (unde acum dobândir[ bucate) c[tr[ Inimoasa, adec[ la b[taie!... În\[leg acum înc[trò merge alegoria! Mândril[. a) Dar’ cum s-au putut întâmpla ca Vlad Vod[ s[-i mâie la Inimoasa? Ce va s[ zic[ aceasta? C. Onochefalos. b) Dar bine, vere, nu =ti tu c[ s-afl[ satul acela =i astezi în |ara Munteneasc[? C. Idiotiseanul.
44
|iganiada
100
Toate ce pãnã-acum sã cântarã, Într-o vechie foarte pergaminã S-aflã,-în mãnãstirea de la Cioara, ªi pot avea credinþã deplinã, Fiind cã sã cetesc ºi-în hârþoaga Din mãnãstirea de la Zãnoaga.
101
Cartea din Cioara nu spune-aice Mai multe, iar cea din Zãnoagã Mai adauge-încã (prin un „sã zice“) ª-o voroavã-a lui Vlad-Vodã-întreagã, Care el cu cea tâmplare zisã, Iacãt-o, precum o gãsii scrisã: 103 *
„Viteazã eghipteanã rãmãºiþã! De faraoni viþã strãlucitã, Din vechi iroi tânãrã mlãdiþã! O, mândrã þigãnie cernitã, Ascultã, ca sã þii bine-aminte Toate-a mãrii-mele cuvinte. 104
Iacã þ-am dat pãmânturi º-olate, Împãrþitu-þ-am arme voinice Precum ºi tot feliul de bucate, Vrând ca odatã sã sã rãdice ªi neamul tãu dintru miºelie, De râsul altor sã nu mai fie!
*
Numerotarea gre=it[ de aici, ca =i din alte locuri, se datore=te autorului (n. ed.)
45
Ion Budai-Deleanu
105
Pentru cã de-acum ca ºi þãranii Ceialalþi în mândra Muntenie Veþi fi socotiþi ºi voi þiganii, Dacã veþi arãta hãrnicie, Apãrând þara cum sã cuvine De turci sau alte limbe strãine!... 1
106
Între Bãrbãteºti º-între-Inimoasa Este-un sat, care Spãteni sã chiamã. 2 Acolo va fi nespãrioasa Tabãra voastrã, bãgând de samã De-a face [toate] * câte domneascã Mãria-mea va sã-i porunceascã.“ 1 Acum, vere Idiotisene, o b[gar[m to\i în teac[!... Iac[ c[ spune poeticul c[ toate ce-au cântat el p[n[ acum, a=a le-au aflat în scrisori vechi; =i ce avem s[ zicem mai încoló! Chir Onochefalos. a) Mai sus au zis poeticul c[ \iganii-s din India, =i aici zice c[ sunt vi\[ eghiptean[ =i faraoneasc[; s[ împrotive=te una cu alta. P[rintele Filologos. b) Trebuie a =ti c[ aici gr[ie=te Vlad Vod[ =i precum gândea el =i dup[ socoteala de ob=te de atunci, iar’ mai sus au gr[it poeticul din sine =i dup[ adev[rata cuno=tin\[ de acum. Deci nu e nice o împrotiveal[. C. Simpli\ian. 2 Eu tot am ascultat p[n[ aici. M[car c[ multe vedeam împrotiva crez[mântului omenesc, totu= m[ îndoieam, dar acum v[d c[ omul acesta, adec[ poeticul, bârfe=te =i ne spune ne=te pozne. C[ci cum poate s[ fie ca Vlad Vod[ anume s[ fie c[utat aceste locuri, adec[ s[ puie pe \igani la Sp[teni, într[ B[rb[te=ti =i între Inimoasa? Aceste sunt cuvinte întradins c[utate, ca s[ arate doar[ cumc[ \iganii, de nu vor fi b[rba\i =i inimo=i, vor lua b[taie pe spate. Idiotiseanul. a) Ba nu a=a, vere! c[ci deac[ le-au aflat el a=a în scrisorile de la Cioara =i de la Z[noaga, trebue s[ fie adev[rate cele ce zice =i n-ai ce mai zice. Onoch. * Între paranteze drepte se cuprind cuvintele sau silabele împrumutate, pentru corectare, din prima variant[ a textului (n. ed.).
