Balade vesele și triste

George TOP~RCEANU BALADE VESELE +I TRISTE Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Concepþ...

Author: George Topârceanu

59 downloads 1733 Views 1MB Size Report

This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
Report copyright / DMCA form

DOWNLOAD PDF

George

TOP~RCEANU BALADE VESELE +I TRISTE

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev Ilustraþii: Svetlana Filonov REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:

George Cãlinescu, Constantin Ciopraga, Virgiliu Ene, Garabet Ibrãileanu, Mircea Handoca, Dumitru Micu, Dinu Pillat, Alexandru Piru, Alexandru Sãndulescu, Mircea Scarlat.

Textele au fost reproduse dupã: G. Topârceanu, Scrieri în douã volume. Ediþie îngrijitã, prefaþã, note, comentarii, tabel cronologic ºi bibliografie de Al. Sãndulescu. Editura Minerva, Bucureºti, 1983, George Topârceanu, Cocostârcul albastru, Chiºinãu, Grupul editorial Litera, 1997 Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 292932, 294110, fax 294061; e-mail: [email protected] Librãria „Scripta“ str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritã ºi electronicã la Grupul editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol ºi Dan Vidraºcu Lector: Ion Ciocanu Corector: Raisa Coºcodan Tehnoredactare: Irina Platon Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiºinãu Comanda nr. 11241

CZU 821.135.1-144 T 77 Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii Topârceanu, George Balade vesele ºi triste: poezii/ George Topârceanu; col. iniþ. ºi coord./ Anatol ºi Dan Vidraºcu; conc. col. ºi cop. / Vladimir Zmeev; ilustr. / Svetlana Filonov µ Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). µ 300 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 228) ISBN 9975-74-359-5 821.135.1.-144

ISBN 9975-74-359-5

© LITERA, 2001

CUPRINS Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 B A L A D E V E S E L E +I T R I S T E Rapsodii de prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C`natec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Balada mor\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Balada c[l[torului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Balada popii din Rudeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Balada mun\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pastel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rapsodii de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Broa=tele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acceleratul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Sf`r=it de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rapsodii de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Balada unui greier mic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Catrene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Manon =i Des Grieux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Balada chiria=ului gr[bit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Noapte de mai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Noapte de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Singuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Noapte de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Roman\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P[injini= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Epilog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Distih eroic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Infernul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10 13 13 15 17 19 25 26 31 32 34 36 42 44 46 46 49 52 54 55 55 57 57 58 59 59

PA R O D I I

ORIGINALE

În loc de prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 PAGINI DIN DIFERI|I AUTORI

Homer: Chinurile lui Ulise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Al. Dep[r[\eanu: Vara la \ar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dimitrie Bolintineanu: Mihai Vitezul =i turcii . . . . . . . . . . . . . . . . George Co=buc: |iganii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Th. Speran\ia: C`inele ovreiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Mirea: Caleidoscop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Unei fosile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Bustului meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . III. R[spunsul micilor func\ionari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . IV. R[spunsul cometei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . V. Sonete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1. La cinematograful mut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2. Sonet teatral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3. Un romantic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VI. Sahara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O. Goga: I. Mucenicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Vade retro . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Minulescu: Trei roman\e pentru mai t`rziu . . . . . . . . . . . . . . . I. Roman\a automobilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Roman\[ autumnal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . III. Roman\a gramofonului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . M. Codreanu: Sonete parnasiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Scamatorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Pagliaccio . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . III. Samson =i Dalila . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . IV. Testamentul unui poet cunoscut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mircea Dem. R[dulescu: Nocturn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. U. Soricu: Închinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cincinat Pavelescu: Epigrame Lui Nigrim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lui Cincinat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Un anonim din Craiova lui Cincinat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cincinat lui Nigrim & Comp. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

74 76 80 81 84 86 86 87 88 90 92 92 93 93 94 95 96 98 98 100 101 103 103 104 104 105 106 107 108 109 109 109

Adrian Maniu: Menajerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . N. Davidescu: Din c`ntarea omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Ploaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Întoarcerea fiului risipitor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O domni=oar[ de pension: Misterul nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . Un încep[tor de talent: Apostrofe la lun[ . . . . . . . . . . . . . . . . . Otilia Cazimir: I. Vis alb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Strofa risipit[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . III. Ariciul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Demostene Botez: I. Prohod . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Triste\i provinciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . III. Cobe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tudor Arghezi: I. Psalm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Menire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . III. Utrenie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . IV. Belsteme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Bacilul lui Koch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

109 110 110 111 112 113 114 115 115 117 118 120 122 122 123 123 126

MIGDALE AMARE Prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C[limara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cioara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aeroplanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Sonet estival . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Albumul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Sonete pluvioase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La v`n[toare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Decorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Un iepure . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . III. Masa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . IV. La ]ntoarcere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

134 136 137 141 142 143 143 144 145 145 146 147 149

Octombrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Noiembrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fantezie de toamn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prim[var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La pa=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Un duel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Balada corbilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În jurul unui divor\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dedica\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Gelozie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Popular[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Toamna ]n parc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Balada unei stele mici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În Ia=i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Expunere de motive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cocost`rcul albastru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Poetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ripost[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Bene merenti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

150 151 152 153 154 156 158 159 160 164 165 166 166 167 169 170 172 173 174 178 179

POEZII NEINCLUSE Î N U L T I M E L E E D I |I I Din vol. BALADE VESELE +I TRISTE, ed. a II-a =i a III-a

În tren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Broasca \estoas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Desp[r\ire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Amintire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

184 185 186 187 188

Din vol. PARODII ORIGINALE, ed. I =i a II-a

Od[ sobei mele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190 Armonii vesperale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191 Enigma c[r\ilor ]nchise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192

Poetul M. S[ulescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193 F[r[ adres[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193 Strofe de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195 DIN

PERIODICE

Furtuna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lacul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Vin’, iubito . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ter\ine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C[rtur[reasa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P[catul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Iubitei ]ntristate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nebunul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Somnul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Iubita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Din prag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C[tre chipul din oglind[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Chemare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Noapte ]n ploaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Icoanei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1908 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În taina nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Înserarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Împ[care . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Vecina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Clipe de zbucium . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pruncul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Taina nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Epitafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fata trist[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ceasornicului meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

198 199 199 201 201 202 203 209 209 210 212 213 214 215 216 217 219 221 222 224 225 226 227 229 230 233 233 234 235 236

Eclips[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dolean\ele unui cronicar teatral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De profundis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Po=ta redac\iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Scrisori iubite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Catrene improvizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Portret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . +oapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fables microcopiques . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Toto et l'auto . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Le vaillant moucheron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fable esquimaude . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . L’`ne philosophie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lumin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acuarel[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Paragini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Biografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Martie I. Singur[tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II. Vin \ig[ncile la cr`ng... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aprilie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C`\i ca voi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Iepurele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . R`ndunelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

237 238 240 242 245 245 247 247 248 248 248 249 249 250 250 251 252 252 253 254 255 256 257

POSTUME Catren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Zi de var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . £Mi-a r[s[rit ]n suflet dorul...¤ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . +oaptele nop\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doamnei Aftalion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doamnei Ermosa Aftalion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Catren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La neige . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

260 260 261 262 263 263 264 265 265

Le papillon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . +omerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Proz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Bimbiri\ichel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fabule pentru copii Bivolul =i co\ofana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Întrebare =i r[spuns . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Boierul =i argatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Leul deghizat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fabule mici pentru oameni mari Omul =i ra\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doi prieteni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cin’ s-a fript cu ciorb[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . V[duva =i piticul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . M[garul ]n grev[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Microscopic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Plou[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Roman\[ ]n stil vechi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Din tren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

265 266 266 267 268 270 270 270 271 272 272 272 273 273 274 274 275

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1886 21 martie S-a n[scut la Bucure=ti George, cel de-al doilea copil al so\ilor Ion =i Paraschiva Top`rceanu. 1892 }ncepe s[ ]nve\e la o =coal[ m[rgina=[ din Bucure=ti. 1895—1898 Face ultimele clase ale =colii primare la +uici-Arge= =i primele ]ncerc[ri literare. 1898 Este ]nscris la liceul Matei Basarab din Bucure=ti. 1901 Este transferat la liceul Sf. Sava. 1904 Top`rceanu debuteaz[ la revista umoristic[ Belgia Orientului. 1905—1907 Public[ versuri sentimental-epigonice ]n revistele Duminica, Revista noastr[, Revista ilustrat[ etc. 1906 }=i ]ncheie studiile liceale. Se ]nscrie la Facultatea de drept, pe care ]ns[ o abandoneaz[. 1907 Colaboreaz[ la Via\a literar[ =i artistic[, revist[ condus[ de George Co=buc. 1908 Public[ poezia 1908, dedicat[ domnului A. Vlahu\[. 1909 Se ]nscrie la Facultatea de litere, f[r[ s-o termine. Public[ ]n Via\a rom`neasc[ =i ]n alte reviste. 1910 Public[ poeziile Noapte de mai, Balada chiria=ului gr[bit, Balada popii din R[deni. 1911 Se stabile=te la Ia=i, devenind secretar de redac\ie la revista Via\a rom`neasc[. Public[ poezii, proz[, cronici teatrale etc. 1912 Se c[s[tore=te cu Victoria Iuga, ]n acela=i an n[sc`ndu-i-se fiul Gheorghe. 1912—1913 Redacteaz[ revista Teatrul ]mpreun[ cu M. Sevastos. 1913 Ia parte la r[zboiul balcanic. 1915 Se ]nscrie la Facultatea de filozofie. 1916 Apar primele volume ale lui G. Top`rceanu: Balade vesele =i Parodii originale. Mobilizat pe frontul de sud, Top`rceanu cade prizonier la Turtucaia. R[m`ne ]n captivitate ]n Bulgaria p`n[ la ]nceputul anului 1918. 1918 Colaboreaz[ la ziarul Lumina al lui Constantin Stere (Bucure=ti). Public[ Balada mor\ii =i note memorialistice. Este numit subdirector al Teatrului Na\ional din Ia=i. Scrie ]nsemn[rile memorialistice adunate ]n volum aparte, intitulat Amintiri din luptele de la Turtucaia. 1919 Se ]ntoarce la Ia=i =i redacteaz[, ]mpreun[ cu M. Sadoveanu, revista }nsemn[ri literare. Public[ Balada mun\ilor, Rapsodii de toamn[, C`ntec, Epilog =i alte poezii.

7

George Topârceanu

1920 Apare volumul Balade vesele =i triste. 1921 Apar edi\ia a II-a a Parodiilor originale =i traducerea piesei Visul unei nop\i de var[ de W. Shakespeare. 1925 Scriitorul public[ articolul Importul de civiliza\ie =i literatur[, ]n care se pronun\[ cu toat[ claritatea pentru specificul na\ional: „La popoarele occidentale marii scriitori, cei „universali“, sunt ]n acela=i timp reprezentan\ii cei mai tipici ai sufletului rasei (poporului — nota red.) din care fac parte. La noi acela=i fenomen. To\i marii no=tri scriitori, Caragiale =i Co=buc, Creang[ =i Sadoveanu, sunt profund lega\i de realit[\ile noastre etnice, sociale, geografice, istorice. Opera incomparabilului Eminescu e =i mai ]mbibat[ de suflet specific rom`nesc. +i nu m[ g`ndesc numai la C[lin, la Scrisori, la Ce te legeni, codrule. M[ g`ndesc la cea mai ]nalt[ crea\ie poetic[ a lui, cu caracter «universal» — Luceaf[rul. Aminti\i-v[ numai ]nceputul: «A fost odat[...» Se poate ceva mai rom`nesc?“ Acela=i crez artistic exprim[ George Top`rceanu ]n poezia Noapte de august, publicat[ tot ]n 1925: „+i c`nd ]n juru-mi cre=te o larm[ nentrerupt[/ De glasuri de durere =i strig[te de lupt[, —/ Eu s[ r[m`n deoparte, cu ochii c[tre stele,/ }n turnul de ivoriu al visurilor mele?...“ 1926 G. Top`rceanu devine laureat al Premiului na\ional de poezie. La 7 mai este numit director al Teatrului Na\ional din Chi=in[u. 1927 Apare edi\ia a III-a a Parodiilor originale. 1928 Apar volumele Migdale amare (edi\ia I-a) =i Balade vesele =i triste (edi\ia a III-a). Colaboreaz[ la Biletele de papagal ale lui Tudor Arghezi. 1930 Este numit inspector general teatral pentru Moldova. Scriitorul face o c[l[torie la S[li=te, ba=tina p[rin\ilor s[i. 1931 Baladele vesele =i triste apar ]n edi\ia a IV-a. Scriitorul d[ la iveal[ comedia muzical[ Bonsoir, Ia=i, care se joac[ tot atunci la Teatrul Sidoli. }n pofida trunchierii de c[tre cenzur[, comedia s-a bucurat de un succes enorm. 1932 Apar Parodiile originale (edi\ia a IV-a). 1933 Roste=te la Bucure=ti conferin\a Cum am devenit moldovan? 1934 }n Revista Funda\iilor apar Minunile sf`ntului Sisoe. 1935 |ine conferin\a Cum am devenit ie=ean? 1936 Este ales membru corespondent al Academiei Rom`ne. }i apare volumul Pirin-Planina. }mpreun[ cu Mihail Sadoveanu =i Gr. T. Popa, face parte din conducerea revistei }nsemn[ri ie=ene, ]n paginile c[reia public[ C. I. Parhon, N. N. Tonitza, Demostene Botez, Iorgu Iordan =i alte personalit[\i. 1937 februarie Ob\ine cu mari eforturi de la Ministerul Artelor suma necesar[ trat[rii de cancer hepatic =i pleac[ la medici vesti\i din Viena, ]nso\it de so\ia sa, scriitoarea Otilia Cazimir. 7 mai Moare la Ia=i.

8

BALADE VESELE ªI TRISTE

CUPRINS

RAPSODII DE PRIMÃVARÃ I

Sus prin crângul adormit, A trecut în tainã mare, De cu noapte, risipind ªiruri de mãrgãritare Din panere de argint, Stol bãlai De îngeraºi Cu alai De toporaºi. Primãvarã, cui le dai? Primãvarã, cui le laºi? II

Se-nalþã abur moale din grãdinã. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperiºuri veºtede-n luminã Întind spre cer ogeacuri fãrã fum. Pe lângã garduri s-a zvântat pãmântul ªi ies gândacii-Domnului pe zid. Ferestre amorþite se deschid Sã intre-n casã soarele ºi vântul. De prin balcoane ªi coridoare Albe tulpane Fâlfâie-n soare. 10

Balade vesele =i triste

Ies gospodinele Iuþi ca albinele, Pãrul le fluturã, Toate dau zor. Unele mãturã, Altele scuturã Colbul din pãturã ªi din covor. Un zarzãr mic, în mijlocul grãdinii, ªi-a rãsfirat crenguþele ca spinii De fricã sã nu-i cadã la picioare, Din creºtet, vãlul subþirel de floare. Cã s-a trezit aºa de dimineaþã Cu ramuri albe µ ºi se poate spune Cã-i pentru-ntâia oarã în viaþã Când i se-ntâmplã-asemenea minune. Un nor sihastru ªi-adunã-n poalã Argintul tot. Cerul e-albastru Ca o petalã De miozot. III

Soare crud în liliac, Zbor subþire de gândac, Glasuri mici De rândunici, Viorele ºi urzici... 11

George Topârceanu

Primãvarã, din ce rai Nevisat de pãmânteni Vii cu mândrul tãu alai Peste crânguri ºi poieni? Pogorâtã pe pãmânt În mãtãsuri lungi de vânt, Laºi în urmã, pe câmpii, Galbeni vii De pãpãdii, Bãlþi albastre ºi-nsorite De omãt topit abia, ªi pe dealuri mucezite Arãturi de catifea. ªi porneºti departe-n sus Dupã iarna ce s-a dus, Dupã trena-i de ninsori Aºternutã pe colini... Drumuri nalte de cocori, Cãlãuzii cei strãini, Îþi îndreaptã an cu an Pasul tainic ºi te mint Spre þinutul diafan Al câmpiilor de-argint. Iar acolo te opreºti ªi doar pasul tãu uºor, În omãt strãlucitor, Lasã urme viorii De conduri împãrãteºti Peste albele stihii... Primãvarã, unde eºti? 12


CÂNTEC Frumoasã eºti, pãdurea mea, Când umbra-i încã rarã ªi printre crengi adie-abia Un vânt de primãvarã... Când de sub frunze moarte ies În umbrã viorele, Iar eu strãbat huceagul des Cu gândurile mele... Când strãlucesc sub rouã grea Cãrãri de soare pline, Frumoasã eºti, pãdurea mea. ªi singurã ca mine...

BALADA MORÞII Cobora pe Topolog Dintre munþi, la vale... ªi la umbra unui stog A cãzut din cale. În ce varã? În ce an? Anii trec ca apa... El era drumeþ sãrman Muncitor cu sapa. Oamenii l-au îngropat Într-un loc aiurea, Unde drumul cãtre sat Taie-n lung pãdurea. 13

CUPRINS

George Topârceanu

ªi de-atunci, lângã mormânt, Plopi cu frunzã rarã S-au zbãtut uºor în vânt, Zile lungi de varã. Soarele spre asfinþit ªi-a urmat cãrarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea ºi uitarea. Dimineaþa ca un fum Urcã pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Pânã-n preajmã-i vine. Peste vârfuri lunecând În argint, condurii Înfioarã când ºi când Liniºtea pãdurii... Numai colo-ntr-un frunzar Galben în luminã, Stã pe-o creangã de arþar Pasãre strãinã. Stã ºi-aºteaptã fãrã glas Parcã µ sã mãsoare Cum se mutã, ceas cu ceas, Umbra dupã soare... * Astfel, tot mai neºtiut Spre adânc îl furã ªi-l îngroapã-n sânu-i mut Veºnica Naturã. 14


Vara trece; pe cãrãri Frunza-n codru sunã. Trec cernite înserãri, Nopþi adânci cu lunã. Iar când norii-nvãluiesc Alba nopþii Doamnã, Peste groapa lui pornesc Vânturi lungi de toamnã...

BALADA CÃLÃTORULUI O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlneºti o casã cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridicã fum, Când te prinde noaptea cãlãtor la drum! Sania coboarã clinul de pãdure. Fug în urma noastrã luminiºuri sure ªi-n singurãtatea care ne petrece, Peste vârf de arbori, asfinþitul rece Strãbãtând podoaba crengilor subþiri Lumineazã-n aer bolþi de trandafiri. Dar amurgul palid a-nceput sã scadã. Noaptea, ca un abur, creºte din zãpadã. Se ivesc departe mãguri de hotar, Într-un loc se face drum pustiu de car, ªi-o fântânã strâmbã pe lumina zãrii Pare cã sporeºte liniºtea-nserãrii... 15

CUPRINS

George Topârceanu

Drum de vis! E clipa mutei agonii Când alaiul Nopþii zboarã pe câmpii, Când singurãtatea umbrele-ºi aratã ªi departe-n ºesuri Ziua alungatã Lângã reci fruntarii alergarea-ºi curmã, Cu ochi mari de spaimã sã priveascã-n urmã, Sã-ºi adune-n locul unde-a-ncremenit Peste sâni de gheaþã pãrul despletit. Ca-ntr-o presimþire sufletul þi-e-nchis. Unde eºti? Îþi pare cã trãieºti un vis... Treci lãsând în urmã, la rãspântii mute, Umbre solitare ºi necunoscute, Treci ducând o parte din tristeþea lor, Un suspin, o rugã, un zadarnic dor. Iar târziu, când taina dimprejur te cheamã ªi-þi strecoarã-n suflet un fior de teamã, Singur cu povara cugetului tãu Te cuprind deodatã lungi pãreri de rãu Dupã-o fericire care întârzie, Dupã câte n-au fost, dar puteau sã fie, Dupã cele duse pentru totdeauna... Astfel, cu mirare, te trezeºti când luna Lumineazã somnul unei lumi din basme, Iar omãtul umple noaptea de fantasme. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlneºti o casã cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridicã fum, Când te prinde noaptea cãlãtor la drum! 16


BALADA POPII DIN RUDENI De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legãnându-se cãlare, Popa Florea din Rudeni. ªi-n priveliºtea bogatã Sus pe culme, jos pe drum, Iarna palidã-ºi aratã Plãzmuirile de fum. Somnul revãrsat în fire, Gerul sfânt al Bobotezii A-nchegat argint subþire Peste faldurii zãpezii ªi, legând în gheaþã stropii, Bura care-n aer joacã A þesut pe barba popii Fire lungi de promoroacã. Bolta surã ca cenuºa, Codrii vineþi µ dorm adânc. Sunã numai cãldãruºa Atârnatã de oblânc. Bate Surul din potcoavã Drum de iarnã, fãrã spor, Calcã rar ºi cu zãbavã Lunecuºuri de pripor. ªi-n tãcerea care creºte, Adâncit ca-ntr-o visare, 17

CUPRINS

George Topârceanu

Popa când ºi când ºopteºte Legãnându-se cãlare... Scuturã din treacãt salbe, Reci podoabe care mint, Surpã bolþi de ramuri albe Cu portaluri de argint. Lângã drum bãtut de sãnii Unde malul stã sã cadã, Vede urme de dihãnii Înstelate pe zãpadã. Iar pe culmea unei creste, Ameþit de zare multã, Strânge frâul fãrã veste ªi-mpietrit pe cal ascultã. Nici o ºoaptã... nici un ropot... Numai din adâncuri sure Vine vuiet lung de clopot Peste-ntinderi de pãdure... Lung îi sunã în ureche, Pe când el cu grijã scoate Pântecoasã ploscã veche Din desaga de la spate. ªi cu plosca ridicatã, Zugrãvit pe cerul gol, Popa capãtã deodatã Mãreþie de simbol. * Colo-n vale, unde drumul Taie luminiºuri rare, 18


Printre plopi se vede fumul Hanului din Vadul-Mare. Calul, vesel, simte locul ªi s-abate scurt din cale, µ C-a-nvãþat ºi dobitocul Patima sfinþiei-sale... Iar hangiþa iese-n uºã, Bucuroasã de câºtig. Ochii-i râd spre cãldãruºã: µ Frig, pãrinte? µ Straºnic frig!

BALADA MUNÞILOR I

S-au ivit pe rând în soare, Jos, la capãtul potecii, Turma albã de mioare, Noatinele ºi berbecii. Sunet de tãlãngi se-ngânã. Sub poiana din Fruntarii, Zãboveºte-n deal la stânã Baciul Toma cu mãgarii. El se pleacã din cãrare ªi tot leagã ºi dezleagã, Cumpãneºte pe samare O gospodãrie-ntreagã: 19

CUPRINS

George Topârceanu

Maldãr de tãrhaturi grele Cu desagi, cãldãri ºi pãturi, Cã de-abia pot sta sub ele Doi mãgari voinici alãturi. Gata!... Baciul stã pe gânduri, Peste frunte mâna-ºi duce. Se ridicã-n douã rânduri ªi domol îºi face cruce. Apoi catã lung spre creste ªi spre þarcurile goale... ªi convoiul, fãrã veste, A pornit încet la vale. * Cerul ºi-a schimbat veºmântul. Ploaia parcã stã sã-nceapã. Printre brazi coboarã vântul Ca un foºnet lung de apã. Adâncit în gânduri multe Baciul stã ºi nu-ºi dã seamã C-a rãmas în loc s-asculte... Dupã el, cãlcând cu teamã, Merg tãcuþii lui prieteni Prin sãlbatice pripoare, Pe sub poale verzi de cetini, Pe potecã fãrã soare, Ori strãbat în pas alene Luminiºuri fãrã flori, Singuratice poiene Cu mesteceni visãtori... 20


Rar trezesc în a lor cale Câte-o piatrã sub copitã. Iar când drumul se prãvale Jos, la coastã povârnitã, Calcã baciul ca pe gratii ªi-i struneºte blând cu gura: µ Cãtinel, feciorii tatii, Ca sã n-o pornim de-a dura!... II

Astfel, turmã dupã turmã Pleacã toamna de la stâni, De rãmân pustii în urmã Munþii singuri ºi bãtrâni. Astãzi ca ºi-odinioarã, Cât s-afundã-n vreme anii, Ei vãzurã cum coboarã Pe cãrãri de plai ciobanii, Când pe soare, când pe ploaie, Vreme multã, fãrã numãr, Cu cãciula lor de oaie ªi cu sarica pe umãr, A’ trecutului vii moaºte Peste care vremea creºte, µ Culmea verde mi-i cunoaºte, Stânca surã mi-i iubeºte... Iar în urma lor, pe sarã, Astãzi ca ºi alte dãþi, Lungã liniºte coboarã Peste mari singurãtãþi. 21

George Topârceanu

Toamna cu-a ei albã frunte ªi cu galbenii-i conduri A lãsat argint pe munte ªi ruginã pe pãduri. La rãspântii creºte stogul De foi moarte de curând. Strigã-n vale Topologul, ªi-a lui larmã, când ºi când, Ca o voce omeneascã Pânã sus pe culmi tresare, Preajma mutã s-o trezeascã Din senina ei visare. Tot mai jos apoi se lasã Poala norilor pe munte. Vin din iarna-ntunecoasã Zile lungi cu ploi mãrunte. Neguri dese-ncep sã cadã, Se târãsc în jos pe plai. Pe pãduri se strâng grãmadã Falduri albe de buhai. Brazii stau în nemiºcare, Printre ramuri ploaia picã, µ Nici o creangã nu tresare, Nici un zbor de pãsãricã. Numai ferigele ude, Putregaiul ºi bureþii Îºi trimit miresme crude În desimea groasã-a ceþii. Trunchiuri strâmbe, rãsturnate Scorburile ºi buºtenii 22


Cu-a lor cioturi, pe-nserate Umplu codrii de vedenii. Sihla neagrã se-nfioarã. Speriat, dintr-un hãþiº Pui sfios de cãprioarã A ieºit la luminiº... Cu blãniþa zgribulitã Stã ºi-ascultã nemiºcat... Vremea pare-ncremenitã... Brazii fruntea ºi-au plecat, Spãimântaþi, ca pentru rugã: Colo-n fundul curmãturii, Dormitând pe-o buturugã S-a ivit Muma-Pãdurii... Dar nu-i nimeni sã-i zãreascã Trupul hâd ºi deºirat, Faþa galbenã de iascã, Nasul µ ciot de brad uscat. Nici nu vede, nici n-aude, Doar îºi scuturã pe-o mânã Pãrul ei de vreascuri ude, Fruntea plinã de þãrânã. ªi cum stã cu ceaþa-n spate Istovitã lângã trunchi, Rãdãcini ºi crengi uscate Îi atârnã pe genunchi. Negurile-i sug puterea. Ochii-i nemiºcaþi ºi suri Cheamã noaptea ºi tãcerea Din adâncuri de pãduri... 23

George Topârceanu

III

ªi se duc pe nesimþite Nopþi pustii ºi zile reci, Cum s-adunã, putrezite, Frunze moarte pe poteci. Colo sus, culcat pe-o rânã, Stã Negoiul mohorât Cu-a lui negurã bãtrânã Care-i þine de urât. Fulgii-ncep apoi sã cadã. Firea-ºi doarme somnul ei Amorþitã sub zãpadã... Iar târziu, la Sfântu-Andrei, Când cobori de la povarnã Printre plopi subþiri ºi rari, În seninã zi de iarnã Vezi departe munþii mari Cum îºi zugrãvesc în soare Piscuri vinete spre cer, Povârniºuri sclipitoare, Brazi împodobiþi de ger, Atârnând ca niºte salbe Pe grumajii lor de stânci, Peste plaiurile albe ªi prãpãstiile-adânci.

24


PASTEL Din asfinþit, de peste munte, Rãsfrângeri roºii de amurg Se sfarmã-n licãriri mãrunte ªi-n Dunãrea umbritã curg. Dar unda tulbure le-ngroapã Când, sub rãchitele din vale, De-abia mai tremurã pe apã Ca niºte coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipeºte-n aer semiluna Din vârful unui minaret. ªi parcã zugrãvit anume, Îºi culcã umbra pânã-n mal Ostrovul izolat de lume Ca un castel medieval. El pare-o navã fermecatã Ce-a ancorat aici, sub munte, Minune îndelung visatã De valul Dunãrii cãrunte! A aºteptat în nopþi senine Strãlucitoarea dimineaþã, Când din adâncul apei line S-a ridicat la suprafaþã 25

CUPRINS

George Topârceanu

Ca o grãdinã plutitoare Cu pomi ºi pãsãri împreunã, Cu florile-i ce râd în soare ªi noaptea tremurã sub lunã.

RAPSODII DE VARÃ I

Cine-ar putea sã spunã Câþi secoli au trecut De-o lunã, De când nu te-am vãzut?... Salcâmii plini de floare Se uitã lung spre sat, ªi-n soare Frunziºul legãnat Le-atârnã ca o barbã... Acolo mi-am gãsit În iarbã Refugiul favorit. Acolo, ca-ntr-un templu, De-atâtea dimineþi Contemplu O tufã de scaieþi. Pe când departe-n zare, Mirat ca un copil, Rãsare Un astru inutil... 26

CUPRINS


II

Iubito, fãrã tine Începe-o nouã zi... Dar cine Le poate socoti? Cã zilele-n restriºte Se-nalþã ºi apun Ca niºte Baloane de sãpun... Cu mâinile sub tâmplã Cum stau aºa culcat, Se-ntâmplã Un fenomen ciudat: Privirea mea distratã Prin negre rãmuriºti Mi-aratã Doi ochi adânci ºi triºti ªi-n orice strop de rouã Vãd douã braþe, mici Ca douã Picioare de furnici. Dar dacã o lãcustã, Din verdele talaz, Robustã Îmi sare pe obraz, µ Din ochii mei dispare Mirajul interpus, 27

George Topârceanu

Pe care L-am zugrãvit mai sus, ªi-n ochii mei deodatã, Ca-n alte dimineþi, S-aratã O tufã de scaieþi... III

Acum natura-ncepe Cu tainicul ei glas Din stepe Sã cânte-ncet pe nas. Prin ierburile crude, Sub cerul fãrã fund, S-aude Un bâzâit profund ªi pânã la amiazã Pãmântul încropit Vibreazã Adânc ºi liniºtit. Sunt gâze ºi gângãnii Ce sar ºi fac mereu Mãtãnii Când trec prin dreptul meu, ªi-mpreunându-ºi zborul, În ierburi îºi ascund Amorul Multiplu ºi fecund. 28


IV

ªi-n vremea asta, oare, Când eu visez mereu La soare µ Ce face dorul meu? Iubirea mea nebunã, De-abia trezitã-n zori, Adunã Mãnunchiuri mari de flori. Se-ntreabã µ ce sã facã? ªi fãr-a pregeta, Ea pleacã Întins, la casa ta. ªi nici nu bagi de seamã Cum pasu-i furiºat Cu teamã S-apropie de pat, Ci doar treasari deodatã ªi parcã-þi pare rãu. Miratã, Te uiþi în jurul tãu... Iar ea-ntr-un suflet vine Cu pãrul desfãcut La mine, Sã-mi spuie ce-a fãcut... Aºa, spre zarea largã, Pe zi de-atâtea ori 29

George Topârceanu

Aleargã Pe drumuri lungi de flori. V

Târziu, când peste lanuri Coboarã spre câmpii Noianuri De umbre argintii; Când luminosul crainic, Luceafãrul stingher ªi tainic S-aprinde iar pe cer ªi cu lumina nouã Sclipeºte ca un strop De rouã Pe vârful unui plop, Iubirea mea fugarã De-abia s-a liniºtit, ªi-afarã, Ca un copul trudit, Pe-un maldãr de sulfine, Cu cel din urmã gând La tine, Adoarme suspinând.

30


CUPRINS

BROAªTELE Am ascultat din umbrã cântarea lor înaltã. Buchetele de trestii dormeau cu foºnet lin. Era o lunã plinã în fiecare baltã, ªi-n fiecare undã o piatrã de rubin. Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapã Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val, Pãreau luceferi galbeni, cãzuþi adânc în apã Sã-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal. Ostroave mari de umbrã închipuiau corãbii, Iar papura, miºcatã în treacãt de zefiri, Nãlþa mãnunchi în aer tremurãtoare sãbii, Prin pânza de luminã a undelor subþiri. ªi broaºtele semeþe cântau cu glasuri multe Pe când, din înãlþime, privindu-ºi faþa-n lac, Un nour singuratic stãtea uimit s-asculte Cum bat ca toaca toate ºi-o clipã toate tac. Se ridicau departe prelungi bãtãi din palme ªi note-adânci de flaut ieºeau de jos, din stuh. Pãrea cã lapideazã tãcerea nopþii calme O grindinã de note zvârlite în vãzduh. ªi cum deasupra apei s-amestecau întruna Umplând singurãtatea de freamãt viu, pãrea Cã toate laolaltã apostrofeazã luna. Cã fiecare broascã se ceartã cu o stea. 31

George Topârceanu

CUPRINS

Erau ocãri în larma lunaticei orchestre ªi rugã arzãtoare în tainicul ei zvon. Spuneau Nemãrginirii durerile terestre Cu imnul lor zadarnic, solemn ºi monoton... Cum le-ascultam din umbrã acvatica fanfarã, Sub cerul vast al nopþii cu ele-am retrãit O noapte luminoasã din era terþiarã. Nefericit ºi singur ca primul troglodit.

ACCELERATUL Peste fagi cu vârfuri sure A cãzut amurgul rece. Înserarea mutã trece Furiºatã prin pãdure. Spre apus abia s-aratã Printre crengi, întunecatã, O vãpaie de rubin... Din frunziºurile grele De-nnoptare, tot mai vin Glasuri mici de pãsãrele... Reci ºi palide-n senin Se ivesc deasupra stele. * ªi deodatã, dintre dealuri Se desprinde larg un zvon Depãrtat ºi monoton, Ca un murmur lung de ape Revãrsate peste maluri... 32


Creºte-n luncã, mai aproape, Umple vãile vecine De rãsunet mare... Vine!... Fulger negru... trãsnet lung Dus pe aripi de furtunã, Zguduind pãmântul tunã, Zãrile de-abia-i ajung... Parcã zboarã, Parcã-noatã. Scuipã foc, înghite drum, ªi-ntr-un valvârtej de fum Taie-n lung pãdurea toatã... A trecut... Dinspre câmpie, Vuiet greu de fierãrie Se destramã în tãcere... Scade-n depãrtare... Piere... * Iar în urmã-i, din tufiºuri, De prin tainice-ascunziºuri, Se ivesc pe jumãtate Pãsãrele ciufulite, Alarmate ªi-ngrozite: Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?... Ciripesc cu glasuri mici Cinteze ºi pitulici. 33

George Topârceanu

CUPRINS

Doar un pui de piþigoi, Într-un vârf de fag pitic, Stã cu penele vulvoi ªi fãcând pe supãratul: µ Ce sã fie? Nu-i nimic. A trecut Acceleratul...

SFÂRªIT DE VARÃ Dacã liniºtea pãdurii adormite Nici o veste de-altãdatã nu-þi trimite ªi pe freamãte pornite de departe Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin’ cu mine sã ne pierdem în zadar Printre galbenele rariºti de stejar, Cu sfioase campanule ºi sulfine, Pe cãrãri pe unde nimeni nu mai vine. Dulce zumzet somnoros ºi ireal Sã ne cheme spre poienile din deal. Taina liniºtii înalte sã ne fure Prin cotite luminiºuri de pãdure ªi la umbrã sã ne-mbie mai târziu O clopotniþã de aur strãveziu, Legãnând deasupra creºtetelor noastre Licuricii înãlþimilor albastre... Fãrã gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, Sã trãim în clipe lungi acelaºi vis. Foi uscate-n jurul tãu sã cadã rar, La ureche sã-þi descânte un bondar 34


ªi cum stai cu ochii-nchiºi pe jumãtate, Soare galben printre ramuri nemiºcate Sã-þi învãluie-n tãcere ºi-n luminã Fruntea micã de domniþã bizantinã. * Iar la-ntoarcere, sã trecem prin pãºuni ªi prin funduri de livadã cu aluni, Printre garduri fumurii ºi solitare Ce se uitã-n urma noastrã cu mirare... ªi din treacãt, ici ºi colo, sã culegi Sânziene cu tulpinele întregi, Margarete, scânteioare ºi aglice, Un buchet de flori orfane ºi calice, Lung în coadã ºi ghimpos ºi cu þãrânã. La plecare sã-l þii falnic într-o mânã, Dar cu vremea, desfoiat, sã-þi parã greu ªi la urmã sã mi-l dai sã-l duc tot eu... O ºopârlã pe cãrare, lângã noi, Speriatã sã foºneascã dintre foi ªi sã stea, sã vã uitaþi o datã bine, De departe, tu la ea ºi ea la tine, Tu de sus ºi ea din pietrele fierbinþi, Amândouã serioase ºi cuminþi. Mai încolo o crenguþã de mãlin Ori un ghimpe sã te-ntârzie puþin ªi µ purtând de-a lungul vãilor prin þarã Vestea nouã a sfârºitului de varã, 35

George Topârceanu

Flutur mic, într-o lucire de-asfinþit, Sã ne-ntâmpine din þarinã grãbit, Cu ruginã pe albastre aripioare Ca o veºtedã petalã de cicoare.

RAPSODII DE TOAMNÃ I

A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, ªi-a furat de prin ponoare Puful pãpãdiilor. Cu acorduri lungi de lirã I-au rãspuns fâneþele. Toate florile ºoptirã, Întorcându-ºi feþele. Un salcâm privi spre munte Mândru ca o flamurã. Solzii frunzelor mãrunte S-au zburlit pe-o ramurã. Mai târziu, o coþofanã Fãrã ocupaþie A adus o veste-n goanã ªi-a fãcut senzaþie: Cicã-n munte, la povarnã, Plopii ºi rãsurile 36

CUPRINS


Spun cã vine-un vânt de iarnã Rãscolind pãdurile. ªi-auzind din depãrtare Vocea lui tiranicã, Toþi ciulinii pe cãrare Fug cuprinºi de panicã... Zvonul prin livezi coboarã. Colo jos, pe mlaºtinã. S-a-ntâlnit un pui de cioarã C-un bâtlan de baºtinã ªi din treacãt îi aruncã Altã veste stranie, C-au pornit-o peste luncã Frunzele-n bejanie! II

Într-o clipã, alarmate, Ies din ºanþuri vrãbiile. Papura pe lac se zbate Legãnându-ºi sãbiile. Un lãstun, în frac, apare Sus pe-un vârf de trestie Ca sã þie-o cuvântare În aceastã chestie. Dar broscoii din rãstoacã Îl insultã-n pauze ªi din papurã-l provoacã Cu prelungi aplauze. 37

George Topârceanu

Liºiþele-ncep sã strige Ca de mama focului. Cocostârci, pe catalige, Vin la faþa locului. Un þânþar, nervos ºi foarte Slab de constituþie, În zadar vrea sã ia parte ªi el la discuþie. Când deodatã un erete, Poliþai din naºtere, Peste baltã ºi boschete Vine-n recunoaºtere Cu poruncã de la centru Contra vinovatului, Ca sã-l aresteze pentru Siguranþa statului... De emoþie, în surdinã, Sub un snop de bozie, O pãstaie de sulcinã A fãcut explozie. III

Florile-n grãdini s-agitã. Peste straturi, dalia, Ca o doamnã din elitã Îºi îndreaptã talia. Trei petunii subþirele, Farmec dând regretelor, 38


Stau de vorbã între ele: „Ce ne facem, fetelor?...“ Floarea-soarelui, bãtrânã, De pe-acum se sperie C-au sã-i cadã în þãrânã Dinþii, de mizerie. ªi cu galbena ei zdreanþã Stã-n lumina maturã, Ca un talger de balanþã Aplecat pe-o laturã... Între gâze, fãrã fricã Se re-ncep idilele. Doar o gãrgãriþã micã, Blestemându-ºi zilele, Necãjitã cere sfatul Unei molii tinere, Cã i-a dispãrut bãrbatul În costum de ginere. Împrejur îi cântã-n ºagã Greierii din flaute. „Uf, ce lume, soro dragã!“ Unde sã-l mai caute? L-a gãsit sub trei grãunþe Mort de inaniþie. ªi-acum pleacã sã anunþe Cazul la poliþie. 39

George Topârceanu

IV

Buruienile-ngrozite De-aºa vremi protivnice Se vorbirã pe ºoptite Sã se facã schivnice. ªi cum ºtie-o rugãciune Doamna mãsãlariþã, Tot soborul îi propune S-o aleagã stariþã. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n vãduvie Sã trãiascã slobode. Vezi! de-aceea mãtrãguna A-nvãþat un brusture Sã le spuie-n faþã una Care sã le usture!... Jos, pe-un vârf de campanulã Pururea-n vibraþie, ªi-a oprit o libelulã Zborul plin de graþie. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatinã, Giuvaer de smalþ ºi aur Cu sclipiri de platinã.

40


V

Dar deodatã, pe coline Scade animaþia... De mirare parcã-ºi þine Vântul respiraþia. Zboarã veºti contradictorii, Se-ntretaie ºtirile... Ce e?... Ce e?... Spre podgorii Toþi întorc privirile. Iat-o!... Sus în deal, la strungã, Aºternând pãmântului Haina ei cu trenã lungã De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor ºi Doamna Cucurbitaceelor... Lung îºi fluturã spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste ºolduri triumfale Haina iluzorie. Apoi pleacã mai departe Pustiind cãrãrile, Cu alai de frunze moarte Sã colinde zãrile. ............... ............... 41

George Topârceanu

Gâze, flori întârziate! Muza mea satiricã V-a-nchinat de drag la toate Câte-o strofã liricã. Dar când ºtiu c-o sã vã-ngheþe Iarna mizerabilã, Mã cuprinde o tristeþe Iremediabilã...