46
|iganiada
107
Atunci, într-o gurã gloata zisã: „Mulþãmim foarte mãrii-tale, Mai vârtos pentru mãlaiu ºi clisã. Ian’ vie-acum dã hãi cu cealmale! Sã dee pã-a noastrã þigãnie, I-om sãtura noi dã bãtãlie.“
108
Iar’ apucând Gogoman voroava, „Luminate doamne!-În þara toatã (Zisã) ºtim cã þ-au rãzbãtut slava ªi nu este cineva sã poatã Cãlca porunca mãrii-tale, Ba [nici] pe dreptate sã te-înºale. 109
Dar (sã ierþi mãria-ta!) sã zice Cã-ar hi dã tâlhari cãile pline. Noi n-am vrea sã-avem cu dânºii price, Ci-am trãi cu toatã lumea [bine] ! Deci ne temem sã nu ne-asupreascã Cumva pã drum laia tâlhãreascã!... 110
Rugãm dar pã mãria-sa foarte Ca sã ne deie pã drum vo pazã, Ori oºteni ce n-au fricã de moarte Sau ºi haiduci cu groaznice-obrazã, Ca la primejdie sã ne-ajute; Dã-ar hi mãcar numa doao sute!“ 1
1 Cu adev[rat vrednic[ cerere de un gogoman!... Eu cred c[ de la acest Gogoman s-au luat pe unele locuri, de zic n[t[r[ilor gogomani... Îns[ oricum s[ fie, ori poeticul nostru, ori izvoditorul cel dintâi, de la care au luat aceast[ poveste, au vrut de bun[ sam[ s[ =uguiasc[ în bajocura \iganilor. C. Simpl.
47
Ion Budai-Deleanu
111
La aceastã cerere minunatã Vlad zâmbind zisã: „N-aveþi teamã! Orice laie tâlhãreascã-armatã Sã deie pe voi; numa luaþi samã Sã n-arãtaþi cã cum v-ar fi fricã ªi-þi vedea cã nu vã-o face nimicã“.
112
Aceste zicând vodã purceasã Lãsând pe þigani porniþi în cale De la Flãmânda cãtr’ Inimoasa, Dupã porunca mãrii-sale. Pãnã-aici cartea Zãnoaghei spune Ce-în alte cronici nu sã pune; 113
Iarã cele ce de-acum urmeazã, Într-un chip s-aflã-în cãrþile toate, ªi fieº’care poate sã creazã Cestor întâmplãri adevãrate Ce sã vor spune de-acum nainte, De nu cumva toatã cartea minte. 1 FÂRªIT
1 Fiindc[ v[d c[ mul\i cu multe feliuri de critice s-au sculat pe poeticul nostru, am socotit s[ spuiu aici, în scurt, tot scoposul autoriului =i s[ ar[t ce feliu de izvoditur[ este aceasta. Întii trebue a lua aminte c[ poeticul, care-i unul din prietenii miei, au vrut s[ aduc[ în limba noastr[ un feliu de poesie noao, precum s[ afl[ la italieni =i la alte neamuri; =i fiindc[ la noi p[n[ acum pu\in au fost obicinuite alte stihuri afar[ de cele de ob=te, ce le numim vier=uri =i s’au obicinuit la cântece de doru lelii =i de frunz[ verde =i ca de aceste. Latinii =i elinii înc[ au avut cânt[ri de acel feliu \[r[ne=ti, precum au toate neamurile =’acum dar[ acest (feliu) de ver=uri sunt pentru gloata de ob=te. Îns[ [elinii] =i latinii au avut =i alt feliu de stihuri, obicinuite numai de cei înv[\a\i =i la cânt[rile cu care s[ povestea faptele eroilor =i a vitejilor, sau
48
|iganiada
la imni alc[tui\i spre lauda zieilor, 1 precum s[ pot vedea la Omer =i la Virghil. Deci autoriul acestui poemation au socotit s[ fac[ o cerc[tur[ =i s[ alc[tuiasc[ în limba noastr[, ceva cu un feliu de stihuri noao. Dar’ n-au cutezat a face un poem[ eroic, sau s[ cânte faptele vreunui viteaz izbânditoriu, c[ci limba noastr[ înc[ nu-i de ajuns lucrat[ =i dreas[ spre acel feliu de izvodituri. Drept acea au ales un feliu de izvodire de =ag[, unde nu trebuiesc atâta în[l\ate gânduri =i cuvinte alese. +i fiindc[ limba it[lieneasc[ este mai aproape întru toate de a noastr[, au luat forma de stihuri de la italieni, îns[ cu oarecare mut[ri. Adec[, în loc de opt stihuri la o strof[, el a pus numa =ese; =i în loc de =ese m[suri (metruri) numai cinci sau câte înc[p pe o mân[. Îns[ nu dup[ metrul latinesc, dup[ silaba scurt[ =i lung[ num[rând, ci numa dup[ silabe, num[rând la un metru doao silabe. Fiindc[ dintru toate neamurile acum vie\uitoare, nice una nu face stihuri dup[ metrul elinilor sau al latinilor, ci numai dup[ râtm[ 2 sau asemene fâr=ire sau termin[ciune a cuvântului, precum s[ vede din toat[ aceast[ lucrare. Nu s[ poate zice c[ au ie=it r[u cugetul autorului, dar’ totu=’ s[ vede neajungerea limbii în ritme, neavând atâte feliuri de râtme ca italienii. Deci ar fi dorit s[ s[ fac[ o cercare cu alt feliu de metru, dup[ obiceaiul elinilor =i a latinilor. Întru alte poeticul, dup[ regulile poetice=ti, au într[buin\at màhine, adec[ precum elinii =i latinii pre zieii s[i =i zieu[le sau zânele =i nimfele sale au întrebuin\at, a=a el, dup[ credin\a de ob=te de acum, pre îngeri =i dimoni. 1 Vreme ar fi s[ începem odat[ a ne cunoa=te limba =i a vorbi cum s[ cuvine. Cuvântul acesta, Dumnezieu, este îmbinat din doao cuvinte adec[ domnu =i zieu, ca când ai zice domnu zieu. Deci acea ce au zis latinii deus, noi românii trebue s[ zicem zieu =i ce zic ei dominus deus, noi zicem dumnezieu. Acum dar’ pre adev[ratul zieu noi bine numim dumnezieu, pentru ca s[-l os[bim de to\i al\ii ziei a p[gânilor. Îns[ r[u foarte au obicinuit t[lmacii c[r\ilor beserice=ti, a numi ziei p[gânilor bozi, cu cuvânt împrumutat de la sloveni, având numele str[mo=esc zieu. Mai bine au nimerit unii zicându-le zâni, precum Dosifei la Vie\ile Sfin\ilor. Aceaia= are s[ \ie =i pentru zicau[ sau zica de parte muiereasc[ cu mult mai vârtos, c[ci la noi cre=tinii nu sunt dumneziele sau dumnez[oaie. 2 Râtm[. L[tine=te ritmus, s[ zic viersurile ce s[ fâr=esc asemene, precum: ele, mele etc., precum: o! var[ frumoas[, vreme mâng[ioas[ etc.
49
Ion Budai-Deleanu
CÂNTECUL A II
ARGUMENTUL Þiganii trimit la Vlad solie, Sã le scurte cale delungatã. Dar’, întracea, cum pe dãscãlie Trebuieºte-a sã-arma º-a sã bate Sfãtuiesc. Pe Romica rãpeºte Cel rãu, iar Parpangel pribegeºte.
1
Grija þiganilor cea mai mare Acum rãzãma toatã-în bucate, A rãmânea-înapoi fieºcare Sã sâlea, lângã cele-încãrcate Carrã cu mâncãri, iar la-împãrþalã Era multã sfadã ºi cârtealã. 2
Dar’ º-altã nevoie le sta-în cale, Cãci pe nemâncat nu putea merge, Zâcând cã l-e greaþã cu rânze goale Sã trapede-atâta ºi s-alerge!... Când era sãtui, punea pricinã Cã le-ar fi rãu ºi fãcea hodinã. 1 3
Aºa fãcând, abea câte-o millã Cãlãtorea pe zi, pãn’ ce-odatã Bunul Drãghici chemã pe Ciurilã 1
Hodin[, adec[ cum zic al\ii popas.
50
CUPRINS
|iganiada
(Era-într-o zi pe-hodinã-aºezatã): „Pasã! (grãi) strigã sã sã-adune Vóievozii ºi feþele bãtrâne, 4
5
6
Cã bune lucruri eu am ºi multe De-a le zice-în puþine cuvinte, Dacã-or voi doarã sã mã-asculte; ªi m-or asculta, de au minte!...“ Ciurilã-îndatã mearsã de-acia ªi strigã-întru toatã þigãnia: „Tot omul s-audã ºi sã ºtie!... Cã moºul Drãghici sã strig mã mânã, Ca tot îns’ la cortul lui sã vie, Din cei ce-s dã vârstã mai bãtrânã, Cãci premulte are sã vã zicã, Dar’ veniþi, curând, f...l în ticã“. 1 Cum s-auzi aceasta-în þigãnie, La bãtrânul Drãghici iaca vine
1 Stihul acesta nu-i întreg; eu însu=’ am cercat la izvodul, dar’ n-am aflat alt[ f[r[, în loc de doao silabe, numa doao slove, f =i l, =i între acele, doao punturi. Îns[ stihul, de s[ va ceti cum zace, nu are nice un în\[les, c[ci ce va s[ zic[: veni\i curund... în piic[? Trebuie dar s[ fie fost acòlo, un cuvânt care au legat aceste doao cuvinte. Cu adev[rat c[ s[ vede acolo o r[sur[, dar’ cum s-ar putea împlini, aceasta este întrebarea. S-afl[ la izvod de-o parte, la margine, însemnat de în\[leptul p[rintele T[l[l[u, adec[ c[ lui i s[ pare c[ acolo, de bun[ sam[, au fost cuvânt prost =i de ru=ine, care cetindu-l doar[ vreun evlavnic p[rinte c[lug[r l-au =ters, ca s[ nu fie cuiva de scándal[. Iar dup[ lung[ batere de cap =i desput[ciune, încheie într-acest chip: „S-arat[ dar’ l[murat c[ n-au putut fi alt cuvânt, numai cel prost \[r[nesc futu-l, din pricina c[ cetind stihul cu acest cuvânt, are în\[lesul întreg. Apoi arat[ vederat =i slovele ce-s denainte, f, =i denapoi, l, care nu s[ lovesc cu alt cuvânt“. P. Filologos.