BALADA UNUI GREIER MIC Peste dealuri zgribulite, Peste þarini zdrenþuite, A venit aºa, deodatã, Toamna cea întunecatã. Lungã, slabã ºi zãludã, Botezând natura udã C-un mãnunchi de ciumafai, µ Când se scuturã de ciudã, Împrejurul ei departe Risipeºte-n evantai Ploi mãrunte, Frunze moarte, Stropi de tinã, Guturai... ªi cum vine de la munte, Blestemând ªi lãcrimând, Toþi ciulinii de pe vale 42

CUPRINS


Se pitesc prin vãgãuni, Iar mãceºii de pe câmpuri O întâmpinã în cale Cu grãbite plecãciuni... Doar pe coastã, la urcuº, Din cãsuþa lui de humã A ieºit un greieruº, Negru, mic, muiat în tuº ªi pe-aripi pudrat cu brumã: µ Cri-cri-cri, Toamnã gri, Nu credeam c-o sã mai vii Înainte de Crãciun, Cã puteam ºi eu s-adun O grãunþã cât de micã, Ca sã nu cer împrumut La vecina mea furnicã, Fi’ndcã nu-mi dã niciodatã, ªi-apoi umple lumea toatã Cã m-am dus ºi i-am cerut... Dar de-acuº, Zise el cu glas sfârºit Ridicând un picioruº, Dar de-acuº s-a isprãvit... Cri-cri-cri, Toamnã gri, Tare-s mic ºi necãjit!

43

George Topârceanu

CATRENE „N-o sã mai iubesc“, zisese Biatã-mi inimã naivã, Dar vãzându-te pe tine, A cãzut în recidivã. * Supãrãrile iubirii Sunt ca ploile cu soare: Repezi, dar cu cât mai repezi Cu atât mai trecãtore. * Musafiri la mine-acasã, Fãrã sã-i poftesc vreodatã, Am un ºoarec, doi pãinjeni ªi, din când în când, o fatã. * La fereastra ta-mi zâmbirã Toate florile din glastrã, Numai floarea cea mai dulce A fugit de la fereastrã. * Cum pierzi noaptea cu cititul! Am trecut din întâmplare ªi-mi venea, aºa, sã intru ªi sã suflu-n lumânare... * Zici cã la rãzboi, iubito, Vii cu mine fãrã preget... 44

CUPRINS


O, dar cum plângeai asarã, Când te-ai înþepat la deget! * Greu mi-i, dragã, fãrã tine ªi te chem de-atâtea ori, µ Nu din zori ºi pânã-n sarã, Cât din sarã pânã-n zori... * Multe-i spun când nu m-ascultã, Dar tresar ºi tac din gurã Când, c-un zâmbet, îºi ridicã Ochii de pe cusãturã. * Ochii negri, faþa albã Pãr întunecat ºi mare, Inima µ un sloi de gheaþã. Alte semnalmente: n-are. * Draga mea, fãrã cuvinte, Doar din ochi pricepe toate. Numai cât mã uit la dânsa ªi-mi rãspunde: „Nu se poate!“ * „Toate-s vechi“, a zis poetul... Chiar ºi cântecul acesta A mai fost, odinioarã, Publicat în Zend-Avesta. 45

George Topârceanu

CUPRINS

MANON ªI DES GRIEUX Ea-ºi pune voalul cu miºcãri discrete. El stã cuprins de-o presimþire gravã. Cerºindu-i mut o clipã de zãbavã. Sãrutã braþul zâmbitoarei fete. µ Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavã... Atât ºopti, cu faþa la perete, Cãci se temea acum sã nu-l îmbete Ameþitoarea ochilor otravã. ªi ea s-a dus... În clipa asta mare I-a aruncat din prag o sãrutare ªi n-a-nþeles durerea-i fãrã nume... O, tu cea mai nebunã dintre toate, Manon, Manon! de ce-ai lãsat pe lume Atâtea zeci de mii de strãnepoate!...

BALADA CHIRIAªULUI GRÃBIT Trec anii, trec lunile-n goanã ªi-n zbor sãptãmânile trec. Rãmâi sãnãtoasã, cucoanã, Cã-mi iau geamantanul ºi plec! Eu nu ºtiu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum, Ce demon mã pune-n miºcare, Ce tainã mã-ndeamnã la drum. 46


Dar simt cã m-apasã pereþii, µ Eu sunt chiriaº trecãtor: În scurtul popas al vieþii Vreau multe scimbãri de decor. Am stat la mansardã o lunã. De-acolo, de sus, de la geam, ªi ziua ºi noaptea pe lunã Priveam ca la teatru, madam! Când luna-mi venea la fereastrã, Oraºul pãrea cã mã cheamã Sã-i vãd în luminã albastrã Fantastica lui panoramã... Mai sus, într-o camerã micã, Fãceau împreunã menaj Un moº, un actor ºi-o pisicã. Iar dincolo, jos, la etaj µ O damã cu vizite multe ªi-alãturi de ea un burlac, Un demon serios de la Culte Cu cioc ºi cu ghete de lac. De-acolo, pe-o vreme ploioasã, Mi-am pus geamantanu-n tramvai ªi-abia am ajuns pân-acasã: Pe Berzei, la conu Mihai. Þin minte ºi-acuma grãdina, Fersetrele unse cu var... În faþã sta coana Irina ªi-n curte, un fost arhivar. Vedeai rãsãrind laolaltã, Un colþ luminos de ietac, 47

George Topârceanu

Pridvorul cu iederã naltã ªi flori zâmbitoare-n cerdac... Pe-atunci înflorea liliacul ªi noaptea cãdea parfumatã Umplând de miresme cerdacul, µ ªi-avea arhivarul o fatã... Stam ceasuri întregi sub umbrarul De flori, aºteptând neclintit (C-avea obicei arhivarul Sã sforãie noaptea cumplit). Târziu, când se da la o parte Perdeaua, pãrea cã visez... ªi iar am plecat mai departe, De teamã sã nu mã fixez. Strãine priveliºti fugare! Voi nu ºtiþi cã-n inimã port O dulce mireasmã de floare, Parfumul trecutului mort... ªi-am stat la un unchi, pe Romanã, Þiu minte... dar unde n-am stat? La domnul Manuc, o persoanã Cu nasul puþin coroiat; La doamna Mary, pe Regalã (O, cum mã ruga sã nu plec! Mi-a scris chiar o carte poºtalã); Pe strada Unirii la ªbeck; Pe Grant, lângã birtul lui Sbierea; Pe Witing, pe Tei la Confort, µ M-a dus pretutindeni puterea Aceluiaºi tainic resort. 48


C-aºa mi-e viaþa µ o goanã, ªi astfel durerile trec... Rãmâi sãnãtoasã, cucoanã, Cã-mi iau geamantanul ºi plec!

N O A P T E D E MA I Sãrman cizmar! Ce demon te-a ursit sã stai Pe trepiedul tãu barbar, În noaptea limpede de mai?... O ºoaptã prinde sã-nfioare Umila ta singurãtate. Prelung ºi rar, în depãrtare Un clopot miezul nopþii bate. Coboarã vremea ca o apã Nestãvilitã-n lunga-i cale, ªi fiecare ceas îngroapã Comoara tinereþii tale. Ca niºte ritmice ciocane Rãsunã paºii pe asfalt: Sunt ghete mari „americane“ ªi ghete mici cu tocul nalt... Acum odaia-þi pare micã. Te uiþi cu silã împrejur... Un fum subþire se ridicã Din lampa ta cu abajur... ªi iatã, ca-n atâtea rânduri, Ai devenit sentimental, 49

CUPRINS

George Topârceanu

Privind cu ochii duºi pe gânduri Pantoful delicat de bal. În cãptuºala-i de mãtasã Te-ndeamnã visul tãu curat Sã pui o formã graþioasã De picioruº aristocrat... . . . . . . . . . . . . O vezi la bal... aºa, înaltã ªi elegantã ca o floare... În ploaie de confetti saltã Perechile dãnþuitoare... ªi visul tãu acum te-aratã Frumos ca un locotenent, Când vii în faþa ei deodatã ªi-i faci uºor un compliment: µ Dansaþi cu mine, domniºoarã? µ Mersi! rãspunde ea încet... ªi-n luxul care vã-nconjoarã, O strângi la pieptul tãu, discret. Te prinde redingota bine. Sunt mândre ghetele de lac: Zâmbeºti, încrezãtor în tine... Apoi, când muzicile tac, La braþ vã strecuraþi afarã, Prin parcul liniºtit sã stai Cu ea, pe-o bancã solitarã, În noaptea tainicã de mai... ªi-þi tremurã deodatã mâna Când te gândeºti c-ai sãruta, În raza lunii, pe stãpâna Pantofului din mâna ta. 50


O, mâna ta rudimentarã, Cu piele asprã, de toval!... Acum în pieptul tãu coboarã Revolta caldã, ca un val. Alungi vedeniile triste Din lumea celor fericiþi, ªi mii de gânduri anarhiste S-aprind în ochii tãi trudiþi. O, cum ai rãscula norodul, „Sãrmana plebe care-asudã“, µ Ai da nebun cu calapodul În rânduiala asta crudã! Va trebui sã vie-odatã Acel feeric viitor... ªi-n mintea ta înfierbântatã, Te vezi deodatã orator: Înflãcãrat rosteºti tirade, Porneºti mulþimea dupã tine. Se-nalþã mii de baricade ªi cad palatele-n ruine. Tu vezi în noapte mii de torþii, „Femei cu pãrul despletit“, Prin aer trece duhul morþii ªi-al rãzbunãrii vânt cumplit!... Dar pânã-atunci, la judecatã, Pe trepiedul tãu barbar, Cu fruntea-n mânã rezematã Ai adormit... Sãrman cizmar!

51

George Topârceanu

NOAPTE DE IARNÃ Cad din cer mãrgãritare Pe oraºul adormit... Plopii, umbre solitare În vãzduhul neclintit, Visãtori ca amorezii Stau de veghe la fereastrã, ªi pe marmura zãpezii Culcã umbra lor albastrã. Iarna!... Iarna tristã-mbracã Streºinile somnoroase, Pune vãl de promoroacã Peste pomi ºi peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinare µ Umple noaptea de fantasme Neclintite ºi bizare. Din ogeagul de cãrbune Face albã colonadã ªi pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zãpadã, Iar prin crengile cochete Flori de marmurã aninã, µ O ghirlandã de buchete Care tremurã-n luminã. Reci podoabe-n ramuri goale Plouã fãrã sã le scuturi, Ici, risipã de petale, Colo, roi uºor de fluturi... 52

CUPRINS


* ªi din valul de zãpadã, Ca o mutã arãtare Legãnându-se pe stradã, Un drumeþ ciudat rãsare... Vine cu popasuri multe, Face-n calea lui mãtãnii. Câte-odatã stã s-asculte Clopoþeii de la sãnii. Alteori uimit tresare, Dã din mâini ºoptind grãbit µ Parcã spune-o tainã mare Unui soþ închipuit... Ca o umbrã din poveste Se strecoarã-ncet, ºi iar Stã deodatã fãrã veste Rezemat de-un felinar. Faþa lui se lãmureºte, µ Pare-nduioºat acum... Visãtor ºi lung priveºte Casele de peste drum: Poartã micã... pomi în floare... O fereastrã luminatã... Streºini albe de ninsoare... Toate-i par ca altãdatã! ªi pãreri de rãu trecute Cad pe inima-i truditã, Ca un stol de pãsãri mute Pe-o grãdinã pãrãsitã: 53

George Topârceanu

CUPRINS

„Bulgãraº de gheaþã rece, Iarna vine, vara trece ªi n-am cu cine-mi petrece... Bulgãraº topit în foc, Dacã n-am avut noroc! Dacã n-am avut noroc...“ Glasul, înecat, se curmã. Omul, ºovãind în stradã, Pleacã iar, lãsând în urmã Pete negre pe zãpadã.

SINGURI Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casã. Tremurând s-a stins vãpaia lumânãrii de pe masã, Iar acuma numai ochiul de jãratic din cãmin Licãreºte-n umbra dulce, ca o piatrã de rubin. Bate vânt cu ploaie-n geamuri ªi e noapte neagrã-afarã... Plânsul streºinii suspinã ca un cântec de vioarã Monoton, ºoptind povestea unei vremi de mult uitate... Nici o razã nu pãtrunde prin perdelele lãsate. Ci-ntunericul prieten stãpânind pânã departe, ªi de oameni ºi de patimi fericirea ne-o desparte. Singur eu veghez în noapte, Ploaia cântã tot mai tare... ªi m-apropii, ochii negri sã-i deschid cu-o sãrutare. 54


CUPRINS

ÎN DRUM Peste firea mutã doarme Cerul plin de stele. Patru plopi ascund în umbrã Casa dragii mele. Dar mi-a fost pesemne calea De-un duºman ursitã: Am gãsit lumina stinsã, Uºa zãvoritã... De trei nopþi aceeaºi cale Bate cãlãtorul. Cine n-are dor pe vale Nu-mi cunoaºte dorul. Gânduri triste, mâine sarã Viu în ciuda voastrã, µ ªi de-o fi zãvor la uºã Intru pe fereastrã!

NOAPTE DE TOAMNÃ Murmur lung de streºini, risipite ºoapte Cresc de pretutindeni ºi se pierd în noapte. Rareori prin storuri o luminã scapã De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apã ªi-mi trimite-n faþã raza ei rãsfrântã...

55

George Topârceanu

Ploaia bate-n geamuri, streºinile cântã. Dar treptat, cu larmã potolitã scade Cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des în preajmã umbre vii rãsar, Ploaia peste case picã tot mai rar ªi-n grãmezi de neguri apele se strâng... Lumea-ntreagã doarme, streºinile plâng. Pânã când o razã de argint în zare, Lãmurind pe boltã straturi de ninsoare, Lin desface umbra ºi de crengi aninã Scânteieri albastre, boabe de luminã. Iar acum din taina cerului deschis, Peste firea mutã cad lumini de vis ªi-n troiene albe norii se desfac... Dar când iese luna, streºinile tac. * Dormi, iubire dulce!... Numai eu întârziu, singur pe cãrare, Farmecul acestei clipe cãlãtoare... Gândurile mele vin sã te deºtepte, Din pridvorul tainic sã cobori pe trepte. Sã cobori în toamna limpede ºi rece ªi, visând cu mine clipa care trece, Sã-mi sporeºti tristeþea ceasului târziu Când, strãin de tine, sufletu-mi pustiu Va porni zadarnic, rãtãcind pe drum, Sã sãrute urma paºilor de-acum.

56


ROMANÞÃ O, vis al iubirii trecute! Sunt singur µ omãtul târziu Pãteazã aleile mute ªi parcul e încã pustiu. Vãd iarãºi castanii ºi plopii. Prin ramuri suspine strãbat. Acum cu sfialã m-apropii De banca pe care ai stat. ªi pieptul începe sã-mi batã. De sus fluturând a cãzut Pe bancã o foaie uscatã, O frunzã din anul trecut...

PÃINJINIª În plasa gândurilor mele de luminã Þi-am prins imaginea: o viespe Subþire-n mijloc, agerã ºi finã. O adiere poate s-o desprindã Din luminosul ei hamac. Sã cadã ca o floare pe faþa unui lac, Sã-i tulbure metalica oglindã... E searã... Plopii înºiraþi în zare Se sting departe µ Vãpãi de umbrã, facle funerare La cãpãtâiul zilei moarte... 57

CUPRINS

George Topârceanu

CUPRINS

De ce sã-mi stai zadarnic împotrivã? Rãmâi a mea... O, nu te zbate, dulcea mea captivã, µ Reþeaua finã s-ar cutremura ªi fiecare fir întins prea tare Mã doare... Cã le-am urzit µ pãianjen solitar µ Nu din argintul razelor de lunã, Ci din fiorul unui vis bizar Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar Ca sã-l trãim o clipã împreunã...

EPILOG Lângã þãrmul tristei mãri M-am oprit pe-o stâncã. Apa tremurã spre zãri, Verde ºi adâncã. Sufletu-mi, împovãrat De-o iubire moartã, Se ridicã ne-mpãcat ªi cu el o poartã, Cum îºi duce greu în zbor Vulturul de mare, Peste valuri cãlãtor, Prada moartã-n gheare...

58


CUPRINS

DISTIH EROIC Plop tânãr, încrustat în miezul verii, Cu ramuri vii ºi frunzã sclipitoare, Când râul vântului te scaldã, Învaþã-mã sã râd ca tine-n soare, Sã-i sorb lumina caldã. * Plop negru, încrustat în ger ªi-ncremenit sub lunã Cu rãmuriº de zgurã ºi de fier... Învaþã-mã sã uit lumina verii ªi-n câmp silhui Sã dau tristeþea mea tãcerii ªi gândurile mele nimãnui...

INFERNUL Stanþe apocrife la Divina Comedie

I „Allor si mosse, ed io gli tenni dietro.“1 Dante

... Trudit apoi, m-am aºezat pe-o stâncã. La capãtul cãlãtoriei mele Se deschidea prãpastie adâncã.

1

„Atunci el porni ºi eu îl urmai“ (Infernul, Cântul I).

59

George Topârceanu

ªi strãbãtând a norilor perdele Cu-nveninate ace de luminã, Sclipeau în întuneric ºapte stele. Eu le simþeam arsura pe retinã ªi-n van mã apãram, cu faþa-ntoarsã, De raza lor causticã ºi finã. Simþii atunci cã-n juru-mi se revarsã Un pal amurg ce umple de-ntristare Vãzduhul mirosind a piatrã arsã. ªi-n aburi de pucioasã, pe cãrare, Vãzui venind spre mine fãrã grabã Un om cu nasul dezolat ºi mare. Pãrea cã Cerul pe figura-i slabã A pus stigmatul dragostei ºi-al urii, Eternizând profilul lui de babã: Tristeþe-amarã-n colþurile gurii, O frunte devastatã de furtunã ªi de-ale vremii nobile injurii. Purta pe cap o veºtedã cununã ªi-n ochii lui pãrea cã, deopotrivã, Melancolia lumii-ntregi s-adunã. Aºa, din vasta vremii perspectivã, El cobora-n tãcere cãtre mine, Þinând în gol privirea-i corosivã. 60


µ De unde vii ºi cine eºti, strãine? L-am întrebat, abia ºoptind cuvântul. µ Eu viu de unde nimeni nu mai vine... De ºase veacuri m-a-nghiþit pãmântul. Viaþa-mi dete vitrega Firenze, ªi la Ravena mi-am gãsit mormântul. Poet am fost ºi-n libere cadenþe Cântai Amorul ce-mi robi toþi anii, Din pragul tristei mele-adolescenþe. Dar vrând sã-mpac a’ patriei zâzanii, Mãrunte intrigi, lupte intestine, Cu urã grea m-au prigonit duºmanii. În crud exil, pribeag prin þãri strãine, Visai atunci o vastã trilogie Pe care-am prins-o-n ºiruri de terþine Sãpate în granit pe veºnicie; ªi ca o rãzbunare milenarã Am publicat Divina Comedie. Un op, pe care anii-l îngroparã Sub comentarii sterpe ºi pedante, Ce-mi fac contemporanii de ocarã... µ Cum, tu, eºti tu nefericitul Dante, Cel care-a Morþii jalnice mistere Le-a evocat în rapsodii vibrante?

61

George Topârceanu

Nu pot, Maestre, nici n-am precãdere Sã te slãvesc aºa cum se cuvine!... Dar mult aº vrea, spre umedele sfere, În patria eternelor suspine Sã mã conduci, precum odinioarã Virgiliu te-a cãlãuzit pe tine. El, mie: µ Oare, crezi cã tot ce zboarã, Cum zice un adagiu, µ se mãnâncã? Fiindc-ai scris o cronicã uºoarã, Nici superficialã, nici adâncã, Vrei sã-þi servesc acum de cicerone?... µ Nici tu, Maestre, nu scriseseºi încã La început, decât vreo cinci Canzone, O carte plinã de elucubraþii ªi câteva sonete monotone. Dar lui Virgiliu i-ai intrat în graþii (Adãugai, vãzându-l cã rezistã), µ El se purta mai bine cu confraþii... µ Epoca voastrã materialistã Mi-a zdruncinat credinþa de-altãdatã, µ O-ntoarse el. Infernul nu existã, Sau cel puþin eu unul niciodatã Nu l-am vãzut decât cu ochii minþii, Orbit de-o superstiþie uzatã. 62


Eu, lui: µ Acestea-s roadele ªtiinþei! Concepþia lui Strauss ºi-a lui Nietzsche, De care mi s-au strepezit toþi dinþii! Dar cel puþin te-ai întrebat ce-ar zice În clipa asta, dacã fãrã veste Te-ar auzi divina Beatrice? El mi-a rãspuns placid: µ Amorul este Un ce banal, prin care Firea drege A Nimicirii opere funeste; Un van instinct, de sub a cãrui lege Nici microorganismele nu scapã. Eu, lui: µ Atât? El, mie: µ Se-nþelege!... Vãzui atunci în liniºte cum crapã A stâncilor întunecate blocuri ªi trec plutind pe-a nopþii neagrã apã. Fantome prinse-n diafane jocuri Cãlcau mãrunt vãzduhul, fãrã tropot, Ca cei ce poartã cauciuc la tocuri. Apoi un sunet depãrtat de clopot Pãru cã bate-n aer tarantella ªi ploaia se porni cu grabnic ropot. Înfricoºat de freamãtul acela Ce se-nãlþa vuind în vijelie, Am zis: µ Maestre, sã deschid umbrela? 63

George Topârceanu

N-aº vrea sã facem hidroterapie. La anii tãi, o gripã subversivã Îþi poate-aduce vreo pneumonie. µ Eu nu mã tem de moarte, dimpotrivã, Rãspunse el, µ când ai murit o datã E foarte greu sã cazi în recidivã... Aceastã vorbã îmi pãru ciudatã. Cuprins de-un fel de vagã presimþire, Pândii pe-ascuns figura-i nemiºcatã. µ Nu m-ai luat cumva c-un plan subþire Mai adineaori când ziceai, Magistre, Cã Iadul nu-i decât o-nchipuire? El, mie: µ Vãd din vorbele-þi sinistre Cã-n orice caz, Infernul pentru tine Îºi va deschide negrele registre. Destul am încercat a-þi face bine. Ca sã te vindeci pentru totdeauna, Ridicã-te ºi vino dupã mine... Cu fulgere verzui creºtea furtuna. Rostind aceste nobile cuvinte Prin care ºi-a rãscumpãrat minciuna, Maestrul a pornit-o înainte, Pe când, sub cer de zgurã ºi aramã, Eu mã þineam în urma lui cuminte Precum se þine puiul dupã mamã. 64


II „...E caddi comme corpo morto cade.“1 Dante

„Pe-aici se intrã-n braþele durerii, Pe-aici se intrã-n bezna subteranã, Precum afirmã Dante Alighieri. M-a conceput o-nchipuire vanã, Un rafinat instinct de rãzbunare, Dar m-a-ntrecut mizeria umanã. Zadarnicã e orice protestare. Voi, cei ce-n lume aþi comis pãcate, Lãsaþi-vã nãravul la intrare.“ Aceste vorbe, oarecum ciudate, Citindu-le cu jumãtate gurã Deasupra unei porþi dãrãpãnate, Am zis: µ Intrarea pare cam obscurã... N-ar fi prudent sã renunþãm, Maestre? Cãci la un caz cumva de-ncurcãturã, Nu vãd nici uºi deschise, nici ferestre Pe unde teafãr sã purced afarã, Utilizând resursele-mi pedestre... El mi-a rãspuns cu voce funerarã: µ De ce te porþi acum ca fariseii, Au vrei sã-mi faci fantoma de ocarã? 1

„ªi am cãzut cum cade un trup fãrã viaþã“ (Infernul, Cântul V).

65

George Topârceanu

Priveºte cel puþin prin borta cheii, Sã ºtiu cã nu m-am ostenit degeaba. Eu, lui: µ Pardon! Aºa fac doar lacheii. Începe tu! Ori m-ai luat cu graba, Sã-mi scoþi la urmã niscaiva ponoase? (ªi-n gândul meu: „Se oþãrãºte baba!“) Ce interes avut-ai, ce foloase, Ca sã m-atragi cu vorbele-þi viclene Prin locurile-acestea dubioase? Doar ºtim noi cã pe-aici, prin buruiene, Se aflã o panterã-n libertate ªi alte lighioane indigene. Vrei sã m-aplec din curiozitate, ªi-n vreme ce nici nu gândesc cu gândul, Vrun cerber sã m-apuce pe la spate?... Aºa vorbii, cu ochii spionându-l; Iar la sfârºit cedarãm fiecare, Când el, când eu, sã stãm privind cu rândul. Vãzui atunci, aproape de intrare, Un pudel gras ºi plin de panglicuþe, Cu scabie caninã pe spinare. O lebãdã ºi câteva maimuþe Înconjurau dihania neroadã, Ce se lãsase moale pe lãbuþe. 66


Cu gingiile neputând sã roadã Un beefsteak crud ºi tare ca de piatrã, El sta sugând din propria lui coadã. µ Acest cãþel ce toatã ziua latrã, Rosti Maestrul cu-a lui voce tristã, A fost un biet erou, lãsat la vatrã. µ Cunosc! am zis cu nasul în batistã. Dã-mi voie sã-i dedic, fiindcã-i place, Aceastã rimã impresionistã... µ Vezi colo, între douã vingalace, Un om cu alfabetul la spinare, Venind pe sub colinã într-acoace? Acela este tipograful care, În primul tãu poem, din zãpãcealã, Þi-a mutilat trei strofe lapidare. Atunci la borta cheii, cu sfialã, Urmând ilustrei mele Cãlãuze, Vãzui o mutrã plinã de cernealã: Un om trecea... ªi cele nouã Muze Îl zgâriau, purtându-l sub escortã ªi obligându-l sã le cearã scuze. µ Degeaba cauþi, i-am strigat prin bortã, Sã scapi de blamul negrei tale fapte! Sus, pe pãmânt, poetul te suportã, 67

George Topârceanu

Dar jos te-aºteaptã a lui Cain noapte, Precum a zis Francesca da Rimini, Infernul, cântul V, 107... El s-a oprit pe creºtetul colinei, Înfricoºat de-aceastã ameninþare, ªi, neclintitã-n tremurul luminii, Statura lui s-a proiectat pe zare, Încovoiatã, lungã, amãrâtã, Ca un fantastic semn de întrebare... Vãzui apoi o namilã urâtã, Un fel de baci cu sarica sub glugã, Ce sta deoparte sprijinit în bâtã. De propria lui umbrã vrea sã fugã, Dar se trezea cã-n juru-i graviteazã, Mânat de-o oarbã forþã centrifugã. O clipã se oprea ºi, cu emfazã, Þintea-n pãmânt cãutãtura-i proastã, Apoi din nou pornea ca o sfârleazã. Acest Zoil, cu proza lui nefastã, A pângãrit de douã ori pe lunã A Venerei stea limpede ºi castã... Atât Maestrul apucã sã-mi spunã. În umbrã se ivise-o albã patã, Un corp suav ca un reflex de lunã... 68


O blondã apariþie-ntristatã Plutea spre noi din umeda genune... ªi-n întuneric, albu-i trup de fatã, Îngenuncheat ca pentru rugãciune ªi luminos ºi fin ca diamantul, Pãrea-ncrustat în rocã de cãrbune. µ Cu glas pierdut îºi cautã amantul... Ea are-n ochi misterul nopþii clare, Pe buze-Amor ºi-n inimã Neantul... Iubirea ei crescuse ca o floare Sub ziduri de fãþarnicã Gomorã, O dulce-mpãtimire arzãtoare: În ceasuri caste, mângâieri de sorã. Sãrutul ei µ vãpaie purpurie, Privirea µ luminiº de aurorã... ªi-o clipã fu de-ajuns: pe veºnicie Se risipirã toate, fãrã urmã, Într-un fior de neagrã isterie. µ Destul! Destul!... Simþeam cum mi se curmã Viaþa-n piept, µ cum vipere rebele Se zvârcolesc în inima-mi ºi scurmã... ªi fãrã glas, cu capul gol sub stele, µ Vãzând cum iarãºi piere-n fund, departe, Fantoma tristã a iubirii mele, 69

George Topârceanu

M-am prãbuºit cu braþele-ntr-o parte, Împins în gol de-o tainicã povarã, Cum cade omul fulgerat de moarte. Pãrea cã peste sufletu-mi coboarã O noapte liniºtitã ºi adâncã ªi-n giulgii moi de umbre mã-nfãºoarã... Apoi, cu ochii plini de visuri încã, M-am scuturat ca dup-o catastrofã ªi m-am trezit din nou pe-aceeaºi stâncã µ Pe care mã gãseam în prima strofã.

PARODII

ORIGINALE

CUPRINS

ÎN LOC DE PREFAÞÃ Unui confrate

Tu nu-nþelegi, Zoile, râsul meu... Într-un oraº din asfinþit, departe, Cu mult negoþ ºi ºtiutori de carte, Trãia pe vremuri un sãrman evreu, Anume Baruch... Fire de elitã, În lume vieþuind ca-ntr-un pustiu, µ ªtia sã taie sticlã poleitã ªi toþi nerozii îl credeau geamgiu. Dar timpul suflã limpede ca vântu ªi Moartea le-a grãbit metamorfoza: Pe toþi fãcându-i una cu pãmântul, A transformat pe Baruch µ în Spinoza. Tu nu cunoºti, Zoile, gândul meu... Din tine-ntreg tu faci literaturã. Oferi în studiu mica ta structurã, Naiv ºi comic, ca un crustaceu. Eºti tulbure, dar fundul þi-i aproape; Aveam ºi eu (pe când mã dam pe gheaþã) Obscuritatea ta µ de suprafaþã, ªi profunzimea ta µ de douã ºchioape. 72


Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine, Cãci tuturor îºi dãruie secretul, Dar ca sã poþi citi cândva în mine Tu nu-mi cunoºti, Zoile, alfabetul. Zadarnic dar ne-amestecã vultoarea, Noi nu putem urma acelaºi þel... ªi dacã totuºi þi-am fãcut onoarea Acestor aspre stihuri de oþel, µ Când îmi citeºti poemele ºi proza Gândeºte-te la geamul lui Spinoza.

73

CUPRINS

PAGINI DIN DIFERIÞI AUTORI

Homer: CHINURILE LUI ULISE Fragment apocrif din Odiseea, în hexametri ºi pentametri

...Astfel corabia-n fugã plutea cu uºoarele-i pânze Doldora pline de vânt, peste noianul de ape. Singur pe navã prudentul Ulise privea cu-ntristare, Cât þi-i oceanul de larg, zãrile fãrã catarguri. Cãci pãrãsind pe frumoasa Calipso cea aprigã-n ºolduri (Pentru cã nu-i mai plãcea) ºi navigând la-ntâmplare Trei sãptãmâni împlinite departe de þãrmuri, eroul Nu mai zãrise de-atunci dulce obraz de femeie... Cum, la sfârºit de ospãþ, muritorul aruncã la mâþe Restul juncanului fript, fãrã sã-i treacã prin minte Cã mai apoi flãmânzind cerceta-va-n zadar sã gãseascã O bucãþicã de zgârci ca sã-ºi astâmpere foamea; Astfel eroul simþise de-amor cã lehamite-i este Cât l-a avut din belºug lângã Calipso, iar astãzi Jalnic striga peste valuri de dorul histericei nimfe Care-l þinuse captiv, ca sã-l iubeascã cu sila: „Cine m-a pus sã te las ºi sã plec pe pustiile ape Fãrã sã ºtiu încotro, nici pânã când rãtãci-voi? Valul uºor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tãu, blondã ºi dulce Calipso! O, ce neghiob am putut într-o clipã sã fiu de-a lãsare, Dupã himere-alergând, nimfa cea grasã din mânã! Geaba umblat-am atâtea pãmânturi ºi mãri depãrtate, Asta sã-mi fie de-acum pentru-nvãþare de minte...“ 74


Deci cam în chipul acesta plângând cu bãrbatã strigare Bietul Ulise gemea, gata sã sarã în valuri. Cel ce cu agera-i minte sub zidul troian nãscocise Gloaba cea mare de lemn care-a pãtruns în cetate1, Nu era-n stare acum, la strâmtoare fiind, sã gãseascã Vai! nici un mijloc onest pentru-a scãpa de ispitã. Nobilu-i trup se zbãtea, legãnat de miºcãrile navei, Pradã destinului orb ºi nemiloasei Ananghi...2 * Dar din lãcaºu-i divin de pe vârful Olimpului falnic, Fiica mãreþului Zeus, Pallas-Atena-nþeleaptã, Cea care-i poartã de grijã la orice nevoie, îl vede Cum rãtãceºte pe mãri, singur µ cu mâna pe cârmã... Iatã-aºadar cã din valul adânc rãsãrind fãrã veste, Ca un agil cufundar, fiica lui Cadmus cea micã, Ino, cu trupul gingaº s-a ivit scuturându-ºi în soare Pãrul ei galben ºi ud leoarcã de apã amarã. µ O, nestatornice fiu al bãtrânului rege Laerte! Ce curioase idei vin sã-þi întunece mintea? Oare puþine rãbdãri pãn-acum pribegind îndurat-ai, Ca sã te-arunci în adânc pentru o treabã ca asta?... Când mã gândesc ce de nopþi a tânjit Penelopa cea castã Dupã doritul ei soþ, care stã gata sã piarã, Nu pot rãbda sã te ºtiu la-ndemânã, prin apele mele, Fãrã sã-þi dau ajutor, mare fiind filantroapã! 1

Lucruri expuse pe larg în traducerea dlui Murnu, Harnicul nostru tãlmaci care-a tradus Iliada, Carte ce fu mintenaº premiatã cu premiul cel mare, Pentru cã suntem un stat eminanente agricol... (n. a.). 2 Zeiþa sorþii.

75

George Topârceanu

CUPRINS

Iat-am venit sã-þi aduc aºadar un colac de salvare, Numai atâta mã-ntreb µ dacã þi-a fi pe mãsurã... Zise ºi-n chip de pretext îi aruncã o micã eºarfã. Iar încercatul erou, fãr-a-i întoarce cuvântul, Grabnic s-apleacã spre nimfã ºi cât ai clipi o ridicã De subþiori din ocean µ sus pe covertã, trãgând-o... * Unde zglobii împrejur clipotind se-nãlþau curioase, Nava plutea uºurel, fãrã pilot în luminã. Valuri fugeau dupã valuri spre þãrm depãrtat cãlãtoare, Cerul era liniºtit µ marea pustie ºi verde.

Al. Depãrãþeanu: VARA LA ÞARÃ... Locuinþa mea de verã E la þerã... Acolo era sã mor De urât ºi de-ntristare Beat de soare ªi pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabã, Orice babã Este medic comunal. Viaþa ce aci palpitã E lipsitã De confort occidental. 76


Nu existã berãrie, Nici regie... Doar un hoþ de cârciumar Care are marfã proastã ªi-o nevastã Ce se þine c-un jandar. Când te duci pe drumul mare La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, miºcând domol din coadã, Spre livadã Ale satului cirezi. ªi te poartã sub escortã O cohortã De þânþari subþiri în glas, Înzestraþi la cap c-o sculã Minusculã Cu pretenþie de nas... Când se ia câte-o mãsurã, Lumea-njurã Pe agentul sanitar ªi-l întreabã fãrã noimã: µ Ce-ai cu noi, mã? Pentru ce sã dãm cu var?... Ale satului mari fete Fãrã ghete

77

George Topârceanu

Ies la garduri pe-nserat... (Am vãzut aci-ntr-o noapte Niºte fapte Care m-au scandalizat!) Lângã foc, o babã surdã ªi absurdã Spune, ca ºi alte dãþi, Tot povestea cu Ileana Cosânzeana, Plinã de banalitãþi. Doarme-apoi adânc comuna... Numai luna Galbenã ca un bostan Iese, mare ºi ruralã, La ivealã, Dintr-o margine de lan. Când ºi când un câine urlã Ca din surlã... Carul mare s-a oprit Suspendat, ca un macabru Candelabru, Peste satul adormit... Dar în zori încep cocoºii, Pãcãtoºii, Ca sã facã iar scandal, µ Sã te saturi de viaþã ªi dulceaþa Traiului patriarhal! 78


D-aia zic eu, prin urmare, Vorbã mare: Cã de-acuma, sã mã tai, Nu-mi mai trebuie-altã curã În naturã, Sã mã duceþi cu alai! Meargã pictorii la þarã Ca sã piarã De cãldurã ºi de praf! Mie daþi-mi strãzi pavate, Mãturate, µ Daþi-mi cinematograf! Ca un fluture pe floare, Beat de soare, Pentru ce sã mor aºa? Nu mai vreau þãrãnci naive, Primitive... Mie daþi-mi altceva! Daþi-mi, daþi-mi strada-ngustã Unde gustã Omul viaþa mai din plin Cu trãsuri, femei cochete ªi cu fete Încãlþate cel puþin!

79

George Topârceanu

CUPRINS

Dimitrie Bolintineanu: MIHAI VITEAZUL ªI TURCII Oºtile pãgâne pasã la hotare. Mihai-vodã ºade la o masã mare. Cãpitanii-n juru-i beau, se veselesc, Când deodatã-n salã intrã-un sol turcesc. µ Padiºahul nostru m-a trimis la tine Sã-i plãteºti tributul ce i se cuvine!... Mihai-vodã tace. Oaspeþi, mare-mic, Cu onor din teacã spedele-ºi ridic. Luna varsã raze dulci ºi auroase, Cãpitanii-ºi scutur coamele pletoase. Iat-acum se scoalã doamna-i tinericã Rumenã, suavã ca o zambilicã. Sub hlamidã-i saltã rotungioru-i sân, Crini ºi garofiþe pe-al ei chip se-ngân, Pãrul pe-a ei frunte joacã graþios, Ochii cu tristeþe cat-acum în jos: µ Unde este timpul cel de altãdatã Când Mihai Viteazul ºtia sã se batã? Cela ce-n primejdii stã ºi se gândeºte Inamicii þãrii jugu-i pregãteºte. Pentru tron, mãrire, dulcea-i soþioarã Gata-i sã se ducã ºi-n locu-i sã moarã! Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi, Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi, Du-te, mori în luptã, dulcele meu mire, Cã de nu eºti vrednic, plec la mãnãstire! 80


CUPRINS

Atunci Mihai-vodã se scoalã deodatã ªi spre sol întoarce faþa-i gânduratã: µ Mergi ºi spune celui care te-a trimis Cã Mihai Viteazul ochii n-a închis. Au voieºti pe þarã biruri noi a pune? Au vrei sã iau pielea de pe Naþiune?... Padiºahul vostru, fãrã de-nconjor, Vrea sã nimiceascã p-acest brav popor. Dar mai bine piarã dacã i-a fost dat, Decât cu ruºine, mic ºi atârnat! ªi zicând acestea, ia o bardã-n mânã, Iute strânge-n juru-i armia românã ªi cu ea de-a valma, fãr’ sã zãboveascã, Sfarmã ºi respinge armia turceascã. Chiar ºi Sinan-Paºa, plin de umilinþi, A cãzut în apã ºi-a pierdut doi dinþi. Iar Mihai Viteazul, dupã douã ceasuri, Nalþã-o mãnãstire ºi trei parastasuri!

George Coºbuc: ÞIGANII Dorm câmpiile-n luminã. Peste pacea lor seninã Cade soarele-n apus. Un convoi s-aratã-n zare... Creºte-ncet pe drumul mare ªi cum vine tot mai tare Pulberea se-nalþã-n sus. 81

George Topârceanu

Vin þiganii!... Fãrã veste Pe la porþi rãsar neveste, Satul se deºteapt-acum µ Când prin vãl de praf subþire Începurã sã se-nºire Carã mici cu coviltire Scârþâind încet pe drum. Trec flãcãi cu urºi în lanþuri. Câinii, deºteptaþi din ºanþuri, Latrã fãrã sã-i asmuþi ªi orbiº s-aruncã-n cete, µ Dar flãcãii largi în spete, Cu ochi mari, cu negre plete, Calcã mândri ºi tãcuþi... Vine-apoi pestriþa gloatã Cu gospodãria toatã. Caii slobozi, fãrã frâu, Duc merindele-n spinare ªi se þin pe lângã care, Iar vãtavul stã cãlare Cu harapnicul la brâu. Sar copiii goi ºi strigã, Cer la poartã mãmãligã, Babe frânte din mijloc, Iar þigãncile cu gura Înteþesc harababura Când îþi umplu bãtãtura Sã-þi ghiceascã din ghioc.

82


Vin miºcând din ºold alene Cu privirile viclene ªi cu sânii arºi de vânt, De la sudul tainic, unde Soarele-ndelung pãtrunde Bronzul formelor rotunde Stingherite de veºmânt... S-a oprit lâng-o poiatã Un þigan rãzleþ de ceatã, µ Ochii-i fug dupã gãini... Strâns îºi þine-acum vioara ªi, cum trece ulicioara, Fac în urma lui ca cioara Toþi copiii din vecini. Mai încolo, pe-o mârþoagã, Dintr-o gurã de desagã Atârnatã de oblânc, Fãrã scâncet, cu sfialã, Iese negru la ivealã Numai cât o portocalã Un cãpºor mirat de þânc. Lume pe la porþi se-ndeasã. Chiar ºi doamna preuteasã ªi-a lãsat gherghefu-n pat ªi-ºi pãzeºte-n prag odaia. Creºte-n uliþi harmalaia Când domoalã trece laia Cãtrã margine de sat. . . . . . . . . . . . . . . . . 83

George Topârceanu

ªi s-au dus... Pe câmp, pe drumuri, Pale strãvezii de fumuri Se ridicã-n depãrtãri. Limpede-asfinþit coboarã; Crezi cã-n uriaºa-i parã Un oraº întreg, o þarã Arde dincolo de zãri...

Th. Speranþia: CÂINELE OVREIULUI „Anecdotã pipãratã“

Într-un an, cândva-ntr-o varã, Nu ºtiu unde, în ce sat, Un ovrei mergând cu marfã Într-o curte a intrat. ªi cum intrã el pe poartã Cu bagajul la spinare, Hop, îi sare înainte Un dulãu urât ºi mare. „Ce sã fac acum? se-ntreabã Bietul Iþic supãrat. Dacã strig sã vie omul, Pân’ sã vie µ m-a mâncat! Dacã plec pe poartã iarã, µ Aº pleca eu bucuros, Dar dulãul e în stare Sã m-apuce pe din dos... Nici încolo, nici încoace, Eu mai bine stau pe loc; ªi-am sã-l iau cu vorbã bunã, µ Chiar aºa sã am noroc!“ 84

CUPRINS


µ Moi Grivei, zic zou, ascultã, De când umblu eu pe jos N-am vãzut în toatã lumea Un cãþel aºa frumos! Mã mai duc la târg eu, lasã, Þi-oi aduce un covrig. Ce folos ai dacã latri? Parcã-þi iese vrun câºtig? Moi Grivei, tu eºti cuminte, Ce-ai cu mine de-mpãrþit? Am venit la badea Gheorghe, µ Ei ºi ce-i dac-am venit? N-am sã stau un an la dânsul, Plec îndatã la haham... Dar dulãul se repede ªi mai tare: Ham! ham ham! µ Stai pe loc! Ai-vei mi-e fricã! Ci pãcat cã n-am o puºcã! Badi Gheorghe, badi Gheorghe, Ieºi afarã cã mã muºcã! Badea Gheorghe iese-n uºã, Dã c-o piatrã dupã câine ªi-apoi zice: µ Nu te teme! Þine-þi inima, jupâne! Nu ºtii vorba româneascã De la moºi-strãmoºi lãsatã, Cã un câine care latrã Nu te muºcã niciodatã? µ ªtiu proverbul µ zice Iþic µ Cã-l avem ºi la ovrei, ªtiu prea bine... dar e vorba Dacã-l ºtie ºi Grivei! 85

George Topârceanu

CUPRINS

A. Mirea: CALEIDOSCOP I. UNEI FOSILE De-atâtea ori noi þi-am fãcut ovaþii, Þi-am pregãtit mândria ta pedantã. Salutã dar sinteza ambulantã A celei mai nebune generaþii! Cãci la atâtea mari evenimente Eu am luat o glorioasã parte: Doar am avut principii conºtiente ªi capul spart la 13 marte! Nu vezi ce iute mã deprind cu zborul? Aeroplanul visurilor mele Vertiginos mã duce cãtre stele, Cum îl ducea pe Blériot motorul. Iubesc ºi cânt!... Nepãsãtor cultiv A sufletului gratuitã zestre, µ Cãci eu sunt tânãr ºi-mi bat joc, maestre, De prognosticul tãu definitiv. Tu ai ajuns de mult fatalul termen ªi te-a orbit sterila ta splendoare; Eu port în suflet durerosul germen Al operelor mele viitoare.

86


CUPRINS

II. BUSTULUI MEU Tu, „cap de studiu“, mobilã intactã, Discret tovarãº de proiecte mari, Tu reprezinþi persoana mea abstractã, µ Un alter ego fãrã ochelari. ªi laolaltã noi trãim ca fraþii... Dar vezi tu cât de nebulos apare Destinul tãu, premàturã-ntrupare A tainicelor mele aspiraþii! Când mã cuprind presentimente rele Mã uit la tine, mosafir posac, ªi nu ºtiu dacã voi putea sã-þi fac Un piedestal din visurile mele... Ori mã voi stinge ca un foc de paie ªi voi pieri cum piere-n lume totul, Ori te rãstoarnã slujnica cu cotul Când va veni sã scuture-n odaie. Dar dacã scapi de-o moarte-aºa brutalã ªi dacã eu mi-oi face datoria, Atunci e obligatã primãria Sã-þi dea ºi þie-un loc în capitalã. Nemuritor ºi rece ca metalul, Deºi nu eºti decât un „plagiat“, Vei fi mai mândru, mai apreciat ªi mai iubit decât originalul. 87

George Topârceanu

CUPRINS

Zâmbind vei sta pe negru piedestal Împodobit cu litere de aur, ªi trei þãrãnci enorme de metal Îþi vor întinde trei cununi de laur. Iar eu, obscurul, eu acesta care De douã ceasuri stau în faþa ta Cu mâinile vârâte-n buzunare, µ Eu voi muri ºi toþi mã vor uita. Cãci omul are partea cea nedreaptã: El cântã, râde, suferã, iubeºte, Adoarme-apoi ºi nu se mai deºteaptã, µ Pe când poetul supravieþuieºte...

III. RÃSPUNSUL MICILOR FUNCÞIONARI Da, aveþi dreptate: noi o ducem prost, Þãcãnim întruna la maºina Yost. Înnegrim hârtie, forfecãm cupoane, Urmãrind cu ochii tinere cucoane Care trec pe stradã... Sunt trãsuri ºi lume, Pretutindeni zgomot, soare cald ºi glume. Vremea parcã-ºi merge mersul în galop ªi aspectu-ºi schimbã ca-n caleidoscop. Iar noi stãm deoparte... Asta ni-i viaþa! Tot mereu aceeaºi, seara, dimineaþa: Slujba, facultatea, birtul ºi chiria, µ Peste tot apasã, grea, monotonia. Da, ni-i tristã soarta ºi de nimeni plânsã. Însã... Sã trãiascã salvatorul „însã“! 88


Seara, când cad leneºi fulgii de zãpadã, V-aþi oprit vreodatã la un colþ de stradã, µ Când lumini la geamuri, vesele, pe rând, Una dupã alta se aprind, ºi când „Centrul“ îºi trimite cãtre mahalale, În amurg, prisosul farmecelor sale? E o-nvãlmãºalã, un popor de fete Rumene, vioaie, sprintene, cochete, Care trec grãbite, chicotind în ºoapte. Au în ochi luminã ºi-n privire noapte. Blonde ucenice, oacheºe modiste Trec uitând pustiul ceasurilor triste, µ Cine le pricepe zâmbetul fugar? Numai oropsitul mic funcþionar! Cât îi par de calde hainele subþiri, În vãpaia unei tainice priviri! Un cuvânt, o ºoaptã ce de-abia se-ngânã, Mai târziu o caldã strângere de mânã, µ Pânã când alãturi ei se duc, perechi, ªi se pierd în noaptea uliþelor vechi... Da, ni-i tristã soarta, domnule A. Mirea, µ Dar avem Iubirea! Dar noi suntem tineri, noi avem speranþe! Când ne-nchidem visul în obscure stanþe (Nu ºtiþi cã noi facem ºi literaturã?) O, atunci se schimbã vitrega naturã: Ne-aminteºte teancul de hârtii albastre Cât de larg e cerul visurilor noastre: În biroul umed soarele coboarã, Foarfecele cade, fantezia zboarã, Þãcãne maºina ritmul unui vers... Voi atingeþi culmea, noi suntem în mers. 89

George Topârceanu

IV. RÃSPUNSUL COMETEI Regret cã mã-ntrerupi din cale Cu interviul dumitale, Dar iatã, mã opresc o clipã Sã-þi dau rãspunsul meu în pripã. V-am salutat odatã sfera, Acum vreo zece mii de ani, Când astronomii de pe Terra Erau de-abia orangutani. (Flammarion era gorilã, ªi bietul Newton, diplodoc, Camil era de-abia cãmilã, Iar Duicã... nu era deloc! El de-abia azi, când scrie prozã, Se aflã în metamorfozã ªi se transformã tare greu: Aspirã-acum la cimpanzeu.) * De-atunci, prin negrele stihii, În noaptea largã ºi profundã, Am rãtãcit cu zeci de mii De metri pe secundã, ªi diafanã m-am ivit, Din periodã-n perioadã, Ca fulger blond încremenit Sã-mi desfãºor spectrala coadã Pe cerul nopþii la zenit... Planetele cu sateliþii, Purtîndu-ºi mîndre paraziþii, 90

CUPRINS


Mi-au dat portretul prin gazete ªi m-au fixat mii de lunete... Dar, gata sã-mi gãsesc mormîntul În vreun sistem de constelaþii, Am revenit zburînd prin spaþii, Cãci nu dispreþuiam Pãmîntul. (De-aþi fi în cer ca mine voi V-aþi minuna întotdeauna Cum globul ãsta de noroi Se vede luminos ca Luna...) ªi-aveam de gînd µ ca un simbol De milenarã simpatie µ Cu cel din urmã-al meu ocol Sã ne unim pe veºnicie Într-un fantastic carambol. ªi mãritându-i neagra humã Cu luminosul meu adaos, Într-un aprins vîrtej de spumã Sã ne rostogolim în haos. * Dar cînd vãzui ce... porcãrie (Sã-mi ierþi cuvântul) aþi fãcut, Cât sânge-a curs din neghiobie Pe bietul vostru glob de lut, µ Ca spaimã, la perihelie Din zborul meu m-am abãtut ªi nimbul clar ºi trena lungã Ca o eºarfã de luminã Mi le-am ferit sã nu le-ajungã Vreun strop întunecos de tinã. 91

George Topârceanu

* De-atunci, iubitul meu, îmi vine De supãrare ºi ruºine Sã fug...cu coada-ntre picioare Prin spaþii interplanetare ªi sã mã mistui în neant. Mã duc... Adio! Salutare! Sã-mi scrii: Uranus, poste-restante.

V. SONETE 1. LA CINEMATOGRAFUL MUT

Se face beznã. Tremurând apare Pe pânza albã, fãrã nici o cutã, Un domn cu cioc... Zâmbeºte ºi salutã Jur împrejur pestriþa adunare. E un salon în care toþi discutã ªi râd mereu. E viaþã, e miºcare µ Dar nici un zgomot... Fermecatã pare Societatea asta surdomutã. Cuiva, din salã, i-a scãpat un ban. Uºor, întoarce capul indignatã Madama care cântã la pian. Alãturi o cucoanã se frãmântã, A enervat-o liniºtea ciudatã Din lumea „celor care nu cuvântã“...

92

CUPRINS


CUPRINS

2. SONET TEATRAL

Te urmãresc cu ochii toþi bãrbaþii. O ploaie de priviri sentimentale S-abat asupra frumuseþii tale ªi toate-i fac erotice ovaþii. Ce fericit e soþul dumitale! El în antracte stã de conversaþii... De-aº fi, ca el, stãpân pe-atâtea graþii, Eu aº pleca la cele trei semnale. Mã-întorc, frumoasa mea necunoscutã, ªi ochii mei din umbrã te salutã De câte ori se-ntunecã lumina. Dar ochii tãi n-au prea bãgat de samã Cã-n pieptul meu se-ncepe-o nouã dramã, Cînd a cãzut definitiv cortina. 3. UN ROMANTIC

De douã ceasuri tremurând în stradã, Cu ochii plini de mutã resemnare, Îºi face planuri extraordinare ªi-n mintea lui rosteºte o tiradã. „Poftim la geam, sublimã arãtare! De-ai auzi tãcuta serenadã, Te-ai apleca uºor pe balustradã Ca sã trimiþi în vînt o sãrutare.“ El sperã încã... Poate, cine ºtie, De la distanþã, prin telepatie, Va-nfiripa cu ea un dialog. 93

George Topârceanu

CUPRINS

Dar inima-i se strânge ca-ntr-un cleºte, Pe când vardistul trece ºi-i ºopteºte C-un zâmbet straniu: µ Circulaþi, vã rog!...

VI. SAHARA Eu nu mã duc la cinematograf. În suflet port o lume minunatã, µ Tablouri vechi, pe care niciodatã Nu le pãteazã muºtele de praf... Veneþia, Bosforul, Niagara, Brazilia, Eghipet, Dardanele, Fiorduri, munþi, priveliºti din Sahara Ies rând pe rând din noaptea minþii mele. Sahara!... Uite, vreau sã fac o probã, S-aduc Sahara chiar la mine-acasã: Mut scaunul beteag de lângã masã ªi stau aºa, cu spatele la sobã... S-a ridicat grozav temperatura!... Pe galbene nisipuri arzãtoare Un palmier încremenit în soare Viseazã lung... Abia suport cãldura. Mi-am rupt în coate hainele de dril. Pe drumul ãsta lung cât Ramajana, De-o sãptãmânã mergem cãtrã Nil... A poposit în oazã caravana. 94


CUPRINS

Înmãrmurit în farmecul acesta De mii de ani, Pustiul pare mort. Cãmilele ºi-au pregãtit siesta ªi rumegã culcate lângã cort. Iar noi, în tihnã binecuvântatã, Gustãm, de formã, câteva curmale. (Sunt învãþat cu mesele frugale De când trãim în zona temperatã.) Apoi o mreajã de senzaþii rare M-adoarme-n cadrul vastei acvarele, Când urmãresc pe gânduri cum dispare În depãrtãri o turmã de gazele. Vânat ar fi, µ dar cine sã-l împuºte? Din cer coboarã voluptoasa lene. La capul meu, c-un eventai de pene, Un sclav buzat mã apãrã de muºte. Nu simt nimic... ºi mi-i atât de bine La umbra palmierului culcat... Aº vrea... aº vrea acuma... Ce pãcat Cã n-am luat pe draga mea cu mine!

O. Goga: I. MUCENICII V-a doborât alãturi deopotrivã Amarul trudei fãrã de hodinã. La cãpãtâiul vost’ într-un opaiþ, Domol clipeºte-un sâmbur de luminã. 95

George Topârceanu

CUPRINS

Din cetãþuia strãlucirii, luna ªi-a pogorât sfiala prin fereastã, Ca sã vegheze aºternutul maºter În care doarme trudnica nevastã. Biet mucenic neistovit al pâinii! La sânul ei, îþi lumineazã luna Un prunc de-o zi, învãluit în scutec, Ce te-a-nfrãþit cu ea pe totdeauna. Tu simþi chemarea gliei milostive ªi te-mpresoarã o nãdejde sfântã... Ca un prinos de cuminecãturã, O razã rece bine-vã-cuvântã, Domol pe fruntea pruncului se frânge ªi rostul ei v-aduce o solie: Cã-n el trezi-va-nfricoºatul vifor Al judecãþii care va sã vie.

II. VADE RETRO... Invective la adresa unui fost co-director, în ziua când a dispãrut revista Luceafãrul.

Multiscusita minþii limbã Nu-mi spune clipa nãzdrãvanã Ce mi te-a scos de mult în cale, Fiinþã maºterã ºi vanã! Uitat-am ziua ºi vãleatul Ce-au înfrãþit pe vremi, odatã, 96


A mele stihuri de aramã Cu proza ta cea nesãratã. Iscoditor, cu ochii tulburi, Bicisnic fãcãtor de rele, Te-ai agãþat odinioarã De haina strãlucirii mele. ªi te-am rãbdat sã-mi stai alãturi ªi nime n-a putut sã ºtie Amarul ce l-am tras cu tine În scurta noast’ tovãrãºie. O, blestematã fie clipa Când ai purces apoi în þarã ª-ai cumpãrat tipografie Sã-mi faci revista de ocarã. Sã-mi porþi Luceafãrul prin lume, În cap cu proza ta neroadã, Cu acþibilduri pe spinare ªi cu notiþe slabe-n coadã. Din pieptul zbuciumat de patimi Eu simt cum lava ºi-o revarsã Cumplita vorbelor nãvalã, Potop pãgân pe buza-mi arsã. ªi nu ºtiu, nu gãsesc în pripã Destule vorbe-nfricoºate, Cu smalþ de fulgere albastre, Sã þi le sparg în cap pe toate! * Ce-ai fãcut cu-a tale Proaste combinaþii? 97

George Topârceanu

CUPRINS

Unde-s cititorii, Unde-s abonaþii, Pãcãtosule, rãspunde: unde-s abonaþii? Nu ºtiu ce mã þine Sã nu-þi stric eu planul, Sã vezi numai stele Verzi ca leuºteanul, Numai stele ºi... luceferi verzi ca leuºteanul!

I. Minulescu: TREI ROMANÞE PENTRU MAI TÂRZIU I. ROMANÞA AUTOMOBILULUI Pãzea! Pãzea cã trece-n goanã, Aleargã, Vâjâie ca vântul, ªi dacã n-ai urechi normale te face una cu pãmântul! El vine drept din arsenalul Progresului uman Modern, Sã te trimatã-n bezna rece a Absolutului etern. Pãzea! Cã trece-n zbor copilul civilizaþiei extreme ªi zvârle-n aer trei semnale, µ Trei versuri mici Din trei poeme Pe care trei poeþi deodatã În trei oraºe le-au cântat, µ Un leit-motiv, Trei note scurte, cu timbrul galbenului mat. 98


Dar cine poate sã priceapã Simbolul celor trei semnale Ce contureazã-n spaþiu Albe ªi verzi Intenþii criminale? Pãzea, cã e iresponsabil, El are flacãri în artere ªi te pãleºte fãrã veste cu patruzeci de cai putere! Pufneºte, Zbârnâie, Se-ntoarce ªi lasã-n urma lui, pe drum, Miros albastru de benzinã ªi nori de pulbere ªi fum... * S-a dus, Adio! Poate-acuma deja comite alte crime, Pe când în urma lui se scoalã din praf Infirmele victime, µ O hecatombã de cadavre Pe-altarul nobilului Sport, Gesticulând cu indignare, din drum, µ Iar tu eºti primul mort Care-a-nviat... ªi scuturându-þi de praf în soare macferlanul, Suspini în urma lui: µ Degeaba! Te face marþ Aeroplanul! 99

George Topârceanu

CUPRINS

II. ROMANÞÃ AUTUMNALÃ Ploaia tristã ºi banalã, Ploaia obsedantã, Ploaia Care pastiºeazã clima de pe Alpi ªi Himalaia, Ploaia cade verticalã din cerescul alambic ªi sfideazã pacienþa trecãtorilor: Pic-pic... Cu vedenii de umbrele ce se-nchid ªi se deschid, Resemnat primeºti în faþã proiectile de lichid. Când ºi când, pe pãlãrie Simþi un ropot de cascadã, µ Cântã streºinile toate... Iar în jurul tãu, pe stradã, E-o obsesie galantã de picioare ºi frou-frou, De dantele, De jupoane ªi ciorapi de la „Bon-Goût“... * De trei zile Firmamentul desfãºoarã peste noi O imensã zdreanþã udã cu largi pete de noroi. Pe mizeria terestrã a foburgului umil De trei zile cerul varsã lacrimi mari De crocodil... Plouã! Plouã ca-n Parisul lui Verlaine... Din loc în loc, Te insultã modestia unor ghete fãrã toc. 100


CUPRINS

Mai departe, Când coboarã din cupeul ei grãbitã, Pânã sus zãreºti dessous-ul unei doamne Din elitã, µ Iar pe strada animatã ca la cinematograf Ploaia zugrãveºte-n aer sârme lungi de telegraf.

III. ROMANÞA GRAMOFONULUI Eu sunt un genial amestec De Poezie ªi de Prozã, Eu sunt extrema întrupare ºi ultima metamorfozã A Spiritului, care luptã de zeci de veacuri sã supuie Materia Din care zilnic îºi modeleazã o statuie... Eu sunt un sarcofag de note îmbalsamate, Un album În care-o primadonã moartã Dã Gratis Un concert postum. Prin mine mor µ ca sã renascã µ Vibraþii pentru mai târziu, Eu sunt ce n-am fost niciodatã ªi-un sfert din ce era sã fiu! Un capelmaistru invizibil comandã pâlniei sonore Trei game ultraviolete ªi alte trei, multicolore, µ Pe când bagheta lui ocultã, 101

George Topârceanu

Bãtând frenetica mãsurã, Înscrie notele în aer pe-o-nchipuitã partiturã... Eu sunt un mecanism precoce, Sunt o cutie ventrilocã, Un fericit concurs de piese cu acþiune reciprocã: ªuruburi, Ace, Manivelã, Sunt arcul primului avânt, µ Trompetã, Placã, Diafragmã ªi... dracu ºtie ce mai sânt!... Pornesc metalice acorduri ªi-n ritmul unui danþ romantic Se-nalþã, Cresc tumultuoase, ca o tempestã pe Atlantic, Apoi coboarã, se-ntretaie ºi mor încet Ca un ecou Produs de zborul unei muºte În cavitatea unui ou... Dar placa se-nvârteºte-ntruna Ca un perpetuum-mobile. Pe ea ºi-au imprimat scheletul un ºir de sunete Fosile Prin care oamenii de mâine Vor ºti cum fluierau strãbunii... Cãci, ce e placa? E un zero în exerciþiul funcþiunii. O suprafaþã cântãtoare. Un ghem de note. O tipsie Pe care doarme o romanþã cãzutã în catalepsie. 102


CUPRINS

E o spiralã fecundatã de vârful unui ac virgin. Carusso, Patti, Batistini ªi tragicul ªaliapin. Eu sunt... Dar nu! Antichitatea mi-a-mprumutat un nume straniu Din trei silabe µ Frontispiciul nemãrginitului cavou... Eu sunt Trecutul care geme Cu rezonanþa unui craniu În golul cãruia Viaþa îºi cântã ultimul ecou.

M. Codreanu: SONETE PARNASIENE I. SCAMATORUL Întinde braþul... ªi, din pãlãrie, Ca prin minune-ncep acum sã iasã Un porumbel, un iepure de casã, Cutii, panglici, o-ntreagã florãrie. Dar, hocus-pocus, biniºor o lasã Cu gura-n jos... E altã boscãrie: De sub joben apare-o farfurie C-un ºniþel bine garnisit, pe masã. Aºa, mereu... ªi vulgul cascã gura La cel ce pare c-a învins Natura, El concureazã pe copiii Muzii. 103

George Topârceanu

CUPRINS

El, din nimic, îþi dã fripturi ºi poame ªi, totuºi, rabdã uneori de foame... E fabricantul nostru de iluzii.

II. PAGLIACCIO O zi nefastã m-a adus pe lume În veacul vostru de melancolie. Durerea mea µ prilej de veselie, ªi cugetarea mea µ un lanþ de glume... Nu pentru biata-mi inimã pustie ªi nici de dragul gloriei postume, Ci pentru voi am fãurit anume Strãlucitoarea mea filozofie. Eu pretutindeni caut în viaþã Prilej de râs la fiecare pas µ ªi-adesea plâng sub fardul de paiaþã... Dar când tristeþea cearcã sã mã prindã, Mã-ntorc atunci cu faþa spre oglindã ªi râd, nebun, de propriul meu nas.

III. SAMSON ªI DALILA Samson vorbi cu glas adânc: µ ªtiu bine Cã-n sãrutarea asta care-nºealã Ai plãnuit vânzarea criminalã, Cã voi cãdea ºi voi muri prin tine. 104


CUPRINS

Dar nu te-alung. E patima fatalã Mai scumpã decât viaþa pentru mine... ªi adormi, strângând-o lângã sine. L-a biruit o curtezanã palã! L-a dezmierdat, l-a adormit cu sila, µ O, veacuri viitoare, contemplaþi-i!... O clipã numai a cuprins-o mila, Dar aplecându-ºi trupul plin de graþii, Zâmbind i-a smuls un fir de pãr, Dalila, ªi-a suspinat pe gânduri: µ Oh, bãrbaþii!...

IV. TESTAMENTUL UNUI POET CUNOSCUT Din cel ce sunt acum o jumãtate E cât p-aci sã zboare cãtre stele... Las dracului necazurile mele ªi-un post vacant la „Contabilitate“. Las dragii mele scumpa libertate, µ De azi încolo poate sã mã-nºele. Nepoþilor le las instincte rele, Duºmanilor, o dragoste de frate. Las doamnei ªvarþ în urma mea „un nume“ ªi-n loc de bani µ supremã mângâiere µ Un geamantan cu opere postume. ªi plec râzând de propria-mi durere, Cã tuturor vã las aceastã lume... Dar tuturor vã zic: la revedere! 105

George Topârceanu

Mircea Dem. Rãdulescu: NOCTURNÃ Dormi, frumoasa mea! De-acum Noaptea luminoasã Ca o undã de parfum Nãvãleºte-n casã. Luna clarã din neant Pune pe covoare Strãluciri de diamant ªi mãrgãritare. Ea priveºte ca-n extaz Bluza ta lejerã ªi pantofii de atlaz Lângã etajerã. ªi trecând prin buduar, Raza-i ce se rumpe Lumineazã un lavoar Cu flacoane scumpe... Luna toarnã pe parchet Blonde tuberoze ªi-þi dezvãluie discret Sânurile roze, Când dantelele din pat Tremurã-n luminã Pe culcuºul tãu curat De olandã finã... 106

CUPRINS


CUPRINS

* Dar visãrile ce trec, Ca sã te dezmerde, Þi-au aprins la cap un bec Cu luminã verde. Din oglinzi piciorul fin Pe mãtasa moale Se rãsfrânge ca un crin Cu nuanþe pale. Dormi! Amorul rafinat Cheamã deopotrivã Spre minciunã ºi pãcat Gura ta lascivã. Dormi, frumoasa mea! Eu stau În extaz, la poartã: Eºti fãpturã vie, sau Operã de artã?

I. U. Soricu: ÎNCHINARE Mãrire þie! Îngeri ºi imnuri de urare Strãbate-vor vãzduhul gãtit de sãrbãtoare ªi firea picura-va din larg de zãri albastre Prinos de bunãtate pe sufletele noastre. Te vãd biruitoare, minunea mea seninã, ªi trâmbiþe ºi harfe în drumu-þi de luminã, Cu binecuvântare sporind a noastre plângeri, 107

George Topârceanu

CUPRINS

Striga-vor pentru tine din corul cel de îngeri Cântãri de biruinþã spre-a cerului solie. Au cine fuse omul ce plânse în pustie? Mãrire þie, albã ºi palidã crãiasã! Din slavã, heruvimii s-au pogorât sã þeasã Cu fire diafane hlamida ta de razã, ªi-n ceasul înfrãþirii te binecuvânteazã. De unde vii ºi cine cãrãrile-þi aratã? Vãzduhul se-nfioarã ºi fruntea-nseninatã, În valuri de luminã acoperind trecutul Nãdejdii de mai bine care-mi întinde scutul, De-a pururi, preacuratã, cu raze te-ncununã Sub pulberea uitãrii. Mãrire þie, lunã!

Cincinat Pavelescu: EPIGRAME LUI NIGRIM Ieºind de la o ºezãtoare literarã din Galaþi, unde se citise ºi o epigramã de Nigrim, prietenii m-au rugat sã improvizez ceva.

De ce e tristã luna oare În noaptea asta? Da, ghicim: A ascultat la ºezãtoare O epigramã de Nigrim.

108


CUPRINS

NIGRIM LUI CINCINAT Când suspini pe la ferestre Întristate madrigale, Luna-i veselã, maestre, Ca... chelia dumitale! UN ANONIM DIN CRAIOVA LUI CINCINAT Maestre dragã, ce mai vrei? Nigrim þi-a spus un adevãr Încât îþi vine sã te iei Cu mâinile de... pãr! CINCINAT LUI NIGRIM & COMP. Talentul vostru-n adevãr S-a mãrginit numai la pãr, Dar toatã strãlucirea mea Nu stã-n chelie, ci sub ea!

Adrian Maniu:

CUPRINS

MENAJERIE În oraºul de provincie banal unde niciodatã nu se vãzuse vrun papagal, la colþul strãzii pe maidan a apãrut un cort. (Nu se mai vãzuse aºa ceva de-un an.) 109

George Topârceanu

CUPRINS

La intrare sta-n picioare un om mort ºi o flaºnetã þipa indiscretã melancolii de amurguri pustii, pe când o femeie cochetã, cu pantaloni verzi ºi cu ciorapi, þinea în mânã o cravaºã ca o baghetã ºi fãcea semne ca sã îndemne din cale sã intre niºte soldaþi la animale. (Mai era acolo ºi o maimuþã indecentã.) Atunci trei copii cu nasul murdar de pe maidan, a scos fiecare din buzunar câte un ban ºi madama le-a dat câte-un bilet... Cerul se fãcuse la apus violet.

N. Davidescu: din CÂNTAREA OMULUI I. PLOAIA A venit întâi un nor cãlãtor ºi-a acoperit ca fumul o jumãtate de cer ºi soarele. Eu mi-am dezgolit picioarele ºi-am pornit încet pe drumul care duce la pãdure. Toþi copacii au început sã murmure. 110


CUPRINS

Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului. Copacii ºi-au încetat pesemne cântecele ºi picãturi de culoarea fierului au cãzut. Sub coroana palmieruui se fãcuse-aproape noapte. Eu însã, cu inima strânsã, am mâncat smochine coapte ºi-am tãcut.

II. ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR Eu, tatã, am plecat ºi te rog sã nu fii supãrat, cãci dac-aº fi rãmas n-ai fi tãiat acum viþelul cel mai gras. Am colindat flãmând pãmânturile, ºi m-au bãtut în faþã vânturile, ºi m-a pârlit soarele, ºi m-au durut picioarele... Acum te vãd ºi-mi pare bine, aºadar te rog sã nu te uiþi urât la mine µ cã plec iar. Eu sunt stâlpul de care inima ta se razimã. Porunceºte sã-mi aducã niºte poame ºi o bucatã mai mare de azimã, cã pânã s-o frige viþelul mor de foame... Phi! câte lucruri ciudate am vãzut pe unde-am trecut. 111

CUPRINS

George Topârceanu

De vreo douã ori am fost chiar slugã ºi-am pãzit o turmã de râmãtori. Dar stãpânul m-a luat la fugã: Zicea cã eu am ºtiut cã femeia pe care-o luase tocmai din Idumeea se þinea cu un vecin (stãpânul meu avea ºaptezeci de ani cel puþin). ªi m-a bãtut cu un bãþ uscat de mãslin. Vai, tatã, prin câte locuri am umblat! Dar sã ºtii cã nicãieri nu te-am uitat, ci de câte ori vedeam pe alþii stând la masã, eu m-am gândit: „Ce bine trebuie sã fie-acum acasã!“ ªi-am venit.

O domniºoarã de pension: MISTERUL NOPÞII Poetului Victor Ef.

Stelele clipesc întruna Cãlãtoare-n infinit. Ceru-i luminos ºi luna Chiar acum a rãsãrit. Peste-a nopþii feerie Adie vântul încetinel. Compunând o poezie Gândul meu zboarã cãtrã el!! 112


CUPRINS

Totul doarme prins de vraje Farmec blând misterios Numai eu mai stau de straje Ah, cât este de frumos!

Un începãtor de talent: APOSTROFE LA LUNÃ „Per amica silentia lunae...“1

Glob rãtãcitor de stâncã rece, tristã ca mormântul, Fiicã stearpã a-ntâmplãrii, lunã, sorã cu pãmântul, În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate Fermecat-ai paraziþii uriaºului tãu frate! Arc vãpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur, Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, µ Câþi sãraci din lumea asta, când luceºti în noaptea tristã, N-ar voi sã fii monedã, sã te lege-ntr-o batistã? Sloi de-argint ce se topeºte în azurul dimineþii! Veºnic te-au iubit amanþii, veºnic te-or cânta poeþii Lãudând în osanale mincinoasa ta splendoare, Dar tu vei rãmâne veºnic rece ºi nesimþitoare. Apariþie banalã ca un fund de farfurie! Talere cu douã feþe! Cap de monstru fãrã trup! Orologiu fãrã ace! Nastur de manta! Chelie! Felinar! Conrupãtoare de minore! Cantalup! 1

„Prin liniºtea binevoitoare a lunii...“ (Virgiliu µ Eneida).

113

George Topârceanu

CUPRINS

Cum poþi tu privi de veacuri globul nostru de argilã ªi atâta suferinþã, µ fãrã sã te stingi de milã? Pieri în noaptea nefiinþei, rece simbol de minciunã, Piei ºi lasã-ne mai bine cerul nopþii fãrã lunã!

Otilia Cazimir: I . V I S A LB Aº vrea cu tine sã mã duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Când gheaþa mãrii clare se desparte În blocuri plutitoare de cristal. Desfãºurând culorile-i spectrale, S-ar înãlþa deasupra noastrã ca un fald Dantela aurorii boreale, De purpurã, de aur ºi smarald. Banchiza albã ne-ar aºterne-n faþã Covoare de omãt imaculat. ªi-n adãpostul mic, scobit în gheaþã, Am arde-un foc de spirt denaturat. Din larga-mpãrãþie de zãpadã, S-ar aduna fantasticul norod Al nopþilor polare, sã ne vadã: Urºi albi, de vatã µ foce mari, de glod... Iar când natura-n soare nou învie ªi când vãzduhul nu mai e opac, Într-un bazin de sticlã argintie Ar licãri oglinda unui lac. 114


Acolo-n apa-i calmã ºi albastrã M-aº duce-n zori de ziuã sã mã scald ªi cât ar fi de frig, iubirea noastrã M-ar face sã-mi închipui cã mi-i cald!

II. STROFA RISIPITÃ Eu niciodatã nu pot fi de vinã... Când plouã sau e cerul înnorat ªi mor pe straturi florile-n grãdinã, µ Sã ºtii cã numai tu eºti vinovat.

III. ARICIUL Asearã, prin grãdina amorþitã, Din tufe de pelin cu frunze mici A apãrut în tainã un arici, µ O micã vietate ghemuitã. Copiii l-au zãrit de pe cerdac Cum se miºca domol pe sub gutui, ªi toþi au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cãrare, µ Ca o perniþã sfericã în care O fatã rea, ca sã se joace, A-nfipt o sumedenie de ace. Bãteau copiii din vãtrai ºi cleºte, Dar el tãcea, sãracul, ca un peºte, ªi doar fiori de groazã, când ºi când, Treceau pe trupuºorul lui plãpând... 115

CUPRINS

George Topârceanu

Am alungat copiii sã se culce ªi-n înserarea limpede ºi dulce Ce se lãsa din cer încetinel, Am stat acolo, singurã cu el. ªi mã-ntrebam pe gânduri: Oare, cum A fost fãptura-i la-nceput de lume? Din care veacuri înecate-n fum Porni el oare, ca un scai, la drum, Sã se opreascã-n dreptul meu anume? Ce vânt vrãjmaº ºi mohorât Ca pe-un mãcieº pitic l-a scuturat, De-a mai rãmas dintr-însul doar atât: Un ghem de spini, ostil ºi speriat? O fi având el oare pui? Mã-ntreb, deºi nu pot pricepe: Cum sug ei oare, fãrã sã se -nþepe În ghimpii lui?... * Când a simþit cã-i singur doar cu mine ªi nici un duºman dinspre casã nu mai vine, A scos cu fricã de sub el Un bot timid ºi mic, ca de cãþel, ªi cu instinctul lui obscur A explorat terenul împrejur. ªi-abia ciulindu-ºi þepile pe spate, µ Pe sub petunii grele de parfum, Atras de noapte ºi singurãtate ªi-a cãutat încet-încet de drum... S-a mai oprit în magheran o datã 116


CUPRINS

Ca sub îndemnul unei tainice porunci, Apoi a dispãrut pe sub poiatã... ªi nu l-am mai vãzut deloc, de-atunci...

Demostene Botez: I. PROHOD În oraºul nostru putrezit în ceaþã Unde toatã ziua cântã catirinci, Au murit cinci oameni într-o dimineaþã ªi i-au dus la groapã, morþi, pe câteºicinci. Dupã-aceea alþii s-au pornit sã moarã, Care mai de care, câte doi pe ceas. Din locuitorii vii odinioarã Nu se ºtie bine câþi au mai rãmas. Dar aºa se-ntâmplã regulat când plouã, Moare ici o babã, dincolo un domn. Ceilalþi îl îngroapã pe la ceasul douã, Ca sã nu-l trezeascã liniºtea din somn. Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagã sã mai stea un pic. ªi pe strada lungã trec trãsuri, tramvaie, µ Rudele, spãsite, calcã dupã dric. Ceilalþi, pe de laturi, toþi îºi vãd de treabã, Unul la catedrã, altul la proces. Rareori din treacãt se opreºte-o babã, ªi pe urmã pleacã dupã interes. 117

George Topârceanu

CUPRINS

Doar în deal, departe, la Eternitate, S-a pornit un clopot ca sã-i indispunã... Bate-a deznãdejde ºi-a pustietate, I-auzi cum mai bate, I-auzi cum mai sunã... Ca un glas de moarte singur în furtunã, Sunã lung sã spunã zãrii-ndepãrtate C-a uitat, pesemne, ce-a avut sã-i spunã... I-auzi cum mai sunã, I-auzi cum mai bate... Dar nu se opreºte nimeni sã-l audã, ªi la noapte, târgul, încã populat, O sã-ºi ducã-n spate atmosfera udã, Ca ºi cum nimica nu s-ar fi-ntâmplat! Ca ºi cum nimica nu s-ar fi-ntâmplat...

II. TRISTEÞI PROVINCIALE Tristeþi de dupã-amezi ploioase ªi de nostalgice obsesii, Când stai cu storurile trase ªi-aºtepþi sã vie ora mesii... Tristeþi de strãzi pustii ºi mute, Cu ziduri vechi ºi cu faþade De edificii cunoscute În care nu ºtii cine ºade... 118


De domicilii spaþioase Cu flori la geam ºi cu salon, Din care pe la ceasul ºase Auzi urlând un gramofon... Tristeþi adânci de guvernante Ce nu ºtiu bine româneºte ªi de flaºnete ambulante Cu papagal care ghiceºte... De cartiere suferinde, De uºi cu lacãte-n verigi ªi de dugheanã care vinde Fitil de lampã ºi covrigi... Tristeþi de goarnã funerarã, Melancolii de cãþeluºi Uitaþi de cineva pe-afarã Sã scheaune pe lângã uºi... Tristeþi romantice de fatã Cu nasul lung ºi demodat, ªi de odaie mobilatã În care-a stat un magistrat... Tristeþi adânci de pui de mâþã Zvârliþi pe undeva, prin scai... De copilaº urât, de þâþã, Uitat de maicã-sa-n tramvai... Tristeþi de garduri invalide, De porþi ieºite din þâþâni, De doici care-au rãmas gravide ªi-acum li-i fricã de stãpâni... 119

George Topârceanu

De ordonanþe fãrã leafã ªi de trãsurã cu un cal ªi cu scapetul ras la ceafã... Tristeþi de bâlci provincial, De panorãmi, cu-o ferestruicã ªi cu-o maimuþã roasã-n dos, Ce-ar semãna cu domnul Duicã De-ar fi oleacã mai frumos... Tristeþi de cioarã-mbãtrânitã Ce stã aºa, pe-un vârf de pom, ªi de fântânã pãrãsitã În care s-a-necat un om... Tristeþi pustii, molipsitoare... De ce mã urmãriþi mereu ªi, fie ploaie ori ninsoare, Vã þineþi scai de capul meu?...

III. COBE Tu care mã citeºti cu voie bunã, Necunoscut prieten inocent, Tu vei muri la noapte, peste-o lunã Sau peste zece ani, µ indiferent. Un mare potentat ce stã departe (ªi nimeni nu-i mai mare decât El) Te-a osândit nevinovat la moarte, Rostind sentinþa-i fãrã drept de-apel. 120

CUPRINS


ªi dacã, liber ca într-un ospiciu, Te lasã încã-un pic sã mai respiri, O face doar aºa, dintr-un capriciu: Tu nu poþi evada pe nicãiri. Zadarnic l-ai ruga, cã nu te-aude, Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic. La EL nu merge cu protecþie, cu rude; Nu te salveazã nimeni ºi nimic... Tu vei muri ºi-n urma ta ograda Va sta sub soare-a doua zi la fel. ªi factorul postal va trece strada, Lãtrat de-aceeaºi jarvã de cãþel. Apoi pe-aceeaºi stradã solitarã Vor trece îndrãgostiþi pe-nserat, Visând în fiecare primãvarã Un vis pe care ºi tu l-ai visat. De dimineaþã-aceleaºi servitoare Vor scoate aºternutul pe balcon, ªi fiecare doamnã, la culcare, Va da pe nas cu cremã „Tokalon“... Iar tu, ca o momâie-ncremenitã În fundul gropii umede ºi reci, Vei sta privind în bezna nesfârºitã Cu ochii ficºi, întunecaþi ºi seci. Nu vei vedea apusurile roºii, Nici nu vei ºti de-i noapte ori e zi. ªi-n veci de veci tu nu vei auzi Cum cântã-n soare, peste tot, cocoºii... 121

George Topârceanu

Tudor Arghezi: I. PSALM Ajuns acum la pragul tãu, mã iatã. Cremene durã, mã putui în pisc Sã mã gãsesc prin stânci ºi sã mã isc Din pulbere, cu glezna-nsângeratã. Îngerul tãu merinde nu-mi prea dete. Eu însã niciodatã din bãrdace N-am fost bãut fãrã sã-mi fie sete, Nici am mâncat vrodatã ce nu-mi place. Grãdina florile ºi le-a deschis Care-o fãceau sã-mi amãgeascã drumul Cu ispitiri de rouã ºi de vis. Eu am lãsat în urma mea parfumul. Vrui, Doamne, sã te pipãi pe spinare ªi mai de-aproape sã-þi dau ghes Cu recea mea-ncruntatã întrebare: De ce nu vruºi sã mi te-arãþi mai des? Dar caprele-amintirilor ºi iezii, Care mã duc sã cad întru ispitã, ªi-au risipit prin iarbã cãcãrezii ªi mi-au lãsat livada pãrãsitã.