51
Ion Budai-Deleanu
ªi sã-adunã murga boierie Cu feþele cele mai bãtrâne. Iar’ dupã ce toþi în giur stãturã, Întracesta chip moºneagul urã: 7
„Voi, bãrbaþi buni! ºi-oameni de-omenie!... Dã mult am vrut sã vã-aduc aminte Dã hele ce-îmblã pân cuget mie. Ori cum lucrurile sã vã-alinte, Totuº’ pare cã-ar hi mai cu trabã Sã cãlãtorim noi mai dãgrabã... 8
Cã dacã-þi îmbla durmind pã cale Cum voi aþi fãcut-o pãn’ aice; Nu-împliniþi voia mãrii-sale. Dãci cautã-a vã teme dã cerbice! ªi vai noao! de cumva-ar înþãlege Vodã cã voi durmiþi zile-întrege!“ 9
Atunci Ghiolban cãldãrariu-începe (Necãutând cã Drãghici nu gãtasã Cu zisul): „Toþi carii vreu sã crepe Dã cãldurã, grãbeascã, nu-mi pasã; Dar’ eu n-oi merge dã-a nãduºita, 1 De-ar mai hi Vlad Vodã pã atâta. 2 1 De-a n[du=ita, adec[ n[du=indu-m[. S[ zice de ob=te întracest chip, =i despre alte lucruri, precum: de-a rupta, de-a omu de omenie, adec[ ca =-un om de omenie. M. P. 2 De ar mai fi pe-atâta, adec[ de ar mai fi de doao ori precum este puternic =i temut! M. P.
52
|iganiada
10
Dar, dã vreþi a face cum voi spune, Sã ºtiþi cã vom nimeri [mai] bine. S-arãtãm adecã în plecãciune Domnii, ca sã nu ne [mai] mâne De-acum aºa departe ºi iute, Sau încai drumul sã ne mai scurte.
11
Sã trimeatã vodã pe-un vechil Care sã-aºeze ca sã nu hie Pãnã la Spãteni mai mult de-un mil; Apoi sã ne deie slobozie Dã-a face trii hodini câte-odatã!...“ Aici voroava lui fu curmatã, 12
13
Cãci Avèl striga din gura toatã: „Ahãsta m-i sfat, ahasta-i minte!...“ De-aci toatã mulþimea-adunatã Lãudã sfat ºi vorbele sfinte, ªi cu toþii-împreunã-aºezarã Solii sã porneascã pãnã-în sarã. Lângã-acele ei mai hotãrârã, Dupã-a lui Drãghici bunã pãrere, Întracea sã meargã câte-o þârã, Dar’, ca sã poatã mai cu plãcere Cãlãtori þiganele gloate, Au pus în frunte sã meargã bucate!
14
Socotind bãtrânii-înþelepþeºte Cumcã gloata sâlitã de foame 53
Ion Budai-Deleanu
Va cãuta sã meargã bãrbãteºte, 1 Ca flãmând pântece sã-º întrame. Ce nu face-un sfat bun câteodatã!... Fereºte de rãu o þarã toatã!... 15
16
Îndatã ºi numita solie Purceasã, ce fu din doao feþe Cele mai harnice-în þigãnie, La cuvinte ºi gânduri isteþe: Unul Gârdea, cel cu gura strâmbã. Altul Gãvan, cântãreþ în drâmbã. Iarã ceaialaltã bãtrânime Încã mai ºezu la sfat, s-aleagã Ce-ar fi mai bun pentru þigãnime ªi-în ce chip trebile sã-º’ direagã, Cã-acum îº bãgasã-în cap sã-º facã Tocmealã în þigãnia sãracã.
1 Trebue aici s[ fac cetitoriului o aducere aminte, adec[ c[ acest poemation s-au scris cu ortografie noao. Autorul socotind c[ slovele care le trebuin\[m noi românii, sunt aflate =i hot[râte pentru limba sloveneasc[, dintru care multe s[ afl[ netrebnice la limba noastr[, au aruncat multe afar[, precum •, ", þ, w, q,