II. MENIRE Printre cimbru ºi susai, Fir plãpând de pãpãdie Nalþã, greu, în vârf de pai, Un bãnuþ de floare vie. 122

CUPRINS


Norii lungi, pe sus, de plumb, Nu-l ghicesc dintre urzici, Soare galben, cât un bumb, Rãsãrit pentru furnici. Doar fãrâma de pãmânt, Care-l ºtie ºi cunoaºte, Îi pãstreazã chipul sfânt Când un bou, trecând, îl paºte.

III. UTRENIE Pe pieptarul veºniciei Sumedenii negi de foc, Galbeni, strugurii tãriei Se rãsfirã ºi se coc. Lumea-ºi culcã fruntea-n poalã, Purecatã de profeþi, Sub lumina sideralã Ce se scurge prin pereþi. Dar în fiecare noapte Limba ei, suind pe zid, Amãgitã linge lapte Din tãrie, agurid.

IV. BLESTEME Uºure, prin leºia dimineþii, La ceasul când se iscã precupeþii Am fost lovit din trecere o babã Ce se ivise-n calea lumii, slabã. 123

CUPRINS

George Topârceanu

Gândul, rãmas în urma mea, O a ghicit zicând pre ea: În douã surcele de vreasc sã se facã Picerele tale, fãpturã buimacã. Plesni-þi-ar timpanul, Sã n-auzi când trece traivanul. Sã uiþi la cetanii tipicul ªi psalmii în zi de Crãciun. Sã n-ai dupã masã tutun. Sã-þi putã buricul. Vedea-te-aº în vreo fiþuicã Pus cu litere de-o ºchioapã. Curge-þi-ar pe-o narã þuicã, Pe cealaltã numai apã. Lãuda-te-ar Bogdan-Duicã ªi pupa-te-ar Popa Iapã! Rãstoarne-se cerul, sã-þi cadã-mprejur Tãria sfãrmatã în cioburi de-azur. Porneascã-se vântul, când somnul începe, La cap sã-þi necheze o mie de iepe. Stihia, deasupra, sã macine-n guºe Ninsori de funingini ºi ploi de cenuºe. Sã latre la tine, cãzut în noroi, Zãvozii furtunii cu coada vulvoi. La urmã ºi munþii, sculaþi în picioare, Cu labele-n ºolduri pornind fiecare, Pe creºtet sã-þi calce, fãcându-te turtã, Sã nu se cunoascã genunchii de burtã. 124


Pe tine, jivinã de mare valoare, Te blestem s-adormi de-a-n picioare ªi când vei cerca sã mai scrii vreo sudalmã, Sã-þi fete un ºoarice-n palmã. La fund, cãlimara aproape uscatã Sã aibã ºi-o muscã-necatã ªi stropi de negrealã zvârlind pe hârtie, Peniþa crãcitã sã nu vrea sã scrie. Un dinte sã-þi creascã, de cremene lungã Întors cãtre lume sã-mpungã, Iar altul, de cocã ºi moale, atins, Sã-l simþi cã te doare-ntr-adins... La urmã, o droaie de tipuri nefaste, Profund imbecile ºi vag pederaste, Sã-þi strâmbe-n neºtire þinuta ºi graiul, ªi-n uliþi sã creascã alaiul Vârtej petrecându-te-n cale Pãcate, mãscãri, osanale. Iar tu, piazã-rea, Nu te depãrta De prin preajma sa. Dã-i în ochi albeaþã, În pãr mãtreaþã, În nas roºeaþã, În inimã un ceas rãu. În piept o scoabã ªi-n pat o babã. Fã din el pãpuºe, Sã-l striveascã-n uºe Fatã jucãuºe: Sã-i smulgã urechea ºi þâþele, 125

George Topârceanu

CUPRINS

Sã-i curgã prin coate tãrâþele, Stuchi-l-ar mâþele!

BACILUL LUI KOCH Conferinþã humoristicã în versuri. Rostitã pe scena Teatrului Naþional din Iaºi la un festival al societãþii pentru profilaxia tuberculozei.

Mult onorate doamne, Distins auditor! La festival când vine, tot omul e dator S-asculte, înainte de partea amuzantã, O conferinþã lungã ºi foarte importantã. Conform acestei date sinistre, aºadar, Avem între culise un conferenþiar, Un om cu greutate, un personagiu mare... Sã nu luaþi aceasta drept o ameninþare! Dar ca sã nu planeze asupra noastrã vina C-am neglijat programul, µ persoana cu pricina E gata sã vã þinã, un ceas ºi jumãtate, O conferinþã gravã de specialitate. Cum, nu vã pare bine? De ce v-aþi întristat? Mai aºteptaþi o clipã, cã doar n-am terminat. Pe de-altã parte, însã, gãsind cã-i anormal Sã vã chemãm la teatru... ca s-adormiþi în stal; Cã somnul, în aceste condiþii verticale ª-atât de izolate, nu face cinci parale; Cã nimene nu poate pretinde nimãnui Sã-nghitã festivalul cu conferinþa lui, µ Din spirit caritabil ºi din filantropie, 126


ªtiind mai dinainte ce toatã lumea ºtie, Cu voia dumneavoastrã ne-abatem de la modã ªi-n loc de conferinþã, veþi asculta o odã. Prea onorate doamne, Distins auditor! Subiectul odei mele e-atât de-ngrozitor Cã biata-mi Muzã, albã de spaimã ºi uimire, Când i-am cerut concursul, în loc sã mã inspire, S-a dat pe lângã uºã, a pretextat ceva ªi-a dispãrut... adio! M-a pãrãsit aºa, Cu cãlimara plinã de noapte ºi de prozã. E vorba de bacterii ºi de tuberculozã, E vorba de bacilul lui Koch... Precum vedeþi, Un subiect anume fãcut pentru poeþi! O, nu vã fie teamã... ºi dracul este negru Când stã sã-l zugrãveascã un iconar integru, Dar... ici un pic de galben ºi dincolo puþin Albastru... ºi pe gurã o dungã de carmin, µ Cu toate c-adineaori pãrea insuportabil, Din drac urât ºi negru devine acceptabil. (Dar nu fac oare zilnic cucoanele µ ºi ele µ Cam tot acelaºi lucru pe propria lor piele? Ba fac aºa chiar domnii µ de genul femeiesc...) Bacilul despre care aº vrea sã vã vorbesc Se aflã-aici în salã... ºtiu bine cã m-ascultã, Dar nu vrea sã-ºi trãdeze prezenþa lui ocultã. Intrarea n-a plãtit-o fiindcã-i mititel, Dar unde-i lume multã acolo e ºi el! Incognito ca regii ºi nepoftit pãtrunde În orice fel de casã; îl întâlneºti oriunde: În berãrii, pe stradã, la cinematograf; 127

George Topârceanu

Îi place sã se joace cu alþi bacili în praf; Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul, ªi peste tot se þine de bietul om ca scaiul, În fabricã, la ºcoalã sau pe trotuar hai-hui, µ Dar peste tot îºi vede de-afacerile lui! Îºi dã ades pe credit persoana lui culantã Cu o scadenþã lungã, când nu e... galopantã, Regia de tutunuri îi face mult rabat; La bãuturi spirtoase e cointeresat; Din orice-abuz profitã... La pândã, invizibil, În lupta mare-a vieþii e mic, dar e teribil µ ªi chiar atunci când pare cã doarme, e deºtept, La primãrii el este „consilier de drept“ ªi, tare-n atmosfera comunelor urbane, E cel mai mare duºman al speciei umane... Prea onorate doamne! Când þin acest discurs, Dac-aþi vedea cã intrã în salã-aici un urs, N-aþi nãvãli afarã prin uºi ºi prin ferestre Utilizând cu toþii resursele pedestre? De ce? Fiindcã-i mare ºi foarte fioros... Bacilul lui Koch însã e mai primejdios! Dar fi'ndcã nu se vede ºi fi'ndcã e prea mic, Nu sperie pe nimeni... Sã judecãm un pic. De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna, Când ºtii cã te omoarã, mic-mare nu-i totuna? Sã-mi spuneþi dumneavostrã: ce importanþã are Când un tâlhar te-mpuºcã, dacã e mic sau mare? O fi el mic, bacilul... da-i rãu! Pe lângã el, O biatã matahalã de urs e ca un miel. 128


Câþi oameni mor, de pildã, în fiecare þarã Mâncaþi de urºi? Trei-patru... Pe când aceastã fiarã, Acest vrãjmaº de moarte al genului uman Atacã ºi distruge pe fiecare an Nu zece, nu o sutã... ci mii ºi mii de vieþi, Ci zeci de mii ºi sute de mii de tinereþi ” Cã judecându-l dupã isprãvile lui crunte ªi dupã lãcomie, apare cât un munte! Un monstru, un balaur încolãcit în spaþiu Ce-nghite fãrã milã, înghite cu nesaþiu ªi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sãtul... * Cu voia dumneavoastrã, l-am insultat destul. Ar fi acum momentul sã-l punem sub o lupã Sã ºtim: ce formã are ºi cu ce se ocupã? Dupã savanþi ºi medici ca doctorul Argon, Bacilul se prezintã sub formã de baston... Dar bolnavii, sãraicii, spun doctorului Ciucã, Cã lor li se prezintã sub formã de mãciucã! Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac Nici cât un ou de muscã, nici cât un vârf de ac, µ Ceva aºa, cilindric... Regret cã nu gãsesc O cretã ºi-o tabelã ca sã vi-l zugrãvesc. µ S-a zis cã face parte din regnul vegetal, Dar eu nu cred... fiindcã nu-mi pare natural Sã fie din aceeaºi familie cu floarea, Sã fie vãr cu macul ºi rudã cu cicoarea, Cu gingaºa mimozã, cu palidul narcis... Ar însemna cã-ºi face familia de râs! 129

George Topârceanu

Nu, nu prea are alurã de plantã µ dimpotrivã: Aþi întâlnit vreodatã o plantã agresivã? Vãzut-aþi dumneavoastrã o floare sau un pom Sã sarã din grãdinã ºi sã se dea la om? Ori aþi putea concepe vreun fel de ciupercuþã Ce stã sã se rãpeadã, când nimeni n-o asmuþã?... Dar, în sfârºit, s-admitem cã scârba asta micã Ar moºteni-n caracter ceva de la urzicã, µ Nu prea importã regnul din care face parte Cât mai cu seamã felul cum ºtie sã se poarte. Distruge-n organisme þesuturile vii; Se instaleazã în trupuri firave de copii; Îl poartã-n nas ºi-n gurã aproape-orice persoanã. Dar el preferã pieptul de fatã diafanã (Deºi nu-i prea rezistã nici cei mai mari atleþi). ªi µ curios! µ el are de mult pentru poeþi Un fel de slãbiciune... s-ar zice cã anume Îi place sã distrugã ce-i mai de preþ pe lume!... De obicei, trãieºte la umbrã. Scos la soare, Devine melancolic ºi, câteodatã, moare. Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie, Ades, de supãrare, el cade-n letargie, Devine colb, se-nalþã pe-un strat de aer moale, Pluteºte-n atmosferã... ºi dând mereu târcoale În jurul nostru, iarãºi gãseºte un cotlon ªi cãpãtând viaþã µ devine iar baston! Savanþi-l studiazã fãcând din el culturi, µ Un fel de gelatinã... un soi de rãcituri Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram ªi se-nmulþesc acolo în voia lor... Uitam! 130


El dragoste nu face. Cu omul în contrast, Bacilul lui Koch este surprinzãtor de cast. Dar cum se înmulþeºte atunci? Prin ce minune? µ Prin sciziparitate sau prin diviziune: Se rupe-ntâi în douã... apoi se face-n patru... ªi-n nouã luni e-n stare sã-þi umple acest teatru Cu fii, nepoþi, nepoate, ºi socri mari, ºi fraþi, ªi veri, ºi veriºoare, ºi cuscri, ºi cumnaþi, Cã nici un fel de babã (de-a lor) n-ar fi în stare Sã-þi spunã a cui este ºi câte neamuri are! * Prea onorate doamne! Doar câteva cuvinte, ªi-am isprãvit... (v-asigur cã nu mi-am pus în minte Sã vã servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreagã). Cum toatã lumea ºtie, microbul se propagã Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casã, Prin lapte ºi prin carne de vacã ofticoasã, µ Dar mai ales sãrutul, când cade pe-un teren Prielnic, rãspândeºte agentul patogen. Deci n-ar fi rãu, fiindcã prudenþa e de aur, Sã vã feriþi din calea acestui mic balaur ªi orice om cuminte sã cugete mai des Cã n-are nici o grabã ºi nici un iteres Sã moarã de ftizie... Cã poate sã-ºi aleagã o altã maladie1 Sau poate sã-ºi dea singur în cap c-o cãrãmidã, În caz când existenþa îi pare insipidã; Dar dacã-i place viaþa ºi soarele, atunci E bine sã respecte aceste vechi porunci, 1

Mai sigurã, mai promptã ºi mai puþin stupidã... (n. a.)

131

George Topârceanu

Pe care medicina de-un veac i le prescrie ªi dumenalui se face mereu cã nu le ºtie: Sã nu stai toatã ziua vârât cu nasu-n scripte, Iar laptele ºi carnea µ sã fie bine fripte. În orice alimente ºi-n orice bãuturã Sã puneþi acid fenic µ nu mult: o picãturã... ªi cel puþin o datã la douã sãptãmâni Tot omul sã se spele pe faþã ºi pe mâini... La poºtã sau la garã (ºi-n orice loc murdar) E obligat tot omul sã scuipe-n buzunar, Cã pe podea nu-i voie decât în caz de boalã... Iar când te duci la teatru sau intri în vreo ºcoalã ªi aerul de-acolo îþi pare echivoc, E mai recomandabil sã nu respiri de loc... Acei ce au bronºitã sau tuse mãgãreascã, De semenii lor teferi grozav sã se fereascã! Sã nu-ºi mai piardã noaptea cu lucruri nepermise, Sã þinã toatã iarna ferestrele deschise Iar vara sã se ducã la aer, la Sinaia, Sã steie-nchiºi în casã, c-afarã-i udã ploaia... Pe lângã asta-i bine, când suferi de-anemie, Cu propria ta viaþã sã faci economie. De nu vrei ca la urmã sã te trezeºti mofluz, Evitã surmenajul ºi orice fel de-abuz, Rãreºte-o cu tutunul, mai lasã bãutura!... Iar dacã, din pãcate, vrei sã-þi apropii gura De epiderma unei persoane din elitã, µ Oricât ar fi persoana accea de grãbitã, La locul ce urmeazã sã fie sãrutat Sã dai întâi c-o cârpã muiatã-n sublimat. Ori, ca sã fiþi mai siguri de viaþã, eu vã zic: Nu sãrutaþi nici mânã, nici gurã, nici... nimic!

MIGDALE

AMARE

CUPRINS

PREFAÞÃ Prin ce þinuturi rãtãceºti Pribeagã? În care grotã din poveºti Ai hibernat µ o varã-ntreagã? O, Muza mea cu nasul mic ªi coapse fine, Abia sculptate din nimic, De ce te-ai dus de lângã mine?... Þi-am prins în pãrul inelat Vreo floare artificialã? Te-am ofensat Cu vreo metaforã banalã? Ori mi-ai bãtut vreodatã-n geam ªi, spionând perdeaua trasã, Te-ai supãrat cã nu eram Acasã?... Vrei poate macii din livezi Pe toþi cu mâna ta sã-i scuturi? Sau te distrezi Cu pãlãria dupã fluturi? N-ai adormit cumva pe-afarã ªi te-ai trezit sub un umbrar, 134


Îndrãgostitã de-un mãgar Ca-n Visul unei nopþi de varã? Cu Demonul lui Lermontof Te-i fi-ntâlnit ºi þi-a fost fricã?... Nu þi-a intrat cumva-n pantof O pietricicã? (De-aceea-mi iese ºchiop ºi mic Un vers, în fiecare stanþã... Vezi, tot m-ai inspirat un pic De la distanþã!) Ori m-ai zãrit vreodatã stând Cu Muza altuia? Se poate. Le-am spus cuvinte dulci, pe rând, La toate... Dar n-am fãcut-o pe furiº Cum fac confraþii mei cu tine, Ci pe afiº Mi-am spus pãcatul la oricine, ªi confidenþele, tu ºtii, Le-am dat pe faþã, tale-quale, Într-un volum de Parodii Originale... Oricum, de-o fi ca-n viitor Sã placã stihurile mele, Las mãrturie tuturor Cã n-ai colaborat la ele. Cã singur m-ai lãsat sã scriu O carte-ntreagã fãrã tine... 135

George Topârceanu

CUPRINS

ªi dacã totuºi mai târziu Te vei întoarce lângã mine, Nici nu te-alung, nici nu te-mpac, Ci-n fundul cãlimãrii crunte Muind un deget, am sã-þi fac Un benghi în frunte!

CÃLIMARA Mi-ai dãruit, frumoasã doamnã, o cãlimarã de argint Cu douã guri întunecate, ca douã porþi de labirint, Prin care gândurile mele s-or afunda neºtiutoare ªi-adesea n-or gãsi ieºire din bezna umedã, la soare. Cu douã guri ca de fântânã, din care ultimul meu vis, Scafandru mic, privind cu spaimã spre fundul negrului abis, Va încerca, zadarnic poate, s-adune înºiratã-n salbe Recolta de mãrgãritare a viitoarelor nopþi albe. În cãlimara asta nouã roiesc ca fluturii imagini Ce vor cãdea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini, Închipuiri neplãsmuite ºi gânduri negândite încã Pe care stropul de cernealã le-nchide-n noaptea lui adâncã, Cuvinte ºterse peste-o clipã, fantome de idei defuncte, O ploaie miniaturalã de-accente, virgule ºi puncte µ ªi-acele negre arabescuri pe care-o vagã fantezie Sau numai mâna mea distratã le zugrãveºte pe hârtie. În ea, tãcute ºi smerite stau viitoarele regrete, Alãturi de bilanþul zilei ºi de adresa unei fete; 136


CUPRINS

Scrisoarea de condoleanþe pe care, poate, o voi scrie Unui amic în doliu dupã vreo rudã care-i încã vie; O epigramã ineditã; figura unui tip ridicol, Pe care nu-l cunoaºtem încã; un titlu mare de articol, Asupra unei chestii care va fi de actualitate, Cu siguranþã, peste-o lunã sau peste-un an ºi jumãtate, µ ªi toate cifrele arabe stau, de la 1 pân’ la 9, Amestecate ºi stupide, în cãlimara asta nouã... În cupa ei de întuneric dorm viitorul ºi prezentul, Cuvintele prin care, poate, îmi voi începe testamentul; O poliþã abia schiþatã, un madrigal, o amintire A unei clipe viitoare, µ sau o poemã de iubire Pe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizarã În ochii tãi cei mari ºi negri ca douã guri de cãlimarã....

CIOARA Câmpul alb, ca un cearºaf, Pânã-n zãri se desfãºoarã... Sus pe-un stâlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioarã, Nemiºcatã-n vârf de par Ca o acvilã pe-un soclu, Oacheºã ca un hornar ªi macabrã ca un cioclu; Neagrã ca un as de picã, Sub nemãrginitul cer; Singuraticã ºi micã Cât o boabã de piper; 137

George Topârceanu

Gârbovã ca o feºtilã Într-un cap de lumânare; Ca o mutrã imobilã De harap cu nasul mare, Dar sinistrã ºi pârlitã De la coadã pânã-n plisc, Ca o pajurã trãsnitã Într-un vârf de obelisc; Încrustatã-n atmosferã Ca un ou de ciocolatã; Amãrâtã ºi stingherã Ca o prunã afumatã; Cu alura interlopã Ca un muzicant în frac, Cuvioasã ca un popã ªi smolitã ca un drac; Demnã, ca un om celebru; Misticã ºi fãrã chef Ca un basorelief De pe-un monument funebru; Încomodã-n soare, ca Un gunoi în ochi; nefastã Ca un chibiþ ce-þi stã-n coastã La un joc de bacara; Suspendatã ca o notã Pe un portativ gigant; 138


Slutã, ca o hotentotã Pãrãsitã de amant; Micã-n mijlocul naturii Ca un fir de praf de puºcã; Neagrã cum e cerul gurii La un câine care muºcã; Cruntã ca o vânãtaie Cauzatã-n match de box; Ca un bulgãre de cox Care-a stat o noapte-n ploaie; Resemnatã, ca-n vitrinã O reclamã pentru vulg, ªi uºoarã ca un fulg De funingine-n luminã; Tristã ca un crep de doliu În vãzduhul diafan, µ Ca un punct aerian Pe-al zãpezii alb orgoliu; Stranie ca un ponos Al priveliºtii de cretã; Solitarã ºi cochetã Ca un cuc de abanos; Neagrã, ca o muscã-n lapte, ªi fantasticã-n contur, Ca un miez adânc de noapte, Cu luminã împrejur; 139

George Topârceanu

Finã ca o acadea De þiþei topit la soare; Prinsã-n falduri de ninsoare Ca un fiong de catifea; Irealã, ca un duh Cu penajul ei feeric, µ Ca o cupã de-ntuneric Rãsturnatã în vãzduh; Gravã ca o rugãciune ªi posomorâtã ca o Figurinã de cãrbune Cu nuanþe de cacao; Tragicã, ca o emblemã A obºtescului sfârºit; Sumbrã ca o anatemã Arucatã-n infinit; Mutã-n liniºtea câmpiei Ca un bloc de piatrã arsã, Ca un ghem de beznã toarsã Din fuiorul veºniciei, µ Atârnând de bolta goalã Ca un uger de catran Unde pruncii lui Satan Vin, plângând, sã sugã smoalã; Piazã-rea, ca un blestem Azvârlit aºa-ntr-o doarã Creatorului suprem, µ ªi banalã... ca o cioarã! 140


CUPRINS

FUM Vis albastru al Naturii! Cum se-nalþã-ncet din sfera Pãmânteºtilor combustii, spre azur, Spre Infinit, Cu podoabe ireale decoreazã atmosfera Anunþând Nemãrginirii opera unui chibrit. Colonade fãrã numãr leagã cerul cu pãmântul ªi-n ogeagurile albe stau înfipte... Dar acum Peste case, ca o mare de luminã, trece vântul Spulberând arhitectura colonadelor de fum. Din cãdelniþi ºi din pipe prin vãzduh se întretaie Fum albastru de tãmâie Cu fum galben de tutun, Ori pluteºte-n trâmbe albe peste câmpuri de bãtaie Fumul sângelui ºi-al morþii, Fumul gurilor de tun... Alteori, din mari dezastre izvorãºte ca un fluviu, Dar cu aceeaºi nepãsare îl primeºte cerul trist: Din incendiile Romei, Din Stambul Sau din Vezuviu, Din altarele lui Buda sau din templele lui Crist. Orientul îºi înalþã fumul greu de mirodenii: Visul pagodelor albe ºi-al fachirilor gângavi. Miazãnoapte, ceaþa deasã care-nchipuie vedenii, 141

George Topârceanu

CUPRINS

Iar Apusul, fum de fabrici, Jertfa turmelor de sclavi. Sus, în spaþii reci, adunã cataracte de zãpadã. Lungi corãbii, la hotarul infinitului, strãbat Altitudini glaciale care-amestecã grãmadã Cu buhai de pe Negoiul aburii din Eufrat. Sunt acolo scãri înalte, strãvezii ca floarea spumii. Dar cu ochii cãtre ele, în zadar aºtepþi mereu Sã se clatine azurul din catapiteazma lumii ªi pe treptele de marmur sã coboare Dumnezeu... Fum! Învãluie pãmântul ca sã-l apere de soare. Fum! Cu-ncetul ne cuprinde ºi ne strânge ca un zid ªi ne-nãbuºe de veacuri în rotundã închisoare Cu ferestre de luminã care nu se mai deschid.

AEROPLANUL Spre apusul de jãratic Cu livezi scãldate-n aur, Trece-un nour singuratic Alb ºi mare cât un taur. Iar în urma lui s-abate, Gata-gata sã-l ajungã, Un þânþar cu coadã lungã ªi cu aripi nemiºcate. Creºte-n asfinþit pojarul. Dealurile stau s-adoarmã. 142


Norul tace, dar þânþarul Umple liniºtea de larmã...

SONET ESTIVAL Din cerul mat, încovoiat pe zare Ca un imens cuptor de porþelan, Un soare imobil ºi diafan Trimite raze perpendiculare. Oraºul „adâncit ca-ntr-o visare“, Cu tot aspectul lui cotidian, E bântuit în fiecare an De felurite boli imaginare. Prin atmosfera plinã de insecte, Vin de departe adieri suspecte: Se furiºazã molima perfidã... Trag storul la fereastrã ºi, de fricã, Simt inima cum mi se face micã Cât un microb de febrã tifoidã.

ALBUMUL O, blestematã curiozitate! Deunãzi, cu gânduri indiscrete, Am profanat odaia unei fete, µ Acest muzeu de lucruri parfumate. 143

CUPRINS

George Topârceanu

Albumul ei cu scoarþe violete E plin de cãrþi poºtale ilustrate: Vederi din þarã ºi strãinãtate, Oraºe, fluvii, parcuri ºi portrete. Pe una scrie: „Dragã veriºoarã, Ai auzit cã P.P.K. se-nsoarã ªi vrea sã ia o fatã din Buzãu?...“ Pe alta scrie numai: „Cugetare. Amorul e un lucru foarte mare.“ ªi iscãleºte: Guþã Popândãu.

SONETE PLUVIOASE De-o sãptãmânã þine-ntruna ploaia, µ ªi-mi picã-n pat, de sus, din bagdadie... O noapte încã de-ar mai fi sã þie Nu m-aº mira sã-mi cazã-n cap odaia! Avea simptome vagi de nebunie Peninsula Balcanicã... ºi d-aia, De când s-aprinse-n Orient vãpaia, Pãmântul face hidroterapie! Sau poate cã divinul Mizantrop A hotãrât al doilea potop?... Oricum ar fi, eu nu mã tem de moarte. Dar când o-ncepe altã veºnicie, Fac cerere sã mã permute-n Marte, C-aici avem prea multã igrasie! 144

CUPRINS


* Sunt izolat ca Robinson Crusoe, Nu vine nime-n uºa mea sã batã, ªi dacã stau cu uºa încuiatã E cã nici eu de nime n-am nevoie. Mai fericit ca legendarul Noe, Din toatã omenirea inundatã, În arca mea nu am decât o fatã... Deasupra lumii noi plutim în voie... Degeaba vã-ndesaþi ca la pomanã, Reprezentanþi ai faunei terestre, µ Nu iau cu mine nici o lighioanã! Cãci e destul o singurã pereche: Un trubadur ºi-o fatã fãrã zestre, Ca sã refacã toatã lumea veche!

LA VÂNÃTOARE I. DECORUL Sus, pe dealuri, Toamna pune Miriºti galbene-n luminã, Arãturi ca de cãrbune ªi mohoare de ruginã. Rânduri-rânduri, spre câmpie Se perindã nori de plumb Peste larga simetrie De coline cu porumb. 145

CUPRINS

George Topârceanu

Iar când soarele strãbate, Luminând peisajul vast De dreptunghiuri colorate Într-un limpede contrast, Saltã-n valuri jucãuºe ªi foºneºte lung sub soare, Cu mãtasã la pãnuºe, Mãmãliga viitoare...

II. UN IEPURE Scurt, mohorul a foºnit... ªi spre neagra arãturã Într-o clipã s-a ivit Un mãgar-miniaturã! Din cãpiþã sare pleavã, Sar gunoaie dintr-un snop. Puºca scoate fum pe þeavã ªi porneºte ca un dop... A cãzut... ba nu! Din goanã, Mic, elastic ºi urgent, Lâng-o tufã de simzianã A fãcut un compliment. Spre porumb acum s-abate... Un scaiete zãpãcit Îl întreabã: µ Ce e, frate? µ Sunt teribil de grãbit!... 146

CUPRINS


Alungat ca de furtunã, Cu picioare de lãcustã, Se destinde ºi s-adunã Peste-o miriºte îngustã. Ca o minge se prãvale, Se coboarã ºi se suie Prin hârtoapele din vale: Uite-l µ nu e, uite-l µ nu e!... Liniºtea coboarã iarãºi Peste þarinile moarte... µ L-ai scãpat! zice-un tovarãº. µ Mi-a sãrit cam de departe...

III. MASA Din vãzduh abia s-aude Þipãt jalnic de prigorii... Cu ciubote mari ºi ude Stau la masã vânãtorii. Toþi cu puºca lângã geantã, Guralivi ºi orãºeni, Pun o patã discordantã Pe cãpiþa de strujeni. ªi e frig, ºi toþi îngheaþã... ªi din când în când nu stricã, Începând de dimineaþã, Câte-un strop de sãcãricã... 147

CUPRINS

George Topârceanu

µ Într-o toamnã, zice unul, La un capãt de rãzor M-am oprit sã scot tutunul... Când, de jos, de la picior, Fãrã veste vãd cã-mi sare Un ºoldan cât un viþel, ªi stârneºte-n goana mare Alþi vreo ºapte dupã el! Trag cu ploaie în grãmadã, Fãrã sã þintesc deloc... Cine s-aºtepta sã-mi cadã Patru iepuri dintr-un foc?... µ Astea sunt invenþii pure... Mie mi s-a întâmplat, La o goanã-ntr-o pãdure, Un mister adevãrat. Nici nu m-aºezasem bine, Stam cu puºca subsuoarã... Când deodatã lângã mine Se opreºte-o cãprioarã. Stã ºi-ascultã, imobilã... Eu atunci µ mã ºtiþi cum sânt µ M-a cuprins un fel de milã: Am oftat... ºi-am tras în vânt. Când vãzu cã „umplutura“ Trece fãrã s-o atingã, Ea ºi-a-ntins la puºcã gura ªi-a-nceput... aºa s-o lingã... 148


µ I-auzi colo, ce curaj, mã! Asta ºi-a-ntrecut perechea! ... Buruienile din preajmã Trag ºi ele cu urechea. Un mãceº de douã ºchioape Zice-n tainã unui spin: µ Dumneata eºti mai aproape, Ia-l de mânecã puþin!

IV. LA ÎNTOARCERE Vântul curge spre câmpie Transparent ºi uniform. Toate ierburile-nvie, Toate þarinile dorm. Ici ºi colo se ridicã Câte-un nour alb de praf... Strãjuind ºoseaua micã Stâlpii rari de telegraf (Tot mai singuri, ceafã-n ceafã, Suluri vinete de fum Lungi ca gâturi de girafã), Înºiraþi pe lângã drum, Spre oraºul plin de turle Stau privind c-un aer tâmp... ªi deodatã-ncep sã urle Cã-i apucã noaptea-n câmp. 149

CUPRINS

George Topârceanu

CUPRINS

OCTOMBRIE Octombrie-a lãsat pe dealuri Covoare galbene ºi roºii. Trec nouri de argint în valuri ªi cântã-a dragoste cocoºii. Mã uit mereu la barometru ªi mã-nfior când scade-un pic, Cãci soarele e tot mai mic În diametru. Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe dupã zile, Mai nestatornice ºi mai Subtile... Întârziatã fãrã vreme Se plimbã Toamna prin grãdini Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme. ªi cum abia pluteºte-n mers Ca o marchizã, De parcã-ntregul univers Priveºte-n urmã-i cu surprizã, µ Un liliac nedumerit De-alura ei de domniºoarã S-a-ngãlbenit, s-a zãpãcit ªi de emoþie-a-nflorit A doua oarã...

150


NOIEMBRIE Plouã stupid... Cerul îºi scuturã Ca dintr-o ciuturã Frigul lichid. Cârduri de ciori µ Neagrã pecingine, Flori de funingine Zboarã sub nori... Plouã perfid. ªi-n dozã minimã Picurã-n inimã Neant acid. Plouã de sus... Toamna ironicã Îmi scrie-o cronicã Cât un Larousse. (O Halimà, µ Pentru cã nu cere Nici introducere, Nici „va urma“...) Plouã placid: A...e...i...o...u...ã... Dacã continuã, Mã sinucid!

151

CUPRINS

George Topârceanu

CUPRINS

FANTEZIE DE TOAMNÃ Acesta-i un cântec pe care de mult Am vrut sã vi-l cânt dumneavostrã. Natura-l repetã cu aspru tumult. Acesta-i un cântec pe care-l ascult Cu nasul lipit de fereastrã. Ca vechiul ceasornic cu muzicã, port Cântare latentã în mine. Se pune-n miºcare un tainic resort ªi-mi cântã romanþa trecutului mort În freamãte lungi de suspine. Cu crengile ude ºi fãrã veºmânt Salcâmii la poartã se-ndoaie. Pe stradã se plimbã iernaticul vânt ªi fluierã-n tactul aceluiaºi cânt ªi plânge cu lacrimi de ploaie. În casã tac toate. Un singur covor Atacã, pe nas, uvertura. ªi cãrþile toate-l urmeazã în cor, Începe sã cânte întregul decor, µ Ceasornicul bate mãsura. ªi-acuma-i un cântec adânc, ne-ntrerupt: Dulapul cu-o aripã frântã, ªi patul, ºi soba, ºi scaunul rupt, ªi vechile cadre cu flori dedesubt Se uitã la mine ºi cântã.

152


Ca undele mãrii izbite de dig Pereþii-mprejur fredoneazã... ªi numai o muscã surprinsã de frig Pe masã, alãturi de-un rest de covrig, Cu labele-n sus, hiberneazã.

PRIMÃVARÃ Dupã-atâta frig ºi ceaþã Iar s-aratã soarele. De-acum nu ne mai îngheaþã Nasul ºi picioarele! Cu narciºi, cu crini, cu lotuºi, Timpul cald s-apropie. Primãvara asta totuºi Nu-i decât o copie. Sub cerdac, pe lãuruscã, Cum trecurã Babele, A ieºit un pui de muscã Sã-ºi usuce labele. Pãsãrile migratoare Se re-ntorc din tropice. Gâzele depun la soare Ouã microscopice. Toatã lumea din ogradã Cântã fãrã pauzã. Doi cocoºi se iau la sfadã Nu ºtiu din ce cauzã. 153

CUPRINS

George Topârceanu

Un curcan stã sus, pe-o bârnã, Nu vrea sã se bucure. Moþul roºu îi atârnã Moale ca un ciucure. Doar Grivei, bãtrânul, n-are Cu ce roade oasele. Cã de când cu postul mare, Toate-i merg de-a-ndoasele. Pentru câte-a tras, sãrmanul, Cui sã cearã daune?... Drept sub nasul lui, motanul A venit sã miaune. Dar acum l-a prins potaia ªi-a-nceput sã-l scuture... Peste toatã hãrmãlaia Trece-n zbor un fluture. Pe trotuar, alãturi saltã Douã fete vesele... Zãu cã-mi vine sã-mi las baltã Toate interesele!

LA PAªTI Astãzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necãjite ºi mânjite, Zece ouã înroºite. 154

CUPRINS


Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: µ Ce vã este, frãþioare, Ce vã doare? Nu vã ninge, nu vã plouã, Staþi gãtite-n hainã nouã, Parcã, Dumnezeu mã ierte, N-aþi fi ouã... µ Suntem fierte! Zise-un ou rotund ºi fraise Lângã pasca cu orez. ªi schimbându-ºi brusc alura, Toate-au început cu gura: µ Pân’la urmã tot nu scap! µ Ne gãteºte de paradã. µ Ne ciocneºte cap în cap ªi ne zvârle coaja-n stradã... µ Ce ruºine! µ Ce dezastru! µ Preferam sã fiu omlet! µ Eu, de m-ar fi dat la cloºcã, Aº fi scos un pui albastru... µ ªi eu, unul violet... µ Eu, mai bine-ar fi sã tac: Aºa galben sunt, cã-mi vine Sã-mi închipui cã pe mine M-a ouat un cozonac!...

155

George Topârceanu

UN DUEL Eroii mei sunt doi cocoºi De rasã, pintenaþi, frumoºi Ca ofiþerii la paradã. Doi cavaleri aristocraþi. Dintr-o privire ofensaþi Încep duelul fãrã spadã. Au martori puii speriaþi. Teren µ o parte din ogradã, Dar n-au motiv de sfadã, Cãci nu se ºtie-a cui e vina µ Misteru-nvãluie pricina, µ Deci: cãutaþi gãina... Din amândouã pãrþile Se-ncep ostilitãþile. Ei stau o clipã faþã-n faþã Cu ciocurile la pãmânt, Apoi deodatã-ºi iau avânt ªi lupta-ncepe sãltãreaþã: Sar deodatã, Dau cu ciocul. Cad alãturi, Schimbã locul. Bat din aripi, Dau din gheare. Unul cade, Altul sare... Iar s-atacã, Iar se piºcã... Dar deodatã nu mai miºcã... 156

CUPRINS


Faþã-n faþã, multã vreme, Stau aºa, ca douã gheme Neclintite ªi zburlite, Pânã când, pe nesimþite, Unul pãrãseºte sfada, Întorcându-se cu coada... * Atunci ieºi de sub ºopron Un folozof-clapon, Urât ª-atâta de bãtrân încât A dat în mintea puilor... El s-a oprit în faþa lor Cotcodãcind sonor: µ Eu dezaprob acest conflict. E o ruºine, un delict Nedemn de vremi civilizate. Dar aºteptãm un viitor Când, mândri de chemarea lor, Cocoºii nu se vor mai bate... Voi vã certaþi pentr-o gãinã, Dar nu vedeþi? E curtea plinã! Ba treceþi gardul la vecini, Cã ºi p-acolo sunt gãini... De ce vã puneþi gheara-n gât? Sã lase unul cât de cât, Sã dea ºi celãlalt ceva, µ Eu, cât de cât, socot c-o da!

157

George Topârceanu

CUPRINS

BALADA CORBILOR Posomorâþi, cu gheara lungã, Cu pliscuri negre de oþel, Ne-am înfruptat cât sã ne-ajungã Din prânzul marelui Mãcel. Cu patrioþii la paradã, Amestecaþi printre eroi, De-a valma coborâm în stradã, µ Dar nu ne ducem la rãzboi! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorºi spre bolta cruntã Cei logodiþi cu veºnicia Sub ploaia rece ºi mãruntã; Când moartea secerã flãmândã Fãcând mormane de eroi, µ În dosul frontului, la pândã, Noi nu ne ducem la rãzboi! Târziu, cu penele mânjite De sânge negru µ ºi sãtui, În cuiburi calde ºi ferite Ne-mperechem ºi scoatem pui Ce s-or hrãni ca ºi pãrinþii Din hoituri slabe de eroi, µ Cãci, soli voioºi ai suferinþii, Noi nu ne ducem la rãzboi! Alteþã, zvonul creºte iarãºi, Adunã-þi ceata de eroi... Cu moartea suntem buni tovarãºi, Dar nu ne ducem la rãzboi! 158


CUPRINS

SINGUR Cu cea din urmã razã ce tremurã-n amurg, Se-ntunecã palatul bãtrânului Habsburg. E noapte. Vântul toamnei aduce de departe Un freamãt de suspine prin sãlile deºarte, Cãci a pornit monarhul încovoiat ºi chel Oºtiri din ºapte neamuri sã moarã pentru el! Fãclia lumineazã fantastice vitraiuri ªi-n umbra coloratã ca umbra din seraiuri, În liniºtea capelei pe-o treaptã-ngenuncheat, Cu fruntea-n mâini se roagã bãtrânul împãrat: µ Stãpâne, codrii urlã ºi râurile gem, Din fiece colibã se-nalþã un blestem ªi-n inima mea scrumã pãrerile de rãu! Stãpâne, slobozeºte de-acum pe robul tãu... Dar vântul geme-n noapte: „E prea târziu, bãtrâne! Pe þãrmurile noastre de-a pururi va rãmâne! Pe þarinile noastre de-a pururi va rãmâne Sinistrã, ca o pânzã de doliu, umbra ta. O, dacã El te iartã, noi nu te vom ierta!...“ Tresare împãratul. Miºcând încet din buze, Încearcã sã-ºi adune gândirile confuze... Dar douã diamante strãlucitoare curg Încet-încet pe nasul bãtrânului Habsburg, ªi-n liniºtea solemnã, cum picã pe parchet, Par douã lacrimi grele ºi mari µ de spermanþet.

159

George Topârceanu

ÎN JURUL UNUI DIVORÞ Miºu St. Popescu vrea sã divorþeze. Lung prilej de vorbe ºi de ipoteze! Unii spun cã Miºu singur e de vinã, Cã la ei în casã n-a fost zi seninã. Cã nu poate nimeni sã-i mai intre-n voie ªi-a avut norocul de-a gãsit pe Zoe, Care-i rabdã toate de când l-a luat. Cã desigur alta nu l-ar fi rãbdat Nici mãcar o lunã, însã biata fatã Este bunãtatea personificatã! Cã-nainte Zoe pânã nu-l luase A respins partide mult mai serioase: Jorj Athanasiu, cînd era flãcãu... Goldman de la Credit... Guþã Popândãu, Angrosist de vinuri, µ o partidã rarã ªi cu care Miºu nici nu se comparã µ Toþi cu situaþii ºi destul de „bine“, Refuzaþi de dânsa, ca sã ia... pe cine! Cã sãraca Zoe când l-a cunoscut Era fãrã slujbã ºi dator vândut. Cã de-atunci încoace ea zadarnic sperã, Cã el n-are-n casã nici o manierã, Nu respectã seara orele de masã, Rareori cu leafa nimereºte-acasã, Frecventeazã cele mai de jos localuri ªi se þine noaptea numai de scandaluri... Dar mai e un lucru mai fenomenal: Miºu St. Popescu este imoral! Parcã ea nu ºtie cã, de-acum un an, Dumnealui se þine cu madam Vârlan? 160

CUPRINS


O caricaturã... un chibrit... o aia Cu piciorul mare ºi c-un pãr cât claia, O mahalagioaicã... Afectatã... rea, µ De se mirã lumea: ce-a gãsit la ea? Alþii spun cã totuºi nu-i de vinã el, Cã din contra, Miºu e un soþ model, Însã ea, Popeasca, este o ingratã. C-ar fi stat ºi-acuma tot nemãritatã, Dacã din pãcate nu s-ar fi gãsit Un neghiob ca Miºu, un îmbrobodit... C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui Unde se dusese la un vãr de-al lui Care-avea la dânºii casã cu chirie. Cã vorbeau adesea la bucãtãrie, Mai cu seamã ziua când trecea la masã. Cã duduca Zoe scutura prin casã ªi µ nu zice nimeni cã era bigotã µ Însã franþuzeºte nu ºtia o iotã! Cã gãsind odatã niºte cãrþi franceze, A rugat pe Miºu „s-o iniþieze“... (Promitea fetiþa!) Tot aºa mereu, Azi o sãrutare, mâine... mai ºtiu eu? Ba cu franþuzeasca, ba cu scuturatul, Pânã când la urmã a-ncurcat bãiatul!... Toate astea însã la un loc denotã C-a luat-o goalã, fãrã nici o dotã. Trei perechi de case? ªtie Dumnezeu... Trei perechi de mofturi! µ N-o spun numai eu. Întrebaþi pe Lambru, pe madam Palade (O persoanã-n vârstã, foarte cumsecade) ªi pe toatã lumea care-o cunoºtea, 161

George Topârceanu

C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea... El putea desigur altfel sã se-nsoare, µ Dar în loc sã-i fie recunoscãtoare, Sã-l respecte-n casã ºi sã-l menajeze, Dumneaei, din contra, þine sã dicteze! Miºu nu e liber nici mãcar un pas, Toatã lumea vede cã l-a dus de nas. Dar în schimb, fireºte, ea, de la-nceput Fãrã nici o jenã a fãcut ce-a vrut, Seara, când o cauþi, pleacã la cucoane. Ziua se ocupã numai cu romane, Iar bucãtãreasa (c-au schimbat femeia) Are tot pe mânã, pânã când ºi cheia De la magazie ºi de la dulap, µ Care va sã zicã ºi-a fãcut de cap. Alþii spun cã Zoe, la madam Lipan, A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, µ Flutur de saloane, mare puºlama. Cã-ntre ei desigur exista ceva, Fi’ndcã ea-ntr-o clipã de sinceritate A scãpat o vorbã la madam Stamate: „Ah, ma chere, ce nobil ºi distins bãiet!...“ Iar madam Stamate n-a þinut secret, ªi-i destul sã afle câteva persoane... Tot atunci, se vede, una din cocoane I-a fãcut pesemne lui o anonimã Unde iscãlise doar atât: „Cu stimã...“ ªi-i scria acolo µ spun din auzite µ Cã „madam Popescu prea se compromite...“ Dar el n-a citit-o, nefiind francatã. ªi-a trecut ºi asta. 162


În sfârºit, odatã Trebuind sã plece Miºu la Vaslui Pentru niºte case, µ un amic de-al lui, Unul de la Bancã, l-a pornit cu sila Sã ia trenul numai pânã la Chitila ªi sã stea acolo tocmai timpul strict, Ca sã-i poatã prinde în flagrant delict... Cã venind Popescu ºi vãzând luminã, A intrat în curte tocmai prin grãdinã ªi bãtând la uºa care dã-n salon, Cineva din casã i-a stigat: „Pardon!“ Zoe sta de vorbã, nici nu s-aºtepta (Cã era devreme... zece ºi ceva) ªi crezând cã-i mâþa sau vrun alt ecou, Când vãzu cã-i Miºu, a rãmas tablou, El pãru deodatã foarte încântat. µ Mã iertaþi µ le zise µ cã v-am deranjat!... Puse-apoi paltonul peste geamantan ªi venind cu-ncetul cãtre Damian Care sta sã plece, zise: µ Bunã seara. (Damian atuncea s-a fãcut ca ceara.) Nu mai staþi de vorbã? Poate cã þi-e somn... Te grãbeºti prea tare, mult stimate domn! ªi zicând acestea cu o voce calmã, Vru sã-l ia de guler ºi sã-i dea o palmã. µ Domnule Popescu... nene! stai un pic... Pe parola noastrã cã n-a fost nimic!... Damian, sãracul, nu ºtia ce zice, µ Dar gãsind la urmã un moment propice, Când vãzu cã treaba tot mai rãu se-ncurcã, A fugit... 163

George Topârceanu

CUPRINS

Iar soþii se certarã furcã. Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din „dragã“, Socotind cã astfel va putea s-o dreagã, Dar la urma urmei, ca sã-l deie gata, A-nceput sã facã, ea, pe supãrata. Cã odinioarã l-a iubit un pic, Dar nu-l cunoscuse chiar aºa mojic... ªi-ntorcând o clipã capul îndãrãt, I-a strigat din uºã: µ Te-ai prostit di tãt!... * Toate astea însã n-au nici un temei, Cã nu ºtie nimeni ce-a fost între ei. Vineri toatã lumea a putut sã-i vadã Amândoi alãturi, braþ la braþ, pe stradã... Ei, ºi ºtiþi, asearã, dupã ce-a stat ploaia, Ce-a aflat Tãnþica de la Procopoaia Când s-a dus sã-i cearã un model de ºorþ?... Cã madam Popescu nu mai dã divorþ.

DEDICAÞIE Lira spânzuratã-n cui Cam de mult am pãrãsit-o, De urâtul tãu, iubito, ªi de dragul nimãnui. Degetele-mi amorþite De-abia lunecã pe strune. Toate coardele sunt bune, Doar a’ inimii-s plesnite. 164


Pentru tine, adorato, Vreau sã-mi cânt de azi încolo Bucuriile-n tremolo ªi tristeþea-n pizzicato. ªi de s-o-ntâmpla ca tonul Ori mãsura sã nu-þi placã, Vom întoarce patefonul ªi vom pune altã placã.

GELOZIE Dacã nu ne-am fi-ntâlnit (Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecare Tot aºa l-ai fi iubit. Dacã nu-þi ieºeam în drum, Ai fi dat cu bucurie Altuia strãin, nu mie, Mângâierile de-acum. Ai avea ºi vreun copil Care, poate (idiotul!), Ar fi sãmãnat în totul Cu-acel tatã imbecil. Dar aºa... ce lucru mare Cã-ntr-o zi ne-am întâlnit ªi cã-s foarte fericit, µ Absolut din întâmplare! 165

CUPRINS

George Topârceanu

POPULARÃ Ah, rãzboiul blestemat Câte vãduve-a lãsat În durere µ ºi câþi prunci Au rãmas orfani de-atunci! Dar când stai sã te gândeºti, Toate cele pãmânteºti Sunt ca umbra norilor, Ca mireasma florilor. Nu-i mirare cã, de-atunci, Au crescut sãrmanii prunci ªi vãd încã soarele Toate vãduvioarele... Doar pe morþii din rãzboi Putreziþi în vânt ºi-n ploi N-are cine-i întreba Dacã-s fericiþi ori ba.

TOAMNA ÎN PARC Cad grãbite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre. Prin lumina estompatã De mãtasa unui nor, Visãtoare trece-o fatã C-un plutonier-major. 166

CUPRINS


Rumen de timiditate El se uitã-n jos posac. Ea striveºte foi uscate Sub pantofii mici de lac. ªi-ntr-o finã discordanþã Cu priveliºtea sonorã, Merg aºa, cam la distanþã, El major ºi ea minorã...

BALADA UNEI STELE MICI Þii minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arãtat pe cer o stea Din Carul mare? Cu faþa-n sus spre Dumnezeu, Lãsându-þi capul sã se culce Pe braþul meu, Te legãnam, povarã dulce. Deasupra noastrã, un castan Cu frunze pudic rãsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate, Tinzând o ramurã-n zadar Ca sã ne apere de stele, Fusese martor ocular La toate cele. 167

CUPRINS

George Topârceanu

ªi nu mi-ai spus atunci nimic, Dar când mi-am coborât privirea, Un deget mic Mi-a arãtat Nemãrginirea. Un strop de-argint a lunecat, ªi, cu paloarea-i sideralã, Pe cerul negru a-nsemnat Un fir subþire de betealã... Þii minte ce fior strãin Trecu atunci, din constelaþii, Prin bluza ta de crepe-de-Chine Cu aplicaþii? Ce veºti din cerul depãrtat A nins pe fruntea ta zenitul? Ce gânduri tainice-ai schimbat Cu Infinitul?... Sclipind departe, prin frunziº, O stea smeritã ºi albastrã Sta singuraticã, pieziº Deasupra noastrã. ªi ca un spin, Cu raza-i rece ºi subþire, Mi-a strecurat un gând strãin În visul meu de fericire. Zicea: µ Sub cerul vast ºi mut V-a aruncat aceeaºi soartã Pe-un strop de lut Ce-n învârtirea lui vã poartã. 168


Sãrman atom sentimental! Nu ºtii tu oare Cã viaþa voastrã-i colosal De trecãtoare? Zicea: µ Mã mir cã te-ai gândit Sã-mi cânþi o odã. De când poeþii s-au prostit, Amorul nu mai e la modã. Oricum, voi sunteþi prea mãrunþi ªi eu, prea mare... N-ar fi mai bine sã renunþi ªi sã vã duceþi la culcare? Cã nu existã pe pãmânt Mai venerabilã manie Decât µ sub stele jurãmânt Pe veºnicie. ªi nu existã-n univers Mai mare crimã Decât µ la coada unui vers µ Sã pui o rimã...

ÎN IAªI Douã, post-meridiane... Sunã lung ºi monoton Ornicul cu trei cadrane De la Sfântul Spiridon. 169

CUPRINS

George Topârceanu

Toamna prin vãzduh adie Ca un zbor de libelulã. În lumina strãvezie Merge-agale o patrulã. Pe trotuarul plin de soare Saltã-n mers grãbit perechi De studente zâmbitoare Cu frizete la urechi, ªi spre Universitate Trec, ducând pe serviete Claritãþi întunecate ªi sclipiri de baionete.

EXPUNERE DE MOTIVE Pentru ce n-am concurat niciodatã la premiile Academiei.

Întâi, fiindcã mi-a fost lene... Al doilea, nu-s modernist Sentimental ca Demostene ªi nici ca Blaga µ futurist... Al treilea, mi-e imposibil: Eu dezaprob ºi versul ºchiop ªi orice premiu divizibil... Al patrulea µ sunt mizantrop. Al cincilea, din fudulie... Al ºaselea, fiindcã n-am 170

CUPRINS


Încredere-n Academie ªi nici la cine s-o reclam... Al ºaptelea, µ mi-a fost ruºine... Al optulea, n-aveam nici eu Pãrere bunã despre mine... Al nouãlea, îmi vine greu Sã mã prezint cu opu-n mânã Pe la iluºtrii mei confraþi Din Academia Românã, Sã zic: „E bun µ mi-l premiaþi?...“ Al zecelea, nu pot admite Sã fiu învins la handicap µ ªi când m-ar scoate din sãrite Le-aº da, pardon, cu opu-n cap! Al unsprezecelea, µ valuta Reduce-o parte din talent. Când mia face azi cât suta, Ori dai un spor echivalent, Ori tragi oblonul la fereastrã... ªi-al doisprezecelea µ nu pot, Fiindcã printre dumneavoastrã E unul cârn ºi idiot...

171

George Topârceanu

COCOSTÂRCUL ALBASTRU Cu prilejul intrãrii dlui Mihail Sadoveanu la Academie.

Rãsunã cobza ºi vioara, Fac gospodinele pomeni... Ce chef La noi în Viiºoara, Ce praznic mare-n Rãdãºeni! Chiar Hanul-Boului învie! Iar jos, la Crâºma lui moº Precu, E-atâta zvon ºi veselie De parcã azi se lasã secu! La vodã Tomºa vin rãzeºii Sã afle astãzi crezãmânt. ªoimaru bea cu megieºii Izbind cãciulile-n pãmânt Pe când Dudia Margareta, Rãmasã singurã-n ietac Sã-ºi facã-n grabã toaleta, S-a-mpuns la deget cu un ac... Vuiesc pe Bistriþa nahlapii ªi cântã volbura la Toance. Plutaºii dârzi, în sforul apei, Înfig prãjina, ca o lance. Spre-o lume care-a „fost odatã“ Duc vestea undele-n rãspãr... Stã Zâna Lacului miratã, C-un nufãr galben prins în pãr... 172

CUPRINS


CUPRINS

Pe grindul unui lac sihastru, Din depãrtãri ºi din trecut Un mândru Cocostârc albastru Misterios a apãrut... El vine cu miºcãri atente, Înainteazã fãrã glas, Fãcând uºoare complimente Din cap, la fiecare pas. ªi-n urmã zice cãtre Zânã, Oprindu-se într-un picior: µCând falnic m-am lãsat din zbor Pe Academia Românã, Eram de mult nemuritor...

POETUL Frumos ca un erou de melodramã, El se expune-n poze studiate: Profil... trois-quarts1... din faþã... de la spate. ªi tuturor surâde ca o damã. ªtiu pânã ºi vardiºtii cum îl cheamã, A devenit o personalitate. Cotidiana lui celebritate Ca un balon se umflã din reclamã.

1

Trei sferturi (fr.).

173

George Topârceanu

ªi scrie... scrie... ºi nimic nu ºterge, Având mereu impresia cã „merge“ ªi cã-ntr-o zi va cuceri Parnasul. Zadarnic, totdeauna, la intrare Cu politeþe i se taie nasul, Cã-i creºte iar, din ce în ce mai mare!

SCRISOARE Rãspuns dlui Al. O. Teodoreanu

...Ba mata eºti tip ridicol! Eu n-am scris nici un articol Întru apãrarea Muzii, Despre cel care Pare Cã-mi faci treizeci de aluzii... Criticul pe care-aici Îl ataci în versuri mici Nu-i, desigur, mãscãrici, Colibri sau licurici... Însã nici Bou sau vacã, precum zici. E profesor (onorabil), Autor (interminabil), Om politic (execrabil), Critic (foarte vulnerabil, Dar pasabil), Preºedinte (incurabil). 174

CUPRINS


Când îºi laudã ciracii, Îi comparã cu toþi dracii. Fãrã spirit diplomatic, Cu-ale lui precepte Drepte, Are cioc, dar e simpatic. * Cel pe care-n adevãr L-am luat cândva-n rãspãr E un tip mai fistichiu. Când îl iei în pripã, Þipã... Lasã-mã sã þi-l descriu. Are-o mutrã anodinã De frizer cu mandolinã, O privire clandestinã, Nas de parafinã Finã, ªi la gurã vaselinã. Braþ rotund ºi crupã plinã, Organism de gelatinã, Cu structurã androginã, µ Iar la-nfãþiºare Pare O statuie de slãninã. ªi mai are... Ce mai are? Când se duce la culcare E de genul feminin, Dar când scrie prozã Rozã, Iscãleºte masculin. 175

George Topârceanu

În al Criticii domeniu Orice Eu se crede geniu, Dacã-i secondat de proºti... Alte semnalmente? Niente! Trebuie sã-l recunoºti. * Deci scriind el prin reviste Cronici impresioniste Cu dantele împrejur, Într-o zi ºi-a zis cã Riscã Sã rãmâie prea obscur. Cum avuse þara pace, El ieºi din carapace, ªi cu pagini din rãzboi, Dup-acel masacru Sacru, S-a vârât printre eroi. ªtiu, pe astfel de specimeni Astãzi nu-i condamnã nimeni, Au ajuns la apogeu. Ei, dar ãsta sã mã-nfrunte?... Pun’te Un moment în locul meu! Cã mã ºtie fiecare, Sunt sfios ca fata mare ªi blajin de obicei, µ 176


Însã când mã apãr Scapãr Ca din cremene scântei! În cuptor îmi vâr colacii Când s-aratã vârcolacii. Spada-mi gata de atac, Luminoasã ca o dârã, Vârã Spaima-n orice vârcolac! * Ce folos avui de-acolo?... Cu sãgeata lui Apollo În zadar l-am sãgetat, Cãci o epidermã Fermã Este greu de perforat... Nimeni pace nu-þi dã dacã Ai nevoie de dãdacã. Dragul meu, de-aceea zic Cã scriind sudalme Calme Nu poþi câºtiga nimic. Ci, mai bine, µ Muzei cale Sã-i deschizi cu muzicale Rime, ca de obicei, µ Iar pe pãr sã-i scuturi Fluturi De imagini ºi idei. 177

George Topârceanu

RIPOSTÃ Unui gazetar care cerea sã fiu spânzurat

Vrei sã mã spânzuri, vasãzicã?... Când te-am citit, în adevãr, Îþi dau cuvântul cã de fricã Mi s-a zbârlit un fir de pãr! Cum? Þi-a venit aºa, deodatã, Netam-nesam? Pãreai un om cu judecatã µ La asta nu mã aºteptam. Te-ai supãrat ºi-þi pare rãu Cã-s încã viu? Pãcat cã eºti de la Tazlãu, Pãcat cã trebuie sã-þi scriu! Dar asta-i datoria mea: Sã dau cu zacherlinã-n proºti. Talent avem µ o recunoºti. Atunci, pãzea! Pãzea, sã nu dai de ruºine, Sã nu te strâng într-un sonet. Sã nu te spânzur eu pe tine De-un epitet! Pãzea, cã muza mi-i fecundã ªi când te-oi prinde nu te scap: Cu ºapte rime pe secundã Îþi dau la cap! 178

CUPRINS


Pãzea, sã nu te-aºtern pe-o filã ªi-n roca unui vers masiv Sã te-ncrustez definitiv Ca pe-o fosilã! Pãzea, sã nu-þi înfig în coastã O epigramã ca un cui. Sã-þi sparg în cap o odã proastã, Sã faci cucui! Sã nu-þi arunc în ochi o stanþã Cu versuri mici, Sã nu te ard de la distanþã C-un hexametru ca un bici! ªi-apoi, în hazul galeriei, C-un vers subþire ca un ac, Pe frontispiciul Veºniciei Sã te fixez ca pe-un gândac!

BENE MERENTI Cu prilejul decorãrii dlui Ibrãileanu

Credeam cã-i numai o poveste. Când colo este Adevãrat! Aflai asearã trista veste... Eu am pe cap proiecte grele Cu care lupt, Dar vestea asta m-a-ntrerupt Din ocupaþiile mele. 179

CUPRINS

George Topârceanu

ªi la moment Mi-am zis: „Sã-i fac vreo douã stanþe, Sã-i telegrafiez urgent Condoleanþe...“ Citesc ºi recitesc misiva, Nedumerit mã uit la plic ªi nu-mi explic: Ai publicat ceva-n Arhiva1 ? ... Te-i fi aflat cândva-n eclipsã ªi-ai scris un studiu analitic? Sau poate Spiritului critic I-or fi gãsit vreo lipsã? Cum aº putea descoperi Maºinãria? Sã ºtii cã N. N. Zaharia2 A iscãlit ceva: G. I. Sau altã panã anonimã Te-a lãudat cumva la Motru3? Pãcat cã n-am aici o rimã În otru! 1

Arhiva, publicaþiile istoricã ºi filologicã. A apãrut la Iaºi în 1892µ1940. Cu vremea a devenit o revistã arhivisticã, lipsitã de interes literar, ºi se pare cã asupra acestei caracteristici se îndreaptã ironia lui Topârceanu. 2 N. N. Zaharia, publicist burghez, autorul unor studii mediocre despre Eminescu ºi Vlahuþã. 3 Se referã la profesorul C. Rãdulescu-Motru, care se afla în anii 1913µ1914 la conducerea Noii reviste române. Aceastã publicaþie, caracterizatã prin tendinþa ei oficial burghezã în anii amintiþi, polemiza cu Viaþa româneascã. De aici ironiile lui Topârceanu.

180


(Vezi, eu... cu toate cã n-am dat Lucrãri mai vaste, Am scris destule versuri proaste ªi totuºi nu m-au decorat.) Dar trebuie sã lãmurim Acest mister... Nu ai cumva vrun omonim, Funcþionar la minister? Sã ºtii c-aici e-ncurcãtura! Eu îþi spuneam Cã toþi aceºtia se cam Ocupã cu literatura... Ai vreo protecþie de fustã? O, aº putea Sã-þi fac aluzie... dar nu stã În firea mea. ...Degeaba caut înainte Cã nicidecum Nu-mi vine-n minte... M-am întrebat ºi azi pe drum, Mã-ntreb ºi-acum, când stau alene Cu braþele sub cãpãtâi: De ce te-au decorat cu „Bene Merenti“ clasa I? Da, ºtiu cã te-a-njurat la Noua Revistã tipul clandestin... 181

George Topârceanu

Dar cel puþin Sã þi-o fi dat de clasa a II-a! Ce? Ai ucis pe cineva? O, dimpotrivã, Nu ai alurã ofensivã... Ce-or fi avut cu dumneata? Cã ziua-þi obloneºti odaia, Nici nu te-auzi, nici nu te vezi, ªi-n toate nopþile veghezi Ca cucuvaia. Încât ne speriem acum Când îþi zãrim pe stradã mutra, De parcã ne-ntâlnim în drum Cu Brahmaputra1 ! Ci mulþumeºte-te încalte C-un singur hap. Cãci omului îi vin ºi alte Nenorociri mai mari pe cap. Ce-ai zice dacã, bunãoarã, Într-o privinþã, Te vor distinge-a doua oarã Cu „Bãrbãþie ºi credinþã“?...

1 Poetul face o regretabilã confuzie între zeul indian Brahma ºi fluviul Brahmaputra.

POEZII NEINCLUSE ÎN ULTIMELE EDIÞII

George Topârceanu

CUPRINS

Din vol. BALADE VESELE ªI TRISTE, ed. a II-a ºi a III-a

ÎN TREN E larmã ºi trenul stã gata sã plece. Vagonul se umple de oameni strãini. Mi-e inima strânsã... E ºapte ºi zece. Mã-ntorc la fereastrã ºi stau ca pe spini. Dã-i, neamþule, drumul, cã n-avem rãbdare! E gata... Un ºuier, un repede zvon, µ ªi simt cã se miºcã cu noi... Salutare! Trec umbre grãbite pe lângã vagon. E clipa când glasul durerilor tace. Duc mâna la frunte ºi ochii mi-i strâng, µ În suflet deodatã un gol mi se face... Dã-i, neamþule, drumul, cã-mi vine sã plâng! Acum, pe de laturi, încep sã rãmânã Semnale, macazuri, vagoane ºi fum; Trec umbre de oameni cu steaguri în mânã, µ ªi trenul, nãvalnic, s-aºterne la drum. Adio! Adio, romanitcã urbe! Adio, zadarnic ºi dulce trecut! Din goanã, când trenul se-ndoaie la curbe, Scot capul afarã ºi lung te salut... Oraºul rãmâne sclipind în luminã, Biserici ºi case deodatã apun, 184


În faþã le cade o verde cortinã, µ ªi trenul aleargã, aleargã nebun. Se schimbã decorul priveliºtii sure: Un ºes, peste care trec umbre de nori... Un drum singuratic... un colþ de pãdure Cu vârfuri uscate ºi cuiburi de ciori... În arie largã se-nvârte pãmântul ªi curge-n rotire întregul teren. Pe netede câmpuri ne ducem ca vântul. Cantoanele albe se uitã la tren...

PREFAÞÃ Am plâns ºi eu în versuri pesimiste Amorul meu dintâi, ca orice om, ªi poate cã aº fi sporit c-un tom Biblioteca sufletelor triste. Dar azi vã dau o veselã agapã De inedite ºi rãzleþe pagini. Durerea mea, topitã în imagini, Dispare ca un fulg de nea în apã. Se schimbã-n glume lacrimile clare. Simbolice baloane-de-sãpun Plutesc deasupra vântului nebun Stârnit de reci curente literare. ªi-n existenþa lor cea efemerã, Cu strãvezii pereþi, de-abia închid 185

CUPRINS

George Topârceanu

CUPRINS

O parte micã din eternul vid, ªi totuºi cer un loc în atmosferã. O, indulgentã Criticã postumã, Sã nu le-nþepi cu vârful unui ac, Cã rând pe rând baloanele de spumã În lacrimi grele iarãºi se prefac.

BROASCA ÞESTOASÃ Nu-i vezi nici cap, nici coadã, nici picioare. Un bolovan... Dar dac-o laºi în pace, Ea scoate botul de sub carapace ªi-ncet-încet se pune în miºcare... În câte milioane de tipare, Cu haine transparente sau opace, A trebuit Viaþa sã se-mbrace În drumu-i de prefaceri milenare! Cãci dibuind o formã mai perfectã, De la amibã pânã la insectã S-a rãtãcit în mii de ipoteze. ªi ce drum lung ºi evoluþii grele, Pân-a ajuns Natura sã creeze Gingaºa formã a iubitei mele!

186


CUPRINS

DESPÃRÞIRE Trec pâlcuri de rãchitã ºi stâlpii fug întruna, Pe cer în clarul zilei ne urmãreºte luna, µ ªi trenul deopotrivã la-ntrecere cu ea Aleargã peste câmpuri... Adio, draga mea! Adio Gândul doarme ºu sufletu-mi vegheazã... Uimit mã uit cum joacã pe mâna mea o razã... Vecinul mã priveºte cu ochii plini de somn, O muscã întârzie pe fruntea unui domn... Iubito, simt în urmã-mi cum zãrile se mutã, µ Cum se destramã-n aer chemarea mea pierdutã, µ ªi lacrimile tale pe suflet mi s-abat Ca stropii mari de ploaie pe-un lan de grâu uscat... În marea de luminã surâde-ntreg pãmântul. Un om aleargã-n urmã de parcã-l duce vântul. Din galbena rotire de lanuri, se desfac Cicoarele albastre ºi florile de mac... O, de-aº putea viaþa sã mi-o prefac în floare, Acum þi-aº arunca-o din goanã, la picioare!... ªi dacã pentru tine aº vrea sã uit cã sufãr, S-arunc în vânt afarã scrisorile din cufãr, µ Mã sfâºie ca spinii pãrerile de rãu ªi-n inimã-mi rãsunã, adânc, suspinul tãu... Iar dacã-ncerc trecutul, cu ºiru-i de morminte, Sã mi-l rechem zadarnic, µ aducerile-aminte Mi se topesc în suflet ca stelele-n fântânã, Ca fulgii de zãpadã pe care-i prinzi în mânã... 187

George Topârceanu

CUPRINS

Mã-ntorc ºi mã cutremur... Nemesis, tainã crudã, Ia-þi înapoi nãframa de calde lacrimi udã. Tu, care, ne-mblânzitã din umbrã,. fãrã glas, M-ai urmãrit pe drumul durerii pas cu pas, µ Tu care-ntuneci steaua ce-n ochii mei scânteie ªi-mi spulberi ale nopþii albastre curcubee, µ Întoarce-þi fruntea rece ºi lasã-mã de-acum, Strãin pe mine însumi, sã merg pe-acelaºi drum Pe care-a mers de veacuri nefericita turmã... ªi voi primi c-un zâmbet popasul cel din urmã.

AMINTIRE Am stat o clipã-n loc s-ascult: Ce freamãt lung s-aude?... Doar vântul apa scutura Din ramurile ude. ªi paºii mei foºneau uºor Pe frunzele cãrãrii, Mergeam în noapte tremurând De chinul aºteptãrii. La stânga codru-ntunecat, Grãdina-n mâna dreaptã ªi-n fund o casã între plopi... Iubita-n prag m-aºteaptã. Aºa, þin minte ca acum, Când ne chemam în ºoapte 188


Prelung, departe a þipat O pasãre în noapte. Mi se pãrea când ascultam Copacii mari din faþã Cã duºmani rãi ºi nevãzuþi Vor sã mi-o ia din braþã, ªi-atunci bolnav o sãrutam Pe ochii mari, pe tâmple, ªi-n tainã parcã aºteptam Un rãu sã mi se-ntâmple... În zori de zi ne-am despãrþit. Cântau în sat cocoºii Iar norii de la rãsãrit Pluteau în flãcãri roºii. ª-acum sunt singur... ºi-i târziu... Iubita mi-e departe. Mã arde-n suflet dorul viu, ªi zilele mi-s moarte.

189

George Topârceanu

CUPRINS

Din vol. PARODII ORIGINALE, ed. I ºi a II-a ODÃ SOBEI MELE Cum ar face-o un student sãrac

Pãstrând intactã adormita spuzã, În colþul tãu, stai rece ºi ursuzã. O, inutilã mobilã, pesemne Te-ai supãrat cã nu-þi mai cumpãr lemne? Tu nu-þi dai seama cã, deºi regret, Nu te-am putut prevede în buget, µ Dar hai sã facem amândoi bilanþul, Sã vezi ºi tu cât valoreazã sfanþul: Sunt 40 la birt 30 chiria Sunt 7 ºi 80 spãlãtoria 5 franci e vinul (fãrã amãnunte) 3 gazul, 4 cheltueili mãrunte Sunt 10 franci ºi 20, tutunu 1 franc, pomanã Fac 101 Plus 6 franci pe lunã ºvarþ cu lapte 107 (una sutã ºapte) Scãzând acum din leafa de... student, Rãmâne o bãncuþã µ excedent... ªi, vezi, de tine nu mã mir de loc C-ai stat o iarnã-ntreagã fãrã foc, Dar m-aº mira de mine sã trãiesc O sãptãmânã, fãrã sã iubesc. 190


CUPRINS

Deci, pân’ sã cumpãr lemne cu cãruþa, Eu totdeauna cheltuiesc bãncuþa µ ªi-abia atunci constat c-ar fi posibil Sã faci cãldurã, µ fãrã combustibil!

ARMONII VESPERALE În vespreala simfonie troneazã liniºtea regalã1 ªi parcul rozelor senzaþii cu-ndoliate crizanteme Sonor deºteaptã cascadarea de note vagi în catedralã Orizontând2 în ritmul mistic albumul stinselor poeme... ªi-n aiurarea muribundã convoi de ore funerare Pãtau linþoliul de mistere cloroformate în sudrinã, Pe când banalele foburguri filtrau tãcuta orchestrare A cimitirului spasmodic iluminat de luna plinã. O, socluri diafanisate de nostalgii ºi de torente, Cântãri funebre de silabe crispate în amurgul trist! Ce rugi bizare palpitarã în la bemol, când transparente Se desenau în atmosferã pe cerul dur de ametist? Alcovuri magice, safire puncteazã pacea violetã. Cu gesturi pale ºi acute spre negre sfere siderale, În calmul pur al simfoniei apare-o neagrã siluetã. ªi liniºtea regalã cade cu emanaþii vesperale...3 1 Contradic\ie numai aparent[. }n fond lini=tea c`nt[, precum muzica tace (n. a.). 2 Verb nou, forma\ie proprie. Se sim\ea nevoie (n. a.). 3 A se observa impresia de infinit palpabil a acestui vers magistral (n. a.).

191

George Topârceanu

CUPRINS

ENIGMA CÃRÞILOR ÎNCHISE µ Poliritmie µ

Imaculate pagini scrise de mâini pe care umila vreme A pus eternele-i embleme! O, gânduri stinse-n cãrþi închise O, reci abise deschise peste paradise O, vise scrise! Sunt cãrþi îndoliate din care misticii fiori Uºori Înghirlandeazã mutele dezastre Cu orizonturi pale ºi albastre, Neantul brelocat în strãluciri de astre Profund inoculeazã statuile nocturne cu gesturi oglindite În lacuri de mistere ªi de tãcere.1 Sunt cãrþi îndoliate Cu nostalgii bronzate, Sunt cãrþi în care psalmodii cu vagi ecouri Prelung deºteaptã-n aer spasmul din regalele cavouri... Când ritmul melancolic al mutelor balade Renaºte, vibreazã, contemplã ºi cade ªi cade-n cascade De palide vise. O, strania enigmã a cãrþilor închise!...

1

Precum se poate observa, ritmul a variat deja puþin (n. a.).

192


CUPRINS

POETUL M. SÃULESCU*: În seara asta luna trecea peste grãdinã... De ce trecea ea oare aºa peste grãdinã... ªtiu eu? Poate cã duce cevaºilea cu ea... Sau poate cã atuncea când am vãzut-o eu De-aicea, cum trecea, Ea sta pe loc... ºi norii fugeau mereu-mereu, Într-una pe sub dânsa, goniþi de vânt aºa. Dar poate ca sã fie ºi altcumva... ªtiu eu?

FÃRÃ ADRESÃ µ Unui domn care-mi cerea adresa în 1914 µ

Îmi ceri adresa, domnul meu? Sunt trist din cale-afarã... Cum sã þi-o dau, când însumi eu O caut de-astã varã! Sã nu mã-ntrebi cum s-a fãcut, µ Cine-ar putea sã spuie? Adresa mea a dispãrut. M-am pomenit cã nu e! A rãtãcit de azi pe mâini Pribeagã prin Moldova, Iar peste douã sãptãmâni Am prins-o-n Vârciorova. * M. Sãulescu (1888µ1916), poet care s-a afirmat sub auspiciile simbolismului; a murit pe front în timpul primului rãzboi modial.

193

George Topârceanu

ªi cum am dat ochi amândoi Mi-a spus, acolo-n garã, Cã dacã nu era rãzboi Ar fi ieºit din þarã... Înduioºat i-am amintit Atunci, cu vorbã bunã, Ce trai frumos ºi liniºtit Am dus noi împreunã. I-am explicat apoi c-aº vrea Menaj indivizibil, µ I-am spus cã nu pot fãrã ea, Cã-mi este imposibil! Dar ea s-a dus ºi m-a lãsat Din nou, în toamna sumbrã, Sã rãtãcesc neconsolat Ca „omul fãrã umbrã“. * De-atunci, urmând adresa mea Necontenit fugarã, Cu geamantanul dupã ea Alerg din garã-n garã. Am întrebat pe la amici, Cu jumãtate-gurã: µ N-a fost adresa mea pe-aici?... µ E-n vilegiaturã! Chiar adineauri a plecat. Venise de la munte... Purta un plic decolorat ªi-o marcã strâmbã-n frunte... 194


ªi-am mai zãrit-o, dacã vrei, Acum vreo zece zile, µ Urâtã, vai de capul ei, ªi plinã de ºtampile! Ce-o fi pãþit adresa ta? Pe unde-i sãrãcuþa, µ Sã ºtii c-a prins-o cineva ª-a dus-o la Mãrcuþa... * O, doamne, cum m-am sãturat De-atâtea ipoteze!... Decât sã stau aºa-ncurcat, Voi pune s-o sculpteze În caractere de granit Pe-o piatrã funerarã, Sã dorm încalte liniºtit Cã n-o sã mai disparã...

STROFE DE IARNÃ Doamne, tu te þii de glume? Nu ne vezi mizeria? Pentru ce-ai lãsat pe lume Geruri ca-n Siberia? * Nu mai este mãmãligã, Vremile-s teribile. Astãzi toatã lumea strigã: N-avem combustibile! 195

CUPRINS

George Topârceanu

* Nu e chip de dimineaþã Sã mai baþi trotuarele Cã-ntr-o clipã îþi îngheaþã Nasul ºi picioarele! * Astã-noapte mi se pare Gazda mea, Emilia, S-a-ncãlzit la lumânare Cu toatã familia! * Casele sunt dezolate: Sobele ºi vetrele Stau cu gurile cãscate... Ger, de crapã pietrele! * Plitele de fier îngheaþã Fãrã foc, deoarece Nu gãseºti cãrbune-n piaþã Sã chiorãºti un ºoarece! * Doamna ªvartz alaltãsarã Cât p-aci sã leºine: O pisicã vrând sã sarã Între douã streºine, Cum furase o bucatã Nu ºtiu din ce cratiþã, A încremenit deodatã Ca o caracatiþã! 196


DIN

PERIODICE

197

CUPRINS

FURTUNA Nimeni n-a rãmas în stradã. Norii negri vin grãmadã. Zboarã frunzele uscate În vãzduh împrãºtiate ªi salcâmii stau sã cadã: Bate vântul, bate... A ieºit de la rãscruce O femeie care duce Un copil de mânã... Sunã Porþi izbite de furtunã ªi femeia face cruce: Fulgerã ºi tunã. Dar a norilor nãframã Se sfâºie... Biata mamã, Cu puterile scãzute, Vrea copilul sã-ºi ajute ªi cu glas pierdut îl cheamã: µ Hai cu mama, iute! L-a luat acum în braþe. Ploaia o izbeºte-n faþã. Bolta parcã-i spartã-n douã... Cu mânuþele-amândouã El de gâtul ei s-agaþã: µ Plouã, mamã, plouã! 198


LACUL În grãmezi greoaie, norii Dintr-o parte strãbãturã ªi de chipul lor pãtrunsã, Faþa lacului e surã. Lângã apã, singuratic, Plopul trist, fãrã veºmânt, Jeluindu-ºi frunza moartã Se îndoaie dupã vânt. Pleacã unde dupã unde ªi miºcarea lor domoalã Colo-n trestie pãtrunde, Legãnând o luntre goalã... Mult aº vrea în feeria Unei nopþi de mai, senine, Sã plutesc pe apa-þi clarã, Cu iubita lângã mine, ªi a undelor poveste Nesfârºitã, s-o ascult... Dar aºa, cum eºti acuma, Lacule, îmi placi mai mult!

VIN’, IUBITO Prin dumbravã se strecoarã Vânt de varã, ªi cocorii, ºir pribeag, În adânc senin plutesc. 199

CUPRINS

George Topârceanu

Cântã cucu în huceag: Cucule, câþi ani trãiesc? Îmbrãcatu-s-au în floare De ninsoare, Pomii toþi de prin livezi. Râul lunecã pe prund Aºa limpede cã-i vezi Pietricelele din fund. Jos, în umbrã de rãchite, Tãinuite Viorele s-au ivit, ªi-n pãr negru la femei Cât de albi au înflorit Parfumaþii ghiocei! Vin’, iubito! O poveste Tristã este Viaþa noastrã când s-a stins, Dar e rai când o trãim. Vino! Domnul dinadins Ne-a fãcut sã ne iubim: A pus vara în dumbravã ªi-a zis: „Na-vã Crângul plin de cântãtori, ªi copacii înverziþi, ªi poienile cu flori Vi le dau sã vã iubiþi!“

200


CUPRINS

TERÞINE ªi acum þin minte ºoaptele-i pierdute În vuietul sãlbatic de furtunã: „De ce nu eºti cuminte? Du-te, du-te!“ E vânt, e noapte. Fulgerã ºi tunã, ªi-o ploaie µ acum a început sã cadã În picuri mari cât boaba de alunã. Cuprinsu-i plin ca de sclipiri de spadã, Eu plec încet, ca-n vis, ºi nu-mi dau seamã. Un glas... dar cine-ar fi putut sã creadã? Pãrea cã-n urmã-mi rugãtor mã cheamã.

O NOAPTE Pe cerul plin de stele nori negri se aºtern Întunecând deodatã al nopþii far etern. O umbrã fioroasã învãluie pãmântul ªi-n pacea nopþii negre, vuind s-aude vântul. Mai fi-vor pentru mine vrodatã nopþi cu lunã? Furtunã e afarã ºi-n pieptul meu µ furtunã. Sclipesc fulegere repezi pe ceru-ntunecat, Cum gânduri repezi, noaptea, din suflet mi-o strãbat. ªi tunetul s-aude gemând în depãrtare Cum geme-ntr-al meu suflet eterna desperare. Bãtut de vânturi, codrul pustiu ºi jalnic sunã. Furtunã e afarã ºi-n pieptul meu µ furtunã. 201

George Topârceanu

CÃRTURÃREASA µ Uite, ai un dar în casã, Vorbe bune, cu temei De la dama cea de verde, Dar sã te fereºti sã-l iei. Pentru cã nu minte cartea, Ea ghiceºte orice gând, Vezi, cu dama cea de tobã, Ceartã, lacrimi pe curând. Dragoste pe drum de searã Cu un crai de ghindã, ºi Gând la gând cu bucurie, Chiar o veste vei primi... Serioasã, visãtoare, Cu ochi negri ºi cuminþi, A rãmas privind, copila, Gura babei, fãrã dinþi... µ Cum e crai de ghindã, babo? µ Nalt ºi oacheº, fata mea. µ ªi cu ochii mari ºi umezi, ªi cam palid, nu-i aºa? Seara, când sã se dezbrace, Singuricã în iatac, Pe obrajii ei s-aprinde Floarea rumenã de mac. 202

CUPRINS


CUPRINS

ªi privindu-se-n oglindã Îºi sãrutã braþul drept: „Crai de ghindã, crai de gindã, Vin’ la mine, cã te-aºtept!“

PÃCATUL I

Trist vâjâie vântul ºi crengile-ndoaie, În negurã cântã al codrilor glas ªi calul strãbate, prin pânze de ploaie, Drum fãrã luminã ºi fãrã popas... Un fulger deasupra tresare o clipã, Se vãd nouri vineþi pe cerul cernit, ªi pasãrea nopþii sãlbaticã þipã De spaimã, cu glasul prelung, ascuþit. ªi þipãtul jalnic rãsunã departe, Ecou-l repetã cu sute de guri. µ Adânc rãspândeºte o spaimã de moarte Plutind peste-ntinderi de negre pãduri... Noaptea-i oarbã, vântul bate, Ploaia picã-n picuri reci, Fulgerele depãrtate Dau luminã pe poteci. La apus, din vreme-n vreme, Tunetul departe geme, µ Du-te, du-te, nu te teme! 203

George Topârceanu

Noaptea-i neagrã, µ las’sã fie, Cã-þi aratã drumul greu Doi ochi negri µ ºi te-mbie Sã te duci spre ei, mereu. Pentru ochii de cãrbune, Iadu-n cale de s-ar pune, Spaima lui nu te-o rãpune. ªi de ploaie nu te plânge, Braþe albe când te-or strânge, Simþi în vine foc, nu sânge! II

Vuind prelung se-ntinde a clopotelor jale În pacea nopþii negre. La vechea mãnãstire, Chiliile µ bãtrâne zidiri medievale µ În sunetul de clopot tresar din amorþire. Din liniºtea chiliei, prin ferestruici boltite, Strãbate-n întuneric o palidã luminã, Tãiatã-n dungi de groase zãbrele ruginite, ªi liliacul nopþii, cu aripa lui finã, O spintecã în zborul cotit, µ apoi dispare Þipând în întuneric. Rãsar de prin chilii Cãlugãriþe µ negre fantome solitare µ Cu haine lungi, cernite, purtând în mâini fãclii. Biserica înaltã începe sã rãsune, Curg note tânguioase în liniºtea adâncã, ªi lin plutind în noapte cântãri de rugãciune Se-ntorc ºi se repetã, lovite-n zid de stâncã. 204


III . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . µ Epifànio, când toaca te deºteaptã la utrenii ªi când maicile vin toate sã se roage la altar, Pentru ce stai în iatacul încãrcat de mirodenii, Urmãrind, prin întuneric, voluptoasele vedenii Care rând pe rând dispar? În tãcerea din odaie, ale gândurilor ºoapte Îþi rãsunã-ncet în suflet, ca un cântec adormit, Din trecutul tãu crâmpeie de icoane ºi de fapte Ca prin vis le desfãºoarã a uitãrii neagrã noapte, Parcã altul le-a trãit... A ascuns în tine Domnul un tezaur de virtute, Dar þi-a dat ochi plini de visuri, negri, mari, cu gene lungi, Þi-a sãdit în sânge sâmbur de dorinþi necunoscute, O, credinþa ta e mare, dar cu-atâtea nopþi pierdute, Maicã, unde vrei s-ajungi? Trupul tãu plin de viaþã n-a ºtiut ce e iubirea, Gura ta nesãrutatã numai sfinþi a sãrutat, Tu eºti moartã pentru lume, µ dar aºa þi-a fost menirea, Lasã gândurile triste, µ maicã, maicã, ia psaltirea ªi fã-þi cruce de pãcat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Arde candela pe masã, cu o palidã luminã, ªi bolnavele ei raze întunericu-l pãtrund. 205

George Topârceanu

Neclintitã ca de piatrã, Epifània se-nchinã La icoanele-nnegrite, care stau în umbra finã, Pe peretele din fund... µ Vezi-mi inima-ntristatã, Maicã preacuratã, ªi de sus mi-o lumineazã Cu cereascã razã! Cã un demon, plin de urã, Liniºtea mi-o furã, Demon rãu, trimis de Domnul, Sã-mi alunge somnul. Dã-mi credinþã neclintitã, Pavãzã-n ispitã, ªi când dorul mã frãmântã, Dã-mi puteri de sfântã! Cã-mi închin durerea þie Pentru vecinicie, ªi viaþa mea þi-o-nchin Pe pãmânt. Amin. Liniºtea neþãrmuritã iarãºi sufletul i-apasã, Ce pustiu ºi ce tãcere! Din bogatul ei pervaz, Maica pururea Fecioarã o priveºte blând miloasã, Cum stã albã, nemiºcatã, cu un cot lipit de masã ªi cu palma sub obraz. Pe aceleaºi cãi natura, oarbã-n veci, pe toþi ne mânã, Fãrã voie, tuturora ne dã mãrul lui Adam. 206


În zadar încearcã omul cu neputincioasã mânã Sã-i supuie mersul tainic; ea ni-e mamã ºi stãpânã... µ Maicã, cine bate-n geam? . . . . . . . . . . . . . . . . . . IV

Prin trupul ei strãbate un lung fior de gheaþã: E el µ ºi-ar vrea sã creadã, ca alte dãþi, cã nu e... Un val aprins de sânge îi nãvãleºte-n faþã Întunecându-i mintea. Ea sare ºi-i descuie. Iar el s-aratã-n uºã ca-ntr-un pervaz de scânduri, ªi-un cleºte de foc parcã i-a strâns inima ei. Din noaptea minþii sale, din vãlmãºag de gânduri, Un glas adânc îi strigã: „E încã timp de vrei!“ Dar buzele lor arse de flacãra dorinþii S-apropie în tremur ºi lung se împreunã. Uitându-ºi mãnãstirea, ºi cerul, ºi toþi sfinþii, Ea l-a cuprins în braþe cu-o patimã nebunã. V

Noapte-adâncã ºi furtunã, Tunetul deasupra tunã Tot mai tare: o ghiulea Care zguduie natura, Aruncatã-n cer de-a dura Peste-a norilor podea. Ca sclipirile de spadã Fulgerele-ncep sã cadã Luminând de zeci de ori, 207

George Topârceanu

Jos: puternica armatã De pãdure, zbuciumatã, Sus: grãmezile de nori... Iar pe drum, un cal ca vântul Bate-n goana lui pãmântul. Printre arborii uimiþi. Zboarã orb, ducând pe spate Douã-umbre-mbrãþiºate, Doi amanþi nelegiuiþi... VI

Zori de ziuã. Norii fug în goanã mare, Un ocean de gheaþã rece ºi senin Pare ceru-n urmã. Vântul bate tare, Când din ramuri ude, tremurând apare Discul lunii plin. Aurora clarã ºi trandafirie Rãsãritu-n flãcãri l-a aprins acum, Pe când, pãrãsite, reci pentru vecie, Douã trupuri albe zac într-o pustie Margine de drum. ªi cântând se luptã rãzvrãtit-armatã, Luptãtori de veacuri arborii giganþi, Numai luna rece µ palid chip de fatã µ Dintr-un vârf de paltin se uitã miratã La cei doi amanþi...

208


CUPRINS

SCRISOARE Tu, icoana primãverii, Scumpã floare de-albãstriþã! Þi-am trimis pe vântul serii O guriþã. Fatã blândã, visãtoare, Mâine, când rãsare luna, Sã-mi trimiþi din depãrtare ªi tu una!

IUBITEI ÎNTRISTATE Aº vrea un cer albastru, ºi pace, ºi luminã, Ca-n basme sã-mi rãsarã în faþã o grãdinã, Cu largi cãrãri umbrite, ºi flori de liliac, ªi sãlcii plângãtoare pe-o margine de lac... Iar tu sã-mi fii acolo, izvor de fericire! Cu ochii mari ºi limpezi, cu mijlocul subþire, Crãiasa mea iubitã µ regina florilor µ Sã-þi dau o veºnicie de nesfârºit amor! Sã nu te vãd iar tristã, µ ci dornicã de viaþã, Cu zâmbetul pe buze ºi rumenã la faþã, Sã uiþi c-ai mers odatã pe-al vieþii aspru drum, µ Sã nu te mai ajungã durerile de-acum....

209

George Topârceanu

NEBUNUL Am îndrãgit, fãrã nãdejde, Pe zâna moartã µ Fericirea. Sã nu vã bateþi joc de mine, Sunt om µ ca voi µ în toatã firea... ªi-o vãd, în fiecare noapte, Mireasa tânãrã cum vine; Ca o vedenie uºoarã Încet s-apropie de mine. Din creºtet, vãlul alb, subþire De-a pururi faþa i-o ascunde. Prin strãvezimea lui, se vede Zãpada formelor rotunde. În pãrul lung ºi negru poartã Uscate flori de lãmâiþã... µ Fiinþã-aievea ori pãrere, Eu te iubesc de mult, zeiþã! Dar ochii tãi, ascunºi vederii Nu vor, cu dulcea lor otravã, Sã-mi vindece durerea-nfiptã Adânc, în inima bolnavã. O, vino, vino mai aproape, Aruncã vãlul de pe faþã! Sã simt fiorul sãrutãrii, Sã te cuprind odatã-n braþe!...

210

CUPRINS


µ De la-nceput þi-am fost ursitã, Dar o putere ne desparte ªi ne-a menit sã fim, iubite, În veci aproape ºi departe. Pierdut eºti pentru totdeauna, De-mi ceri sã-þi dau o sãrutare, Cã, dacã mã cuprinzi în braþe, Ca fumul, trupul meu dispare. E vai de cel ce-n viaþa asta, În suflet, taina mea o poartã. Când toþi vor crede cã sunt vie, El singur ºtie cã sunt moartã!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Plutind, porneºte pe alee, S-ascunde-n umbrã de palate ªi stã, o clipã, lângã banca Unei perechi înamorate... În cimitir acuma intrã, O vãd cum trece înainte: O arãtare luminoasã Pãºind încet peste morminte. ªi-n colþ m-aºteaptã lâng-o groapã: E amãgirea cea din urmã... Cu braþele întinse dornic, Alerg... Puterea mi se curmã...

211

George Topârceanu

CUPRINS

SOMNUL Când numai luna singurã din noapte Vegheazã din întinderea albastrã, ªi când o razã albã, visãtoare, S-a strecurat sfioasã prin fereastrã ªi-a adormit pe pernã, lângã tine, µ Atunci din cer, cu aripi nevãzute, Copilul morþii µ somnul µ tainic vine, Pe ochii-nchiºi, uºor sã te sãrute... Tu, dragul meu, dacã te simþi prea singur ªi n-ai pe nime-n camera sãracã Decât un nou duºman ºi oaspe: foamea... Închide ochii! Foamea o sã-þi treacã, ªi fãrã veste somnul îþi aduce O masã cu împãrãteºti bucate, µ Belºugul unei lumi mai fericite, Cu soare cald ºi parcuri, ºi palate... ªi nu te miri, aºa firesc îþi pare, Când vin din trista lor singurãtate Icoane scumpe de odinioarã, Fiinþe dragi, de mult înmormântate. . . . . . . . . . . . . . . . . O, înger blând, alinãtor durerii! De pe cernita sufletului-zare, Ridicã-mi vãlu-n fiecare noapte Sã vãd splendoarea lumii viitoare!... Mi-aduc aminte...-n serile de iarnã, La gura sobei, µ fãrã sã-mi dau seama, 212


CUPRINS

Mã cuprindeai în braþe moi de visuri, Când îmi spunea poveºti frumoase mama... ªi-acuma simt singurãtatea rece ªi tot pustiul nopþilor târzii. Te chem sã-mi vindeci sufletul, o clipã, µ Dar în zadar te chem, µ cã nu mai vii! O, vino iar... ºi sã-mi aduci cu tine Iubitul chip de care sunt departe! Atâta am, în lumea asta mare, ªi rãutatea lumii ne desparte... Sãrutã-mi ochii! µ Dintre ea ºi mine, Pieri-va ca prin farmec depãrtarea: Zâmbind frumoasã îmi întinde gura ªi-n vis e-atât de dulce sãrutarea...

IUBITA Pe un pat de nouri vineþi, adoarme luna plinã ªi lacul doarme-n umbrã. În adieri uºoare, când plopii rari suspinã, Tresar ºi-ascult... Natura, din nevãzute strune, Înalþã cãtre ceruri o lungã rugãciune, ªi porþile tãriei din neguri se desfac De vezi cum, între maluri cu sãlcii plângãtoare, A stelelor popoare Se oglindesc în lac. ... ªi douã bolþi cu lunã acum stau faþã-n faþã... Din umbra de pe maluri iubita-ncet rãsare, ªi parcã nici n-atinge pãmântul pe cãrare, S-apropie de mine... acum îmi cade-n braþe... 213

George Topârceanu

CUPRINS

ªi uit de lumea-ntreagã, sorbind curatu-i suflet În calda, nesfârºita, sublima sãrutare!... Iar luna se deºteaptã, din nori ridicã fruntea ªi lung spre noi priveºte, µ dar norii o cuprind În braþe moi de ceaþã, ºi ea, copila nopþii, Adoarme iar, zâmbind... Atunci o umbrã dulce se lasã peste fire... Un cântec, o poveste duioasã-ncepe vântul, De-o zânã cu ochi limpezi ºi mijlocul subþire... Tu, lunã albã, spune-mi, de când priveºti pãmântul, Ai mai vãzut vrodatã atâta fericire?

CÂNTEC Aº vrea sã mã-nveþe pictura Un Rembrandt maestru, µ sã-þi fac Din carmin ºi purpurã gura Aºa cum þi-a dat-o natura, Aprinsã ca floarea de mac. ªi taina privirilor tale, Cu zâmbetul cald ºi senin, ªi gâtul ºi braþele goale Plãpânde ca niºte petale De flori delicate de crin. ªi-aº vrea sã mai am, laolaltã, Talentul de sculptor, copilo. ªi-atunci sã-mi rãsari de sub daltã Din marmurã, µ albã, înaltã, Frumoasã ca Venus din Milo! 214


Pe frunte sã-þi pun o coroanã De nuntã, din flori de lãmâi, µ ªi astfel în apriga goanã, A anilor, blândã icoanã, De-a pururi a mea sã-mi rãmâi!

DIN PRAG Ca steaua serii, Mã sting în noapte, ªi noaptea creºte În jurul meu, Când tot trecutul În suflet moare, Coboarã-n urmã-i Pustiul greu... Icoanã scumpã Din alte vremuri, Îmi pari acuma Un vis pierdut... Vin’ mai aproape, Dã-mi mâna albã ªi ochii negri Sã þi-i sãrut! Aripa morþii Aruncã umbre Pe nenorocul Celor învinºi. 215

CUPRINS

George Topârceanu

Strãin de toate, Simt cum se lasã Genele grele Pe ochii stinºi...

CÃTRE CHIPUL DIN OGLINDÃ Cum stai în ramã ºi te uiþi Atât de trist la mine, Mã-ntreabã ochii tãi miraþi: µ „Mã mai cunoºti, strãine?“ µ „Urâtule, nu te cunosc! Prea palid eºti la faþã ªi prea bolnavi ard ochii tãi, µ Privirea lor mã-ngheaþã... Cã te ºtiam copil nebun, Crescut în vânt ºi soare, µ Obrazul rumen, ochii vii ªi gura zâmbitoare. Natura toatã se-nchina, Ascultãtoare þie: Aveai palat un crâng întreg ªi-o luncã-mpãrãþie! De-acolo, într-o zi, te-au dus Între strãini, departe, Sã uzi cu lacrimi de copil O urâcioasã carte. 216

CUPRINS


CUPRINS

Dar anii lungi, ducând cu ei Pustiu-nvãþãturii, N-au stins vãpaia ochilor, Nici zâmbetele gurii. ªtiai sã cânþi ºi sã iubeºti, Pornit pe râs ºi glume... Dar tot avântul tãu pieri Când ai intrat în lume. Aºa pesemne-ai fost ursit Sã suferi prea devreme. ªi gura ta, nici chiar acum, Nu ºtie sã blesteme! . . . . . . . . . . . . . . . . Uºor pãstreazã urmele De paºi adânci nisipul. Ci sufletul meu nu-i aºa Cum mi-l aratã chipul: Veninul suferinþelor În piept sã mi se strângã, µ Eu vreau sã râd!... Dar ochii tãi Au început sã plângã.“

CHEMARE În zadar te ispiteºte visul vieþii nestatornic! Nu vezi tu cã-n înþelesul strânsului de mânã dornic, Tremurã belºugul unei dulci comori nerisipite De dorinþi, pe care ochii nu le lasã tãinuite? 217

George Topârceanu

Din pustiul pãcii tale, tresãrind fãrã sã vrei, Ai rãmas aºa, uimitã, cu privirea-n ochii mei, Dar un gând strãin, deodatã, þi-a înmãrmurit avântul µ ªi sfielnicele buze n-au putut ºopti cuvântul... Unde þi-ai lãsat podoaba sufletului de fecioarã, Ca sã tremuri înaintea gândului ce te-nfioarã? Nu vezi tu cã fãrã veste umbra serii te-a cuprins, Când pe cerul tãu vãpaia dimineþii nu s-a stins µ ªi comoara ta de visuri vânturile-au risipit-o?... O, -þi cunosc povestea toatã, parcã însumi am trãit-o. El þi-a fost ursit pe viaþã, µ dar e-atâta de strãin ªi de inima ta caldã, ºi de sufletul senin! Cum sã-i treacã lui prin minte Sã-þi cuprindã trupul tânãr ºi cu vorba sã te-alinte? ªi aºa, nedumeritã, stai pe gânduri ziua-ntreagã, Nici nu-þi mai aduci aminte de þi-a zis vrodatã: dragã!... Ci ridicã-te ºi-ascultã, în a firii dimineaþã, Glasul cântecului tânãr cum te cheamã la viaþã, Tremurând te-aºteapt-un suflet sã te-alinte ºi sã-þi spunã Cã nu-i moartã pentru tine taina nopþilor cu lunã! Vin’ din umbra unde floarea tinereþii tale moare, Inima sã þi-o-ncãlzeascã focul razelor de soare, Dã-mi-i mie ochii dornici de iubiri necunoscute, ªi te-oi sãruta cum nimeni n-a ºtiut sã te sãrute! Cã de n-am podoabe scumpe, fericit sã te slãvesc, Eu am numai o avere: ºtiu sã cânt ºi sã iubesc!

218


NOAPTE ÎN PLOAIE (Fragment dintr-un poem)

...Mai sus, la poalele pãdurii, Se-mbinã umbrele-n coroanã ªi ca-n poveste se deschide În faþa noastrã o poainã: Mesteceni albi, cu ramuri goale, Pe margini codrul adormit ªi-n raza lunii, risipite, Cãpiþe mici de fân cosit... Aici nu-i nimeni sã ne vadã În pacea nopþii-ncremenite, O, farmec negrãit de dulce Al sãrutãrilor oprite!... Dar un fior prin noapte trece. ªoptesc copacii îngroziþi. Un tainic murmur, µ ca o apã, µ Coboarã-n codrii adormiþi. Vin freamãte nelãmurite, Prevestitoare de furtunã, ªi nouri vineþi, colo-n zare, Deasupra munþilor s-adunã... Acum pe bolta rãzvrãtitã Aleargã cum îi poartã vântul. În valuri negre luna moare ªi umbra-ntunecã pãmântul. 219

CUPRINS

George Topârceanu

O, doamne! Ploaia-n noaptea asta Ne stricã fãrã milã rostul. Dar colo jos, într-o cãpiþã De fân, gãsi-vom adãpostul... Stãm bine-aºa, sub bolta moale, Cu frunþile alãturate Ca doi copii cuminþi. µ Ne-mbatã Mirosul florilor uscate. De peste deal abia s-aude Un ropot repede-n pãduri, E ploaia... Pân’ la noi deodatã Ajung rãzleþe picãturi, ªi tot mai dese cad. Un fulger Tãria norilor despicã Vuinid departe-n munþi. Iubita S-a strâns la pieptul meu cu fricã. Simþeam atunci viaþa caldã Cum tremurã ca o vãpaie De foc nestins, în trupul tânãr, Sub haina umedã de ploaie... Cum norii-ntunecau seninul Nemãrginirilor albastre, O noapte dulce-nvãluise Lumina gândurilor noastre. Dar n-a fost patimã nebunã Cu gânduri risipite-n ºoapte, µ A fost un vis frumos... ªi ploaia Curgea cu ropot lung, în noapte. 220


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La rãsãrit încet s-aprinde Vãpaie rece de rubin Când printre norii rupþi s-aratã Ferestre mari de cer senin.

ICOANEI Împins mereu cãtre pãcate Un suflet trist mi-au dat pãrinþii µ Bolnav de dorul clipei moarte ªi ars de flacãra dorinþei. Dar tu mi-ai luminat de-a pururi Al nopþilor convoi tãcut, Icoanã scumpã, µ ºi cu tine Mi-ai dus norocul în trecut. La tine-ºi cautã, sfioase, Un adãpost în clipe grele, Speranþele mângâietoare ªi toate visurile mele... Uºoare zboarã cãtre tine, Cum zboarã fluturii uºori Spre floarea tãinuitã-n umbrã, Spre cea mai dulce dintre flori... Tu, cea dintâi, mi-ai dat putere Sã sfarm zãgazurile minþii Când mi-ai sãdit în piept ispita, Fiorul tainic al dorinþei. 221

CUPRINS

CUPRINS

George Topârceanu

ªi coborând în ochii-mi tulburi Adânc, privirea ta de sfântã, Mi-ai dat belºug de viaþã nouã ªi iubitoare mi-ai zis: cântã!... Acum sunt singur. Eºti departe, Nepreþuita mea comoarã... Dar vii în ceasul mut al serii Când liniºtea din cer coboarã, ªi vãd cum genele plecate În tremur necurmat le miºti, Întunecând surâsul gurii Cu noaptea ochilor tãi triºti. Zadarnic pizma altor inimi Ne-a despãrþit atâta vreme, Cã ochii nu mai vor sã plângã ªi gura uitã sã blesteme: Simt umbrele ce mã-nconjoarã Cã nu m-apasã atât de greu Când luminezi, icoana scumpã, Altarul sufletului meu...

1908 Domnului A. Vlahuþã

Bine-ai venit, an nou! µ Cu voie bunã, Încrezãtori þi-ngenunchem-nainte: Ne-aduci comoarã de speranþe sfinte, Ori prevestiri grozave de furtunã?... 222


De pretutindeni se ridicã ºoapte ªi plâns înãbuºit spre cel ce, þie, Înduioºat acum, þi-a dat solie Sã luminezi odatã trista noapte! Cã sunt aici dureri nemângâiate, Blesteme dureroase, µ sunt copii Flãmânzi ºi goi, ºi casele pustii, µ Sunt cruci de lemn, la margine de sate... ªi morþii lor aºteaptã de la tine, An milostiv, în toate sã fii darnic µ ªi sã le spui cã n-au jertfit zadarnic Atâta sânge, gloanþele haine. C-au încetat sãlbaticele goane, µ Iar dacã sunt colibele cernite, Copii orfani ºi mame vãduvite Nu vor mai plânge, sara, la icoane... * Un glas pornit din inimã curatã, Un tânãr glas te-ntâmpinã acum: Din largul þãrii spulberã odatã Mirosul greu de sânge ºi de fum. An nou, an sfânt, µ adu belºug în þarã! Dar sã nu lege-n þernã sângeratã Un rod spurcat, sãmânþa cea bogatã... µ An sfânt, adu-ni altã primãvarã! Sã-nfrâni, cu grija zilelor de mâine, Nelegiuitul râs al lãcomiei µ 223

George Topârceanu

ªi din prinosul roadelor câmpiei Sã se hrãneascã cei ce ne dau pâine. De fructe multe, pomii încãrcaþi ªi spicul greu de boabe sã se rupã! O, an frumos, µ cu bogãþii astupã Prãpastia deschisã între fraþi!... Împacã vrajba sufletelor noastre! Nici plânsu-amar, nici blestemele gurii, Nici pumnii strânºi de vechiul foc al urii Sã n-ameninþe cerurile-albastre... Te-om preamãri în laude, cu toþii, O, an al pãcii binefãcãtoare! ªi-þi vor aduce-n veacuri viitoare Prinosul lor de cinste, strãnepoþii!

ÎN TAINA NOPÞII Pe cãrare, lângã codru, Numai pasul meu s-aude... Ploaia picurã din frunze ªi din ramurile ude. Norii-ntunecaþi îmbracã Cerul nopþii fãrã stele, µ Luminoºi mi-aratã calea Numai ochii dragii mele! Du-mã, dorule, cu tine, Toatã jalea sã mi-o-ngropi µ 224

CUPRINS


CUPRINS

Pân’ la casa tãinuitã, Casa albã dintre plopi. . . . . . . . . . . . . . . . . Dulce clipã a-ntâlnirii, Mintea-ntreagã mi-o rãpeºti!... ...Dar nu-i nime-n prispã-afarã, Nici luminã la fereºti! . . . . . . . . . . . . . . .

ÎNSERAREA (Fragment dintr-un poem)

Dupã culmi de piatrã surã când îºi pleacã-ncet mãrirea, Soarele sãrutã codrii unde doarme mânãstirea. Între brazi feriþi de vânturi, lângã zid de stâncã drept, A durat-o-n vremuri grele domn viteaz ºi înþelept. Sus, la turla care-apasã boltã grea de cãrãmidã, Pe o lespede umbritã în privazul de firidã, Slova veche, ocrotitã de al vremii sfânt Visternic, Spune leatul ºi domnia voievodului cucernic. Umbra lui vegheazã parcã din bãtrânele chilii Prin despicãtura neagrã a ferestrelor pustii... Dar acum încremenitã poarta schitului rãmâne, Când coboarã seara, nimeni n-o mai miºcã din þâþâne. Vremea-i macinã cu-ncetul putregaiul sub zãbrele, Pe veriga ruginitã nu mai cad lacãte grele, µ Ci prielnic duhul pãcii stãpâneºte-aici de veacuri... 225

George Topârceanu

CUPRINS

Iar pe stâlpi cu zugrãvealã, din înaltele cerdacuri, Ca un semn de biruinþã râde veselã-n culori Minunata strãlucire a belºugului de flori. ªi-n amurgul serii calde munþii Coziei s-aratã Cum îºi zugrãvesc pe ceruri muchea neagrã ºi crestatã, µ Tot mai roºii scad în zare luminoasele vãpãi, Vãlul nopþii se coboarã tot mai negru peste vãi...

ÎMPÃCARE Tovarãº scump de clipe grele Am vrut sã-mi fii pe drumul greu: Þi-am dat nãdejdea vieþii mele, Un cer senin cu mândre stele µ ªi floarea sufletului meu. Dar floarea, când ai vrut s-o scuturi, S-a veºtejit în mâna ta. Acu-n zadar îmi ceri sãruturi, Aleargã iar: vei prinde fluturi ªi alþi obraji vei sãruta!... Nu-þi mai cerºesc, ca-n altã vreme, Îngenuncheat surâsul tãu. O, nu, µ cu tainice blesteme, Din calea ta n-or sã te cheme Nici lacrimi, nici pãreri de rãu. A mea a fost cea mai frumoasã Din partea minunatei pâini; 226


CUPRINS

De restul ei nimic nu-mi pasã: Adunã restul de pe masã ªi-aruncã-l, draga mea, la câni!... Pe tine, cea de altãdatã, Luminã stinsã pentru veci, Aºa cum visul meu te-aratã, Eu te iubesc... Dar niciodatã Pe tine, umbrã care pleci! De-aceea, împãcat cu mine, În urma ta, strãin mã vezi. Nu-þi zic decât: te du cu bine! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ªi zâmbitor mã uit la tine, Cum tot mai mult te depãrtezi.

VECINA Mã cerþi mereu, dar nu sunt eu de vinã, Ci numai ochii, µ ochii tãi, vecinã, µ Cã þi-am fãcut potecã prin grãdinã... Adeseori tu laºi la geamuri storul, ªi uºa ta e-nchisã cu zãvorul, Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul! ªi tot mai des mã poartã necuratul Spre zâmbetul din ochii tãi, cu sfatul Pe care-l þin ispita ºi pãcatul. 227

George Topârceanu

De dorul tãu, de dragul suferinþei, Când amãgit mi-oi pierde rostul minþii, µ Tu vrei sã-mi las ºi fraþii, ºi pãrinþii? Sã leg acum ce nu se mai dezleagã, Sã ispãºesc viaþa mea întreagã Pãcatul greu cã mi-eºti atât de dragã? Decât sã fug cu tine-n largã lume, Ori singur eu, sã nu-þi mai ºtiu de nume, µ Mai bine-mpacã-mi dragostea cu glume. Zâmbind sã-mi vindeci inima rãnitã, Pãstreazã calda ochilor ispitã, Dar nu mai þine uºa zãvorâtã! Cã tu þi-nconjuri viaþa cu zãvoare ªi clipele de-acum le laºi sã zboare, Când duclea tinereþe-i trecãtoare... De ce nu vrei sã laºi în prag veºmântul De datini grele ce-mi ucid avântul, Cã nu ne-ar ºti nici vântul, nici pãmântul! Când umbra nopþii cade peste vale, Tu sã m-aºtepþi în pragul casei tale, C-un vãl uºor pe umerele goale. Sã vin, când luna nopþilor mãiestre, Frumoasã ca o fatã fãrã zestre, µ Se uitã lung ºi tainic prin ferestre...

228


CUPRINS

CLIPE DE ZBUCIUM Iubita mea, te simt aºa departe... Mi-ai pus pe frumte mâinile subþiri, µ Dar, ca un zid puternic, ne desparte O pânzã de cernite amintiri. Fiinþa mea întreagã când te cere, Tu stai visând, nici ochii nu þi-i miºti, µ ªi câte taine pline de durere Se pierd în noaptea ochilor tãi triºti! Eu chem osânda care mã omoarã, µ Sãlbatic vântul patimii sã batã, µ Eu cer icoana ta de-odinioarã, Pe care n-am vãzut-o niciodatã. O, cum aº vrea durerea sã mi-o-nºele! Atâtea nopþi pustii am adorat-o, I-am dat ºi jertfa tinereþii mele Zâmbind... Tu numai inima mi-ai dat-o. Mi-ai dat-o! Floare gingaºã de munte Ce stã deasupra unui larg abis... (ªi chiar acum, când mã sãruþi pe frunte, Tu mã sãruþi cum se sãrutã-n vis!) Cãci sufletul, ca tristele ruine, Pãstreazã-n el lumina altor vremuri, µ ªi când o razã-ajunge pân’ la mine Atunci te simt, iubita mea, cum tremuri:

229

George Topârceanu

CUPRINS

Ea lumineazã-n tine, fãrã veste, Prãpastia trecutului întreg... ªi-atunci duioasa inimii poveste Eu o ascult, µ dar n-o mai înþeleg. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De-aceea-n sara asta mi-e totuna, Sporeºte-mi iar durerea sau alin-o, Te-ntreb, µ pierdutã pentru totdeauna: µ De unde vii ºi cine eºti, strãino?...

PRUNCUL Un vãl de ceaþã albã ºi subþire, Ca un linþoliu strãveziu de mort, Înconjura biserica bãtrânã. ªi-n dimineaþa zilei de aprile Simþeai plutind în aer, pretundindeni, Fiori, adânci fiori de fericire, µ Prinosul larg al firii, când pãmântul În mii de forme dãruie luminii Belºugul lui puternic de viaþã... Pluteau spre cer miresme-ngemãnate Cãci liliacul tânãr înflorise ªi crengi plecate ascundeau în umbrã Mãnunchiuri de sfioase viorele. ªi-n dimineaþa zilei de aprile Vedeai cum stã încremenitã gloatã De muncitori ºi de femei tãcute 230


Pe treptele amvonului pustiu. Iar colo, jos, pe-o lespede de piatrã, În faþa lor sta pruncul pãrãsit. Un pumn de þãrnã, o scânteie ruptã Din flacãra eternã a vieþii... ªi trupul cald topise bruma nopþii Ce se-nchega în picãturi curate Ca niºte lacrimi reci de muceniþã Sclipind pe faþa lespezilor aspre. Pãrea cã piatra neclintitã plânge!... Cum se strângea, înfiorat de frig, Plãpândul trup ursit de-acum durerii, ªi faþa-i micã s-o cuprinzi în palmã, Cum întindea guriþa dupã hranã, Cu buzele-i atât de diafane Ca douã foi subþiri de trandafir! Cum, printre voi, nu-i nimeni, µ nici o mamã Sã-ºi smulgã-acum veºmântul de la sân?... O, ascultaþi micuþul glas cum plânge. Cum cere pruncul partea lui de soare! Dar unde eºti, sã-l vezi acum, pierduto, Femeie, tu, de trei ori blestematã!... Te-o blestema bastardul fãrã nume, Nevinovatul osândit sã moarã Când nimãnuia n-a cerut viaþã, µ ªi când întâiul vânt de patimi grele, Din lumea rea, porni-va sã-l doboare, Te-o blestema copilul trist ºi palid Cã n-are cui ºopti, cu lacrimi: „mamã!“ 231

George Topârceanu

Te-i blestema tu singurã odatã, Ducând povara vechiului pãcat, Zadarnic vei întinde dupã sprijin Tremurãtoare braþe istovite, µ ªi pânza neagrã-a gândurilor tale Cerni-va golul nopþilor târzii, Cã nu-i avea nici trista mângâiere Sã gemi plângând: „aveam flãcãu acum!...“ De ce nu vii sã þi-l ridici în braþe?... Cu mânile de muncã sângerate, Sã curmi þãrâna ºi sã-i cauþi hranã, Râzând sã lupþi, µ sã plângi învingãtoare, Sã-nfrunþi apoi dispreþul tuturora, Nevrednicul dispreþ al celor slabi, µ ªi mândrã, cu privirile senine, Punând un braþ pe umãru-i puternic, Tu sã-l arãþi atuncea lumii-ntregi: „Copilul meu, µ al meu º-al nimãnui!...“ * Dar iatã, µ gloata-ncet se risipeºte... Posomorât, în vinete veºminte Un om s-apleacã ºi ridicã pruncul, µ Apoi cu paºii rari ºi grei se duce... Iar soarele, însângerând altarul, Se ridicã din ceaþa dimineþii ªi razele, sclipind tremurãtoare, Cãdeau pe faþa zidurilor aspre, În dimineaþa zilei de aprile, Cãdeau ca pe-o ruinã... 232


TAINA NOPÞII În lumina lunii doarme Casa dragii mele, I-au cuprins pridvorul tainic Ramuri de zorele. Dulci chemãri nelãmurite Tremurã departe. Draga mea a dat sfioasã Crengile-ntr-o parte. ªi pridvorul parc-aºteaptã, Oaspele grãdinii, Dar mã bate luna-n faþã ªi mã ºtiu vecinii... µ Lunã albã, lunã mutã, Lunã cãlãtoare, Cum te-aº smulge de pe ceruri Sã te-arunc în mare!...

EPITAFURI pe mormântul:

Unui beþiv De sãrãcie ºi necaz Întâia oarã doarme treaz. Unui soþ iubit Ici doarme Niþã Busuioc, µ ªi nu mai sforãie deloc! 233

CUPRINS

George Topârceanu

Unui vardist Ce te-ai oprit la criptolog? Hai, circulaþi, mã rog! Unui prost El doarme þeapãn, doarme drept, µ Dar ºtiþi voi: când a fost deºtept? Lui A. C. Cuza Hei, trecãtorule, -napoi! ...Sã nu-i miroºi a usturoi. Iubitei S-a stins. Dar sã n-o plângi, strãine, Mai mult pe ea decât pe mine!

CÂNTEC ªi-mi fãcui din doruri mute Cântece nepricepute, µ ªi din cântecele mele Salbã de mãrgele. Inimã cu dulce chin, Cine m-a-ndemnat s-anin Dupã gâtul dragii mele Salba de mãrgele? Cã le smulse fãrã vinã Sã le risipeascã-n tinã Roºii boabe de mãrgele, Dorurile mele!... 234

CUPRINS


FATA TRISTÃ Firul gândului frumos Un suspin mi-l taie, Cã de-atâta vreme cos Singurã-n odaie. ªi doar mâna mea, cu greu, Flori de fir împarte. Flori aleg, µ dar gândul meu, Gândul mi-e departe! Uneori, când þin la piept Strânsã cusãtura, Închid ochii ºi-l aºtept Sã-mi sãrute gura. Iar când umbra serii vine Dorul creºte-n mine ªi tristeþea mã doboarã Grea, ca o povarã... O, ºtiu bine cã-n zadar Dragostea mã mânã Sã-l aºtept cu lacrimi iar Nopatea, la fântânã. Nu mai vine sã-i ºoptesc Dorurile toate ªi la sân sã-i încãlzesc Mâinile-ngheþate! Ci doar vântul nopþii rece Fruntea mi-o sãrutã, 235

CUPRINS

George Topârceanu

Peste codri luna trece Galbenã ºi mutã. Lung suspinã-n freamãt greu Fagii de pe coaste... Noapte dulce, dragul meu A plecat în oaste.

CEASORNICULUI MEU Ce, µ iar ai aþipit?... Ruºine Cã porþi blazonul de „patent“! Te þiu, de-o lunã, eu pe tine Cu mersul vremii în curent. Maºinãria ta perfectã Cunoaºte ordinul legal ªi-n fiecare zi respectã Repaosul... duminical. * Dar poate laºi necontrolate Sã curgã clipele în haos, µ Cã ai ºi tu nevoie, frate, De liniºte ºi de repaos. Eºti surmenat ºi tu pesemne Ca ºi stãpânu-tãu, sãracul! Ce lege poate sã te-ndemne Sã baþi necontenit tic-tacul?...

236

CUPRINS


Eºti „atacat“, cu siguranþã. Deci, câtã vreme pulsu-þi bate, Te duc la munte pe vacanþã, µ ...La muntele de pietate.

ECLIPSÃ Pe-aceleaºi cãi de mii de ani umblate, În goluri vaste legãnându-ºi sfera, Neptun adorã visãtor pe Terra, µ O biatã lume plinã de pãcate... El niciodatã n-a trecut bariera Singurãtãþii lui nevinovate, µ ªi-n clipa asta ea e moartã, poate: O umbrã deasã-i umple atmosfera. Neptun, se vede cã tu n-ai lunetã Sã-i studiezi eclipsa de departe, µ Când inocenta tânãrã planetã Se-ntreabã, cu privirea-ntr-altã parte: „Ce face oare Venera cochetã Pe întuneric, singurã cu Marte?“

237

CUPRINS

George Topârceanu

CUPRINS

DOLEANÞELE UNUI CRONICAR TEATRAL Pe cerul plin de sclipitoare puncte, Trec efemere linii de luminã. Sub pasul meu întârziat, suspinã Sonorul glas al frunzelor defuncte. Zadarnic luna mã petrece-n cale Pe bulevardul alb ºi singuratic, µ Cã subsemnatul, „cronicar dramatic“, Acum e-n rolul misiunii sale. De-abia încerc un singur vers de odã, µ ªi-n capul meu vin stafii inedite, Cu gesturi largi, µ cu rãcnete cumplite: Moþoc, Spancioc, Ciubãr ºi Despot-vodã! „Sunt eu?... Sunt treaz?... Deschide-te, morminte!...“ Deodatã tace ritmicul meu pas: În scena a III-a, mi-am adus aminte, Madam Pruteanu a strâmbat din nas. De ce-a strâmbat?... Probabil, o nuanþã De fin dispreþ, când vede pe Carmina, µ Fiindcã-ºi pierde ultima speranþã... De n-aº uita nuanþa cu pricina! ªi iar pornesc... dar mã opresc deodatã. Ah, sunt dator sã fiu cu mintea-n patru: De ce nu vin ieºenii toþi la teatru?... O chestiune foarte complicatã! 238


Francisca... artã... rasa ºi talentul... Deci, vasãzicã, vor sã se rãzbune... Ce-i vinovat Onor. Direcþiune? Domnia-sa regretã incidentul... ...Vâr degetul în buzunarul vestii, Sunt plictisit ºi-mi pare rãu de lunã. Hm!... bulevardul pare o lagunã... Mi-e capul plin cu fel de fel de chestii. Dar e-n zadar!... Va trebui sã scriu (Chiar dac-ar fi sã nu mai cânt o lunã) De Dragomir, de piesã µ cã e bunã. De Tomºa, de Pisoschi, tot ce ºtiu! ...Aº ataca pe d. Sadoveanu (Cãci n-a aniversat pe d. Iorga), Aº lãuda pe d-ra Horga, Dar ce-o sã zicã d. Ibrãileanu? Chiar dacã-n Iliaº a fost perfectã, O sã vã parã cã... mi s-a pãrut! (Dealtminteri, eu ºtiam de la-nceput Cã voi emite-o laudã suspectã...) * Aºa, mã duc ursuz prin promoroacã, În pacea nopþii albe ºi compacte, µ ªi nici nu ºtiu cã-n capul meu „se joacã“ O tragedie-n paisprezece acte!...

239

George Topârceanu

DE PROFUNDIS I Nu, asta nu pot s-o suport! Curând, e-un an ºi jumãtate De când aþi declarat cã-s mort În unanimitate. Toþi proºtii câþi m-au cunoscut Ziceau: „Mi-era un fel de rudã µ Sãracul! Cine-ar fi crezut?...“ Îmi vine sã-nviez de ciudã! Profane mâini mi-au rãsfoit, La Iaºi, arhiva. Revistele m-au prohodit, Amicii mi-au mâncat coliva. Mã pipãi, stau nedumerit. Mã trag de pãr, simt cã mã doare... Nu, n-am murit! Vã dau cuvântul de onoare. Scriu versuri proaste, deci exist! Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fatã. Trãiesc, de vreme ce sunt trist ªi râd ca altãdatã. Dar astãzi, negru ºi zburlit De cum m-a prins duºmanul, µ Vã dau de veste c-am sosit Întreg, ºi eu, ºi geamantanul! 240

CUPRINS


II

Am fost la început în rai La Neamþ, la mãnãstire: Pãduri de cetini, flori de plai, Singurãtate ºi iubire... Pe urmã am intrat în iad La Turtucaia, ªi încã miroseam a brad Când s-a-nceput bãtaia. Acolo jos, un cãpitan Cu barba rarã M-a pus alãturi d-un þigan Sã-mi dau viaþa pentru þarã. Mi se pãrea cã e un basm, Când gloanþele veneau din vale Spre mine, cu entuziasm ªi cu intenþii criminale. Mã cãutau prin cucuruz Sã mã mãnânce, sã mã frigã! ªi când cãdea câte-un obuz Cât un ceaun de mãmãligã, Trosnea, cu flacãrã ºi fum, De se cutremura maidanul, µ Încât mã minunez º-acum Cã nu mi-au spart timpanul!... De-acuma chiar de m-aº zvârli Într-o vultoare, 241

George Topârceanu

De mine Moartea va fugi Cu coasa-ntre picioare. Cãci îºi va zice-n gândul ei: „Mor toþi, µ flãmândul ºi sãtulul... Dar ãsta are obicei Sã-mi tragã chiulul!“

POªTA REDACÞIEI Citeºte-mi oda ºi repet-o, Amicul meu necunoscut. Tu, colaborator in petto, Primeºte primul meu salut! De cum începe sã vorbeascã Românul nostru e poet. Nu-i om în þara româneascã Sã nu fi scris un triolet, O strofã p-un album de fatã Sau cel puþin un acrostiº Pe care, tremurând, odatã, L-a dat iubitei pe furiº... De-aceea fãrã supãrare Noi îþi întindem mâna, frate: A tale crime literare Mai dinainte-þi sunt iertate... De vrei sã publici versuri nule, Vreo nuveletã, un articol, µ Noi am luat mãsuri destule 242

CUPRINS


Sã te scãpãm de-acest pericol. Consemnul nostru e teribil: S-aduci întâi certificat Precum cã eºti inamovibil, µ Profesor... popã... magistrat... Sã-þi faci întâi o carierã, Ori cel puþin o sinecurã, Ceva, un loc în atmosferã... ªi mai apoi literaturã. Credeam ºi noi odinioarã ªi poate astãzi credem încã, Deºi iluziile zboarã, µ Cã tot ce zboarã se mãnâncã... Da, zboarã gândurile mele ªi versul meu e-naripat, µ ªi-n loc sã mãnânc eu din ele, Pe mine ele m-au mâncat! * Dar dacã simþi arzând în tine Al artei foc nepotolit, Cãldura „flãcãrii divine“ Ce ºi pe mine m-au pârlit; De vrei ca vulgul sã te-admire ªi orice prost impertinent C-un zâmbet de compãtimire Sã-þi zicã: bravo, ai talent! În existenþa ta pribeagã Tot singur, mândru ºi sãrac, De vrei sã lupþi cu lumea-ntreagã Ca Cyrano de Bergerac; De-s în zadar a mele sfaturi 243

George Topârceanu

Pe lângã visul tãu, frumos Ca un castel cu zece caturi Din care cazi cu capu-n jos; De vrei sã fii trimis în frunte Când s-o isca un nou rãzboi, ªi nenorocul sã te-nfrunte Când te-i întoarce înapoi, µ Necazuri cu nemiluita În lunga ta captivitate, Sã-þi pierzi amicii ºi iubita ª-un post la Universitate... Visând, în urmã, o baladã Cu munþi, cu soare, ºi cu flori, Sã tragi pe Lucifer de coadã Precum l-ai tras de-atâtea ori; ªi dacã vrei sã ai, pe lângã Acestea, º-alte mici belele: De vrei ca gheata sã te strângã ªi ca iubita sã te-nºele, Flirtând cu primul nãtãfleaþã Pe care-l are la-ndemânã, ª-apoi din nou sã-þi cadã-n braþe De ºapte ori pe sãptãmânã; De vrei ca dupã astea toate De-a binele sã-nnebuneºti, C-o hainã verde roasã-n coate ªi cu jambiere muscãleºti; Când þi-ai pierdut complet busola Sã faci bucluc dupã bucluc, De vrei sã intri la Socola, Sã scapi de-atâta balamuc, Ori sã-þi fii victimã ºi gâde Tu þie singur deopotrivã... 244


ªi dacã totuºi îþi surâde Aceastã neagrã perspectivã, Ia pana, domnul meu, ºi... scrie! Eu unul nu pot sã te scap. Dar te previu, ca sã se ºtie, Cã singur þi-ai fãcut de cap.

SCRISORI IUBITE Scrisori pãstrate de demult... În liniºtitã zi cu soare, µ Cu fruntea-n mâini mã plec s-ascult Tãcerea voastrã vorbitoare. Ce fericit eram odatã, ªi cât sunt ostenit de drum! Dar ea, µ pe unde-o fi acum? Ce s-a fãcut frumoasa fatã?... Cã ne-am iubit ca doi nebuni, Iar astãzi nu mai am în faþã Decât un maldãr de minciuni Legate cu un fir de aþã.

CATRENE IMPROVIZATE (în onoarea ilustrului Tãslãoanu) Ca o cometã fãrã coadã Ai apãrut pe firmament Cu-al tãu Luceafãr pus pe sfadã, µ Dar n-ai talent. 245

CUPRINS

George Topârceanu

Ai tot ce-þi trebuie: hârtie, Cernealã, public indulgent, Parale ºi tipografie, µ Dar n-ai talent. Te-ai instalat în Capitalã Ca sã creezi ºi tu curent. Vrei sã te-afirmi ca cap de ºcoalã, µ Dar n-ai talent. La cafenea când vii alene Îþi iei un aer grav, absent... Satisfãcut te umfli-n pene, µ Dar n-ai talent. Iar când te duci sã scrii acasã Un nou articol vehement, Te strâmbi urât, te-aºezi la masã... Dar n-ai talent. Avântul tãu ºi idealul Plasat în þarã cu procent Îþi saltã-ntruna capitalul, µ Dar n-ai talent. Constaþi de douã ori pe lunã Cã-þi dã bilanþul excedent. Negustoria merge strunã, µ Dar n-ai talent! Eºti fãrã scrupul ºi mãsurã Când vrei sã scapi de-un concurent. Îþi fierbe sufletul de urã, µ Dar n-ai talent. 246


CUPRINS

Nu ne distruge dintr-o datã, Catone, fii mai indulgent! Tu ai o mutrã indignatã, µ Dar n-ai talent...

PORTRET Ea are ochii mari, Ea are gura micã, Un corp cu forme tari ªi graþii de pisicã. Dorinþe, pururi noi µ Scântei ascunse-n vatrã µ ªi douã braþe moi, ªi-o inimã de piatrã.

ªOAPTE În noaptea tristã care ne desparte, Tu poate simþi în jurul tãu suspine ªi fâlfâiri de aripi ºi de ºoapte... E dorul meu ce vine de departe ªi ostenit adoarme lângã tine, Cuminte ca un fluture de noapte Ce s-a lãsat la capul tãu, pe-o carte Închisã de la sine Când ai simþit cã somnul ne desparte...

247

George Topârceanu

CUPRINS

FABLES MICROSCOPIQUES* TOTO ET L’AUTO

µ Au revoir! dit Toto Et partit en auto. Il n’avait nul souci. Au tournant dangereux Il lui crêva un pneu... Toto crêva aussi. Moralité: Mourir c’est partir un peu... LE VAILLANT MOUCHERON**

Un moucheron d’un jour piqua le grand Enée... Moralité: La valeur n’attend pas le nombre des années! * Fabule microscopice Toto ºi otomobilul Toto spuse: µ Pe curând! În maºina lui urcând. N-avea griji de nici un fel. La virajul cu bucluc, I-a plesnit un cauciuc. Toto a plesnit ºi el. Morala: Când mori parcã pleci niþel... (Traducerile Fabulelor microscopice aparþin lui Romulus Vulpescu.) ** Viteazul de þânþar Pe marele Enea îl ciupe-un mic þânþar... Morala: Valoarea nu aºteaptã s-ajungi la centenar!

248


CUPRINS

FABLE ESQUIMAUDE*

Un grand ours blanc mangea un petit daim. Il assouvit sa faim Au moins pour une fois... Moralité: On a toujours besoin d’un plus petit que soi. L’ÂNE PHILOSOPHE**

Un jeune âne amoureux d’une noble cavale, Lui demanda la main (le sabot de devant). µ Mais... vous êtes du peuple, et moi µ je suis pur sang, Je vous ferai cocu! lui promit-elle. µ J’avale Tout ce que vous voudrez! dit l’âne sans émoi Car... Moralité: Promettre c’est noble, tenir serait bourgeois... * Fabulã eschimoasã Un urs alb uriaº, pe cãprior mâncându-l, Se sãturã, flãmândul, Mãcar o datã, bine... Morala: Ai pururea nevoie de-un mai mãrunt ca tine. ** Mãgarul filozof Se-namorã mãgarul de-o nobilã sireapã... Ba i-a cerut ºi mâna (copita dinainte). µ Pãi... Eºti neam prost; eu, însã, am nobilã sorginte... ªi i-a promis îndatã: Am sã-þi pun coarne, þoapã. µ Mã rog, rosti el calm, dar eu, de, nu prea crez... Morala: Promit cei nobili, vorba, s-o þii, e cam burghez...

249

George Topârceanu

CUPRINS

LUMINÃ Viseazã plopul, nemiºcat în soare, ªi umbra din el, neagrã, îi curge la picioare... Un melc îºi taie drumul prin grãdinã De-a dreptul, ca un tanc de gelatinã, Ameninþând albine ºi furnici Cu patru tunuri mici. Tãcerea îºi adunã trupul sferic Într-un boboc de nalbã. O muscã trece prin lumina albã, Ca o scânteie de-ntuneric, Un fluture, cu aripi de umbrã ºi mãtasã Stropite-n douã locuri cu carmin, Din zboru-i frânt ºi plutitor se lasã Pe vârful unui spin. ªi florile se-nalþã-ntr-un picior Sã-l poatã contempla mai bine. Cum doarme-n pragul clipei care vine, Cu aripile desfãcute-n viitor.

ACUARELÃ În pãdurea de cristal Ca un alb decor de teatru, Stau copacii vertical (Trei plus douãzeci ºi patru). Înger trist de abanos, Înger mic 250


CUPRINS

S-a trezit cu faþa-n jos Într-un cuib de borangic. Un luceafãr ideal, Verde i s-a prins pe gene, Ca un fulg de papagal Din pãduri braziliene. Iar cãpºunii de pe jos Îi trimit în nãri mireazmã De tãmâie ºi aghiazmã, Pruncului de abanos.

PARAGINI... Pe-aici, A fost pãmântul binecuvântat De trei vlãdici ªi de-un mitropolit primat. A fost odinioarã ºi-un castel Cu brâu multicolor de portolac. ªi-n fundul parcului, un lac Cu nuferi de argint pe luciu de oþel. A fost... Acum, abia se mai cunoaºte O baltã pãrãsitã, la o parte, Singurãtatea strigã din apele ei moarte Spre cer, cu glas de broaºte. ªi numai calul-dracului, Prin liniºtea sãracã dimprejur, Atinge faþa lacului Cu aripi de azur. 251

George Topârceanu

BIOGRAFIE (Replicã)

A fost un om ca orice om de treabã Ca tine ºi ca mine bunãoarã, ªi care niciodatã nu se-ntreabã Ce interes au oamenii sã moarã. Aºa, fiindcã s-a trezit pe lume Ca omul care n-a cerut anume, El ºi-a fãcut în atmosferã loc, ªi-a-nfipt în vânt cãciula þuguiatã ªi s-a-ncrustat în spaþiu ca un bloc De piatrã detunatã. Dar într-o zi, cãscând prea tare gura, Pe veci i-a-ncremenit fãptura. ªi sufletul închis în el, sãracul, Spre cer a dat nãvalã, Ca întunericul dintr-o cutie goalã Când ai deschis capacul.

MARTIE I. SINGURÃTATE

Prin luminiºul crângului tãcut, De-atâta vreme nimeni n-a trecut. Copacii goi, în lungã nemiºcare, Pe umbra lor ce stã-nãlþatã în picioare. 252

CUPRINS


CUPRINS

Arar ajunge pânã-aici O pasãre cu aripile mici, ªi glasul ei rãsunã în liniºte prea tare. Dar Primãvara, care ºtie tot, Va risipi prin iarba dimprejur Scântei de-azur µ Albastru miozot. ªi dintre foi tivite cu argint, Vor creºte ciucuri albi de mãrgãrint. * Pe-aici, o zânã micã coboarã dintre stele, ªi-n fiecare noapte culege viorele. Dar nimãnui pe lume nu-i e dat s-o vadã Cum vine pe cãrãrile din mladã, Fãcând în tainã îndelung popas, Din loc în loc, pe unde-a mai rãmas Zãpadã...

II. VIN ÞIGÃNCILE LA CRÂNG...

Vin þigãncile la crâng Sã culeagã viorele, Vin cu fustele-n parâng ªi cu dancii dupã ele. ªi e soare Pe ponoare, ªi miroase-n vânt a floare Pe cãrãrile pustii, 253

George Topârceanu

CUPRINS

Prin stufiºurile goale Nãpãdite de basmale ªi de zdrenþe stacojii... Vin þigãncile grãbit, Sã culeagã pe sub mladã Flori cu mâzgã de zãpadã Din huceagul adormit, ªi s-aducã-n paneraº Primãvara la oraº: µ Urzicèle, urzicèle, Ghiocei ºi viorele, Albãstriþe de suhat! µ Iarbã-mare, iarbã-mare, Sã ºi-o puie-n scãldãtoare Fetele de mãritat...

APRILIE Baloane mari de spumã albã prin grãdini (ªi zarzãrul, ºi viºinul, ºi perii) Stau gata sã se-nalþe din tulpini Spre cerul primãverii... Caisul nostru s-a gãtit la poartã Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, ªi cu zulufi de floare la urechi, Cum astãzi nicãieri nu se mai poartã. Pe strada mare, Ies flori înalte la plimbare 254


CUPRINS

În rochii de sezon, uºoare, Cu toate cã-i o vreme aºa de schimbãtoare. Ah, fetele µ ºi mai ales cucoanele µ Când vine primãvara Sunt dulci ºi colorate ca bomboanele! Pe cea care-a trecut o cheamã Clara, Fiindcã are Ochi albaºtri tare, ªi gura ei cu rouge ca de coral Surâde vertical... Un mic vârtej, copil al Nefiinþei, De-a curmeziºul strãzii rãtãcit, Nebun în jurul lui s-a rãsucit Sã-ºi prindã coada galbenã cu dinþii. Departe, în azurul dintre nori, S-aratã bifurcat pe cer Un ºir subþire de cocori, O escadrilã de pe vremea lui Homer...

CÂÞI CA VOI! Sus, pe gardul dinspre vie, O gãinã cenuºie ªi-un cocoº împintenat S-au suit ºi stau la sfat: µ Ia te uitã, mã rog þie, Cât de sus ne-am înãlþat!... 255

George Topârceanu

ªi deodatã, cu glas mare, Începurã amândoi, Sã cotcodãceascã-n soare: µ Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!... Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!... Dar de sus, din corcoduº, Pitulându-se-ntre foi, Mititel ºi jucãuº, Le-a rãspuns un piþigoi: µ Câþi-ca-voi! Câþi-ca-voi!...

IEPURELE Vine iarna de la munte, Peste ape face punte ªi pe câmp fãrã hotar Parcã presurã zahar. Uite, colo, moº Vasile, C-un cojoc de zece chile ªi cu flinta la spinare A ieºit la vânãtoare. Dintr-un codru, din tufiº, Iese-un iepure furiº ªi cum scapã pe cãrare... Fuge ca o arãtare... Flinta face bum! iar moºu Stã ºi-ºi freacã nasu roºu, 256

CUPRINS


ªi-nciudat luleaua-ºi muºcã; Iepurele fuge puºcã. Moºului îi vine-n minte Ca sã-i iasã înainte; Fuga-n rariºtea de tei: Iepurele e hei-hei! Ei, ce faci tu, moºulicã, Cã n-ai împuºcat nimicã? Du-te-acasã biniºor, Cã-i mai bine pe cuptor!

RÂNDUNELUL Un vânt ºi-o ploaie necãjitã S-au repezit ca din senin ªi rãpãie prelung pe frunze ªi-mi culcã florile de crin. Grãdina toatã-i rãscolitã... Ce tristã e grãdina mea! Pe-o creangã tremurã de fricã Un pui plãpând de rândunicã. E singur, în bãtaia ploaiei, ªi-n ciripitu-i rugãtor Îmi spune sã-i deschid fereastra: ªi eu deschid, el intrã-n zbor. ªi iatã-mi-l rotind prin casã ªi parcã nu mai e pustiu 257

CUPRINS

George Topârceanu

În casa mea înveselitã De ciripitul lui zglobiu. Dar iatã... soarele s-aratã... Pe frunze picurii sclipesc ªi rândunelele, pe-afarã, În zboruri vesele vorbesc. La glasul lor, grãbit, mã lasã, Plãpândul pui de rândunea... Mai vino, ploaie, înc-o datã Sã-l vãd din nou în casa mea.

258


POSTUME

259

CUPRINS

CATREN Lunii

Lunã nouã, corn de aur, Scump al nopþilor tezaur, Subsemnatul µ proletar N-am nimic în buzunar!

ZI DE VARÃ Liniºte. Cãldurã. Soare. Sãlciile plângãtoare Stau în aer, dormitând. Un viþel în râu s-adapã ªi-o femeie, lângã apã, Spalã rufele, cântând. ªi din vale abia vine Murmur slab, ca de albine, Somnoros ºi uniform: Râul, strãlucind în soare, Ceartã sãlciile, care Toatã ziulica dorm. Sub o salcie bãtrânã ªi cu-o carte groasã-n mânã Care-mi þine de urât, M-am culcat în fân pe spate, µ 260


CUPRINS

Somnul lin, pe nechemate, A venit numaidecât. Cântec, murmur, adiere De zefir în frunze piere ªi rãmâne doar un glas Care umple valea-ngustã. . . . . . . . . . . . . Ia te uitã, o lãcustã Mi-a sãrit tocmai pe nas!

£ MI-A RÃSÃRIT ÎN SUFLET DORUL...¤ Mi-a rãsãrit în suflet dorul Ca o plãpândã floare-albastrã, ªi-ntr-un amurg de searã dulce A înflorit iubirea noastrã, µ Dar tu te-ai îngrijit, iubito, Mai mult de floare, ca de glastrã... În taina nopþilor tãcute, Când clipele se pierd mai greu, Eu am hrãnit cu lacrimi floarea Ce-ntinerind creºtea mereu, Dar azi chemând uitarea sfântã Smulg floarea sufletului meu.

261

George Topârceanu

CUPRINS

ªOAPTELE NOPÞII Întrebam asearã luna gânditoare: µ Dacã prin poiene a rãmas o floare Neculeasã încã pentru draga mea, µ Dacã sus, pe dealuri, pe poteci uitate, Pretutindeni unde m-ai vãzut cu ea, Raza ta sfioasã printre crengi strãbate De-mi încurcã paºii luminoase fire, Deºteptând în cale câte-o amintire, µ Dacã pânã-n ziuã visurile trec Dar rãmân în suflet, µ pentru ce sã plec?... µ Du-te-n lumea largã, pentru totdeauna, Trist ºi singur du-te, du-te! zice luna. ªi-ntrebai lumina sufletului meu: µ Dacã fãrã dânsa timpul trece greu, Dacã lângã dânsa mi-i aºa de bine, Spune-mi, suflet mândru, împãcat cu tine, µ Pentru ce, când toate lacrimile trec Fãrã nici o urmã, µ pentru ce sã plec?... Sufletu-mi rãspunse: µ Pe cãrãri pustii, Du-te-n lumea largã. ªi sã nu mai vii. ªi-ntrebai atuncea inima-mi truditã: µ Cea dintâi, nebuno, cãzuºi în ispitã, Singurã-n tãcere, tu eºti vinovatã Cã mã cert cu mine ºi cu lumea toatã. Când stelele nopþii farmec nu mai au Fãrã ochii dragii, µ pentru ce sã stau?... 262


CUPRINS

ªi-mi rãspunse-n ºoaptã (o, inima mea!) µ Du-te-n lume singur. Eu rãmân cu ea.

CÂNTEC Florile uscate Care-mi stau în glastrã, Florile uscate ªtiu povestea noastrã. Într-o dimineaþã Le-ai adus grãbitã ªi-ntr-o dimineaþã Ea mi-a fost iubitã... * ªi-a murit iubirea Ca o floare-n glastrã, A murit iubirea Înaintea noastrã.

DOAMNEI AFTALION Declar aici cã, prin telepatie, O mânã delicatã mi-a trimis Þigãri ºi zece lei într-o cutie µ ªi pentru toate astea dau în scris Cã orice floare poate fi plantatã Într-un pãmânt strãin µ dar, în sfârºit, 263

George Topârceanu

Ea n-o sã-ºi uite patria vreodatã, µ Grãdina mândrã-n care-a rãsãrit... Deci pentru mine are importanþã Nu darul, ci pornirea care dã. De-aceea, scumpã doamnã, vã rog sã... Sã nu-mi luaþi poezia drept chitanþã! Vã dau ºi eu în schimb aceste glume, µ Primiþi-le c-un zâmbet, doamna mea... Cea mai frumoasã fatã de pe lume Nu dã decât ce are... chiar când vrea!

DOAMNEI ERMOSA AFTALION O amintire, doamna mea, E ca un vag parfum de floare. Cu cât te depãrtezi de ea, Cu-atât se-ntunecã ºi moare. Pe când imaginile vii Rãmân frumoase dupã moarte, Ca niºte fluturi argintii Fixaþi cu acul într-o carte. Primeºte dar acest album În care-am aruncat pe pagini Tristeþea zilelor de-acum Topitã-n vesele imagini.

264

CUPRINS


CUPRINS

CATREN O, de ce nu sunt o floare, Un lãstun purtat de vânt, µ Ca sã uit o clipã numai Unde eºti µ ºi unde sânt!...

LA NEIGE Que de fois, mon amour, auprès du feu qui tremble, Pénétrés par les doux regrets du jour mourant, Nous restâmes rêveurs à regarder ensemble Les grands flocons de neige qui tombaient lentement... Maintenant je suis seul, hélas! Le jour se pâme... Et je souris (combien plus triste qu’autrefois!) Aux doux regrets d’antan qui tombaient sur nos âmes Comme les grands flocons de neige, sur les toits! CUPRINS

LE PAPILLON Je fis un voeu tendre: Je cueilllerai la fleur Où il va descendre, Pour guérir mon coeur. Il vole, il hésite, Il monte, il descend µ Puis pose un instant, Sur ta main petite, Son vol inconstant. 265

George Topârceanu

O, la belle offrande, La petite fleur! Je te la demande Pour guérir mon coeur...

ªOMERUL Umblând în sus ºi-n jos pe bulevard, A poposit la umbrã sub un gard, ªi-i trist fiindcã nimeni nu-l întreabã Dac-a mâncat ori dacã are treabã...

PROZÃ Ce muritor e omul din popor! De când existã aburi ºi benzinã, Eu nu cunosc ceva mai muritor Ca omul, când îl calcã o maºinã... Îºi ia-ntr-o zi nevasta ºi bãiatul Sau fata, ªi pleacã cu acceleratul. Dar la un pod stricat, la un tunel, O roatã sare de pe linie... ºi, gata! S-a isprãvit cu el. Te uiþi la altul cum adunã bani, Parc-am trãi un milion de ani. Dar într-o bunã zi, te miri ce-l doare, ªi când sã zicã bodaproste, µ moare. 266

CUPRINS


Ce n-a fãcut maºina, face boala ªi tot acolo iese socoteala...

BIMBIRIÞICHEL . . . . . . . . . . . . . . . . Fraþii lui, bãieþi ºi fete, Au crescut mai pe-ndelete, Toþi plângoci ºi dolofani. Cel mai tânãr dintre ºapte Se numeºte Papã-lapte ªi-a-mplinit abia doi ani. Toatã ziulica þipã µ Nu stã locului o clipã, (Cere lapte), vrei-nu vrei. Biata mã-sa la tot pasul Trebuie sã-i ºteargã nasul ªi sã-l aibã-n grija ei. N-au nici caprã, n-au nici vacã. Mama-i vãduvã sãracã. Numai Bimbiriþichel O ajutã câteodatã Când o vede supãratã... Ce s-ar face fãrã el? II

Într-o searã, o vecinã Zice: µ Vin de la grãdinã, 267

CUPRINS

George Topârceanu

Dintr-o margine de sat. Mã dusesem, eu cu fata, ªi-am luat ºi pe cumnata, Sã culegem zarzavat. Dar nici nu intrasem bine: De sub gard, de lângã mine Þâºt! un iepure ºoldan! Arzã-l focul sã mi-l arzã, Mi-a mâncat un car de varzã, Toatã munca dintr-un an!... Bimbiriþichel deoparte Stã uitându-se-ntr-o carte, Parcã nici n-ar auzi Chestia cu zarzavatul... Dar a doua zi, bãiatul S-a sculat în zori de zi. Unde pleacã? La grãdina Unde ieri a fost vecina, Într-o margine de sat, µ Cã-ºi fãcuse noaptea planul Cum sã prindã el ºoldanul Care furã zarzavat.

FABULE PENTRU COPII BIVOLUL ªI COÞOFANA

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coþofanã 268

CUPRINS


Când în sus ºi când în jos. Un cãþel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc: µ Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aºa de prost Sã ia-n spate pe oricine... Ia stai, frate, cã e rost Sã mã plimbe ºi pe mine! Cugetând aºa, se trage îndãrãt sã-ºi facã vânt, Se piteºte la pãmânt ªi de-odatã µ zdup! µ îi sare Bivolului în spinare... Ce s-a întâmplat pe urmã nu e greu de-nchipuit. Apucat cam fãrã veste, bivolul a tresãrit, Dar i-a fost destul o clipã sã se scuture, ºi-apoi Sã-l rãstoarne, Sã-l ia-n coarne ªi cât colo sã-l arunce, ca pe-o zdreanþã în trifoi. µ Ce-ai gândit tu oare, javrã? Au, crezut-ai cã sunt mort? Coþofana, treacã-meargã, pe spinare o suport Cã mã apãrã de muºte, de þânþari ºi de tãuni ªi de alte spurcãciuni... Pe când tu, potaie proastã, cam ce slujbã poþi sã-mi faci? Nu mi-ar fi ruºine mie de viþei ºi de malaci, Bivol mare ºi puternic, gospodar cu greutate, Sã te port degeaba-n spate?...

269

George Topârceanu

CUPRINS

ÎNTREBARE ªI RÃSPUNS

Rumegând cocenii de pe lângã jug, S-a-ntrebat odatã boul de la plug: µ Doamne, pe când alþii huzuresc mereu, Pentru ce eu singur sã muncesc din greu?... La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a rãspuns din slavã: µ Pentru cã eºti bou...

BOIERUL ªI ARGATUL

Un boier, cãlare pe-o frumoasã iapã, Trebuind sã treacã într-un loc o apã Peste-o punte-ngustã µ ºi fiind grãbit, ªi-a chemat argatul ºi i-a poruncit: µ Ia-mi în spate iapa ªi mi-o trece apa! µ Nu pot, zise omul lãsând nasu-n jos. µ Hm! fãcu boierul foarte mânios: Leneºul la toate Zice cã nu poate...

LEUL DEGHIZAT

Leul s-a-mbrãcat odatã Într-o piele de mãgar, Sã colinde þara toatã Din hotar pânã-n hotar, 270


CUPRINS

Ca sã vadã cum se poartã lupii (marii dregãtori) Cu noroadele-i blajine de supuºi rumegãtori. Deci, trecând el într-o searã la o margine de crâng Ca un biet mãgar nãtâng, Niºte lupi, cum îl vãzurã, se reped la el pe loc ªi-ntr-o clipã îl înºfacã, grãmãdindu-l la mijloc. µ Staþi, miºeilor! Ajunge, µ cã vã rup în dinþi acuºi! (Strigã leul, apãrându-ºi pielea cea adevãratã.) Astfel vã purtaþi voi oare cu iubiþii mei supuºi?... Lupii, cunoscându-i glasul, îndãrãt s-au tras pe datã, ªi de fricã se fãcurã mici, ca niºte cãþeluºi. µ O, mãria-ta! Iertare! Zise cel mai diplomat, µ Semãnai aºa de tare C-un mãgar adevãrat!...

FABULE MICI PENTRU OAMENI MARI OMUL ªI RAÞA

Unui om, sãracul, într-o dimineaþã, I-a murit o raþã, Bietul om, de ciudã, tare s-a-ntristat, Când vãzu cã-i moartã cu adevãrat. Dar la scurtã vreme, în aceeaºi lunã, I-a murit ºi soacra µ tot de moarte bunã... Morala: Sã nu pierzi nãdejdea, orice-ar fi sã fie: Dupã întristare, vine bucurie. 271

George Topârceanu

CUPRINS

DOI PRIETENI

Un beþiv din lumea toatã (Care se numeºte Nae), Ce fusese rupt odatã De nevastã-sa-n bãtaie, Auzind cum cã nevasta unui prieten i-a cârpit ªi aceluia o palmã, foarte mult s-a veselit... Morala: Râde ruptul de cârpit.

CIN’ S-A FRIPT CU CIORBÃ...

Fratele nevestei unui negustor A venit odatã pe la casa lor, Zicând cã la noapte, mâine, cine ºtie, Are gând sã plece în cãlãtorie ªi cã, prin urmare, Vrea sã-ºi sãrute sora la plecare. µ Ba sã nu pui gura pe nevasta mea, A strigat bãrbatul, cã intri-n belea! µ ªi de ce sã nu pun gura, mãi cumnate, Când ºtii cã mi-e sorã ºi cã eu i-s frate? µ Poþi sã-i fii ºi tatã! zise omul scurt, µ Cin’ s-a fript cu ciorbã suflã ºi-n iaurt.

VÃDUVA ªI PITICUL

Zice cã demult, odatã, Un pitic s-a însurat 272


CUPRINS

Cu o vãduvã bogatã, Ce fusese mãritatã Cu un mare om de stat. ªi-o fi dus ea, altãdatã, o viaþã mai tihnitã, Dar la urmã ºi piticul a fãcut-o fericitã... Cu muncã ºi cu rãbdare, Poþi face cât unul mare.

MÃGARUL ÎN GREVÃ

Un mãgar s-a pus în grevã, nu se ºtie pentru ce... Eºti folositor, vezi bine, Dar sã nu crezi cã pe lume nu se poate fãrã tine. MICROSCOPICÃ

Când pleca odatã la rãzboi un om, I-a strigat o cioarã dintr-un vârf de pom: µ Du-te la bãtaie, pentru þarã mori, ªi-þi va da nevasta un copil din flori. Omul, Auzind acestea, n-a mai vrut sã plece, Deci a fost la urmã, fiindc-a dezertat, Condamnat la moarte ºi executat. Morala: Cine crede tot ce-i spui Este vai de capul lui.

273

George Topârceanu

CUPRINS

PLOUÃ... Pe-aici când plouã, plouã îndesat, Nu þine ca la noi un ceas ori douã. Cã ziua plouã, plouã pe-nserat, ªi când se crapã iar de ziuã, µ plouã. În faptul zilei, streºinile plâng. Pãdurea stã plouatã ca o curcã. Natura calcã cu piciorul stâng: Pe-aici când plouã, µ plouã, nu se-ncurcã! Iar când s-aratã soarele sãrac. De dupã nouri, ca sã-þi facã-n ciudã, N-apuci a scoate nasul din cerdac, Cã pânã la întoarcere, µ te udã. Existã ºi rãstimpuri când se moaie, Când parcã nu mai toarnã-aºa, de sus, ªi cerul câte-oleacã, spre apus, Se lumineazã puþintel µ a ploaie. Atunci se cheamã cã e timp frumos (Mãcar cã tot mai cade-un pic de burã), Dar fumul din ogeac se lasã-n jos, ªi porcul umblã tot cu paiu-n gurã...

ROMANÞÃ ÎN STIL VECHI Se stinge amurgul cu roºii vãpãi, ªi noaptea de varã Coboarã-n tãcere pe munþi ºi pe vãi, Înaltã ºi clarã. 274


La marginea apei sã-ºi caute vad O turmã s-abate. Rãsare ºi luna din codri de brad, În singurãtate. Mãicuþele-n umbra pãrerii de rãu Se duc sã se culce; Din vale s-aude un glas de pârãu Sãlbatic ºi dulce. Odihna s-aºterne pe sfântul lãcaº Din vremea strãbunã. ªi numai o fatã cu dor pãtimaº Mai cântã sub lunã. Iubitul ºi-aºteaptã s-o prindã în braþ La poalã de munte, ªi lung s-o sãrute cu dulce nesaþ, Pe ochi ºi pe frunte.

DIN TREN Ca un val de cer senin Prins în volburã nomadã Curge vântul cristalin Pe câmpia de zãpadã. Fãrã urmã, fãrã þel, Gândul meu pierdut aleargã La întrecere cu el, ªi se pierde-n zarea largã.

CUPRINS

CUPRINS

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE Dl Topârceanu este mai întâi un poet liric. Dar un poet liric de o natur[ special[. D-sa combin[ în multe din poeziile sale, =i anume în cele mai reu=ite, impresionabilitatea =i pasiunea celui mai subiectiv liric cu observa\ia p[trunz[toare a unui realist. Poate din aceast[ cauz[ inspira\ia sa poetic[ ne d[ o impresie neobi=nuit[ de luciditate, dac[ cumva luciditatea aceasta nu se datore=te controlului pe care-l exercit[ inteligen\a asupra inspira\iei. A releva rolul prea excesiv al inteligen\ei în crea\ia liric[ nu credem c[ este un elogiu de invidiat, adus unui poet liric. De aceea ne vom permite s[-i aducem dlui Topârceanu acest elogiu. Cu atât mai mult, cu cât singur ne-a dat de multe ori a în\elege (de pild[, în prefa\a Parodiilor originale) c[ facultatea lui dominant[, creatrice, este inteligen\a. F[r[ îndoial[ c[ dl Topârceanu gre=e=te. Ar fi banal s[-i mai dovedim acum c[ nu exist[ art[ f[r[ instinct artistic =i s[-i ar[t[m c[ d-sa are un instinct artistic sigur. Este drept îns[ c[, în inven\ia =i mai cu seam[ în realizarea poetic[ a dlui Topârceanu inteligen\a joac[ un rol neobi=nuit. Aceasta este îns[ o for\[ =i o sl[biciune în acela=i timp. O for\[, c[ci prin inteligen\[ dl Topârceanu este st[pân pe toate mijloacele sale — senza\ii, imagini, sentimente —, din care =tie s[ scoat[ maximum de randament... Dl Topârceanu este =i un prozator. +i un prozator de talent, care nu utilizeaz[ forma prozei pentru a-=i vehiculiza =i astfel fondul pe care îl pune aiurea în versuri. Lucru rar, dac[ nu neobi=nuit la poe\ii lirici, proza dlui Topârceanu este obiectiv[. În schi\a Pe vârful Pirinului, în Cantaragieva etc., dl Topârceanu a =tiut s[ se \in[ în umbr[ =i s[ ne dea câteva scene din via\[, câ\iva oameni =i câteva pasiuni cu realitatea =i cu diversitatea lucr[rilor din natur[. Cu toat[ lipsa lui de for\[ primordial[ de crea\ie, dl Topârceanu, trebuie s-o accentu[m, este unul din prozatorii cei mai talenta\i. Lucrul acesta ar fi mai clar, dac[ în con=tiin\a publicului d-sa nu ar fi clasat mai dinainte ca poet în versuri. Dar dl Topârceanu a f[cut =i critic[. +i nu ne gândim deloc acum la recenziile sale, isc[lite =i neisc[lite. Ne gândim la minunatele sale Parodii..., în care a prins esen\a =i fizionomia atâtor scriitori =i le-a redat în chip

276


surprinz[tor, prin acel gen de exagerare care const[ în izolarea =i reliefarea însu=irilor caracteristice ale unui scriitor. Unele din aceste parodii scot în relief fizionomia scriitorului respectiv mai bine decât orice critic[ propriu-zis[. Garabet IBR{ILEANU, Pagini alese, vol. 2, Editura pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1957, p. 55—57. Versurile lui Topârceanu se caracterizeaz[ de obicei printr-o frazare liric[ scurt[. Când se întâmpl[ s[ îl surprindem pe poet acordându-=i lira de Ariel n[stru=nic pentru o compunere de un ritm mai amplu, ca în Broa=tele, avem senza\ia a ceva care sun[ parc[ str[in de el, chiar dac[ altfel nu putem s[ contest[m frumuse\ea lucrului în sine: Am ascultat din umbr[ cântarea lor înalt[. Buchetele de trestii dormeau cu fo=net lin. Era o lun[ plin[ în fiecare balt[, +i-n fiecare und[ o piatr[ de rubin. Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroap[ Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val, P[reau luceferi galbeni, c[zu\i adânc în ap[ S[-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal. Ostroave mari de umbr[ închipuiau cor[bii Iar papura, mi=cat[ în treac[t de zefiri, N[l\a m[nunchi în aer tremur[toare s[bii, Prin pânza de lumin[ a undelor sub\iri. Analizând stilistic poeiza lui Topârceanu, trebuie sa constat[m frecven\a cu totul redus[ a compara\iilor =i metaforelor. O singur[ bucat[ pare a ne dezmin\i, îns[ aceast[ bucat[ nu reprezint[ decât un exerci\iu incidental de acroba\ie imagistic[. Este vorba de Cioara, care las[ aproape impresia unei parodii: Neagr[ ca un as de pic[, Sub nem[rginitul cer; Singuratic[ =i mic[ Cât o boab[ de piper;

277

George Topârceanu

Gârbov[ ca o fe=til[ Într-un cap de lumânare; Ca o mutr[ imobil[ De harap cu nasul mare. Dar sinistr[ =i pârlit[ De la coad[ pân[-n plisc, Ca o pajur[ tr[snit[ Într-un vârf de obelisc; Încrustat[-n atmosfer[ Ca un ou de ciocolat[; Am[rât[ =i stingher[ Ca o prun[ afumat[; Cu alura interlop[ Ca un muzicant în frac, Cuvioas[ ca un pop[ +i smolit[ ca un drac... În general, poetul nostru este departe de-a avea cultul imaginii. Metaforismul lui Topârceanu nu dep[=e=te niciodat[ o anume limit[ a îndr[znelii. Stelele sunt „licuricii în[l\imilor albastre“, aeroplanul se desemneaz[ ca „un \ân\ar cu coada lung[ =i cu aripi nemi=cate“; iepurele este „un m[gar-miniatur[“ (reminiscen\[ din Jules Renard, cum bine s-a observat); =irul cocorilor, pe cerul prim[verii, apare ca „o escadril[ de pe vremea lui Homer“... Meticulozitatea realist[, care caracterizeaz[ spiritul de observa\ie al poetului, îl face s[ noteze de cele mai multe ori lucrurile direct, cu cât mai pu\ine artificii: Sub cerdac, pe l[urusc[ Cum trecur[ Babele, A ie=it un pui de musc[ S[-=i usuce labele. P[s[rile migratoare Se re-ntorc din tropice Gâzele depun la soare Ou[ microscopice (Prim[vara)

278


Trebuie s[ spunem deschis c[ sub raportul capacit[\ii metaforice Topârceanu las[ de dorit. Ibr[ileanu l-a definit bine ca pe „un poet mai mult expresiv decât sugestiv“1. Vizualul, care face din Topârceanu un pictor deosebit de sensibil la fenomenalitatea naturii, se relev[ deopotriv[ un auditiv, de o acuitate demn[ de men\ionat. Surprinderea unui am[nunt ca sunetul „c[ld[ru=ei atârnate de oblânc“, din Balada popii din Rudeni, contribuie bun[oar[ ca nimic altceva la sublinierea prin contrast a lini=tii silvestre din memorabilul tablou al dimine\ii de iarn[, în care toate stau încremenite ca sub o vraj[ în gerul Bobotezii. În gama de nota\ii acustice a autorului, d[m pân[ la urm[ =i de efectele mai ieftine ale onomatopeii, ca în versul cu cântecul broa=telor: „Cum bat ca toaca toate =i-o clip[ toate tac“... Oricât de ciudat poate s[ par[ lucrul la un poet, Topârceanu nu admite fanteziei nici o inadverten\[ care s[ contrazic[ logica naturii. În ni=te pagini în proz[, intitulate Curiozit[\i poetice =i strânse de el în volumul Scrisori f[r[ adres[, îl vedem amuzându-se s[ identifice asemenea inadverten\e la câ\iva dintre poe\ii no=tri mai de seam[. Topârceanu se leag[ bun[oar[ de Iosif, pentru c[ acesta spune într-un Cântec de-al s[u c[ „î=i unesc mireasma“ în gr[din[ un num[r de flori, care de fapt „nu sunt contemporane, nu înfloresc în aceea=i vreme“. În ni=te versuri de Goga, îl izbe=te propunerea f[cut[ iubitei de-a se cununa „în diminea\a de Florii“, când se =tie doar bine c[ nun\ile sunt suspendate „în pragul s[pt[mânii Patimilor“. Nici Eminescu nu este iertat, semnalându-ni-se la el o strof[ unde ni se descrie în a=a fel pozi\ia aman\ilor încât poetul nu poate s[ aib[ sub buze gura iubitei, ci ceafa ei. Dac[ urm[rim din punct de vedere stilistic evolu\ia poeziei lui Topârceanu, evolu\ie care se des[vâr=e=te în cea mai mare parte pân[ în 1920, trebuie s[ constat[m c[ aceasta îl relev[ pe autor mereu egal cu sine însu=i, bine definit de la început în formula lui liric[. Nu sunt de g[sit la el acele etape de c[utare, care fac ca opera anumitor poe\i s[ fie bogat[ în sinuozit[\i, rezervându-ne adesea de la un volum la altul surpriza unor ipostaze inedite de reprezentare în cuprinsul propriului lor univers perceptiv. De la Parodii originale la Balade vesele =i triste, Migdale amare =i chiar la acele Fabule pentru copii, publicate în volumul Postume, stilul lui Topârceanu aproape c[ nu sufer[ modific[ri. Cel mult dac[ putem s[ vorbim despre o tendin\[ la conciziunea epigramatic[. Formal, Topârceanu a r[mas toat[ via\a un poet neoclasic. Dinu PILLAT, Itinerarii istorico-literare, Editura Minerva, Bucure=ti, 1978, p. 204—207. 1

G. Ibr[ileanu: G. Top`rceanu, ]n Note =i impresii, Ia=i, 1920, p. 202.

279

George Topârceanu

Cu privire la G. Topârceanu se constat[ dou[ atitudini în sfera unei considera\ii generale. Unii îl pre\uiesc ca pe un poet mare, al\ii ca pe un poet minor. Cea dintâi opinie este greu de sus\inut. Îns[ în starea poeziei de azi, când adesea lipse=te scriitorului îndrept[\irea îns[=i de a scrie, expresia „minor“ poate s[ fie r[u interpretat[. S[ spunem dar c[ Topârceanu e socotit ca un poet al universului mic. Dar unde se afl[ adev[rata poezie? Oricât[ încântare ne-ar produce Parodiile originale, spiritul nostru critic întâmpin[ greutate s[ g[seasc[ alt merit decât acela de observa\ie =i virtuozitate în ni=te compuneri al c[ror punct de plecare este în poezia altora. O parodie este în definitiv o pasti=[, exagerat[, ca spre a-=i g[si iertarea în recunoa=terea imit[rii. Topârceanu însu=i le numea „pagini modeste de critic[ literar[ în pilde“. Totu=i se poate observa la el acel fenomen de uitare în model care e chiar semnul clasicei inspira\ii... G. C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ în prezent. Edi\ia a II-a rev[zut[ =i ad[ugit[. Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 826. Spiritul persiflant a convertit neologismul sau termenul prozaic, a dat via\[ unei poezii a c[rei valoare st[ nu în m[rturisirea, ci în disimularea sentimentului, nu în grandilocven\[, care, ori de câte ori apare, umbre=te opera, ci în discre\ie, în =[g[lnicie, în onestitatea liric[ a poetului. C[ci fa\[ de mul\i contemporani, Topârceanu a avut luciditatea propriilor sale for\e pe care a =tiut s[ le utilizeze cu folos. Umorul nu e numai o tr[s[tur[ fundamental[ a Baladelor =i Parodiilor, dar =i formula ingenioas[ care, dezvoltându-se în tiparele clasice, a izbutit s[ închege un mesaj profund original. Cine mai discut[ azi cu interes despre poezia lui Al. T. Stamatiad, Ion Al. George, George Georgian, Mircea Dem. R[dulescu sau chiar a lui Mihail S[ulescu, to\i colegi de genera\ie ai poetului ie=ean, elogia\i cu ropote de aplauze de critica vremii? Nimeni, sau aproape nimeni. Poezia lui Topârceanu învinge timpul datorit[ acestui spirit care se acord[ pefect cu tradi\ia, dar în acela=i timp =i cu cerin\ele poeziei noi, prin etalarea unui nou erou liric. Atitudinea literar[ a poetului are la origine, a=a cum spuneam, o atitudine de via\[. Sentimentul va fi aproape totdeauna „voalat“, dar niciodat[ estomparea ironic[ nu va \inti s[ produc[ „hazul“, pur =i simplu. Profunzimea liric[ a lui Topârceanu, pe care unii i-au contestat-o, trebuie c[utat[ în mecanismul care st[ la baza umorului s[u... ...Umorul lui Topârceanu se dovede=te un mod de autentic[ oglindire poetic[, ce nu exclude, ci presupune cu necesitate atitudinea moral[, filozofic[. Poetul porne=te de la observa\ia lucid[ a vie\ii =i a societ[\ii. Se

280


mâhne=te, se umple de am[r[ciune, dar nu vrea s[ plâng[, din teama de a nu se da în spectacol. +i atunci râde ca Pagliaccio, ascunzându-=i lacrimile, râde, chemând =i pe al\ii s[ râd[, cu un gest de încurajare, de încredere1. E atitudinea realistului, teoretizat[ în articolul Câteva p[reri inactuale, care produce noul erou liric specific poeziei din jurul anului 1900, mai pu\in sentimental =i mai re\inut, spirit ironic =i persiflant. Poezia francez[ îl cuno=tea în aceast[ epoc[ prin Paul Géraldy, dar mai cu seam[ prin Edmond Rostand, care, adresându-se cititorului în Les Musardises sub masca unor „bagatele =i copil[rii“, ascundea un suflet îndurerat: „...Tu ne pourras être étonné que, sous un titre qui ne semble convenir qu'à de très légères poésies, je me suis permis quelquefois de tristesses ou des mélancolies...“2 Aici, în aceast[ atitudine tragic[ =i comic[ deodat[, descoperim resursele cele mai importante ale liricii lui Topârceanu, care se cristalizeaz[ în acel „umor duios“, des[vâr=it în Rapsodii de toamn[. +i în alte poezii va fi cântat[ întomnarea, nu atât cu psihozele, cât cu cortegiul ei de Ploi m[runte, Frunze moarte, Stropri de tin[, Guturai... În afara unor tragedii ca aceea a greiera=ului =i a unor decora\iuni amuzante (Octombrie, La vân[toare, Toamna în parc etc.), motivul va produce admirabile hiperbole, de care o antologie a pastelului românesc nu se va putea dispensa. Viziunii mitologice, terifiante, din Balada mun\ilor: „ +i, cum st[ cu cea\a-n spate Istovit[ lâng[ trunchi, R[d[cini =i crengi uscate Îi atârn[ pe genunchi.

1 Cf. =i Ov. Crohm[lniceanu — Humorul lui G. Top`rceanu, ]n Via\a rom`neasc[, nr. 4, aprilie 1953, pp. 212—237. 2 „...Tu nu vei putea fi mirat c[, sub un titlu, ce pare s[ se potriveasc[ numai unor poezii foarte u=oare, eu mi-am ]ng[duit c`teodat[ triste\i sau melancolii“ (Edmond Rostand — Les Musardises, Pierre Lafitte et comp. éditeurs, Paris, Au lecteur).

281

George Topârceanu

Negurile-i sug puterea. Ochii-i nemi=ca\i =i suri Cheam[ noaptea =i t[cerea Din adâncuri de p[duri...“ i se adaug[ în Rapsodii de toamn[ imaginea impetuoas[ a unei madone îmb[trânite, care îns[ nu =i-a pierdut gra\ia =i maiestatea: „Iat-o!... Sus în deal, la strung[, A=ternând p[mântului Haina ei cu tren[ lung[ De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor =i Doamna Cucurbitaceelor... Lung î=i flutur[ spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste =olduri triumfale Haina iluzorie.“ Topârceanu î=i dep[=e=te aici toate celelalte „autumnale“, înscriind bucata cea mai valoroas[ din albumul s[u de pasteluri. Denumirea nu se aplic[ decât în parte, deoarece ne afl[m în fa\a unei fabule, plin[ de personaje =i peripe\ii, ca în Nunta în codru a lui Co=buc. E o natur[ animat[, mai pu\in robust[ decât \[ranii din Balade =i idile, dar mai agitat[ =i mai sensibil[, ca îns[=i societatea pe care o întruchipeaz[. Asist[m la o tragicomedie unde râsul e mereu întret[iat de oftaturi, declarate în final, cu înduio=are: „Gâze, flori întârziate! Muza mea satiric[ V-a-nchinat de drag la toate Câte-o strof[ liric[. Dar când =tiu c-o s[ v[-nghe\e Iarna mizerabil[, M[ cuprinde o triste\e Iremediabil[...“

282


Venirea toamnei umple inimile de spaim[ =i îngrijorare: „Într-o clip[ alarmate / Ies din =an\uri vr[biile, / Papura pe loc se zbate / Leg[nându=i s[biile; / Zboar[ ve=ti contradictorii, / Se-ntretaie =tirile / Ce e?... Ce e?... Spre podgorii / To\i întorc privirile.“ Ne g[sim într-o urbe mic-burghez[, foarte apropiat[ ca atmosfet[ cu aceea din Balada chiria=ului gr[bit, ai c[rei mode=ti locuitori se tem, =i pe bun[ dreptate, de incertitudinea zilei de mâine. Momentul astronomic al sosirii anotimpului ucig[tor este perceput ca o „întâmplare“ care-a f[cut „senza\ie“. Lumea comenteaz[ în adev[rate întruniri publice, unde aplaud[ sau insult[ pe vorbitor: „Un l[sutun, în frac, apare Sus pe-un vârf de trestie Ca s[ \ie-o cuvântare În aceast[ chestie. Dar broscoii din r[stoac[ Îl insult[-n pauze +i din papur[-l provoac[ Cu prelungi aplauze.“ Semnalându-se „gravitatea“ celor petrecute, autorit[\ile nu întârzie s[ ia m[suri, ordonând opera\ii de recunoa=tere =i de pedepsire urgent[ a vinovatului: „Când deodat[ un erete, Poli\ai din na=tere, Peste balt[ =i boschete Vine-n recunoa=tere Cu porunc[ de la centru Contra vinovatului, Ca s[-l aresteze pentru Siguran\a statului...“ Este normal ca precipitarea evenimentelor care au luat o asemenea turnur[ s[ produc[ victime: „De emo\ie, în surdin[, Sub un snop de bozie, O pastaie de sulcin[ A f[cut explozie.“

283

George Topârceanu

La un moment dat, spiritele par s[ se lini=teasc[, cronica „faptelor diverse“ înregistrând mai departe via\a diurn[, cu intrigile =i invidiile, cu dispari\iile miraculoase =i cu decesele de „inani\ie“. Destinul inexorabil î=i împline=te totu=i menirea, spulberând iluziile pe care bietele fiin\e le mai nutreau în acele câteva clipe de calm, prevestitoare ale furtunii. Fabula devine a=a de transparent[, încât aluziile critice nu mai au nevoie de explica\ii. Lumea animalier[ adus[ aci, în cadrul unor ac\iuni umane, î=i are îns[ rostul ei bine determinat. F[r[ îndoial[ c[ prin ging[=ie, prin candoare, se bucur[ de simpatia nelimitat[ a autorului. Dar ea dobânde=te o maxim[ importan\[, ca element de baz[ al tragicomediei, constituind în permanen\[ al doilea termen al contrastului umoristic. În fond râsul din Rapsodii de toamn[ nu-l provoac[ numai neologismul, ci în primul rând conven\iile sociale, aplicate la via\a plantelor, p[s[rilor =i animalelor. De aici, aerul de bun[voin\[, tonicitatea acestui râs duios, care aminte=te, prin compasiune, acele spirituale, dar nu mai pu\in realiste Histoires naturelles ale lui Jules Renard. De=i perspectiva e alta, efectul moral e aproape acela=i: descifrarea unei tragedii sau a unei tragicomedii în faptul m[runt, banal =i în aparen\[ neimportante. P[s[rile =i animalele domestice, p[unii =i bibilicile, broa=tele, furnicile, greierii =i melcii au „istoriile“ lor, în care se reproduce parc[ o a doua via\[ uman[. Împodobitul p[un e plin de arogan\[ încât celelalte p[s[ri „sont lasse de l'admirer“. Un biet câine mul\ume=te cu lacrimi în ochi st[pânului care l-a chemat la ad[post: „A l'heure où les dents des chiens perdus crissent de froid, Pointu, au chaud, poil roussi, fesses cuites, se retient de hurler et rit jaune avec des larmes pleins les yeux...“1... Într-un fel, Topârceanu adopt[ aceea=i atitudine, mai pu\in consecvent, el neajungând pân[ la albumul de tipuri psihologice ale scriitorului francez, dar cu acela=i sentiment de solidaritate, de adânc[ omenie. În jurul acestui ax, al dragostei de om =i de natur[, graviteaz[ =i acele poeme, care-l pun, a=a cum zicea M. Sadoveanu, „al[turi de marii no=tri poe\i na\ionali“. Afl[m acum nu numai permanen\a unei atitudini, dar =i formula poetic[ în întregul ei. Balada mun\ilor =i Balada mor\ii, Noapte de iarn[ =i Balada c[l[torului dezvolt[, f[r[ îndoial[, tradi\ia Alecsandri =i Co=buc, dar la o alt[ scar[ =i o alt[ tonalitate. Poetul Baladelor elaboreaz[ aici un vers lapidar, bine sculptat, care absoarbe definitiv influen\ele... 1 „La vremea c`nd din\ii c`inilor pierdu\i scr`=nesc de frig, Pointu, la c[ldur[, cu blana ]nro=it[, cu fundul ]ncins, se st[p`ne=te s[ nu urle =i r`de galben, cu ochii plini de lacrimi.“ (Jules Renard — Histoires naturelles, Paris, Ernest Flammarion Editeur, pag. 73.)

284


Baladele lui Topârceanu (mai cu seam[ acelea la care ne referim) înaripeaz[ emo\ii îndelung filtrate de cenzura sever[ a inteligen\ei =i, de aceea, cu atât mai durabile =i mai autentice. Nu e nimic improvizat (a=a cum dau impresia unele cronici vesele), nimic secundar =i de prisos. Un echilibru rar întâlnit face ca sentimentul s[ se transmit[ cu toat[ vigoarea ini\ial[, atingând tonuri pe care critica în genere nu le-a intuit. Al. S{NDULESCU, G. Topârceanu, Editura pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1958, p. 90—96. Creatorul de balade a fost un clasic, îns[ un clasic cu viziunea epocii, fiindc[ altfel clasicismul înseamn[ trecut, canonizare, form[. G. Topârceanu a consultat trecutul pentru a în\elege mai bine prezentul, pentru a distinge viitoul. Din totalitatea sugestiilor, a ales câteva, totdeauna convenabile, legându-le de via\[. În esen\[, clasicismul lui e clasicismul unui realist. Într-o epoc[ de convulsii sociale =i estetice, scriitorul a dovedit clarviziune =i consecven\[. Iubitorul tezaurului popular a fost un democrat. Din realism =i-a construit o fort[rea\[, dinl[untrul c[reia a respins teoriile decadente. Cu optica unui realist, a v[zut esen\ialul, dând o semnifica\ie naturii, bucuriei =i suferin\ei. L-au interesat, altfel decât pe înainta=i, omul, necuvânt[toarele, peisajul. A sim\it o permanent[ nevoie de afec\iune fa\[ de al\ii, d[ruinduse cu discre\ie, participând la suferin\[. +i ra\iunea =i sentimentul duc tot spre natur[, în care poetul nu caut[ atât grandiosul, cât omenescul. În natur[ e =i sublim, =i gra\ie, =i lupt[. Acolo unde la al\ii g[sim lauda energiei, a for\ei dominatoare, la el se manifest[ solidaritatea cu cei slabi =i dezarma\i. E greu s[ g[se=ti întrunite la acela=i om, spunea un mare critic, inteligen\[, sensibilitate =i spirit. G. Topârceanu le întrunea. Îns[ inteligen\a lucid[ contribuie la dezintegrarea lirismului, deschizând drum ironiei. Ironia =i bun[tatea merg de multe ori împreun[, descoperind un fond uman st[pânit de întreb[ri. Râsul lui Cyrano era acela al comediei eroice, cu un aer voit fanfaron. Râsul „chiria=ului gr[bit“ se învecineaz[ cu triste\ea. La G. Topârceanu, umorul =i în\elepciunea sunt ca =i sinonime. Râsul devine un corectiv; umorul are o func\ie înalt[: impunerea valorilor spirituale, respectul omului. Umorul poetului e un aspect al umanismului. Nici vorb[ c[ umanizarea universului mic din Rapsodii de toamn[ =i din alte poezii exprim[ în\elegerea pentru soarta unor existen\e efemere. Dar mai este ceva: de ce n-am vedea în gâzele =i florile amenin\ate de

285

George Topârceanu

adversit[\i ni=te simboliz[ri, apari\ii umane fragile, demne de aceea=i compasiune? Ironistul practic[ alternan\a planurilor, c[utând semnifica\ii. Nu se va putea scrie istoria umorului românesc f[r[ s[ se rezerve un loc de frunte poetului. Con=tiin\[ artistic[ exemplar[, autorul de balade =i rapsodii a creat un stil. Verva neastâmp[rat[, mobilitatea ritmurilor, preciziunea nota\iilor sugereaz[ o naturale\e organic[. Totul e armonic =i rotund, de o mare simplitate. P[rând foarte pu\in „compuse“, paginile reprezentative implic[ totu=i o lung[ lupt[ cu materia rebel[, geometria impecabil[ fiind rezultatul voin\ei ordonatoare. Elanurile comprimate n-au l[sat nici o urm[ care s[ jeneze claritatea arhitecturii. Arborescen\ele =i podoabele frivole lipsesc, aici prezidând o limpezime latin[. Const. CIOPRAGA, G. Topârceanu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966, p. 395—396. Adversar de temut al pseudopoe\ilor =i al admiratorilor acestora, care le cântau osanale, G. Topârceanu s-a str[duit, în destul de scurta sa carier[ literar[, s[ dea la lumin[ o oper[ p[truns[ de un profund umanism =i specific na\ional, înve=mântat[ într-o hain[ artistic[ fin cizelat[ =i care va duce la un triumf ineluctabil al poeziei noastre. În perioada care a urmat „ie=eniz[rii“ sale, versurile lui G. Topârceanu cap[t[ noi valen\e, poetul abandonând unele dintre cli=eele mai vechi, cum ar fi sentimentalismul primei perioade poetice. În poezia intitulat[ semnificativ Metamorfoz[ — publicat[ în Via\a româneasc[ din 1910, =i pe care o va republica în Însemn[ri literare, în anul 1919, în nr. 42 (30 noiembrie), sub titlul Prefa\[ la volumul „Balade vesele =i triste“ care va ap[rea — G. Topârceanu î=i va analiza stihurile din perioada de început, pe care le va nega =i va ar[ta în acela=i timp noul drum pe care se îndrepta: „Am plâns =i eu în versuri pesimiste / Amorul meu dintâi, ca orice om. / +i poate c[ a= fi sporit c-un tom / Biblioteca sufletelor triste. / / Dar azi v[ dau o vesel[ agap[ / De inedite =i r[zle\e pagini. / Durerea mea, topit[ în imagini, / Dispare ca un fulg de nea în ap[.“ El î=i d[dea seama, dup[ cum va afirma =i mai târziu, c[ în conjunctura societ[\ii în care tr[ia, socetate practic[, lipsit[ de veleit[\i romantice, apari\ia unei poezii romantice ar fi fost anacronic[, sortit[ e=ecului. De asemenea, G. Topârceanu nu era — dup[ cum s-a mai afirmat — un poet cu profunde rezonan\e, cum au fost unii dintre marii s[i contemporani. Ne gândim în primul rând la Tudor Arhgezi, Octavian Goga, Lucian Blaga, George Bacovia, Ion Barbu. El face parte din familia acelor scriitori valoro=i, dar sensibili la micile vibra\ii, cum ar fi Anghel-Iosif. Nu

286


întâmpl[tor G. Topârceanu î=i alege în special pe ace=tia doi ca modele demne de urmat. Fiind con=tient de acestea, având permanent teama de a nu se face inoportun =i ridicol, G. Topârceanu î=i ia m[surile de precau\ie: „În cazuri rare, când =i mândria =i sentimentul acesta de jen[ sunt excesive, poetul se r[zbun[ întrecându-=i contemporanii în ironie =i luând în râs pân[ =i propriile-i sentimente“. Aceast[ atitudine a f[cut pe unii cercet[tori one=ti, dar insuficient preg[ti\i, sau pe al\ii doc\i, dar r[u inten\iona\i în interpretarea operei lui G. Topârceanu, s[ afirme c[ el este un poet umorist. Într-un singur caz — remarca Ibr[ileanu — poetul se îndep[rteaz[ de la acest procedeu: în poezia erotic[, prin excelen\[ poezie a suferin\ei, poezie în care un scriitor, fie el cât de cerebral sau de zgârcit cu darea în vileag a sentimentelor sale, nu poate s[ nu dest[inuie unele dintre durerile suflete=ti. Dar acest gen de poezie se afl[ în opera lui G. Topârceanu întro propor\ie infim[. +i chiar atunci când exist[ — remarca M. Ralea — „sentimentalismul dlui Topârceanu e =i el critic, inteligent. Versurile ce i se par prea emo\ionante le exprim[ cu rezerv[, oarecum între ghilimele, având aerul c[ se scuz[“. Desigur nu intr[ în discu\ie unele versuri în care poetul — în general atât de re\inut cu dezv[luirea sentimentelor sale, poetul de o rar[ sensibilitate sufleteasc[ =i de o sfiiciune =i o decen\[ demne de remarcat: „C[ m[ =tie fiecare, / Sunt sfios ca fata mare“ (Scrisoare) — =i-a exprimat într-un mod surprinz[tor de direct anumite dorin\e p[mânte=ti (ultima strof[ din poezia Sahara, sau strofa a patra din Balada unei stele mici), ci acele poezii în care G. Topârceanu a slobozit pentru o clip[ sentimentele ce-i clocoteau în suflet. Ne referim la poeziile Singuri (a nu se confunda cu poezia Singur), În drum, Noapte de toamn[ =i Epilog. Ele nu sunt interesante din punctul de vedere al realiz[rii artistice (poeziile au fost scrise — ne gândim la primele trei — între anii 1907 =i 1911, deci în perioada de început a poetului), ci pentru faptul c[ datorit[ lor îl putem cunoa=te pe G. Topârceanu =i din acest unghi de vedere. Totodat[ este necesar s[ facem =i urm[toarea precizare: între toate poeziile din aceast[ categorie =i unele versuri din poezia închinat[ prietenei sale de-o via\[ — Otilia Cazimir — versuri din poezia intitulat[ Vis alb este o evident[ deosebire, atât în ceea ce prive=te tematica, cât =i în privin\a ansamblului stilistic. Sentimentele poetului izbucnesc din prima strof[, într-o men\ionabil[ caden\[ a versului: „A= vrea cu tine s[ m[ duc departe, / La Polul Nord, sub cerul de opal, / Când ghea\a m[rii clare se desparte / În blocuri plutitoare de cristal“. Aceea=i caden\[ o întâlnim =i în strofele urm[toare. La G. Topârceanu versurile erotice fiind atât de restrânse, ne îng[duim s[ ne oprim succint =i asupra celorlalte poezii de acest gen. În poezia Singuri, prima strof[, pe lâng[ alte caren\e, ne aminte=te mult prea puternic de

287

George Topârceanu

bardul de la Mirce=ti: „Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n cas[. / Tremurând s-a stins v[paia lumân[rii de pe mas[, / Iar acuma numai ochiul de j[ratic din c[min / Lic[re=te-n umbra dulce ca o piatr[ de rubin“. În final, î=i deplânge soarta crud[ care-l desparte de iubita sa: „Ci-ntunericul prieten st[pânind pân[ departe, / +i de oameni, =i de patimi fericirea ne-o desparte. / Singur eu veghez în noapte, / Ploaia cânt[ tot mai tare... / +i m-apropii, ochii negri s[-i deshid cu-o s[rutare“. În strofa de mai sus întunericul le era prieten, cu toate c[ îi desp[r\ea! — în schimb în poezia În drum „firea mut[ doarme“ =i cerul este spuzit de stele. +i dac[ la Mihai Eminescu casa iubitei era str[juit[ de plopi f[r[ so\, la G. Topârceanu ei alc[tuiesc un num[r par: „Peste firea mut[ doarme / Cerul plin de stele. / Patru plopi ascund în umbr[ / Casa dragei mele“. Ca =i luceaf[rul poeziei noastre, nici autorul versurilor de mai sus nu se bucur[ de o soart[ mai ferice, de o împlinire a dragostei: „Dar mi-a fost pesemne calea / De-un du=man ursit[: / Am g[sit lumina stins[, / U=a z[vorât[...“ Finalul poeziei este tipic topârcenian: „Gânduri triste, mâine sear[ / Vin în ciuda voastr[, — / +i de-o fi z[vor la u=[ / Intru pe fereastr[!“ Superioar[ ca împlinire artistic[ este poezia Noapte de toamn[, pe care G. Topârceanu a conceput-o în dou[ p[r\i distincte. În prima, poetul descrie o mohorât[ zi de toamn[: „Murmur lung de stre=ini, risipite =oapte / Cresc de pretutindeni =i se pierd în noapte. / Rareori prin storuri o lumin[ scap[ / De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de ap[ / +i-mi trimite-n fa\[ raza ei r[sfrânt[... / Ploaia bate-n geamuri, stre=inile cânt[“, iar în partea a doua a poeziei se adreseaz[ iubitei în versuri realizate suficient de fluent, cu excep\ia primului =i ultimului vers, care ne amintesc de poezia anacreontic[: „Dormi, iubire dulce!... / Numai eu întârzii, singur pe c[rare, / Farmecul acestei clipe c[l[toare... / Gândurile mele vin s[ te de=tepte, / Din pridvorul tainic s[ cobori pe trepte. / S[ cobori în toamna limpede =i rece / +i visând cu mine clipa care trece, / S[-mi spore=ti triste\ea ceasului târziu / Când, str[in de tine, sufletu-mi pustiu / Va porni zadarnic, r[t[cind pe drum, / S[ s[rute urma pa=ilor de-acum“. De la o asemenea poezie, deosebit de limpede, de o formul[ clasic[, G. Topârceanu trece apoi treptat spre o poezie care îl va autodefini, =ocând pe contemporani prin neobi=nuitul ei, dar care închide m[rturii pentru tr[irile proprii, pentru universul lui l[untric. Cucerit de natur[, G. Topârceanu o va descifra în maniera impresioni=tilor; atent la nuan\e, pastelul s[u, subtil =i difuz, prins în versuri de o senza\ie auditiv[ deosebit[, ne apare ca o decantare a sufletului poetului: „Soare crud în liliac, / Zbor sub\ire de gândac, / Glasuri mici / De rândunici, / Viorele de urzici... / Prim[var[, din ce rai / Nevisat de p[mânteni, / Vii cu

288


mândrul t[u alai / Peste crânguri =i poeni?“... „+i porne=ti departe-n sus / Dup[ iarna ce s-a dus, / Dup[ trena-i de ninsori / A=ternut[ pe colini... / Drumuri-nalte de cocori, / C[l[uzii cei str[ini, / Î=i îndreapt[ an cu an / Pasul tainic =i te mint / Spre \inutul diafan / Al câmpiilor de-argint. / Iar acolo te opre=ti / +i doar pasul t[u u=or / În om[t str[lucitor / Las[ urme viorii / De conduri împ[r[te=ti / Peste albele stihii...“ (Rapsodii de prim[var[). Acela=i joc al nuan\elor va caracteriza poezia erotic[ a lui G. Topârceanu, împletire pân[ la contopire a sentimentelor fa\[ de natur[ =i fa\[ de fiin\a iubit[. Dar aici intervine din nou una dintre caracteristicile artei acestui poet, la care tradi\ia =i inova\ia se interfereaz[ tot timpul, anun\ând un spirit iscoditor de continui c[ut[ri. Rapsodiile de var[ ne apar ca o pies[ interesant[ pentru specificul liricii lui G. Topârceanu, în care întâlnim într-un joc ingenios, inteligent un sensibil, un timid, încercat de pudoare în dezv[luirea sentimentelor. Astfel, dup[ un început adolescentin — nu lipsit de not[ umoristic[, menit[ s[ înv[luie sentimentul: „Cine-ar putea s[ spun[ / Câ\i secoli au trecut / De-o lun[, / De când nu te-am v[zut?...“, poetul î=i continu[ m[rturisirile în aceea=i alternan\[ de sinceritate =i autopersiflare: „Iubito, f[r[ tine / Începe-o nou[ zi... / Dar cine / Le poate socoti? // C[ zilele-n restri=te / Se-nal\[ =i apun / Ca ni=te / Baloane de s[pun... // Cu mâinile sub tâmpl[ / Cum stau a=a culcat, / Se întâmpl[ / Un fenomen ciudat: // Privirea mea distrat[, / Prin negre r[muri=ti / Mi-arat[ / Doi ochi adânci =i tri=ti“. Vorbind despre specificul poeziei lui Marin Sorescu, istoricul literar Vladimir Streinu g[sea cheia înrudirii G. Topârceanu-Marin Sorescu — atât de discutat[ în presa de specialitate — tocmai în aceast[ experien\[ a trecerii de la parodie la liric, care constituie un pas „nu gigantic, dar ori=icum neobi=nuit =i, ca s[ ne referim numai la literatura noastr[, pasul acesta £a fost¤ f[cut de un G. Topârceanu“. G. Topârceanu nu este deci, cum s-a afirmat, prin excelen\[ un poet umorist. El este un poet liric, ce este drept, de o natur[ special[. Opera sa este o îmbinare unic[ de lirism duios =i spirit ironic. ...Dac[ în Balade vesele =i triste G. Topârceanu este în primul rând liric, umorul duios =i uneori ironia men\inându-se pe un plan secund, în Parodii originale spiritul critic, mali\iozitatea =i umorul autorului se afl[ în prim-plan, ele fiind folosite în func\ie de opera asupra c[reia s-a aplecat. Mai trebuie precizat =i faptul c[ G. Topârceanu, chiar atunci când a scris parodii... „prietene=ti“, ... le-a elaborat la o în[l\ime egal[... În ansamblu îns[ în acest „gen nou de poezie“, cum îl considera G. Topârceanu, autorul Parodiilor originale, datorit[ mult prea ascu\itei sale inteligen\e, a dovedit „putin\a de a tr[i pe felurite chei muzicale“... Virgiliu ENE, G. Topârceanu, Editura tineretului, Bucure=ti, 1969, p. 67—73, 103.

289

George Topârceanu

Opera lui George Topârceanu, la fel ca cea a lui Ion Creang[ =i Mihail Sadoveanu, este o str[lucit[ expresie a specificului na\ional. Peisajul, istoria, datinile, tradi\iile =i limba neamului nostru — în ceea ce au ele mai autentic =i mai firesc — sunt prezentate în versurile =i proza celui ce-a dat via\[ Rapsodiilor. Tonalit[\i grave, u=or melancolice alterneaz[ cu aparent improvizate ritmuri s[lt[re\e, unde optimismul, voia bun[ =i umorul se afl[ la ele acas[. Toate acestea, în impecabila form[ a unui vers cizelat cu minu\iozitate de artizan, de-o rar[ sobrietate, perfec\iune =i muzicalitate. Mircea HANDOCA, Pe urmele lui George Topârceanu, Editura SportTurism, Bucure=ti, 1983, p. 7. George Topârceanu a crezut (prea mult) în „muza satiric[“ ce i-ar fi inspirat stihurile. Se refer[ la ea în Rapsodii de toamn[, iar Prefa\a versificat[ la edi\ia a doua din Balade vesele =i triste este un text aproape programatic. Spiritual din fire, autorul n-a avut totu=i for\a s[-=i înfrâneze dorin\a de succes facil. Vizând aplauzele „galeriei“, a ignorat preten\iile „este\ilor“, oferind o tipic[ literatur[ „de consum“: În jurul unui divor\, Bacilul lui Koch =.a.m.d. A cultivat cronica rimat[, încercând s[ revigoreze o specie de mai bine de un secol defunct[. Ca =i P[storel, a optat, în poezie, pentru o „miz[“ prea m[runt[. A vizat agreabilul (atingându-l adesea: Balada chiria=ului gr[bit, Acceleratul etc.), în care Hegel v[zuse un stadiu de decaden\[ a artei. Versurile originale ale lui Topârceanu sunt expresia celui mai autentic provincialism cultural. Autorul a intuit psihologia succesului literar rapid (pe care l-a =i dobândit, de altfel, num[rul reedit[rilor antume stând m[rturie): frivolitate, ton satiric, licen\ios pe alocuri £...¤, discursivitate ce face versurile u=or inteligibile =i lesne de memorat. Stihurile lui nu tulbur[, nici nu pun pe gânduri lectorul, oferindu-i cu generozitate o literatur[ de vacan\[, echivalentul unei cafele ori al unei carafe de vin. Verva lui satiric[ a dat compozi\ii notabile în genul parodic. Nu m[ gândesc doar la volumul atât de cunoscut (în ciuda neinspiratului titlu: Parodii originale)... Multe alte texte ale poetului se înscriu în registrul parodic: Balada unui greier mic (dezvoltare a motivului din La Fontaine), Infernul (subintitulat: „Stan\e apocrife la Divina Comedie“), Plou[... (spiritual[ persiflare a unuia din motivele predilecte ale autorilor simboli=ti). Uneori dup[ o strof[ original[, precum cea secund[ din Cioara, se declan=eaz[ procesul parodic, o atare compunere putând continua la nesfâr=it, „mecanismul“ fiind acela=i. Debitul verbal este la fel de mare ca la Anton Pann, gratuitatea curgerii stihurilor (mai degrab[ automatismul construirii lor) producând efectul comic.

290


În afara parodiei, modalitatea ce a asigurat succesul de public al versurilor lui Topârceanu a fost antropomorfizarea mucalit[ a plantelor =i animalelor celor mai banale. Într-un rând, bârfa tipic[ a \a\elor de târg este plasat[ în mediul vegetal (Rapsodii de toamn[). Poetul se „specializase“ în imaginarea celor mai surprinz[toare dialoguri, unul dintre ele purtându-se între... ou[ (La Pa=ti). Personal[ este =i maniera =[galnic[ în care sunt exagerate „minunile“ tehnicii moderne, în Acceleratul (factura opus[ celei folosite de Barbu Nem\eanu în Trenul Crasna—Hu=i) =i Aeroplanul. Când iese din „mrejele satirice“, George Topârceanu este de o desuetudine literar[ dezarmant[, amintindu-ne frecvent mijloacele poeziei române=ti preeminesciene (vezi tehnica descriptiv[ din Balada c[l[torului; în partea a doua din Balada mun\ilor este reactualizat[ tehnica lui Dimitrie Bolintineanu din San-Marina). Inocent[, desuetudinea aceasta produce surpriza pe care ar fi oferit-o orice... noutate. Este suficient s[ amintesc sentimentalismul din Cântec, compara\ia pueril[ („Ies gospodinele / Iu\i ca albinele“) =i diminutivarea tipic[ veacului trecut: „Stol b[lai / de îngera=i, / cu alai de topora=i“ (Rapsodii de prim[var[). Unele rime neinspirate („pic[“ / „p[s[ric[“, în Balada mun\ilor) =i compara\iile stereotipe (Cioara) l-au f[cut pe autor necompetitiv între marii s[i contemporani. Poezia original[ a lui Topârceanu a fost subminat[ de un gust îndoielnic (vezi finalul la Bacilul lui Koch) =i de o viziune desuet patriarhal[: „Orientul î=i înal\[ fumul greu de mirodenii: / Visul pàgodelor albe =i-al fachirilor gângavi. / Miaz[noapte, cea\a deas[ care-nchipuie vedenii, / Iar Apusul, fum de fabrici, / Jertfa turmelor de sclavi.“ (Fum). În ciuda valorii literare sc[zute =i a anacronismului estetic, preten\iile nu-i erau tocmai mici, de vreme ce-=i ar[ta nemul\umirea c[ nu fusese premiat de Academia Român[ (Expunere de motive). Prea încrez[tor în corozivitatea ironic[ a versului s[u, semna amenin\[ri precum: „P[zea, c[ muza mi-i fecund[1 / +i când te-oi prinde nu te scap: / Cu =apte rime pe secund[ / Î\i dau la cap! / [...î +i-apoi în hazul galeriei, / C-un vers sub\ire ca un ac, / Pe frontispiciul Ve=niciei / S[ te fixez ca pe-un gândac!“ (Ripost[). Indulgen\a „galeriei“ a g[sit-o u=or; mult mai u=or decât pe cea a criticii literare. Mircea SCARLAT, Istoria poeziei române=ti, vol. IV, Editura Minerva, Bucure=ti, 1990, p. 106—108.

1

Nefericit[ expresie!

291

George Topârceanu

Imitând forma, dar =i fondul unor poe\i, Topârceanu cultiv[ un mimetism superior, izbutind s[ recreeze, dep[=ind sau chiar înlocuind originalul... Des[vâr=it tehnician, poetul nu e =i în poezia sa proprie la acela=i nivel, fie dintr-o incoercibil[ dispozi\ie pentru comic, ceea ce i-a adus reputa\ia nu totdeauna m[gulitoare de poet umorist, fie dintr-o alunecare într-un sentimentalism minor, oricât de cenzurat. Adev[rul e c[ G. Topârceanu are o natur[ dual[, e în acela=i timp jovial =i duios, niciodat[ atât de vesel încât s[ frizeze ridicolul, niciodat[ atât de duios încât s[ devin[ dulceag. Specialitatea sa erau baladele, la început Balade vesele (1916), apoi Balade vesele =i triste... Celebre sunt Balada chiria=ului gr[bit pe tema nostalgiei locurilor p[r[site (dup[ Rondel de l’adieu de Edmond de Haraucourt), Balada popii din Rudeni, cu portretul pitoresc al unui cleric voios de \ar[..., Balada mor\ii..., Balada mun\ilor..., Balada unui greier mic =i Balada unei stele mici... O larg[ audien\[ au avut =i au înc[ rapsodiile lui: Rapsodii de var[ (1915), Rapsodii de toamn[ (1919) =i Rapsodii de prim[var[ (1928), îndeosebi Rapsodii de toamn[, replic[ modern[ la Concertul în lunc[ de Alecsandri, la Nunta lui C[lin de Eminescu =i la Nunta în codru de Co=buc, bizuit[ pe trucuri stilistice =i nu mai pu\in ingenioase rime... Al. PIRU, Istoria literaturii române, Editura „Grai =i suflet— Cultura na\ional[“, Bucure=ti, 1994, p. 159—160). Înainte de primul r[zboi mondial s-a definit în paginile Vie\ii române=ti =i personalitatea poetic[ a lui Gheorghe Topârceanu (1886—1937). Nota definitorie a operei sale este un aliaj sui generis de umor =i sentimentalitate. Mai precis, poetul e un sentimental care î=i disimuleaz[ st[rile suflete=ti prin umor, autoironie =i autopersiflare. El î=i preface, cum o spune singur, „în glume lacrimile clare“. O constant[ a liricii sale este elanul de simpatie, de în\elegere pentru dramele ne=tiute, pentru nelini=tile =i durerile celor mici, f[r[ ap[rare, umili\i =i ofensa\i. Tot ce e m[runt, neb[gat în seam[, ap[sat, tot ce sufer[ (oameni, dobitoace, gâze, plante) se bucur[ din parte-i de o aten\ie tandr[. Iat[, de pild[, un cizmar s[rac lucrând, întro noapte de mai, când toat[ lumea petrece. Revoltat, el se imagineaz[ rostind tirade incendiare, r[sculând mul\imi, în timp ce, dându-i târcoale pe furi=, un somn lini=titor îi închide ochii (Noapte de mai). Câteva din poeziile cele mai reprezentative transfigureaz[ zbucium[ri ale universului fiin\elor necuvânt[toare. Un „greier mic“ î=i dest[inuie panica provocat[

292


de venirea intempensiv[ a toamnei (Balada unui greier mic); gâze =i ierburi de tot soiul se agit[, asemenea unor oameni simpli de la \ar[ sau de la periferia ora=elor, tulburate de vestirea c[ vine vânt de iarn[, „r[scolind p[durile“ (Rapsodie de toamn[). În expresie direct[, decantat[, lirismul se realizeaz[ în poeme =i priveli=ti de peisaje brumate sau ninse, ca Balada c[l[torului, Noapte de toamn[ =i, mai ales, Balada mor\ii, un recviem sobru, de o simplitate maiestoas[, pentru „un drume\ s[rman“, mort la o margine de drum. Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii române, Editura Iriana, Bucure=ti, 1994, p. 342.

Balade vesele și triste

Balade

Primavera Triste

Trois Hommes en balade

Triste Tropiques

The Villa Triste

Triste Solitario Y Final

Triste la ville

Lo Bello y Lo Triste

Un triste cipres

The Villa Triste

The Villa Triste

Triste, solitario y final

En Invierno Es Mejor Un Cuento Triste

L'Histoire de chaque jour, Tome 2 : Pierre est parfois triste

La pascua triste (Los gozos y las sombras 3)

I

I Miserabili - I

Algebra I: Pt. I

А.Насибов. I-W-I

Algebra I: Pt. I

I Think I Love You

I Think I Love You

Europe: I Struggle, I Overcome

I Do But I Don't

I Capuleti e i Montecchi

I Did Tell, I Did

I Do (But I Don't)

I Rant, Therefore I Am

Balade vesele și triste

Balade

Primavera Triste

Trois Hommes en balade

Triste Tropiques

The Villa Triste

Triste Solitario Y Final

Triste la ville

Lo Bello y Lo Triste

Un triste cipres

The Villa Triste

The Villa Triste

Triste, solitario y final

En Invierno Es Mejor Un Cuento Triste

L'Histoire de chaque jour, Tome 2 : Pierre est parfois triste

La pascua triste (Los gozos y las sombras 3)

I

I Miserabili - I

Algebra I: Pt. I

А.Насибов. I-W-I

Algebra I: Pt. I

I Think I Love You

I Think I Love You

Europe: I Struggle, I Overcome

I Do But I Don't

I Capuleti e i Montecchi

I Did Tell, I Did

I Do (But I Don't)

I Rant, Therefore I Am

Recommend Documents